HORIA SIMA

PRIZONIERI AI PUTERILOR AXEI

CUPRINS:
I. FUGA N NECUNOSCUT
1. O noua prigoana
2. De la Horia Sima pn la ultimul borfa
3. Vagabond pe strzile capitalei
4. De la Bucureti la Braov
5. De la Braov la Sibiu
6. Popasul de la Sibiu
7. napoi n Bucureti.
II. N BULGARIA
1. Trecerea Dunrii
2. La Legaia germana din Sofia
3. Pregtiri de plecare
4. De la Sofia la Viena.
III. CE-AM GSIT N GERMANIA
1. De la Viena la Berlin
2. Ahornallee
3. ntrevederi politice
4. Cu domiciliu forat
5. Viaa la Berkenbrck
6. Instan de la Frankfurt/Oder.
IV. LA RSPNTIE
1. Rademacher i Legath ma accepta n cercul lor
2. Un memoriu ctre Hitler
3. Izbucnirea rzboiului
4. Pe marginea prpastiei
5. Baia de snge de la Jilava
6. Ferecai de propria semntura
7. Strivii ntre doua forte.
V. ARIA EXTERNA A MICRII
1. Micarea Legionara din tara
2. Rolul providenial al Banatului srbesc
3. Ospitalitatea bulgara
4. Decepia italiana
5. Digul din Spania
6. Legionarii din Frana
7. Aportul fabulos al garnizoanei Berlin
8. Garnizoana Rostock.
VI. O PAGINA FIOROASA DIN ISTORIA NEAMULUI
1. Rzboiul mijloc de nimicire
2. Punerea la pas a justiiei
3. Legi speciale
4. Un plebiscit fraudulos
5. Barajul cenzurii
6. Delapidrile de bani publici
7. Teroarea asupra femeilor
8. Izvorul puterii lui Antonescu
9. De la aliana la vasalitate
10. Preul puterii
11. Micarea n tratativele germano-romne.
VII. PE MARGINEA PRPASTIEI
1. Lovitura de gratie
2. Nici un mijloc de aprare
3. O afirmaie absurda
4. Msluirea istoriei
5. Lipsa de simt national i discernmnt patriotic
6. Privire generala
7. Acapararea aparatului administrativ
8. Intelectualii pusi la index
9. Oameni nepricepui
10. Subplantarea personalului inferior
11. Corpul Muncitorilor Legionari
12. narmarea legionarilor
13. Horia Sima pregtete o lovitura de stat
14. Se trece la execuia loviturii
15. Crescendo al teroarei
16. Descinderi la lojile masonice
17. Petrascu n focul reflectoarelor
18. Asasinarea maiorului Dring
19. Tragicele zile din ianuarie. O demonstraie imposibila
20. ntinarea memoriei Cpitanului
21. Caracterul general al lucrrii.
VIII. N BTAIA FURTUNII
1. Frmntrile legionare din tara
2. Ce s-a ales de guvernul legionar?
3. Orientarea grupului carlist
4. Destinul Profesorului Codreanu
5. Mentorii Profesorului
6. Liliana Protopopescu
7. Vizita lui Neagoe Flondor la Berlin
8. ncercri de apropiere de Micare.
IX. SFRITUL UNUI AN TRAGIC
1. Presiuni din toate prile
2. Cderea Odessei
3. Un Crciun linitit.
X. 1942: ANUL STABILIZRII POLITICE
1. Relaiile dintre noi
2. Bombardament englez la Rostock
3. Revista Axa reapare la Rostock
4. Srat. Planul diabolic al lui Antonescu de exterminare a Legiunii
5. ntlnirea cu studenii din Berlin
6. Ajutoare din alte garnizoane
7. Guvernul spaniol se intereseaz de soarta noastr
8. Un curier din tara
9. nlocuire lui Legath
10. O vara excepional
11. Intensa activitate legionara
12. Complotul de la Rostock.
XI. FUGA N ITALIA
1. Un proiect politic
2. Calcarea angajamentului fata de Germania
3. Pregtiri pentru evadare
4. Ce las n urma
5. Un rspuns ambiguu
6. O veste uluitoare
7. O ntrecere cu timpul
8. Vladimir Clain
9. n faza finala
10. O cltorie fara incidente
11. ntia zi la Roma
12. ntoarcerea Tianei la Berlin
13. Enescu informeaz pe Mario Appelius
14. Situaia critica a frontului
15. Un semnal nelinititor
16. O vizita neateptat
17. Un funcionar al Ducelui
18. ntoarcerea prizonierului
19. La sediul Gestapo-ului din Alexanderplatz
20. Die Entscheidung wird fallen
21. Internat n lagrul de la Buchenwald
22. n nchisoarea lagrului Sachsenhausen-Oranienburg.
XII. O PRIGOANA N PRIGOANA
1. O noua prigoana
2. Am fcut o greeal plecnd n Italia?
3. Asaltul de la Marienehe
4. De la Berkenbrck la Buchenwald
5. Goana dup legionari
6. Odiseea Tianei
7. Schimbare la Legaia Romna
8. Zguduiri n snul SS-ului
9. Urgia din tara
10. Nici femeile n-au fost cruate
11. Mitraliere la nchisori.
XIII. VIAA N LAGR
1. Leit-motivul internrii n lagr
2. Sonderlager Fichtenhain
3. De la Buchenwald la Dachau
4. Petrascu tinta predilecta a atacurilor
5. Cum am trit n lagr
6. Cruzimi inutile
7. Ultimii mohicani.
XIV. EVOLUIA POLITICA A LEGIUNII N TARA
1. Succesiunea Costea
2. Iosif Costea i regimul antonescian
3. Ilie Rotea intra n scena
4. Doua destine
5. O tragedie
6. Cursul singuratic al lui Horaiu Comaniciu
7. Un complot n nchisoare.
XV. RUPTURA
1. Petrascu preda comanda lui Mile Lefter
2. Sub comanda lui Mile Lefter
3. 3 Iulie
4. Limpezirea apelor
5. Spre o noua conducere
6. Un om providenial
7. Componenta grupului dizident
8. Biruina loialitii
9. Atmosfera apstoare de la Dachau
10. Sfritul experientei Papanace
11. Doua profeii.
XVI. PRBUIRE i LIBERTATE
1. Deznodmntul de la 23 August
2. Un fulger n captivitate
3. Cu trenul spre Prusia Orientala
4. ntrevederea cu Himmler
5. n vila lui Ribbentrop
6. Un manifest ctre tara
7. O noua ntlnire cu Himmler
8. Cu avionul la Budapesta
9. La Budapesta
10. Cu generalul Phleps
11. napoi la Viena
 12. Snge i libertate la Buchenwald
13. Dachau punctul final al unei drame

I.
FUGA N NECUNOSCUT
Omul care s-a ridicat la Conducerea Statului pe mormintele legionarilor
ne-a lovit fara mila cu ajutorul unei puteri strine. Cum fcuse i Carol al II-lea
naintea lui, Generalul Antonescu odios continuator al acestuia.
1. O NOUA PRIGOANA.
Cu toate ca Micarea Legionara nu avusese nici o rspundere n
dezlnuirea aa-zisei rebeliuni, ndat dup ce am dat ordin legionarilor sa
se retrag din instituiile publice, Generalul Antonescu s-a npustit cu cea mai
mare furie asupra noastr, desi nu mai avea nici un motiv, ostilitile fiind
ncheiate de la orele 5 dimineaa, 23 Ianuarie, cnd a fost difuzat comunicatul
meu.
Cum se explica aceasta noua provocare a lui Antonescu? El vroia sa
demonstreze poporului ca lui i numai lui se datoreaz nbuirea rebeliunii.
Reichul german n-ar fi avut nici un amestec n potolirea aa-zisei
rebeliuni, cnd tiut este ca Hitler ne-a dat un ultimatum, ameninnd cu
intervenia diviziilor germane aflate atunci n Romnia.
Nici ordinul meu dat legionarilor de a evacua cldirile publice nu
fusese luat n considerare de Conductorul Senatului, deoarece bande rebele
continuau dezordinile n toat tara.
A fost nevoie de intervenia armatei, n ziua de 23 Ianuarie 1941, care
a tras fara mila n toi aceia care cutreierau strzile, neintrnd n legalitate.
Deci, n ultima analiza, armata a nbuit rebeliunea. Ce germani, ce
ultimatum de la Hitler, ce ordine de la Conducerea Micrii! El i numai el,
Generalul Antonescu, cu bravii lui ostai, au salvat tara de la anarhie! Aceasta
era ideea ce o propaga Antonescu dup victorie, uitnd ca n zilele anterioare
s-a retras timorat n Palatul Prezidenial i n-a cutezat sa fac fata rezistentei.
Abia dup primirea telegramei de la Hitler, i-a revenit curajul, lund forma
dementa de cruzime i bestialitate.
Si cum s-a manifestat n ziua de 23 Ianuarie 1941 vitejia Generalului?
Trgnd fara nici o alegere lumea de pe strada. Majoritatea erau pasanti,
oameni care ieiser la spectacol, neamestecai n lupte. ntre cei czui, putini
legionari, care, conform ordinului dat de mine, se pregteau sa evacueze
cldirile publice. Soldaii erau pusi de comandanii lor sa stea la pnda n jurul
cldirilor i cnd vedeau ca iese cineva din ele, trgeau i omorau. Au czut
legionari la Prefectura, n Strada Romei, la sediul din Strada Strasbourg i alte
localuri mai mici.
Seara, Antonescu putea sa arate germanilor bilanul represiunii inutile:
800 de mori, aliniai la morga, pentru judecata de apoi. De acest masacru nu
vorbete nimeni i nu-l condamna pe Antonescu, caci gloata morilor era
formata de tineri cretini din masa anonima a Capitalei, secerai de gloane. Se
vorbete i se condamna numai uciderea unor evrei, tot att de anonimi ca i
cretinii care au czut victima uneltirilor conducerii lor pe lng Generalul
Antonescu.
Dar cu aceasta nu s-a terminat ferocitatea lui Antonescu. Era nceputul
unei noi prigoane. Bucurndu-se de protecia armatei germane din Romnia,
Antonescu a dat ordin sa fie arestai toi fruntaii Legiunii i toi minitrii
legionari, presupui a fi amestecai n dezlnuirea rebeliunii. Pe lng ei, toi
aceia care s-au baricadat n instituiile publice, majoritatea funcionari de-ai
lor, care le-au aparat cu via contra loviturii de Stat a Generalului Antonescu.
Victime nevinovate, toi acetia erau destinai s-i sfreasc zilele n fata
plutoanelor de execuie, n nchisori sau, ca o msur de garanie, sa fie
trimii pe front, cu ordinul de a nu se mai ntoarce vii.
2. DE LA HORIA SIMA PN LA ULTIMUL BORFA
Inteniile sanguinare ale Generalului apar i mai clar n proclamaiile ce
le-a dat ctre tara, dup triumfala nbuire a rebeliunii.
ntr-una din aceste proclamaii delirante, spunea ca a dat ordin sa fie
capturai toi cei responsabili de rebeliune, de la Horia Sima pn la ultimul
borfa.
Fara ndoiala ca n cursul rebeliunii, i-au fcut apariia i borfai,
oameni fara cpti, care profita de orice tulburare sociala, pentru a sparge
casele oamenilor i a le prada. Dar a ma pune pe mine alturi de aceste
scursori sociale, nu era numai o insulta pentru mine, dar arata i caracterul
infam al Generalului. n attea discursuri publice anterioare a avut aprecieri
elogioase la adresa mea, iar acum, n proclamaiile adresate tarii, coborsem pe
scara valorilor pn a ma azvrli n drojdia societii.
Dar mai important dect acest ofense vulgare, era decizia ce o luase
Generalul pe plan politic n relaiile cu Micarea. Daca pe Seful Legiunii l
trateaz n modul acesta ignominios, nseamn ca o reconciliere nu mai e
posibila i ca va mpinge prigoana pn la exces. O aciune totala contra
Legiunii, al crui obiectiv final nu putea fi dect anihilarea ei.
Am neles n primul moment, dup aceste izbucniri de ura demeniala,
ce soarta mi rezerva Antonescu. De aceea pe ct mi-a fost posibil, am cutat sa
nu ajung n minile lui. Din vetile ce s-au infiltrat de la Preedinte, am aflat ca
Generalul vroia sa termine cu mine n mod sumar. Armata, indignata de cele
petrecute, considerndu-m pe mine principalul responsabil, ma va pune la zid
i ma va mpuca.
n seara de 23 Ianuarie 1941, mi s-a pus n vedere de ctre Serviciul
German de Securitate (SD) sa prsesc locuina lor, n timp ce ceilali camarazi
ai mei care se aflau acolo, continuau sa se bucure de ospitalitatea lor. Probabil,
n urma unor ordine venite de la Berlin, se fcuse aceasta discriminare. Vor fi
salvai toi i dui n Germania, n afara de oaia neagra, Horia Sima.
Am fost invitat de Geissler, seful Gestapoului din Bucureti, sa nnoptez
la el. Am fost bucuros de aceasta mna de ajutor ce mi se ntinsese, cnd alii
mi artau usa. Locuina lui Geissler avea nsa un dezavantaj. Nu se bucura de
statut diplomatic, cum era cazul cu SD. Aadar, la Geissler, autoritile puteau
face percheziii. La scurt interval de la intrarea mea n casa lui Geissler, apare
Doamna Liliana Protopopescu, sotia profesorului, ca sa ma ntrebe daca
locuin n care ma aflu este sigura. Altminteri, ea mi va cuta o alta gazda. I-
am rspuns ca ma simt n siguran i i l-am artat pe Geissler, gazda mea.
Abia pleac Doamna Protopopescu i apare un alt oaspete: un elveian,
numit Otto Gier, o figura curioasa, dar care nu-mi trezea nici o bnuial. l
vedeam adeseori n tovria lui Geissler i l credeam un agent al acestuia.
Dar Gier venea adeseori i pe la Preedinie i m-a vizitat i pe mine. De aici a
tras concluzia Geissler ca elveianul este un prieten-informator al nostru. n
realitate, Gier n-avea nimic comun, nici cu Geissler i nici cu noi, ci fcea acest
joc ca s-i serveasc mai bine centrala de la Berna. Cnd a aprut Gier la
Geissler, l-am primit att eu ct i seful Gestapoului cu semne de bucurie,
vrnd sa aflu de la el ce se mai uneltete la Preedinie. Confuzia persista i era
ct pe ce s-mi fie fatala.
Dup plecarea lui Gier, nu stiu ce s-a ntmplat ca Geissler, care mi
oferise cu atta amabilitate locuina lui, i-a schimbat brusc atitudinea, i-mi
comunica, vdit jenat, ca nu ma poate gzdui. Nu mi-a spus motivul. Primise
probabil vreun telefon de la Berlin, prin care i se ordonase sa se debaraseze de
mine. Eram un fel de vnat liber i nu vroiau s-l supere pe Generalul
Antonescu.
N-am mai insistat n explicaii, ci, nsoit de credinciosul Boian, am
prsit casa. Aceasta a fost salvarea mea. Nici n-am ieit bine din casa i
ptrunde n locuina lui Geissler o patrula militara, comandata de un ofier,
pentru a face percheziie.
Ce se ntmplase? Gier, cum m-a vzut cu Geissler, i-a dat arama pe
fata. S-a dus la Preedinie i a denunat ca ma ascund. Imediat s-a dat alarma
i casa lui Geissler a fost invadata de soldai. Fara s-i dea seama, Geissler
mi-a salvat viaa. O jumtate de ora interval i as fi czut n mna zbirilor lui
Antonescu.
3. VAGABOND PE STRZILE CAPITALEI.
Am ieit de la Geissler nucit. Nici reprezentanii germani din Bucureti,
apropiai ideologic de noi, camarazii notri oarecum, nu erau dispui sa ma
ajute. i luaser minile de pe mine, caci aa primiser probabil ordine de la
autoritile superioare. Eram declarat vnat liber i din partea lor.
n acest moment s-a nimerit sa fie cu mine credinciosul Boian. Avea o
main Ford, de tip vechi, pe care o folosea la Serviciul Ordinii. Nu stiu cum s-a
fcut ca apruse cu el i Octavian Rou.
Ne-am urcat toi trei n main. Dar unde sa mergem? Nimeni nu tia un
loc sigur. Singurul lucru bun ce-l constatasem n acel moment era ca
ncetaser mpucturile i se reluase circulaia pe strzile Capitalei. Rou are
o idee. Ce-ar fi s-l cutm pe Colonelul Vorobchievici? l cunotea Rou de la
Berlin. Era ataat militar. Vorobchievici se ataase de Micare dup biruina si,
la un moment dat, chiar ma gndeam s-l propun Generalului ca Sef al
Serviciului Secret, n locul lui Moruzov, care pierise n evenimentele de la
Jilava. Nu s-a ajuns aici, deoarece Antonescu avea omul lui, pe Eugen
Cristescu, pe car l-a numit la nceputul lui Ianuarie 1941.
 n disperare de cauza, m-am asociat prerii lor. Vorobchievici locuia pe
oseaua Stefan cel Mare, ntr-un apartament la etaj. Ajungnd n fata casei lui,
Rou s-a urcat la Colonel ca sa sondeze terenul. Dup cteva minute, s-a ntors
n fuga, speriat, spunndu-i lui Boian sa dea drumul repede la main. Ne-a
spus gfind ca tocmai n acel moment casa lui Vorobchievici era calcata de o
patrula militara i sotia acestuia i-a fcut semn sa plece.
Ne-a intrat groaza n suflet. Unde sa gsim adpost? De data asta mi
vine mie n gnd ceva. Ce-ar fi sa ncercam la Dr. Repezeanu, vechea noastr
gazda din timpul prigoanei carliste i care rmsese necunoscuta i n timpul
guvernrii noastre? Dr. Repezeanu locuia undeva pe o strdu n apropierea
Grii de Nord. Aici locuise multa vreme, n condiii de siguran, i Vasile
Christescu. Pornim cu maina spre casa Dr. Repezeanu. Daca nu locuia nimeni
acolo, aveam un adpost sigur. Dar nici aici nu avem noroc. Era casa n care
locuise n cursul guvernrii noastre inginerul Nae Horodniceanu. Acesta
deinuse o funcie nalta n timpul guvernrii, nct, dup toate probabilitile,
zbirii lui Antonescu vor da de urmele lui. Nae Horodniceanu era un vechi
cunoscut al familiei Repezeanu, nc din timpul Cpitanului. Cnd m-a vzut,
ndat i-a fcut bagajul i a evacuat casa. Dup un minut de reflecie, mi-am
dat seama ca nici locuina Dr. Repezeanu nu era potrivita pentru noi. Dup
toate probabilitile, autoritile o vor descoperi, cutndu-l pe Horodniceanu,
i n locul acestuia, vor da de un vnat mai preios.
Dup cteva clipe de edere la familia Repezeanu, care ne ruga struitor
sa rmnem, ne-am urcat din nou n main i am plecat. Dar unde? N-am
gsit nici o soluie unde sa poposim n noaptea aceea dect sa bat la usa unei
surori a mea, care era cstorit cu un avocat numit Busuioceanu. Aveau o
csu a lor particulara, tot n apropiere de oseaua Stefan cel Mare. Ca sa nu
rmnem n strada sau umblnd n netire cu maina pe strzile Capitalei, m-
am decis sa risc o noapte la ea. Ma gndeam ca politia antonesciana era n curs
de reorganizare i nu va ajunge aa de repede pn la cumnatul meu. Mi-au
oferit un pat n propriul lor dormitor. Boian i Rou plecaser, rmnnd ca o
dau azi diminea sa vina din nou cu ultimele vesti. Firete ca am avut un
somn chinuit i greu, cu teama n suflet sa nu apar vreo main nedorita n
fata casei.
Pe la 5 dimineaa, ntr-adevr, se aud n poarta btile fatidice. Politia,
ne-am zis cu toii, cnd colo, n pragul porii apare camaradul Boian, nsoit de
doi ofieri germani, mbrcai n uniforma. Erau Bollschwing, seful Serviciului
SD i ajutorul lui, Gunne. Veniser sa ma ia cu ei i sa ma puna n siguran.
n decurs de cteva ore, se petrecuse ceva la Berlin. n timp ce n seara de 23
Ianuarie, eram declarat vnat liber si, ca urmare, toate autoritile germane i
luaser mna de pe mine, acum primiser i ei ordin de la Himmler ca sa ma
salveze.
Mi-au comunicat ca voi fi mai n siguran la Braov, la locuina lui
Andreas Schmidt i au venit sa ma duca cu maina lor. La locuina acestuia,
politia lui Antonescu nu ar fi cutezat sa ptrund. Pentru mai mare siguran,
pe drum, pn la Braov, s-a gndit sa ma ascund n cufrul mainii, aezat
n spatele vehiculului. Am acceptat, caci nu era alta soluie. M-am ghemuit
cum am putut n cufr, care era prevzut cu o gaura pentru a putea respira.
Cum am scpat din raza Bucuretiului, credeam ca, de acum nainte, nu ma
mai pndea nici o primejdie. Dar n-a fost asa.
4. DE LA BUCURETI LA BRAOV.
Drumul de la Bucureti la Braov l-am fcut ghemuit n cufrul mainii.
Pe sosea, erau posturi militare care controlau vehiculele. Bineneles, cum
vedeau uniformele germane, nimeni nu cuteza sa ceara legitimaiile. Pn la
Ploieti, nici un incident. Aici am avut o oprire mai lunga. n centrul oraului,
Bollschwing i Gunne au fost interogai, li s-au cerut hrtiile i dup cteva
ezitri, au fost lsai n pace. Era vreun denun, bnuind ca voi pleca spre
Braov? Un ofier numai, seful patrulei, se uita nencreztor la cufr, care era
de oarecare proporii, dar n-a cutezat sa ceara deschiderea lui. Am stat
ghemuit, cu sufletul la gura, i nici nu cutezam sa mai respir de frica.
n sfrit pornete maina. Clipele ti se par milenii n astfel de situaii. De
la Ploieti la Braov, n-am avut nici un control i nici o oprire.
La Braov am ajuns la orele 11 dimineaa. Am fost scos din cufr i m-
am aezat n spatele mainii: Nu mai e nici un pericol, mi spune Gunne.
Din Piaa Sfatului, pornim spre casa lui Andreas Schmidt, care locuia o
strdu ce urca spre Tmpa.
La Braov era iarna. Czuse multa zpad i pe ulia pe care locuia
Andreas Schmidt era ngheat. Zpada se ntrise i vehiculele se micau greu.
Maina urca gfind, pn ce a ajuns la un deal mai ascuit, de unde nu
vroia sa mai nainteze. Gunne i ddea maximum de viteza, dar rotile se
nvrteau pe loc, refuznd sa prind teren. Aproape o ora a durat ncercarea lor
de a trece hopul. Maina mereu cdea la locul de plecare, fiind gata sa se
rstoarne. Se strnseser trectori, care se uitau la noi, mirndu-se de isprava.
Dar daca printre trectori se gsea cineva care sa ma recunoasc? M-am
ghemuit cum am putut n fundul mainii, ateptnd dintr-un moment ntr-altul
s-i ia zborul pe deal n sus.
Maina fcea zgomot, zvrlea zpada de sub roti, icnea sub presiunea
motorului, dar att. Nu pornea mai departe. Parca era un fcut. Bollschwing i
Gunne se decid sa se ntoarc n ora i s-mi caute adpost la un camarad de-
al lor, Lipphardt. Aici am stat cteva ore. De la acesta aflam cu surprindere ca
tocmai n timpul cnd noi ne luptam cu alunecuul, casa lui Andreas Schmidt
fusese invadata de un grup de soldai i percheziionat. Socoteau ca l vor gsi
pe Horia Sima. Ce minunata ntmplare! Refuzul mainii de a urca dealul,
mi-a salvat viaa.
n sfrit, dup ce soldaii s-au retras i nu mai era nici un pericol, am
fost condus pe jos la casa lui Andreas Schmidt. Era o casa mare, spaioas, cu
un etaj i parter. O adevrat cetate. Pe Andreas Schmidt nu l-am vzut. Am
fost nsoii de camarazi de-ai lui. n acel moment, n casa nu se afla nimeni.
nsoitorii mei mi-au spus ca trebuie sa rmn cteva zile singur n casa, pn
ce-mi vor gsi un alt adpost. Mi-au artat casa, locul de dormit, camera de
provizii i mi-au spus sa nu rspund la nici un telefon i nici sa deschid usa
daca suna cineva.
 Din acel moment nu s-a mai artat nimeni. Toat ziua stteam la pnda
n odile de sus, ca sa observ daca nu se apropie cineva. Nu m-am simit bine
n singurtatea aceasta. Ma temeam de o noua descindere, dar n-a venit nici un
oaspete nedorit.
5. DE LA BRAOV LA SIBIU.
Am ieit din angoisse, abia cnd a aprut un grup de camarazi din
Grupul Etnic German, organizaie condusa de Andreas Schmidt. Erau 4 sau 5
tineri, mbarcai ntr-o main. Timpul de nmuiase, nct au putut urca panta.
Mi-au comunicat ca ma vor duce la Sibiu, unde au gsit un loc de adpost mai
sigur. Mijlocul de locomoie, tot maina. I-am ntrebat daca sunt controale pe
drum, gndindu-m la incidentul de la Ploieti. Mi-au spus ca exista un singur
control militar la ieirea din Braov, pe oseaua care duce spre Fgra, dar nu
e nici o primejdie. Poi sa treci prin el foarte uor. Eu am fost mai putin
ncreztor dect ei i le-am cerut s-mi procure o uniforma germana de SS,
daca voi merge n main cu ei. Au acceptat i mi-au adus o tunica neagra de
ofier SS, iar pe cap un chipiu impuntor din organizaia Totenkopf. Nu aveau
pantaloni i nici cizme, nct daca as fi silit sa cobor din main, oricine ar fi
descoperit trucul i m-ar fi arestat. Mi-am pus nite ochelari i am plecat.
La ieirea din ora, controlul n-a fost aa de simplu cum spuneau ei. Era
o ceata de plutonieri majori i de ageni n civil, care fceau controlul, 7-8
persoane. Au cerut actele nsoitorilor mei, le-au cercetat amnunit, dar mie
nu mi s-au adresat, impunndu-le respect uniforma neagra SS. Au azvrlit o
privire bnuitoare spre mine, dar n-au cutezat sa ma ntrebe de acte. Au
salutat i am plecat. Scpasem dintr-o primejdie. Dumnezeu m-a scpat i de
asta data.
De la ieirea din Braov nu am mai fost tulburai de nici un control. Era
clar ca paza antonesciana se concentrase n raza Bucuretiului i apoi pe
oseaua Bucuresti-Brasov, unde bnuiau ca as fi putut sa ma ascund. Era clar
ca se montase o aparatura puternica n jurul Brasovului.
Se fcuse noapte cnd am intrat n Sibiu. Am tras iari ntr-un loc
nepotrivit, plin de primejdii, n fata restaurantului mpratul Romanilor,
frecventat de toat protipendada Sibiului. Am rmas iari singur n main,
iar nsoitorii mei au intrat n local, cutnd pe cineva. Probabil pe unul din
membrii organizaiei lor din Sibiu.
Dup putin timp, au revenit nsoii de un camarad de-al lor, numit
Schuller. Mi-au comunicat ca voi fi gzduit n casa lui. Schuller mi-a fcut o
excelenta impresie. O figura simpatica, de care mi aduc cu drag aminte pn
astzi.
Pornim cu maina spre locuina lui Schuller, ntr-o strada de al crui
nume nu-mi amintesc. Mi-am luat rmas bun de la nsoitorii mei i m-am
aezat n noua locuin.
6. POPASUL LA SIBIU.
Familia Schuller, la care am fost condus de organizaia sailor din Sibiu,
era o familie modesta de funcionari. Att el ct i sotia lui s-a purtat admirabil
cu mine. Nu numai ca m-au ascuns i m-au ferit de indiscreii, dar au cutat
s-mi fac viaa ct mai comoda pentru a uita de situaia tragica n care ma
aflam. Eu, care fusesem aclamat de sute de mii de oameni, acum edeam ntre
patru perei. Mi-au cedat camera lor cea mai bun, desi aveau copii, iar sotia lui
cumpra de la piaa tot ce era mai bun.
n timpul ederii mele acolo, sunt trei evenimente importante de
semnalat:
1. A venit ntr-o zi Andreas Schmidt la mine, seful grupului etnic german,
ca s-mi ceara din partea Berlinului sa fac o dare de seama, un fel de mic
istoric al aa-zisei rebeliuni. I-am povestit cele ntmplate i i-am dat i ceva
n scris. Cum nu aveam nici eu i nici gazda coli albe, mi-am pus gndurile pe
nite resturi de hrtie. A fost o expunere detestabila ca prezentare, dar i
incorecta ca gndire. ntr-o ora, ct a stat la mine Andreas Schmidt, am vorbit
cu el i a trebuit s-i fac nota sumara asupra evenimentelor.
Data fiind situaia n care ma aflam, am preferat sa nu-l atac direct pe
Antonescu, desi el era vinovatul principal. Nu vroiam sa mai azvrl ulei peste
foc, tiind ca intrase n gratiile lui Hitler i tot ce svrea era cu aprobarea
acestuia. Ma mai gndeam ca poate, mai trziu, se va putea restabili
colaborarea cu Micarea. Era o naivitate, caci toate le vroia Antonescu, n afara
de o reluare a colaborrii cu Micarea, cum au dovedit-o evenimentele
ulterioare. O scrisoare a mea, prea lmuritoare, nu se tie unde ar fi ajuns la
Berlin i ce urmri ar fi avut. La ora aceea, eu nu eram un om liber, ci viaa
mea depindea de bunul plac al Berlinului. Un ordin venit de la Hitler m-ar fi
expus la grave primejdii. Att SD din Bucureti ct i Grupul Etnic German i-
ar fi ridicat minile de pe mine i cdeam n mna zbirilor lui Antonescu.
2. Fiind n baie i vrnd sa deschid o ferestruica groasa, care era
nepenit, mi-am tiat vena de la mna stnga. Norocul a fost ca nu mi-am
tiat nervul, caci altfel mna mi rmnea anchilozata. Dar snge mi-a curs din
abundenta. Eram speriat i sngele nu se mai oprea. Acas nu era nimeni.
Schuller era la serviciu, iar Doamna dup cumprturi. Ce sa fac? Sngele nu
se mai oprea. n disperare de cauza, am deschis usa de-afar i m-am adresat
vecinului din fata, fara sa stiu cine este. I-am spus ce mi s-a ntmplat, i-am
artat rana i l-am rugat sa se duca n ora i s-mi aduc un medic. n acel
moment, sosete sotia lui Schuller. Aceasta vznd starea n care ma aflu, mi-a
spus sa intru n casa i se ngriji ea de medic. Cu o fie, mi-a legat puternic
braul ca sa nu-mi mai curg snge, i apoi a telefonat soului ei. Acesta a venit
n graba, nsoit de un medic german, care fcea parte din organizaia lor. I s-a
comunicat cine sunt. Acesta n-a vorbit nimic i nici nu m-a ntrebat nimic.
ntre timp, sngele se oprise. M-a pus sa nchid mna i sa o deschid. Nu era
anchilozata, ceea ce nsemna ca nervul nu fusese atins. Mi-a pus o alifie peste
rana i apoi un bandaj. Mi-a spus la plecare ca nu e nimic grav i sa fiu linitit.
Si acum sa ntregim istoria. Domnul din fata, pe care l solicitasem s-mi
caute un medic, era ntr-o situaie asemntoare cu a mea. Se ascundea i el
de autoritile romne, fiind un dezertor din armata. Vzndu-m pe mine, o
mutra necunoscuta, tot la nite sai de-ai lui, i-a imaginat ca i eu sunt
dezertor ca i el i ma ascund la familia Schuller. ntr-adevr, nu a vorbit cu
nimeni nimic i incidentul n-a avut nici o urmare.
 3. Era cam pe la sfritul captivitii mele la Sibiu. Uitndu-m ntr-o
diminea pe geam casa lui Schuller era la etaj vad n curtea interioara, care
cuprindea mai multe cldiri, ca un fel de piaeta, un colonel i un grup de
soldai, care cutau, nu stiu ce pe la apartamentele de jos. Se uitau prin curte,
i ntrebau pe locatari, dup ce sunau la usa lor, i apoi plecau. De fapt ei nu
veniser sa ma caute pe mine. A fost o coincidenta. Nu stiu ce cutau. Dar eu
care eram la etaj i i urmream cu nfrigurare, mai ales ca eram singur n
acas, am trecut prin alte momente de groaza. Sa fi vorbit vecinul din fata?
ncolo, ascultam radio i citeam ziarele pe care mi le aducea Schuller
seara.
Comunicate peste comunicate de la Preedinie, n care se anunau noi
arestri de rebeli. Apoi acuzaii odioase la adresa legionarilor, mai ales
delapidri de bani publici. Se anuna constituirea de Consilii de Rzboi pentru
judecarea i pedepsirea rebelilor. O campanie bine orchestrata de mielii i
calomnii.
Eram surprins ca guvernul german tolereaz aceasta avalan de infamii,
n organele de presa controlate de guvernul romn.
7. NAPOI LA BUCURETI.
Toate micrile mele, dup ce am fost luat de SD i condus la diferite
locuri de adpost, nu mai erau controlate de mine. Eram la discreia prietenilor
mei, care, la rndul lor, ascultau de ordinele ce le primeau de la Berlin. Ca sa
rmn multa vreme n tara, trt dintr-un ora ntr-altul, nu era dorit nici de
mine i nici conceput de ei. Era o povara care apasa greu pe organizaia lor, dar
i relaiile dintre Hitler i Antonescu. Ce aveau de gnd cu mine? n mijlocul
acestor frmntri, pe la nceputul lui Martie 1941, apare Gunne la locuina lui
Schuller.
Gunne mi-a comunicat ca, dup prerea lor, a SD, este necesar sa
prsesc ct mai repede tara i sa ajung la Berlin, unde voi avea prilejul sa
expun situaia superiorilor lor ct i forurilor nalte ale guvernului german. O
serie de camarazi au i sosit la Berlin, dar este bine sa fiu i eu printre ei. Am
fost de acord cu statul lui, cunoscndu-l pe Gunne ct i pe seful lui,
Bollschwing, prieteni loiali ai Micrii, tot aceia care i-au riscat i cariera ca sa
ne salveze. Daca era cineva capabil sa mbunteasc situaia Micrii,
ferindu-ne de ura lui Antonescu, era tot guvernul german, acelai care era
responsabil i de decizia luata la 23 Ianuarie 1941, de a pune armata germana
la dispoziia Conductorului. Numai guvernul german putea sa repare eroarea
fcut.
Planul lui Gunne era urmtorul: sa plecam cu maina napoi la
Bucureti. Voi fi gzduit la serviciul lor, unde nu mai e nimeni. Grupul legionar
ce fusese gzduit de ei a fost transportat la Berlin. De aici, voi pleca cu el n
Bulgaria. Voi fi gzduit de Legaia germana din Sofia. Mai departe, la proxima
ocazie, voi pleca cu avionul la Viena si, de aici, oamenii lor ma vor conduce la
Berlin.
N-am mai zabovit nici o noapte n casa lui Schuller. n aceeai zi, ne-am
luat zborul spre Bucureti, cu Gunne la volan. ntrebndu-l pe Gunne, daca
mai sunt controale pe sosea pn la Bucureti, mi-a rspuns ca au disprut.
Dar totui, ca msur de prevedere, mi-a dat o tunica i o capela militara
germana, aduse de el. edeam lng el n main, nct prea ca sunt o
ordonan de-a lui. El avea uniforma de ofier Waffen SS.
ntr-adevr, cum spusese, cltoria s-a realizat fara incidente. Pe sosea,
numeroase trupe germane, care se revrsau spre Muntenia, de unde treceau
Dunrea i plecau n Bulgaria. Am plecat nainte de masa de la Sibiu. Mi-am
luat rmas bun de la gazde, care au mprtit cu mine attea momente grele.
Spre seara, am ajuns la Bucureti i am tras la Serviciul lor. Casa era ocupata
de soldai din unitatea lor, care ndeplineau diferite funcii, n special mnuiau
aparatele de transmisiune TF.
A doua zi de diminea, Gunne mi-a pus problema daca nu vreau s-l
vad pe Comandantul Legionar Printele Boldeanu, care conducea Micarea din
clandestinitate. Cu multa mulumire sufleteasca, i-am rspuns ca accept
propunerea lui. Eram enorm de interesat, ca nainte de a trece n Bulgaria i a
prsi tara, pentru cine tie ct timp, sa am o ntlnire cu responsabilul
organizaiei noastre n clandestinitate. L-am rugat sa ia contact cu Printele
Boldeanu i s-l aduc la sediul lor.
n aceeai dup amiaza, pe nserate, a sosit Printele Boldeanu. A fost
mare bucuria, caci ne lega o veche prietenie i afeciune. I-am comunicat ca voi
prsi tara i l-am rugat s-mi fac o expunere a situaiei politice din acel
moment. Eu, izolat la Sibiu, pierdusem contactul cu Micarea. Doar invectivele
ce le citeam n gazete.
Printele Boldeanu era supra-optimist. Dup toate informaiile lui,
Antonescu i-a dat seama de gafa pe care a fcut-o cu mpucturile i
arestrile n masa i ar vrea sa ajung la o nelegere cu Micarea. n acest
sens, Generalul a fcut tatonri n mai multe direcii. El crede ca Antonescu
este la pmnt i nu ateapt dect un cuvnt din partea mea, ca sa reia
legturile.
Informaiile lui era mirifice. Situaia nu era aa de roza pentru noi, cum
o descrisese Boldeanu. Dar eu nu aveam de unde sa stiu. Ne aflam ntr-un
moment de acalmie. Se studiau la Preedinie noile masuri de represiune. Un
popas, de fapt, n ntreprinderea de exterminare a Micrii. n nici un caz nu se
ajunsese la o decizie de mpcare.
Informaiile Printelui Boldeanu veneau de la cine tie cine, pentru a
induce lumea n eroare. Iar eu, lipsit de orice element de orientare, l-am
ntrebat pe Boldeanu, ce sa fac? El m-a sftuit s-i scriu o scrisoare
mpciuitoare Generalului i el se va ngriji ca rndurile mele sa ajung n
mine acestuia. M-am apucat de treaba i am redactat scrisoarea. Nu puteam
refuza aceasta oportunitate. Ma gndeam i la miile de camarazi arestai, care
ateptau sa fie judecai. I-am nmnat scrisoarea i ne-am desprit cu
mbriri i emoii. Cine tie cnd ne vom mai vedea?
Printele Vasile Boldeanu s-a dus cu scrisoarea mea la profesorul
Gavanescul i i-a predat-o cu rugmintea de a cere audienta Generalului i sa
i-o nmneze.
 Profesorul Gavanescul, la rndul lui, a fost extrem de bucuros cnd a
citit scrisoarea mea i i-a spus lui Boldeanu ca el crede ca i va produce efectul
dorit. Vedea n ea un semn de destindere care va duce la pacificarea tarii.
Profesorul Gavanescul a fost primit imediat la Preedinie, cnd a
comunicat la telefon ca vine cu o veste importanta. Dar dup ce Antonescu a
vzut de la cine vine scrisoare i a citit-o, a avut o explozie de revolta. S-a
sculat de pe scaun i l-a apostrofat pe Profesor cu mare violenta:
Cum de el, mare profesor i mare naionalist educator al tinerelor
generaii, are legturi cu rebelii, care vor sa drme Statul? Era pe punctul de
a-l da afara din cabinet.
Generalul Antonescu i-a rezervat dreptul de a raspunde scrisorii mele
prin ziare, relund acuzaiile contra legiunii. Falsele informaii ale lui Boldeanu
l-au expus pe Profesorul Gavanescul unui tratament penibil. Antonescu
rmsese tot att de rau i de intratabil.
Bineneles ca i-am artat scrisoarea i lui Gunne, pentru a evita orice
surprize din partea cercurilor germane. Am convenit cu el ca ndat dup
plecarea Printelui Boldeanu, noi sa pornim spre Bulgaria, pentru a nu provoca
o nteire a urmririlor din partea lui Antonescu. Cnd va afla ca ma aflu nc
n tara i chiar la Bucureti, cine tie ce se poate ntmpla? Cnd scrisoarea va
ajunge n mna lui Antonescu, noi trebuie sa fim departe de Bucureti, peste
celalalt rm al Dunrii.
II.
N BULGARIA
Alungat din patrie, am luat din nou toiagul pribegiei n strintate.
Lsm n urma o tara nsngerata i zeci de mii de familii expuse cruzimii
trufaului Conductor.
1. TRECEREA DUNRII.
Asa cum am convenit cu Gunne, trebuia sa prsesc ct mai repede
Bucuretiul, pentru a nu cdeau eu nsumi victima a scrisorii mele de
mpciuire. Cu Printele Boldeanu m-am mai ntlnit chiar n dup amiaza zilei
cnd am sosit la Bucureti. A doua zi, 23 Martie 1941, ne-am urcat n main
i am luat direcia spre Giurgiu, unde pionierii germani construiser un pod de
pontoane, pentru trecerea diviziilor lor n Balcani. Nu eram dect noi doi n
main. Gunne, ofier german, iar eu, un fel de ordonan a lui.
Drumul pn la Giurgiu a decurs n linite, iar trecerea podului s-a
svrit fara incidente, deoarece era sub paza soldailor germani. M-am uitat
cu tristee la pmntul tarii i la valurile mreului fluviu, pe care cine tie
cnd le voi mai vedea. La Rusciuc, oraul din fata Giurgiului, nu ne-am oprit.
Am continuat drumul n interiorul Bulgariei, care tocmai atunci era invadata de
trupele germane. Trecnd Dunrea prin mai multe puncte, diviziile Reichului se
ndreptau cu cea mai mare iueal spre frontiera greceasca, pentru a veni n
ajutorul italienilor. Acetia, dup ce au svrit imprudenta de a ataca Grecia,
acum se gseau ntr-o situaie grea, ameninai sa fie scoi i din Albania.
Tinta cltoriei noastre era Sofia. Mi-aduc aminte ca nainte de a ajunge
la poalele Munilor Balcani, am fcut un popas ntr-un sat mrior. Aici am fost
gzduii de un taran care, spre surpriza noastr, vorbea romnete, fara
accent, ca ranii notri din Valea Dunrii. Ne-a tratat cu multa atenie,
omenindu-ne cu tot ce avea mai bun n casa. Am vorbit cu el romnete,
explicndu-i ca noi suntem din Ardeal. Sentimentele populaie bulgare erau
pro-germane. Saluta cu bucurie sosirea trupelor germane n tara lor, n virtutea
amintirilor din primul rzboi mondial, cnd Bulgaria luptase alturi de Puterile
Centrale. Aceasta nu-i mpiedica pe bulgari sa aib simpatie i pentru rui, de
care-i legau afinitile rasiale i de limba. Pactul de neagresiune germano-
sovietic a avut un efect linititor pentru ei, caci nu erau pusi n situaia
penibila de a-i mpri sentimentele ntre prietenia fata de Germania i
frietatea de protectorul lor din Rsrit. Prin noua aliana cu Germania, ei
sperau s-i mplineasc revendicrile lor naionale: ieirea la Marea Egee i
ncorporarea Macedoniei Srbeti, locuita n majoritate de o populaie bulgara.
Cnd ne-am apropiat de muni, maina noastr a trebuit sa intre ntr-o
coloana motorizata de trupe germane, deoarece exista o singura trecere peste
Balcani, pasul Dukla. Nu odat ofierii germani s-au uitat la mine ca la o
lighioana rara. Eram mbrcat altfel dect ceilali soldai, nu aveam arme, nu
tiam sa salut si, culmea disperrii, pantalonii mei nu aparineau vesmintelor
militare. Trebuia sa intervin mereu Gunne, explicnd ofierilor germani ca
sunt recrut nou, care de abia acum va intra la instrucie.
Pasul Dukla este la o mare nlime. Am suferit de frig, caci era nc
zpad n muni. Ne aflam n luna Martie. de aici, am prsit coloana militara
i ne-am ndreptat cu maina singuri spre Sofia.
2. LA LEGAIA GERMANA DIN SOFIA.
Drumul pn la Sofia, dup ce am cobort din muni, a fost
primvratec. Soare i cald. E o mare deosebire de clima ntre inutul din
nordul Munilor Balcani i cel ce se ntinde la miazzi. Am intrat n Sofia n
dup amiaza de 25 Martie 1941 i ne-am ndreptat fara zbav spre Legaia
germana.
Aici ne-a ntmpinat un funcionar superior al Legaiei. El era avizat de
venirea noastr i de identitatea mea. N-am reinut numele lui, lucru fara
importanta, caci i aa nu mi l-ar fi spus pe cel adevrat. Trecerea mea prin
Sofia trebuia sa lase ct mai puine urme. Acest funcionar locuia, mpreuna cu
sotia lui, chiar n cldirea Legaiei. n apartamentul lor mi s-a pus la dispoziie
o camera, unde am stat tot timpul ederii mele la Sofia. De asemenea am luat
masa mpreuna cu ei. Sotia lui, extrem de amabila, cauta s-mi fac viaa ct
mai plcut, pentru a uita de peripeiile prin care am trecut. El era taciturn i
nu spunea nimic ce-ar putea s-i depeasc mandatul ce-l primise de la
superiorii lui, de a ma tine n casa lui pn la plecare.
Mi-am lut rmas bun de la Gunne cu multa tristee. Omul acesta s-a
expus pentru noi, ne-a salvat si, fara ndoiala, va continua sa fie un susintor
al cauzei noastre la Berlin. Pierdeam ultima legtur cu tara, caci el se ntorcea
la postului lui de la Bucureti. nainte de a pleca, m-a recomandat unui coleg
de-al lui, tot din serviciul SD, detaat pe lng Legaia germana din Sofia, un
tnr de vreo 25 de ani. El era nsrcinat sa ma nsoeasc ori de cte ori
vroiam sa ies de la Legaie, pentru a ma plimba sau a cunoate capitala
Bulgariei. Nominal, avea misiunea de a ma ocroti de vreo tentativa de rpire a
agenilor romni, dar, n acelai timp, i poate acesta era rolul lui principal, sa
nu ncerc vreo evadare, lundu-mi libertatea de aciune. Cert este ca nu fceam
un pas de la Legaia germana fara sa fiu nsoit ca o umbra de agentul lsat de
Gunne.
Am stat mult la Sofia, mai mult dect prevederile amfitrionilor mei, din
cauza defeciunii iugoslave. n rstimp, cu tnrul meu nsoitor, am fcut
numeroase plimbri prin Sofia, nct am reuit sa ma orientez destul de bine.
Oraul avea pe atunci mai mult un aspect provincial. Nu se putea compara cu
Bucuretiul. Ceea ce mi-a rmas n amintire, au fost splendidele parcuri ce
strbat centrul oraului. Multa verdeaa, multe flori i mult gust arhitectonic.
ntr-o zi, nsoitorul meu mi spune ca a sosit un grup de romni refugiai
la Sofia. tia i numele lor: ntre alii i Nicolae eitan. El tia unde locuiesc
acetia i mi-a fcut propunerea s-i ntlnesc, daca vreau. Inima ma ndemna
s-i vad, dar, pe de alta parte, m-am gndit sa nu se rspndeasc zvonul ca as
fi la Sofia, provocnd protestele lui Antonescu att la bulgari ct i la Berlin.
Am crezut ca, pentru propria mea siguran, e mai bine sa refuz propunerea
nsoitorului meu.
Din perioada ederii mele la Sofia, mi amintesc de primul bombardament
aerian ce l-am trit n capitala Bulgariei. ntr-o noapte au aprut un stol de
avioane engleze, care i aveau bazele n Grecia, i au azvrlit bombe asupra
pasnicului ora. Evident, panica a fost puternica, caci nimeni nu se atepta la
acest raid i la vremea aceea Sofia nu era nc aprat de artilerie antiaeriana.
Pagubele nu au fost prea mari. A fost mai mult o demonstraie dect un
bombardament propriu-zis. Gazda mea, funcionarul superior de la Legaie,
privind cerul, mi spunea Diese Hunnen, kommen nur n der Nacht.
3. PREGTIRI DE PLECARE.
Plecarea mea la Sofia trebuia sa aib loc ceva mai nainte. n planul
serviciului german, la scurt interval dup sosirea mea, cu un avion trebuia sa
fiu transportat la Viena. Daca am zabovit pn la 8 Aprilie 1941, se datoreaz
nceperile operaiunilor militare contra Iugoslaviei, n 6 Aprilie 1941. Se crease
un nou focar de rzboi i trebuia n prealabil distrus acest Stat, care
ndrznete sa se opun lui Hitler, cnd acesta atinsese culmea puterii sale.
n rstimpul petrecut la Sofia, nu s-a petrecut nimic vrednic de reinut.
Viaa luase un aspect monoton. Ne sculam, luat dejunul i apoi plecam cu
nsoitorul meu ca sa descoperim alte cartiere ale Sofiei. Discuiile cu el nu
aveau relief. Nu comunica nimic de importanta i eu evitam s-l ntreb ceva.
Discreie de amndou prile.
Firete ca operaiunile din Iugoslavia nu puteau fi trecute cu vederea. Le
comentam i admiram repeziciunea cu care naintau diviziile germane.
Campania din Iugoslavia nu se ncheiase nc, n momentul cnd mi s-a
comunicat ca voi pleca cu avionul la Viena. Nu era un avion special pentru
mine, ci un zbor pregtit pentru o nalta personalitate militara i n cadrul
acestei operaiuni, aveam prilejul sa prsesc i eu Bulgaria.
4. DE LA SOFIA LA VIENA.
n sfrit, a sosit i ziua plecrii mele spre Germania. O ateptm cu
nerbdare, caci, aa cum mi-a spus Gunne, voi avea prilejul sa stau de vorba
cu nalte personaliti ale Reichului german, crora sa le expun reala
desfurare a evenimentelor din Ianuarie 1941.
La 8 Aprilie, n aeroportul de la Sofia, ne atepta un bimotor militar.
Piloii lui erau doi tineri ofieri de aviaie, formai la noile scoli create de Hitler.
nainte de a ma urca n avion, nsoitorul meu, umbra mea protectoare, a avut
o convorbire cu pilotul-ef, cruia i ddu anumite indicaii ce sa fac cu mine,
cnd va ateriza la Viena. Dup toate probabilitile, trebuia sa ma predea altui
coleg de-al sau din acelai serviciu ca sa ma duca mai departe, la o destinaie
ce nu o cunoteam.
Dup ce am urcat n avion, la cteva minute, a aprut i oaspetele
principal, un general german. Pe tot timpul traseului, n-am schimbat o vorba
cu el. Probabil, era i el ndoctrinat. Ofierul care conducea avionul ma ntreab
la un moment dat daca as vedea vreun inconvenient sa aterizam la Arad i de
acolo sa luam ruta peste Ungaria, la Viena. M-am opus categoric, explicndu-i
ca aeroportul de la Arad este controlat de Siguran romna i ar putea sa ma
recunoasc cineva. A acceptat punctul meu de vedere i mi-a spus sa fiu linitit
ca vom zbura direct la Viena, peste Iugoslavia, unde nu mai exista nici un
pericol aerian.
Zborul a decurs fara incidente. Am ajuns la Viena spre seara. Dar pilotul
era nelinitit, caci vremea se schimbase. O perdea grea de nori se lsase
deasupra Vienei, mpiedicnd vederea aeroportului. Dup mai multe viraje
deasupra norilor, cutnd un loc pe unde sa coboare, i s-a comunicat de jos sa
plece la Winer-Neustadt, unde condiiile de aterizare preau sa fie mai
favorabile. ntr-un sfert de ora am ajuns deasupra acestui ora. Dar nici aici
situaia era mai buna. Aceeai perdea de nori care mpiedica vederea
aeroportului. Pilotului i curgeau picturi de sudoare, iar, noi pasagerii, eram
tot att de nelinitii. Mai da el cteva viraje, pentru a descoperi o gaura de cer
senin. Cnd a vzut ca de nicieri nu se observa aeroportul, a luat o decizie
eroica. A strbtut cu avionul ptura de nori, pn ce au aprut luminile
aeroportului, la cteva sute de metri. Am respirat cu toii uurai. n cteva
minute, avionul a atins pmntul i s-a oprit la locul indicat.
Cnd ne-am cobort, parca eram alti oameni. Chiar i Generalul trecuse
printr-un moment de panica. Acum surdea i ne-a ntins mna tuturor.
Pilotul-ef mai avea o misiune de ndeplinit: sa ma predea unui delegat al
politiei locale, cu instruciunile ce la primise de la Sofia. Dup ce a aezat
avionul la locul prescris de regulamentul aeroportului, ne-am urcat ntr-o
main i am luat drumul spre ora. Era noapte bine. Mai fusesem odat la
Winer-Neustadt n alte mprejurri, cnd am prsit prima oara tara, pentru a
ma refugia n Germania, nsoit de Ilie Smultea i Alexandru Popovici.
Am ajuns n fata unei cldiri, unde am presupus ca se gsete vreo secie
de politie locala. Eu am rmas n main, iar ofierul a intrat nuntru. A stat
ctva timp, deoarece instruciunile lui nu erau pentru Winer-Neustadt, ci
pentru autoritile de la Viena. A ieit nsoit de un funcionar de politie,
mbrcat civil. Mi-a spus ca domnul pe care mi-l prezint ma va nsoi pn la
Berlin. i-a luat rmas bun de la mine i m-a lsat n paza acestuia.
n sfrit eram pe pmnt german. Dar cine tie ce ma mai ateapt aici?
 III.
CE-AM GSIT N GERMANIA
Sosirea mea n Germania a fost semnalul aplicrii deciziilor luate de
guvernul german n chestiunea legionara. Liberata aparenta de care m-am
bucurat pn atunci a fost brusc ntrerupta i ne-am trezit cu domiciliu forat.
1. DE LA VIENA LA BERLIN.
N-am zabovit nici o noapte la Viena. Cu o main am plecat la gara
principala i de acolo am luat trenul spre Berlin. Cum eu nu aveam bani,
biletul l-a pltit agentul care ma nsoea, o figura tears de funcionar de
politie. Am obinut singurul avantaj un compartiment de clasa a doua aa
ca am putu sa ma ntind pe o banca i sa dorm n timpul nopii.
Nici o conversaie importanta cu nsoitorul meu. El avea misiunea sa ma
duca la un loc indicat i sa ma predea altei persoane. De la Bucuresti-Sofia-
Viena-Berlin, am fost transportat mai mult ca un colet postal. Dar de pe atunci,
aveam senzaia ca nu voi fi primit ca oaspete al guvernului german i nici nu
voi avea prilejul s-mi expun punctul meu de vedere forurilor competente ale
Reichului. Eram ngrijorat de viitorul nostru, al tuturor.
Pe drum, n cnitul roilor, meditam asupra situaiei noastre
anterioare. Am mai fost la Berlin, n calitate de refugiai politici. N-am avut
parte nici atunci de vreun sprijin din partea autoritilor germane, pentru a
duce btlia contra regelui Carol. Tot ce s-a spus n aceasta privin, sunt
basme i iscodiri. N-am primit nici o centima de la guvernul german. Dar ne
bucuram de altceva, care era mult mai important pentru noi: eram oameni
liberi. Ne-am putut ntoarce n tara, cnd mijloacele proprii ne permiteau.
Acum ne-au salvat germanii, dar cu ce pre? Sa fie preul libertii nlnuirea
noastr de anumite condiii, care ne interziceau orice activitate politica? Ma
ndoiam ca nemii sa mearg att de departe, dar nu era exclus sa devenim i
un fel de prizonieri ai lor.
Frmntat de aceste gnduri, am aipit frnt de oboseala. Modul n care
am fost tratat pn acum, dup trecerea Dunrii, nu era de bun augur. Dar
Dumnezeu e mare i ne va ajuta sa suportam orice umiline.
2. AHORNALLEE.
De la gara Anhalterbahnof din Berlin, agentul de politie de la Wiener-
Neustadt m-a condus cu o main pe o strada numita Ahornallee. ntr-adevr
i merita numele, caci pe parcursul ei erau numai vile cu grdini n fata.
Am intrat ntr-una din aceste vile i acolo am dat de toi camarazii notri
care fuseser ascuni la SD din Bucureti: Iasinschi, Corneliu Georgescu, Ilie
Grneaa, Constantin Papanace, Constantin Stoicanescu, Traian Borobaru.
Acetia fuseser adui mpreuna din tara, cu un transport, mbrcai n
haine de soldat. Au trecut frontiera pe la Arad. Fiind tren militar, autoritile
romaneti nu au controlat vagonul lor.
Lipsea din acest grup Dr. Victor Biri, fostul secretar general de al
Ministerul de Interne. Acesta se gsea mpreuna cu grupul de mai sus la SD. n
seara zilei de 23 Ianuarie 1941, dup ce au ncetat focurile de arma pe strzi,
nu stiu ce l-a apucat sa ias din ascunztoare i sa se duca sa vad o
cunotin. Circulaia abia se restabilise n Capitala i mainile erau rare. n
drum spre casa unde locuia persoana ce vroia sa o ntlneasc, s-a ncruciat
cu o main oficiala, n care cltorea, nici mai mult i nici mai putin dect
Rioseanu, cu un grup de ageni. Recunoscndu-l pe Biri, s-au luat dup el i
oprind maina, l-au arestat. Acest act necugetat l-a costat un lung calvar prin
nchisori, care s-a ncheiat eu o moarte tragica.
Criteriul dup care au fost concentrai legionarii din vila Ahornallee, a
fost funciile i rspunderile ce le-au exercitat n tara. Gestapo-ul a adunat aici
cpeteniile Micrii, fotii minitri i fotii conductori ai Legiunii din timpul
guvernrii noastre.
Vila ce ne-a fost pusa la dispoziie era suficient de mare pentru a putea fi
repartizai n camerele ei toi cei amintii mai sus. Aveam i aici un paznic. Era
ngrijitorul vilei, care nu se ocupa numai de treburile interne ale casei, dar era
responsabil i de paza tuturor locatarilor n cursul nopii. Aparinea tot
Serviciului SD i n-avea alte atribuii politice.
Nu eram prizonieri. Ziua puteam merge n Berlin oriunde ne plcea i sa
ne ntlnim cu oricine vroiam. Ma ntrebam ct va dura aceasta libertate de
circulaie, care nu putea dect s-l stnjeneasca pe Antonescu n gradul cel
mai nalt. Acesta fusese informat ca un grup numeros de legionari a sosit la
Berlin, cu beneplacitum guvernului german, unde se bucura de libertate i ia
chiar contacte politice. Ne ddeam seama ca ne gsim ntr-o stare de provizorat
si, dintr-un moment ntr-altul, putea sa ni se modifice statutul.
n afara de legionarii din Ahornallee, se mai gsea un grup de camarazi
refugiai n Germania, mult mai numeros, ntr-o localitate numita
Berkenbrck, la 70 de km de Berlin. Acetia formau grosul trupelor noastre.
Numrul lor era ntre 40-50. Cnd aprea la Berlin un nou legionar, acesta,
dup identificare, era trimis la Berkenbrck.
La sosirea mea la Berlin, nu se stabilise nici o legtur importanta de
ordin politic. Relaiile grupului de conductori ai Micrii din Ahornallee cu
autoritile germane erau la nivelul administrativ. Un comisar din partea
organizaiei lui Himmler, Legath i un reprezentant al Ministerului de Externe,
Rademacher, apreau sptmnal n Ahornallee i acolo aveau ntrevederi cu
Iasinschi i Papanace. Nu vedeau pe nimeni altul.
Dup ce am sosit eu, credeam ca situaia aceasta se va schimba, ca voi fi
chemat dintr-un moment ntr-altul sa vorbesc cu vreun ministru german.
Credeam i speram ca i naltele autoriti germane sunt interesate sa afle din
gura mea cum s-a petrecut aa-zisa rebeliune legionara. Nu numai ca sperana
mea nu s-a ndeplinit, dar am avut surpriza i amrciunea sa constat ca nu
sunt chemat sa particip nici mcar la reuniunile sptmnale ale
reprezentanilor notri cu Legath i Rademacher. Acetia continuau sa trateze
n Ahornallee chestiunile legionare exclusiv cu Iasinschi i Papanace, ignornd
prezenta mea. Aceasta ma fcea sa bnuiesc ca naltele autoriti germane nu
erau dispuse sa ma asculte i pe mine, pentru ca ma considerau responsabil de
ciocnirea dintre Micare i Antonescu. Deci, eram pentru ei un rebel, care le
crease i germanilor grave probleme n Romnia, o tara de interes capital n
strategia rzboiului. Nu m-am dus la Hitler cnd am fost chemat si, ndat
dup aceea, a izbucnit conflictul cu Antonescu. Doua puncte negre n biografia
mea politica. Am fost adus n Germania nu pentru a-mi oferi o noua
oportunitate, ci pentru a fi siguri ca nu le voi mai tulbura relaiile lor cu
Romnia, n preajma unor mari evenimente belice.
n curnd jocul lor cu Micarea se va dezvlui, cnd vom fi trecui din
starea de libertate de care ne bucuram la Berlin, la statutul de prizonieri
politici, cu domiciliul forat.
3. NTREVEDERI POLITICE.
Ct timp am rmas la Berlin, am stat mai mult de vorba cu legionarii
notri, informndu-m de situaia din tara i de peripeiile prin care au trecut.
n primul rnd eram interesat sa cunosc ce discuta delegaii notri, Papanace i
Iasinschi, cu reprezentanii guvernului german. N-am reinut nimic deosebit
din punct de vedere politic. Pentru ei, i n special pentru reprezentantul
Ministerului de Externe, noi eram sub acuzaie: ne-am rzvrtit mpotriva lui
Antonescu, provocnd rebeliunea i crendu-le lor mari dificulti n sud-estul
european. Rademacher cauta sa afle din gura delegailor notri ct mai multe
amnunte asupra ntmplrilor din Ianuarie 1941, dar nu pentru a obine de la
noi o documentare obiectiva ci, dimpotriv, pentru a gsi argumente care sa
ntreasc teza Ministerului de Externe, pe baza creia Hitler a luat decizia de
a-i tine la dispoziia lui Antonescu armata germana din Romnia, pentru a
restaura ordinea interna. Rademacher era prelucrat. Era ndopat de
informaiile ce le serveau guvernului german cei doi Antonescu, iar pe noi
refuza sa ne asculte, aplicnd adagiul audiatur et altera pr. De la nceput
delegaii notri au fost azvrlii n defensiva, neputnd face altceva dect sa mai
atenueze postura agresiva a lui Rademacher.
Mai era la Berlin i un grup restrns de legionari care locuiau de multa
vreme n capitala Reichului, nscrii ca studeni pe la diferite faculti. Acetia
nu erau refugiai politici, aveau paapoarte romneti, pe baza crora au primit
apoi permisul de edere. ndat dup nceperea guvernrii noastre, aceti tineri
s-au constituit ntr-o garnizoana, n fruntea creia am numit pe Mircea
Dumitriu, student la Politehnica. n cursul exilului nostru din Germania, aceti
tineri au fost de folos nepreuit pentru cauza noastr. Fiind oameni liberi, care
se bucurau de un statut aparte n raport cu masa legionarilor refugiai, aceti
studeni au nnodat legturi preioase cu lumea care venea din tara, ceea ce
legionarii aflai cu domiciliu forat nu puteau sa fac dect cu riscul de a afla
Gestapo-ul.
Am vzut i eu persoane care veniser din tara la Berlin. ntre alii m-am
ntlnit cu profesorul Sextil Pucariu, care fusese numit de Antonescu, n
cursul guvernrii noastre, Preedintele Institutului Romn de la Berlin.
Numirea fusese cum nu se poate mai potrivita. Era o figura de mare savant,
cunoscut n toat Europa pentru lucrrile lui de filologie.
Profesorul Sextil Pucariu a venit sa ma vad, dar nu pentru o chestiune
ce privea specialitatea lui, ci pentru a contribui la clarificarea situaiei interne
din Romnia. n esen mi-a spus urmtoarele: El a mai jucat un rol istoric
important cnd cu Unirea Bucovinei cu Patria-Mam. El era n 1918 la
Cernui i prin aciunile ntreprinse de el, a contribuit la realizarea Unirii.
 Acum simte el, are o certitudine interioara ca este chemat sa joace un rol
asemntor. S-a ajuns la conflictul din Ianuarie 1941, duntor pentru tara. El
crede ca vorbind cu Generalul Antonescu, ar putea sa obin de la el o
restabilire a relaiilor de colaborare cu Micarea. n acest scop, a venit la mine
ca sa ceara din partea mea un fel de procura ca este autorizat sa trateze
mpcarea dintre Micare i Conductorul Statului.
Am salutat cu deosebita bucurie propunerea Profesorului Pucariu i l-
am autorizat n mod expres sa ntreprind aceasta aciune. I-am amintit i de
scrisoarea ce i-am trimis-o Generalului, aprut n ziare. I-am urat sa aib
succes n demersul sau.
Profesorul Pucariu s-a dus la Bucureti si, dup toate probabilitile, a
cerut audienta Generalului. Dar n-m mai auzit nici o vorba de la dnsul.
Probabil ca a suferit acelai tratament ca i Profesorul Gavanescul.
4. CU DOMICILIUL FORAT.
Nu a trecut mult timp i s-a dezvluit i misterul ederii noastre la
Berlin. Era o etapa provizorie i lungimea ei depindea de persoana mea. Odat
sosit n Ahornallee, nu mai exista nici un impediment ca autoritile s-i dea
crile pe fata. Nu eram oaspei ai Reichului, cum ni s-a spus n tara, ci
prizonieri ai Reichului. Inteniile lor se vor dezvlui treptat.
De ce ma ateptau pe mine, ca sa puna capt libertii de care se
bucurau legionarii din Berlin? Le era teama ca eu sa nu aflu ceva nainte de a
se svri operaia i sa refuz sa mai merg n Germania, dup cum nu era
exclus ca alti legionari din grupul refugiat sa prefere ntoarcerea n tara, cu
toate riscurile ei, dect sa fie tratai ca delicveni de Gestapo. Odat piesa
principala n mna lor, adic persoana mea, autoritile tiau ca, prin prezenta
i influenta mea, voi convinge toi legionarii sa se supun deciziei luate de
guvernul german, de a ne interna cu domiciliu forat n anumite localiti.
Evacuarea noastr din Berlin a avut loc n 19 Aprilie 1941. ntr-o buna
zi, ni se comunica sa ne facem bagajul pentru a pleca n noua noastr
reedina, situata n afara Berlinului. De fapt am fost transportai n localitatea
unde era gzduit pn acum grupul legionar de care am vorbit mai nainte,
Berkenbrck. Acetia, la rndul lor, erau destinai sa plece n aceeai zi spre
nordul Germaniei, n oraul Rostock, unde li s-au pregtit nite baraci. Deci
noi, grupul conductorilor din Ahornallee, le luam locul, exact n aceeai casa,
situata pe malul rului Spree.
Comisarul Legath, care a asistat la plecare, ne-a dat voie sa formam front
i sa le vorbesc celor ce plecau la Rostock. Ceremonia s-a petrecut n fata casei.
Era o zi frumoasa de primvar. Le-am explicat necesitatea de a colabora cu
guvernul german n perioada critica a rzboiului. Aici, pe pmnt german,
aveam datoria sa acceptam condiiile n care ni se ofer ospitalitate, chiar daca
acestea nu sunt acelea pe care ni le-am dorit noi. Pe primul plan sta btlia
poporului german pentru salvarea civilizaiei europene i a cretinismului. Ne
pstrm totui intacta credina n biruina idealului legionar.
n final, l-am numit pe Nicolae Petrascu, Secretarul General al Micrii,
ca sef al grupului care pleac la Rostock, cernd tuturor s-l ajute i s-l
asculte. Cu multa emoie, ne-am strns mna i apoi legionarii au intrat n
autobuzul care trebuia s-i transporte la Rostock. Am privit lung dup ei,
salutnd cu braul n sus, pn ce vehiculul nu s-a mai vzut.
5. VIAA LA BERKENBRCK.
ncerc sa fac o descriere sumara a vieii noastre la Berkenbrck. Nu pot
sa zic ca am trit rau. Locuiam ntr-o vila pe malul rului Spree. n stnga
rului era un lac destul de mare, care avea legtur cu rul.
Vila avea un parter i un etaj. La parter se aflau buctria, sala de mese,
un salona i un dormitor ncptor. La etaj se aflau mai multe dormitoare,
plus locuina lui Hartig, administratorul casei. Hartig aparinea lui
Sicherheitsdienst sau SD, pe scurt. Era un om admirabil. S-a purtat cu noi ca
un camarad, desi era responsabil de prezenta i activitile noastre.
Masa ne-o pregtea Doamna Hartig, ajutata de doua femei de serviciu.
Pentru pregtirea mncrii, aveam i noi cartele, ca toat populaia germana.
Pe baza cartelelor, se cumprau alimentele, care intrau apoi n menu-ul zilnic.
Desi n principiu i conform dispoziiilor ce ni se puneau n vedere, nu
aveam voie sa prsim localitatea, n realitate n-am inut seama de aceasta
restricie. Cnd unul, cnd altul plecam la Berlin cu trenul. Escapadele se
fceau mai ales seara. Distanta era de 70 de km i ntr-o ora debarcam n
capitala Reichului. Chiar n cursul nopii sau a doua zi dimineaa, camaradul
plecat revenea la ora sculrii i dormea linitit n patul lui. Hartig era la curent
cu dispariiile noastre din vila, dar nu ne-a fcut niciodat vreo observaie. Am
dedus de aici ca exista un consemn chiar din partea superiorilor lui de la Berlin
ca sa tolereze ieirile noastre clandestine. Mai erau i vizitele la Berlin, aprobate
de Gestapo, fie pentru motive de sntate, fie pentru a ntlni un prieten sau o
rubedenie. Acestea se svreau n cursul zilei i aveau pecetea oficialitii.
Cel mai asiduu cltor de noapte, n cursul ederii noastre la
Berkenbrck, era Constantin Stoicanescu. Cu toate ca autoritile germane ne-
au scos din Berlin, pentru a nu le crea dificulti n relaiile cu Antonescu,
totui nu puteam renuna la un minimum de contact politic n capitala
Reichului. Trebuia sa dispunem de un scut protector, att contra atacurilor lui
Antonescu, ct i contra intrigilor ce se puteau ese n sferele germane. Situaia
n care ne aflam acum nu era ceva definitiv. Puteam sa ajungem i mai rau,
daca nu eram ateni la manevrele inamicului. Cum nu puteam sa ma mic cu
uurin celorlali, i-a asumat Constantin Stoicanescu sarcina de a veghea
frontul politic de la Berlin. i trebuie sa recunosc ca s-a achitat n mod strlucit
de acest rol dificil.
Erau sptmni n care noapte de noapte pleca la Berlin i se ntorcea n
zorii zilei. Se bucura de o vitalitate extraordinara, care-i ngduia eforturi care
pe alii i-ar fi dobort. Era nzestrat i cu o inteligenta scpartoare, ceea ce l
ajuta sa gseasc soluii rapide la toate problemele ce se iveau. Nu era un om,
ci o for omeneasca, aa cum ar fi dorit Cpitanul sa devina legionarii.
Din punct de vedere administrativ, conducerea grupului i-o asumase
Vasile Iasinschi. El vorbea limba germana, ceea ce-i uura legturile cu
personalul ncredinat de la centrala SD i se ocupa de noi n chestiunile
curente ale vieii: cartele, bani de buzunar, cereri de plecare la Berlin sau de
contact cu familiile din tara. Cnd era vorba de lucruri mai importante, care
atingeau sfera politicului, numai cei doi delegai, Legath i Rademacher, erau
competeni sa le trateze cu noi. Nici ei nu le rezolvau cu de la sine putere, ci le
transmiteau la Berlin, la forurile superioare, unul la SD, iar celalalt la Externe.
Dup toate probabilitile, cele doua organisme de conducere a Reichului, la un
nivel mai nalt, se consultau i ddeau soluia la cererile noastre.
Grupul din Ahornallee se mrise la Berkenbrck cu alte cteva cpetenii
legionare, admise de Centrala de la Berlin sa rmn n grupul nostru: Viorel
Trifa, fostul preedinte al Uniunii Naionale a Studenilor Cretini Romni;
Dumitru Groza, fostul sef al Corpului Muncitorilor Legionari; Ilie Smultea,
fostul sef al Friilor de Cruce; Nicolae Horodniceanu, fostul sef al
Patrimoniului Legionar; Virgil Mihilescu, ajutorul lui Ilie Grneaa la
conducerea Ajutorului Legionar i Comandantul Legionar Gheorghe
Dragomir-Jilava.
6. INSTAN DE LA FRANKFURT / ODER.
Echipa responsabila de supravegherea noastr la Berkenbrck mai avea
o instan intermediara. Deasupra de tot erau cei doi mari, Legath i
Rademacher, iar jos de tot se gsea Hartig, cu casa i gospodria. La un
moment dat i face apariia un nou personaj: Wolf, seful Gestapo-ului de la
Frankfurt am Oder. Rolul lui nu era exclusiv administrativ, ci avea i atribuii
politice. Pe acestea nu le dezvluir, dar felul cum punea ntrebrile, cum
iscodea gndurile i planurile noastre, rezulta ca conversaiile noastre erau
dezghiocate i transmise la Berlin.
Wolf nu avea nimic din caracterul unui poliist. Aparinea noii scoli de
funcionari ai Serviciului Secret i era nzestrat i cu o cultura aleasa.
Manierele lui de a se purta cu noi erau ale unui perfect gentleman. Nu brusca,
nu trecea niciodat peste pragul politeii i se simea jenat de rolul neplcut ce
i s-a ncredinat pe lng noi.
Pn la urma relaiile dintre noi au devenit familiale. Ne invita la el
acas, n Frankfurt/Oder. Ne lua cu maina i petreceam cte o dup amiaza
plcut n snul familiei lui. Era cstorit i avea i doua fetie. Bineneles ca
nu tot grupul, ci civa dintre conductorii Micrii.
Marea lui slbiciune era Constantin Stoicanescu. Wolf era un ndrgostit
de arta. Stoicanescu fcuse i el Scoal de Belle-Arte n tara, nct s-au potrivit
n gusturi i idei. Wolf nu era fcut sa fie poliist i nu stiu cum a ajuns n
acest post ingrat. Era un om de o rara sensibilitate sufleteasca i pn la urma
i-a dat seama de nedreptatea ce ni se fcuse i suferea mpreuna cu noi. Pe
ct a putut i i ngduiau condiiile oficiul sau, ne-a ajutat n relaiile cu
superiorii sai. n aceasta privin, Stoicanescu a jucat un rol providenial pe
lng el.
Adeseori Wolf l lua cu maina pe Stoicanescu i-l ducea la Berlin, ca sa
cutreiere mpreuna muzeele din capitala Reichului. Petreceau ore plcute
mpreuna. Stoicanescu i cunotea pe marii maetrii ai picturii, iar Wolf era
ncntat sa descopere din gura unui om competent frumusei i interpretri pe
care le ignora pn atunci.
Dar n cursul acestor peregrinari artistice, Stoicanescu i explica lui Wolf
tragedia noastr. Aliai fideli ai Puterilor Axei, care am dat un tribut uria de
snge pentru a integra Romnia alturi de Italia i de Germania, acum ne
vedem azvrlii la periferia evenimentelor, ajungnd la situaia umilitoare de a fi
tratai n Germania ca dumani ai Reichului.
Trebuie sa adaug ca, cu timpul, Wolf s-a substituit n buna parte lui
Legath, n relaiile noastre cu SD.
Legath nu venea aproape niciodat singur la Berkenbrck. ntotdeauna
era nsoit de Rademacher i numai n prezenta amndurora eram invitai sa
stam de vorba cu ei. Toate celelalte chestiuni care priveau viaa noastr
comunitara trecuser n sarcina lui Wolf. i nu erau numai probleme de ordin
administrativ, ci i ntrebri i cereri care intrau n sfera politicului. Wolf le
nota si, cnd era cazul, ne aducea rspunsul ce-l primise de la Berlin. Acolo nu
tim cu cine se sftuia, caci nu ne-a spus-o niciodat.
IV.
LA RSPNTIE
n primavara-vara anului 1941, s-au petrecut anumite ntmplri, care
ne-au spulberat i ultimele sperane ca ne-am bucura de statutul ce se acorda
refugiailor politici. Eram prizonieri ai Reichului.
1. RADEMACHER i LEGATH MA ACCEPTA N CERCUL LOR.
Scrisesem mai nainte ca n Ahornallee nu aveam acces la conciliabulele
lui Papanace i Iasinschi cu cei doi reprezentani ai guvernului german. Dup
strmutarea noastr la Berkenbrck, la prima vizita a acestor doi mandatari,
am fost admis i eu sa fac parte din acest grup restrns. Eram de acum
delegai ai Micrii Legionare, care stteam fata n fata cu doi reprezentani ai
guvernului german. Wolf nu participa niciodat la aceste ntrevederi, avnd alte
nsrcinri pe lng noi.
Ceea ce m-a izbit de la prima ntlnire, a fost dumnia abia reinut ce
ne-a artat-o Rademacher. Dup toate probabilitile, primise instruciuni de la
superiorii sai sa se poarte ct mai aspru cu noi. Era ndopat cu informaiile ce
le transmitea guvernul romn Ministerului de Externe German, nct
ntrebrile ce le punea erau mai degrab ale unui procuror dect ale unui
funcionar nsrcinat sa fac o ancheta. Aproape toate discuiile avute cu el, i
atunci, i mai trziu, se refereau la capetele de acuzaie ce ni le aducea
Antonescu, vrnd sa afle nu adevrul, ci ce rspundem noi la ele. Noi edeam
n fata lui ca n boxa acuzailor. Nu puteam sa ne aprm aa cum am fi vrut,
adic dovedind culpabilitatea lui Antonescu n dezlnuirea aa-zisei rebeliuni,
ci ne obliga sa ne limitam la cazurile concrete ce le aducea el n discuie.
Rademacher pleca de la principiul bine stabilit i n afara de orice discuie ca
noi suntem autorii rebeliunii, ca noi ne-am ridicat contra autoritii de Stat,
pentru a-l rsturna pe Antonescu. Ceea ce-l interesa pe Rademacher era
stabilirea gradului vinoviei noastre i n special al anumitor conductori ai
Legiunii. Antonescu era tabu, iar noi, desi prieteni ai Reichului, ne-am angajat
ntr-o aciune care a pus n primejdie interesele Germaniei n sud-estul
european. Fhrerul i acorda lui Antonescu o ncredere deplina, iar guvernul
german nu este dispus sa modifice actuala configuraie politica din Romnia.
Situaia Micrii este aceea n care se gsete astzi i nu se poate prevedea
cnd s-ar putea face din nou apel la ea.
 Dup expunerea lui Rademacher, eram prizonieri ai Reichului pe o
perioada indefinita, poate chiar pn la sfritul rzboiului. Toate ntlnirile cu
Rademacher se soldau pentru grup cu tristei i amrciuni. Nici o perspectiva,
nici un lumini n semiobscuritatea politica, la care eram condamnai.
Legath, reprezentantul lui Sicherheitsdienst, rareori intervenea n
discuie. El avea o atitudine mult mai prietenoasa fata de noi, desi nu i-o
manifesta n prezenta lui Rademacher. Rapoartele lui la superiorii sai erau
favorabile noua si, n msura n care putea, cauta sa influeneze i politic linia
guvernului german.
Era accesibil argumentelor noastre i nu odat ne-a ajutat ca sa nu
cdem victima intrigilor agenilor lui Antonescu. Dar trebuie precizat ca Legath
nu avea puterile lui Rademacher. Acesta reprezenta Ministerul de Externe, care
hotra cursul de urmat n relaiile cu guvernul romn si, n consecin, decidea
i de soarta legionarilor refugiai n Germania.
2. UN MEMORIU CTRE HITLER.
n aceasta situaie penibila, cnd din invitai ai Reichului deveniserm
prizonieri ai Reichului i nici un membru al guvernului german nu binevoise sa
ne asculte i pasul nostru, m-am decis sa fac apel la autoritatea suprema a
Statului. M-am sftuit i cu alti camarazi de la Berkenbrck daca este bine sau
nu s-i trimit un memoriu direct lui Hitler. Stoicanescu i Corneliu Georgescu
m-au ncurajat. Alii au fost mai reticeni.
Ceea ce m-a determinat sa fac acest pas ndrzne, a fost claustrul politic
n care ne gseam. Daca nu ntreprindeam ceva, nseamn ca noi nine
acceptam starea de delicveni politici, asupra crora aps o sentin dictata
mpreuna de Germania i Romnia. Este cert ca cele doua guverne s-au
consultat i au stabilit n comun tratamentul ce trebuie sa ni se aplice.
Antonescu nu putea mpiedica fuga peste frontiera a legionarilor, dar putea sa
ceara germanilor sa ne limiteze deplasrile, pentru a nu ntreprinde aciuni
duntoare guvernului romn. Ministerul de Externe german a fost de acord cu
acest punct de vedere, iar Hitler i-a nsuit teza lui Ribbentrop. Nu mai era loc
pentru alte interpretri, iar politia germana n-a fcut altceva dect sa puna n
aplicare o decizie a Fhrerului.
Caracteristica memoriului pe care l-am ntocmit a fost ca nu l-am atacat
pe Antonescu. Am nceput cu lupta noastr i cu sacrificiile pentru a determina
ataarea Romniei de Puterile Axei. Am subliniat legtura ideologica dintre cele
doua micri i mi-am exprimat afeciunea ce i-o port Marelui Fhrer al
Reichului.
Ajungnd la punctul critic al memoriului, acuzaia de a fi provocat noi
rebeliunea, am explicat originile ei, fara nsa a lovi direct n Antonescu, ci am
atras atenia Fhrerului asupra anturajului nefast din jurul Conductorului,
responsabil de aceasta ciocnire. Am cerut ca prin intervenia germana sa se
restabileasc colaborarea dintre Micare i General, indispensabila pentru
bunul mers al Statului Roman i pentru garantarea intereselor germane n sud-
estul european.
 Nu am gsit n arhivele germane acest document, astfel nct nu-l pot
reproduce. Memoriul l-am trimis direct Cancelariei Fhrerului. O copie a
memoriului a fost trimisa lui Himmler, mpreuna cu o scrisoare nsoitoare.
Cert este ca memoriul a ajuns i am avut i rspunsul Hitler, la scurta
vreme. Era de o brutalitate care m-a cutremurat. Cum numai eu semnasem
documentul, mi se adresase mie cu ameninarea ca daca mai svresc astfel
de aciuni, risc sa fiu extrdat n tara. Declaraiile mele nici n-au fost luate n
considerare. Am fost tratat ca un prizonier politic, ce nu are alte drepturi dect
acelea ce mi s-au stabilit pe cale administrativa.
Rspunsul nu mi-a venit direct de la Cancelaria Reichului, ci prin
intermediul lui Legath, care, la rndul lui, a fost instruit de Generalul Mller sa
ma admonesteze ct mai sever.
Stranie atitudine! Noi i manifestasem Fhrerului toat dragostea i
admiraia noastr, iar el nu numai ca era nesimitor la declaraiile noastre, dar
ne izbea ca i cum am fi svrit un act ostil intereselor Reichului.
Am tras din aceasta ntmplare, concluzia ca soarta noastr este
pecetluita pentru multa vreme.
3. IZBUCNIREA RZBOIULUI.
n 22 Iunie 1941, Germania declara rzboi Rusiei Sovietice. Diviziile lui
Hitler trec chiar n cursul nopii granitele dintre cele doua State i nainteaz
vertiginos n interiorul stepelor ruseti. Nimic nu prea sa le mai opreasc din
iureul lor triumfal.
Cu acest prilej, Hitler a dat o proclamaie ctre poporul german, n care
justifica nceperea ostilitilor contra Rusiei. Teza ce o susinea era ca a fost
constrns sa rup pactul de neagresiune cu Stalin i sa declare rzboi Rusiei
pentru a preveni un atac din rsrit. Stalin s-a fcut vinovat de o serie de
agresiuni n spaiul aflat sub dominaia germana, cu scopul final de a-i azvrli
diviziile prin surprindere n rsritul Europei.
n proclamaia lui, Hitler a dezvluit poporului german perfidia lui Stalin,
care, n mai multe tari din rsritul Europei, aflate n sfera de influenta a
Reichului, a intervenit, direct sau indirect, pentru a slabi poziiile germane.
Spre surprinderea i amrciunea noastr, cnd am citit proclamaia lui
Hitler, am descoperit ca i Romnia ar fi czut victima intrigilor sovietice, cu
scopul de a o ndeprta de Puterile Axei. i cum au operat Sovietele n
Romnia? Nu prin partidul comunist sau prin mijloace subversive, ci prin
penetraia agenilor bolevici n interiorul Micrii Legionare. Organizaia,
considerata chiar de la originile ei de ideologie anticomunista, dup spusele lui
Hitler, czuse prada influentelor bolevice. Rebeliunea a fost un act provocat
sub inspiraia infiltraiilor comuniste n Micare i scopul ei a fost sa creeze
dificulti Reichului, n momentul unor mari decizii militare (Campania din
Balcani).
n proclamaia lui, Hitler a folosit nume proprii, nu m-a pomenit nici pe
mine, ci a vorbit colectiv de verwirrte Kpfe der Eisernen Garde, ceea ce n
traducere nsemna capetele zpcite ale Grzii de Fier.
Ribbentrop a fost mai explicit n declaraia lui. A afirmat ca Dumitru
Groza, seful Corpului Muncitorilor Legionari, ar fi un notoriu simpatizant al
Rusiei Sovietice. Din sursa romneasca, de la Antonesti s-a strecurat aceasta
informaie i Ribbentrop n-a mai controlat-o, afirmnd ca Dumitru Groza ar fi
identic cu Petru Groza, preedintele Frontului Plugarilor, care realmente era n
crdie cu comunitii.
Nu stiu n ce msur Hitler i Ribbentrop i-au dat seama de enormitile
ce le debitau. n orice caz, poporului romn i-au provocat o adnca dezamgire
tocmai n ajunul rzboiului cu Rusia. i cnd ne gndim ca tineretul nrolat
sub arme era n proporie covritoare simpatizant al Micrii Legionare, ne
dam seama de mhnirea acelora care erau chemai sa lupte i sa cada n acest
conflict. Cnd ncepe un rzboi de proporii apocaliptice, cum a fost cel din
Rusia, nu se lovete i nu se insulta o micare care a avut o linie anticomunista
impecabila de la naterea ei. Hitler a fcut o greeal mai mult dect strategica;
o greeal de ordin moral, care lovea n fundamentele civilizaia noastre. Cum e
posibil sa cread cineva ca micarea care a mers n Spania pentru a combate
comunismul ateu, acum s-a fcut unealta Antihristului? Nu stiu n ce ceas
negru al vieii lui a conceput Hitler aceasta proclamaie, dar cu aceasta
mentalitate de dispre total fata de ostile naionaliste din alte tari, nu putea
ctiga rzboiul din rsrit.
Fara ndoiala ca el a introdus n cuvntarea sa aceste infamii la adresa
micrii pentru a face pe placul lui Antonescu, pentru a-i arata acestuia
loialitatea ce i-o poarta, dndu-i certitudinea ca se poate rezema pe el n orice
mprejurare.
Dar preul ce l-a pltit era prea mare, caci n scond micarea de pe
eichierul politic al rzboiului i ostraciznd-o ca pe o entitate duntoare, a
ruinat nsi bazele de existenta ale Europei naionaliste.
4. PE MARGINEA PRPASTIEI
Cu acest titlu s-a publicat n tara, la Monitorul Oficial, o carte de
propaganda a regimului antonescian contra Micrii Legionare.
Chiar nainte de a fi cartea oficial distribuita, am avut n mna o copie a
acestui pamflet. Doamna Liliana Protopopescu, prin legturile ei, reuise sa
obin un exemplar proaspt ieit din teasc, netiat i nelegat i sa mi-l trimit
n Germania. N-a ntrziat mult i cartea s-a difuzat pe o scara larga n tara,
avnd grija Antonescienii ca sa lase sa se i traduc, n limba germana, ceea ce
li se prea mai important, pentru uzul Berlinului. n orice caz, n luna Iunie
1941, Pe Marginea Prpastiei vzuse lumina zilei n tara. Apariia ei coincidea
cu izbucnirea rzboiului i rostul ei era ca sa demonstreze ca naionalismul i
anticomunismul Grzii de Fier erau formule de exaltare ale tineretului care n-
avea nici o valoare practica. La guvern, Micarea i-a dovedit incapacitatea i
fara de energica intervenie a Generalului Antonescu, ar fi dus Statul de rpa.
Romnia era la un pas de a se rostogoli n prpastie.
E o carte plina de infamii, de la un capt la altul al ei. Nu i se recunoate
Micrii nici un merit, nici o fapta buna i toat strduina celui ce a redactat
cartea Ovidiu Vldescu de la Preedinie, secretar civil al Generalului a fost
sa demonstreze tulburrile ce le-a provocat n viaa publica a Romniei, pn la
ultima isprava: rebeliunea. n acest capitol nu putem dect semnala odioasa
nscenare contra Grzii de Fier din cartea Pe Marginea Prpastiei. Sunt
acumulate n ea att de multe acuzaii nedrepte, nct nu pot fi demascate
dect printr-un studiu aparte.
Ceea ce vrem nsa sa amintim n acest capitol, este ca cei doi Antonescu
nu s-au dat n laturi ca sa terfeleasc i memoria Cpitanului. n acest scop, cu
o abundenta de citate, vroiau sa arate ca Micarea, prin nsi doctrina ei
mistica i anarhica, era sortita sa vina n conflict cu realitile naionale i cu
fundamentele Statului Roman. Nu e de mirare ca n final au ajuns sa fie
manipulate chiar unele cadre conductoare de ctre agenii Moscovei.
Ca dovada a greitei orientri a lui Corneliu Codreanu, se reproduce n
aceasta carte scrisoarea adresata de Stelescu Cpitanului, din perioada cnd
acesta trdase Micarea i trecuse n tabra dumanilor Legiunii, necrundu-
se nici lupta i nici suferinele Cpitanului. Totul este ntinat i murdrit n
aceasta carte. Un document al celei mai abjecte degradri umane din partea
autorilor ei.
5. BAIA DE SNGE DE LA JILAVA.
Ca o culme a tuturor acestor lovituri, ne-a venit din tara sfietoarea
veste a mpucrii Colonelului Zavoianu i a unui grup de legionari la Jilava.
Colonelul Zavoianu a fost condamnat la moarte de ctre Tribunalul
Militar al Corpului II Armata Bucureti i sentina a fost executata n 28 Iulie
1941, n Fortul Jilava. Pe urmele Cpitanului, asasinat n Tncabesti i apoi
ngropat n acest fort, pea acum i mntuitorul sau din prigoana anilor 1933-
1934, pltind cu viaa ataamentul sau fata de idealurile Micrii.
Executarea Colonelului Zavoianu a fost calculata n aa fel nct sa cada
dup nceperea rzboiului contra Uniunii Sovietice. Generalul Antonescu
plecase pe front. Fata lui Zavoianu a alergat disperata pe la toate autoritile ca
sa obin graierea tatlui sau.
Dar cel care putea decide sa prezinte cererea de graiere Regelui, lipsea
din capitala, ocupat cu treburi mult mai importante. Colonelul Zavoianu a fost
un loial susintor al Generalului Antonescu, dar a fost n acelai timp i un
funcionar contiincios care a aplicat cu rigoare dispoziiile de ncarcerare ale
asasinilor Cpitanului, cernd transferul lor la Jilava, ceea ce Generalul a
consimit. El n-a avut nici un amestec direct n rzbunarea din noaptea de 26-
27 Noiembrie 1940. O serie de elemente care lucrau la Prefectura de Politie au
participat la execuiile de la Jilava i fapta acestora a fost atribuita Colonelului
Zavoianu la proces. aa s-a ajuns la condamnarea lui la moarte. n realitate i s-
a aplicat pedeapsa capitala pentru energia cu care a procedat mpotriva clailor
perioadei carliste. Aceasta nu i s-a putut ierta de ctre cercurile oculte care
operau n spatele lui Antonescu.
Odat cu Colonelul Zavoianu, au czut ucii de gloanele dumane i
urmtorii legionari, condamnai pentru ca au tras n prizonierii de la Jilava, n
noaptea cnd se lucra la deshumarea osemintelor Cpitanului: Gheorghe
Creu, Marcu Octavian, Savu Constantin, Dumitru Anghel, Anghel Oprea i
Tanasescu Ion.
Generalul Antonescu i-a fcut o trista i neiertata reputaie prin noul val
de crime ce le-a svrit contra tineretului legionar. Aceasta feroce vrsare de
snge n-a ncetat pn n pragul lui 23 August 1944.
 6. FERECAI PRIN PROPRIA SEMNTURA.
n aceeai perioada, guvernul german ne administreaz o noua lovitura.
Ni se cere sa semnam cu toii o declaraie prin care ne obligam sa nu
ntreprindem nici o aciune politica pe teritoriul Reichului, nici contra
generalului Antonescu, dar nici pentru a cere autoritilor germane (cum a fost
memoriul ctre Hitler) vreo explicaie sau vreo rectificare a politicii externe a
Reichului.
Pentru executarea acestei misiuni ingrate n-au venit Rademacher i
Legath, la Berkenbrck, cum trebuia sa se ntmple, data fiind importanta ei,
ci l-au trimis pe Wolf de la Frankfurt/Oder. Acesta era vdit jenat cnd ne-a
prezentat actul ce trebuia s-l semnam. Nici n-a ncercat mcar sa ne conving
de necesitatea declaraiei. Ne-a dat hrtia i ne-a lsat sa ne sftuim noi ntre
noi. Exista o fotografie n Albumul Legionar, n care s-a prins tocmai acest
moment de mare confuzie.
Prin aceasta declaraie, ne luam angajamentul sa nu ntreprindem
aciuni spre tara care ar putea dauna guvernului romn. Mai mult dect att:
ni se interziceau orice legturi cu tara, de orice natura ar fi ele. Relaiile de
familie cdeau n aceeai categorie.
Nu aveam voie sa transmitem scrisori n tara familiilor noastre, dect
prin mijlocirea Gestapoului. Acesta strngea scrisorile de la legionari i apoi le
distribuia adresanilor prin legturile cunoscute de el. n scrisori, era interzis
sa se scrie altceva dect chestiuni care priveau familia. Nu aveam voie sa ne
adresam guvernului german dect exclusiv prin mijlocirea persoanelor
desemnate de el, adic puteam sa informam sau sa cerem ceva urmnd filiera:
Rademacher, Legath, Wolf sau alii eventual.
Orice nclcare a acestui angajament avea ca urmare extrdarea
culpabililor n tara. Deci noi nine semnnd aceasta declaraie recunoteam
jurisdicia lor i dreptul de a dispune de soarta noastr, n caz de nerespectare
a semnturii.
Ne-am zbtut n fel i chip ce sa facem. Daca semnam, era rau, pentru ca
ofeream politiei germane un document prin care noi nine acceptam sa trim
de aici nainte cu sabia lui Damocles deasupra noastr. Ne ddeam seama ca
politia, chiar daca n-am fi svrit de fapt actele interzise, gsea mijloace sa
fabrice piesele doveditoare a neascultrii noastre i sa ne extrdeze.
Daca refuzam, intram inevitabil n conflict cu guvernul german, cu
consecine imprevizibile, eventuala internare a noastr ntr-un lagr de
concentrare. Am semnat cu inima tremurnda i cu multa amrciune n
suflet. Camarazii notri de ideologie nu ne-au cruat nici aceasta umilin. De
acum eram un fel de vnat liber, caci oricnd politia putea inventa pretextele
necesare pentru a ne azvrli n lagr de concentrare sau pentru a ne da pe
mna zbirilor lui Antonescu.
7. STRIVII NTRE DOUA FORTE.
Situaia politica a Micrii Legionare n acele momente era cum nu se
putea mai rea. Ni se tiase orice perspectiva. Eram nconjurai numai de
dumani. Eram strivii ntre doua forte. n tara, Antonescu, sprijinit de
prezenta militara germana n Romnia, umpluse nchisorile de legionari.
Consiliile de rzboi i judecau i i condamnau la sute de ani de nchisoare si,
nu n puine cazuri, pronunau sentine capitale. Posesia unei arme de foc era
suficienta ca legionarul sa fie trimis n fata plutonului de execuie. O teroare
indescriptibila domnea n toat tara. Toat presa era sub controlul guvernului
i mpiedica orice informaie care ar fi putut servi adevrului. Tot ce scria n
ziare, avea ca obiectiv denigrarea Micrii Legionare. Nici pe timpul lui Carol nu
se ajunsese la acest nivel lugubru de dezinformare a opiniei publice.
Legionarii refugiai n Germania au suferit un tratament asemntor. Nu
se puteau manifesta politic Nu aveau voie sa protesteze sub nici o forma contra
nedreptilor din tara sau contra masurilor vexatorii ce ni le aplica guvernul
german. n tara i n exil, cele doua guverne acionau convergent cu scopul de a
nbui orice reacie a Grzii de Fier. Eram redui la neputin i nu se putea
prevede nici o schimbare n statutul nostru. Dimpotriv, prin semnarea
documentului de care am vorbit, oricnd puteam fi internai n lagr de
concentrare sau predai lui Antonescu.
Prietenii notri din SD ne mngiau, spunndu-ne ca acum predomina
momentul militar i ca Fhrerul face tot ce-i cere Antonescu, pentru ca acesta
sa dea o contribuie maxima pe frontul din rsrit. Odat acest moment trecut,
se va revizui i situaia noastr.
Concepia lui Hitler era fundamental eronata. Momentul militar nu putea
fi desprins de momentul politic. Clausewitz spunea ca rzboiul nu-i dect
continuarea politicii cu alte mijloace. Dar n acest moment, cnd se nfruntau
doua lumi, doua forte ideologice, cu att mai mult trebuia sa se dea precdere
factorului politic. Ori germanii au eliminat factorul politic din campania din
rsrit. n Romnia, pe camarazii lor de ideologie i-au lsat n nchisori, cnd
acetia erau chemai sa intensifice la maximum naionalismul romnesc,
pentru a se nfrunta cu o alta ideologie pe cmpul de lupta.
Hitler a pierdut rzboiul din Rusia politic i nu militar. A ignorat forele
vii ale popoarelor. El trebuia sa mobileze toate energiile naionale i cretine ale
Europei, pentru a le azvrli contra ateo-marxismului. Modul n care a tratat
Micarea Legionara a avut grave repercusiuni asupra ntregului rzboi.
Popoarele Europei i-au dat seama, dup lecia din Romnia, ca Hitler nu e un
protagonist al unei noi lumi, al unei ordini noi europene, bazata pe
ataamentul de realiti naionale, ci un continuator al vechiului imperialism
germanic.
V.
ARIA EXTERNA A MICRII
Prin fixarea mea cu domiciliu obligatoriu la Berkenbrck de ctre
autoritile Reichului, centrul de greutate al Miscaii s-a deplasat din tara n
acest punct geografic din Germania. Cu toate ca nu eram n acest sat dect
cteva persoane un grup de fruntai ai Legiunii lumea legionara, oriunde se
gsea, n tara sau peste hotare, nu s-a risipit, ci atepta ca i n trecut, semne
de via de la mine. n aceasta parte a lucrrii ma voi ocupa de rspndirile
legionare din Europa, de ariile unde se gseau concentrri legionare i care
acionau n concordanta cu noi.
1. MICAREA LEGIONARA DIN TARA.
 Ce s-a ales de sutele de mii de legionari din tara, izbii de viforul
prigoanei antonesciene? Cadrele conductoare din judee, cu excepia fugarilor,
au reluat drumul nchisorilor, pe care le cunoteau din perioada slbticiilor
carliste. De asta data numrul legionarilor ce au trecut pragul temnielor a fost
cu mult mai mare, multiplicat cu aa ziii rebeli, ajungnd pn la 10.000 de
oameni.
Marea majoritate a maselor legionare care au scpat de arestare,
dezorientate de ntorstura evenimentelor, s-au retras de pe primul plan, de
teama sa nu mprteasc soarta celor nchii O minoritate activa s-a regrupat
n toate judeele i au nceput sa se organizeze.
S-a constituit la Bucureti i un comandament de prigoana sub
conducerea efilor care n-au fost arestai i nici n-au plecat din primul moment
peste hotare. Cel dinti conductor al Legiunii n prigoana, cu autoritate pe
toat tara, a fost Preotul Vasile Boldeanu, Comandant Legionar. n timpul
guvernrii noastre, el fusese ajutorul lui Petrascu, ocupndu-se, n cadrul
Secretariatului, cu biroul organizrii. Cnd am trecut prin Bucureti, n drum
spre Bulgaria, m-am ntlnit cu Preotul Boldeanu la sediul SD i lui i-am
predat o scrisoare adresata Generalului Antonescu, ca sa fie transmisa prin
mijlocirea Profesorului Gavanescul.
n primvara lui 1941, Preotul Boldeanu a fost arestat de politie n
mprejurri dramatice. A fost denunat de un camarad venit din provincie i
care-i solicitase o ntrevedere. La locul ntlnirii, a aprut un grup de ageni
care au pus mna pe el. Ce se ntmplase? Legionarul ce trebuia sa se
ntlneasc cu Preotul Boldeanu a fost prins cu un pistol la el. Conform legilor
proaspt confecionate de Antonescu, oricine se gsea n posesia unui revolver,
putea fi condamnat la moarte i executat. Ca sa scape de moarte, legionarul
respectiv i-a luat angajamentul fata de politie s-l predea pe seful organizaiei
legionare. aa a fost capturat Preotul Boldeanu si, dup condamnare, depus la
Vcreti.
Obiectivul principal al organizaiei legionare clandestine din tara era s-i
ajute pe cei urmrii sa treac frontiera, fie n Iugoslavia fie n Bulgaria. n ce
privete Ungaria, putini s-au avntat n Ardealul de Nord. Autoritile maghiare
i tratau rau pe legionari, considerndu-i dumani. i arestau i i ineau luni de
zile n nchisoare, dup care le ddeau drumul sa treac n Germania.
2. ROLUL PROVIDENIAL AL BANATULUI SRBESC.
Dup sfrmarea Iugoslaviei de ctre armatele germane, n Aprilie 1941,
Banatul Srbesc a rmas sub administraia Reichului. Aceasta s-a datorat
faptului ca n Banatul srbesc tria o puternica minoritate germana din grupul
vabilor. Ungaria rvnea sa puna mna pe aceasta parte a Banatului, dar
Hitler, pentru a nu provoca nemulumiri n Romnia, n preajma rzboiului cu
Rusia, a decis sa amne satisfacerea revendicrilor maghiare pn la ncheierea
ostilitilor, cnd va putea dicta singur pacea n Europa.
Pentru fugarii legionari, prin dispariia Statului iugoslav, s-a deschis o
nesperata poarta de ieire din Romnia. Grnicerii srbi dispruser i nu mai
rmseser la frontiera dect grnicerii romni. Trecerea frontierei devenise
uoar dar mai important era faptul ca, n Banatul srbesc, acum sub
administraie germana, au gsit o populaie romneasca primitoare, dispusa
s-i gzduiasc din toat inima.
nc de mai multi ani, duhul legionar a ptruns ntre romnii din
Banatul Srbesc prin tinerii care nvau la colile secundare i la Universitile
din Romnia. Tot aa de puternica a fost i influenta organizaiei noastre din
Banat. Prin legturi de rudenie i prin relaii comerciale ntre cele doua parti
ale Banatului, s-a format o comunitate de destin, care a ajuns s-i dea roadele
tocmai n aceasta perioada de prigoana antonesciana.
Personalitatea cea mai reprezentativa a legionarismului din Banatul
Srbesc a fost Pavel Onciu, legionar format la Bucureti care, dup ce au
nceput arestrile din Romnia, s-a rentors la Vatra, n satul sau natal,
fruntaa comuna Uzdin. Dndu-i seama de rolul determinant ce-l poate juca
acest fragment de romnism n marea btlie de supravieuire a Legiunii, Pavel
Onciu, de cnd s-a ntors acas, a nceput sa organizeze n toate satele
romaneti din aceasta provincie cuiburi de legionari, a cror misiune principala
era sa gseasc adpost pentru fugarii din tara. Orice legionar care trecea
frontiera gsea o casa de romn, care s-i ofere un loc de dormit i pinea de
toate zilele.
n total, peste 150 de legionari fugii din tara s-au bucurat de minunata
organizaie a lui Pavel Onciu. N-a existat comuna romna din Banatul Srbesc,
unde sa nu se fi stabilit civa legionari. Aici erau primiti cu toat dragostea i
n-au dus lipsa de nimic.
Legionarii ar fi putut sa rmn multa vreme pe plaiurile acestea, daca
nu ar fi fost pri de la Bucureti. Antonescu era tot att de mult preocupat i
de legionarii care scpaser peste hotare. De ndat ce Antonescu a fost
informat ca n Banatul Srbesc s-au adunat numeroi legionari fugari, a cerut
Berlinului s-i ndeprteze de la frontiera, constituind un pericol pentru
regimul sau. aa se face ca de ndat ce se strngea n aceasta provincie un
grup mai numeros de legionari, autoritile germane de ocupaie i puneau n
vedere lui Onciu s-i trimit la Belgrad, pentru a fi expediai Germania. Cu
puine excepii, aproape toi legionarii liberi din Banatul Srbesc au fost culei
de prin sate i transportai n Germania. Msur nu se aplica legionarilor
localnici. Acetia fiind de naionalitate srba, au beneficiat de Statutul acordat
de administraia germana tuturor locuitorilor acestei provincii.
3. OSPITALITATEA BULGARA.
Dintre toate tarile de emigraie legionara, pe primul plan al ospitalitilor
acordate fugarilor legionari, trebuie menionat Bulgaria. Nu numai ca
autoritile bulgare au oferit toate nlesnirile necesare camarazilor notri care
au reuit sa treac Dunrea, acte, transport, gzduire, dar i populaia acestei
tari s-a ntrecut n a-i arata prietenia i dragostea fata de aceti tineri alungai
din patria lor. Ce tragica soarta! Romnii lor de snge i urmreau ca fiarele pe
tinerii care i-au nchinat viaa idealului de mrire naional, iar nite strini,
bulgarii de dincolo de Dunre, i primesc n casele lor i i admira ca pe nite
eroi.
Trecerea n Bulgaria s-a efectuat prin doua puncte de frontiera: pe la
Turnu-Mgurele i pe la Giurgiu-Rusciuc. Garnizoana din Turnu-Mgurele,
judeul Teleorman, i-a luat misiunea fata de Comandamentul de la Bucureti
sa ajute valului de legionari fugari ca sa treac Dunrea. n acest scop,
legionarii din Turnu-Mgurele au luat contact cu un barcagiu din comuna
Islaz, judeul Romanati tot camarad de-al nostru. Acesta de nenumrate ori a
trecut noaptea Dunrea cu barca lui de pescuit, reuind sa salveze multi
legionari fugari.
Treceri peste Dunre s-au mai svrit i cu ajutorul trupelor germane.
Acetia fie soldai, fie ofieri romni mnai doar de sentimentul de
camaraderie, tiind ca legionarii sunt prietenii Marelui Reich i sunt pe nedrept
lovii de Antonescu, i-au luat riscul de a-i scoate pe fugari n mainile lor i s-
i treac peste podurile de pontoane ce le-au construit de la Giurgiu la Rusciuc
i altul de la Turnu-Mgurele la Nicopole.
Surpriza legionarilor a fost extraordinara cnd pind pe celalalt mal, au
gsit n jurul Vidinului, o masa compacta de romni de circa 50.000 de suflete.
Grupe rzlee de romni au mai descoperit prin satele i orelele pe care le-au
strbtut pn la Sofia. n capitala Bulgariei au luat contact cu o puternica
colonie de macedo-romni, care le-au stat ntr-ajutor att material ct i prin
relaiile ce le aveau cu autoritile.
Un exemplu al ospitalitii autoritilor bulgreti l ilustreaz
Guvernatorul oraului Plevna. Acesta aflnd de prezenta unor legionari n fieful
lui administrativ, i-a invitat s-l viziteze. Grupul legionar a avut cu
guvernatorul o lunga conversaie, vorbindu-se n limba franceza. Guvernatorul
i-a exprimat marea lui admiraie pentru Capitan i Legiune. Deplnge
condamnarea i asasinarea lui Corneliu Codreanu. Aceasta ntrevedere a avut
loc n Martie 1941. Pentru noi bulgarii, a spus el, daca ar fi trit Corneliu
Zelea Codreanu, l-am fi acceptat ca Fhrer al Balcanilor a atacat poziia lui
Antonescu fata de Garda de Fier. La sfritul declaraiei sale a spus: O micare
cu fruntea sus, nu va pieri niciodat.
Ajungnd la Sofia, legionarii s-au mprietenit cu naionalitii bulgari, care
i-au exprimat marea lor admiraie pentru lupta i sacrificiile Legiunii.
Dar duhul rau al lui Antonescu veghea. A fcut presiuni asupra
guvernului bulgar ca sa reduc legionarilor libertatea lor de micare la Sofia,
justificnd ca ar fi o ameninare pentru personalul diplomatic al Romniei.
Pentru a-i da un minimum de satisfacie lui Antonescu, autoritile bulgreti
au decis ca refugiaii legionari sa se stabileasc n afara Sofiei, n satele Gorna
Bnia i Boian, la vreo 10 kilometri de Capitala.
Paralel, Antonescu a intervenit la Berlin pentru a obine evacuarea
legionarilor din Bulgaria. Germanii vrnd s-i fac pe plac, pentru trupele ce le
ateptau de el n iminentul conflict cu Rusia, au luat masuri prin Legaia lor
din Sofia, ca nucleele legionari din Bulgaria sa fie transportate ct mai repede
n Germania.
Primul grup de refugiai legionari n Bulgaria a sosit de la Constanta:
Dumitru Predescu, Nicolae eitan, Atanase Chiru, Cola Chirani.
Mai trziu numrul refugiailor s-a mrit cu elemente din toate
provinciile romaneti. n Iunie 1941, se aflau n jurul Sofiei peste 30 de
legionari, repartizai ntre cele doua localiti, ntre care i menionm pe Chiril
Ciuntu, Ion Poteca, Dr. Mircea Musetescu, Nicolae Teban, Vic Negulescu,
Vasile Mailat, Ing. Aurel Ionescu.
4. DECEPIA ITALIANA.
Tocmai n zilele cnd Hitler luase funesta decizie de a pune la dispoziia
lui Antonescu diviziile germane de pe teritoriul Romniei, pentru a nfrnge
rebeliunea legionara i a restabili ordinea n tara, Mussolini se ntlnise cu
Hitler pentru a trata problemele rzboiului din Africa i Balcani.
Hitler l-a informat pe Mussolini de ntmplrile din Romnia i de decizia
lui de a-l sprijini pe Antonescu contra Grzii de Fier. Cum Mussolini se afla la
mare strmtoare pe ambele teatre de operaiuni, s-a aliniat poziiei adoptate de
Fhrer i a aprobat decizia acestuia nici nu se putea face altceva, caci salvarea
Italiei i a regimului sau depindea acum exclusiv de ajutorul german. De alta
parte, nsui Mussolini, de cnd s-a asociat cu Hitler, formnd mpreuna Axa
Roma-Berlin, a renunat la rolul sau de sef primordial al naionalismului
european, spre care se ndreptau toate speranele micrilor de renatere
naional ce apruser n mai toate tarile continentului nostru. Mussolini
suferise o dubla decapitare a poziiei lui politice n Europa: pe plan militar se
dovedise ca Italia nu era o mare putere, cum pretindea pn atunci. n Albania,
trupele italiene au fost btute de greci, iar n Mediterana, supremaia ei navala
s-a dovedit a fi un mit, neputnd sa se msoare cu flota engleza. Pe plan
ideologic, Mussolini renunase sa mai exercite prerogativele lui de primus inter
pares al naionalismului european, cednd i pe acest teren ntietatea
naional-socialismului.
La ntlnirea cu Hitler, din Ianuarie 1941, Mussolini n-a ncercat nici cel
putin sa ceara o explicaie Fhrerului, asupra conflictului Garda de Fier
Antonescu, ci a acceptat din capul locului decizia luata de acesta. Ce deosebire
fata de dictatul de la Viena, cnd Contele Ciano i-a impus fata de Ribbentrop
i punctul lui de vedere, favorabil ungurilor. Acum Mussolini sttea ca un elev
asculttor n fata lui Hitler, care decidea soarta Europei.
Pentru Micare, atitudinea docila a lui Mussolini fata de Hitler a avut
grave urmri, deoarece nu ne puteam adresa nici celuilalt partener al Axei,
pentru a-i cere protecia. Am mai avut nenorocul ca i Ministrul de Externe al
Italiei, Contele Ciano, ne era duman. Era duman al romnilor, cum s-a artat
n cursul dictatului de la Viena, dar i duman al Legiunii i al cu tuturor
naionalismelor europene, inclusiv al fascismului, cum s-a dovedit mai trziu.
Ajungnd n aceasta stare de descompunere, Mussolini, prizonier al lui
Hitler, iar Ciano sabotnd Puterile Axei, regimul fascist nu ne putea ajuta, nici
cel putin n problema gsirii unui refugiu n Italia.
Pentru noi ar fi fost de enorma importanta politica daca n Italia am fi
gsit un al doilea centru de concentrare al cpeteniilor legionare, urmrite de
injustiia antonesciana. N-am mai fi fost la discreia Reichului german, ci s-ar fi
putut crea un echilibru politic ntre cele doua Capitale ale Axei. Italia era
departe, era greu de a ajunge acolo peste Iugoslavia, iar acei ce ne-ar fi putut
ajuta, reprezentanii Legaiei italiene de la Bucureti s-au eschivat de la orice
rspundere. Nicolae Petrascu Secretarul General al Micrii ceruse o audienta
lui Ghigi, ambasadorul italian la Bucureti dup 23 Ianuarie 1941, pentru a-i
explica situaia i a-i cere sprijinul guvernului italian. Nu numai ca n-a primit
nici un rspuns, dar, pur i simplu, i s-a refuzat audienta. Ghigi urma
instruciunile lui Ciano, care de comun acord cu Ribbentrop, luase atitudine
contra Micrii Legionare. n momentul acesta, pentru noi, Axa Roma-Berlin s-
a redus la Berlin, caci Roma refuza s-i mai exercite influenta ei la Bucureti
lsndu-l pe Hitler s-i spun ultimul cuvnt n conflictul ce l-am avut cu
Antonescu. Mussolini, desi fondatorul naionalismului european, nu i-a dat
seama nici de valoarea Legiunii i nici de urmrile ce le-ar putea avea pentru
soarta ntregii Europe alungarea ei de la putere, cu ajutorul trupelor germane.
Situaia noastr, precara n ambientul italian, s-a agravat i mai mult
prin defeciunea ministrului nostru de la Roma, Ion Victor Vojen. Acesta, cum a
aflat de ntorstura luata de evenimentele de la Bucureti a crezut c-i poate
salva postul daca se ataeaz Generalului Antonescu. Nu numai ca Vojen nu a
demisionat dup consumarea loviturii de Stat a lui Antonescu contra Micrii
Legionare, cum era i firesc, din solidaritate cu camarazii lui asasinai, nchii
sau fugrii, ci a rmas mai departe ca ministru plenipotential la Roma,
asigurndu-l pe General de devotamentul sau. Vojen se mprietenise cu Ciano
i acesta l-a sftuit sa se orienteze dup punctul de vedere adoptat n comun de
guvernul italian i cel german. Dar nici sprijinul lui Ciano nu l-a salvat de
dizgraie. Peste cteva luni, a fost nlocuit cu Grigorcea i s-a ntors n tara. n
drum spre Romnia, n primvara lui 1941, a trecut pe la Berlin si, cu acest
prilej, ne-a vizitat la Berkenbrck. n fata tuturor camarazilor de aici, Vojen ne-
a mprtit impresiile ce le-a cules asupra persoanei mele din contactele ce le-
a avut Roma i la Berlin. Horia Sima, spunea el pe un ton arogant, este foarte
bun n aciuni ofensive, de distrugere a unui regim, dar nu-i capabil n arta
guvernrii, un lamentabil om de Stat. Pentru situaia n care ma aflam eu
atunci, ncolit de dumani din toate prile, un elementar bun simt l-ar fi
sftuit s-i tina pentru sine impresiile culese din cercurile lui Ciano i ale
Ministerului de Externe german.
Prin fora mprejurrilor, Italia n-a putut servi ca punct de refugiu pentru
legionarii fugari, desi ne bucuram de multe simpatii n naltele cadre ale
partidului fascist. Grupul legionar de aici s-a redus la un mnunchi de oameni,
adunai la ntmplare, care au reuit sa ias din tara pe diferite cai. n primul
rnd trebuie menionat Profesorul Gazdaru, Directorul Scolii Romane de la
Roma, care, dup lovitura lui Antonescu, a fost destituit.
n Martie 1941, a sosit la Roma poetul Ioan Bucur, mpreuna cu sotia lui,
Maria. Grav bolnav de plmni, Bucur a murit n Noiembrie 1941.
n primvara anului 1941, au sosit la Roma studentul Gheorghe
Uscatescu i judectorul Ciril Popovici. Ambii au putut sa obin paapoarte
din tara i ajungnd la Roma, s-au ataat grupului legionar de aici, de sub
comanda Profesorului Gazdaru.
n anul 1942, Legaia italiana din Sofia a acordat viza de intrare n Italia
studentului Gheorghe Caraiani. Situaia lui era deosebita de a celorlali
refugiai din Bulgaria, deoarece era nscut n aceasta tara i nu intra n
categoria celor pusi la index de Ciano.
 n Octombrie 1942 grupul legionar de la Roma s-a mrit cu sosirea lui
Aurel Rauta de la Berlin. Acesta lucra la Camera de Comer romno-germana i
de teama sa nu fie trimis i el la Rostock, a trecut n Italia. La sosirea lui Rauta,
grupul legionar din Italia era structurat n modul urmtor: sef al garnizoanei de
la Roma era Nicolae Caranica, iar Profesorul Dimitrie Gazdaru avea conducerea
politica a grupului. EI ntreinea legturi cu Secretariatul partidului fascist.
5. DIGUL DIN SPANIA.
ntr-o singura tara, intrigile lui Antonescu n-au putut sa prind teren: n
Spania. Cu toate ca nemii l secondau i la Madrid pe Antonescu, prin
reprezentanii lor diplomatici, ncercnd s-i determine i pe spanioli sa adopte
aceeai postura de distanare de Micare, manevra lor combinata nu le-a
reuit. n Spania, n 1941, Falanga reprezenta nc o for politica. Ministrul de
Externe al Spaniei era Ramon Serrano Sunner, figura notorie a micrii i
cumnat al lui Franco. n scurtul interval ct a funcionat ca ministru
plenipotential al Romniei la Madrid, Radu Ghenea a izbutit sa ctige simpatia
cercurilor conductoare falangiste i s-a mprietenit chiar cu Serrano uner. n
casa lui Ghenea, vizitatorii pot vedea pn astzi o fotografie a fostului ministru
de Externe al Spaniei din timpul rzboiului, cu o afectuoasa dedicaie pentru
ministrul nostru la Madrid. Aceasta prietenie nu s-a ntrerupt nici dup ce
Radu Ghenea a prsit postul i n-a mai fost ministru.
Cnd s-a auzit de lovitura de Stat a Generalului Antonescu i de marea
prigoana dezlnuit contra Legiunii, Radu Ghenea n-a ovit nici o clipa i i-a
naintat telegrafic demisia la Bucureti. Prietenii falangiti ateptau cu mare
interes sa vad cum va reaciona ministrul nostru la Madrid. Cnd au aflat de
fulgertoarea lui demisie, l-au felicitat din toat inima i gestul acesta a
contribuit enorm la popularitatea Micrii n Spania. n timp ce n celelalte
capitale europene aflate sub influenta germana, ziarele vorbeau rau de Micare,
presa spaniola, aproape unanim, a luat aprarea legionarilor, n articole
publicate la loc de frunte. Radu Ghenea a fost consultat n aceste zile nu numai
de oameni politici, dar i de personalitile culturale de la Madrid, care i cereau
lmuriri asupra absurdelor evenimente din Romnia.
Scriitorul Constantin Gane, ministrul romn la Atena, a urmat linia de
conduita a lui Radu Ghenea, prezentndu-i i el demisia. Nu tot aa s-a
ntmplat la Roma, unde Victor Vojen spera s-i salveze situaia, rmnnd
mai departe n funcie, daca se va altura regimului militar al lui Antonescu,
ieit din lovitura de Stat. Radu Ghenea, fiind prieten din tara cu Victor Vojen,
n fata ezitrilor acestuia, i-a trimis o telegrama la Roma, cerndu-i s-i dea
demisia. Vojen i-a rspuns cu o alta telegrama n care l sftuia: F-te ca nu
tii nimic. Atunci Radu Ghenea l-a trimis la Roma pe ataatul comercial Mihail
Enescu ca s-l conving pe Vojen sa se alinieze poziiei lui. Cu toat pledoaria
viguroasa a lui Enescu, acesta a refuzat sa ia n considerare propunerea lui
Radu Ghenea, ncheind discuia cu urmtoarele cuvinte: Spune-i lui Radu ca
am murit odat. Nu vreau sa mor a doua oara. Vroia sa spun ca n timpul
exilului din Germania, 1938- 1940, a fost un destarat, un om fara patrie. Nu
mai vroia sa ajung n aceeai situaie. Enescu s-a ntors la Madrid, la
nceputul lui Februarie, vdit contrariat de refuzul lui Vojen.
 Mihail Enescu a fost ataat comercial la Madrid, numit de George
Demetrescu.
Acesta era pe atunci Director al Comerului Exterior, n Ministerul
Economiei Naionale i de el depindeau toate numirile de ataai comerciali din
strintate. Mihail Enescu a fost nainte ataat comercial la Helsinki i Roma,
apoi n timpul guvernrii noastre, a fost transferat la Madrid.
Dar povestea cu Radu Ghenea nu s-a terminat. Cnd a izbucnit rzboiul
contra Rusiei, 22 Iunie 1941 Radu Ghenea a trimis prin Ministerul de Externe
spaniol o scrisoare guvernului romn, ca daca i se garanteaz ca va merge pe
front, el, ca ofier de rezerva, se ntoarce n tara. Scrisoarea a fost predata de
Casa Rojas, Ministrul Spaniei la Bucureti, Ministerul de Externe romn.
Rspunsul guvernului romn a fost favorabil. Dar, la scurt timp, Radu Ghenea
primete o telegrama de la Casa Rojas, prin care acesta l avertizeaz sa nu se
ntoarc, deoarece dup informaiile lui, va fi bgat n nchisoare.
Garnizoana legionara din Madrid era n formaie. Se constituise un cuib
sub conducerea lui Radu Ghenea, din care fceau parte Mihail Enescu i Aron
Contu. Abia peste doi ani au mai sosit alti camarazi. Dar cu toat puintatea
ei numerica, garnizoana de la Madrid a exercitat o influenta decisiva n relaiile
cu autoritile spaniole, bucurndu-se permanent de sprijinul i ocrotirea
acestora.
6. LEGIONARII DIN FRANA.
Odat cu dezlnuirea marii prigoane din 1938, numrul studenilor
plecai la studii n strintate sczut simitor, reducndu-se la cei ce primiser
viza nainte i la civa care se strecuraser clandestin peste granita.
La Paris se gseau, la Crciunul anului 1941 circa 60 de legionari,
studeni i oameni de cultura, ntre care strlucea i doctrinarul Emil Cioran.
Seful grupului legionar era inginerul Ion Christescu, care-i pregtea
doctoratul n inginerie. Grupul legionar de la Paris constituia o for compacta
i disciplinata. ntre studenii din acest grup se mai aflau Alexandru Mateescu-
Frncu, Lucian Bdescu i Faust Bradescu.
n toiul prigoanei dictaturii regale, s-au fcut i asupra grupului de
studeni de la Paris presiuni din partea guvernului din tara, pentru a-l intimida
i dezagrega. ncercrile au venit prin autoritile consulare i prin ataatul
militar, dar fara nici un rezultat. Ameninrile s-au exercitat cu ajutorul vizelor
militare. Li se refuzau aceste vize i chiar erau ameninai sa fie ridicai i
trimii n tara manu militari. n cele din urma, Colonelul Tomoroveanu,
ataatul militar, n urma contactelor avute cu studenii, a luat o atitudine mai
toleranta, realizndu-se un fel de modus vivendi.
n 1939, ambasador al Romniei la Paris era Gheorghe Ttrscu. Nu era
un om rau i n-avea o atitudine antilegionara viscerala, dar era extrem de servil
fata de ordinele ce le primea din tara.
Grupul legionar de la Paris s-a izbit de opoziia altor grupe politice, de
nuana liberala, rnista, socialista i chiar comunista. Comunitii, puine
elemente, l aveau n frunte pe Victor Ionescu, care, dup intrarea trupelor
ruseti n Romnia, s-a ntors n tara, primind o funcie importanta n formaia
politica comunista a epocii.
 Victoria de la 6 Septembrie 1940, a provocat o explozie de bucurie n
rndurile studenimii de la Paris. n fata Bisericii din rue Jean de Beauvais, a
fost ars portretul regelui calau. n cursul guvernrii legionare s-a editat
lucrarea lui Paul Guiraud, denumita Codreanu et la Garde de Fer.
Odat cu proclamarea Statului National Legionar, autoritile romne de
la Paris, ambasada i consulat, i-au schimbat i ele atitudinea. Legionarii nu
mai erau dumanii poporului, ci persona grata. Li s-au oferit fel de fel de
sugestii i uurine pentru a-i exercita misiunea lor de propaganditi. Grupul
legionar trecuse n acest moment de sub comanda inginerului Christescu sub
conducerea lui Faust Bradescu. Acesta a statuat ca grupul nu se amesteca n
serviciile oficiale, pstrndu-i unitatea i aciunea lui aparte. Nici un
funcionar al ambasadei romne, cunoscut prin ostilitatea lui, n-a suferit vreo
vexaiune din partea legionarilor.
Dar dup 21 Ianuarie 1941, situaia s-a schimbat din nou. Vechii
oponeni i-au reluat atitudinea lor dumnoasa de ura i dispre contra
legionarilor. Au renceput icanele.
La izbucnirea rzboiului anti-sovietic, s-au accentuat presiunile
Colonelului Tomoroveanu contra grupului de studeni legionari, pentru a fi
trimii n tara cu ordine de chemare, desi nici un decret-regal nu prevedea
mobilizarea pe loc a studenilor aflai n strintate. Nici aceste intervenii n-au
dat rezultat.
n timpul ocupaiei germane a Franei, contactele ntre grupul legionar i
forele de ocupaie au fost inexistente. Nu se puteau apropia, tiindu-se ca sute
de camarazi zceau n lagrele de concentrare din Germania. Gestapo-ul n-a
luat nici o msur preventiva contra grupului legionar din Paris.
Cnd n urma fugii lui Horia Sima n Italia, legionarii din Germania au
fost trimii la Buchenwald, Gestapo-ul de la Paris a nceput arestri i n
grupul de la Paris. Dar nu s-au semnalat dect cteva cazuri de arestare i
deportare: Mircea Achim i Zaharia. Acetia au fost transportai la Buchenwald.
Un alt legionar cutat de Gestapo, Eremia Socariciu, a reuit sa fuga. S-a
ascuns n Bretania, unde a stat tot timpul ocupaiei. Restul grupului legionar
n-a avut de suferit nimic. i-a continuat viaa lui de edine i cuib. E de
remarcat ca atitudinea de stricta neutralitate, impusa grupului de efii lor, i-a
scutit pe legionari sa aib neplceri, nici n cursul ocupaiei i nici la sfritul
ei.
Aceasta atitudine a avut ca urmare ca, dup ncheierea ostilitilor,
grupul de la Paris n-a suferit nici o urmrire din partea autoritilor franceze
nou instalate.
Legionarii, care aveau conducerea grupului studenesc, au dus o politica
larga, nelegtoare, n timpul ocupaiei. Au ntreinut legturi amicale cu toate
grupurile de studeni de alta culoare politica.
Chiar relaiile cu studenii evrei din Romnia au fost ntotdeauna
cordiale. Acetia au fost ocrotii i adpostii cnd raziile politiei germane
deveneau amenintoare.
Multi tineri evrei au supravieuit datorita acestei atitudini umane din
partea legionarilor din Paris. Documentele oficiale romaneti ale multor
studeni evrei au fost pstrate de studenii legionari, pentru a nu fi gsite n
posesia lor.
Grupul legionar din Frana nu putea schimba politica lui de neutralitate
i respect fata de Frana, de a rmne n afara evenimentelor, evitnd
contactele cu autoritile germane. Aceasta atitudine a avut efecte
binefctoare la sfritul rzboiului. Forele legionare i-au continuat n tcere
activitatea lor, fara a avea ceva de suferit n mijlocul noii societi franceze,
ncrcat de revana i violenta contra forelor colaboraioniste.
Grupul legionar din Paris nefiind nici ameninat i nici cercetat de
autoritile franceze dup eliberare, a putut s-i continue existenta, spre
norocul camarazilor n Germania. Sute de camarazi din Germania, n cutarea
unui refugiu, au venit la Paris unde, cu ajutorul lui Faust Bradescu i al lui
Ghiocel, au putut s-i gseasc un adpost i s-i scoat actele de identitate.
O echipa numeroasa de legionari i alti romni, sub conducerea lui
Dumitru Paulescu, s-a stabilit n localitatea Margival, unde lucrau la o
organizaie de intendenta a trupelor americane, contribuind cu ajutorul lor la
susinerea activitilor romaneti de la Paris.
Datorita acestei echipe, n Decembrie 1945, a aprut primul numr al
gazetei Dacia, tribuna de lupta naional. A fost prima publicaie romneasca
dup terminarea rzboiului. Dacia a aprut sub conducerea a trei legionari:
Faust Bradescu, Dumitru Paulescu i Ion Tolescu.
Apariia Daciei a provocat o puternica reacie n snul partidului
comunist, care domina pe atunci scena politica a Franei. Presa comunista a
atacat cu furie Dacia i pe condeierii ei.
Mai trziu, echipa Dacia emigrnd n Brazilia, a continuat apariia acestei
publicaii la Rio, devenind organul de orientare i susinere al exilului
romnesc din aceasta tara.
7. APORTUL FABULOS AL GARNIZOANEI BERLIN.
Supravieuirea Legiunii n perioada anilor 1941- 1944 se datoreaz
rezistentei ce-au ntmpinat-o zbirii lui Antonescu n campania lor de
discreditare i anihilare a potenialului politic al Micrii att n tara ct i n
rspndirile ei din exil. Nedreptatea ce ni se fcuse era prea mare ca sa nu
provoace n toate sufletele legionare o repulsie unanima contra regimului
trdtor i criminal al Generalului Antonescu.
Cum era i firesc, atacurile lui principale s-au concentrat la Berlin.
Antonescu nu era mulumit cu situaia ce ne-o rezervase Hitler, de prizonieri n
semilibertate ai Reichului. Vroia s-l determine pe Fhrer sa ne restrng i
mai mult libertatea de micare, pentru ca, mai trziu, sa obin, ntr-o
conjunctura favorabila, extrdarea noastr.
Abia ne-am instalat la Berkenbrck, i mi s-au semnalat atacuri din ce n
ce mai intense i mai perfide contra grupului legionar din Germania. Campania
principala de defimare se desfura la Bucureti, unde guvernul romn gsise
un interlocutor binevoitor, n persoana noului ministru al Reichului, Manfred
von Killinger. Acesta, fara sa mai verifice autenticitatea acuzaiilor ce ni se
aduceau, le transmitea, tale-quale, la Berlin. Regimul antonescian era tot mai
activ i n capitala Reichului. Prin Legaia romna din Berlin sau prin diveri
emisari trimii de la Bucureti, mereu agitau problema legionara, cu sperana
de a obine eliminarea acestui pericol potenial. Antonescu era permanent
obsedat de ideea ca germanii odat i odat vor recurge din nou la legionari.
Am fost mereu hartuii n aceasta perioada de denunurile intrigile i calomniile
care curgeau la Ministerul de Externe german pe ambele filiere, cea de la
Bucureti i cea de la Berlin. Sub presiunea lor am fi ajuns n fundul
prpastiei, daca n-am fi dispus chiar la Berlin de un mnunchi de oameni
excepionali care, prin munca i inteligenta lor, nu ar fi format un puternic
baraj de ocrotire a noastr.
n aceasta lupta titanica, din care n-a transpirat mai nimic public,
garnizoana din Berlin i-a ctigat o glorie nepieritoare, dnd o lupta corp la
corp, zi i noapte, cu hienele lui Antonescu. Garnizoana Berlin era constituita
din doua corpuri, care urmreau paralel acelai tel: sa apere centrul de la
Berkenbrck de a fi ncercuit i rpus de forele dumane. Era mai nti
garnizoana propriu-zis, aflata sub conducere inginerului Nicolae
Smarandescu. Acesta reuise scape de a fi internat i chiar obinuse un post de
vorbitor la Radio Donau, emisiunea romneasca. n fiecare seara, romnii din
tara auzeau glasul lui sonor, de bariton, anunnd tirile zilei. La urma,
Smarandescu ncheia jurnalul cu vechiul salut, pus n aplicare pe timpul
guvernrii noastre: Dragi camarazi, noapte buna. Era o reconfortare i un
semn de speran pentru soiile a mii de legionari, care gemeau sub jugul
antonescian. Nae Smarandescu constituise doi cuiburi: unul din vechile
elemente legionare, acelea care aparinuser primului exil, din anii 1938-1940,
la care s-au adugat alii, recent ieii din tara, care reuiser sa scape de
ochiul vigilent al Gestapo-ului puteau trai liber la Berlin. Al doilea cuib aflat
sub comanda lui Nae Smarandescu era constituit din studenii legionari.
Acetia nu intrau n categoria refugiailor politici. Aveau paapoarte romaneti
si, ca atare, nu erau ameninai sa fie internai. Prin statut lor aparte, prin
libertatea de care se bucurau, au fost de un imens folos pentru aciunile
noastre ntreprinse la Berlin. Erau elemente de legtura i de curierat n
clandestinitatea la care eram condamnai sa acionm n acea perioada.
Paralel se formase o alta echipa, care-i desfura activitatea
precumpnitor pe planul politic i care adus servicii excepionale Micrii. Din
acest grup de intervenie contra intrigilor i loviturilor ce le primeam aproape
zilnic din partea frontului antonescian n plina ofensiva pentru drmarea
noastr totala, am remarcat, n primul rnd, pe Mircea Dimitriu. Acesta fusese
n tara creatorul Centrului Studenesc Timioara. n prigoana din 1938, a
reuit sa scape de arestare i s-a refugiat la Berlin. Aici a acionat n cadrul
primului exil legionar 1938-1940, pentru ca, n cursul guvernrii noastre, sa fie
numit sef al garnizoanei Berlin. El a stat tot timpul la Berlin, fiind nscris la
Politehnica Charlottenburg. Avnd paaport romn, n-a czut n categoria
refugiailor politici i a scpat de a fi internat n lagrul de la Rostock. Lunga
edere a lui Mircea Dimitriu la Berlin i-a permis acestuia s-i creeze relaii n
anumite cercuri germane de interes pentru lupta noastr: presa, radio, politie,
ziaristica, diplomaie. Aceste legturi ne-au fost apoi de mare folos n perioada
tulbure n care ne gseam noi, cpeteniile reduse la neputin i aflate n
imposibilitatea de a face ceva pentru aprarea cauzei noastre. Mircea Dimitriu
a fost un fel de reprezentant diplomatic al Micrii n contact cu acele cercuri
germane care aveau simpatie pentru Micare, dar care erau dezorientate de
avalana de calomnii ce veneau din tara i nu tiau cum sa ne ajute. Mircea
Dimitriu le furniza informaiile necesare pentru orientarea lor n jungla
antonesciana. n anii 1941-1942, a fost un sol neobosit al celor zvorai la
Berkenbrck. Cu tact, cu inteligenta i cu o energie mereu rennoita, redus la
nite mijloace precare, Mircea Dimitriu reprezenta permanenta noastr pe
teren. Funcia lui principala era sa aib ntrevederi cu acele persoane din
administraia germana care se interesau de cauza noastr, explicndu-le cu un
material informativ de primul rang, cum am ajuns n situaia n care ne gsim.
Cu tenacitate i rbdare, a demonstrat, rnd pe rnd, la toi cei ce vroiau sa ne
asculte, estura de minciuni cu care Antonescu vroia s-i mbrobodeasc pe
nemi, prezentndu-ne ca pe nite anarhici i bolsevizanti. Firete ca el n-a
reuit sa modifice hotrrea Fhrerului i nici sa risipeasc atmosfera de
nencredere ce domnea la Wilhelmstrasse contra noastr, dar a demonstrat ca
ceva nu este n clar n atitudinea lui Antonescu, ca furia lui contra noastr nu e
naturala i ca are anumite dedesubturi care pot dauna Germaniei.
Un al doilea element care ne-a ajutat enorm la aceasta ncierare surda
ntre atacurile oficiale de la Bucureti i linia noastr de aprare, a fost
camarada Tiana Silion. Aceasta aterizase i ea la Berlin, n perioada exilului
1938-1940 i chiar reuise sa obin un post de locutoare la Radio Donau,
emisiunea romneasca. n perioada guvernrii noastre, n-a prsit Berlinul,
nct atunci cnd au sosit noile valuri de refugiai, Gestapo-ul n-a asimilat-o
acestora. Statutul ei a rmas, ca i al lui Mircea Dimitriu, de persoana libera la
Berlin.
Locuina ei din Kantstr.62 a devenit un fel de sediu al activitilor notri
politico-diplomatici. Cnd era nevoie de un loc pentru ntrevederi cu romni
venii din tara sau cu persoane strine, casa ei ne-a stat permanent la
dispoziie.
Mircea Dimitriu i Tiana Silion, au fost piesele principale ale frontului
nostru politic de la Berlin. Att unul ct i celalalt au excelat prin zelul i
devotamentul lor, ferindu-ne de multe primejdii.
Trebuie sa adaug ca relaiile acestor stlpi ai activitii noastre la Berlin
au ptruns i n sectorul diplomatic. La Legaia Romna rmseser civa
funcionari care nu fuseser epurai de urgia antonesciana. Dup plecarea lui
Constantin Greceanu, Generalul a numit ca ministru al Romniei la Berlin pe
Bossie, un diplomat de cariera. Acesta servea noului guvern, dar nu cu zelul
unui antonescian convins. aa se face ca la Legaie au putut rmne o serie de
funcionari care ne simpatizau. ntre acetia s-au distins prin sprijinul ce ni l-
au dat: Scriitorul Sorin Pavel, Consilierul de Legaie Tulescu, Domnioara
Ivanovici i Inginerul Grigorescu, care lucra la Camera de Comer germano-
romna.
Acetia se ntlneau des cu Tiana sau cu Mircea Dimitriu, transmindu-
le informaii din sfera Legaiei, care reflectau politica lui Antonescu fata de
grupul legionar din Berlin. Eram informai la zi asupra atmosferei de la Legaie
i asupra noilor ordine ce veneau de la Bucureti ajutndu-ne sa le param la
vreme.
Un al treilea om de baza al grupului nostru era Petre Ponta. n timpul
guvernrii noastre, Petre Ponta a venit la Bucureti. Locuia chiar n casa mea,
mpreuna cu Traian Borobaru. Nu avea o funcie n cadrul guvernrii, n-a fost
numit n nici un post, ci ma nsoea n toate cltoriile mele, ngrijindu-se de
sigurana mea. Dup evenimentele din Ianuarie 1941, a fost arestat de politie.
A fcut cteva luni la Malmaison i apoi prin alte nchisori, unde s-a contagiat
de o scarlatina, fiind aproape sa moara. La ancheta, negasindu-i-se nici o vina,
guvernul n-a ndrznit s-l retina i s-l condamne, considerndu-l Omul
nemilor, un agent german strecurat n anturajul meu. Ceea ce era fals. aa se
face ca a fost pus n libertate i i s-a aprobat plecarea la Berlin, ca sa nu supere
guvernul german. Aceasta falsa prezumie l-a salvat pe Petre Ponta. n
primvara a aprut la Berlin, relundu-i ocupaiile lui obinuite. El era
desenator tehnic de meserie, bine apreciat n ntreprinderile germane de
specialitate, nct i-a putut reface repede existenta. Paralel cu lucrul, i-a
reluat i activitile lui subversive. Casa lui din Sonderhauserstrasse 84 a
redevenit ceea ce fusese i n perioada primului exil, adic un loc de ntlnire al
legionarilor. Orice legionar ce aprea la Berlin cunotea adresa lui Ponta, unde
aceasta familie i primea cu dragoste pe toi i i ndruma ce au de fcut: unora
le gsea de lucru n Berlin, iar pe alii i ajuta sa ajung la Gestapo, pentru a li
se face formele de plecare la Rostock.
Petre Ponta avea legturi cu Legath i cu alti funcionari din politie, fiind
apreciat pentru serviciile ce le fcea pentru gsirea i identificarea legionarilor
fugari, care veneau pe alte cai dect cele oficiale i pe care ei nu le cunoteau.
Evident ca i Petre Ponta nu putea sa ascund existenta legionarilor venii la
Berlin, pentru ca ne luasem angajamentul ca pe noii venii s-i ndrumam la
Rostock, unde era grupul mare.
Apoi era imposibil sa fie angajat cineva la lucru, fara ca ntreprinderile
respective sa nu anune Gestapo-ul. aa se face ca i romnii care temporar i-
au gsit de lucru la Berlin prin intermediul lui Ponta, mai trziu tot pe mna
politiei ajungeau.
Mircea Dimitriu, Tiana Silion i Petre Ponta, formau treimea ce duceau
greul aciunii noastre la Berlin. ntre ei colaborarea era perfecta, fara alt gnd
dect acela al eficacitii n lupta surda ce o duceam cu guvernul hain din tara.
E teribil sa lupi cu dumani haini, dar mai teribil este sa lupi cu imbecilitatea
umana, cu oameni care sunt att de prosti nct nu-i vad propriile lor interese
i ntreprind aciuni nimicitoare pentru propriul viitor.
Aceasta era ordinea de btaie a garnizoanei Berlin. Tabloul nu ar fi
complet daca nu am mai aduga figura gigantica a lui Constantin Stoicanescu.
Toi aceti camarazi aveau o viziune parial a evenimentelor. El singur avea
geniul ca din frnturi de informaii sa reconstituie ansamblul unei situaii. Noi
nu cunoteam planurile perfide ale Antonescienilor din tara. Ne veneau la
Berlin doar fragmente de informaii. Ei bine, Stoicanescu poseda superba
inteligenta de reconstitui din aceste frnturi urzeala monstruoasa a noilor
atacuri, n toat extensiunea lor. Cititorii sunt la curent cu infamiile debitate n
cartea Pe marginea Prpastiei.
Aceste minciuni au inut luni de zile afiul presei, au fost larg difuzate de
guvernul romn prin note trimise guvernului german i prin dispoziii date
Legaiei de la Berlin, cu scopul de a ne disloca i din poziia de semi-libertate
ce-o aveam n Germania.
Cnd aveam discuii cu Stoicanescu, adeseori ma certam cu el. Venea cu
nite supoziii care mi se preau absurde. El prindea anumite informaii, care
veneau pe filiera multiplelor contacte ce le avea la Berlin, i din ele constituia o
teorie care mi se prea neverosimila. Mai mult chiar, produsul creierului sau
nfierbntat. Dar nu era asa. Dup ctva timp, teza lui se verifica. Stoicanescu
avea dreptate, cnd ddea alarma. O noua mainaie se urzete contra noastr
i geniul lui iscoditor o descoperise i o paralizase.
8. GARNIZOANA ROSTOCK.
Cum am scris mai nainte, masa legionarilor refugiai n Germania, care
s-a ridicat la sfritul anului 1942 la aproape 400, au fost concentrai de
autoritile germane n mprejurrile oraului Rostock, unde lucrau la fabricile
din localitate. Mutarea primului grup de legionari la Rostock a avut loc la 19
Aprilie 1941. Cu doua maini au plecat la Berkenbrck, avndu-l n frunte pe
Nicolae Petrascu, Secretarul General al Micrii. Pe Petrascu l-am numit n
continuare sa fie seful grupului de la Rostock.
Grupul legionar n-a fost ncartiruit n Rostock, ci la o distanta de circa 3-
4 kilometri, n localitatea Kritzmow. n acest sat se afla un restaurant numit
Unter den Linden. Local mare, a fost transformat n dormitor pentru legionari.
Nu avea nici o comoditate. Mai mult, avea aspect de lagr, cu paturile
suprapuse doua cte doua. Nu se putea compara cu ceea ce lsaser la
Berkenbrck.
Rostock este aezat pe un estuar. Estuarul tine 10 kilometri i apoi apare
Marea Baltica, cu portul Warnemnde.
Pe data de 22 Aprilie, sosete n gara Rostock, un alt grup de legionari,
venii din Bulgaria n numr de 14. Cu ei, numrul legionarilor ncartiruii la
Kritzmow, ajunge la 60. ntre ei se aflau: Profesorul Sebastian Mocanu,
Profesorul Haralambie Ianovici, Profesorul Bucur Stnescu, Drago Hoinic, Rica
Oprescu, Fraii Constantiniuc, Otilian Isar, Oreste Balanetchi i Ovidiu Trlea.
n scurt timp dup mutarea la Kritzmow, n Aprilie 1941, autoritile au
procedat la repartizarea legionarilor la munci n diferite ntreprinderi din jurul
oraului Rostock. Cel mai numeros grup, de 40 legionari, au intrat n fabrica de
avioane Heinkel, unde lucrau o parte n birouri, iar ceilali n atelierul de nituit.
Ceilali camarazi gsii buni de munca, au trecut la antierul Naval Neptun i
la fabrica avioane Arado din Warnemnde.
Fabrica de avioane Heinkel era aezat ntre Rostock i Warnemnde,
ntr-un cartier al oraului denumit Marienehe. Distanta de la Kritzmow era
destul de mare. Legionarii trebuiau sa se scoale la 4 dimineaa, fcnd mai bine
de o ora cu tramvaiul i jos, pentru a ajunge la fabrica.
Localitatea Kritzmow fiind prea departe, autoritile au decis mutarea
legionarilor n cartierul Marienehe, din apropierea fabricii de avioane Heinkel.
n 10 Mai 1941, grupul de legionari e ncartiruit tot ntr-un restaurant, cu
numele Schweizerhaus, care fusese o casa de odihna. Se aflau acum n
apropiere de fabrica dar i n plin ora. S-au putut scula mai trziu, caci la
orele 6 diminea un autobuz i transporta la locul de munca.
icanele politiei au nceput i la Rostock. Mai nti li s-au ridicat
paapoartele (Fremdenpass), ca sa nu poat prsi oraul. Apoi li s-a pus n
vedere i legionarilor de aici ca n-au voie sa scrie n tara informaii cu caracter
politic i nici chiar chestiuni familiale. Cine vrea sa comunice cu familia lui,
trebuia sa ncredineze scrisoarea Gestapo-ului care, la rndul lor prin agenii
lor din tara, o predau rudeniilor.
Nu era zi sa nu apar Plutonierul Wilms, delegatul Gestapo-ului pe lng
grupul legionar, cu tot felul reclamaii i denunuri. Se purta nepoliticos i
brutal iar bietul Petrascu trebuia sa suporte fara sa crcneasc toate
necuviinele acestui personaj sinistru.
n 7 Iulie 1941, sosete la Rostock cu un tren de 90 de legionari, sub
comanda lui Mile Lefter. Erau legionari care locuiau prin diferite orae ale
Germaniei. Probabil, n urma unui denun de la Bucureti, au fost culei de la
Berlin i alte localiti i trimii la Rostock. Acum numrul legionarilor aflai la
Rostock se ridicase la aproape 200. Noii venii nencpnd la Schweizerhaus
au fost aezai n baraci, n apropierea fabricii Heinkel, unde au nceput i ei sa
lucreze. Tot aici au fost adui i o parte din legionarii de la Schweitzerhaus. n
Aprilie 1941 n-a mai rmas nimeni la Schweitzerhaus. Au fost ncartiruii toi
legionarii la Marienehe, n baraci i ntr-un bloc de locuine.
Legionarii de la Rostock au trecut prin momente de mare durere i
tensiune, cnd au aflat de executarea Colonelului Zavoianu i a unui grup de
legionari, n 28 Iulie 1941. Dup amnistia ce s-a dat n tara pentru cei
condamnai la 5 ani de detenie, ei credeau ca se merge spre o perioada de
destindere. Acest act barbar i-a determinat sa fie circumspeci n interpretarea
evenimentelor. Prigoana continua cu aceeai furie, doar ca etapele variau. Un
grup de legionari refugiai din Sofia sosind la 20 Noiembrie la Rostock, le-a
adus vestea ca au nceput arestri i procese contra legionarilor care au luat
parte la revoluia de la 3 Septembrie 1940! Era de necrezut sa fie arestai i
condamnai legionarii care i-au expus viaa n luptele cu regimul carlist, ca s-
l aduc pe Generalul Antonescu la putere, caci fara de aciunea lor
revoluionar nu l-ar fi chemat Regele Carol la guvern. Aceasta ultima msur
a regimului antonescian demonstra, fara nici un dubiu, ca prigoana actuala nu
se deosebea cu nimic de cea carlista, urmrindu-se cu aceeai furie sanguinara
distrugerea Micrii Legionare.
La o luna dup executarea Colonelului Zavoianu, n August, se anun ca
Generalul Antonescu a fost fcut Mareal de ctre Majestatea Sa Regele. De
fapt n-a fost o iniiativ a Regelui, caci Antonescu pe sine nsui s-a nlat n
grad, obligndu-l pe Regele Mihai sa semneze Decretul.
Odesa fusese ncercuita de trupele romne i n vederea apropiatei
cderi, vroia sa serbeze acest triumf cu un nou grad cucerit n rzboiul din
rsrit.
 Spre sfritul anului 1941, se petrece un eveniment important n
comunitatea legionarilor de la Rostock: Inginerul Heinkel a dat o masa
camaradereasca n cinstea legionarilor care lucrau la uzina lui, n cantina
fabricii, n 13 Noiembrie 1941. Dup masa s-au inut o serie de discursuri din
partea germanilor i a romnilor. Au vorbit Heinkel i ajutorul lui, von Faber.
Cuvntrile lor au fost traduse n romnete de ctre Alexandru Randa. Au
rspuns Nicolae Petrascu i Cpitanul Comanescu, direct n limba germana.
A fost multa animaie. S-a vorbit de Capitan i de Micare n toate
cuvntrile. Von Faber, care era naional-socialist, a spus ca atunci cnd
Germania era mica i fara putere, singura Micarea Legionara a fost alturi de
ea. S-au cntat cntece legionare i naional-socialiste.
Banchetul a fost un act politic i s-a fcut, fara ndoiala, ca sa se aud la
Bucureti. Nu tim cu ce scop. Intraser relaiile germano-romne ntr-un
impas i guvernul Reichului vroia s-l antajeze pe Antonescu cu noi sau
urmarea sa sondeze opinia acestuia asupra unei eventuale mpcri cu
Micarea? n cercurile legionare s-a comentat masa data de Heinkel ca un
indiciu favorabil Micrii. Se spunea ca au avut loc tratative ntre Antonescu i
seful legionari rmai n tara, n vederea unei reluri a colaborrii, tratative de
care n-ar fi strain nici grup legionar de la Berkenbrck.
Un alt moment important trebuie menionat n aceasta perioada. Un grup
de conductori ai Legiunii de la Berkenbrck au fcut o vizita la Rostock n
zilele de 29-30 Noiembrie 1941. Vizita a fost organizata ca sa coincid cu
comemorarea asasinrii Cpitanului, cu trei ani mai nainte.
Cltoria la Rostock s-a fcut cu aprobarea autoritilor poliieneti
superioare de la Berlin. Delegaia legionara a fost formata din Corneliu
Georgescu Comandant al Bunei Vestiri, Vasile Iasinschi i Constantin
Papanace. Comandanii legionari au fost nsoii de Comisarul Legath, delegatul
permanent al Gestapo-ului pe lng grupul legionar din Germania.
Vizita a durat doua zile. Au sosit n dup amiaza zilei de 29 Noiembrie,
iar seara, delegaii legionari au fost invitai de notabiliti naional-socialiste ale
oraului sa ia masa mpreuna la un renumit restaurant din localitate,
Ratskeller.
edina solemna, dedicata comemorrii Cpitanului, a avut loc Duminica
30 Noiembrie, ora 10 dimineaa, n sala de mese de la baraci. Au fost prezeni
toi legionarii. Cuvntarea de aducere aminte a fost rostita de Corneliu
Georgescu. A vorbit de actul asasinrii Cpitanului. Mai nti a fost strangulat
apoi s-au tras gloane n trupul lui i a celorlali camarazi, ucii odat cu el.
Clii nu s-au mulumit cu aceasta, ci au turnat n groapa, peste trupurile lor
i bidoane de acid sulfuric. n timpul cnd descria aceasta scena nfiortoare, i
s-a fcut rau de emoie. Devenise alb ca varul i a czut la pmnt. Legionarii l-
au scos afara din sala, la aer. i-a revenit i dup zece minute i-a reluat
cuvntarea, ducnd-o la bun sfrit pn la capt. Scena a cutremurat inimile
tuturor.
Dup masa, Comandanii de la Berkenbrck s-au napoiat acas cu
trenul.
VI.
 O PAGINA FIOROASA DIN ISTORIA NEAMULUI
Regimul antonescian a nsemnat nu numai pentru Legiune dar i pentru
Neamul ntreg, o calamitate istorica. Legiunea era prea puternica, prea
mpletita cu totalitatea naional, ca sa poat fi distrusa i sa dispar din
politica tarii. i atunci Antonescu i anturajul lui au urzit planul fioros al unui
atac frontal contra ntregii naiuni, pentru ca apoi, opernd pe acest front larg,
sa stinga i orice urma de legionarism.
1. RZBOIUL MIJLOC DE NIMICIRE AL LEGIUNII.
Generalul Antonescu s-a exprimat odat ntr-un cerc intim referitor la
problema legionara ca va veni un rzboi i se va termina cu acest tineret
glgios. Iat n ce termeni concepea el rzboiul sfnt contra Rusiei Sovietice
i atee. Nu vedea n izbucnirea unui rzboi dect un prilej cum nu se poate mai
bine venit pentru a trimite la moarte mii i zeci de mii de tineri, care, prin
generaie, aparineau Micrii Legionare.
Regele Carol II ucisese elita legionara, cteva sute de elemente din cele
mai valoroase ale naiunii. Explozia legionara de la 6 Septembrie 1940 i
guvernarea ce-a urmat au demonstrat ca fenomenul era mult mai adnc,
mbrind masele poporului nostru. Cum se poate ca dup masacrele carliste
ale fruntailor Legiunii sa rsar attea forte noi, care s-au opus victorios
loviturii de Stat din 21 Ianuarie 1941? Fara sprijinul lui Hitler, regimul
antonescian ar fi fost maturat i atunci represaliile nu trebuiau limitate la
cpeteniile Legiunii, fie din organizaie, fie din guvern, ci trebuia tiat mult mai
adnc, pn la mduva neamului. Trebuia gsit un mijloc ca sa dispar un
numr considerabil din acel tineret glgios, pentru a mpiedica o renviere a
Legiunii.
Generalul Antonescu a folosit contra Micrii un cuit cu dublu tais: a
lovit nu numai n fruntaii Legiunii ce-au mai rmas n via, dar i n masele
anonime de legionari, rani, muncitori, studeni i intelectuali. Trebuia
extirpat substratul biologic din care pot rsri alte elemente conductoare.
Cnd o naiune este angajata ntr-un rzboi pe via i pe moarte pentru
supravieuirea ei, orice conductor nelept trebuie sa se manifeste cu
generozitate n politica interna, pentru a asigura o unanimitate de simire i
gndire n jurul acestui obiectiv suprem. n joc sunt interese prea mari ca sa
nu se uite i sa nu se ierte ce-a fost n trecut. Rnile provocate de conflicte
politice recente trebuiesc nchise, pentru a asigura maximum de efort pe
cmpul de lupta.
Dar Generalul Antonescu n-avea nimic din statura omului politic
autentic sau al unui brbat de Stat. El confunda Statul cu o cazarma unde
unul da ordine, iar ceilali asculta. Rebelii adic cei ce s-au opus ordinelor lui
anticonstituionale la 21 Ianuarie 1941, trebuiau pedepsii cu toat rigoarea. n
afara de fptaii direci, n afara de cei ce fuseser prini pe baricade, trebuia
sa se ntreprind o vasta operaie de extirpare a fenomenului legionar n masele
populare. Dar cum, cnd lipseau mijloacele juridice? Nu puteau fi ncarcerai i
condamnai zeci de mii de tineri care n-avuseser contact direct cu
rebeliunea. Nu este nimic, gndea mintea criminala a lui Antonescu. Vine
rzboiul i atunci se va termina cu acest tineret glgios. n rzboi, cte nu se
pot ntmpla? Cte ordine destinate sa ntreasc frontul nu pot servi n
realitate i scopului de a curata terenul de adversarii politici poteniali?
Iat cum mintea bolnava a lui Antonescu, obsedata exclusiv de problema
legionara, a transformat rzboiul ntr-o hecatomba a tineretului. Cnd se va
sfri rzboiul, pe care-l prevedea victorios i de o scurta durata, se va ncheia
i aceasta perioada turbulenta din istoria neamului. El va continua sa
domneasca nc multi ani n fruntea unui Stat care-i va recunoate meritele i
i va strivi sub oprobiul dispreului pe autorii rebeliunii din Ianuarie 1941.
2. PUTEREA LA PAS A JUSTIIEI.
Un rol important n aciunea de reprimare a rebeliunii legionare,
Antonescu l-a rezervat justiiei militare. Ca pe timpul lui Carol, tribunalele
militare ale diverselor corpuri de armata au fost nsrcinate cu judecarea
rebelilor. Numrul celor arestai n primele sptmni dup lovitura de Stat a
Generalului Antonescu era de peste zece mii. La Bucureti numrul deinuilor
a fost aa de mare nct nu mai ncpeau n nchisorile civile i militare i a fost
nevoie sa fie concentrai la cazarma Malmaison.
Cum au judecat Curile Mariale n primele luni? Nu dup cum dorea
Antonescu, adic cu o severitate maxima, ci cu oarecare circumspecie. Se
pronunau sentine de condamnare, dar i de achitri, destul de numeroase.
Justiia militara cauta sa judece n stilul ei specific, adic dup lege i
contiina. Numeroi legionari care au ndeplinit funcii importante n
guvernarea noastr i au fost trimii n judecata pentru false acuzaii, au fost
achitai de tribunalele militare, provocnd furia lui Antonescu i a anturajului
sau.
Vznd ca aparatul judiciar militar nu raspunde dorinei lui de a trimite
ci mai multi legionari la ocna, Generalul Antonescu a degradat justiia
militara la un simplu instrument al puterii executive. Dosarele celor
mprocesuati, nainte de a trece n fata instanelor respective, erau trimise la
Preedinia Consiliului, unde Generalul Antonescu punea o rezoluie, n care
specifica achitarea sau condamnarea inculpatului i pedeapsa ce trebuia sa i se
aplice. n modul acesta, procesele legionare ce se judecau n fata tribunalelor
militare erau reduse la o simpla formalitate. Dezbaterile se desfurau aa
zicnd n gol, doar cu scopul sa se ndeplineasc procedura, pentru ca sentin
era dinainte fixata i completele militare nu cutezau sa modifice rezoluiile date
de Conductor.
Evident ca la Curile Mariale, unde figurau n completele de judecata
ofierii de aceeai ideologie politica ca a lui Antonescu, nu era nevoie de
intervenia Conductorului, deoarece acetia, prin ura ce-o nutreau fata de
Micare, erau dispui la cele mai mari transgresiuni ale legii. Sentinele de
condamnare nu aveau nimic comun cu probele administrate, cu pledoariile
avocailor, ci se ncheiau dup acelai ritual. Li se aplica pedeapsa cutare sau
cutare, pentru a face pe placul Conductorului.
Radu Buditeanu , care a fost aprtor n numeroase procese legionare
din perioada terorii antonesciene, povestea un caz care ilustreaz cum nu se
poate mai bine toat aceasta ePoca sinistra. E chemat sa apere la Bucureti, n
fata Tribunalului Militar, un grup de tineri care aparinuser Friilor de Cruce.
Pe dosarul acestor tineri, Conductorul Statului pusese rezoluia: Sa se
pedepseasc cu maximum de severitate, caci altminteri se drma Statul.
nsui Preedintele Tribunalului, ocat de aceasta recomandare care friza
ridicolul, i-a condamnat pe aceti frai de cruce la numai doua mii de lei
amenda.
3. LEGI SPECIALE.
Codul Justiiei Militare i legile excepionale, adugate sub regimul
carlist i chiar sub guvernarea noastr (legi fcute de Antonescu, fara
participarea Micrii), nu i s-au prut suficiente Conductorului Statului
pentru a nzestra tribunalele militare cu armatura juridica necesara de care sa
dispun pentru a-i condamna n serie pe legionari. i atunci a recurs la
extinderea reelei de dispoziii penale cu invenia unor delicte i crime, care
depeau cu mult tot ce s-a cunoscut pn atunci n codul nostru militar. O
avalan de decrete-legi s-au abtut asupra Legiunii i asupra tarii, suprimnd
orice manifestaie opoziionista.
nc din 14 Februarie 1941, un decret-lege interzice orice activitate
politica. Decretul prea sa aib caracter general, aplicabil tuturor partidelor,
dar n fond era ndreptat exclusiv contra Micrii Legionare. Micarea
Legionara, care, pn la evenimentele din Ianuarie 1941, se bucura de
privilegiul de a fi unica micare recunoscuta de Stat, prin Actul Constituional
din 14 Septembrie 1940, acum este pusa n afara de lege i oricine s-ar
ncumeta sa activeze n organizaie, era pasibil de pedeapsa.
Un alt decret-lege din Martie 1941, dispune confiscarea ntregii averi a
Micrii Legionare, fiind trecuta n patrimoniul Statului.
Se observa un paralelism de decrete cu cele luate pe timpul lui Carol. i
n 1938, orice activitate politica a fost interzisa i toate bunurile Legiunii
confiscate n folosul Statului. Pn i Casa Verde a fost evacuata i ocupata
de politie i jandarmi. Aceeai msur s-a repetat i sub Antonescu. Nu numai
sediile legionare din ntreaga tara, dar i Casa Verde, unde zceau, n
mausoleu, trupurile Cpitanului i ale lui Mota i Marin, au fost date n paza
jandarmilor, care, zi i noapte, fceau de straja la intrare, mpiedicnd orice
ceremonie.
Un decret-lege mai odios se referea la purttorii de arme. Orice legionar,
cruia i se descoperea la percheziie sau descindere vreo arma sau vreun pistol,
era pasibil sa fie condamnat la moarte. Era arestat imediat, tradus n fata
Curilor Mariale i condamnat la moarte, dup o procedura sumara. Sentina
se executa n 24 de ore, suprimndu-i-se i dreptul de a introduce o cerere de
graiere. Multi legionari au czut victime acestui decret. Unii nu i-au dat
seama de gravitatea noii dispoziii i au ascuns armele ce le aveau, iar alii nu
au luat masuri la timp ca sa azvrle armele ce le purtaser n timpul guvernrii
legionare. n vremuri normale, cnd avea cineva pistol la el, fara autorizaia
cuvenita, era pedepsit cu 2.000 lei amenda. Sub dictatura carlista,
dispoziiile se nspriser, dar nu se ajunsese la barbaria ca pentru o arma, sa
omori un om.
Un proces care a fcut mare vlva pe vremea aceea a fost al Doamnei Ana
Maria Marin, sotia Comandantului Legionar Vasile Marin, czut n Spania.
Doamna Marin primise nite arme de la nite legionari ca sa le ascund n casa
ei. Politia a descoperit ascunztoarea i a arestat-o pentru posesie ilegala de
arme. Data n judecata, Tribunalul Militar al Capitalei a condamnat-o la moarte
i atepta sa fie executata la Malmaison. n ultimul moment a fost graiat,
avnd n vedere prestigiul de care se bucura soul ei czut pe cmpul de lupta
n Spania, aplicndu-i-se o pedeapsa de 10 ani nchisoare. Mai trziu s-a
ridicat i aceasta pedeapsa i a putut s-i rectige libertatea.
4. UN PLEBISCIT FRAUDULOS.
Generalul Antonescu era chinuit de faptul ca popularitatea lui era mult
inferioara Micrii Legionare. Dup 6 Septembrie 1940, toat tara nverzise. n
cteva luni, n preajma Crciunului, numrul membrilor Legiunii depise o
jumtate de milion. Fara ndoiala ca la ntrunirile publice masele legionare
strigau din rsputeri i numele Generalului Antonescu. Dar aceasta adeziune
publica tumultuoasa nu era dect ecoul salutului nostru rmas neclintit:
Triasc Legiunea i Cpitanul. Generalul Antonescu i ddea seama ca, cu
toate aparentele, nu era el figura centrala Statului Naional-Legionar. Era gelos
i pe Cpitanul nostru i a fcut cteva ncercri s-l substituie n aclamaiile
noastre cu propriul sau nume.
Dup lovitura de Stat din Ianuarie 1941 Generalul Antonescu i-a pus n
gnd sa demonstreze tarii ca este agreat de popor, care aplauda i aproba
ruptura cu Micarea Legionara i masurile de pedepsire a rebelilor. El nu este
numai un general oarecare, care, ajutat de mprejurri excepionale, a ajuns n
fruntea Statului, ci o figura naional, care se bucura de ncrederea ntregului
popor. n acest scop, a organizat la 1 Martie 1941 un plebiscit, la care populaia
tarii trebuia sa rspund, prin da sau nu, la ntrebrile ce i se puneau i
care se refereau la propria lui persoana. Esenialul plebiscitului consta n
faptul cetenii Romniei aproba guvernarea Generalului Antonescu i l
urmeaz pe drumul de salvare naional ce l-a ntreprins.
Plebiscitul avea un defect capital: nu era secret. Cetenii nu se puteau
exprima prin buletine de vot ci trebuiau sa declare pe fata daca sunt de acord
sau nu cu ntrebrile ce li se puneau. Evident ca, n asemenea condiii cnd
tara gemea sub stare de sediu i arestrile se ineau lant, putini au avut
curajul sa nfrunte urgia autoritilor.
Rezultatul era de prevzut. 2.960.298 de voturi i-au fost favorabile lui
Antonescu i numai 2.996 de ceteni au rspuns prin nu. Generalul fusese
nsrcinat cu o operaie asemntoare i pe timpul lui Carol. Era, aa zicnd,
expert i recidivist n materie de plebiscite frauduloase. Cnd Regele Carol II a
convocat poporul sa se pronune asupra noii sale Constituii, n 1938, tot
Generalul Antonescu, pe atunci Ministru al Armatei, a fost nsrcinat de
Suveran sa supravegheze votarea. i atunci votul a fost pe fata i a dat
majoritatea pentru noua Constituie. Generalul Antonescu i convocase pe
prefecii militari i le-a dat ordin sa scoat 200 la suta din urne. Totui
plebiscitul lui Carol nu s-a ncheiat cu rezultatele spectaculare ale plebiscitului
antonescian. Numrul voturilor negative a fost cu mult mai mare, pstrnd o
proporie decenta fata de cele afirmative.
 Pe atunci a aprut o fotografie n ziarele romaneti care a prins
momentul cnd membrii Curii de Casaie s-au prezentat in corpore pentru a-
i nmna Generalului Antonescu rezultatul plebiscitului. Era o parodie.
Membrii acestui corp suprem al justiiei romaneti tiau ca predau Sefului
Statului un fals constituional, dar teroarea era aa de mare nct n-a cutezat
niciunul din ei sa protesteze contra acestei flagrante violri ale oricror reguli
de Drept Constituional.
Rezultatului plebiscitului nu putea fi cel indicat de cifrele publicate n 11
Martie 1941 pentru motivele evidente. Unde erau voturile celor o jumtate de
milion de membri ai Micrii Legionare? Acetia nu puteau vota cu Antonescu.
Dar aria de influenta a Micrii Legionare n populaie era mult mai mare dect
numrul efectiv al membrilor ei. Daca plebiscitul s-ar fi inut n condiii
normale adic respectndu-se voina alegtorilor, Antonescu n-ar fi obinut mai
mult de o jumtate de milion de voturi favorabile tezelor lui. El cunotea starea
de spirit a populaiei i de aceea s-a pretat la farsa plebiscitului cu votul pe
fata.
5. BARAJUL CENZURII.
Generalul Antonescu mai dispunea contra noastr i de arma cenzurii,
de care s-a folosit cu maximum de eficacitate pentru interesele lui. Acum
cenzura presei a existat n Romnia de la mpucarea lui Duca i a fost
rennoita permanent, tot la 6 luni, de ctre guvernul Ttrscu. Ea a continuat,
cum era i logic, sub dictatura Regelui Carol ar cnd Antonescu a luat frnele
guvernrii, cenzura a fost restaurata, dup un scurt interval de confuzie, n
primele zile dup alegerea Regelui. n Statul Naional-Legionar, am trit tot sub
cenzura, desi eu as fi dorit ca presa sa fie libera. n aceasta perioada s-au
bucurat de libertate de apariie vechile cotidiane nrudite cu Micarea, Buna
Vestire i Cuvntul, dar alturi de ele se publicau vechile gazete Universul lui
Stelian Popescu, Curentul lui Pamfil eicaru i Timpul, orientat spre stnga.
Dimineaa i Adevrul, aflate sub conducerea evreilor, dispruser nc de pe
timpul guvernrii Goga-Cuza.
Oficiul cenzurii era exercitat de ofieri numii de Antonescu, desi nominal
se afla sub autoritatea Subsecretarului de Stat pentru Presa i Propaganda,
condus de legionarul Alexandru Constant. Cenzura se aplica destul de blnd
chiar i pentru foile adverse regimului, unde apruser chiar articole de critica
contra guvernului n funciune.
Dup lovitura de Stat a Generalului Antonescu, foile legionare de orice
categorie, ncepnd cu cotidianele din capitala, au fost suprimate i au fost
favorizate de noul regim vechile gazete, Universul, Curentul i Timpul.
Totodat, guvernul Antonescu a nceput s-i creeze i o presa proprie. A
nfiinat un ziar, Romnia, punndu-l n fruntea lui, ca director pe cunoscutul
scriitor Liviu Rebreanu.
Rolul rezervat presei sub regimul antonescian, instaurat dup
evenimentele din Ianuarie 1941, a fost unul din cele mai infame ce se poate
imagina: Micarea era la pmnt, ncorsetata n legi speciale, iar membrii ei
tri n nchisoare, condamnai la ani grei de temni, fara nici o consideraie
de lege i justiie. n concepia antonesciana, presa avea misiunea sa proiecteze
n opinia publica icoana unei micri anarhice, care, n scurtul interval al
guvernrii ei, a azvrlit tara n prpastie. Fara de provideniala intervenie a
Generalului Antonescu i a armatei romne, praf i pulbere s-ar fi ales de
Statul romn. Presa difuza cu litere mari i cu deosebita satisfacie toate tirile
ce puteau sa intoxice opinia publica cu scene de cruzime svrite de legionari,
de jafuri n averea publica i de alunecarea ei spre stnga, sub influenta
agenilor comuniti. Tot ce putea dauna Legiunii i trecutului ei, era propagat
prin toate mijloacele de comunicaie ale regimului, zi de zi, cu o constanta
furibunda i fara cea mai elementara consideraie pentru adevr. Din cele cinci
luni de guvernare ale Generalului Antonescu cu Micarea nu mai rmsese
nimic de valoare i daca s-a realizat ceva, a fost numai gratie vigilentei i
energiei Conductorului. Toate activitile legionare din aceasta perioada erau
scoase la mezat, azvrlite oprobiului public i date ca exemplu de ticloie i
crima.
Antonescu calculase bine efectul campaniei lui de denigrare a Micrii.
Armele erau inegale. Pe de-o parte el dispunea de aparatul de propaganda al
regimului n mod nelimitat; pe de alta parte, Micarea nu avea nici un mijloc de
aprare. Fusese privata de orice posibilitate de a raspunde atacurilor
antonesciene, restabilind adevrul. Presa nu aveam i daca s-ar fi ncumetat
cineva sa rspund n alta forma, prin manifeste sau foi volante, se expunea sa
fie arestat i condamnat pentru activitate politica interzisa.
Mai existau dispoziiile celor tradui n fata justiiei i pledoariile
avocailor aprrii, dar aceste piese rmneau n dosarele justiiei i nu vedeau
lumina zilei. n presa nu apreau dect condamnrile pronunate pentru
faptele de rebeliune, crima, jaf, imputate legionarilor. Se repetau aidoma
procedeelor propagandiste din timpul lui Carol, dar pe scara mult mai ntinsa i
cu un tam-tam ziaristic asurzitor.
Pn la declararea rzboiului, procesele legionare au deinut afiul presei
oficiale n toate gazetele.
Si aici trebuie sa observam paralelismul de procedura ntre regimul
antonescian i Marele Reich german. Legionarii fugari n Germania erau supui
acelorai restricii ca i camarazii din tara neputnd comunica autoritilor
germane punctul lor de vedere. Nu se puteau apra de nvinuirile ce li se
aduceau de Ministrul de Externe German, iar daca am cutezat s-i trimit un
memoriu lui Hitler, m-am trezit cu o zdravna reprimanda, ameninndu-m
cu extrdarea. Legionarii erau considerai ca un fel de delicveni politici i
singura lor oportunitate de a-i exprima ideile lor era cnd eram chemai la
anchete, fie la Ministerul de Externe, fie de Gestapo. n Europa naionalist, pe
care noi am dorit-o cu atta nflcrare, i pentru care am fcut uriae
sacrificii, nu era loc pentru Legiune. n tara eram urmrii, condamnai i
mpucai n Germania ne izbeam de acelai zid de nenelegere, mutilai n
credin i libertatea noastr.
O aventura care merita sa fie semnalata, pentru a dovedi reaua credin
a lui Antonescu n materie de presa, s-a ntmplat fostului nostru ministru,
Alexandru Constant. Acesta simind ncotro bate vntul, cu cteva sptmni
nainte de lovitura de Stat de la 21 Ianuarie 1941, a cutat sa ctige favoarea
Generalului, fcndu-i declaraii de ataament n audientele lui de lucru.
Dup lovitura de Stat, ntr-adevr Generalul i-a adus aminte de
Constant, l-a cruat nepunndu-l n categoria acelor minitri care urmau sa fie
judecai i condamnai. Vznd cum se desfura situaia cu arestrile masive
de legionari, Constant s-a gndit ca ar putea sa joace un rol n noua
conjunctura. Generalul pe atunci era n cutare de legionari buni, cu care sa
reia colaborarea, spre deosebire de elementele rebele i anarhice, pe care le va
pedepsi cu toat strnicia. Constant s-a oferit s-i adune n jurul lui pe
oamenii de valoare ai Legiunii, si, n acest scop, a cerut Generalului
aprobarea de a scoate o revista legionara, n care sa se scrie exclusiv articole de
doctrina i amintiri din perioada anterioara asasinrii Cpitanului, bineneles,
cu elogiile cuvenite Conductorului Statului. Revista a aprut, dar, dup cteva
numere, cenzura a suprimat-o. Indignat de acest fapt, Constant s-a plns
Generalului, acuznd personalul militar de cenzura, de abuz i nedreptate. El
crezuse, sracul, ca cei de la cenzura au lucrat de capul lor. n realitate lui
Antonescu nu-i convenea apariia acestei reviste care reamintea trecutul
legionar chiar mai ndeprtat. El era pus pe distrugerea Micrii i orice
informaie ce ar fi putut sa renvie credina legionara, l supra. Totul devenise
subversiv, inclusiv figura Cpitanului.
Adresndu-se Generalului, acesta i-a rspuns cu o stranic lecie, care
s-a publicat n ziare, amintindu-i lui Constant ca pe timpul cnd el era
ministru, nu s-a gndit sa denune i sa condamne abuzurile svrite de
legionari ca funcionari ai Statului. De fapt erau doua ordine diferite de
realiti, dar Generalul s-a folosit de ceea ce el avea de imputat guvernrii
legionare pentru a-l pune la punct pe Constant. ntr-adevr, acesta n-a mai
scos nici o vorbuli. A renunat la revista i a fost bucuros ca n-a fost arestat
i n-a cunoscut soarta tragica a attor camarazi ai lui.
6. DELAPIDRILE DE BANI PUBLICI.
O tema predilecta a propagandei antonesciene, pentru a discredita
Micarea n scurtul rstimp al guvernrii ei, au fost presupusele jafuri ce le-ar
fi svrit legionarii n funciile de rspundere ce le-au avut n Stat.
acalii regimului, nsrcinai cu descoperirea fraudelor legionare,
bucurndu-se de imunitate la adpostul cenzurii atotputernice, procedau dup
bunul lor plac, fara sa tina seama de procesele n curs sau de sentinele ce s-au
pronunat. Mai trziu, prin radio i presa, se anunau fragrantele nclcri ale
legii de ctre legionari n administrarea patrimoniului national; mult mai trziu
se judecau apoi aceste presupuse delapidri de bani publici. Cu rare excepii,
toate procesele de aceasta natura intentate legionarilor, se terminau cu
achitri. Instanele judiciare, chiar cele militare, nu puteau condamna, caci
toate socotelile prezentate erau de o corectitudine exemplara. Dar dup ce
justiia se pronuna, organele de presa nu binevoiau sa rectifice spusele lor
anterioare, cnd denunau cazurile de furt din averea Statului. Acest procedeu
s-a perpetuat n tot timpul prigoanei antonesciene. Ca i n alte compartimente
ale vieii de Stat, legionarii erau lipsii de orice drept de replica. Ei erau lovii n
tot ce aveau mai scump n sufletele lor, n onoarea i credina lor, fara ca sa li
se acorde nici cea mai uoar posibilitate s-i dovedeasc nevinovia. aa au
plecat multi pe front, umilii i batjocorii, pentru a-i gsi salvarea n lupta i
n moarte.
Nici un ministru sau nalt funcionar al Statului n-a fost condamnat
pentru nsuire de bani publici sau afaceri frauduloase. Socotelile ramase n
urma lor au fost impecabile, fie ca au rmas n tara, fie ca au fugit peste
hotare.
Vznd ca n statele de servicii ale minitrilor i nalilor funcionari
legionari ai Statului nu gsete nimic compromitor, noii stpni ai tarii i-au
extins aria de cercetri asupra patrimoniului legionar, confiscat i trecut n
administraia Statului. Ajutorul Legionar a avut mai ales de suferit cercetri i
anchete interminabile. La aproape toate sediile se gseau magazii cu lucruri
adunate pentru ajutorarea populaiei: haine, ghete, diferite unelte i mai ales
depozite de alimente, destinate la ntreinerea cantinelor. Aproape n fiecare
jude funciona o cantina a Ajutorului Legionar, unde populaia nevoia lua
masa n schimbul unei sume modeste.
Ce credei sa s-a ntmplat? Un mare numr de depozite alimentare au
fost fotografiate i publicate n gazete ca fiind produsul furturilor svrite de
legionari din averea particularilor, n special evrei sau oponeni ai regimului. n
realitate aceste depozite s-au constituit prin donaii benevole ale populaiei,
pentru a servi la ajutorarea compatrioilor lor. n gazetele regimului, au aprut
i butoaie cu murturi, descoperite pe la sedii, care ar fi provenit din jafurile
svrite de rebeli. Orice om cu minimum de judecata i putea da seama ca
n ceasurile sumbre din Ianuarie, cnd Generalul Antonescu scosese armata
contra Legiunii, camarazii notri aveau alte preocupri dect sa sparg prvlii,
pentru a transporta la sedii putini de murturi. Aceste putini aparineau
Ajutorului Legionar i demonstrau simul gospodresc al administratorilor
acestor cantine, care s-au gndit la iarna care se apropia.
Generalul Antonescu a reuit sa distrug o ntreprindere de mare interes
national, Ajutorul Legionar care ntr-un scurt timp, a reuit sa procure
mbrcminte i hrana la zeci de mii de oameni.
7. TEROAREA ASUPRA FEMEILOR.
Bestialitatea lui Antonescu n urmrirea legionarilor nu s-a oprit nici n
fata sotiilor acestora. Au fost nenumrate cazuri cnd autoritile militare, la
ordinul Generalului, au arestat i anchetat multe femei care n-aveau alta vina
dect aceea ca erau neveste de legionari.
Metoda folosita era identica cu cea ntrebuinata contra membrilor
Micrii. Mai nti se divulgau prin presa, cu un enorm aparat publicitar,
presupusele delicte descoperite n sarcina acestor femei. Dup ce se trecea la
ancheta i se dovedea nevinovia lor, nu-i luau osteneala de a restabili
faptele, rectificnd falsele nvinuiri de mai nainte.
Ne referim aici doar la cteva cazuri din zecile de violri a onoarei acestor
femei.
Odat cu Mihail Sturdza, Ministrul nostru de Externe, a fost arestata i
sotia acestuia, Doamna Zoe Sturdza Mavrocordat. n celula Serviciului Secret
de la Malmaison, unde se afla deinut Mihail Sturdza, ntr-o diminea
descoper acesta ca patul de deasupra lui este ocupat de propria lui sotie. A
fost reinut pentru ancheta, odat cu soul ei, circa ase luni, pentru ca apoi,
cnd a nceput judecata fotilor minitri n Iunie 1941, sa fie pusa n libertate.
Am scris n volumul meu precedent, Era Libertii, ca Generalul Antonescu
ntr-o buna zi mi destinuiete grava lui preocupare pentru Doamna Sturdza,
aflnd ca n casa ei se pregtete un complot contra vieii lui. Era o intriga a
anturajului. Generalului. I-am explicat absurditatea informaiei: Doamna
Sturdza nu poate fi nici mcar bnuit de a pune la cale atentate, trgndu-se
dintr-o mare familie a tarii, care a fcut permanent imense servicii naiunii. E o
intriga ordinara, care cade prin ea nsi. Generalul a rmas cu aceeai idee a
unui presupus atentat contra vieii lui, inspirat de Doamna Sturdza. Cnd i-a
venit bine, adic dup evenimentele din Ianuarie 1941, a lovit cu sete, nu
numai n soul ei, dar i n sotia acestuia, Doamna Zoe Sturdza Mavrocordat.
Bineneles ca la ancheta nu s-a descoperit nimic grav n sarcina acestei
distinse doamne din aristocraia romna dect nite vagi informaii venite din
cercurile de la Preedinie.
Am relatat cazul Doamnei Ana Maria Marin, implicata ntr-un proces de
tinuire de arme, condamnata la moarte i apoi graiata. Generalul nu s-a dat
n laturi sa insulte memoria Comandantului Legionar Vasile Marin, czut n
aprarea lui Hristos pe frontul din Spania. Sotia acestuia a fost trta la bara
justiiei pentru a lovi i a insulta memoria expediiei legionare n Spania.
Aici este locul sa revin asupra prigoanei dezlnuite de Antonescu contra
propriei mele sotii. Am scris n volumul premergtor despre violenta campanie
de presa ce s-a dus contra Doamnei Elvira Horia Sima, nvinuind-o ca i-ar fi
nsuit nite bijuterii provenind din percheziiile la vama a unor evrei care
prseau tara. Ea a plecat de la domiciliul ei din Bucureti, la scurt interval
dup dispariia mea i s-a ascuns pe unde a putut. n cele din urma a fost
gzduita de Doamna Elena Codreanu, sotia Cpitanului i Doamna Virginia
Iasinschi. aa a trit cteva luni, reuind sa scape de vigilenta politiei. n cele
din urma, Doamnei Elena Codreanu i s-a fcut mila de ea, vznd-o foarte
obosita i bolnava. i-a luat inima n dini i s-a dus la Ica Antonescu,
ntrebndu-l ce au cu ea, de ce este urmrit, cnd toate nvinuirile care i se
aduc sunt false i nedrepte. Ica Antonescu a acceptat explicaiile Doamnei
Codreanu i a ndrumat-o s-i transmit Doamnei Sima sa se prezinte la
Consiliul de Rzboi al Corpului II de Armata. Ajungnd n fata Judectorului de
Instrucie, nedumerirea s-a risipit. Bijuteriile respective au fost trimise napoi
de sotia mea la Siguran. Alecu Ghica i-a adus aminte de bijuteriile napoiate
i-a depus ca martor. Nevinovia sotiei mele a fost recunoscuta de magistratul
instructor, dar, totui la instigaiile Preediniei, dosarul ei nu s-a nchis, cum
era logic sa se ntmple, cnd unui acuzat nu i se poate stabili nici o
culpabilitate. A rmas deschis n tot timpul rzboiului.
Merita sa fie menionat la acest capitol i cazul Doamnei Brileanu, sotia
fostului Ministru al Educaiei Naionale. Profesorul a fost arestat, acuzat de
rebeliune, cnd n realitate nu participaser la nici o manifestaie n zilele
tulburi din Ianuarie 1941. Btrn i bolnav, avea nevoie de ngrijire medicala
speciala. Doamna Brileanu a umblat pe la toate autoritile cernd eliberarea
soului ei, din motive de boala. Nu i s-a dat drumul dect dup ase luni de
detenie, desi nu i se putuse imputa nici o vina. n cursul acestor pelerinaje pe
la diverse autoriti, a suferit nenumrate vexaiuni i afronturi, fiind umilita i
insultata.
Nici tinerele fete de coal n-au scpat de urgia antonesciana. Fceau
parte din Cetui. Au fost arestate, duse la Malmaison i condamnate de
tribunalele militare la pedepse neobinuit de mari. ntre aceste eleve de liceu se
afla i fata fostului ministru Nichifor Crainic. i ea a avut parte de insulte, bti
i carcera, pn ce prin intervenia tatlui ei a fost pusa n libertate.
Cnd cu fuga mea n Italia, n Decembrie 1942, s-au operat noi arestri
de legionari n Romnia. Au fost culei toi cei ce mai rmseser n libertate.
Toi acetia au fost internai n lagrul de la Trgu-Jiu. ntre cei arestai se afla
i sotia Secretarului General al Micrii Legionare, Nicolae Petrascu. Femeia a
fost ridicata, avnd un copil mic la sn. Numai cu numeroase i struitoare
intervenii, care au ajuns pn la Preedinia Consiliului, i s-a dat drumul
acas, ca s-i poat ngriji copilul.
Nu vom cunoate niciodat numrul i identitatea acelor mame i sotii de
legionari care au czut victima slbticiilor lui Antonescu, dup lovitura de
Stat, din Ianuarie 1941.
8. IZVORUL PUTERII LUI ANTONESCU.
n general lumea crede ca Antonescu s-a purtat necrutor cu Micarea,
pentru ca a avut armata de partea lui. Nimic mai fals i mai departe de adevr.
Armata romna, n momentul ruperii de Micare, era mprit n trei fraciuni:
o parte din armata aparinea vechilor cadre carliste, nfrnte la 6
Septembrie 1940;
o alta parte era ataat Legiunii, cum au demonstrat-o evenimentele
din Ianuarie 1941;
i numai o treime din armata era legata direct i personal de Generalul
Antonescu.
n perioada guvernrii national-legionare, Antonescu a dominat situaia
gratie aportului adus de Micare, att ca popularitate n tara ct i ca ecou n
rndurile armatei. Treimea din armata care se nclina spre Micare implicit era
credincioasa i Generalului Antonescu, dominnd celelalte cadre de extracie
carlista.
Dar ce s-a ntmplat dup 23 Ianuarie 1941? Ce schimbri s-au petrecut
n armata, care s-i permit Generalului sa guverneze singur? n mod firesc,
cadrele ofierilor carlisti s-au ataat de Antonescu contra Legiunii, vznd n
lovitura de Stat a acestuia un preambul promitor al revenirii lor la putere.
Totui nici prin acest aport Generalul Antonescu nu i-ar fi putut
consolida situaia n aa msur nct sa nceap o noua prigoana contra
Micrii. Legiunea era prea puternica la ora aceea acoperind practic toat tara,
pentru ca armata sa secundeze fara ovire masurile de represiune luate de
Antonescu. Nu trebuie uitat ca Generalul era obligat sa suporte i ostilitatea
surda a Regelui Mihai i a ntregii familii regale, umilita i ostracizata. Ori,
Regele Mihai avea i el simpatiile lui n armata, care nu coincideau cu oamenii
devotai Generalului.
 nfrnt de Micare, n cursul loviturii lui de Stat, Generalul rmne n
aceiai situaie precara i dup ce am capitulat n urma interveniei germane.
Ar fi rmas un izolat nu numai fata de majoritatea tarii, care se opunea
dictaturii lui, dar i cu o armata fracionat i ovitoare. n asemenea condiii,
nu putea sa guverneze.
n aceste momente decisive, cnd guvernarea lui pria din toate prile,
s-a produs o substituire a izvorului din care i trgea el puterea. Nu mai era
Micarea, alungata de la putere, care i compensa lipsurile i i garanta unitatea
comenzii, ci aceeai for care, la 23 Ianuarie 1941, a trecut de partea lui
punndu-i la dispoziie armata germana pentru a nfrnge rezistenta legionara.
Guvernul german, Hitler n persoana, a intrat pe fir, asigurndu-i continuitatea
puterii. Diviziile germane din Romnia au primit ordin s-l susin pe General,
iar pe, noi sa ne abandoneze, considerndu-ne rebeli i infractori ai
Statului. n modul acesta, sigur pe acest sprijin puternic, Antonescu i-a
permis, pe de-o parte sa nfrng orice veleitate de opoziie n armata, iar, pe de
alta parte, sa se npusteasc cu instincte de fiara contra Legiunii, rmas fara
nici o aprare, la discreia nebuniei lui sanguinare. Tot bazat pe fora germana,
care i sttea n spate, Antonescu a neutralizat opoziia Regelui Mihai,
obligndu-l sa semneze noile decrete de transferare a puterii de la colaborarea
cu Micarea, exclusiv asupra propriei sale persoane.
Ce s-a ntmplat mai departe? Sprijinul german a continuat tot timpul
rzboiului, nct puterea lui Antonescu n-a suferit nici o diminuare. El nu era
numai el, ci el, multiplicat cu fora impuntoare a Reichului german. Cta
vreme Reichul german domina Europa i nainta victorios, Generalul
Antonescu, devenit apoi Mareal, se bucura de o trie netirbit. Nimeni nu
cuteza sa i se opun. Micarea era la pmnt; Regele, redus la un personaj
fictiv, iar armata impresionata de puternicul angrenaj militar german, l urma
n cea mai perfecta obedienta.
Dar ce s-a petrecut cnd izvorul puterii antonesciene, Marele Reich
German a dat semne de oboseala i nfrngere? n aceeai msur, dup
catastrofa de la Stalingrad, Marealul se cltin i el, cutndu-i salvarea n
alta parte. El i furise planul de a substitui izvorul german, de unde i
trsese pn atunci puterea, cu un alt izvor, pe care-l vedea aprnd din
schimbarea de front n favoarea aliailor. Realiznd el aceasta operaie, i va
asigura continuitatea guvernrii schimbnd calul german, obosit, cu calul plin
de vigoare belica al aliailor. n aceasta ncercare i-a pierdut echilibrul, caci
vechile cadre carliste i-au reluat revana, ascultnd de directivele partidelor
politice. n acest moment s-a verificat i eroarea strategica ce-a svrit-o
Antonescu de a se despri de Micare, care ar fi putut servi, la 23 August
1944, la neutralizarea tendinelor opoziioniste din armata.
9. DE LA ALIANA LA VASALITATE.
Acceptnd ajutorul german n zdrobirea rezistentei legionare contra
loviturii lui de Stat i apoi asistenta permanenta a Marelui Reich German, n
exerciiul dictaturii lui, n tot cursul rzboiului, Generalul Antonescu a
schimbat radical cursul politicii externe romaneti. De unde pn la aceasta
data 23 Ianuarie 1941- Generalul Antonescu vorbea la Berlin ca aliat al
Reichului, n numele unei Romnii libere i independente, dup ce diviziile
germane i-au asigurat supravieuirea politica, mpotriva voinei tarii ntregi, el
nu mai era el, cum zicea pe vremuri Iorga, ci se asemna mai mult unui
mandatar al lui Hitler n Romnia. Antonescu guverna la Bucureti nu prin
propriile lui forte, ci pentru ca aa dictau interesele Reichului i pentru
susinerea lui la conducerea Statului i stteau la dispoziie impresionante forte
militare germane din Balcani i din ntreg rsritul Europei. Numai aa se
explica curajul atitudinii lui n tratarea problemei legionare i n rezolvarea
afacerilor interne ale Romniei. El inea mna pe o spada care nu mai era a lui,
ci purta pe ea pecetea puterii germane.
Pe nesimite s-a produs aceasta alunecare a Romniei n politica externa,
de la independenta la vasalitate. Aparent nu se schimbase nimic, cel ce ddea
ordinele i crmuia Statul era tot Generalul Antonescu, dar el nu mai putea
face ce vroia sau ceea ce reclamau interesele tarii. El era tributar permanent
Berlinului. Orgoliul lui suferea, dar el tia ca daca ar cuteza sa se opun
cererilor guvernului german i sa se emancipeze ar fi chemat la ordine i daca
nu s-ar supune, i s-ar lua comanda tarii.
n aceasta privin trebuie sa reamintim un fapt extrem de semnificativ i
sugestiv. Dup recucerirea Basarabiei i a Bucovinei de Nord, o serie de oameni
politici, intra care i Iuliu Maniu i Dinu Brtianu, l-au sftuit i i-au scris
chiar scrisori, sa se opreasc pe Nistru. Ei nelegeau rzboiul din rsrit, dar
pn la aceasta limita. Ce cutau armatele romne dincolo de Nistru i chiar n
interiorul Rusiei? Aceti sftuitori nu ineau seama de situaia precara a
regimului antonescian. Antonescu nu era el, ci o creaie a mainii de rzboi
germane. Daca s-ar fi opus cererilor germane, refuznd sa mai lupte dincolo de
Nistru, i-ar fi tiat singur craca de sub picioare. Ar fi venit n conflict cu
Reichul german. Desprinzndu-se de izvorul puterii lui, care curgea de la
Berlin, risca sa se ofileasc i sa dispar ca Sef al Statului Roman. Fiind ahtiat
dup putere, era dispus la toate concesiile ca sa nu-i smulg nimeni sceptrul
din mana. EI era condamnat ca un sclav sa mplineasc voina lui Hitler,
pentru a nu risca s-i piard tronul.
Guvernul german mai avea o arma de mare eficacitate la ndemna
pentru a-l mblnzi pe Antonescu: nsi Micarea Legionara, pe care el n-a
tiut sa o aprecieze la momentul oportun, creznd ca poate conduce tara fara
sprijinul ei. n tara, Legiunea sngera din mii de rani, umilita i batjocorita.
Dar, pe teritoriul german, se refugiaser un numr nsemnat de legionari,
dintre care multi fruntai ai Micrii. Acetia erau tratai mizerabil, mai mult ca
prizonieri dect ca oameni liberi i camarazi de ideologie. Dar aa cum erau,
supui unui tratament nedemn, existau, reprezentnd o realitate ce l obseda
pe Antonescu. E interesant de semnalat faptul ca Antonescu a contribuit la
crearea acestei contraponderi politice a puterii lui. Din primele zile dup
capitularea noastr, a anunat cum i va pedepsi pe legionari. ntre altele,
anuna i deportarea lor. Cum Romnia nu avea la dispoziie o Siberie ca s-i
deporteze pe inamicii regimului sau, era de presupus ca el se referea la
posibilitatea ca legionarii fugari peste hotare sa fie concentrai n Germania i
supui unui regim special. ntr-adevr din surse sigure am aflat ca Antonescu
i-a dat asentimentul fata de Killinger sa se procedeze la internarea legionarilor
fugari n Germania, n anumite locuri, mpiedicndu-i sa fac politica i sa aib
legturi cu tara, ca sa nu tulbure relaiile romno-germane.
Guvernul german s-a folosit de aceasta concesiune a lui Antonescu
pentru a-i primi pe teritoriul lui pe refugiaii legionari, concentrndu-i la
Rostock i Berkenbrck. Dar, n acelai timp, folosindu-se de aprobarea lui
Antonescu, i crease i o rezerva politica, pentru orice eventualitate. Ori de
cte ori Antonescu ddea semne de mpotrivire la planurile lor, refuznd noile
concesii ce i se cereau, se agita din nou chestiunea legionara, ca o soluie de
substituire a guvernrii lui. Generalul, speriat, ddea repede napoi, oferind noi
ajutoare pentru campania din rsrit. Micarea Legionara devenise un mijloc
de antaj al guvernului german contra lui Antonescu, cnd acesta ridica tonul
n ntrevederile lui la Berlin.
Iat rezultatele nefastei politici a lui Antonescu. Eliminnd Micarea de la
putere, a nstrinat suveranitatea Romniei, pentru a putea rmne singurul
stpn al tarii.
Cum vom vedea la momentul oportun, catastrofa de la 23 August 1944 se
datoreaz orgoliului nemsurat al lui Antonescu, cnd nevoind sa mpart
puterea cu nimeni, s-a rupt de cel mai fidel aliat al sau, Micarea Legionara.
Acum, efii partidelor fceau i o eroare capitala de strategie militara.
Cnd ncepi un rzboi, nu te poi opri la anumite limite, ci trebuie sa continui
pn la nfrngerea inamicului. Este adevrat ca Basarabia i Bucovina
fuseser eliberate, dar Rusia Sovietica nu fusese doborta. Rzboiul continua.
Antonescu, din punct de vedere strategic, avea dreptate, deoarece inamicul
retras temporar n interiorul lui, putea ctiga btlia finala, cotropind din nou
cele doua provincii, cum s-a ntmplat n 1944.
10. PREUL PUTERII.
Lovitura de Stat a Generalului Antonescu din Ianuarie 1941 se soldase
cu un eec rsuntor. Nu mai avea o alta ieire dect sa capituleze, daca nu i-
ar fi ntins ramura salvatoare Hitler. Cu ajutorul diviziilor germane, Generalul a
putut striga n noaptea de 22-23 Ianuarie 1941: Am nvins.
Restaurarea dictaturii antonesciene a echivalat cu un act de ocupaie.
Biruitorul nu era de fapt el, ci acela ce dduse ordinul de la Berlin armatei
germane s-l susin. Se produsese un grav amestec n afacerile interne ale
Romniei, de ctre o putere strin. Antonescu tia cui datoreaz puterea i de
aceea a cutat ca, prin toate mijloacele, sa cultive bunvoina marelui sau
protector, Hitler. Apropiaii lui Hitler, erau de asemenea contieni ca Generalul
Antonescu nu mai era cel de odinioar un om liber, bucurndu-se de
suportul ntregii tari ci o marioneta de care se puteau servi dup bunul lor
plac. Germania avea interese enorme n Romnia de ordin strategic, militar i
economic. n noua lui situaie, renscunat la putere prin gratia lui Hitler,
Antonescu nu putea refuza nici o cerere a guvernului german. Nu se putea
opune cu nici un gest, deoarece puterea lui era fictiva, bazndu-se exclusiv pe
bunvoina Marelui Reich. O ncruntare de la Berlin era suficienta ca el sa
cedeze la orice pretenie a guvernului german, orict ar fi fost aceasta de
oneroasa pentru interesele Romniei.
 Generalul ceda cu o uurin uluitoare n toate problemele care i se
puneau de la Berlin, cu condiia ca dictatura lui sa nu sufere vreo cltinare. Pe
ct era de servil n relaiile externe cu Germania, pe att era de gelos n politica
interna. Aceasta era un fel de teren rezervat de vntoare, pentru propria lui
persoana. Poporul romn, cu teritoriul ce-i rmsese, cu bogiile lui, cu
sngele lui, nu mai avea glas n Romnia. Era la discreia dictatorului,
servindu-i doar ca moneda de schimb, pentru a plati preul ce i se cerea de la
Berlin, n schimbul puterii de care se bucura i pe care i-o conferise suveranul.
Concesiile fcute de Antonescu lui Hitler, dup evenimentele din Ianuarie
1941, s-au succedat ntr-un ritm vertiginos, i n toate domeniile. De unde, sub
guvernarea noastr, Generalul ne cerea i chiar ne-a oferit anumite mijloace ca
sa mpiedicam nstrinarea patrimoniului national, acum toate ntreprinderile
n litigiu cu germanii, marea industrie a tarii, a fost cedata n totalitate sau n
parte oamenilor de afaceri ai Reichului. Nici o oprelite nu mai sttea n calea
achiziiilor economice oneroase ale trimiilor diverselor trusturi germane.
Din punct de vedere strategic, Romnia a servit ca teritoriu de trecere a
forelor germane spre Balcani. Dar n timp ce ceilali aliai, Ungaria i Bulgaria,
au primit substaniale avantaje pentru alipirea lor de Germania, satisfacndu-
li-se revendicrile lor teritoriale, Romnia n-a obinut nici un metru ptrat de
pmnt de pe urma concesionarilor ce le-a fcut. Antonescu n-a prezentat
Berlinului nici o revendicare, nici cel putin dintre acelea de ordin etnic, care se
refereau la ocrotirea elementului romnesc din Peninsula Balcanica.
Romnia a participat la rzboiul din rsrit contra Uniunii Sovietice,
pentru a-i recupera teritoriile pierdute, dup ultimatumul rusesc din 26 Iunie
1940. ntr-adevr, acest rzboi ne-a ajutat ca sa restabilim dominaia romna
n Basarabia i Bucovina de Nord. Dar cooperarea Romniei la rzboiul din
rsrit nu s-a limitat cu atingerea granitei Nistrului. Marile sacrificii abia dup
aceea au nceput. Armata romna a fost aliatul cel mai important al Germaniei
n lupta contra Moscovei. Att prin numrul diviziilor angajate pe front ct i
prin sngele vrsat, Romnia a depit cu mult contribuia celorlali aliai,
inclusiv a Finlandei.
Noi nu suntem dintre aceia care credem ca Romnia trebuia sa nceteze
rzboiul pe Nistru. Rzboiul trebuia dus pn la sfrit, pn la nfrngerea
fiarei bolevice. Dar i aceasta pagina de glorie din istoria Romniei a fost
ntunecata de megalomania lui Antonescu, de modul absurd n care acesta a
continuat colaborarea cu Germania.
Mai nti, poziia lui dificila de vasal al lui Hitler, l-a mpiedicat sa
pretind acestuia ca armata romna sa fie convenabil narmata i instruita. Am
luat parte la campania din rsrit cu un material belic nvechit, care data din
primul rzboi mondial. Germanii nu ne-au furnizat armamentul necesar ca sa
putem face fata unui rzboi modern. De aici, teribilele pierderi ce le-am avut
nc de la trecerea Prutului. Nedispunnd de arme corespunztoare, Generalul
Antonescu, cum mrturisete Generalul Chirnoag, a recurs la nmulirea
diviziilor, pentru a putea menine capacitatea de lupta a armatei romne.
Generalul oferea carne de tun, n lipsa de unelte corespunztoare. aa a condus
rzboiul, cu o dotare insuficienta i cu enorme pierderi umane. Generalul
Antonescu nu s-a gndit niciodat cum sa crute potenialul uman al neamului
nostru tineretul tarii, chemat sa lupte i sa moara ntr-un rzboi sfnt.
Debilitatea lui politica fata de Berlin, tiindu-se tributar german, l-a mpiedicat
sa reclame, cu energia cuvenita, nzestrarea armatei romne cu arme de nalta
valoare combativa.
La Odesa, au murit mai mult de 100.000 de soldai i ofieri, ntr-o
ncercare nereuit de a ocupa acest ora, puternic fortificat. n primvara
anului 1942, tot pentru a-i arata loialitatea fata de Hitler, de a crui
bunvoin depindea dominaia lui n Romnia, a trimis 22 de divizii sa lupte n
Cotul Donului i la Stalingrad. Nici n aceste momente cruciale ale rzboiului,
Antonescu n-a primit armamentul necesar de la Berlin, mai ales tancuri i
artilerie, pentru ca diviziile romne sa se poat nfrunta cu puhoiul bolevic.
Dezastrul ce-a urmat, germanii l-au pus n sarcina armatei romne, cnd n
realitate, diviziile noastre n-aveau cu ce sa se apere de puternicele coloane
sovietice de tancuri, fiind lipsite de materialul corespunztor. Iat cum
debilitatea politica a lui Antonescu, depinznd n ntregime de bunvoina lui
Hitler a avut grave repercusiuni pe front.
11. MICAREA N TRATATIVELE GERMANO-ROMNE.
n ntrevederile politice care au urmat dup lovitura de Stat din Ianuarie
1941, ntre Conductor i guvernul german, s-a dezbtut i tema colaborrii
ntre Generalul Antonescu i Micare.
La nceput, Generalul nsui prea dispus la o reintegrare a Legiunii n
aparatul de Stat. El fcea deosebire ntre elementele anarhice, rebele,
dirijate din umbra de infiltraiile comuniste n Micare, i cpeteniile ei de
valoare, cu care era dispus sa reia colaborarea. Bineneles, ca eu fceam parte
din prima categorie i locul meu era n fata plutonului de execuie. Mai mult
dect atta. ndat dup capitularea noastr, n urma ultimatumului german, a
crezut ca poate acapara i efia Legiunii, ncercare care nu-i izbutise dup
evenimentele de la Jilava. n acest scop, n prima lui proclamaie ctre tara n
care explica sngeroasele ntmplri din zilele de 21-23 Ianuarie 1941, a
anunat ca a luat i comanda Legiuni. Autoproclamarea lui ca Sef al Legiunii n-
a trezit nici un ecou n tara iar n rndurile legionarilor vestea a fost primita cu
multa rezerva i scepticism. Cum sa ia conducerea Legiunii un om care a vrsat
snge nevinovat de legionari? Era peste putin s-l urmeze cineva. ntre
tineretul tarii i General se ridicase zidul impenetrabil al attor viei omeneti
secerate de gloane, la ordinele lui. Era proaspt n contiina tuturora
asasinarea lui Victor Silaghi, Comandant Legionar, din vechea garda, care-l
urmase pe Capitan de la prima lui chemare.
Guvernul german a salutat cu interes iniiativa Generalului, crezndu-l
capabil sa opereze, sub propria lui comanda, readucerea Micrii n incinta
Statului, dup epurarea ei de elemente culpabile de crime, violente i abuzuri.
O Legiune renscut sub comanda Generalului putea fi utila la consolidarea
Statului romn i la garantarea alianei cu Puterile Axei.
Dar n-a trecut nici o sptmn i s-a vzut ca gestul pripit al
Generalului n-avea nici o perspectiva sa fie urmat de masele legionare. Cu
cteva excepii, de oportuniti de profesie, nici fruntaii Legiunii nu s-au ataat
deciziei lui Antonescu. Lovitura a czut ca o piatra n balta. Era peste putin
ca proclamaia lui sa trezeasc cel mai mic semn de aprobare n tara cnd,
paralel i concomitent, nchisorile erau pline de legionari i curile mariale i-
au reluat sinistra lor activitate.
Guvernul german, fie direct, n ntrevederile avute la Berlin cu
Antonescu, fie prin mijlocirea Legaiei de la Bucureti, a reluat aceasta tema
insistnd mereu asupra necesitii de a se gsi o formula la utilizarea
elementului legionar n aparatul de Stat. Oficialitile erau de acord cu disecia
ce-o fcea Antonescu ntre legionarii buni i rai. Cei rai trebuie dai pe mna
justiiei i sancionai, dar cei buni trebuie folosii n interesul Statului. Au fost
mai multe ncercri de acest gen din partea Reichului i trebuie sa
recunoatem, cu buna intenie. Dar aceste ncercri nu puteau duce la
rezultatul dorit pentru simplul motiv ca guvernanii germani n frunte cu Hitler,
ignorau adevrata stare a lucrurilor din Romnia. Prin decizia luata, de a lua
aprarea lui Antonescu, i-au acordat acestuia o prioritate nemeritata n
conducerea Statului. Acesta, cum s-ar zice, tia i spnzura n tara, pretextnd
necesitatea restabilirii ordinii. Abuzurile lui ntreceau, mie la suta ilegalitile
ce li se imputau legionarilor. Germanii nu-l puteau potoli, pentru ca ei nii au
fost complici la eliminarea Legiunii din Stat. i apoi, continuau s-i acorde
ntreg sprijinul n Romnia, pentru a guverna dictatorial tara.
Generalul Antonescu, la interveniile germane de a relua colaborarea cu
Micarea, a rspuns cu o tactica dilatorie. El nu e contra colaborrii, dar este
n cutare de elemente valabile, de fruntai ai Legiunii care s-l asculte i s-l
ajute n opera de guvernare. El a nceput deja consultrile n diverse sectoare
ale Legiunii i cnd va ajunge la rezultate ferme, va face numirile necesare,
pentru a participa i Micarea la guvernare. Era un rspuns stereotip, care s-a
prelungit indefinit, avnd un singur scop: de a ctiga timp pn ce situaia
externa l va elibera de aceasta obligaie.
De fapt, dup eecul suferit cu auto-proclamarea lui ca sef al Legiunii,
Antonescu renunase la ideea de a avea Micarea alturi de el, nici total i nici
parial. ntreprinderea i se prea prea riscanta. i adusese aminte de pania
Regelui Carol, care acceptase colaborarea cu o fraciune a Legiunii, pentru a
sfri alungat de pe tron. Orice legionar introdus n guvern ar atrage alii n
jurul lui, pn ce se va crea un alt pol de influenta, care ar putea fi duntor
propriei lui dominaii.
La aceasta atitudine de intransigenta a fost ncurajat i de anturajul sau,
o expresie a serviciilor de spionaj anglo-bolsevice, care dup evenimentele din
ianuarie 1941, nu urmarea altceva dect sa menin o stare de perpetua
ostilitate ntre Conductor i Micare. Generalul putea fi manevrat pentru a
provoca ieirea Romniei din Axa, dar cu Micarea operaia era grea, aproape
imposibila.
Aceste ncercri din partea guvernului german s-au prelungit pn n
primvara anului 1941, cnd proiectndu-se rzboiul din rsrit, Hitler nu mai
avea nici, un interes sa redeschid chestiunea legionara. Dosarul nostru a fost
nchis, rmnnd cei din tara la discreia zbirilor lui Antonescu, iar cei refugiai
peste hotare la discreia Marelui Reich German, prizonieri ai Puterilor Axei.
 VII.
PE MARGINEA PRPASTIEI Am pomenit sumar de aceasta carte
infama, publicata sub naltul patronaj al lui Antonescu n primvara anului
1941, n partea a treia a acestei lucrri, intitulata Ce-am gsit n Germania.
Acum revin asupra ei cu toate amnuntele i explicaiile necesare, pentru
a demonstra lipsa de buna credin a autorilor ei, dusa pn la perversiune.
1. LOVITURA DE GRATIE.
Generalul Antonescu nu s-a mulumit ca prin lovitura de Stat din 21
Ianuarie 1941 sa rstoarne ordinea constituional n vigoare, ci a vrut sa
justifice n fata contemporanilor aciunea lui, neloiala i trdtoare, publicnd
o carte care sa cuprind toate nvinuirile ce ni le aducea. Situaia interna,
pretindea el, se agravase n aa msur, nct nsi existenta Statului Romn
era periclitata. Avea de ales ntre o colaborare duntoare intereselor.
naionale, cu Micarea, i o intervenie energica, destinata sa puna capt
dezmului i anarhiei.
Pe acest argument de baza este cldita ntreaga lucrare. Statul se afla pe
marginea prpastiei i materialul din carte demonstra pn la evidenta
primejdia destrmrii lui totale.
Cine sunt autorii acestei cri? Generalul nu s-a amestecat direct n
redactarea ei. N-avea nici timp i nici priceperea necesara. Creierul acestei cri
a fost Mihai Antonescu. El a supravegheat ntocmirea ei i a adus numeroase
contribuii juridice i politice, ca sa ias ct mai convingtoare. Redactorul ei
direct a fost Vldescu, Secretarul de la Preedinia Consiliului i un om de
ncredere al lui Mihai Antonescu. Vldescu, cu mult nainte, primise ordin de la
General sa tina un registru la zi cu toate frdelegile svrite de legionari.
Evident ca o astfel de nsrcinare i avea i talcul ei. Generalul se gndea cu
mult nainte, trebuie sa fi fost cam pe la nceputul lui Noiembrie 1940 ca nu
este exclus sa se ajung la o rfuial cu Micarea i atunci ar fi avut nevoie sa
aib la ndemna dosarul cronologic al tuturor ilegalitilor n care ar fi
amestecai legionarii.
Acest dosar era o arma cu mai multe tiuri. Mai nti putea servi ca
baza a acuzaiilor ce ni le aducea Generalul ori de cte ori avea prilejul, la
Berlin. Hitler trebuia convins ca Generalul se nfrunta cu o micare
asemntoare cu aceea a lui Rhm, care urmarea subplantarea armatei cu
elemente provenite din S. A. Un argument ce fcea impresie la Berlin. Tot din
acest dosar se va alimenta campania de presa i radio, ce se va dezlnui a
doua zi dup lovitura.
2. NICI UN MIJLOC DE APRARE.
Cnd a aprut aceasta carte infama, Micarea nu dispunea de nici un
mijloc de aprare. Nu se putea raspunde acuzaiilor ce ni se aduceau, pentru
ca nu putea ptrunde nimic n opinia publica, nici un rnd care sa clarifice
situaia. O mare parte din legionarii din tara erau deinui, iar cei care au
scpat n primele zile de arestri se ascundeau, cutnd sa se refugieze peste
hotare. Cenzura nu permitea sa se publice n tara nici cea mai uoar
dezminire. Mai mult dect att. Legiunea fusese dizolvata i orice activitate
legionara era pasibila de ani grei de nchisoare. Dincolo, n Germania, n
primvara lui 1941, ne-a ntmpinat aceeai atmosfera ostila. Nici acolo nu se
putea scrie nimic despre ntmplrile din Romnia, care l-ar fi putut supra pe
Antonescu. Generalul devenise un personaj tabu pentru guvernul german.
nainte de a aprea aceasta lucrare, cu luni de zile nainte gazetele
regimului antonescian au publicat sute de articole contra Micrii, acuznd-o
de cele mai oribile crime i delicte. Apariia acestei cri a venit ca un fel de
ncoronare a unei lungi campanii de presa, care s-a dezlnuit cu o rara
vehementa, la adpostul cenzurii. Att Legiunea ct i imensa majoritate a
poporului nu putea dect sa tac i sa sufere n tcere ploaia de lovituri ce li se
administra zi de zi.
Imensa majoritate a tarii credea n avalan de acuzaii azvrlite de
regimul antonescian contra Legiunii. Dar nu avea nici un mijloc sa reacioneze.
Legile excepionale i curile mariale ncorsetau naia, nct nu permiteau nici
o ieire care s-i puna la punct pe calomniatori.
Firete ca au fost i cercuri care se bucurau de ruptura lui Antonescu cu
Micarea, spernd ntr-o schimbare care sa le permit revenirea lor la suprafa
politica. Cei mai bucuroi erau dumanii declarai ai Statului Romn:
comunitii, agenii strini, evreii, bolevici i anturajul nefast din jurul
Generalului. Partidele politice n-au lipsit de la apel. S-au aliniat n spatele
Generalului, vznd n conducerea lui un instrument de tranziie spre
democraie. Toi acetia nu reprezentau dect o fraciune nensemnata din
totalitatea naional, dar se bucurau de sprijinul militar al lui Antonescu i
atitudinea binevoitoare a Reichului.
n sfrit, ultimul i cel mai important aport al acestei campanii de
infamii contra Legiunii n susinerea regimului, era ntocmirea unei cri care
sa demonstreze, cu o abundenta de argumente, n ce primejdie s-a gsit
neamul nostru, ameninat sa dispar ca entitate statala, din cauza anarhiei
legionare.
3. O AFIRMAIE ABSURDA.
Chiar nainte de a se intra n materie, n prefaa crii, care se chema n
loc de prefa, i nainte de a-l pregti pe cititor cu o expunere ct de sumara a
conflictului, autorul sau autorii ei deschid focul contra Legiunii eu cu artilerie
grea (Vol. I, p.3).
Se recunoate ca, n acel moment (6 Septembrie 1940) nu exista o alta
formaie politica cu rdcini adnci n popor i cu un prestigiu neptat dect
Micarea Legionara. aa explica Generalul sau cei ce i-au tlmcit gndurile
faptul ca i-a chemat la guvern pe legionari. Dar concesia ce-o fcuse Micrii i
se prea autorului prea mare i atunci o corecteaz i chiar anuleaz,
exprimndu-i decepia ce-o suferise Generalul cu colaboratorii lui legionari, n
aciunea de guvernare: Nu a trecut mult timp i att Naia ct i Generalul au
nceput sa constate, spre uimirea i disperarea lor, ca legionarii nu avea
conductori i ca aceia care se improvizau ca atare erau sau nepricepui, sau
de o totala rea credin.
Afirmaia era absurda. Micarea Legionara avea la dispoziie sute de
intelectuali de cea mai nalta calitate. Numai n capitala, Corpul Rzlei era
constituit dintr-o elita a Neamului, ajungnd la numrul de 4.000 de membri.
Nici un partid nu dispunea de attea elemente valoroase, doctori, ingineri,
avocai, scriitori i profesioniti de toate categoriile. Este adevrat ca am suferit
pierderi grele, prin masacrele ordonate de Carol, dar ele au avut mai grele
urmri pe planul organizrii. n ce privete administraia Statului, puteam sa
furnizam nu una, ci mai multe echipe de guvernare.
Daca privim acum munca desfurat de titularii legionari ai diferitelor
departamente, nu se poate vorbi nici de incompetenta i nici de rea credin.
Generalul Petrovicescu era un om apreciat chiar de Antonescu, cunoscut prin
onestitatea i integritatea lui. Ct l privete pe Sturdza, era un diplomat
consumat cu multi ani de serviciu n diplomaie. Conflictul dintre ei i General
n-a izbucnit pe chestiuni de necompetenta sau de rea credin, ci pentru ca
acetia aprau cu demnitate i drzenie interesele tarii, refuznd sa devina
unelte ale anturajului suspect din jurul Conductorului. Numeroasele conflicte
ce s-au ivit ntre titularii Ministerelor Educaiei i Sntii, Brileanu i
Iasinschi, n-au provenit din lipsa de competenta sau rea credin, ci pentru ca
o serie de masuri i de numiri, svrite de acetia erau sabotate de anturaj,
care-l atta pe General sa nu le dea curs. Au existat titulari care nu i-au creat
nici o problema Generalului, fiind elemente elogiate de Conductor: Constant
la Presa i Propaganda, Papanace la Finane, Corneliu Georgescu la
Ministerul Populaiei Evacuate, Protopopescu la Comunicaii, Horia Cosmovici
la Preedinie. Cum s-a desfurat guvernarea national-legionara am
prezentat pe larg n volumul Era Libertii. Rezultatele guvernrii noastre au
fost excelente, ajungnd la o rapida restaurare a economiei naionale.
Putin mai departe, n continuarea acuzaiilor de necompetenta i rea
credin, pentru a ntri efectul acestor doua vocabule, se spune ca legionarii,
la adpostul uriaei personaliti a Conductorului, s-au dedat la abuzuri i
ilegaliti, din ce n ce mai mari, pn la rebeliunea fara precedent n istorie din
Ianuarie 1941. Cu alte cuvinte, de abia instalai la putere, legionarii au
nceput seria abuzurilor i ilegalitilor, care au culminat cu rebeliunea.
Autorul vrea sa insinueze ca noi chiar de la nceputul nceputului ne furisem
planul s-l rsturnm pe General i n acest scop am creat intenionat o
atmosfera de dezordine i haos, susceptibile sa ridice masele populare. Nimic
mai fals. n tot timpul guvernrii noastre, i-am dat Generalului numeroase
dovezi de ataament prin declaraii i uriae manifestaii publice. De cate ori se
ntorcea de la o manifestaie, era fericit i mulumit. Colaborarea i relua
ritmul normal pentru cteva zile, pn ce rencepeau sa precumpneasc
intrigile anturajului sau.
Fara ndoiala ca s-au svrit anumite ilegaliti n care guvernare nu
se ntmpla? dar ele n-au fost fcute cu rea credin i nici cu intenia de a
pregti o atmosfera revoluionar, ci exclusiv datorita unor deficiente umane.
Legionarilor, abia ieii din nchisori, le trebuia un timp oarecare ca sa se
adapteze mentalitii de Stat. Aceasta este explicaia i nimic altceva.
4. MSLUIREA ISTORIEI.
Ca sa justifice ruptura lui cu Micarea, Generalul Antonescu, mai
intervine cu un alt argument, care i se pare de mare importanta pentru a
demonstra nobleea lui sufleteasca i cum au rspuns legionarii la
generozitatea lui. n prefaa, la pagina 4, se afirma ca Generalul Antonescu a
venit la putere prin ncrederea poporului i a armatei, dup ce a dat singur
lovitura de Stat din 3-6 Septembrie 1940.
Dup ce a svrit singur acest act epocal (alungarea de pe tron a
Regelui Carol), legionarii au fost adui la guvern de General, ca singura
organizaie politica dinamica necompromisa.
Pentru cititorii care vor sa cunoasc antecedentele cderii lui Carol, le sta
la dispoziie cartea mea, Sfritul unei domnii sngeroase. Acolo vor vedea ca
Generalul n-a avut nici un amestec n aciunea revoluionar din 3-6
Septembrie 1940, care a dezlnuit toat seria de evenimente ce au dus la
abdicarea Regelui Carol. Generalul Antonescu a fost chemat la Palat abia a
doua zi, n 4 Septembrie ncredintndu-i-se misiunea de a forma un nou
guvern. Legionarii se aflau atunci pe baricade, luptnd pentru a determina
schimbarea regimului carlist. Afirmaia ca Generalul a dat lovitura de Stat este
falsa. Mai nti ca nu a fost o lovitura de Stat, ci o revoluie legionara, care i-a
asigurat adeziunea maselor populare. Este adevrat ca Generalul Antonescu, n
noaptea de 5-6 Septembrie, l-a somat pe Rege printr-o scrisoare, sa renune la
tron, dar aceasta s-a ntmplat dup ce dispunea de concursul Generalului
Coroama, care a refuzat sa traga n mulimea care nconjura Palatul i cerea
plecarea Regelui.
n ce privete cealalt afirmaie ca Generalul i-a adus la guvern pe
legionari, ca un gest de generozitate, este tot att de neadevrat. Legionarii au
venit la putere prin impulsul maselor populare, care att la Bucureti ct i n
toate capitalele de provincie au organizat uriae manifestaii n favoarea
Legiunii, cernd venirea ei la guvern. Curentul popular era aa de puternic,
nct Antonescu, cu toate tergiversrile lui de la 6-14 Septembrie 1940, pn la
urma a trebuit sa cedeze evidentei, acceptnd colaborarea cu Micarea. El a
ncercat fel de fel de formule, dar pn la urma a trebuit sa accepte, ca o
realitate inevitabila, intrarea n Stat a Legiunii, ca expresie politica a unui
curent popular.
Msluirea istoriei continua. n acelai pasaj, de la pagina 4 din
Introducere, se mai spune ca legionarii au devenit odioi ntregului popor n
scurt timp dup instalarea lor la guvern, prin nclcrile cele mai flagrante i
mai ndrznee ale legilor tarii i prin abandonarea tuturor principiilor cu care
i-au fcut popularitatea.
Aadar, Generalul da singur lovitura de Stat, alungndu-l pe Regele
Carol. Generalul i chema la guvern pe legionari (care n-au avut nici un merit n
alungarea Regelui) i acetia, n loc sa fie recunosctori Conductorului, comit
cele mai flagrante nclcri de lege, devenind odioi poporului n scurt timp.
Nu numai ca legionarii n-au devenit odioi poporului, cum afirma autorul
acestei cri, ci dimpotriv, popularitatea lor a crescut vertiginos. n luna
Decembrie 1940, organizaia legionara numra 500.000 de membri ncadrai,
iar cnd Antonescu a scos armata, n Ianuarie 1941, contra Legiunii, ntreaga
naiune a ieit sa ne apere. Rebelii erau constituii din milioane de romni.
Aceasta uria popularitate demonstreaz ca frdelegile svrite de
legionari n-au impresionat poporul i pentru un motiv foarte simplu: fie ca n
cea mai mare parte erau invenii ale scribilor acestei cri fie ca erau rare i de
importanta minora. Vom relua aceasta chestiune la momentul oportun.
Ca o ultima acuzaie, ca o ncoronare a tuturor frdelegilor svrite
de legionari, au conceput i ct rebeliunea din 21-23 Ianuarie 1941. Am expus
pe larg cazul rebeliunii, n cartea mea, Era Libertii, volumul II. Cititorul se
va convinge ca rebeliunea legionara n-a existat n realitate i adevratul rebel
a fost Generalul Antonescu, care a ncercat o lovitura de Stat contra formelor
constituionale existente, eund n ntreprinderea lui.
Ne-am ocupat amnunit de acest pasaj de la pagina 4, pentru ca
cuprinde n sinteza, ntr-o forma concentrata toate acuzaiile nedrepte din care
este esuta aceasta carte infama.
5. LIPSA DE SIMT NATIONAL i DISCERNMNT PATRIOTIC Lucrarea
va mai demonstra, afirma autorul, cta lipsa de simt national i de
discernmnt patriotic au avut conductorii Micrii Legionare, att n ceea ce
privete metodele ct i influentele din afara (p.4). E concluzia categorica a
unei sentine inapelabile, care se adauga la finalul celor patru puncte tratate n
capitolul anterior, din care se compune rechizitoriul antonescian.
Argumentul se poate ntoarce contra Generalului Antonescu, caci
evenimentele au dovedit lipsa de simt national i de discernmnt patriotic a
aceluia care se pretindea a fi salvatorul Patriei. Prin politica lui de ura i
nimicire a tineretului tarii n preajma unui rzboi de importanta decisiva
pentru viaa neamului, a slbit n aa msur resorturile vitale ale Statului,
nct a pregtit calea pentru azvrlirea lui n robia bolevic. Ce discernmnt
a avut Generalul Antonescu cnd s-a desprins de Legiune pentru a se asocia cu
oameni fara contiin, fara suflet romnesc i care, n cele din urma l-au
prsit i pe el i l-au predat inamicului? Astzi e mai mult dect evident ca
politica antonesciana, de repudiere i persecutare a Legiunii, a fost cauza
principala a nfrngerii Romniei i a dezastrului n care am ajuns.
La urma, ca o ultra-concluzie, stimabilul nostru preopinent i autor al
crii, mbogete textul introductiv cu o reflexie de recunotin fata de
poporul romn: Lucrarea va mai demonstra un lucru de o importanta
covritoare:
Ca toi aceia care s-au ndoit un moment de sentimentele i reflexele
sntoase ale acestui cuminte popor, s-au nelat amarnic.
S-au nelat i s-au sinucis.
Sentimentele poporului romn au fost acelea care s-au manifestat n
zilele tulburi din 21-23 Ianuarie 1941, cnd ntreaga naiune s-a ridicat ca un
singur om ca sa apere Statul naional-legionar. Cei din partea opusa, dumanii
acestui Stat, au fost o minoritate, n frunte cu Antonescu i a fost nevoie de
intervenia armatei germane pentru a da acestora biruina contra poporului
romn, cu rezultatele funeste care se cunosc.
Nu s-a nelat i nu s-a sinucis Micarea, i Antonescu cu clica de ageni
i trdtori.
Prefaa se ncheie cu nite citate din cuvntrile lui Antonescu, rostite la
Alba Iulia, 1 Decembrie 1940, avertismente adresate cmilor verzi. Aceste
avertismente, desi n aparenta evocau stri de dezordine i anarhie ce-ar domni
n tara i de care ar fi rspunztori legionarii, n realitate erau un preludiu al
dramei ce se pregtea n culisele antonesciene. Nu erau destinate att
legionarilor ct i oamenilor din jurul Conductorului, fcndu-i ateni asupra
masurilor ce le pregtea. Ele au venit ca un fel de semnal de mobilizare a
inamicilor Statului Naional-Legionar, avizndu-i ca nu va mai tolera multa
vreme anarhia legionara. Tonul lor nu era prin nimic justificat de realitatea
existenta n tara. Poporul se pregtea sa petreac n pace srbtorile
Crciunului i Anului Nou i nimeni nu se gndea, ncepnd de la ierarhia
legionara, sa provoace conflicte cu Conducerea Statului.
Dar cmile verzi nu au neles nimic din aceste cuvinte i interpretnd
tactul i rbdarea drept slbiciune, iar avertismentele drept vorbe goale, au
continuat (Prefaa, p.5).
Cmile verzi se gndeau la refacerea tarii i la viitorul neamului i nu
la o rfuial cu Antonescu cu care nu aveau nimic de mprit, respectndu-l i
recunoscndu-i titlul de Conductor al Statului. Legionarilor nu le trecea nici
prin minte ca n culisele Preediniei se pregtete marea trdare. Era o
aciune absurda i periculoasa, care ar fi ruinat toat opera de recuperare
naional de pn atunci. aa trebuia sa gndeasc i Antonescu, daca ar fi
fost un om echilibrat, cu discernmnt patriotic. Dar setea lui de mrire l-a
mpins sa se despart de cei mai loiali colaboratori ai lui, azvrlindu-se ntr-o
aventura politica, care i-a fost fatala att lui ct i tarii.
6. PRIVIRE GENERALA
Dup prefaa pe care am analizat-o mai nainte i care se cheama n loc
de prefa, aa cum cere arta scriitoriceasca, autorul crii ncepe expunerea
prpastiei n care a azvrlit tara Micarea, cu o privire generala a
frdelegilor svrite de legionari, care, prin succesiunea lor crescnda, au
dus la rebeliunea din 21-23 Ianuarie 1941.
Merita s-i facem aceeai onoare i privirii generale, ocupndu-ne
amnunit de ea, deoarece fiecare rnd e plin de otrava i neadevr.
Chiar la nceput, cititorul se izbete de o senzaional dezvluire: n
primele zile care s-au succedat abdicrii Regelui Carol al II-lea, Legiunea nu a
revendicat guvernarea. Articolul D-lui I. Zelea Codreanu din Porunca Vremii,
prin care cere legionarilor timp spre a se pregti pentru conducere, face parte
din mrturiile fcute de legionari n acest sens (p.9).
n primul rnd, declaraia Profesorului Codreanu din Porunca Vremii nu
angaja Legiunea, el nereprezentnd n acel moment dect o infima fraciune din
Micare, pentru motivele ce le-am expus n volumul Sfritul unei domnii
sngeroase. Firete ca nici eu i nici alti efi legionari n-am revendicat puterea
n mod public i zgomotos, deoarece, din seara de 6 Septembrie 1940, eram n
permanent contact cu Generalul Antonescu, care ne-a cerut sprijinul din
primul moment i ne-a oferit colaborarea. Generalul avea nevoie de Micare,
deoarece se afla singur, ridicat n fruntea Statului. n jurul lui se ntindea un
gol politic. Tara era alturi de Micare i i aclama pe conductorii ei oriunde
apreau. Sute de manifestaii s-au organizat n toat tara. Nu exista n acel
moment o alta for politica n Romnia dect Micarea, cum a recunoscut-o
chiar la procesul lui, Generalul. Micarea Legionara n-avea nevoie sa reclame
puterea. Era formidabilul curent popular, care, printr-un impuls irezistibil,
mpingea Micarea spre crma Statului.
Perioada ce s-a scurs de la 6-14 Septembrie 1940, cnd s-a proclamat
Statul Naional-Legionar, a fost umpluta de tratativele ce s-au dus ntre mine i
General sau trimiii lui, pentru a stabili nu colaborarea, care era acceptata de
ambele parti, ci extensiunea ei i modalitile de funcionare ale noului Stat.
Cum am scris n volumul I din Era Libertii, i-am oferit Generalului alternativa
de a face alegeri sau, daca vrea sa rmn la forma autoritara de guvernare
atunci sa proclame Statul Romn, Stat Legionar. El a aderat la formula a doua
i aa a luat natere Decretul din 15 Septembrie 1940, prin care Romnia
devenea Stat Naional-Legionar.
Mai departe, acelai scrib care a compus cartea afirma, tot la pagina 9, ca
eu as fi reclamat printr-un manifest meritul exclusiv al actului de abdicare al
Regelui Carol, pentru Legiune, cutnd sa adumbresc meritele i rolul
Generalului. Niciodat n-am ncercat acest lucru, caci nu corespundea
adevrului. Micarea a dezlnuit o revoluie contra regimului carlist, iar
Generalul Antonescu, prin scrisoarea ulterioara din noaptea de 5-6 Septembrie
1940, a pus punctul final acestei revoluii, smulgnd abdicarea Suveranului.
Fiecare cu meritele lui. Niciodat n-am cutat sa contest aciunea i
rezultatele obinute de Generalul Antonescu (p.9).
Autorul crii recunotea nsa ca la 20 Septembrie 1940, am vorbit
elogios de General, cernd legionarilor recunotina i credin fata de
Generalul Antonescu, pentru ca ne-a nlat i onorat cu participarea la
guvernarea tarii. Dar i aceasta declaraie clara i categorica, ce nu mai lasa
nici un dubiu asupra sentimentelor noastre de loialitate fata de Conductorul
Statului, sufer o interpretare ruvoitoare. Se pretinde, cu cea mai mare
neruinare ca eu am fcut aceasta declaraie doar cu caracter tactic, pentru a
ctiga timp i a acoperi adevratele noastre planuri de aciune, ntruct
imediat a nceput opera de destrmare a administraiei, abil camuflata, sub
necesitatea epurrii i reorganizrii Statului (p. 9). Iat ce concluzii trag
aceste creiere mbcsite de ura dintr-o mrturisire sincera de credin a
noastr n destinul Generalul Antonescu.
7. ACAPARAREA APARATULUI ADMINISTRATIV.
ndat dup proclamarea Statului National Legionar, spun scribii de la
Preedinie, legionarii au tins la dominarea politicii interne prin acapararea
Posturilor de conducere de la autoritile i instituiile publice, urmrind, n
special, instituiile cu atribuii administrative i de ordine de Stat (p.9). Aceti
defimtori de profesie ignoreaz complet schimbrile survenite dup
proclamarea Statului Naional-Legionar n administraia tarii. n noua lista a
guvernului, Ministerul de Interne a fost atribuit Micrii Legionare, avndu-l ca
titular pe Generalul Petrovicescu. n mod logic i printr-o practica strveche, de
cnd se face politica n Romnia, posturile de prefect i de nali funcionari din
politie se atribuie partidului care guverneaz. aa a fost pe timpul partidelor,
apoi n epoca lui Carol, i aceasta msura s-a continuat i sub Antonescu.
Generalul a numit n fruntea judeelor oamenii indicai de Micare. De
asemenea a dispus numirea de organe poliieneti superioare recrutate tot
dintre legionari. Aceasta nu nseamn acaparare de funcii publice, ci o
consecin logica a distribuiei ministerelor n noul Stat Naional-Legionar.
n ce privete activitile economice ale tarii, nu noi ne-am mbulzit la
ele, ci Generalul Antonescu ne-a solicitat sprijinul, cnd a pus n aplicare
legea de nfiinare a comisarilor de romnizare, lege pe care noi am combtut-
o n Consiliul de Minitri, socotind-o duntoare Statului (p.10).
Se mai aduce nvinuire Micrii Legionare ca a creat noi organizaii
legionare, care tindeau sa se substituie autoritii administrative.
fie paramilitare, gen sprgtori de fronturi batalioane de soc etc.
fie de interes obtesc gen politia legionara, ajutorul legionar, cantine
legionare, cooperative legionare, magazine legionare etc.
N-au existat nici sprgtori de fronturi i nici batalioane de soc n cursul
guvernrii noastre. Acestea sunt invenii supranumerare ale profesionitilor
defimrii. A existat o unitate ce s-a chemat Grzile ncazarmate, un grup de
tineri sub conducerea lui Ovidiu Gina, care locuiau mpreuna i reprezentau o
rezerva, daca ar fi fost nevoie de o intervenie n caz de tulburri de strada. O
unitate extrem de disciplinata, care n-a provocat niciodat vreo dezordine. La
parade i manifestaii, avea grija de meninerea ordinii publice.
n ceea ce privete politia legionara, ea a fost creata de mine la dorina
Generalului Antonescu. Simindu-se periclitat, i era teama s-i ncredineze
siguran personala exclusiv vechii politii, care servise sub Carol. Aceasta era
nc suficient de puternica, pentru a-l aresta i neutraliza.
Ne ntrebam, ce cauta n aceasta lista de organizaii subversive,
Ajutorul Legionar, Cantinele Legionare, Cooperativele i Magazinele
Legionare? Ajutorul Legionar a desfurat o uria opera caritativa, de
ajutorare a populaiei srace, ntemeind cantine, unde pe un pre minim,
refugiaii i cei lipsii de mijloace gseau hrana zilnica.
Dar cooperativele i magazinele legionare, ce primejdie reprezentau
pentru Stat? Ele continuau o tradiie de ntemeiere a unui comer romnesc,
opera nceputa nc de pe timpul Cpitanului, contra invaziei evreieti n acest
domeniu.
8. INTELECTUALII PUSI LA INDEX.
O alta formalitate ce o debiteaz furitorii acestei cri se refera la
intelectuali. Se spune la pagina 10, Privire generala, ca intelectualii erau
inui la margine n Micare i nu li se ncredinau posturi importante i nu
erau admii dect cu titlul de simpatizani: Se remarca nsa cu aceasta ocazie
un fapt important, care nu a fost observat la vreme: intelectualii nu sunt
admii n partid dect cu titlul de simpatizani. O aberaie! Intelectualii formau
n Micare un contingent att de important nct din timpul Cpitanului s-a
creat pentru ei o organizaie aparte, denumita Rzlei. n timpul guvernrii
noastre Grupul Rzlei din capitala, format n proporie masiva din intelectuali
ajunsese la 4.000 de membri, fiind nevoie sa se creeze o serie de subdiviziuni,
pentru a-i cuprinde pe toi. Aceasta impresionanta masa de intelectuali din
capitala reprezenta o rezerva profesionala, politica i spirituala pe care nu o
avea nici un partid. Din cei azvrlii n nchisori de Antonescu, foarte multi
aparineau acestui corp. Dr. Ilie Niculescu, Seful Rzleilor, fusese condamnat
la 20 de ani nchisoare i se afla la Aiud, unde a avut tot timpul o inut
exemplara.
Mai conine cartea, n aceeai proiecie de idei, o alta minciuna, la
aceeai pagina: ca Micarea ca s-i recruteze noi partizani, a recurs la
sistemul partidelor: introduceri masive de partizani n posturile de conducere
ale vieii i activitii economice a tarii. n acelai timp, tot felul de cereri ale
partizanilor sunt satisfcute de autoriti, fara nici o consideraie pentru bazele
legale, cu care de multe ori erau n contradicie.
Revenim la ceea ce am spus mai nainte, ca noi nu ne-am mbulzit n
activiti economice, ci Generalul Antonescu, pentru a pune n aplicare
nefericita lege a comisarilor de romnizare, opera Ministrului Leon, a fcut apel
la Micare, de a-i procura elemente necesare pentru a ndeplini prescripiile
legii. aa se face ca o serie de legionari au fost numii comisari de romnizare,
de ctre Ministrul Leon, cu beneplacitum al Generalului. Ct privete anumite
cereri prezentate de legionari la autoriti spre a fi satisfcute, s-ar fi putut
ntmpla ca printre ele sa fi fost i unele n contradicie cu legea dar nu ca o
metoda, ci ca excepie i un abuz inerent firii omeneti. Dar din cteva cazuri,
nu se poate generaliza ca ar fi fost o metoda a conducerii de a satisface, fara
nici o discriminare, cererile partizanilor.
Ca final al acestor incriminri, cartea face senzaional descoperire ca
autoritatea de Stat trece total sub controlul i conducerea legionara. Nimic
mai natural i mai consecvent ntr-un Stat Naional-Legionar. Generalul
Antonescu trecuse prin decret administraia tarii n lotul ministerelor rezervate
Micrii. Ca o consecin logica prefecturile, politia i primriile ajunseser sa
fie conduse de legionari. Nici nu se putea imagina o alta soluie. Funcionarii
Statului n-au fost terorizai de legionari, cum spune cartea, ci i ndeplineau
datoria lor sub noua conducere. Ei erau mulumii i serveau cu credina i
ataament directivelor noului Stat.
9. OAMENI NEPRICEPUI.
Un alt slogan al propagandei antonesciene, care se repeta des n aceasta
carte, este ca eu am recomandat, n fruntea ministerelor atribuite Micrii i
altor instituii oameni nepregtii, fara studii, experienta sau prestigiu
personal (p.11). ntr-un singur punct acuzatorii aveau dreptate: ca n-aveau
experienta. Nu ne puteam msura n aceasta privin cu experienta de
guvernare a vechilor oameni politici, care au ruinat tara, azvrlind-o n
prpastie. Dar ca studii sau prestigiu personal, guvernarea noastr dispunea
de o pleiada de elemente de cea mai buna calitate. Cum au putut acetia sa
cuteze sa afirme ca un Profesor Brileanu nu avea studii sau prestigiu?
Profesor universitar, fcuse studiile n Germania i Austria i era o somitate
recunoscuta n filosofie i sociologie. Alturi de el, acest departament l
conduceau o serie de intelectuali mai tineri, posesori de nalte titluri
universitare i cu un prestigiu solid, ancorat n cultura romneasca. Cine nu
cunotea n lumea literelor pe un Traian Herseni, pe un Ion Ionica sau Vasile
Bncil, colaboratori la diverse reviste, ntre care i la Gndirea lui Nichifor
Crainic?
 Daca luam n considerare Ministerul Sntii, este adevrat ca titularul
lui, Vasile Iasinschi, nu era medic, dar a avut bunul simt sa cheme n jurul lui
o serie de distini medici din capitala, n frunte cu Dr. Alexandru Popovici,
vestitul chirurg. La Finane, figura ca Subsecretar de Stat Constantin
Papanace, specialist n materie, despre care chiar ministrul sau, Gheorghe
Creteanu nu a avut dect lucruri bune de spus.
Poate a considerat ca fara studii i fara prestigiu un Corneliu Georgescu,
ntemeietor al Micrii Legionare, a crui faima era rspndit n ntreaga lume
romneasca? Administraia Ministerului ce i s-a ncredinat, al refugiailor i
populaiei evacuate a fost exemplara. Alexandru Constant era un ilustru
avocat din capitala. Ziarist i om de o vasta cultura, de care nici Antonescu nu
s-a plns vreodat. Alturi de el, la Preedinie Horia Cosmovici, nsrcinat
chiar de Antonescu cu problemele doctrinare ale Starului Naional-Legionar,
era o mndrie a generaiei noastre.
Mihail Sturdza, la Ministerul de Externe, a avut conflicte permanente cu
Antonescu, dar nu pentru ca nu se pricepea, ci pentru ca anturajul Generalului
mpingea pe acesta s-i fac zile amare, pentru a-l determina s-i dea demisia,
ceea ce a i reuit pn la urma. Generalul Petrovicescu, propus de mine la
Interne, a fost acceptat cu mulumire chiar de General. Avea un prestigiu bine
stabilit n rndurile armatei, fiind considerat incoruptibil. Se putea vorbi de
Alecu Ghica, Directorul General al Politiilor i Siguranei, ca nu are studii sau
prestigiu? Era un monument de caracter, iar conflictul lui cu Antonescu a
provenit din faptul ca nu s-a lsat antrenat n jocul acestuia de a se separa de
Micare. Dr. Victor Biri era Doctor n Drept, iar Colonelul Zavoianu, o
prestigioasa figura de ofier de rezerva, care l-a salvat pe Capitan n 1934, iar
acum, ca Prefect al Politiei, a vegheat ca arestrile ordonate de Antonescu
printre adversarii erei carliste sa se execute cu rigoare.
Si aa mai departe. La orice minister unde au fost numii legionari, s-au
distins printr-o corectitudine exemplara. Dovada ca la procesele ce le-a intentat
regimul antonescian demnitarilor legionari nu s-a petrecut, repet, nici un caz,
ca justiia sa se ating de onoarea acestora sau de buna chivernisire a averii
publice.
10. SUBPLANTAREA PERSONALULUI INFERIOR.
Tot la pagina 11 a acestei priviri generale a actelor ilegale ale Micrii,
se afirma cu o imbecilitata dusa pn la frenezie, ca odat oamenii de ncredere
ai Micrii ajuni la conducere n diverse funcii, au nceput sa elimine
personalul inferior, nlocuindu-l cu legionari. n special au fost afectate de
aceste masuri corpul sergenilor de ora, corpul detectivilor i comisarii de
circumscripii.
S-au ntmplat cteva substituiri, dar explicaia lor se ncadreaz n
procesul de modificare al structurilor Statului, dup proclamarea noii ordini
constituionale. Acuzaia e cu att mai absurda cu ct nsui Antonescu ne-a
rugat sa epuram politia sau sa dublam funcionarii existeni cu elemente
legionare, deoarece nu se poate avea ncredere n cei ce au servit sub Carol. Era
normal i logic ca n corpul detectivilor sa intre legionari, dup cum nu se
putea evita ca vechii comisari de politie sa fie dublai de comisari legionari. Era
o chestiune de securitate a Statului Naional-Legionar, pe care o recomandase
cu cldur chiar Generalul.
n ce privete Corpul Sergenilor de ora din capitala, Zavoianu a
procedat la recrutarea i ncadrarea de noi elemente, pentru ca efectivul
acestora era suficient pentru a asigura paza Bucuretiului. Noii ageni erau
oameni simpli, care, dup o coal sumara, intrau n acest corp. ntre ei se
aflau i vechi simpatizani legionari.
Dar Antonescu pretinde ca Micarea a cutat sa recruteze simpatizani
chiar i n cadrele armatei i anume, din corpul ofieresc inferior. Este adevrat
ca n colile militare ptrunsese ideea Friilor de Cruce i chiar se formaser
cteva cuiburi. Dar aceste recrutri nu ameninau unitatea armatei, deoarece
ntreaga Legiune, cu Seful ei, erau ferm ataai Generalului. Antonescu
recunoate ca au fost i ofieri superiori care simpatizau cu Micarea, fapt ce s-
a verificat din plin n cursul aa-zisei rebeliuni.
Ponegritorii care i-au legat numele de aceasta carte nu uita nici nobila i
aleasa instituie a Friilor de Cruce. Propaganda legionara, se spune la pagina
12, a fost cum nu se poate mai insistenta asupra tineretului colar, de ambele
sexe, att din nvmntul secundar ct i din cel superior.
Contnd pe sufletul nevinovat, la vrsta cnd cugetul nu este format, au
reuit sa recruteze numeroi devotai pn la exaltare.
Apoi, stai Domnule. Friile de Cruce au existat din 1924, chiar nainte
de a se ntemeia Micarea, n 1927. Fondatorul lor i primul lor Sef, a fost Ion
Mota. i acum vin scribii acestei cri sa afirme ca noi am nceput recrutarea
de tineri elevi n timpul guvernrii noastre?. Pe timpul Statului Naional-
Legionar, s-a asigurat continuitatea aciunii educative a Friilor de Cruce,
veche de 16 ani, cu mai mare impuls i la adpostul libertii de care se
bucurau tinerii n noul Stat. Generalul Antonescu a sprijinit aciunea Friilor
de Cruce, punnd la dispoziia acestora patrimoniul.
Straja Tarii, organizaie desfiinat prin propriul lui decret. Chiar la
Predeal i la civa pasi de casa Generalului, funciona Centrul FDC, de
formare a cadrelor acestei organizaii, sub conducerea lui Ilie Smultea. Cnd
Generalul acorda toate nlesnirile Legiunii ca sa se ocupe de educaia
tineretului, cum vine acum sa condamne propria lui opera? Exista un decret
semnat chiar de el, prin care Legiunea este nsrcinat cu educarea tineretului
romn.
11. CORPUL MUNCITORILOR LEGIONARI.
Un atac masiv contra Legiunii, crede autorul crii ca l pot administra,
chemnd pe banca acuzailor Corpul Muncitorilor Legionari. Citam textual:
Ambiia nemsurat i dorina lui Horia Sima de a rmne n capul Statului l-
a fcut sa ia strnse legturi cu lumea muncitoreasca care, n majoritatea ei,
era compusa din comuniti recunoscui.
Mai nti, daca nu ne nelm nu era Horia Sima n fruntea Statului, ci
Generalul Antonescu. Niciodat nu mi-am exprimat nici cea mai vaga dorina
de a-i lua locul i i-am pstrat pn la urma o loialitate desvrit.
Legturile mele cu Corpul Muncitorilor Legionari erau normale i
naturale. Acest corp fcea parte din organizaia de ansamblu a Legiunii. Corpul
Muncitorilor Legionari a fost nfiinat de Capitan nc din 1936, tocmai cu
scopul de a ndeprta muncitorimea de la atracia comunismului dizolvant i a
o integra destinului national. Corpul Muncitorilor Legionari a cunoscut o mare
dezvoltare chiar n perioada Cpitanului, sub conducerea Inginerului Clime, iar
n prigoana carlista din 1938 a suferit pierderi grele. Comportamentul acestui
corp i educaia lui naional erau la antipodul comunismului international.
Cnd am venit noi la putere, n Septembrie 1940, acest corp, ca toate
organizaiile Micrii, a cunoscut o mare cretere, ajungnd n Bucureti la
10.000 de membri. La toate manifestaiile legionare, Corpul Muncitorilor
Legionari s-a distins prin numr i inuta.
De unde a scos autorul crii ca acest corp de elita al neamului era
compus n majoritate din comuniti notorii? Cadrele acestui corp erau
constituite din elemente verificate i daca s-au infiltrat comuniti, acetia nu
puteau fi dect n numr nensemnat i la periferia organizaiei, nejucnd nici
un rol n conducerea ei.
Si mai departe, redactorul acestei pagini de infamii, mai adug:
Aprobarea data de Horia Sima ca reorganizarea Corpului Muncitorimii
Legionare sa fie fcut sub conducerea lui Groza. militant comunist de
notorietate, este un act foarte simptomatic. nscrierile n acest corp devin
masive. Muncitori, foti adereni ai partidelor socialiste sau democrate, sunt
primiti, organizai n cuiburi, educai i instruii.
Mai nti sa lmurim chestiunea cu aprobarea. Acest corp, la
proclamarea Statului Naional-Legionar, avea o vechime de patru ani. A
suferit grele pierderi n perioada carlista, iar Dumitru Groza, seful acestui corp,
a fost arestat, schingiuit i condamnat la mai multi ani de nchisoare, fcndu-
i pedeapsa la Chiinu, unde era director fiorosul Manaru. Suferinele
legionarilor nchii n aceasta temni au fost aa de mari nct nsui
Generalul Antonescu, pe atunci Comandant al Corpului IV Armata din
Basarabia, a intervenit n favoarea lor. Unul dintre acei care s-au bucurat de
bunvoin Generalului, pentru a li se aplica un tratament mai uman, a fost i
Dumitru Groza, pe care acum anturajul de la Preedinie l-a proclamat
comunist.
Ce s-a ntmplat? Falsificatorii istoriei celor patru luni de guvernare
legionara au jonglat cu un alt numr din viaa publica a Romniei. n Ardeal, la
Deva, tria Dr. Petru Groza, preedintele organizaiei Frontul Plugarilor, care
mai trziu, n Martie 1945, a devenit Preedinte de Consiliu, sub comuniti.
Dr. Petru Groza nu era comunist, dar era cunoscut pentru relaiile ce le
ntreinea cu partidul comunist romn. Creierul infernal care a compus aceasta
carte n-a avut nici un scrupul sa utilizeze, pentru a defima Corpul
Muncitorilor Legionari, aceasta substituire de nume. Cercurile germane din
capitala au fost informate de la Preedinie ca Dumitru Groza, Seful CML, nu e
altcineva dect una i aceeai persoana cu Petru Groza, Seful Frontului
Plugarilor! Aceasta falsificare grosolana i-a servit la Antonescu ca unul din
principalele argumente pentru a demonstra Berlinului ca rebeliunea a fost
organizata de comuniti, la ordinul Moscovei. Berlinul a czut n cursa i a
acceptat aceasta versiune, fara sa o mai controleze. aa se face ca n declaraia
de rzboi a Reichului contra URSS, conceputa de Ribbentrop, Ministrul de
Externe, apare numele lui Groza ca fiind promotorul comunist al tulburrilor
din Romnia, din Ianuarie 1941!
Falsul era prea grosolan i noi am protestat. Dumitru Groza, fostul sef al
CML i presupusul comunist, era oaspete al Reichului, refugiat politic, internat
cu tot grupul conductorilor legionari, la Berkenbrck. Rectificarea noastr
mult prea evidenta n-a avut nici o urmare. Hitler, ocupat cu rzboiul, n-a vrut
s-l supere pe Conductor, cerndu-i sa rectifice ca Groza al nostru nu avea
nimic de-a face cu Groza, Preedintele Frontului Plugarilor.
A trebuie sa nghiim i aceasta infamie, pentru a nu tulbura bunele
relaii ale Reichului cu Romnia.
12. NARMAREA LEGIONARILOR.
O acuzaie des repetata n aceasta carte infama se refera la narmarea
legionarilor. narmarea contra cui? Evident, se raspunde, contra Conducerii
Statului, pentru a-l rsturna pe General i a-l pune n locul lui pe unicul
pretendent, Horia Sima. La pagina 12-13, din Privire Generala, citim
urmtoarele: Dar faptul care aduce ngrijorarea ntregii opinii publice este
narmarea progresiva a legionarilor i spiritul de agresivitate manifestat n orice
mprejurare, cu motiv, dar mai ales fara motiv. narmarea s-a fcut cu
armamentul depus la organele Ministerului de Interne (chesturi, comisariate,
jandarmi) i la Parchete (corpurile delicte). Portul legionar capta un nou
atribut: Pistolul.
Cte rnduri, attea neadevruri. Mai nti niciodat, n cursul
guvernrii noastre, nu s-a produs narmarea progresiva a legionarilor, n aa
fel nct cum spune autorul crii, portul legionar sa capete un nou distinctiv:
pistolul. Uniforma legionara a rmas permanent aceeai, pe care a purtat-o att
Generalul ct i Ica Antonescu: cma verde i centura cu diagonala. Nici
urma de pistol. Ce face ticlosul care a compus aceasta carte? Generalizeaz
purtarea pistolului de ctre autoritile Statului, exercitata n acel moment de
anumii legionari, cu masa ntreaga de legionari. Un numr disparent de
legionari purtau ntr-adevr pistoale, dar ca o excepie, avnd n vedere ca
exercitau o funcie care reclama purtarea pistolului. Cine erau acetia?
Membrii politiei legionare, n primele luni, membrii chesturilor i politiilor din
tara, iar mai trziu, membrii Serviciului de ordine, dup desfiinarea politiei
legionare. Repet ceea ce am scris i n crile anterioare ca politia legionara a
fost nfiinat de mine, la dorina Generalului Antonescu, cruia, n luna
Septembrie 1940, i era teama sa nu fie reinut de politia carlista, chiar dup
plecarea Regelui Carol II. Tot n primele zile dup nceperea guvernrii noastre,
urmnd dispoziia primita de la Conductor, i-am scris un bileel Generalului
Petrovicescu, Ministrul de Interne, rugndu-l sa dea bieilor arme din stocul
aflat la Minister. Acest bileel a fost gsit dup 23 Ianuarie 1941, n arhiva
Ministerului de Interne i a fost publicat ca un trofeu i o dovada ca am
pregtit 'rebeliunea: Astfel n Bucureti Horia Sima da ordin direct sau
indirect, sa se dea pistoale legionarilor. Ct de multe (pag.l5). Textul e
adevrat, dar autorul incorect al crii las de-o parte mprejurarea ca adresa
mea ctre Generalul Petrovicescu dateaz din luna Septembrie 1940, la scurt
interval dup instaurarea noului guvern, pentru a raspunde dorinei exprimate
de Generalul Antonescu. Este o chestiune de logica elementara ca nu pot exista
organe de politie fara a avea la sine pistolul regulamentar. Nimeni n-a mai
vzut n lume o politie dezarmata.
n mod intenionat apoi i cu o vdit rea credin, autorul crii
amesteca doua serii de evenimente: cele ntmplate n perioada guvernrii
noastre, pn n momentul loviturii de Stat a Generalului Antonescu i
incidentele ce-au avut loc n cursul aa-zisei rebeliuni legionare, n realitate
rebeliunea Generalului Antonescu contra formelor constituionale ale Statului.
n cursul celor trei zile de tulburri, 21-23 Ianuarie 1941, legionarii, atacai de
militari, au pus i ei mna pe arme, pe unde au gsit. Este adevrat ca pe la
sate au fost dezarmate cteva posturi de jandarmi, ca s-au luat pusti-mitraliere
de la fabrica Cugir i alte ntreprinderi. La Bucureti, a fost capturat un tanc ce
circula pe Calea Victoriei. Dar cele mai bune arme le-au primit legionarii chiar
de la soldaii i ofierii trimii s-i scoat din instituiile publice. aa la
Timioara, la Braov i n alte orae. O mare parte a armatei simpatiza cu
Legiunea i era ostila aciunii ntreprinse de General contra Micrii. Acestea
sunt fapte revoluionare, care n-au nimic n comun cu ordinea legala. Singurul
rspunztor a fost Generalul Antonescu, care, calcnd n picioare propria lui
semntura, a trimis armata sa ne scoat din instituiile publice pe care le
deineam n mod legal.
n rezumat, ncheie triumfal autorul crii, guvernul Statului legionar i
narmeaz pe proprii lui partizani. Nimic mai natural ca acest guvern s-i
narmeze, cum am spus mai nainte pe legionarii angajai n serviciile de politie
i Siguran. i nimic mai natural ca atunci cnd paznicul principal al ordinii
publice, Generalul Antonescu, iese din rnduri i se aliaz cu dumanii
neamului, ca legionarii, avnd ntregul popor n spatele lor, sa apere ordinea
constituional i n acest scop, sa puna mna pe arme, oriunde se gsesc
acestea, pentru a respinge agresiunea.
13. HORIA SIMA PREGTETE O LOVITURA DE STAT. UN LANT DE
AFIRMAII FANTEZISTE.
n sfrit, dup toate cele anterior petrecute, dup ce Micarea a fost
reorganizata, punnd n fruntea diferitelor corpuri numai camarazi de ncredere
ai Comandantului Legiunii, dup uciderea deinuilor de la Jilava, dup
narmarea masiva a legionarilor, Horia Sima considera pregtirile suficient de
naintate pentru a da lovitura de Stat contra Conductorului. Ce urmrete
Horia Sima?
Sa fie Conductorul Statului i sa aplice imediat i integral principilor
lui, care ar fi dus la distrugerea economiei tarii, la bolevizarea Neamului i la
prbuirea Statului independent romnesc (p. I3). Iat un buchet de aspiraii
urmrite de Seful Legiunii, care merita o cercetare mai amnunit. Nu stiu
cum se face ca economia romneasca, pe timpul guvernrii legionare, a ajuns
ntr-o stare nfloritoare, cum am scris n volumul precedent, Era libertii, cu
un excedent de economii de cinci miliarde cinci sute de milioane! Aceste
rezultate dezmint radical i categoric afirmaia autorului crii ca Horia, Sima
urmarea distrugerea economiei tarii.
 A doua afirmaie, ca eu urmream bolevizarea tarii, este de-a dreptul
dementa. O micare ce-a aprut din necesitatea tarii de a se apra contra
infiltraiilor comuniste din rsrit nu putea urmri bolevizarea ei. O micare
ce-a luptat permanent contra comunismului nu putea deveni aliata lui, pentru
a distruge tara din interior. O micare ce-a realizat politica externa a
Cpitanului, a unei aliane cu Puterile Axei, nu se putea concepe ca s-ar fi pus
n slujba Moscovei. Dar pentru Antonescu i clica lui, toate argumentele sunt
bune, chiar i cele mai ireale i absurde, numai pentru a calomnia Micarea.
Sub guvernarea legionara s-a produs ncadrarea Romniei n Axa i pactul
militar cu Germania. Acestea le uita autorul acestei crii.
n sfrit, ultima afirmaie ca Horia Sima urmarea desfiinarea Statului
Romanesc Independent, este de o mielie fara margini. Noi ne-am ataat
Puterilor Axei pentru a feri Romnia de a nu fi atacata de Moscova, daca ar fi
rmas fara nici o aprare n Europa. Iar n cadrul Puterilor Axei n-am intrat
mpini de la spate, ci contient ca svrim un act de adeziune la Noua
Europa, ce o preconizau aceste puteri. Daca ele au gndit i s-au comportat
altfel, nelnd aspiraiile popoarelor europene, este o chestiune care nu ni se
poate imputa noua, ci exclusiv miopiei lor politice. Abia dup lovitura de Stat a
Generalului Antonescu, din 21 Ianuarie 1941, Romnia s-a transformat dintr-
un Stat liber ntr-un Stat vasal Berlinului. E preul ce l-a pltit Antonescu
pentru ajutorul ce i l-a dat Hitler n Ianuarie 1941, pentru a zdrobi rezistenta
legionara, cu ajutorul trupelor germane staionate n Romnia.
Tot n legtur cu presupusa lovitura de Stat ce-o pregtea Horia Sima
contra lui Antonescu, se mai spune, ca un corolar al situaiei, la pagina 13, ca
am pus n micare toate influentele, toate prghiile de care dispuneam, toi
oamenii mei de ncredere, pentru a-l denigra pe Conductor.
Numai prin ncurajrile lui Horia Sima s-a putut ajunge la situaii att
de stranii, cu tendina vdit de a ruina prestigiul Conductorului Statului
(p.14).
De pe buzele mele nu a ieit nici un cuvnt destinat sa ruineze
prestigiul Generalului. Nici n public i nici n particular. Fata de nimeni nu
m-am plns nici la Berlin, cum din nefericire i ruine naional a fcut-o
Generalul, i nici n convorbirile ce le-am avut, fie cu legionari notorii, fie cu
diveri oameni politici. Tot ce spune cartea n aceasta privin, sunt invenii
ordinare. Am rmas loial Generalului pn la capt, pstrnd respect i
afeciune. N-am ndemnat pe nimeni s-l vorbeasc de rau pe General, nici cu
cea mai uoar aluzie, chiar cnd vedeam ca el urzete ceva pe la spate.
14. SE TRECE LA EXECUIA LOVITURII.
Dup aceste formidabile pregtiri de a-l rsturna pe Antonescu, care n-
au existat dect n imaginaia perversa a autorilor acestei cri, se trece la
prezentarea actului n sine. Se hotrte n sfrit sa se dea lovitura de Stat,
spre a aeza un regim legionar integral (p.14).
n ce consta planul?
Horia Sima va conduce i va executa propaganda n provincie;
Generalul Petrovicescu, cu Al. Ghica i Maimuca vor organiza
narmarea la Bucureti (p.l4).
 Pentru a-i ndeplini misiunea de a atta, controla i ndruma
provincia, Horia Sima pornete ntr-un turneu de ntruniri:
la 14 Decembrie, la Constanta;
la 21 Decembrie, la Patrlagele-Buzau;
la 25 Decembrie, la Timioara, Lugoj, Caransebe;
la 3 Ianuarie, la Predeal (p.16).
Este adevrat ca am fcut aceste cltorii, dar ele aveau cu totul alt
substrat dect cel ce mi se atribuie.
La Constanta, n 14 Decembrie, am plecat pentru o ancheta asupra unui
conflict ce izbucnise ntre colonitii macedoneni, evacuai din Cadrilater, i
populaia localnica. Generalul dduse ordin jandarmilor ca sa traga n colonitii
macedoneni. i nchipuie fiecare ce dezastru ar fi fost. Fiind pus n cunotin
de ordinul lui Antonescu, am plecat nsoit de Papanace, n comunele unde se
produser presupusele tulburri. Nu era nimic important. Mici frecuuri ntre
noii venii, care locuiau n condiii mizerabile i vechii steni. Dar, de aici i
pn la a ordona sa tragi n colonitii refugiai din Cadrilater, era o msur
care nu se ncadra cu realitatea. Numai un creier avid de snge, cum era al
Generalului, putea sa conceap acest ordin dement.
La Patrlagele-Buzau, am plecat fiind invitat de Seful judeului, pentru
chestiuni locale de organizaie. Seful judeului era un om distins i un om bine
nstrit. Avea i o moioara n regiune, cu oi i vite. Am fost nsoit de Andreas
Schmidt, Seful grupului etnic german, care vroia sa profite de aceasta cltorie
pentru a trata cu mine anumite probleme ale minoritii germane. Mi-aduc
aminte ca seful judeului i sotia lui ne-au tratat cu buntile pmntului,
ntre altele, cu brnza de oaie delicioasa, din care nu mai gustasem n toat
viaa. Chestiunea tratata se referea la anumite tensiuni ntre organizaia
legionara i prefectul local, care nu era legionar, ci era un prieten de-al
Generalului. I-am recomandat prudenta i rbdare.
Daca se uita cineva pe harta, i da seama ca Patrlagele nu putea fi n
nici un caz un centru de lupta revoluionar contra lui Antonescu. Un orel de
provincie care nu putea servi la astfel de ntreprinderi.
E adevrat ca dup Crciun am fost la Timioara, Lugoj i Caransebe.
M-a nvins i pe mine dorul de a-mi vedea prietenii din aceasta regiune.
Locuisem la Caransebe i Lugoj ani de zile fiind profesor de liceu. Cpitanul
ma numise sef al acestei regiuni i n aceasta calitate am cutreierat n lung i-n
lat cele trei judee care formau regiunea. Avnd cteva zile libere, mpreuna cu
sotia mea, am fcut aceasta cltorie, poposind n cele trei orae. Doar la
Caransebe am inut o edin publica cu garnizoana legionara locala, care a
decurs fara nici un incident. n nici o convorbire de pe aici n-am aat
provincia, cum pretinde grosolanul falsificator al acestor vizite. Am vorbit tot
timpul n termenii cei mai elogioi de Antonescu. Chiar i atunci cnd anumii
camarazi din regiune mi atrgeau atenia asupra zvonurilor care circulau n
sferele armatei ca Generalul se va debarasa curnd de legionari. I-am asigurat
ca acestea sunt zvonuri fara fundament, puse n circulaie de dumanii
regimului.
 n sfrit, ultima cltorie de la Predeal, n 3 Ianuarie, a fost fcut
pentru a vizita noile localuri ale Friilor de Cruce. Centrul nostru de formare a
cadrelor de la Predeal care aparinuse mai nainte organizaiei Straja Tarii, a
trebuit sa fie evacuat, pentru a face loc Liceului militar de la Mnstirea
Dealului, care suferise grave daune n urma cutremurului. Ca o compensaie,
chiar Antonescu ne oferise jos, n vale, la Predeal, o cazarma care servise pn
atunci unei uniti militare. Am inspectat noul local nsoit de Ilie Smultea,
Seful Friilor de Cruce. Am constatat ca nu era potrivit i nu corespundea
exigentelor acestui Centru.
Iat cum se denatureaz faptele. Am insistat, poate prea mult asupra
acestor cltorii fcut de mine n provincie, pentru a dovedi reaua credin a
acelora care au compus aceasta carte. Nite cltorii care n-aveau alta
semnificaie dect de ordin intern legionar, le-au ridicat autorii acestei cri la
rangul de aciuni subversive, destinate sa ridice tara contra conducerii de Stat.
Dar n capitala, ce fac legionarii, sub supravegherea directa a Generalului
Petrovicescu i a lui Ghica? Se narmeaz pe capete, spun aceti ruvoitori,
procurndu-i arme pe cai ilegale. Nici Petrovicescu i nici Ghica n-au patronat
astfel de acte: n-au ncurajat narmarea legionarilor i nu i-au aat contra
Conductorului. Au rmas oameni coreci i loiali att lui Antonescu ct i
principiilor Statului Naional-Legionar. Ura lor cea mare este ca au refuzat sa
colaboreze cu intriganii din jurul Generalului la drmarea Noului Stat. Loiali
lui Antonescu, dar loiali i Micrii. Asta nu putea suporta Conductorul i de
aceea i-a azvrlit n nchisoare.
Tot sub nalta supraveghere a celor de mai sus, infamul falsificator
descoper un lucru i mai grav: n cuiburi se face teorie i aplicaii pentru
lupta de strada, dup cursul predat de coal de propaganda de la Moscova.
Niciodat n cuiburile noastre nu s-a recurs la materialul de propaganda
comunist. Noi aveam ndrumrile noastre educative, cuprinse n Crticica
Sefului de Cuib, care constituie ndreptarul de baza al Micrii, un fel de Biblie
a Legiunii. Nici un legionar n-ar fi cutezat sa pngreasc dispoziiile de
organizare ale Cpitanului, cu adaosuri din ideologia comunista. Aceasta
acuzaie rmne ca un leit-motiv n ntreaga carte. Oricnd are prilejul, autorul
crii simte o deosebita satisfacie sa sublinieze anumite relaii ce-ar fi existat
ntre Micare i comuniti. Odat indica infiltraii masive n Micare, alteori
jongleaz cu numele lui Groza, iar acum a fcut i senzaional descoperire ca
se utiliza n cuiburi cursul predat de coal de propaganda din Moscova.
Mai nti noi nu aveam planul de a-l ataca pe Conductorul Statului.
Apoi noi aveam propria noastr experienta n materie revoluionar, cum au
demonstrat evenimentele de la 3-6 Septembrie 1940. Nu aveam nevoie de lecii
strine i nici chiar de inspiraii. Dar pentru noi, ordinea morala prevala. Nu
puteam face nici un rau Conductorului Statului, pentru ca nu vroiam sa
rmnem sperjuri n fata istoriei i a lui Dumnezeu, cum a fcut Regele Carol II
cu Constituia de pn atunci, fapt care a fost nfierat de Capitan n scrisoarea
lui ctre Vaida.
15. CRESCENDO AL TERORII.
 Pentru perioada premergtoare loviturii pregtite de Micare contra
Conductorului Statului, aadar dup 1 Ianuarie 1941, se observa o cretere a
ilegalitilor i a actelor de teroare, dup autorii crii. Evenimentele, cum spun
ei, se precipita. n realitate nu s-a petrecut nimic grav n aceasta faza, pe care
sa o numim a pre-rebeliunii.
Metoda detractorilor Micrii e simpla, extrem de simpla, nct poate fi
uor demascata. Amesteca, claie peste grmad, ntmplri din diferitele
momente ale guvernrii legionare. Am artat cum o intervenie a mea, conform
ordinului Generalului Antonescu, ctre Generalul Petrovicescu, de a se preda
pistoale legionarilor din politie, fapt petrecut n Septembrie 1940, este
strmutat ca i cum s-ar fi ntmplat cu putin timp nainte de 21 Ianuarie 1941
(p.l5).
Armele ce i le-au procurat legionarii, n cursul evenimentelor din
Ianuarie 1941, pentru a apra instituiile publice contra militarilor trimii de
Antonescu, le aeza ca i cum ar fi fost capturate cu mult nainte i ca dovada a
inteniei lor de a ataca conducerea Statului (p.15).
nlocuirea lui Alecu Ghica de la Direcia Generala a Siguranei, prin
trimiterea unei grupe de soldai sa ocupe localul, e n aa fel prezentata ca i
cum ar fi avut loc nainte de ciocnire. n realitate, Alecu Ghica a fost surprins n
exerciiul legal al funciei lui de o trupa militara la 21 Ianuarie i ca sa se apere
de aceti intrui care executau un ordin ilegitim, a cerut sprijinul legionarilor.
Tot astfel, rezistenta ce-a opus-o Colonelul Zavoianu la nlocuirea lui,
dup ntmplrile de la Jilava, e expusa n aa fel nct pare a se fi ntmplat n
cursul aa-zisei rebeliuni.
Toat estura de acuzaii contra Micrii e hibrida. Dovezi, argumente,
ntmplri petrecute n faze diferite ale guvernrii noastre sunt aezate pe
acelai piedestal, ca i cum ar aparine aceleiai conspiraii legionare, de a
rsturna conducerea Statului. Aproape nu e rnd care sa nu cuprind o
mielie. Mai citam cteva exemple, caci nu ne putem ocupa de toat aceasta
maculatura n doua volume, destinata sa justifice lovitura de Stat a Generalului
Antonescu i sa otrveasc opinia publica.
n lumea satelor, se fac promisiuni de mproprietriri demagogice,
omul i pogonul. Aceasta formula e veche de pe timpul ultimelor alegeri
parlamentare din 1937. Cpitanul a nfierat pe atunci cu toat vigoarea
ticloia partidului la putere, care ne-a atribuit aceasta lozinca.
Comentnd execuiile de la Jilava ale asasinilor Cpitanului, n 26-27
Noiembrie 1940, se spune n carte ca aceasta ucidere reprezint un act a crui
gravitate era excepional. Opinia publica nu se sfiete s-i arate indignarea.
n realitate opinia publica, nu aceea din jurul Preediniei, a fost
mulumit de acest deznodmnt desi svrit n marginea legalitii, pentru ca
cei mai odioi asasini pe care i-a cunoscut pn atunci istoria Romniei i-au
primit justa pedeapsa.
Desfiinarea politiei legionare, este interpretata cu aceeai rea credin.
n loc sa fie privita aa cum era n realitate, o msur destinata sa termine cu
confuzia creata ntre atribuiile celor doua politii, este privita cu cea mai mare
suspiciune. Din faptul ca un numr redus de elemente ale politiei legionare au
fost ncadrate n Politia Capitalei, autorul crii trage concluzia ca dizolvarea
politiei legionare a fost o farsa, pentru a acoperi o noua implantare de elemente
legionare n personalul oficial al Statului.
16. DESCINDERI LA LOJILE MASONICE. OPERAIA STNGA.
Nu spun lucruri noi n acest capitol. Repet ceea ce am scris n volumul II
al crii Era Libertii.
La pagina 16, se spune urmtoarele: Apare atunci comunicatul din 13
Ianuarie referitor la descinderea de la Sediul masonilor i comunicatul dat de
Horia Sima.
Este adevrat ca s-au fcut descinderi la lojile masonice, sub conducerea
chestorului Stnga de la politia sociala. Aceste descinderi n-au fost ordonate
nici de mine, nici de Generalul Petrovicescu i nici de Radu Mironovici, pe
atunci Prefect al Politiei Capitalei. A fost un abuz al Comisarului Stnga. Am
explicat odiseea materialului gsit la aceste descinderi, care nu reprezint de
altfel nici o importanta deosebita. Secretele masonice cuprinse n
documentele lor erau bine cunoscute din publicaia buletinului antiiudeo-
masonic al Dr. V. Trifu. Am predat acest material lui Mihai Antonescu, n
calitate de Ministrul al Justiiei. Mai trziu, acesta s-a simit obligat sa publice
ceva din acest material, nu complet, lipsind din el nume care nu conveneau
regimului.
Chestorul Stnga fusese numit de Colonelul Zavoianu. Era legionar din
grupul studenesc de la Iai. n cursul guvernrii noastre, a fost captat de
Alexandru Rioseanu, Subsecretar de Stat la Interne, omul de ncredere al lui
Antonescu si, din acest moment, a servit acestuia. Misiunea lui Stnga,
comandata de Rioseanu era sa svreasc ct mai mute acte ilegale, arestri,
descinderi, maltratri de evrei, confiscri de monede strine, pentru ca
Rosieanu sa le poat servi Generalului, iar acesta sa se nfurie i mai mult
contra noastr.
Descrierile de la lojile masonice au servit aceluiai scop i au fost
nfptuite de acelai comisar Stnga, aflat n solda lui Rioseanu. Cnd au
nceput arestrile, dup 23 Ianuarie 1941, Stnga a fost luat sub ocrotirea lui
Rioseanu. Nu a fost dat n judecata i s-a bucurat de libertate n tot timpul
regimului lui Antonescu.
La domiciliul lui Stnga s-au gsit un numr important de devize strine,
dar deintorul lor, Stnga, n-a avut nimic de suferit.
17. PETRASCU N FOCUL REFLECTOARELOR.
Echipa antonesciana, ce-a lucrat la strngerea i publicarea acestui
material monstruos, i-a rezervat ca efect final rolul ce l-ar fi jucat Petrascu n
pregtirea aa-zisei rebeliuni. Acesta i-a convocat la 16 Ianuarie 1941, la sediu,
pe efii de cuiburi din capitala, crora le-a inut un discurs de o rara violenta
contra Conductorului. Dup o nota informativa trimisa lui Antonescu
(probabil de Eugen Cristescu), Petrascu ar fi declarat urmtoarele: Divorul
dintre Legiune i General este iremediabil. S-a spat o prpastie ntre Legiune
i Generalul Antonescu. Revoluia legionara este patata de sngele legionar i
nu conteaz suferinele Generalului Antonescu pe lng suferinele legionarilor.
Legionarii sunt multi i Generalul este singur. tim ca vom fi dominai de
militari, a adugat dnsul. tim ca ofierii superiori sunt cu el, dar ofierii tineri
sunt cu noi. n afara de asta trebuie sa se tie ca avem numai la Bucureti
21.000 de arme i grenade i din fiecare fereastra se va trage. Legionarii sa se
tina strns uniti, caci numai unitatea i poate scpa de pericolul ce-i pndete
(p.17).
Acum, doar o superficiala examinare a acestui text va convinge pe
oricine, chiar i pe cei mai putini prevenii, ca nu poate fi autentic. Petrascu n-
a rostit aceasta cuvntare sau cel putin n forma n care e reprodusa de
serviciile informative de la Preedinie. edina cu efii de cuiburi ce-a inut-o la
16 Ianuarie 1941 era de rutina. Din cnd n cnd, Petrascu i aduna pe
responsabilii organizaiei din capitala sau din provincie i le vorbea, dndu-le
ndrumri. i n acest caz n-a fcut altceva dect s-i ndeplineasc misiunea
ce cdea n atribuiile lui de Secretar General al Micrii.
Nici un grup revoluionar, cnd vrea sa dezlnuie o revoluie nu se
apuca sa o trmbieze 'urbi et orbi, prevenind, cum pretinde nota informativa,
ca ar fi fcut Petrascu la 16 Ianuarie 1941. Cnd am organizat revoluia de la 3
Septembrie 1940, am pregtit-o n cea mai mare taina. N-am inut discursuri
contra Regelui. E n afara de orice dubiu ca acest text este o grosolana
falsificare a cuvntrii rostite de Petrascu la 15 Ianuarie 1941, n fata efilor de
cuib din capitala.
Cine pe lume poate fi att de idiot nct sa declare n fata a sute de
oameni, ntre care cu certitudine ca se gseau i informatori, ca numai la
Bucureti avem 21.000 arme i grenade i ca se va trage de la fiecare fereastra.
Mai nti ca acest stoc de arme nu exista. Era o minciuna sfruntata. Legionarii
din capitala, acei angajai n servicii publice, aveau cel mult cteva sute de
pistoale, necesare serviciului ce-l ndeplineau. Informatorul Preediniei n-a
avut nici un scrupul sa debiteze aceasta enormitate, ridicnd la cifre
astronomice stocul de arme de care dispuneau legionarii din politie.
Apoi, o grava contradicie n snul acestui discurs. Pe de-o parte,
Petrascu spune ca legionarii sunt multi, iar Antonescu e singur. Iar mai
departe adauga tim ca vom fi dominai de militari. Ofierii superiori sunt cu
el, dar ofierii tineri sunt cu noi.
Contradicia e evidenta. Daca Antonescu e singur, cum ne pot domina
militarii? Daca e singur, nseamn ca nu are nici militari de grad superior i
deci nu ne poate domina. Faptul s-a verificat la 21 Ianuarie 1941 cnd o serie
de comandani de corp de armata n-au dat curs ordinelor scelerate ale
acestuia. A trebuit sa intervin armata germana, pentru a-l scpa pe Antonescu
de o nfrngere iremediabila.
Petrascu a spus ceva, avertizndu-i pe legionari asupra primejdiilor ce ne
pndesc. A cerut unitate, pentru ca numai daca vom fi uniti, nu va reui planul
acelor forte oculte care vor s-l separe pe General de Micare.
O alta informaie absurda, urmeaz n continuare: Spre a curma
abuzurile, Conductorul Statului decide desfiinarea comisarilor de
romnizare (p.19). Am scris n volumele anterioare cum a luat natere legea
Comisarilor de romnizare. A fost n ntregime opera lui Antonescu, i a
Ministrului Economiei Naionale, Leon. Minitrii legionari n corpore s-au opus.
Cnd Mihai Antonescu, la 19 Ianuarie 1941, m-a ntrebat ce facem cu legea
comisarilor de romnizare, i-am rspuns stane pede: dup mine putei sa o
desfiinai. Eram bucuros sa scap de aceasta pacoste, care ne-a creat grele
probleme. Deci Generalul este autorul acestei legi necugetate i daca a
desfiinat-o mai trziu, s-a fcut cu aprobarea mea. Nu e un merit al sau, cum
se pretinde n paginile acestei cri.
18. ASASINAREA MAIORULUI DRING.
La 19 Ianuarie 1941, Duminica dup amiaza, se petrece atentatul contra.
Maiorului Dring, tocmai cnd ieea de la hotelul unde locuiau toi
membrii misiunii militare germane. Acest atentat a servit ca pretext
Generalului de a dezlnui lovitura de Stat contra Micrii, distrugnd ntreaga
ordine constituional existenta.
Iat cum este relatat atentatul n Privirea Generala, a crii, pagina 17:
n plin centrul Capitalei se petrece un atentat-asasinarea Maiorului german
Dring la hotelul unde domicilia misiunea militara germana, fara ca
Sigurana Generala i Prefectura Politiei sa aib cel putin un agent de
supraveghere sau vreo informaie de prevenire a atentatului.
Pretenia responsabilului de redactarea crii e de o stupiditate fara
margini. De cnd o armata trebuie pzit de ageni de politie? Misiunea militara
germana, n afara de orice dubiu, i avea serviciul ei special de informaii,
incomparabil mai bun dect paza ce o puteau oferi forele de ordine din
capitala. i apoi daca era vorba de obligaia Statului Romn, n sarcina cui
incumba datoria de a preveni vreun atentat contra misiunii militare germane?
n sarcina Serviciului Secret al Armatei, condus de proasptul numit, Eugen
Cristescu, la care nici Generalul Petrovicescu i nici alti nali funcionari
legionari de la Politie i Siguran nu aveau acces. Niciodat n-a fost solicitat
vreun legionar s-i dea concursul la refacerea Serviciul Secret al Armatei.
Acest reduit era pstrat cu gelozie sub comanda Colonelului Rioseanu,
Subsecretar de Stat la Interne, care primea ordine directe de la General, fara sa
mai treac prin filiera titularului Misterului de Interne, Generalul Petrovicescu.
Dar s-a mai petrecut un fapt foarte grav cu grecul care l-a ucis pe
Maiorul Dring, azvrlind suspiciunea direct asupra Colonelului Rioseanu.
Acesta intrase n tara cu un paaport turc, care i expirase cu cteva luni n
urma. Rioseanu, amabil, s-a grbit sa i-l prelungeasc, procurndu-i timpul
necesar ca s-i pregteasc atentatul. Lui Rioseanu, Generalul nu i-a aplicat
nici o pedeapsa, n timp ce pe un om nevinovat total n afara de problema, pe
Generalul Petrovicescu, l-a sancionat cu expulzarea imediata de la Minister
fara nici o ancheta.
ntre timp s-au publicat o serie de documente ale Ministerului de Externe
american, State Department, din care rezulta ca agentul ce l-a mpuscat pe
Maiorul Dring era n slujba Serviciului Secret American pentru sud-estul
european, condus pe vremea aceea de Colonelul Donovan. Romnia a czut n
sfera-i de aciune. n complicitate cu Serviciul Secret Armatei Romne i cu
anturajul antonescian, Colonelul Donovan l-a nsrcinat pe agentul sau grec,
strecurat n Romnia, sa ucid un ofier german, nu-l interesa cine. Faptul n
sine, cderea unui ofier german pe pmntul Romniei, trebuia sa serveasc
de detonator ca sa puna n micare firele loviturii de Stat ce-o pregtea de mai
nainte.
Astzi nu mai exista nici un dubiu la ce a servit acest atentat. Azvrlind
rspunderea lui asupra neglijentei sau nepriceperii organelor Ministerului de
Interne, Conductorul Statului l-a destituit fulminant pe Generalul
Petrovicescu i pe colaboratorii lui cei mai apropiai. Au fost mazilii, la scurt
interval, att Ghica, Directorul General al Siguranei, ct i Radu Mironovici,
Prefectul Politiei Capitalei. Au urmat la rnd o serie de prefeci i chestori
legionari din tara. Acetia nu au mai fost nlocuii, aa cum prevedea legea,
prin decrete aprute n Monitorul Oficial, ci au fost somai, pur i simplu, sa
prseasc instituiile ce le-au administrat pn atunci, de ofieri care au venit
n fruntea unor grupe militare. Procedeul lui Antonescu a avut toate
caracteristicile unei lovituri de Stat. El era rebel, iar legionarii victimele unei noi
agresiuni.
19. TRAGICELE ZILE DIN IANUARIE. O DEMONSTRAIE IMPOSIBILA.
De la paginile 17 pn la 25, Privirea Generala, expune cum a decurs
aa-zisa rebeliune legionara. M-am ocupat n extenso de aceasta problema n
volumul II al lucrrii mele Era Libertii. Cititorul va gsi n ultima parte a
acestei cri toate datele i toate informaiile de care are nevoie pentru a obine
o imagine clara asupra evenimentelor.
Efortul penibil al autorilor Pe Marginea Prpastiei de a demonstra
vinovia legionarilor n evenimentele din Ianuarie 1941, nu duce la nici un
rezultat. Demonstraia e imposibila. De nicieri nu reiese ca legionarii ar fi
atacat Conducerea Statului. Nu se poate indica sau identifica nici un act de
agresiune al legionarilor contra Generalului Antonescu. Cnd i unde legionarii
au dezlnuit vreun atac contra lui Antonescu, contra colaboratorilor lui sau
contra armatei?
n schimb se poate stabili cu precizie momentul i tehnica loviturii de
Stat a Generalului Antonescu contra Micrii i contra formelor constituite ale
Statului.
n 20 Ianuarie 1941, Luni, a fost demis Generalul Petrovicescu. n 21
Ianuarie, Mari, n toat tara s-au produs acte de agresiune ale forelor militare
contra instituiilor deinute legal de legionari: prefecturi, chesturi, primarii. n
capitala s-a aplicat acelai procedeu cu Directorul General al Siguranei,
Alexandru Ghica, i cu Prefectul Politiei capitalei, Radu Mironovici.
Unde e rebeliunea? Rebel, cu toate semnificaiile ce merita acest cuvnt,
a fost Generalul Antonescu si, mpreuna cu el, toi acei colaboratori care l-au
ajutat la aceasta ntreprindere trdtoare. Exact ca pe timpul lui Carol,
Generalul i-a trimis plutoanele militare sa ocupe instituiile publice, iar daca
ntmpina rezistenta, sa traga n recalcitrani.
Cine a ucis din primul moment i pe cine? Generalul Antonescu. n mai
multe puncte ale tarii au czut tineri legionari care aprau ordinea legala a
Statului, n care au fost numii prin decrete legale.
Dar Generalul Antonescu a fost rebel i fata de Rege. A nesocotit
semntura Regelui Mihai, care figura pe decretul de nfiinare al Statului
Naional-Legionar. Cnd Regele Mihai a ncercat sa vina de la Sinia la
Bucureti, pentru a media ntre Micare, i General, a fost oprit pe drum de
Rioseanu, arestat i trimis napoi la Sinaia.
Generalul Antonescu i-a fcut n aceste zile trista faima de a fi svrit
un dublu sperjur: fata de Legiune, creia i-a oferit colaborarea i fata de Capul
suprem al Statului, Majestatea Sa Regele.
Autorii crii numesc rebeliune rezistenta ce-au ntmpinat-o militarii la
ocuparea instituiilor publice. Aceasta e cu totul altceva. Aceste ciocniri s-au
petrecut post festum. Generalul Antonescu a dat lovitura de Stat contra
Statului Naional-Legionar. n capitala i n numeroase orae din tara,
funcionarii legionari chestori, prefeci, primari etc., au refuzat sa predea
localurile ofierilor, care cereau sa le ocupe pe baza unor ordine telefonice sau
telegrafice. Masele legionare i ntreg poporul de la sate i orae le-au srit ntr-
ajutor cu zecile de mii, baricadndu-se n cldirile pe care le deineau n mod
legal. Victimele agresiunii antonesciene, legionarii, au reacionat n anumite
puncte ale tarii, refuznd sa accepte somaiile ilegale ale forelor militare. Dar
n-au tras n militari, ci doar au rezistat.
Aceste reacii, juste i legitime, le-au catalogat Antonescu i complicii lui,
rebeliune si, pe baza lor, au trimis miile de oameni n nchisori i la moarte.
n lipsa de dovezi autentice, cartea abunda n afirmaii inexacte, n
interpretri frauduloase, de un amestec de date, mprejurri i momente.
Cele ce s-au petrecut n cursul acestor zile tragice nu pot fi trecute n
capitolul rebeliunii, pentru motivul evident ca ele au avut loc dup lovitura de
Stat a Generalului Antonescu i ca o reacie contra sperjurului svrit de
acesta.
De asemenea nu pot fi catalogate printre preliminariile rebeliunii, acele
momente din guvernarea legionara care s-au petrecut nainte. De pilda,
execuiile de la Jilava sunt un capitol aparte, care i au explicaia i n-au
nimic de-a face cu aa-zisa rebeliune.
O metoda predilecta a autorilor acestei crii este, cum zice romnul, de a
amesteca borcanele. Fapte, ntmplri, cri, aparinnd altei serii de realiti,
dinainte sau dup, sunt adunate grmad i contopite, ca i cum ar face parte
din acel plan conspirativ, al Conducerii Legionare, de a-l rsturna pe
Antonescu. nc de la origine, nc din primele zile ale colaborrii cu
Antonescu, vor sa demonstreze autorii acestei cri, s-au elaborat premisele
conspirative contra Generalului. Elucubraii emanate din nite creiere
mbcsite de ura.
A existat o conspiraie. Dar de partea cealalt a baricadei, conspiraia
nscut chiar n snul anturajului antonescian. n jurul Generalului se
concentraser puternice forte care l mpingeau sa ntreprind gestul fatal:
desprinderea de Micare. Aici i dduser ntlnire Comunitatea Evreilor din
Romnia, serviciile anglo-americane, oameni politici din vechile partide, cercuri
carliste, care pregteau revana, dup execuiile de la Jilava si, pe deasupra
tuturor, chiar n centrul nevralgic al afacerilor Statului, trona Doamna Veturia
Goga, care canaliza spre Conductor, toate aceste nefaste influente, relaii
dubioase, destinate s-l scoat din ni pe General.
 n fata acestui anturaj autoputernic, noi eram fara aprare. Generalul
devenise prizonierul acestor influente oculte, care i-au schimbat cu 180 de
grade orientarea lui politica din primele luni ale guvernrii. Acum noi
devenisem inamicul sau nr.1, noi care l-am adus la putere prin sngele vrsat
i sacrificiile noastre, care l-am proclamat ca pe mntuitorul tarii n
nenumrate momente de exaltare patriotica.
20. NTINAREA MEMORIEI CPITANULUI.
Lucrarea de care ne-am ocupat pn acum, intitulata Pe Marginea
Prpastiei, a avut ca tel principal sa denigreze guvernarea legionara, una din
cele mai fecunde i oneste din istoria moderna a Romniei.
Dar autorii acestei lucrri nu s-au mulumit sa descopere i sa nfiereze
presupusele ilegaliti svrite de legionari, ci au intit mai departe, vrnd sa
demonstreze ca Micarea Legionara, n fundamentele ei, n esena ei ultima, era
o micare strin de ethosul Neamului nostru i nenorocirile ce le-a provocat n
scurta guvernare, nu sunt dect reflexul propriei ei ideologii anarhice i
distructive. n acest scop, au cutat n literatura legionara texte declaraii,
lozinci, care sa justifice punctul lor de vedere. aa se face ca n aceasta carte
apar i o mulime de citate din scrierile de baza ale Legiunii, ntre care sunt mai
des pomenite Circulrile Cpitanului i Crticica Sefului de Cuib. Iat cum
apreciaz spiritele perverse care au conceput aceasta carte doctrina
Cpitanului:
contraziceri flagrante chiar n principiile aa zise codreniste.
exclusivismul dus pn la sectarism.
opunere categorica la ptrunderea elementelor de elita n cadrele
legionare.
rzbunarea fata de toat lumea politica, responsabila de toate
nenorocirile neamului romnesc.
Cu acest procedeu, autorii lucrrii sperau sa demonstreze lumii, din
toate straturile sociale care i-au pus ndejdea n Legiune, ca s-au lsat
ademenii de o concepie duntoare Neamului i care trebuie combtuta cu
ultima energie, pentru a salva viitorul patriei noastre. Eram la un pas, cum
spune titlul crii, de a fi tri n prpastie. Evenimentele ulterioare au
demonstrat cine a trt Neamul n prpastie, nu noi care ne-am sacrificat tot
ce-am avut mai bun pentru a mpiedica alunecarea lui n prpastie, ci
Antonescu cu clica lui de trdtori.
Scribii de la Preedinie, care au compus aceasta carte, nu s-au dat n
laturi sa ntineze i memoria Cpitanului. Pentru a da lovitura de gratie
Legiunii, s-au gndit ca cel mai bun mijloc este sa acopere de blam nsi
figura ntemeietorului Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu. n acest scop, au
reprodus n aceasta carte o scrisoare plina de infamii a lui Mihail Stelescu,
ctre fostul sau sef, pe care-l trdase i vroia s-l ucid. Reproducerea acestei
scrisori este un act care-l descalifica pe Antonescu i regimul sau. Pe de-o
parte, prin masurile luate, vroia sa nimiceasc fizic Micarea, trimind la
moarte ci mai multi membrii ai ei, iar pe de alta parte, prin atentatul moral
svrit contra fondatorului Legiunii, s-l ngroape sub oprobiul opiniei
publice. Doua lovituri paralele, al cror scop final era lichidarea Micrii
Legionare, pentru a face pe placul dumanilor Neamului.
21. CARACTERUL GENERAL AL LUCRRII
Prefaa i Privirea Generala, din volumul I, au avantajul daca se
poate ntrebuina acest termen de a concentra n paginile lor i ntr-o ordine
crescnda, toate culpele ce ni imputa noua: ilegaliti, delicte, crime, pregtiri
de rebeliune etc.
Restul crii Pe Margine Prpastiei, amndou volumele, nu sunt dect
exemplificri presupuse ale acestor nclcri ale legii, abuzuri svrite de
legionari, i interveniile Generalului de a curma aceste acte de anarhie,
incorectitudinile ce le-ar fi descoperit la diversele instituii, extrase din
procesele verbale ale Consiliilor de Minitrii, n care se tratau problemele de
ordine publica, documente sau scrisori provenind la tere persoane, care se
plngeau de comportamentul legionarilor. Nu ne puteam extinde cu expunerea
asupra tuturor acestor infamii la adresa legiunii, ticluite de complicii
Generalului, la redactarea acestei cri. Ar nsemna sa publicam i noi cel putin
o lucrare tot att de mare, pentru a respinge toate acuzaiile ce ni le aduc. De
aceea ne-am limitat sa rspundem, punct cu punct afirmaiilor din Privire
Generala, unde, cum am spus, gsim ansamblul ticloiilor i urilor de care
au fost capabili aceti oameni, care pn mai ieri, au fost colegii notri de
guvernare. E un fluviu de acuzaii, care mai de care de necrezut, avnd rostul
sa ne nmormnteze n istorie.
Chiar se spune n Prefaa, legionarii, prin aciunea lor contra
Generalului Antonescu, s-au sinucis. Legionarii nu se puteau sinucide, pentru
ca n-au ntreprins nimic contra Generalului. Minile noastre au rmas curate,
suferind pn la urma pentru a rmne credincioi jurmntului ce l-am
depus. S-a sinucis Generalul, lund calea attora calai ai tineretului legionar.
i el a intrat n galeria tristelor figuri care au lsat o dra de snge nevinovat n
istoria Neamului: Armand Clinescu, Bengliu, Gherovici, Iamandi, Gabriel
Marinescu i alii.
Dar nu s-a sinucis, ci, n orgoliul lui bolnvicios, a trt toat tara n
prpastie, cum aa de bine indica titlul acestei cri.
VIII.
N BTAIA FURTUNII
Azvrlita de la guvernare prin trdarea lui Antonescu i prin
consimmntul Marelui Reich German, stpn al Europei n acel moment,
Micarea Legionara a intrat ntr-o noua perioada de prigoana, care a dinuit
pn la cderea tiranului, n volbura evenimentelor de la 23 August 1944.
Patru ani de nchisori, suferine i morminte, n care interval n-a slbit nici o
clipa teroarea regimului. O noua furtuna istorica s-a abtut asupra Legiunii,
care nu s-a mrginit la existenta ei, ci a smuls din temelii nsi rdcinile
Neamului.
1. FRMNTRILE LEGIONARE DIN TARA.
Ruptura provocata de Antonescu n sistemul constituional al tarii a
provocat grave neliniti i tulburri n organismul legionar. n cazuri de
acestea, cnd conducerea legitima a unei micri este mpiedicata s-i exercite
funciile ei de orientare i comanda, apar fel de fel de iniiative i o serie de efi
improvizai, care vor sa salveze Legiunea. La acetia e greu sa se disting daca
sunt mnai de o pornire sincera, ca sa ajute cu atitudinea lor ca Legiunea s-
i regseasc echilibrul politic sau daca avem de-a face numai cu aventurieri,
care vor sa profite de tragedia tineretului naionalist pentru a-i satisface
propriile lor ambiii.
Bineneles ca aproape toi din cei ce i-au afiat veleitile de efie n
aceasta perioada tulbure plecau de la premisa ca conducerea anterioara, adic
eu, am fcut greeli i de aceea Micarea a ajuns n situaia grea de astzi. Era
o poziie comoda, pentru ca era agreata i de Antonescu. Generalul nu mai
contenea sa declare ca el este dispus sa colaboreze cu legionarii buni, adic
cu aceia care nu i-au fcut greuti nici n perioada guvernrii legionare i nici
n-au fost amestecai n aa-zisa rebeliune. Cu trecerea timpului s-a adeverit
ca aceasta declaraie, des repetata, era numai un argument de circumstana,
un truc destinat s-i nsele att pe legionarii care credeau posibila o reluare a
colaborrii cu Conductorul Statului ct i cu cercurile germane, care sperau
ntr-o reconstituire a vechii aliane. Cum am scris mai nainte, Antonescu nu
vroia dect sa ctige timp, pn cnd, apropiindu-se rzboiul, chestiunea nu i-
ar mai fi interesat nici pe germani.
n Martie 1941, eu fcusem ncercarea de a nlesni o reluare a
colaborrii, trimindu-i Generalului cunoscuta scrisoare prin Profesorul
Gavanescul. Rezultatul a fost mai mult dect decepionant. Ma expusesem
inutil, pentru ca Antonescu mi-a rspuns ntr-o forma aa de brutala nct i
dezvluise clar inteniile lui de a continua prigoana pn la nimicirea Legiunii.
Bucurndu-se n acel moment de sprijinul nelimitat al lui Hitler, Antonescu se
considera un fel de semizeu al Romniei, care putea s-i azvrle fulgerele
mniei lui asupra unui tineret ngenuncheat, cu ajutorul armatei germane. El
nu i-a dat seama ca cu megalomania lui bolnvicioas, n acel moment, risca
ultima ans de a salva viitorul Romniei.
Drasticul rspuns al Conductorului la scrisoarea mea moderata a ntrit
convingerea n cercurile cpeteniilor legionare, cruate de valul de arestri, ca
singurul impediment n reluarea colaborrii cu Generalul as fi eu i ca dup
expulzarea mea definitiva din orice combinaie politica, ar fi rndul lor s-i
ncerce norocul. Colaborarea Legiune-General rmnea, deschisa, dar numai
cu elemente agreate de Conductor, conform recentelor lui declaraii. Au
nceput atunci fel de fel de sondaje i tatonri, ntre guvern i cpeteniile
legionare libere, ca sa se ajung la un nou acord de guvernare, oferindu-i
Generalului satisfaciile i garaniile ce le cerea. Aceasta perioada a nceput
ndat dup evenimentele din Ianuarie 1941 i a inut pn n toamna aceluiai
an, dar fara rezultate apreciabile. Au fost perioade de discuii mai intense i
altele cnd problema a fost pur i simplu ignorata. Fruntaii legionari angajai
n aciunea de destindere i fceau iluzii, nepricepnd jocul perfid al
Generalului. Acesta, n adncul contiinei sale, nu era deloc convins de
oportunitatea unei reluri a colaborrii cu Micarea. De ce s-i complice
existenta cnd era stpn pe tara, transformnd-o ntr-o vasta cazarma? l avea
pe Hitler, avea armata germana, i mai dispunea i de instrumentul rzboiului,
care, prin natura lui, i ntrea poziia de Conductor al Statului.
n paginile ce urmeaz, vom arata cum s-au comportat diferitele sectoare
ale Micrii Legionare din tara, fie cei ce se aflau n nchisoare fie cei ce se
bucurau de libertate, fiind trecui pe lista legionarilor buni.
2. CE S-A ALES DE GUVERNUL LEGIONAR?
Guvernul legionar, care a condus tara n colaborare cu Antonescu, de la
14 Septembrie 1940 pn la 21 Ianuarie 1941, s-a fracionat, cutndu-i
fiecare membru al lui o orientare proprie. Eu m-am ascuns, mai nti la
Bucureti i apoi dup multe peripeii, am ajuns la Berlin. Minitrii Vasile
Iasinschi, Corneliu Georgescu, Constantin Papanace i-au aflat refugiu la SD,
n Bucureti, a cror, casa se bucura de statut diplomatic. Mihail Sturdza,
fostul Ministru de Externe s-a napoiat acas, de unde a fost ridicat de o
patrula militara i ncarcerat la Malmaison. Aceeai soarta a avut-o i
Generalul Petrovicescu, fostul Ministru de Interne. i el credea, ca i Sturdza,
ca dup retragerea noastr din instituiile publice, situaia se va normaliza i
fotii demnitari nu vor avea de suferit represalii. Generalul Petrovicescu a fost
apoi trt la bara justiiei i condamnat. N-a fost cruat de arestare nici
Profesorul Traian Brileanu, Ministrul Educaiei Naionale, desi el n-a
participat la nici o aciune de strada.
Profesorul Ion Protopopescu s-a bucurat de un tratament de favoare.
Generalul i-a adus aminte de cuvntarea ce-a inut-o Profesorul n Consiliul
de Minitrii, din 27 Noiembrie 1940, dup ntmplrile de la Jilava, cnd s-a
aliniat poziiei Conductorului. Antonescu l-a rspltit, scutindu-l de urmrire
i condamnare. A stat la nchisoare doar vreo doua sptmni i apoi i s-a dat
drumul. acelai lucru s-a ntmplat i cu Alexandru Constant, Ministrul
Propagandei. N-a intrat n lotul responsabililor de rebeliune si, dup scurta
deinere, a fost eliberat. Dar Constant fcuse o greeal de apreciere a situaiei
politice. A intit prea sus. A crezut ca acum i se deschid porile unei noi
perioade de activitate politica, devenind purttorul de cuvnt al maselor
legionare n tratativele cu Antonescu. n acest scop, a scos i o revista cu
caracter legionar, care n-a avut viaa lunga, deoarece contrazicea planurile lui
Antonescu, care nu urmarea altceva dect sa menin Micarea ntr-o stare de
permanenta represiune, pentru a mpiedica orice renatere a ei. Revista a fost
suprimata, iar Constant s-a ales cu o aspra admonestare din partea
Generalului, publicata n ziare. Dup aceasta lecie, Constant s-a retras n
activitatea lui profesionala, renunnd la aspiraia de a mai juca i un rol
politic.
3. ORIENTAREA GRUPULUI CARLIST.
Prin grupul carlist, i neleg pe acei fruntai ai Legiunii care au colaborat
cu Regele Carol II, pn n momentul cnd acesta a fost silit de evenimente sa
renune la tron. n timpul guvernrii noastre, cum era i de ateptat, ei n-au
jucat nici un rol, nici n Stat i nici n Micare.
Despre Augustin Bidianu n-am auzit sa fi ntreprins ceva pe plan politic.
n tot timpul dictaturii antonesciene s-a retras la Sibiu, ocupndu-se de familie
i de chestiunile lui particulare.
 Doctorul Vasile Noveanu, nu s-a ocupat de profesia lui de medic, ci s-a
mutat n Bucovina, unde era nevoie de ntreprinztori n economie, dup
plecarea ruilor. Cu ajutorul influentelor de la Bucureti, a ajuns n posesia
unor fabrici de zahar i de alte produse din aceasta provincie. Poziia
economica ce-a ctigat-o n Bucovina n-a folosit-o numai pentru sine, ci a
adus la lucru n ntreprinderile ce le patrona, o serie de elemente legionare din
Capitala, care altminteri ar fi avut o alta soarta. ntre acetia se afla i inginerul
Nicolau, care a fost angajat la fabricile lui n tot timpul rzboiului.
Doctorul Noveanu a desfurat i o anumit activitate politica, nu direct,
ci prin intermediul lui Radu Mironovici. Comandantul Bunei Vestiri fusese i el
arestat i condamnat pentru aa-zisa rebeliune. A trecut prin mai multe
nchisori, printre care i la cea din Aiud. Vasile Noveanu avnd relaii la
Preedinie, a intervenit pentru eliberarea lui Radu Mironovici, din motive
politice. n eventualitatea unei destinderi i a relurii colaborrii cu Micarea,
Radu Mironovici, pleda Noveanu, ar fi singura personalitate legionara ce-ar
putea strnge Micarea n jurul lui. Intervenia lui Noveanu a dat rezultatul
dorit. Lui Radu Mironovici i s-a scurtat perioada de detenie i a putut reveni ca
un om liber la Bucureti Activitatea politica ce a desfurat-o Radu Mironovici
sub regimul antonescian i rezultatele ei, le vom expune ntr-un alt capitol.
Radu Buditeanu, fostul ministru al Cultelor, nefiind urmrit, a putut s-
i reia activitatea lui profesionala, de avocat n Baroul Ilfov. La adpostul
profesiei lui, a fcut mult bine Legiunii. i-a dat seama de ticloia i crimele
regimului antonescian si, n limitele tolerate de profesia lui, i-a ajutat pe
legionarii trimii n judecata, cu ordine de condamnare de la Preedinie. A
pledat n nenumrate procese mari i mici, reuind n multe cazuri, sa obin
achitarea inculpailor sau reducerea substanial a pedepselor.
4. DESTINUL PROFESORULUI CODREANU.
Dup evenimentele din Ianuarie 1941, Profesorul Ion Zelea Codreanu a
considerat schimbarea peisajului politic din Romnia ca o confirmare a
atitudinii lui fata de mine, luata chiar din primele zile dup victoria de la 6
Septembrie 1940, contestndu-mi conducerea Legiunii i cernd sa fie
proclamat el Sef al Micrii. Am scris, n primul volum al crii Era Libertii,
conflictul ce l-am avut cu Profesorul Codreanu n perioada guvernrii noastre,
culminnd cu atacul de la sediu. Rsturnarea noastr de la putere nu avea alta
semnificaie pentru Profesor dect ca se confirmase punctului de vedere: eram
un uzurpator al destinelor Legiunii i aciunea mea nu putea duce dect la
tragedia ce s-a abtut asupra tarii.
Atitudinea Profesorului l-a aezat automat de partea lui Antonescu. Daca
eu eram cel rau, cel ce cutezasem s-l nfrunt n chestiunea conducerii
legionare, Generalul, prin aciunea lui militara, de expulzare a mea din guvern,
devenise aliatul sau natural. Drumul prea acum deschis ca Profesorul s-i
realizeze aspiraia lui de a deveni Seful Legiunii i de a juca un rol politic
important sub comanda Generalului. Horia Sima era detestat de Antonescu,
era detestat i de nemi, nct Profesorul Codreanu, rmnea legitima rezerva
de reconstituire a Legiunii. Profesorul atepta, dintr-un moment ntr-altul, sa
fie chemat de Conductorul Statului i sa se fac apel la el pentru a reconstitui
Legiunea cu elemente necompromise n rebeliunea din Ianuarie 1941.
Pentru a-i atrage bunvoina lui Antonescu, Profesorul s-a ntrecut n
laude la adresa Conductorului, iar pe mine m-a acoperit de cele mai grele
acuzaii. Eu devenisem, n limbajul Profesorului, un fel de Belzebut, iar
Generalul Antonescu, care i aresta i i mpuc pe legionari, care umpluse
nchisorile cu ei, era ridicat n slava, proclamndu-l un trimis al Cerului, un fel
de Arhanghel. ntre acuzaiile ce mi le aducea Profesorul, erau multe dintre
acelea recent procurate de serviciile de informaii de la Preedinie, care au
aprut ulterior i n cartea Pe Marginea Prpastiei. ntre altele mi azvrlea
nvinuirea ca as fi fost un agent al lui Moruzov. Am explicat n volumul de
amintiri Sfritul unei domnii sngeroase, cum am ajuns sa cunosc acest
personaj, n timpul deteniei mele la Siguran, n Mai 1940, i cum a aprut
numele meu n cartoteca acestuia. mpucarea lui Moruzov la Jilava era
interpretata de Profesor ca o aciune preventiva a mea pentru a astupa gura
aceluia ce putea sa vorbeasc i sa ma ngroape definitiv sub acuzaii. n
realitate, Moruzov a murit odat cu toi cei nchii la Jilava, n noaptea de
26/27 Noiembrie 1940, n urma acelei reacii provocate n cursul lucrrilor de
deshumare a Cpitanului. Am aflat de moartea lui dup ce execuiile s-au
svrit i fara tirea mea.
Declaraiile Profesorului Codreanu, aprute n ziare, n-au avut nsa
efectul ateptat de Profesor. Generalul Antonescu nu se grbea s-i dea
nsrcinarea mult ateptat. Avea alte planuri, care nu coincideau cu
speranele Profesorului. Acesta a fost utilizat de General doar pentru a-i
justifica energicele masuri luate contra rebelilor i pentru a alimenta chiar cu
declaraiile tatlui Cpitanului campania de presa contra legionarilor. Ce mai
vrei, spunea Generalul, daca nsui tatl Cpitanului l acuza pe Horia Sima?
Un argument pe care l-a folosit adeseori i n fata germanilor.
Profesorul Codreanu putea sa joace o carte mare n acel moment
dramatic, daca ar fi fost nzestrat cu darul conducerii. Dar nu pe calea ce
apucase. Nu acoperindu-m pe mine de insulte, caci implicit insulta i zecile de
mii de oameni care crezuser n mine i ma urmaser. Strategia urmata de
Profesor nu putea da roade, cnd tara gemea de lanuri. Toat lumea vedea
cine e tiranul cine e raul, cine aresteaz i omoar. Aliana Profesor-General
era nenaturala. Contrazicea sentimentele unanime ale naiei.
Profesorul ar fi trebuit sa lase chestiunea mea de-o parte, sa uite trecutul
i sa se ocupe de trupul nsngerat al Micrii. Pretenia lui de a lua
conducerea Legiunii, acum n aceste ceasuri de restrite, s-ar fi verificat ca o
aspiraie legitima, daca ar fi tiut sa interpreteze realitile. El trebuia s-i
adune n jurul lui pe toi cei lovii i prigonii, pe toi cei ce zceau n nchisori.
El trebuia sa ofere o speran mulimilor dezorientate. tim ca era greu de
acionat sub dictatura, dar Profesorul ca un om liber, se putea mica cu
uurin, crend un potenial de presiune contra tiranului, care vroia sa
perpetueze prigoana. Acesta ar fi fost meritul sau principal, care, realmente, i-
ar fi creat o problema lui Antonescu, determindu-l s-i revizuiasc poziia
fata de Micare. Eu eram departe, fugar peste hotare, i prizonier al Puterilor
Axei, fara sa dispun de vreun mijloc de a interveni n tara, n timp ce Profesorul
se putea sprijini pe masa a o jumtate de milion de legionari, daca ar fi tiut sa
i-o apropie. Dar prin faptul ca oricnd avea prilejul, ma ofensa i ma ataca,
fara sa ntreprind efectiv ceva pentru salvarea a mii de fiine nevinovate, a
avut ca urmare, nstrinarea de aceia pe care pretindea s-i conduc. N-a
reuit sa dea examenul de conductor. S-a cantonat o poziie minora,
ateptnd dezlegarea situaiei de la Antonescu.
Este adevrat ca Profesorul a aprut pe la unele procese legionare,
depunnd ca martor n favoarea unuia sau altuia, dintre inculpaii pe care i
cunotea, uurndu-le situaia, dar problema de baza rmsese intacta. Ce se
ntmpla cu totalitatea legionara? Rmne mai departe sub cizma lui
Antonescu sau iese la lumina, irupnd din nou n domeniul politic? El n-a
neles perfidia lui Antonescu, care fcea declaraii de circumstana ca vrea sa
lucreze cu Legiunea, dar amna ad kalendas graecas sa ia o decizie.
Profesorul, lipsit de perspicacitate, devenise un port-drapel al propagandei
oficiale, fara sa disting incorectitudinea Generalului, care nu urmarea altceva
dect sa ctige timp pentru a azvrli definitiv Micarea la periferia istoriei.
n vara anului 1941, Profesorul Codreanu suferise doua lovituri grele din
partea Generalului, care ar fi putut s-l trezeasc la realitate. n cartea Pe
Marginea Prpastiei, scribii de la Preedinie nu s-au mulumit sa ma acopere
cu cele mai grave acuzaii, dar s-au atins i de persoana Cpitanului. Au
reprodus n aceasta carte mizerabila scrisoarea lui Stelescu ctre Capitan,
dup trecerea n tabra inamicilor Micrii, n care acesta mproc cu venin i
ura, nobila figura a fostului sau sef. Era un semnal nu numai pentru Profesor,
dar pentru orice legionar, ca regimul e dispus sa mearg pn la ultimele
consecine n prigoana contra legionarilor, ca e vorba de o lupta de exterminare
i nu o simpla ncordare tranzitorie ntre doua forte.
A doua lovitura primita de Profesor, s-a petrecut odat cu moartea fiului
sau Horia Codreanu. Acesta venind noaptea trziu acas a fost mpuscat de un
comisar de strada, n virtutea dispoziiilor de rzboi. Horia Codreanu a fost
nmormntat la cimitirul Bellu, si, cum era de ateptat, a venit multa lume sa
participe la doliul familial. Cnd se desfura ceremonia nmormntrii, au
aprut detaamente de jandarmi, ascunse pn atunci printre cruci, care au
somat mulimea sa se culce la pmnt. Pn i Profesorul Codreanu n-a fost
cruat de umilin de a se trnti jos, sub ameninarea armelor. Care a fost
scopul acestei intervenii? Se zvonise ca vor veni multi legionari dintre cei
ascuni i cutai de autoriti la actul nmormntrii si, cu acest prilej, puteau
fi prini i arestai. Dup legitimrile de rigoare, jandarmii s-au retras i
ceremonia a putut continua. Generalul Antonescu n-a respectat nici durerea
unui tata, care-i pierduse al treilea fecior.
Cele doua ntmplri ar fi trebuit s-l determine pe Profesor la o
schimbare de atitudine fata de regimul Antonescu, care nu urmarea altceva
dect distrugerea totala a legiunii. Nu mai tim daca Profesorul Codreanu a
devenit mai circumspect cu Antonescu, pentru ca peste cteva luni a murit, n
21 Noiembrie 1941.
5. MENTORII PROFESORULUI.
 Profesorul Codreanu avea n jurul lui doi oameni de ncredere, cu care se
consulta cnd ntreprindea vreo aciune politica. Acetia erau Preotul
Dumitrescu-Borsa i Gheorghe Ciorogaru. Amndoi fcuser parte din grupul
de la Berlin n perioada primului exil legionar din Germania, 1938-1940.
Odat cu biruina legionara s-au ntors i ei n Romnia. Pe Gheorghe
Ciorogaru, Doctor n Economie de la Universitatea din Heidelberg, l-am
nsrcinat cu conducerea seciei economice a Micrii, rugndu-l sa atepte
pn se va ivi vreun prilej de a se face apel la cunotinele lui n opera de
guvernare. Ciorogaru a lucrat un timp la secia economica, dar, nemaiavnd
rbdare, creznd ca exista din partea mea un refuz categoric de a-l utiliza n
guvern, a prsit aceasta instituie i s-a ataat Profesorului Codreanu. De
fapt, daca nu ar fi fost amestecat n lovitura de la sediu, din Noiembrie 1940,
Ciorogaru ar fi devenit Subsecretar de Stat la Economie, fiind un om bine
pregtit n materie, n locul Petra, care nu era de categoria lui.
n ceea ce-l privete pe Preotul Dumitrescu-Borsa, s-a purtat amabil cu
mine la nceput i i-am nlesnit accesul la diferite Ministere, pentru a rezolva
chestiuni, ce spunea el, se refereau la nedrepti ce le-ar fi suferit familiile de
legionari n timpul regimului anterior. Dar nici el nu s-a mulumit cu aceasta
poziie ce i s-a prut minora n raport cu trecutul lui legendar. Preotul
Dumitrescu s-a apropiat i el de Profesorul Codreanu, creznd ca, prin sprijinul
lui, va putea ajunge n situaia ce-o avusese pe timpul Cpitanului, cnd fusese
Secretar General al partidului 'Totul pentru tara, nsoindu-l pe Generalul
Cantacuzino n toate deplasrile lui prin tara. Preotul Dumitrescu Bora era la
curent cu ntlnirile mele cu Profesorul i l ncuraja pe Profesor sa ceara
proclamarea lui ca Sef al Legiunii. Odat obinnd Profesorul conducerea
Legiunii, Preotul Bora spera sa devina a doua persoana din Micare, aspirnd
la postul de Secretar General.
Att preotul Bora ct i Ciorogaru l-au sftuit pe Profesor sa intre cu
fora n sediul din Strada Gutenberg si, odat instalat aici, toi legionarii i vor
recunoate conducerea. Lovitura n-a reuit, fiind reprimata n cteva ore de
organizaia legionara din capitala. n cursul cercetrilor, s-a adeverit rolul jucat
de Ciorogaru i Preotul Bora, n organizarea loviturii de la Sediu. Aflndu-se
sub arest, au crezut ca vor fi mpucai ca rzbunare pentru moartea a doi
legionari, care au czut lovii de gloanele altor camarazi, n confuzia ce s-a
produs atunci la sediu. Nu li s-a ntmplat nimic. Nu puteam sa uit trecutul lor
de lupttori, cu toate ca aciunile lor recente au fcut un imens rau Legiunii,
zdruncinnd stabilitatea interna a ei.
Dup cderea noastr de la putere, n urma loviturii de Stat a
Generalului Antonescu, din Ianuarie 1941, Preotul Dumitrescu-Borsa a urmat
linia de orientare a Profesorului Codreanu: cu Generalul Antonescu i contra
mea. Eu eram responsabil de toate calamitile din Micare. Declaraiile lui au
aprut n ziare i au fost publicate i n cartea Pe Marginea Prpastiei. n
special s-a fcut mare tam-tam publicitar pe chestiunea afirmaiilor Preotului-
Borsa ca eu as fi fost responsabil de aciunile ntreprinse n toamna anului
1938 de legionari, aciuni care ar fi avut ca urmare asasinarea Cpitanului.
Preotul Dumitrescu-Borsa uitase ca a fcut i el parte din Comandamentul de
prigoana din aceasta perioada, ca locuia cu Vasile Christescu i aprobase toate
masurile luate de acest Comandament, ca reacie la teroarea crescnda a
regimului. n viaa mea politica, am ntlnit numeroase cazuri de camarazi care
ndeprtndu-se de mine i contestndu-mi locul ce-l ocupam n Micare, erau
cuprini de un fel de amnezie, uitndu-i de propriile lor acte i
responsabiliti. aa i Preotul Bora. Nu-i mai aducea aminte de atitudinea
lui n Comandamentul de prigoana, de energia cu care susinea violenta n
relaiile cu echipa de asasini a guvernului i ma indica pe mine ca unic
fptuitor al acestor acte, cnd n realitate eu nu am fcut dect sa transmit
organizaiilor de pe teren dispoziiile Comandamentului de prigoana.
Preotul Dumitrescu-Borsa devenise o epava umana nc din timpul
refugiului din Germania. El era seful grupului legionar din Berlin i a dezertat
din aceasta funcie, rupndu-se de grup, dup pedepsirea lui Armand
Clinescu, pentru a nu ei acuzat de tragicele ntmplri din tara.
Fcnd declaraii, s-a bucurat, firete de protecia regimului antonescian
i a putut trai n linite i pace toat perioada rzboiului. Dar prestigiul lui n
lumea legionara se redusese la zero. Cnd mii de oameni sufereau din cauza
prigoanei a antonesciene, atitudinea lui nu putea trezi dect amrciune i
dezgust.
Gheorghe Ciorogaru a apucat o cale diferita. Dup ce a fost eliberat din
ordinul meu, i-am trimis vorba sa se retrag din Bucureti i sa se duca n
Oltenia, de unde era originar. Nu era o confinare, ci expresia grijii mele de a nu
cdea victima vreunei rzbunri din cauza mpucturilor de la sediu, unde i-
au gsit moartea doi legionari de elita. Ciorogaru m-a ascultat. S-a retras n
Oltenia, n localitatea de unde era originar, rmnnd acolo n tot cursul
rzboiului. N-a ncercat, dup informaiile ce le dein, sa intre n gratia lui
Antonescu, ci a pstrat tot timpul o inut decenta.
6. LILIANA PROTOPOPESCU.
Dup cderea Preotului Vasile Boldeanu n minile politiei, n
mprejurrile pe care le-am expus n capitolul respectiv, conducea legiunii din
prigoana a fost preluata de Doamna Liliana Protopopescu.
ntre Liliana Protopopescu i soul ei era o mare diferen de caracter. n
timp ce Profesorul Protopopescu, n momente grele pentru Legiune, nclina spre
compromisuri i alibiuri, Doamna Liliana era de o intransigenta eroica. ntre cei
doi soti au existat adeseori friciuni pe aceasta tema. Unul dintre cele mai
amare momente din viaa ei le-a trit Doamna Liliana Protopopescu cnd a
aflat ca, n cursul Consiliului de Minitri ce s-a inut dup ntmplrile de la
Jilava, 27 Noiembrie 1940, Profesorul Protopopescu fcuse declaraii de
ataament pentru General, care vroia sa profite de aceste tulburri, pentru a
smulge efia Legiunii.
Dup nfrngerea noastr, la 23 Ianuarie 1941, Profesorul Protopopescu,
cum am scris mai nainte, n-a mprtit soarta celorlali minitri, ci a fost
eliberat dup doua sptmni de arest, n urma indicaiilor Generalului, care
i adusese aminte de atitudinea lui, n acel memorabil Consiliu de Minitri.
Dup arestarea Printelui Boldeanu, conducerea Legiunii din tara a
rmas fara succesor. Nu era prevzut nici un lociitor. n aceste momente grele,
Doamna Liliana Protopopescu i-a asumat rspunderea organizaiei. Profitnd
de faptul ca ea nu era urmrit, beneficiind de protecia de care se bucura
soul ei din partea guvernului, a nceput sa nnoade fire n toat tara. n acest
scop s-a folosit de legionarele din seciunea feminina. Lucia Trandafir, efa
seciei feminine, fugise i ea peste hotare, ajungnd la Berlin. Cu ajutorul
Doamnelor i Domnioarelor din organizaia feminina, Doamna Liliana
Protopopescu a reconstituit relaiile cu provinciile, reuind sa asigure
coordonarea diferitelor sectoare de activitate a Legiunii. Ea n-a uitat nici
relaiile cu Berlinul. n perioada ct a condus ea Micarea din tara eram
informat cu multa precizie i la timp de toate planurile regimului antonescian,
care nu contenea sa ne administreze noi i noi lovituri. Prin mijloace i legturi
pe care numai Doamna Liliana Protopopescu le cunotea, ajunsese sa ptrund
pn cercurile intime ale Preediniei, transmindu-ne la Berlin tot ce
considera ca era important pentru supravieuirea noastr. Multe avertismente
primite pe aceasta cale au servit echipei noastre de la Berlin ca sa pareze
intrigile ce le puneau la cale serviciile antonesciene, pentru a ne denigra n fata
autoritilor germane, cu scopul de a lua masuri i mai aspre contra noastr.
Doamna Liliana Protopopescu, a fost un monument de inteligenta i
loialitate, aducnd imense servicii Legiunii, ntr-o perioada critica din existenta
ei.
7. VIZITA LUI NEAGOE FLONDOR LA BERLIN.
Neagoe Flondor era vlstar din vestita familie a Flondorestilor, a cror
via a fost strns mpletita cu istoria Bucovinei.
Un membru al acestei familii Baronul Flondor, a ajuns Ministru al
palatului sub Regele Carol II. Fratele acestuia, Neagoe, a simit atracie pentru
Micarea Legionara, unde i-a ctigat destul de repede un loc de frunte.
Cpitanul l-a rspltit cu gradul de Comandant Legionar.
L-am cunoscut pe Neagoe Flondor n vara anului 1940. L-am vizitat la el
acas, n Strada Dorobani, si, cu acest prilej, mi l-a prezentat pe Colonelul
Rioseanu, care locuia n aceeai cldire. Mi-a spus de Rioseanu ca este un
intim al Generalului Antonescu, care, pe atunci, se afla internat la Mnstirea
Bistri. Am avut o conversaie extrem de animata cu Colonelul Rioseanu, care
i-a manifestat simpatiile fata de Micare. Am discutat, n primul rnd, cazul
Generalului Antonescu, scos din circulaie, prin internarea lui la Mnstirea
Bistri. L-am pus la curent cu interveniile mele la Moruzov i Urdareanu,
pentru a fi eliberat.
Nu-mi aduc aminte daca Neagoe Flondor a jucat vreun rol n timpul
guvernrii noastre, dar dup lovitura de Stat a Generalului Antonescu, din 23
Ianuarie 1941, a intrat din nou n aciune, att prin relaiile lui cu Rioseanu,
ncercnd sa mblnzeasc dumnia acestuia fata de noi ct i pe linia
Palatului, prin fratele lui, Baronul Flondor.
n vara anului 1941, nu mai stiu exact n care luna, sunt anunat la
Berlin, prin Mircea Dimitriu, ca a sosit n capitala Reichului Neagoe Flondor i
vrea neaprat sa vorbeasc cu mine. Conform unei metode, de-acum des
ntrebuinata, am fixat ziua i locul ntlnirii n pdurea din jurul Berkenbrck-
ului, care a mai vzut i alti oaspei clandestini:
 Au mai fost la ntlnirea cu Neagoe Flondor, n afara de mine, Iasinschi i
Papanace. Am stat toi patru pe iarba i Neagoe Flondor ne-a fcut o expunere
a situaiei din tara, pe care o cunoteam i din alte izvoare.
Dat fiindc Neagoe Flondor venise i cu un plan de aciune n tara, am
convenit ca nsoitorii mei sa se retrag. Rmnnd singur cu Neagoe Flondor,
acesta mi-a comunicat ca ar avea posibilitatea de a lua contact cu Palatul, prin
mijlocirea fratelui sau, Baronul Flondor. Ar putea transmite Regelui anumite
idei i puncte de vedere, care sa modifice peisajul politic al Romniei,
ntrerupnd prigoana contra legionarilor. Am reacionat sceptic la declaraiile
lui. Ne aflam n rzboi i Generalul Antonescu se bucura de toat ncrederea
Fhrerului. Regele nu dispunea de nici o posibilitate de a influenta cursul
evenimentelor. Doar att l-am rugat pe Neagoe Flondor, ca sa explice Regelui
prin intermediul fratelui sau, Ministru al Palatului, ca noi nu avem nici o vina
n evenimentele sngeroase din Ianuarie 1941 i ca toat operaia aa-zisei
rebeliuni, a fost proiectata i executata de Antonescu.
I-am explicat situaia n care ne gseam noi la Berlin, prizonieri ai
Marelui Reich, i imposibilitatea n care ne aflam sa ntreprindem ceva ca sa
lmurim situaia interna din Romnia.
Ne-am desprit ntristai amndoi. Am apreciat loialitatea i dragostea
acestui om, care, venind dintr-o alta lume, s-a ataat Micrii Legionare.
Legiunea lupta de fapt ca sa apere i marile tradiii ale acestei familii de
crturari bucovineni, nnobilai de mpratul Austriei.
8. NCERCRI DE APROPIERE DE MICARE.
Am notat ncercarea lui Antonescu de a se autoproclama Seful Legiunii
ndat dup retragerea noastr din instituiile publice, n 23 Ianuarie 1941, ca
urmare a ultimatum-ului lui Hitler. Hotrrea lui a czut n gol. Nu a avut nici
un rsunet: nici n snul Legiunii i nici n tara. Era i firesc ca planul lui de a
deveni Seful Legiunii sa nu trezeasc nici cea mai uoar aprobare. Dup ce
ataca pe legionari cu armata i trage n ei, omorndu-i pe cei ce opuneau
rezistenta, se rupseser legturile morale ntre el i tineretul tarii, nct o
recunoatere a conducerii lui era imposibila.
Completez aici ca, n vara anului 1941, s-au mai fcut doua ncercri de
apropiere ntre Mareal i Micare, care s-au ncheiat tot att de lamentabil din
motivele pe care le voi expune.
O prima cale ce-a ales-o Antonescu pentru a cuceri efia Legiunii, a fost
prin Profesorul Codreanu. L-a autorizat pe Profesor sa tina un Congres
Legionar cu personaliti neamestecate n rebeliune i ostile lui Horia Sima.
Congresul s-a inut la Craiova, avndu-l ca regizor principal pe Preotul
Dumitrescu-Borsa, primul sftuitor al Profesorului i agreat i de cercurile
antonesciene.
Au participat o serie de fruntai ai Legiunii aflai n aceasta situaie
speciala, Congresul n-a dus la rezultatul ateptat de General, deoarece cnd s-
a pus problema acestuia ca viitor sef al Legiunii, Profesorul Codreanu a srit ca
ars, spunnd:
Asta nu se poate, caci doar eu sunt Seful Legiunii.
 De pe aceasta poziie, Profesorul n-a putut fi scos, cu toate struinele
unor participani, care susineau candidatura Generalului. Congresul s-a
ncheiat cu proclamarea Profesorului ca sef Spiritual al Legiunii, pentru a
menaja susceptibilitatea Generalului, avnd calea libera de a fi desemnat mai
trziu sef politic al Legiunii i de a exercita efectiv comanda ei.
O a doua ncercare a Preediniei, mult mai serioasa i mai bine
pregtit, de a se apropia de Micare, s-a svrit prin Comandantul Bunei
Vestiri, Radu Mironovici. Fiind adus la nchisoarea din Deva, prin luna
Octombrie 1941, acesta a povestit unui grup de legionari cum s-a angajat n
procesul de mpcare dintre Legiune i General.
Iniiativa, de asta data, a venit din partea unor generali, care colaborau
cu Antonescu la efortul de rzboi. Acetia, spunea Radu Mironovici, i-au dat
seama de vidul lsat n tara de Micare, att pe plan economic ct i pe plan
moral, afectnd i inuta trupelor de pe front, i i-au cerut lui Antonescu sa
reconsidere problema legionara, n vederea unei apropieri.
Generalul (acum Mareal) s-a lsat convins i le-a cerut sa ia contact cu
o personalitate legionara, n vederea unor discuii prealabile. Generalii s-au
fixat asupra lui Radu Mironovici, fiind unul dintre cei cinci ntemeietori ai
Micrii, socotindu-l ca un om cu suficienta autoritate asupra ntregii Legiuni.
n discuiile avute cu Generalii, s-a ajuns la un perfect acord ntre cele
doua parti. Radu Mironovici le-a comunicat ca este oricnd dispus sa se
angajeze ntr-o aciune de nelegere i colaborare cu regimul actual.
A rmas doar sa aib loc ntlnirea lui Radu Mironovici cu Antonescu i
sa se puna bazele nelegerii. La nceput convorbirea cu Marealul s-a
desfurat satisfctor. Acesta i-a comunicat ca este dispus sa dea ocazie
legionarilor sa aduc energia lor n folosul tarii.
Mironovici i-a cerut nsa lui Antonescu, ca n prealabil, ca o condiie sine
qua non, sa dea dispoziie ca legionarii sa fie scoi de sub acuzaiile nedrepte i
cei ce se aflau n nchisori, sa fie eliberai i reabilitai.
Generalul i-a dat asigurri ca va da ordinele necesare ca aceste doleane
sa fie realizate n cel mai scurt timp posibil. I-a cerut sa se puna imediat pe
treaba pentru a regrupa n jurul lui, ca ntemeietor al Legiunii, toate forele vii
ale Micrii. Atunci Radu Mironovici a avut o tresrire i vznd bunvoina
Marealului, s-a ncumetat sa mai ceara ceva.
Mai este ceva, Domnule General, s-mi permitei sa ma duc n
Germania, sa ma ntlnesc cu Horia Sima i s-i cer aprobarea pentru acordul
ncheiat.
Pe mine ca ntemeietor, ma vor urma cteva elemente, dar el este Seful
Legiunii i fara acordul lui nu ma pot angaja la nimic.
Cnd a auzit Antonescu aceasta declaraie, a avut un acces de furie i a
ntrerupt conversaia. Radu Mironovici a poposit din nou n nchisoare i
nelegerea nu s-a putut face.
Evident ca am admirat atitudinea lui Radu Mironovici, dar, din punct de
vedere tactic, a fcut o eroare. Putea sa fac nelegerea cu Antonescu, care ar fi
avut ca urmare eliberarea legionarilor din nchisori, chiar fara aprobarea mea.
Radu Mironovici era un om loial i distins i tiam ca nu va ntreprinde contra
mea aciuni stil Preotul Bora. Mai trziu ne-am fi neles i ar fi primit
aprobarea mea. Dar el nu-i imagina ca simpla pomenire a numelui meu, n
cursul convorbirii cu Antonescu, va duce la ruperea tratativelor.
IX.
SFRITUL UNUI AN TRAGIC
Anul 1941 se apropia de sfrit, fara sa nceteze o clipa teroarea contra
Legiunii. A fost un an ntunecat. De nicieri nici o raza de speran. aa i
rspltea Noua Europa pe cei mai credincioi aliai ai ei. aa i rspltea
regimul din tara pe cei mai hotri aprtori ai patriei.
1. PRESIUNI DIN TOATE PRILE.
Situaia politica a grupului de legionari n Germania era grea. Eram
supui unui regim de supraveghere poliieneasca, cu scopul de a nu
ntreprinde nici o activitate care ar putea tulbura bunele raporturi ale Reichului
cu Antonescu. Pentru a-i face pe placul acestuia, guvernul german a interzis i
relaiile legionarilor cu familiile lor din tara. Daca am fi nclcat aceste
angajamente, eram ameninai cu extrdarea.
Am mai avut amara surpriza sa constat ca Gestapo-ul i cauta
informatori chiar i n rndurile noaste. Petre Ponta, fiind cstorit cu o
germana, a fost solicitat de Legath sa fie informatorul lor, amintindu-i ca are
obligaii i fata de patria lui adoptiva, unde locuia de zece ani. Ponta a refuzat
politicos, justificndu-se cu ederea lui n tara aproape de mine, n timpul
guvernrii noastre, care-i interzice moralmente sa fac acest serviciu. Alii au
fost mai slabi de nger i au acceptat sa fumizeze informaii agenilor lui Mull,
seful seciei IV. Acum ce puteau sa spun acetia n-avea dect o importanta
secundara. Nici un legionar nu s-a gndit sa ntreprind vreo aciune spre tara
i nici cel putin nu era criticata persoana Conductorului. Izbucnise rzboiul
din rsrit i legionarii comentau operaiile de pe front, bucurndu-se de orice
succes al armatelor germano-romne. Nu tot aa gndea Antonescu, care s-a
folosit de rzboi pentru a ucide ct mai multi legionari.
Dar dintre toi legionarii refugiai n Germania, eu aveam situaia cea mai
grea. Eram supus la mari presiuni politice i morale ca sa renun la efia
Legiunii. Centrul de unde pornea aceasta campanie de intimidare a mea,
pentru a ma obliga sa trec altui frunta al Micrii conducerea Legiunii, era
Ministerul de Externe german. Cu aceasta intervenie n afacerile interne ale
Micrii, funcionarii din Wilhelmstrasse, care l consiliau pe Ribbentrop s-l
sprijine pe Antonescu, n evenimentele din Ianuarie 1941, urmreau doua
obiective:
s-i justifice punctul lor de vedere, demonstrnd lui Ribbentrop i
Hitler ca nsui Comandantul Micrii i recunotea culpabilitatea, prin actul
renunrii la conducerea ei;
sa nlesneasc o eventuala reluare a colaborrii ntre Micare i
General, plan pe care-l ineau n rezerva, chiar dup ce se convinseser ca
Antonescu fusese de rea credin, cnd le declarase, de attea ori, ca e dispus
sa se neleag cu legionarii buni.
Nemaifiind Sima n fruntea Legiunii, urmaul lui ar putea fi mai uor
agreat de General.
 Aciunile ntreprinse contra mea din sfera Ministerului de Externe
german veneau pe mai multe cai. Mai nti n toate ntrevederile avute cu
Rademacher i Legath la Berkenbrck, cel dinti nu scapa nici un prilej sa
repete aceeai fraza: Fhrerul nu va mai colabora niciodat cu Horia Sima, din
cauza refuzului acestuia de a merge cu Antonescu la ntlnirea de la
Obersalzberg din 14 Ianuarie 1941. Cnd rostea aceasta sentina, Legath
tcea, iar ceilali care erau cu mine, Iasinschi, Papanace, Corneliu Georgescu,
se nvluiau de asemenea n tcere. Eu, la rndul meu, ce era sa spun? Cum
ma puteam opune unei decizii a lui Hitler? Eram prizonierul lor, dar eram i cel
mai primejduit dintre toi. Nu m-am aparat sub nici o forma, dar nici nu le-am
dat satisfacia unui rspuns pozitiv. Renunarea mea la efia legiunii a rmas
incerta.
n vara anului 1941, presiunile s-au multiplicat, devenind tot mai
struitoare. Bietul Stoicanescu, de cte ori venea din expediiile lui de la Berlin,
mi aducea vesti ngrijortoare. Din cercurile germane, ataate Ministerului de
Externe, se filtrau aceleai atacuri mpotriva mea, coinciznd cu ceea ce declara
Rademacher. n esen se repeta ca o colaborare ntre Reichul german i Horia
Sima nu mai e posibila. Era o invitaie clara de a prsi efia Legiunii. Chiar i
n presa germana apruser notie i articole cu un coninut asemntor.
La acest cor de dezaprobri ale persoanei mele, s-au adugat i presiuni
venite din mijlocul camarazilor mei. La Berlin locuia, n stare de libertate,
legionarul Adrian Brtianu, cunoscut nc din primul nostru exil la Berlin,
1939-1940. Acesta lucra la emisiunea romneasca de radio i avea legturi i
cu funcionarii din Ministerul de Externe. Pe aceasta filiera ptrundeau pn la
Berkenbrck informaii destinate s-mi zguduie ncrederea n viitorul Legiunii,
atta vreme ct m-a crampona sa rmn n fruntea ei. Eram o carte arsa.
Casa lui Adrian Brtianu era frecventata de Viorel Trifa i acesta se ntorcea cu
sacul plin de tiri defavorabile persoanei mele. Era aceeai placa, auzita de
attea ori de la Rademacher, dar cu nflorituri i nuane. Odat a venit cu
comentarii auzite de la un nalt funcionar al Ministerului de Externe, numit
Wrede, referitor la scrisoarea ce i-am trimis-o eu Generalului, cnd am prsit
tara, trecnd n Bulgaria, n Martie 1941. Wrede spunea ca scrisoarea a fost
inoportuna i a fcut mai mult rau relaiilor germano-romne. Nu pricepeam
cum o scrisoare de loialitate fata de General, dup toate cele ntmplate n
Romnia, putea sa duneze intereselor Reichului n Romnia. Aceste
comentarii aveau alt scop: sa ntreasc impresia, ntre camarazii mei, ca eu
sunt un personaj suprtor pentru politica Reichului n Romnia i trebuie sa
ma dau de-o parte.
Lovit din toate prile, expus sa provoc mnia lui Ribbentrop i a nalilor
funcionari din jurul lui, care fuseser complici la decizia luata de Fhrer a-l
susine pe Antonescu contra noastr, cu ajutorul armatei germane din
Romnia, la o ntlnire avuta cu Rademacher i Legath, n 2 Noiembrie 1941,
am fcut o declaraie de acceptare a sugestiilor lor: Ma retrag de la conducerea
Legiunii n momentul n care problema legionara se va rezolva n tara. Odat
reluata colaborarea cu Antonescu, rolul meu nceteaz i altul va fi chemat sa
conduc destinele Legiunii. Generalul Antonescu nu va mai trata cu mine, ci cu
succesorul meu. Eu voi continua sa rmn n Germania.
Declaraia mea i-a impresionat pe toi cei prezeni. Eram chiar la masa i
au ascultat-o toi camarazii de la Berkenbrck ntr-o tcere mormntala.
Rademacher a luat cunotin de declaraia mea, creznd ca se va ntoarce la
Berlin cu un trofeu diplomatic.
De fapt eu azvrlisem rspunderea nlocuirii mele asupra Ministerului de
Externe german. Rmne ca aceasta instan sa obin din partea lui
Antonescu aprobarea relurii colaborrii cu Micarea, dup ce piedica
principala, adic eu, cum credeau nemii, disprea de pe eichierul politic.
Drumul prea liber ca sa se restaureze binomul Antonescu-Miscare. Dar aici s-
au nelat cercurile oficiale germane. Nu eram eu piedica principala pentru a
ajunge la o noua nelegere, ci Conductorul nsui, care, de la izbucnirea
rzboiului, renunase la ideea de a-i mai avea alturi de el pe legionari n
guvern. Anumite ncercri de apropiere cu legionarii din tara, cu excluderea
celor din Germania, pe linia Profesorului Codreanu i a lui Radu Mironovici, se
dovediser tot att de sterile. n Noiembrie, cnd am fcut eu aceasta
declaraie, Generalul se fixase definitiv pe poziia de eliminare totala a Micrii
din calculele lui politice.
2. CDEREA ODESEI.
Ni s-au umplut inimile de bucurie cnd am aflat vestea ca dup un lung
asediu, care a durat peste doua luni, Odesa a czut n minile armatei romne.
Tot atunci am aflat ca Transnistria, inutul dintre Nistru i Bug, va trece sub
administraia romneasca. Ne gndeam ca, la ncheierea pcii, acest teritoriu
va rmne definitiv ncorporat Statului Roman. Era o compensaie pentru cei o
suta de ani de ocupaie ruseasca a Basarabiei i pierderile grele ce le-am suferit
n acest rzboi.
Mai trziu, entuziasmul nostru pentru cderea Odesei ne-a sczut cnd
am aflat preul ridicat ce-a trebuit s-l plteasc armata romna pentru
aceasta victorie. Peste 120.000 de ostai au czut n aceste lupte, o cifra enorm
de ridicata n raport cu pierderile avute de armata germana pe ntreg frontul de
rsrit, pn la acea data, l5 Octombrie 1941, de circa 200.000 de mori.
Generalul Antonescu fcuse imensa greeal de a refuza ajutorul militar
oferit de Hitler la ocuparea Odesei. Numit la 23 August Mareal al Romniei, nu
vroia sa mpart gloria ocuprii Odesei nici chiar cu germanii. El credea, dup
informaiile primite, ca portul i oraul erau slab ntrite i dintr-o singura
ofensiva vor cdea n minile ostailor notri. S-au succedat nu una, ci patru
ofensive, repetate la scurte intervale, pn a putea fi alungai ruii din Odesa.
Ei au evacuat de bunvoie ntriturile, la 15 Octombrie 1941, iar n dimineaa
de 16 Octombrie, trupele romno-germane, au constatat ca nu mai aveau nici
un inamic n fata.
tirile despre masacrul fioros de la Odesa s-au filtrat putin cte putin n
grupul legionarilor din Germania. Eram acaparai atunci de cursul general al
rzboiului, de noile victorii germane n rsrit, pe care le auzeam aproape zilnic
transmise de posturile de radio, n sunet de fanfara. Nu ne ndoiam ca Rusia va
fi nfrnta n scurta vreme i Hitler i va putea concentra toate forele contra
inamicului din Vest. Abia n iarna anului 1942, am nceput sa avem ndoieli,
ntrebndu-ne cum se va sfri acest rzboi, de care depindea i viitorul
Romniei.
3. UN CRCIUN LINITIT.
Dintre toate momentele trite la Berkenbrck, mi-a rmas n minte, ca
un popas odihnitor, Crciunul Anului 1941. Nu stiu cum se fcuse ca n
mijlocul attor amrciuni i dureri, toi cei responsabili de soarta noastr,
ncepnd de la efii poliieneti de la Berlin i de la Frankfurt/Oder, pn la
gazda noastr, ofierul SS Hartig, se ntrecuser sa ne ajute n nenorocirea
noastr, oferindu-ne cteva momente plcute, cu prilejul Naterii Domnului.
Mai nti, n-am fost tulburai de consilierul de la Externe, Rademacher,
care ntotdeauna venea cu vesti rele cnd se deplasa s-i vad prizonierii.
Chiar tirile ce le primeam din tara, nu mai aveau cruzimea de alta data. Pare
ca se domolise i firea sanguinara a lui Antonescu. Cine tie, pierderile suferite
la Odesa l-au determinat sa fie mai tolerant cu legionarii. Ne-am bucurat de o
pauza politica. La Rostock, de asemenea, dup masa oferita legionarilor de
Heinkel, renviase optimismul. Se vorbea de iminente tratative cu Conductorul
din tara.
Gazda noastr, Haitig, ne-a oferit o masa deosebit de buna, care depea
cu mult raia obinuit. Se vedea ca primise cartele suplimentare pentru a
putea procura articolele necesare unui surplus de hrana. Ne-am trezit i cu un
pom de Crciun, ntocmit dup toate regulile, cu serpentine, lumnri i
dulciuri. N-a lipsit nici vinul la masa de seara, care s-a prelungit pn noaptea
trziu, n ajunul Crciunului.
n ziua de Crciun am avut alte surprize. De la Berlin au venit sa ne
viziteze i sa petreac mpreuna cu noi Naterea Domnului, Lucia Trandafir i
familia Arnautu. Aceti legionari se bucurau de libertate. Nu stiu prin ce
mprejurri scpaser de sub controlul politiei, nefiind asimilai celor ce trebuia
sa fie internai la Rostock, desi deinuser funcii n tara i fuseser amestecai
n evenimentele din Ianuarie 1941. Arnautu avea un apartament la Berlin, iar
Lucia Trandafir locuia mpreuna cu ei.
Bineneles ca ne-au adus i ei darurile lor: fel de fel de alimente, de care
duceam mai mare lipsa. Dup masa de la amiaza, am fcut tot grupul o lunga
plimbare n mprejurimi, de-a lungul Spreei i prin pdurile ce ne nconjurau.
Glumeam, rdeam i fredonam arii, ca i cum lumea era a noastr. Frunile se
descreiser i chiar interpretam aceasta mrinimie a autoritilor, ca un semn
al destinului. Se schimba ceva n relaiile noastre cu superiorii de la Berlin? Se
pregteau sa ne modifice statutul de refugiai, cu domiciliu forat? Oamenii, n
aceste mprejurri se leag de orice speran, orict de firava ar fi. Credeam ca
s-a spart undeva cercul de fier care ne strngea din toate prile i va rsri din
nou soarele pentru noi.
X.
1942: ANUL STABILIZRII POLITICE
n timp ce Anul 1941 s-a caracterizat, din perspectiva Legiunii, printr-o
avalan de crncene lovituri ce le-am primit din partea coaliiei antonesciene-
hitleriste, Anul 1942, l putem denumi Anul stabilizrii politice. Situaia
Micrii nu s-a mbuntit nici n patrie i nici n exil, dar, prini n vrtejul
rzboiului, att guvernanii din tara ct i cei ai Reichului, au socotit ca ne-au
administrat suficiente lecii ca sa ne cuminim i sa nu le mai facem greuti.
Micarea era paralizata prin aceasta dubla presiune i nu mai reprezenta nici
un pericol, nici pentru Antonescu i nici pentru presupusele interese ale
Reichului.
1. RELAIILE DINTRE NOI.
ntre grupul de la Rostock, garnizoana noastr de la Berlin i conducerea
centrala de la Berkenbrck, era un du-te-vino continuu. n principiu i conform
iscliturii noastre pe documentele prezentate de Gestapo, orice contact ntre
cele trei grupe legionare era interzis. Se putea cltori dintr-un punct ntr-altul,
dar numai cu aprobarea organelor de la Berlin. n realitate, situaia era alta. Cu
oarecare precauii, circulaia era libera. De la Rostock, multi camarazi se
deplasau la Berlin, unde, prin mijlocirea celor ce locuiau aici Tiana i Petre
Ponta n special ajungeau uor n contact, fie cu mine, fie cu alte cpetenii de
la Berkenbrck. n aceasta perioada am fost tratai cu liberalitate de organele
poliieneti. Ele erau informate precis de micrile noastre continue, dar se
prefceau ca nu vad, desi, eram siguri, ca i adunau documente pentru a
justifica o eventuala agravare a condiiei noastre de prizonieri politici. Hrtiile
semnate de noi le ddeau dreptul sa intervin n orice moment pentru a curma
abuzurile noaste cu ospitalitatea germana.
n aceasta perioada, postul de Ministru al Romniei la Berlin a fost
ocupat de un diplomat de cariera, Raul Bossie. Acesta, desi numit de regimul
antonescian, nu a depus un zel excesiv n urmrirea micrilor noastre. Era un
om prea fin i distins, ca sa se transforme ntr-o unealta umila a lui Antonescu.
i fcea datoria de ministru n mod contiincios, dar nu avea apucturi de
inchizitor. n modul acesta, informaiile primite la Bucureti, pe canalul
Legaiei, asupra agitaiilor legionare, erau mai putin alarmiste i n aceeai
msur se rreau i interveniile fcute la Berlin, pentru a determina nsprirea
masurilor luate contra noastr.
De la nceput, s-a creat o divergenta ntre Himmler i Ribbentrop pe
chestia tratamentului ce trebuia sa ni se aplice. Himmler, mai bine informat,
pleda n fata Fhrerului pentru un tratament amical al problemei legionare,
pn ce mprejurrile vor permite o reluare a colaborrii cu Conductorul
Statului. Ribbentrop, de alta parte, era total acaparat de Antonescu, vznd n
el un colaborator loial al Fhrerului. Atitudinea lui Ribbentrop era puternic
influenat de rapoartele ce le primea de la Bucureti unde, funcionarii mari i
mici de la Legaie susineau cu fanatism cauza lui Antonescu. Oamenii lui
Himmler, destinai la supravegherea legionarilor, erau recrutai n general
dintre ofierii crescui n SS si, ca atare, erau mult mai apropiai de noi dect
funcionarii de la Externe. Cei dinti, n msura n care puteau i nu nclcau
ordinele, tolerau deplasrile noastre dintr-un loc ntr-altul, cu att mai mult cu
ct erau interesai i ei sa afle anumite lucruri din tara, care puteau dauna
intereselor Reichului. Ei se ndoiau de loialitatea lui Antonescu i a anturajului
sau, un grup de profitori de ultima ora, care s-au substituit prin intrigi Micrii
Legionare la conducerea Statului. Ofierii SS, care erau n acelai timp i
comisari de politie, erau bucuroi sa afle informaii asupra duplicitii lui
Antonescu, pe care le transmiteau apoi lui Himmler i de la acesta lua calea
Externelor sau a Cancelariei lui Hitler.
Cum cursul rzboiului cu ruii se desfura favorabil Puterilor Axei, nici
Antonescu nu-i putea cere mai mult lui Hitler, fiind convins ca ostilitile se vor
termina cu victoria Germaniei, cel putin pe continent. El era ataat de Hitler nu
prin tratate, ci prin for impresionanta a Reichului, care se proiecta
amenintoare asupra oricui ar ncerca sa i se opun. n acest moment
obinuse de ajuns: eliminarea Micrii de la putere i declararea legionarilor
fugari n Germania ca prizonieri politici, ceea ce-i priva de dreptul de a avea un
cuvnt de spus n afacerile interne ale Romniei.
2. BOMBARDAMENT ENGLEZ LA ROSTOCK.
ntre 23 i 29 Aprilie 1942, n toate nopile, avioane engleze au
bombardat, n valuri nentrerupte, oraul Rostock i fabrica de avioane Heinkel.
N-a fost cruat nici cartierul din jurul casei unde locuiau legionarii. Aprarea,
extrem de slaba. n primele nopi, avioanele engleze au bombardat telurile
fixate, fara sa ntmpine vreo reacie. Cu repeziciune, s-a organizat i aprarea
si, n ultimele nopi, avioanele engleze au fost interceptate de aviaia germana
de vntoare.
Pagubele, imense. Nenumrai mori n centrul oraului. Rostock a fost
primul dintre oraele Germaniei care a suferit bombardamente devastatoare.
Barcile unde locuiau legionarii s-au ales doar cu cteva geamuri sparte.
Fabrica Heinkel fost pe jumtate distrusa. Producia de avioane, ntrerupta
pentru cteva sptmni. Numeroase avioane au fost lovite pe cnd se aflau
nc pe antier i erau gata sa ias din fabrica. Pentru repararea halelor i
nlocuirea materialului distrus, au fost concentrai la Rostock vreo doua mii de
meseriai calificai. Lucrul a nceput imediat i urmele bombardamentului s-au
eliminat repede, prin eforturile combinate ale celor venii ad-hoc i ale vechilor
muncitori.
Oraul, o ruina. Legionarii notri aveau mari dificulti ca sa gseasc o
prvlie. Circulaia era extrem de grea. Tramvaiele nu funcionau. Doar
autobuzele i acestea destul de rar.
3. REVISTA AXA REAPARE LA ROSTOCK.
Un eveniment excepional n viaa grupului legionar confinat la Rostock,
a fost reapariia revistei Axa.
Axa a fost ntemeiata, la nceputul anului 1933, de ctre un grup de
tineri intelectuali din Bucureti, care s-au ataat Micrii n aceasta perioada
de expansiune legionara. Echipa de direcie era constituita din Mihail
Polihroniade, Victor Vojen i Alexandru Constant. Au devenit colaboratori
permaneni ai Axei, Ion Mota, Vasile Marin, Victor Puiu Grcineanu, Alexandru
Tell, Vasile Christescu, Virgil Rdulescu i alte elemente de elita ale organizaiei
legionare din capitala. Au aprut n total 24 de numere din revista Axa n 1933.
Odat cu prigoana dezlnuit contra Legiunii n 1933-1934, a disprut i
revista. Reapariia ei n perioada 1934-1940 n-a mai fost posibila din cauza
cenzurii guvernamentale, exercitata fara ntrerupere n toi aceti ani.
 Axa trebuia sa reapar n timpul guvernrii legionare. Cum spune Paul
Costin Deleanu, se pusese la punct reluarea publicrii revistei n cursul lunii
Ianuarie 1941, dar viforul antonescian care s-a abtut asupra tarii n aceasta
luna a nbuit n fasa iniiativa. Revista trebuia sa reapar sub ngrijirea
Doamnei Mary Polihroniade, sotia fondatorului revistei, ucis la Rmnicu-Sarat,
ea nsi o distinsa intelectuala.
Redactorul Axei de pe rmul Marii Baltice a fost Pavel Costin Deleanu. n
jurul lui s-au concentrat, aducndu-i contribuia, toi intelectualii de seama ai
acestui grup.
Dup cum citim n Cuvntul nainte al redactorului, noua revista va
menine cea mai deplina unitate principiala cu prima echipa de redacie. Se
va manifesta pe linia celor doua note eseniale ale celor 24 de numere aprute
n 1933: stricta actualitate politica, de-o parte, linie de doctrina legionara n
cele trei planuri, micare, popor, stat de alta parte.
Caietele revistei, spune redactorul, se vor mbogi n plus cu o noua
perspectiva, impusa de evoluia Micrii: se vor publica lucrri specifice fazei de
guvernare legionara din tara. Acestea vor avea n chip natural un caracter nu
numai doctrinar, ci i programatic.
Aflnd de intenia grupului legionar de la Rostock de a scoate o revista,
am ovit la nceput s-mi dau asentimentul. n situaia n care ne gseam, de
oameni neliberi, supui anumitor condiii de semi-prizonierat politic,
ameninai permanent sa ni se schimbe statutul n mai rau, mi-era teama de
consecine. Dar, n urma insistentelor sefului acestui grup, Nicolae Petrascu,
am acceptat n final sa le dau aprobarea. Dar le-am atras atenia ca, pe ct este
posibil, sa evite o confruntare justificativa cu guvernul de la Bucureti, pentru
a nu da prilej Antonescienilor sa ne arate cu degetul autoritilor germane.
Echipa de redacie s-a meninut, n general, n cadrul acestor instruciuni.
Rareori s-au strecurat n articolele colaboratorilor anumite aluzii la recentele
evenimente.
Noua Axa a avut ca subtitlu Caiete Legionare de istorie, doctrina i arta.
Au aprut n total trei numere, toate n primvar i vara anului 1942.
Pavel Costin Deleanu, redactorul publicaiei, contient de situaia
excepional n care ne gseam, tine sa precizeze ca revista este un buletin de
circulaie strict restrnsa la marginile grupului Rostock. Nu era destinat sa fie
difuzat nici n tara i nici n Germania.
n ce privete scopul apariiei acestei publicaii, Pavel Costin Deleanu
indica importanta ei pentru meninerea unitii grupului legionar de la
Rostock.
Totodat, nsui numele Axei reprezint i cealalt unitate, unitatea n
timp, continund, peste orice vicisitudine, o serie istorica de tradiie legionara.
Pe aceasta cale, caietele de fata nzuiesc sa constituie, n sirul periodicei lor
apariii un mijloc n plus al unitii noastre, nu numai o expresie a ei, a acestei
uniti peste orice biruitoare, dar tocmai de aceea i iari att de greu
ncercata.
Redactorul nu uita nici condiiile grele n care se ntocmete revista. Cei
ce scriu sunt oameni trudii de munca n fabrica. Veghind n ceasuri trzii de
noapte, dup oboseala celor zece ore de greu lucru zilnic n fabrici, ne gndim
totui ct putem mai riguros la temeiurile i la perspectivele luptei noastre
legionare.
n aceasta comunitate de monahism laic, care va sta poate n viitor, la
baza instituiilor de educaie, i concentrare comunitar-legionara, legionarii i
storc ultima energie, spre a-i rndui i mprti unul altuia gndurile.
O singura prere de rau l frmnta pe redactor cnd contempla
minunatele lucrri ale attor elemente de valoare, aternute pe haine dup
aspra munca din fabrica prea slabele mijloace tehnice de tipritura nu sunt n
stare sa valorifice, nici calitativ i nici cantitativ, dect n mica parte i msur,
bogata, att de bogata producie.
Dar nimic nu poate mpiedica spiritul legionar s-i piard combativitatea
i ncrederea n viitor. Paul Costin Deleanu, ncheie cu o mrturisire de
credin: Vom strui nsa, ca aceasta unitate a gndirii legionare n pribegie sa
continue sub orice forma, ct de precara, prin orice noi etape, ct de lungi i
orict de anevoioase, pe oriunde va fi sa ne poarte tragicul nostru destin,
destinul poporului romn.
Continuam linia istorico-politica a Cpitanului nostru, ntr-o desvrit
unitate interioara, cei de aici, cu cei de pe front i nchisori, ca oamenii
revoluiei europene de pretutindeni sa se poat ntlni n spiritul unitar al
creatorilor micrilor de nnoire continentala.
Caietul Nr. 1 cuprinde articole din cele mai variate domenii: istorie,
doctrina, amintiri, probleme de educaie legionara, probleme economice i
politica externa. Un excepional articol de educaie legionara semneaz Eugen
Theodorescu: Drumul pn la gradul de legionar i viaa cuibului. De
remarcat apoi doua articole cu caracter economic: Organizarea economica a
Romniei Legionare, de Dr. Ion Cenger, i Lucrrile publice n Statul
legionar, de Inginer Dumitru Mihaescu. Alexandru Randa, specialist n istoria
traca, dezvluie rdcinile trace ale culturii europene.
Caietul Nr. 2 este nchinat zilei de natere a Fhrerului Adolf Hitler, la
mplinirea a 55 de ani de via. Colaboratorii la acest numr scot n evidenta
lupta titanica a lui Adolf Hitler contra comunismului, mai nti n Germania i
apoi pe plan european, n campania lui din rsrit.
Numrul 3 al Caietelor este nchinat aniversarii a 15 ani de la nfiinarea
Legiunii Arhanghelului Mihail. Revista cuprinde numeroase articole nchinate
Cpitanului, ntre care unul semnat de Nicolae Petrascu, cu titlul Misiunea
Europeana a Cpitanului. Sunt evocate n acest caiet i figurile legendare ale
marilor ndrumtori ai Legiunii i colaboratorilor cei mai apropiai ai
Cpitanului:
Ion Mota, de Nicolae Prvu
Inginerul Gheorghe Clime, de Petre Valimareanu
Cpitanul Emil Siancu, de Vasile Hanu.
Sub comanda lui Ion Bnea, de Nicolae Mndreanu
Nicoar, de I. G. Dimitriu Nicadorii, de Toader Iora.
Nicadorii, de Toader Ior.
 Articolul de fond este semnat de Corneliu Georgescu, avnd titlul La a
cincisprezecea aniversare a ntemeierii Legiunii. Pentru a respecta consemnul
discreiei, semneaz cu numele de B. V. Gogu. Corneliu Georgescu expune pe
larg n acest articol mprejurrile n care a luat natere Legiunea i
vicisitudinile prin care a trecut din primul moment. Evoca cu multa duioie i
patetism figurile lui Hristache Solomon i General Macridescu, care, desi
aparineau unei alte generaii, au aderat din primul moment la apelul
Cpitanului. Ei au venit, spune Corneliu Georgescu, cu ochii tinta spre zrile
viitorului legionar.
Vorbind de prigoanele ce le-a ndurat Micarea Legionara din primul
moment al existentei ei, Corneliu Georgescu explica sirul de ncercri prin care
a trecut Micarea.
Cpitanul ne-a indicat, deci, n mod intuitiv i precis, seria de ncercri
prin care are de trecut Legiunea: suferina, jertfa sngelui, dezndejdea, pentru
ca dup parcurgerea ntregii serii de ncercri sa urmeze biruina.
Corneliu Georgescu distinge cele trei mari epoci din istoria Legiunii:
Anii 1927-1937 reprezint decada primei ncercri, a muntelui suferinei.
Aceti ani au fost martorii suferinelor, din ce n ce mai nteite pe care le-au
ndurat legionarii.
A urmat epoca pdurii cu fiare slbatice, ntre sfritul lui 1937 pn n
1940.
Mii de legionari ucii n aceasta prigoana de Clineti, Benglii, Moruzovi,
n beznele nopilor. Nu ucii, ci torturai, martirizai, fripi pe jratic, ari cu
vitriol. Cpitanul, cu el, Nicadorii i Decemvirii, Clime, Bnea i multi
nenumrai, i-au gsit moartea nprasnic n aceasta prigoana.
Luminiul care s-a ivit o clipa, continua Corneliu Georgescu, la captul
acestui drum, n-a nsemnat nsa biruina. Ei a marcat doar hotarul dintre
pdurea cu fiare, nvinsa i ea, i cea de-a treia ncercare, mlatina
dezndejdii.
Starea n care se gsesc legionarii din tara i din strintate, dup
evenimentele din Ianuarie 1941, Corneliu Georgescu o considera ca fiind
mlatina dezndejdii, prorocita de Capitan. Aceasta e ultima stavila care sta
n calea biruinei finale.
Lumea veche, ngrozita de perspectiva apropiatei biruine legionare, i-a
strns rndurile i a pornit cu multa vehementa, dar i cu cea mai mare
tenacitate atacurile ei mpotriva a tot ce e legionar. Noi chinuri, noi asupriri, noi
umiliri. nchisori cte n-au fost de cnd e neam romnesc pe lume. i umiliri
cumplite, satanice, care dor, cum doare o rana pe care o rscoleti n fiecare zi
cu ghimpi nveninai. Ura dumanilor de moarte ai Legiunii, ura dumanilor
lumii noi, pentru nfptuirea creia Legiunea lupta, s-a revrsat puhoi asupra
pmntului romnesc, cutnd sa nbue n balele ei otrvite tot ce este
tineret verde, tot ce este viitor romnesc, tot ce este legionar.
Fara sa se refere n mod explicit, Corneliu Georgescu nfieaz tabloul
fioros al prigoanei antonesciene, care a azvrlit ntreaga tara ntr-o noua
perioada de nelinite i tulburri, care va sfri n catastrofa de la 23 August
1944.
 Dar cu tot acest calvar al ntregii naiuni, Corneliu Georgescu nu-i
pierde ncrederea n victorie. Mlatina dezndejdii va fi strbtut i ea i
Legiunea va nvinge mre i definitiv. Pentru ca aa a prorocit Cpitanul. i
Cpitanul n-a greit niciodat.
4. SRAT. PLANUL DIABOLIC AL LUI ANTONESCU DE EXTERMINARE
A LEGIUNII.
n primul capitol al acestei parti, am artat ca noi, cei fugari n
Germania, ne-am bucurat de o relativa stabilitate a situaiei noastre. Nu tot aa
s-au ntmplat lucrurile n tara. Furia lui Antonescu contra Micrii nu mai
cunoteau margini. Obsedat de problema legionara, el vroia s-i vad pe toi,
mari i mici, n lumea de dincolo, ca sa nu mai fie expus, ntr-un viitor ct de
ndeprtat sa mai aib de furca cu ei.
Rzboiul i s-a prut Conductorului un prilej binevenit ca sa scape de ct
mai multi dintre ei. i ntr-o forma att de nltoare i patriotica, nct nimeni
nu-l putea nvinui de inteniile lui asasine. N-a luptat tineretul legionar o epoca
ntreaga contra comunismului? Nu e i rzboiul lor? Atunci, nimic mai simplu
dect ca ei sa plece i s-i fac datoria pe front. n tranee vor pieri multi i
cum declarase el odat va izbucni un nou rzboi i se va termina cu acest
tineret glgios.
Legionarii, entuziasmai de campania militara din rsrit, n-au aflat
dect trziu de planul diabolic al lui Antonescu. Ei nu erau chemai la arme ca
s-i fac datoria ca orice soldat, luptnd cu vitejie fiind permanent n
primejdie s-i piard viaa pentru patrie. Statutul lor era fundamental diferit
de al celorlali soldai. Legionarii destinai unei mori sigure. Chiar de cnd a
sunat goarna rzboiului miile i zecile de mii de legionari chemai sub arme au
format o categorie aparte. Ordine secrete cunoscute numai la comanda
unitilor, i indicau ca dumani ai neamului i cereau ofierilor cu informaiile
s-i supravegheze permanent. Acest val de legionari au fost scoi din unitile
lor de rezerva, crora aparineau n timp de pace i trimii n primele batalioane
care operau pe front. Conform ordinelor primite, legionarii mbrcai n haina
militara trebuiau meninui permanent n linia nti de foc i sa fie folosii n
cele mai periculoase misiuni, pn la reabilitarea post mortem.
Notam ca nu era vorba de condamnai i aflai n nchisoare, ci de
legionarii liberi, de acei crora nu li se gsise motive de a trece prin fata
Tribunalelor Militare i de a primi vreo pedeapsa. Acetia au fost mobilizai
chiar de la nceputul ostilitilor i ncadrai unitilor crora operau pe front,
chiar daca i fcuser instrucia n regimente care erau inute nc n rezerva,
n interiorul tarii.
Aceste vesti, primite din tara, ne-au tulburat i pe noi din Germania. Ele
contrastau cu rspunsul drastic ce-l primiser legionarii din nchisori, la
cererea lor adresata Generalului Antonescu de a fi trimii pe front: Prea trziu,
Domnilor. Pe legionarii liberi i-a tratat cu maximum de severitate pentru a
scpa de ct mai multi dintre ei. Pe cei din nchisori nu i-a eliberat i nu i-a
trimis pe front, dintr-un calcul perfid. Generalul credea ca rzboiul din rsrit
va dura cteva luni, se orientase dup cele ce auzise de la Hitler. Campania din
Rusia se va termina triumfal, cel mai trziu n toamna. El nu vroia sa mpart
cu nimeni din tara gloria victoriei. Legionarii din nchisori erau destinai sa stea
acolo, privind de dup zabrele desfurarea maiestuoasa a evenimentelor.
Hitler, mpreuna cu el, i vor face intrarea triumfala n Moscova, n fruntea
armatelor biruitoare. Daca le-ar da drumul legionarilor deinui sa participe pe
front, i s-ar adumbri propriile lui merite caci poporul ar ncepe sa exalte faptele
de vitejie ale acestora, cum s-au ntmplat attea cazuri cu figuri care au intrat
n legenda.
Dar rzboiul se prelungea Asediul Odesei s-a terminat cu o nfrngere
grava i cu pierderi imense de viei omeneti. n primvara anului 1942, nici
Moscova i nici Leningradul n-au putut fi cucerite. Frontul se ntindea, lua
proporii, ajungnd la Don. Hitler cere noi divizii romaneti pentru a acoperi
ntreaga lui lungime. De abia atunci Antonescu i-a adus aminte de legionarii
din nchisori. De ce sa stea acetia la adpost, cnd necesitile rzboiului
cresc? i atunci a semnat un nou decret prin care erau amnistiai cei ce
primiser o pedeapsa pn la cinci ani, dar cu obligaia de a pleca pe front.
Concentrarea legionarilor eliberai din nchisoare a nceput n luni 1942.
Toi au fost ndreptai spre Centrul 5 de Instrucie Srat, o localitate din
sudul Basarabiei. Primeau 10 zile de permisie, ca s-i vad prinii i apoi
trebuiau sa se prezinte la Srat.
Centrul de Instrucie Srat a fost nfiinat n 10 iunie 1942, cu formarea
primelor batalioane: 991 i 992. Au fost formate n total 20 de batalioane, n
cursul rzboiului, ncepnd cu 991 i sfrind cu batalionul 1010. Efectivul
unui batalion era de 600 de oameni. Deci, n total, 12.000 de suflete au trecut
pe la Srat, murind n cea mai mare parte.
Cu nfiinarea acestui Centru, Antonescu a urmrit sa distrug att
persoana fizica ct i fizionomia morala a legionarilor concentrai aici.
Tratamentul la care au fost supui a fost mult mai aspru dect al legionarilor
care luptau de la nceputul rzboiului, n primele linii, i de a cror soarta am
vorbit mai nainte.
Mai nti, legionarii trimii la Srat au fost rupi de familie. Nu aveau
voie sa scrie, sa primeasc scrisori sau pachete. Nu primeau permisii i nici
mcar solda la care avea dreptul soldatul romn. n al doilea rnd, indiferent de
gradele ce le-au primit cnd i-au fcut armata, toi purtau acum gradul de
soldat. Ofierii, subofieri, caporali, daca erau legionari, pierdeau automat
gradul, devenind simpli soldai.
Instrucia a fost extrem de aspra. Dup trei luni de instrucie, pe o
cldur de 30 de grade, n cursul verii basarabene, batalioanele erau trimise pe
front, fiind ataate diverselor divizii. Dar i pe front, batalioanele de la Srat
erau supuse discriminrii. Pierderile n mori i rnii nu au fost nlocuite ca la
alte uniti. Batalioanele trebuiau sa lupte cu efectivul rmas, pn la totala lor
nimicire.
Mai greu de suportat dect instrucia draconica, cu maruri obositoare n
zduful verii i n viforul iernii, erau chinurile morale la care erau supui
legionarii. Din primul moment de cnd intrau pe poarta acestui centru de
instrucie, erau considerai de ctre cadrele militare, dumani ai neamului. De
la caporal i pn la generalul comandant al Centrului, toi i tratau cu dispre
i cu cea mai mare severitate. Pentru ei nu exista o vorba buna, un cuvnt de
mngiere, o nelegere umana a strii n care se aflau.
Pentru a-i umili i mai mult, Antonescu dduse ordin ca n aceste
batalioane legionarii sa fie amestecai cu pleava societii romaneti: dezertori,
borfai, hoi de buzunare i chiar elemente criminale, care aveau pe contiin
moarte de om. Planul iniial era ca, necai n aceasta masa de tlhari i
bandii, legionarii sa fie expui apucturilor acestora, pentru a-i determina sa
rspund provocrilor. Comandanii centrului aveau instruciuni sa nu
intervin n certurile ce ar fi izbucnit iar cnd interveneau se artau mai
binevoitori cu borfaii. Dar n acest punct au dat gre! Unitatea i disciplina
legionara au format un zid de granit, de care s-au izbit toate ncercrile de
scandal ale acestor elemente detracate.
Mai mult dect atta. Comportamentul legionarilor, n toate
mprejurrile, la instrucie, n repaus, la masa, eleganta i bunul simt cu care i
tratau i pe ei, care veniser dintr-o lume interlopa, le-au impus respect
considerndu-i frai de suferin. Au nceput s-i asculte, sa le ia exemplul lor
de ordine i disciplina. Nu-i mai furau pe ceilali soldai i i fceau i ei
datoria n rnd cu ceilali ostai. Batalioanele acestea mixte, de legionari i
delicveni de drept comun, n loc sa devina centre de discordie i de continue
frecuuri, s-au transformat, prin voina i exemplul blocului legionar, n uniti
valoroase de lupta, un fenomen la care nu se ateptau nici comandanii
centrului i nici organele de la Bucureti, care ateptau alte rezultate. Cnd
aveau un moment de rgaz, mai ales seara, legionarii le fceau i educaie
patriotica, nvndu-i ce este comunismul i pentru ce luptau n rsrit. n
ciocnirile n care au participat aceste batalioane mixte, n anii 1942 i 1943,
rare au fost dezertrile. Pedepsiii de drept comun au murit alturi de legionari
i nu s-au predat hoardelor roii.
Dar ceea ce i-a durut mai mult pe legionarii concentrai la Srat, a fost
cnd au aflat din gura comandanilor locali ai Centrului, pentru ce au fost
trimii aici: pentru reabilitareaa era ordinul Conductorului. Ei se fcuser
vinovai de crime mari contra patriei, att de mari nct numai prin moarte le
pot ispi. Toi erau destinai sa fie reabilitai post mortem. Batalioanele
acestea trebuiau azvrlite n cele mai primejdioase sectoare ale frontului, iar
legionarii folosii cu precdere i n permanenta n misiunile cele mai grele.
Evident ca ei puteau sa scape dintr-o ncercare, doua, trei, dar dup ce se
ntorceau teferi, i ateptau o alta misiune, tot att de grea. i asta indefinit,
pn ce i secera moartea. Atunci abia familia de-acas primea anunul ca soul
sau fiul au murit pe front, cu meniunea reabilitrii post mortem.
Legionarii nu puteau primi concediu, orict de mult s-ar fi prelungit
campania lor. Erau evacuai doar cnd fuseser grav rnii, ceea ce se ntmpla
foarte rar, caci piereau aproape toi n toiul luptelor. Chiar daca ar fi fcut fapte
de vitejie, nu li se acordau decoraii i nici nu puteau primi noi grade, relund
scara naintrilor. Daca vreun legionar, prin cine tie ce ntmplare, se ntorcea
acas i afla Statul Major, era imediat trimis napoi pe front, cu meniunea ca
nu se reabilitase, adic nu czuse n lupte i trebuia sa ndeplineasc i
aceasta formalitate.
 Nu se va ti niciodat nici numrul i nici numele legionarilor ce au
murit pe front n aceste condiii tragice. Ei, care i-au iubit patria mai mult
dect viaa lor, erau amestecai cu cele mai declasate elemente ale neamului i
lovii n sentimentele lor cele mai scumpe.
Centrul de Instrucie Srat era o unitate nchisa. Un adevrat lagr de
concentrare.
Ziarele nu scriau nimic de el. Familiile nu tiau unde se aflau copiii lor
scumpi. Toate legturile erau ntrerupte. n tara, legionarii erau batjocorii de o
presa hidoasa, iar pe front nu-i atepta alta rsplat dect moartea. O moarte
anonima, de care nu se pomeni nimic, orice fapte mari de vitejie ar fi svrit.
Conceput n modul acesta infernal, rzboiul ca instrument de
exterminare al tineretului legionar-conflictul din rsrit i-a pierdut baza
morala, lovind i nimicind tocmai pe aceia care erau crainicii cretintii
contra ateo-marxistilor. Lipsit de coeficientul de securitate naional al
Legiunii, Generalul Antonescu a devenit prizonierul forelor anti-nationale, care
au subminat tara, conducnd-o la catastrofa de la 23 August 1944.
5. NTLNIREA CU STUDENII DIN BERLIN.
n luna Iunie 1942, dup ct mi aduc aminte, m-am ntlnit cu un grup
de studeni legionari din Berlin. Acetia se aflau de mai multa vreme n
Germania, fiind nscrii ca studeni la Scoala Politehnica Berlin-
Charlottenburg. ntlnirea a fost organizata de Constantin Stoicanescu i cum
era ritualul, pentru a nu ne simi politia, ne-am adunat pe o pajite n pdurea
din jurul Berkenbrck-ului.
Evenimentele din Ianuarie 1941 i-au prins pe aceti tineri la Berlin. Erau
studeni cu paapoarte romaneti i ca atare nu cdeau sub rigorile masurilor
luate de guvernul german contra fugarilor legionari. Se bucurau de toat
libertatea i nu erau semnalai ca legionari nici de autoritile din tara.
Am trit cu aceti tineri un moment de mare nlare sufleteasca. Situaia
noastr nu era de invidiat. Eram tratai de guvernul german ca nite paria ai
Europei naionaliste. i totui aceti tineri se expuneau pentru noi. Se
organizaser n cuiburi, ineau edine regulat i pstrau legtura cu
elementele noastre detaate la Berlin: Constantin Stoicanescu, Nae
Smarandescu, Tiana Silion i Petre Ponta. Atitudinea lor drza i nflcrat,
continund sa cread n idealurile Legiunii, era o ncurajare i pentru mine, cel
mai lovit dintre toi, att de dumanii din tara, ct i de autoritile de la
Berlin.
mi aduc aminte de cinci dintre ei, cu care am vorbit de Micare i de
destinul ei tragic, victima a unei noi prigoane: Victor Carp, Dionisie Ghermani,
Marcel Ghinea, Gheorghe Cojocaru i Ion Giosan. Era un tineret exuberant, cu
ochii scptori de energie i dragoste de neam, care ne oferea acelora ce purtam
n acel moment rspunderea pentru soarta Legiunii, o garanie a viitorului.
Aezai pe iarba, la umbra copacilor, discuiile s-au prelungit i ne-a fost
greu sa ne desprim. Cine tie cnd ne vom mai vedea! Le-am recomandat
discreie i prudenta ca sa nu aud nici agenii lui Antonescu i nici politia
germana de ntlnirea noastr.
6. AJUTOARE DIN ALTE GARNIZOANE.
 ntre timp, legionarii din alte tari s-au gndit la necesitatea de a intra n
legtur cu Comandamentul de la Berlin, pentru a ne ajuta cu relaiile lor
politice n greaua situaie n care ne aflam.
n Italia se stabilise familia Bucur. Poetul Ion Bucur murise n Noiembrie
1941, iar sotia lui, Doamna Maria Bucur, rmsese la Roma, unde izbutise sa
fie angajata la Radio-Italia, emisiunea romneasca, de la 1 Aprilie 1942.
Doamna Maria Bucur era legionara din tara, intrnd n Micare pe timpul cnd
Nicoleta Nicolescu, comanda secia feminina. Primind acest post la Roma, s-a
gndit ca ar putea fi de folos Micrii i n acest scop, a, fcut o cltorie la
Berlin, pe la mijlocul lui Mai 1942, unde a ntlnit pe Tiana. Prin Tiana, l-a
cunoscut pe Stoicanescu si, prin acesta, a dat de urmele mele.
Ne-am vzut tot n pdurea de la Berkenbrck, care devenise locul
conspirativ al ntlnirilor mele cu legionarii din strintate sau din tara.
Doamna Maria Bucur ne-a povestit toat odiseea vieii ei pn ce a
izbutit sa plece din tara, cu soul ei, atacat de tuberculoza, care-i caut
salvarea n climatul blnd al Italiei. Au ajuns n primvara anului 1941, dar
boala soului ei, poetul Ioan Bucur, n-a putut fi oprita, murind n Noiembrie
1941.
Ea era o legionara energica, dispusa la orice sacrificiu pentru Neam i
Legiune, desi firava la nfiare. Era i Stoicanescu de fata la ntlnire. Am
stabilit cu toii un sistem de a ne nelege i aviza, folosind tocmai funcia ei la
Radio-Roma. Ea era locutoare la emisiunea romneasca si, n modul acesta,
putea sa intercaleze n cursul programului anumite cuvinte sau fraze care
indicau un anumit sens. La Radio Berlin, emisiunea romneasca, aveam un alt
vorbitor legionar, Nicolae Smarandeseu si, prin interveniile lor coordonate,
aveam la ndemna un mijloc rapid de a ne informa asupra evenimentelor n
curs. Cei doi vorbitori, de la Roma i Berlin ne-au adus mari servicii, fie prin
informaiile care ne parveneau fie prin dispoziiile ce le transmiteam prin
mijlocirea lor, pentru a fi puse n aplicare.
Stoicanescu s-a angajat sa stabileasc sistemul de comunicaie ntre cele
doua posturi, cu un limbaj convenional i apoi ne-am desprit cu mulumirea
sufleteasca ca am gsit la Roma un punct de sprijin att de preios.
La scurt interval dup aceea, a sosit la Berlin Mihail Enescu. El fusese
trimis de fostul nostru ministru la Madrid, Radu Ghenea, cu o scrisoare de
recomandare, indicndu-ne ca, prin relaiile i cunotinele lui, ar putea fi util
cauzei. Nu-l cunoscusem din tara, nu auzisem nimic de el.
Ne-am ntlnit n aceeai frumoasa pdure de la Berkenbrck i prin
acelai sistem de legturi. Fusese ataat comercial la Madrid, numit de George
Demetrescu, Director al Comerului Exterior. A sosit la Madrid ndat dup
numirea lui Radu Ghenea, la nceputul lui Decembrie 1940. Dup evenimentele
din Ianuarie 1941, o demisionat odat cu Radu Ghenea considerndu-se
legionar, desi prin legtura de familie aparinea cercurilor liberale. Era cult,
talentat i versat n problemele diplomatice. Ceea ce l-a determinat sa se
ataeze de Micare, a fost tragica soarta a unui prieten al lui, Ivanovici, tot
ataat comercial. Rechemat n tara dup lovitura de Stat a Generalului
Antonescu a fost gsit spnzurat n cabina de Wagon-Lits n care cltorea.
Enescu era ferm convins ca Ivanovici a fost omort de ageni ai Siguranei,
simulndu-se o sinucidere. Faptul acesta l-a afectat att de mult nct s-a decis
sa se puna total la dispoziia Legiunii, ajutnd-o cu relaiile i cunotinele sale.
Avnd n vedere ca, dup defeciunea lui Vojen, nu aveam la Roma pe
nimeni care sa ne reprezinte, mpreuna cu Stoicanescu, ce era de fata, ne-am
gndit ca cel mai bun loc unde Mihail Enescu ar putea fi de folos Micrii ar fi
pe lng guvernul italian. I-am dat misiunea sa apropie sa se apropie de
Mussolini, prin mijlocirea unei personaliti a regimului fascist, pentru a-i
explica situaia n care ne aflam, rugndu-l sa ne ocroteasc i sa intervin
pentru noi, pe lng Hitler, pentru a ne putea relua activitatea politica, ca
oameni liberi.
Stoicanescu a stabilit apoi cu el un sistem cifrat de corespondenta.
Mussolini i cpeteniile regimului fascist, ct i efii Germaniei naional-
socialiste, aveau nume acoperite n scrisorile ce le trimiteau Enescu din Roma
i Stoicanescu de la Berlin, nct chiar daca ar fi existat cenzura, nu se putea
descoperi nimic.
Mihail Enescu mi-a fcut o excelenta impresie i activitatea lui ulterioara
n ambientul politic de la Roma a confirmat talentele lui diplomatice i
loialitatea lui n serviciul Legiunii.
7. GUVERNUL SPANIOL SE INTERESEAZ DE SOARTA NOASTR.
n timp ce diplomaia italiana, avndu-l n frunte pe Contele Ciano, a
pstrat tot timpul o atitudine rece i distanta fata de Micare, susinnd i
dndu-i asentimentul la toate masurile luate de guvernul german contra
legionarilor refugiai pe teritoriul Reichului, nu aa s-a purtat guvernul spaniol.
Ministrul de Externe de atunci, Serrano uner, pus la curent cu ntmplrile
din Romnia de ctre fostul ministru la Madrid, Radu Ghenea, a decis ca, n
msura posibilului i fara a calca uzanele diplomatice, sa ne dea o mna de
ajutor, n mprejurrile grele n care ajunsesem.
n acest scop i-a dat instruciuni ministrului spaniol de pe atunci la
Berlin, Jose Fna, Conte de Mayalde, ca sa ia legturi cu conducerea legionara
de la Berlin i sa vad n ce msur ne-ar putea fi de folos pentru a iei din
ghetto-ul la care fuseserm condamnai de cei doi dictatori. Avizata de la
Madrid, camarada noastr Tiana Silion a izbutit sa intre n legtur cu Contele
Mayalde i cu sotia acestuia, Ducesa de Pastrana. Legturile Tianei cu familia
Mayalde au ajuns aa de strnse nct avea acces oricnd la ambasada
spaniola i putea sa transmit cu uurin tot ce vroiam sa fie cunoscut de
guvernul spaniol, referitor la starea noastr.
Gratie acestei legturi, am putut i eu sa ma ntlnesc cu Contele
Mayalde, n iarna anului 1942. A fost ntr-o noapte geroasa i opaca. Luminile
Berlinului erau stinse din cauza camuflajului. M-am ntlnit cu ministrul la un
colt de strada dinainte convenit, acesta venind nsoit de Tiana. Am intrat ntr-
un local berlinez, unde se bea bere i era mult fum. I-am explicat Contelui
Mayalde, care vorbea franuzete starea noastr i cum am ajuns prizonieri
politici ai Reichului. Era vdit impresionat. Mi-a promis ca ori de cte ori va
avea prilejul, va aborda chestiunea legionara cu cpeteniile Reichului, pe care
le cunotea, ntre alii, Himmler, Gring i Ribbentrop.
 Cu prilejul acestei ntlniri, i s-a ntmplat Contelui Mayalde i un
accident. Umblnd pe strzile ntunecate ale Berlinului, pn ce a ajuns la
locul de destinaie, i-a alunecat piciorul i i-a frnt osul de la glezna. A trebuit
sa boleasc ctva timp pn ce s-a vindecat.
Ca urmare a acestei ntlniri, ne-a comunicat Contele Mayalde, prin
canalul Tianei, ca a vorbit cu Himmler de situaia noastr i acesta i-a dat
asigurri ca suntem bine tratai i ca el personal, simpatizeaz cu Micarea.
Tot n cadrul dispoziiilor ce le luase Serrano uner pentru ajutorarea
Micrii, a fost numit ca ataat comercial la Bucureti, un camarad de-al
nostru falangist, Juan Manuel de la Aldea. Acesta primise misiunea ca, n
msura obligaiilor lui diplomatice, sa fie omul nostru de legtura cu
Bucuretiul. ntr-adevr, n primvara acestui an bogat n evenimente, tot prin
Tiana Silion, l-am ntlnit pe Juan Manuel de la Aldea, n aceeai pdure de la
Berkenbrck, care devenise un fel de centru conspirativ al Legiunii.
ntrevederea a fost cordiala, ca ntre camarazi. Am stabilit i un sistem de
legtura cu el, care a funcionat impecabil pn la internarea noastr n lagr.
Juan Manuel de la Aldea ne transmitea tiri din mediul politic al Bucuretiului,
iar noi fi indicam puncte de reper ca sa neleag jocul perfid al lui Antonescu.
8. UN CURIER DIN TARA.
Tot n aceasta primvar, bogata n contacte cu legionarii liberi, a sosit la
Berlin un curier din tara. Era o fata cunoscuta de mine nc din prigoana
carlista, Titi Gata. Dup numeroase peripeii, strbtnd pe jos mai multe
frontiere, a ajuns la noi. Prin sistemul obinuit, m-am ntlnit cu ea, cluzit
de Tiana i de Stoicanescu, tot sub copacii de la Berkenbrck.
I-am ntins mna cu emoie i bucurie. Crescuta n cetuile Nicoletei
Nicolescu, Titi Gata era o ntruchipare vie a spiritului legionar. Nu se ddea n
laturi de la nici o primejdie, cnd primea o misiune. Era fericita ca a ajuns n
fata noastr i ca are prilejul sa destinuiasc rostul venirii ei clandestine la
Berlin.
Ne-a spus ca dup cderea Printelui Boldeanu, s-au rupt legturile
existente cu organizaia legionara din tara. Cu mare greutate i numai parial,
firele tiate au fost refcute de Doamna Liliana Protopopescu, mprateasa,
cum o numeau fetele legionare care se adunaser n jurul ei. Dar Doamna
Protopopescu, desi i recunotea priceperea i strduin n reluarea
contactelor cu grupurile legionare libere, nu poate sa domine situaia. Lipsete
un om, un brbat, un legionar cu trecut, care sa aib ascensiune asupra
tuturor forelor libere i sa fie ascultat de toi. Acest legionar de prestigiu,
nearestat nc de organele antonesciene, care ar putea sa ndeplineasc
misiunea de sef al Micrii Legionare din tara, exista, este Iosif Costea, fostul
prefect al judeului Hunedoara pe timpul guvernrii noastre. Iosif Costea este
gata s-i asume aceasta rspundere, daca primete mputernicirea cuvenita
din partea mea. Dup aceasta peroraie, Titi Gata scoate un sul de hrtie i mi-
l ntinde. Era o hrtie ordinara de toaleta. Nu se vedea nimic scris pe ea. Ne-a
spus ca sulul conine un mesaj ctre mine din partea lui Iosif Costea.
Am luat sulul de hrtie, ne-am desprit i a rmas s-i comunic
rspunsul dup ce voi citi mesajul lui Costea.
 Ajuns acas, am tratat hrtia dup indicaiile lui Titi Gata i ntr-adevr
a ieit la vedere scrisul lui Costea. Era o scrisoare destul de lunga, n care
acesta ncepe cu o mrturisire de fidelitate fata de mine. Explica mai departe
ca, n cursul guvernrii noastre, am avut rare ocazii sa ne vedem, ceea ce l-a
nemulumit personal i chiar crede ca lipsa noastr de contact a dunat
guvernrii. Ar fi putut s-mi dea anumite sfaturi i sugestii. Fara ndoiala ca
avea dreptate. Nu numai cu el, dar cu multi alti legionari de seama n-am avut
dect momente sporadice cnd am schimbat o vorba, mai mult pe la diferite
manifestaii.
n continuare Iosif Costea mi expune situaia legionara din tara:
condamnrile la moarte, nchisorile pline i permanenta goana a autoritilor
de a pune mna i a-i imobiliza pe legionarii care n-au nvat nimic din
evenimente i continua sa se agite. Micarea este blocata n interior i doar
fuga peste granite, i aceasta cu mare greutate, mai este posibila. El nu
propunea nimic, un nou plan de aciune sau o noua politica fata de regim, ci
doar mi cerea aprobarea ca sa reorganizeze sistemul de legturi i sa asigure
autoritatea unui sef dup dispariia de pe teren a preotului Vasile Boldeanu. El,
Costea, nu era urmrit deocamdat, dar totui tria n clandestinitate la
Bucureti.
Att pledoaria nflcrat a lui Titi Gata ct i patetica scrisoare a lui
Costea m-au convins sa procedez la schimbarea de efie din tara, ncredinnd
destinele Legiunii lui Iosif Costea. La a doua ntlnire cu Titi Gata, i-am
comunicat acesteia ca se poate ntoarce n tara, comunicndu-i lui Costea noua
lui nsrcinare. I-am recomandat prudenta, ca sa nu ajung i el dup zabrele
ca Printele Boldeanu. Paralel, am transmis Doamnei Liliana Protopopescu, pe
alta cale, ca l-am numit pe Costea sef al organizaiei legionare din tara, rugnd-
o sa predea acestuia legturile ce le are. Nu era vorba de o decapitare. Doamna
Protopopescu nu primise nici un mandat de la mine, ci din proprie iniiativ, n
golul ce exista la conducere, dup arestarea Printelui Boldeanu, s-a apucat sa
adune n jurul ei un nucleu de legionare din organizaia feminina, pe care le
folosea n contactele eu diferite puncte ale tarii. Era un interimat la conducere,
cruia i-am pus capt prin numirea lui Costea.
Experienta Iosif Costea, n care mi pusesem attea sperane, n-a dat
rezultatele ateptate de mine. Costea i imaginase ca poate rezolva problema
legionara din tara prin tratative cu regimul. n acest scop a ncercat sa ia
anumite legturi cu Preedinia Consiliului, oferindu-se ca interlocutor valabil,
dup ce primise de la mine rspunderea ntregii organizaii legionare din tara.
Dar cum aceasta chestiune este mai ndeprtat n timp, o voi trata ntr-un
capitol aparte, n care voi reveni asupra frmntrilor prin care a trecut
organizaia din tara dup episodul Costea.
9. NLOCUIREA LUI LEGATH.
Legath era comisarul nsrcinat de Reichssicherheisthauptamt cu
supravegherea noastr, nc de la venirea primelor grupe de legionari n
Germania. Cnd am sosit eu la Berlin, la nceputul lui Aprilie 1941, Legath
mpreuna cu Rademacher reprezentau cele doua ramuri ale guvernului german
care aveau rspunderea politica a prezentei legionarilor pe teritoriul Reichului:
Politia i Externele.
Rademacher, desi funcionar la Ministerul de Externe, nu avea nimic din
fneele unui diplomat. Era o bruta ce simea o placere deosebita sa ne
umileasc. Dimpotriv, Legath, desi aparinnd corpului poliienesc, era un om
cult i manierat. Era contient ca suntem nite victime ale unor mprejurri
nefericite, ne asculta explicaiile cu bunvoin si, ori de cte ori putea,
intervenea la superiorii lui n favoarea noastr.
De alta parte, pe Legath interesau informaiile ce le primea de la noi, fie
din tara, fie din cercurile Legaiei romaneti de la Berlin. Mircea Dimitriu, cu
care avea contact regulat, i procura tiri extrem de importante, pe care nu le
putea afla prin serviciile proprii. n rapoartele ce le fcea superiorilor lui, Legath
pleda cauza noastr i dezvluia intrigile i reaua credin a guvernului romn,
care urmarea s-l mping pe Hitler sa ia masuri i mai drastice contra noastr.
Cei doi funcionari nu se nelegeau. Rademacher, urmnd instruciunile
lui Ribbentrop, ne inea mereu sub presiune, azvrlind pe masa, la fiecare
ntlnire ce-o aveam, noi acuzaii contra noastr. Legath tcea, dar n
rapoartele ce le trimitea lui Himmler nfia sub un alt aspect problema
legionara, artnd cursul real al evenimentelor trecute n a aa-zisa rebeliune.
Rademacher era alimentat de la Wilhelmstrasse cu rapoartele ce le trimiteau
din tara Legaia germana i care nu ne erau deloc binevoitoare.
Diferena de vederi dintre cei doi funcionari care tratau problema
legionara a mers crescnd, pn ce forurile superioare au decis sa puna capt
tensiunii. i cum Germania se gsea n plin rzboi n primvara anului 1942, i
avea nevoie mai mult ca oricnd de trupele romneti, pe care Antonescu,
pentru a-i ntri poziia la Berlin, le punea generos la dispoziia lui Hitler,
sacrificatul a fost Legath, susintorul legionarilor. n balanta rzboiului,
Legiunea nu putea oferi nimic, n timp ce Conductorul de la Bucureti
mobiliza noi contingente. Externele ctigaser o btlie fata de Himmler.
n locul lui Legath a fost numit de ctre SD, Comisarul Ahrens, cu
aceeai nsrcinare i aceleai prerogative. Acesta primise misiunea sa
supravegheze cu mai mare strnicie grupul legionar din Germania.
Schimbarea a avut loc cam pe la mijlocul lunii Iunie 1942. ntr-o zi plcut cu
mult soare, s-au prezentat la Berkenbrck, Legath i Ahrens. Legath ne-a
comunicat ca el a primit o noua nsrcinare i Herr Ahrens i va urma n oficiul
ce l-a avut el pn acum, de contact cu conductorii legionari, aflai ca refugiai
politici n Germania. Legath ne-a asigurat ca nu s-a schimbat nimic n situaia
noastr, ca plecarea lui se datoreaz unor necesiti de serviciu i ca D-l
Ahrens va asculta tot att de atent i binevoitor cererile noastre.
Mica cuvntare a lui Legath nu ne-a linitit. Bnuiam ca schimbarea se
datoreaz unei cauze mai profunde i cum cunoteam relaiile dintre Legath i
Rademacher, ne-am fcut convingerea ca nlocuirea se datoreaz unei presiuni
din partea lui Ribbentrop.
Comisarul Ahrens era un om de circa 40 de ani, servind n politie nc
nainte de preluarea puterii de ctre naional-socialism. Ca i Generalul Mller,
Seful Seciei IV, nu avea o formaie ideologica, nu aparinea noii generaii de
poliiti, membri ai SS-ului, cum era Legath. Era loial regimului i nu-l interesa
dect sa fie un funcionar contiincios. ntre Ahrens i noi nu exista nici o
afinitate sufleteasca i niciodat n-am putut depi cu el marginea unor
conversaii oficiale. Era un poliist nnscut, grijuliu sa nu calce ordinele
primite i sa nu slbeasc din ochi persoanele ce i s-au ncredinat spre
supraveghere.
10. O VARA EXCEPIONAL.
Cnd zic excepional, nu ma refer la climat, ci la tratamentul de care ne-
am bucurat din partea autoritilor germane n vara anului 1942. Spre
deosebire de sumbrele prevestiri ce ni le fcusem dup nlocuirea lui Legath cu
Ahrens, aceasta vara nu numai ca a decurs calma, dar a adus i o
mbuntirea simitoare a strii noastre de ostatici politici la Berkenbrck. Nu
e vorba de via materiala a grupului confinat n aceasta localitate, ci de o
schimbare de atitudine a serviciilor germane fata de noi. Se observa clar
tendina acestora de a ne scoate din izolarea n care triam, de a ne da
impresia ca suntem camarazi de-ai lor, prin ateniile repetate cu care ne
copleeau, prin bunvoina cu care rezolvau toate cererile noastre.
Si acum vreau sa atern pe hrtie cteva din aceste gesturi de
bunvoin pentru soarta noastr, al cror tlc nu-l nelegeam atunci.
1) ndat dup numirea lui Ahrens, apare acesta nsoit de Geissler, care,
cum am aflat abia atunci, lucra la Centrala tot n sectorul legionar, n virtutea
funciei ce-o ocupase la Bucureti. Au stat o zi ntreaga la Berkenbrck. Au rs
i au glumit cu noi. Mutra posomorta a lui Ahrens se ndulcise i ea,
artndu-ne multa prietenie. Faptul ca Geissler se descoperise a fi superiorul
lui Ahrens, ne-a linitit ntr-o oarecare msur.
2) ntreg grupul de la Berkenbrck este invitat de ctre Wolf, seful politiei
de la Oder, prin luna Iulie, ca sa viziteze expoziia anticomunista de la Berlin,
care fusese de curnd inaugurata. Ceea ce ne-a izbit neplcut n cursul acestei
expoziii, a fost cnd am citit pe un panou, care expunea grafic aciunile
sovietice n diferite State europene de a provoca tulburri i revolte, i numele
Romniei, unde aa-zisa rebeliune era trecuta printre faptele imputate
Moscovei. Probabil ca s-i fac placere lui Antonescu, a fost trecut i numele
Micrii ntre auxiliarii comunismului. Cu aceasta mentalitate, n care reaua
credin i imbecilitatea i ddeau mna, nu se putea nfrnge monstrul
bolevic. Ne-am ntors acas triti i preocupai.
3) Din partea lui Wolf, care avea o dubla funcie, poliieneasca i
administrativa, nu era sptmna sa nu fim invitai s-l vizitam acas. Era
cstorit i avea doua fetie. Favoritul era Constantin Stoicanescu, cu care se
nelegea foarte bine, deoarece acesta studiase artele frumoase i cunotea bine
pictura clasica. Adeseori l lua la Berlin i cutreierau mpreuna muzeele.
De cteva ori, principalii conductori de la Berkenbrck, eu, Iasinschi,
Papanace, Corneliu Georgescu i Grneaa, am avut onoarea sa fim oaspeii lui
Wolf. Venea la Berkenbrck, ne lua cu maina i petreceam o seara plcut n
familia lui. Chestiuni politice nu se tratau, dar insistenta cu care Wolf i arata
prietenia fata de noi, ceea ce nu fcuse pn atunci, ne-a lsat nedumerii.
Venii acas, comentam cu pasiune ce poate sa fie.
 4) Mai des am fost eu cu Iasinschi invitai la Frankfurt/Oder. Nimic
deosebit, pe plan politic, dect doar o amabilitate crescnda a lui Wolf fata de
oaspeii lui. Acest joc de apropiere a continuat fara ntrerupere toat vara, fara
sa dam de tlcul lui.
5) n cursul unei astfel de vizite, n casa lui Wolf, la care au fost invitai
toi conductorii mai sus citai, gazda, la ntoarcere, cnd ne aducea de la
Frankfurt/Oder la Berkenbrck, a avut proasta inspiraie de a ne arata un
lagr de prizonieri polonezi, aezat undeva prin apropiere. Ne-a spus ca face o
vizita de rutina. Ne-a ngduit s-l nsoim. Nu ne-a fcut placere. Erau nite
cuti de metal, cu gratii, ca la Sing-Sing, din New-York, cu un coridor ntre ele.
Wolf pea nainte, primea raportul i prizonierii polonezi stteau smirna pn
ce trecea.
Ajuni acas ne-am pus ntrebarea daca Wolf n-a primit cumva ordinul
de a ne arata un lagr de concentrare, ca sa ne avertizeze ca am putea i noi
ajunge acolo, daca nu suntem cumini.
6) O singura data m-am bucurat eu, fara prezenta celorlali atenia
speciala a lui Wolf. Am fost luat cu maina mpreuna cu sotia lui i am luat
masa de amiaza tustrei, ntr-un restaurant din Berlin. Dup masa am intrat n
hall-ul unui hotel elegant, unde ne-am aezat la o masa i am luat o cafea. Nu
prea nelegeam rostul acestei vizite. n curnd a venit un domn n civil, de
vrsta lui Wolf i mi l-a prezentat, spunndu-mi ca este un prieten de-al lui,
probabil tot din politie. Am stat circa o ora i apoi ne-am napoiat la
Berkenbrck.
Mai trziu am auzit din tara ca politia romneasca ar fi n posesia unei
fotografii de-a mea, aezat ntr-un fotoliu, ntr-un local de lux. Sa fi fost
fotografiat cu acest prilej i apoi politia germana sa fi strecurat fotografia
politiei romaneti pentru a-l nfuria pe Antonescu, artnd-o, ca o proba vie,
cum triesc eu la Berlin? Sa fi servit aceasta vizita ca o piesa de antaj contra
Conductorului, pentru a-l obliga sa fac noi concesii economice sau militare?
Totul este posibil.
7) n sfrit, pe la sfritul lui August s-a lmurit misterul acestei
scurte perioade de gratie n relaiile dintre noi i autoritile germane. Din
izvoare sigure aflasem ca n vara acestui an, Generalul Antonescu, acum
Mareal, a avut o reuit a bolii de care suferea nc din tineree. Criza a fost
att de grava nct existau temeri ca ar putea sa i moara. Cercurile germane,
n frunte cu Hitler, erau ngrijorate, gndindu-se la aceasta eventualitate. I-au
trimis medici specialiti, medicamente i o sora de caritate, care sa se
ngrijeasc de Mareal, locuind permanent cu el. Atunci i-au adus aminte i de
noi i s-au gndit ca ar trebui sa tearg urmele umilinelor de pn atunci,
schimbndu-ne tratamentul. Eram rezerva politicii lor n Romnia pentru
eventualitatea ca Marealul n-ar supravieui. Gratie ngrijirilor avute, Marealul
s-a refcut i i-a reluat ocupaiile obinuite. n aceeai msur a sczut i
interesul pentru soarta noastr.
11. INTENSA ACTIVITATE LEGIONARA.
Grupul de la Rostock ddea semne de oboseala i dezorientare. Dup
aproape doi ani de munca istovitoare n fabrica i coditii de via apstoare
nici nu era de mirare. Mai nti, nsui faptul de a locui mpreuna sute de ini
n dormitoare colective, predispuse la suprri i nervoziti. Hrana era
acceptabila, redusa la limita de exigenta a ntregului popor german n rzboi.
Mncarea se pregtea n comun de ctre ai notri, ceea ce nsemna o
mbuntire substanial a calitii ei. Grupul funciona disciplinat. Orele de
sculat, de lucru i de dormit, erau reglementate. Legionarii erau ncadrai n
cuiburi, care ineau edine sptmnal i la aniversrile Micrii se ntruneau
cu toii la reuniuni pe garnizoana.
Ceea ce provoca tensiuni i neliniti n grup, era lipsa de legturi cu tara.
Erau interzise nu numai contactele politice, dar i ncercrile de a afla ceva
despre familiile din tara. Totul trebuia sa se treac prin filtrul Gestapo-ului.
Bineneles ca mai ajungeau la urechile legionarilor tiri din tara, prin tere
persoane venite n Germania. Aceste persoane i ntlneau pe camarazii notri
rmai n libertate la Berlin si, pe firul acestora, se mai afla cte ceva referitor
la strile din tara sau despre soarta familiilor.
Un alt motiv de nelinite i desigur cel mai important, era nesiguran n
care tria grupul. Ct mai au de gnd sa ne tina nemii tia prizonieri la
Rostock? Ce pcate am svrit ca sa ne trateze att de vitreg? Am luptat
pentru ei, am fcut attea jertfe i ca rezultat pentru loialitatea noastr,
suntem trecui n categoria inamicilor Reichului, i pentru ce? Pentru a face pe
placul unui Conductor descreierat care ofer, pentru a ne prelungi carantina
noastr politica, tot sngele nostru, tot sngele unei generaii care de douzeci
de ani lupta contra comunismului. Minile camarazilor notri din grup se
tulburau i nu gseau explicaia. n tara, inamicii Puterilor Axei guverneaz n
Romnia, iar prietenii lor sunt inui n surghiun la Rostock.
Informat de aceasta stare de spirit, duntoare unitii grupului, mi-am
zis ca trebuie sa intervin cu ceva pentru a restabili ncrederea n destinul
Legiunii, peste vicisitudinile ce s-au abtut momentan asupra noastr. Odat
lmurite perspectivele viitorului, viaa n comun va fi mai uor de suportat i va
scdea i agitaia care-i tulbura pe legionari. Planul meu era ca sa convoc la
Berlin grupe de legionari dintre elementele cu mai mare influenta, pentru a sta
cu ele de vorba, explicndu-le situaia n care ne aflam i imperioasa necesitate
ca sa rezistam presiunii la care suntem supui de coaliia antonesciano-
hitlerista. Ce e val, ca valul trece, Legiunea va rmne.
mi asumam un risc considerabil. Isclisem i eu declaraia prin care mi
luam angajamentul de a nu desfura nici o activitate politica, atrnnd asupra
mea, ca i asupra tuturor, ca o sabie a lui Damocles, alternativa de a fi
extrdat. Totui cum imperativul unitii legionare mi s-a prut mai important
dect eventualele represalii, am pit la aciune.
Cum am procedat? Am ales ca loc de ntlnire, vechea locuin a lui Petre
Ponta, din Sondershausenstr. 84. Reuniunile cu legionarii adui de la Rostock
se desfurau noaptea. Eu plecam seara de la Berkenbrck, nsoit de unul
dintre tinerii camarazi de aici, fie Borobaru fie Smultea, iar grupul ales sa ma
ntlneasc cobora n aceeai seara de la Rostock la Berlin. Dispoziiile le
ddusem prin Nicolae Petrascu. El organiza plecrile, cuprinznd 5-6 legionari,
alegnd, cum am spus, elementele de conducere de la Rostock. Noaptea ne
nghesuiam i unii i alii, n modesta locuin a lui Petre Ponta. Bucuria
revederii era mare, caci pe multi nu-i mai vzusem din tara. Nu stiu cum fcea
Petre Ponta cu sotia lui, Alice, ca sa serveasc i o cina la atia oameni care i
calcaser casa.
ntlnirile colective s-au petrecut din a doua jumtate a lunii Septembrie
1942 i au continuat toat luna Octombrie. Aproximativ de doua ori pe
sptmn ma vedeam cu alti i alti camarazi, nct as putea calcula la vreo
suta de legionari pe toi cei ce s-au perindat prin casa lui Ponta. n general,
fruntaii legionari de la Rostock manifestau o sntate sufleteasca robusta. i
comparam cu o pdure de stejari, bine nfipi n pmntul tarii, cu toate ca
fuseser smuli de nprasnicele ntmplri prin care au trecut i transplantai
ntr-un mediu ostil.
N-am dezbtut probleme politice cu ei, pentru a nu trezi sperane
dearte. Eu nsumi nu vedeam nimic clar n viitorul apropiat. Am fcut mai
mult apel la fora morala a legionarului care trece victorios prin toate
ncercrile pe care ni le prevestise Cpitanul. Vom trece i prin aceasta
mlatin a dezndejdii i vom iei biruitori la lumina. Trebuie sa suportam cu
rbdare, gndindu-ne la rzboiul n care sunt angajate Puterile Axei i la
jertfele soldailor de pe front. Am fi vrut i noi sa fim alturi de ei, chiar n
uniti germane, dar ni s-a refuzat cererea pe motive politice, pentru a nu-l
supra pe Conductor.
edina se prelungea pn aproape de ziua i unii moiau pe scaune.
Cnd ncepeau sa circule trenurile, ne luam fiecare drumul napoi. Eu spre
Berkenbrck, iar ei cu primul tren se mbarcau pentru Rostock, pentru a nu
lipsi de la apel. Acolo i atepta munca n fabrici, n timp ce noi, cei de la
Berkenbrck, ne puteam odihni pentru a compensa noaptea de veghe.
Aceste ntlniri au dat roadele cuvenite, compensnd oboseala i
riscurile. Cum mi s-a comunicat dup ncheierea acestor edine, s-a produs o
renviorare n grup, o luare de contiin a poziiei legionare, ale cror efecte s-
au prelungit i cnd legionarii de la Rostock au fost internai la Buchenwald.
12. COMPLOTUL DE LA ROSTOCK.
n vara anului 1941, aflasem ca un ofier, Argeanu, fiul Generalului
Argeanu mpuscat la Jilava, s-ar pregti sa vina n Germania, pentru a svri
un atentat mpotriva mea, ca rzbunare pentru uciderea tatlui sau. Nu i-am
dat importanta, pentru ca cine se ncumeta la acest act, nu-i anuna dinainte
planul. Ori, tirea aceasta se rspndise att n tara, ct i n Germania.
Dar difuzarea ei avea un alt tlc, cum s-a adeverit mai trziu. Nu era
vorba de biatul lui Argeanu, ci de o conspiraie n toat regula, uneltita de
Siguran Romna, n spe de seful ei, Eugen Christescu. Versiunea Argeanu
servea numai ca sa justifice atentatul contra mea, n caz de reuit. Nu erau
amestecai nici guvernul romn, nici organele lui, ci mpucarea mea s-ar
datora unui act de rzbunare personala.
Antonescu i anturajul lui constataser ca, cu toate masurile de nimicire
ale Micrii Legionare, cu toat prigoana feroce ce o dezlnuiser, Legiunea
rezista, mndra, demna i netemtoare. i atunci au ajuns la concluzia ca
destrmarea ei nu este posibila atta vreme ct triete seful ei. Nu m-au putut
prinde n tara, ca s-mi fac de petrecanie, cum era dorina lor fierbinte. Am
scpat n Germania. Aici triam ntr-o semi-libertate i nctuat din punct de
vedere politic. Dar masele legionare din nchisori, de pe front, din tara, gndeau
altfel. Ei vedeau n faptul ca triam, o speran a renaterii Legiunii din propria
ei cenua. Doar s-a mai ntmplat acest lucru i pe timpul Regelui Carol. i
cine tie daca Hitler nu are alte intenii cu mine, care se vor dezvlui la
momentul oportun! Erau speculaii care nu corespundeau realitii, dar nimic
nu mpiedica lumea sa cread n ele. Cu Horia Sima viu, totul este posibil.
Aceste neliniti i ngrijorri, l frmntau i pe Conductor i oamenii lui
de ncredere. Nedreptatea ce ne-o fcuse, sngele vrsat i sperjurul n care
triau permanent, le chinuiau contiina, daca mai aveau un rest din ea.
Dictatura lui Antonescu, chiar dup un rzboi victorios, nu era fara umbre.
Conductorul nu putea dormi linitit, gndindu-se ca s-ar putea produce o
schimbare de atitudine chiar la forurile germane. El tia ca erau cercuri ale
partidului naional-socialist care ne simpatizau, care regretau ruptura i care
ar dori sa se refac nelegerea, ceea ce el refuza categoric, temndu-se de
consecine.
Generalul, acum Mareal, fcuse cteva ncercri nereuite de a capta
Micarea, aducnd-o sub ascultarea lui. Nu a ntlnit ataamentul cuvenit,
izbindu-se n toate sectoarele Micrii de ntrebarea ce spune Comandantul,
sau ar trebui consultat Comandantul de la Berlin.
Cercurile conductoare de la Bucureti au ajuns la convingerea ca o
supunere totala a Micrii la ordinele marealului nu era posibila atta vreme
ct eu triam. Reprezentam o primejdie permanenta pentru sistem, chiar n
situaia precara n care ne aflam. Nu exista dect o singura dezlegare. Sa
dispar. Bineneles ca astfel de planuri nu se expun explicit. Nu este de
presupus ca Antonescu l-a chemat pe Eugen Christescu i i-a dat ordin sa
rezolve problema. Au fost preambuluri, discuii, aluzii, pe care i le-a nsuit
Seful Siguranei, lundu-i n final angajamentul sa svreasc operaia.
Dup toate probabilitile, Antonescu, Ica Antonescu i alti colaboratori intimi
au tiut de operaia ntreprinsa n Germania pentru a-mi pecetlui soarta, dar
ntreaga rspundere cdea, daca s-ar descoperi ceva, asupra lui Eugen
Christescu. Iar acesta i-a luat i el masurile de aprare, propagnd versiunea
Argeseanu.
n ceea ce privete tehnica loviturii, Eugen Christescu s-a bazat pe
existenta unei reele de ageni care se formase la Rostock, chiar de la
constituirea grupului. nc din vara anului 1941, sosiser la Rostock civa
romni pe care nu-i cunotea nimeni ca ar fi legionari. Nu cunoteau cntecele
noastre, nu erau familiarizai cu stilul legionar de manifestare, cu edinele
noastre. Erau ateni sa vad ce fac ceilali legionari i cutau sa se adapteze la
viaa grupului.
Conducerea grupului i n primul rnd Petrascu, tiau ca Gestapo-ul i
avea informatorii lui la Rostock. De acetia nu se preocupau prea mult, caci nu
aveau cu ce sa duneze Micrii. Legionarii i fceau datoria cu vrf i ndesat
n fabrici i birouri i urmreau cu entuziasm victoriile armatelor germano-
romne n Rusia. Mai periculoi erau agenii trimii de Siguran Romna. Era
logic de presupus ca guvernul romn, n afara de informaiile ce le primea prin
Legaie asupra activitilor legionare, vroia sa afle ce se ntmpla n interiorul
grupului de la Rostock. La Berkenbrck nu putea s-i strecoare ageni,
comunitatea fiind limitata la persoane care se cunoteau ntre ele. Dar la
Rostock, situaia era alta. Aici erau ndrumai i acceptai toi fugarii romni
care se declarau legionari i persecutai politici Grupul era mare, ajunsese n
numr la aproape 400, nct agenii trimii din tara se puteau pierde n masa
lor.
A fost stranie atitudinea Gestapo-ului ori de cte ori conducerea de la
Rostock semnala ca un nou sosit n grup nu aparine Micrii i ca nu putea fi
primit n comunitate. Wilms, funcionarul de la politia locala nsrcinat cu
supravegherea legionarilor, refuza orice discuie i ordona sa fie ncadrat. n
modul acesta nu se putea face o triere, nu se puteau elimina cei suspeci, dup
ce organele de conducere ale grupului constatau ca au de-a face cu nite
intrui care nu cunosc Legiunea. Se ntreba lumea daca cu acest procedeu
Gestapo-ul nu favoriza infiltraiile de ageni din tara i ce scopuri urmarea?
Eugen Christescu i-a dat seama ca operaia atentatului nu se putea
realiza numai cu elemente recrutate n tara i trimise n Germania, ca i cum
ar fi legionari. Ei reprezentau ceva strain de grup, de mentalitatea lui i relaiile
lor erau limitate. Era greu s-i recruteze complici. i atunci a extins sfera
complotului, cutnd sa acapareze i sa cointereseze i anumii legionari.
Bineneles, nu legionari de prima linie, nu figuri remarcabile ale Micrii, caci
acestea nu se puteau preta la astfel de acte, dar totui care ar fi dispui sa
execute atentatul. Aceti legionari s-au ncadrat n Micare abia n 1940, luai
de valul de entuziasm al Statului Naional-Legionar. Nu li se putea tgdui
calitatea de legionar, dar nu e mai putin adevrat ca formaia lor spirituala i
politica lasa mult de dorit.
Cu timpul s-a produs un fel de osmoza ntre noii venii, catapultai direct
din tara, cu scopuri subversive, i proaspeii legionari, care aderaser, fara sa
tie nimeni, la proiectul lui Eugen Christescu. Petrascu i efii de cuiburi au
observat cu ngrijorare crescnda cum ntre noii sosii i acetia legionari
marginali s-au nnodat relaii de prietenie. De unde i pn unde aceasta
ntreptrundere ntre doua categorii de elemente care nici nu se cunoscuser
nainte? Aveau ceva interese comune?
Organele de conducere ale grupului au observat apoi un alt fenomen
ngrijortor. n grupul de la Rostock, ca n orice comunitate, dup doi ani de
munca istovitoare i edere forat n acelai mediu, s-au produs nemulumiri.
Legionarii-protestatari nu aveau nimic comun cu cele doua grupe, dar
conducerea grupului a constatat ca anumii indivizi din snul lor se amestecau
n aceste certuri, le susineau, le aau. n special, proaspeii legionari erau
foarte activi, jucnd rolul de ageni provocatori. Criticau administraia
legionara, criticau politica legionara, i acuzau pe efii notri de incapacitate,
fcndu-i responsabili ca i-au adus pe legionari n situaia de astzi. Aciunea
nemulumirilor, aai de elementele aflate n slujba Bucuretiului, a creat la
un moment dat o stare periculoasa n grup, ceea m-a determinat n toamna
anului 1942 sa intervin, cu colocviile nocturne inute n casa lui Petre Ponta de
la Berlin.
Semnele de agitaie multiplicndu-se, conducerea grupului, n frunte cu
Petrascu, au luat hotrrea s-i puna sub urmrire pe presupuii ageni, nc
din luna Septembrie 1942. La vremea aceea, cnd au nceput cercetrile, se
credea ca agenii lui Eugen Christescu i complicii lor aveau doar misiunea sa
ntreprind o aciune lenta de destrmare a grupului. Dar chestiunea era mult
mai grava. Unul din bnuii, Serbu, dispruse la un moment dat din lagr i se
aflase ca fusese n cltorie la Varovia. S-au descoperit apoi n sertarele celor
semnalai a fi dubioi scrisori compromitoare, care dovedeau legturile lor cu
Siguran Romna i un sistem de comunicare prin cifru. Dovezi erau suficient
de numeroase pentru a nu se mai tolera aciunea de destrmare a acestui grup
de ageni.
S-a format atunci o echipa de legionari, n frunte cu Popa Emil i
Romulus Opri, care au nceput sa ancheteze cazul. La interogatoriile ce au
avut loc, s-au descoperit lucruri mult mai grave dect ceea ce se bnuia la
nceput. Exista n interiorul grupului o reea de ageni care ntreineau
nelinitile i tulburrile. Dar aceste agitaii nu reprezentau dect o faad,
ndrtul creia se pregtea asasinarea mea i a altor fruntai ai legiunii de la
Rostock. Descoperirea complotului, n toat amploarea i grozvia, s-a
ntmplat chiar n ziua morii Cpitanului, 29 Noiembrie 1942. ntre cei vizai
sa fie suprimai, se aflau Petrascu i alte elemente, cunoscute prin
intransigenta lor. Atentatul, precedat de nemulumirile anterioare din grup, din
ce n ce mai virulente, trebuia sa apar ca expresie a unui sentiment de revolta
al unor legionari care nu mai puteau suporta consecinele nefaste ale unei
conduceri incompetente. Destule suferine, n tara i aici. Horia Sima era
principalul responsabil i el trebuia sa plteasc dezastrul ce l-a lsat n urma
dup rebeliunea de la 21 Ianuarie1941! Momentul psihologic al loviturii era
bine pregtit, ca sa asigure o ampla adeziune n snul Legiunii. n tara s-ar fi
aflat ca Horia Sima a fost mpuscat chiar de proprii sai camarazi, fara nici un
amestec strain, pltind propriile lui greeli.
Cercetrile ntreprinse de Emil Popa i Romulus Opri, ajutai de Nit
Ghimbasanu i Pasca Vasile, au durat de la 30 Noiembrie la 8 Decembrie 1942
si, n cursul lor, s-au descoperit toate complicitile. Principalele figuri care au
avut contact cu Siguran Romna i care au primit instruciuni direct de la
Eugen Christescu, au fost urmtorii:
1) Burducea Ion. Un tnr legionar din Timioara, care servise n timpul
guvernrii ca agent la Chestura din acest ora. Acesta a fugit n Germania, a
intrat n grup i s-a remarcat foarte curnd ca element de discordie. Nu era
mulumit cum merg treburile la Rostock. Critica pe toat lumea, comportndu-
se ca agent provocator. Petrascu nemaiputnd suporta atitudinea lui, a cerut
autoritilor locale ale Gestapo-ului s-l ndeprteze din grup. Acestea au
aprobat cererea lui Petrascu, adic sa nu mai locuiasc n grup, dar i-au dat
voie s-i caute o camera n ora. n schimb i-au permis sa lucreze mai departe
la biroul desenatorilor din fabrica Heinkel. n modul acesta, Burducea continua
sa aib legturi cu legionarii i s-i ndeplineasc misiunile ncredinate de
Bucureti, cu avantajul de a scpa de sub controlul grupului.
Burducea se ndeletnicea cu ageni n snul grupului. ntreinea legturi
att cu elementele strine de Micare care se aciuiser n grup ct i cu acei
legionari proaspt intrai n Micare, care czuser n tentaia de a intra n
serviciul Bucuretiului.
2) Serbu Gheorghe. Era un muncitor din Ardeal. Un om simplu, care a
czut n capcana agenilor ce operau la Rostock. Serbu a devenit suspect prin
faptul ca dispruse de cteva ori din grup. Dup propriile lui mrturisiri, odat
a fost la Varovia, unde s-a ntlnit cu un comisar al lui Eugen Christescu.
Adeseori cltorea clandestin la Berlin. Odat a fugit din grup i s-a ntors
dup doua luni fara ca Gestapo-ul sa se sesizeze de dispariia lui. La ancheta
dup arestarea lui a declarat ca a fost la Bucureti, unde a primit instruciuni
n vederea atentatului. I-au dat bani i i-au promis o via uoar n viitor.
Trebuia sa fac parte din echipa de execuie.
Prin Serbu s-au descoperit toi complicii de la Rostock, att cei trimii
direct de Siguran, pentru a se infiltra n grup, ct i cei recrutai dintre
legionari.
3) Musat. Pare a fi fost cel mai periculos. Netgduit ca era trimis de
Siguran Romna. A intrat n comunitatea legionara, dar constatnd
atmosfera suspiciune ce se crease n jurul lui, dup un scurt timp a prsit
singur grupul, fara a interveni Petrascu sau Gestapo-ul. A stat ctva timp la
Rostock, dar prndu-i-se ca ar putea fi descoperit, daca ar rmne n
apropierea lagrului de legionari, a preferat sa se mute n alta localitate, nu
departe de Rostock. Era un agent de categorie superioara. Iste i bine pregtit
n profesia lui. N-a putut fi prins n timpul anchetei de la Rostock i i-a
pierdut urma cnd a simit primejdia. Aparinea echipei alese de Eugen
Christescu sa svreasc atentatul.
Dup datele obinute de grupul de ancheta, se fixase i ziua cnd trebuia
executat atentatul, 6 Decembrie 1942. Echipa aleasa sa ma ucid, trebuia sa
ma pndeasc n pdurea ce ducea de la Berkenbrck la Frstenwald unde mi
fceam plimbarea obinuit.
n noaptea aceleai zile trebuiau i la Rostock sa fie ucii cu cuitele cei
pusi pe lista a fi elemente de credin.
Complotul a srit n aer, n urma arestrilor i a anchetei celor implicai.
Stranie din nou atitudinea Gestapo-ului. Dup ncheierea cercetrilor, cu toate
declaraiile obinute de la agenii interni i externi, lotul celor culpabili a fost
predat la Gestapo n seara de 8 Decembrie 1942. Wilms, delegatul politiei
pentru grupul Legionar, a reluat cercetrile pe cont propriu. Era nemulumit de
descoperirile noastre. Dar n loc sa reia ancheta prezumtivilor complotiti,
avnd toate dovezile la ndemna, Wilms a inversat rolul i i-a chemat la
cercetri pe legionarii ce au descoperit reeaua agenilor i planul lor criminal.
S-a alarmat i centrala de la Berlin, care a trimis un comisar special s-l asiste
pe Wilms la interogatoriile ce le lua camarazilor notri. A sosit la Rostock i un
funcionar al Ministerului de Externe, cu misiunea de a-i face un raport
amnunit asupra celor ntmplate. Aproximativ un numr de 30 de legionari
au trecut prin fata organelor de ancheta ale Gestapo-ului de la Rostock, n
frunte cu Petrascu i membrii biroului de ancheta.
De ce aceasta nelinite a cercurilor germane de la Rostock i Berlin? Erau
prea putini interesai de ceea ce se ntmpla cu legionarii i erau enorm de
interesai sa nu-l supere pe Antonescu, tocmai n acea perioada critica a
frontului. De aceea au fcut toate eforturile ca sa nbue afacerea, mergnd
pn acolo nct sa afirme ca complotul a fost o nscenare a noastr. n 18
Decembrie 1942, a nceput exodul legionarilor la Buchenwald. Cu internarea
lor n lagr, s-a nchis brusc i dosarul conspiraiei urzite de Eugen Christescu.
Dup mrturisirile lui Serbu, atentatul trebuia sa aib loc n pdurea
Frstenwald. Autorul principal trebuia sa fie Musat. Bazat pe aceste informaii,
Ovidiu Gina s-a gndit ca, mpreuna cu alti camarazi, sa exercite cteva zile o
supraveghere a liniei ferate de la Berlin la Frstenwald. Dar daca Musat, care
nu fusese prins, se gndete sa traga n Horia Sima? El ar trebui sa ia trenul de
la Berlin, sa se dea jos la Frstenwald i de acolo sa mearg prin pdure, n
ntmpinarea lui Horia Sima. Gina a fcut o echipa mpreuna cu Anchidim
Useriu i Mircea Orendovici i fara sa mai ceara permis de la autoriti, au luat
trenul de la Rostock la Berlin. i de acolo la Frstenwald. Au petrecut o zi
ntreaga umblnd dintr-un tren ntr-altul, i dimineaa i dup amiaza.
Era o linie locala, i trenurile erau dese. Aveau cu ei i fotografia lui
Musat, pentru a-i mprospta figura lui, caci dispruse de la Rostock de
cteva luni.
n dup amiaza acelei zile, Ovidiu Gina dndu-se jos din tren n gara
Frstenwald, l-a vzut pe Musat n mulimea care cobora. S-a apropiat de el cu
Useriu. Cnd l-a vzut Musat, a nceput o goana nebuna prin mulime. n
zadar l-au cutat. Dispruse.
Au mers atunci spre pdurea Frstenwald, ca nu cumva sa se ndrepte
acolo. Au cutreierat pdurea n lung i n lat, dar n-au mai gsit pe nimeni.
Vzndu-se descoperit, lui Musat i-a fost teama s-i puna planul n aplicare.
O ntmplare asemntoare am pit-o i eu la Berkenbrck. Fceam
plimbri lungi n fiecare zi la Frstenwald. Erau crri i drumuri de pmnt
care tiau pdurea n toate direciile. Mergeam nsoit de camarazi mai tineri,
de obicei Smultea i Borobaru. ntr-una din aceste plimbri, zrim cam la doua
sute de metri, venind din direclia Frstenwald, doi indivizi. Mergeau repede,
venind spre Berkenbrck. Cnd i-am vzut, ni s-a prut ca unul dintre ei ar fi
Stanicel, iar celalalt, Eugen Teodorescu, care mai fuseser n vizita la
Berkenbrck. Pare ca aveau nfiarea i statura lor. Ne-am bucurat de
ntlnire i am grbit pasul. Dar spre mirarea noastr, cei doi presupui
camarazi, cnd ne-au observat venind spre ei, la un capt de pdure, n loc s-
i continue mersul, au fcut stnga mprejuri i au luat-o napoi n direcia de
unde au venit. Noi, de buna credin, am crezut ca nu ne-au recunoscut, ca le-
a fost teama sa nu se ntlneasc cu altcineva, care ar putea s-i denune
autoritilor. Adeseori legionarii din grup veneau la Berlin fara sa aib permis
de la Gestapo. Atunci am alergat tustrei dup ei, pentru a-i ajunge i a le lua
teama ca ar fi altcineva dect noi, cei de la Berkenbrck, cu care probabil
vroiau sa se ntlneasc. Cine tie ce tire importanta aveau sa ne aduc. Am
nceput, sa le strigam i numele. Dar ei, n loc sa se opreasc, cum era i firesc,
au nceput sa alerge i ei, nedorind sa dea fata cu noi. Am nteit fuga i
strigatele. La o cotitura, cei doi indivizi, mrind i ei viteza, au ieit din linia
noastr dreapta. I-am descoperit din nou fugind, ca nite apucai. Noi nu ne-
am lsat mai prejos. Atunci, spre a-i pierde urma, au intrat n pdure i au
disprut printre copaci. Ne-am oprit din fuga i ne-am ntors acas.
n acel moment, nu aflasem nc nimic de complotul de la Rostock. Nu i-
am dat ntmplrii importanta care i se cuvenea. Presupuneam mai degrab ca
sunt nite strini care nu vroiau sa fie recunoscui. Dup ce am fost pusi la
curent cu ancheta de la Rostock, ne-am dat seama ca ne-am ntlnit cu doi
ageni din Bucureti, care au venit la Berkenbrck sa fac o recunoatere a
locurilor, n vederea atentatului plnuit.
XI.
FUGA N ITALIA
Fuga mea n Italia, n 16 Decembrie 1942, a provocat un val de
tulburri, att n relaiile noastre cu Puterile Axei, ct i n snul Legiunii. Am
intrat ntr-o noua faza a persecuiilor ce le-am ndurat n tara i n exil, sub
patronajul acestor puteri, care au dinuit aproape doi ani i s-au ncheiat abia
n ziua capitularii Romniei, 23 August 1944.
1. UN PROIECT POLITIC.
Plecarea mea clandestina n Italia nu s-a petrecut la ntmplare i n-a
fost nici o hotrre luata necugetat. A fost un proiect de mai mult timp
frmntat n mintea mea i doar realizarea lui a fost precipitata de anumite
elemente.
La desprirea mea de Mihai Enescu la Berlin, i-am dat acestuia
nsrcinarea de a gsi o porti de ptrundere direct la Mussolini, pentru a-i
solicita sprijinul sau. De Ministerul de Externe italian nu ne puteam apropia,
deoarece seful acestui departament, Contele Ciano, ne era duman declarat i
n-avea afeciune nici pentru poporul romnesc. Simpatiile lui erau ndreptate
spre poporul maghiar.
Mihai Enescu a realizat acest plan ntr-un timp record. A gsit repede
personajul dispus sa ne deschid calea spre dictatorul italian. Era ziaristul
Mario Appelius, agreat al regimului i un intim al lui Mussolini. La plecarea din
Berlin, Enescu i Stoicanescu stabiliser un fel de cifru, pe care s-l folosim n
schimbul de scrisori. Mussolini, Hitler, Ciano, Ribbentrop etc., aveau alte
nume, nct cine citea scrisorile lor n-aveau de unde sa descopere adevrata
identitate. Bineneles ca i eu ma numeam altfel i fiecare din figurile
principale ale Micrii. Mi-aduc aminte ca interlocutorul lui Enescu, Appelius
se numea Chemaru, n schimbul de scrisori dintre Enescu i Stoicanescu.
Mario Appelius avea acces direct la Vila Torlonia, unde locuia Mussolini.
Toate informaiile ce le primea din Germania, semnate de Enescu, privitor la
starea noastr de prizonieri politici, ajungeau pe masa de lucru a lui Mussolini.
Acesta, citindu-le, i-a manifestat indignarea pentru comportamentul
germanilor fata de nite camarazi n suferin, care au ajuns n situaia n care
se gsesc gratie sprijinului de care s-a bucurat Antonescu din partea forelor
germane din Romnia. S-a interesat de legionarii refugiai n Italia i a dat
dispoziii sa fie sprijinii material de ctre partid. ntr-o convorbire avuta cu
Appelius pe aceasta tema, Mussolini i-a exprimat dorina de a se mari grupul
legionarilor care se aflau n Italia, pentru a se crea un fel de echilibru politic
ntre el i Hitler, cnd tratau afacerile interne din Romnia. Vroia i el sa aib
un cuvnt de spus n tara noastr i prezenta unui grup numeros de refugiai
romni ar fi dat mai mare greutate intereselor italiene n Romnia. Notez ca
aceste preocupri s-au manifestat de Mussolini n vara anului 1942 i
nceputul toamnei, cnd soarta rzboiului nu se deteriorase. Pe toate fronturile
Axa era n ofensiva. Profitnd de aceasta stare de spirit, Enescu i-a sugerat lui
Mario Appelius ideea de a se forma un fel de bloc al tarilor latine de structura
naionalist, Romnia, Italia, Franta i Spania, care sa contra-balanseze
puterea imensa a celui de-al Treilea Reich. I-a fcut i un memorandum, care i-
a fost trimis pe aceeai cale Ducelui. Ideea i-a surs i lui Mussolini, vznd n
Micare un viitor aliat al ideii lui imperiale, de dominaie fascista, n bazinul
mediteranean.
Scrisorile trimise de ctre Enescu, de la Roma, lui Stoicanescu, la Berlin,
pe mai multe adrese, le citeam cu nesa i eu, bucurndu-m ca din partea
celuilalt partener al Axei Micarea conta pe un anumit sprijin. Nu eram total la
discreia diplomaiei nefaste a lui Ribbentrop, ci, la un moment dat i ntr-o
anumit mprejurare, cuvntul lui Mussolini putea sa se aud la Berlin, cernd
eliberarea noastr din starea de semi-prizonierat politic n care ne aflam.
Pe atunci, pe la nceputul lui Septembrie, a ncolit n mintea mea pentru
prima data gndul unei plecri n Italia. mi ziceam ca daca Mussolini e
interesat sa aib un lot mai mare de legionari n Italia, pentru a exercita o
anumit presiune la Berlin i cum era greu, aproape imposibil ca legionari de
oarecare nivel, care se aflau n Germania, sa treac Alpii sau sa ndrumam
elemente din tara direct spre Italia, nu rmne dect o singura soluie valabila:
ca eu nsumi sa ntreprind acest pas riscant. Prezenta Sefului Legiunii la Roma
ar compensa n larga msura lipsa unui grup numeros de legionari n Italia,
care s-i poat servi lui Mussolini ca factor de echilibru al politicii Axei la
Bucureti. Aceasta soluie mi s-a prut cu att mai binevenita cu ct nu eram
agreat la Berlin. Eram considerat ca un fel de balast de guvernul german, ca un
tulburtor permanent al relaiilor cu Antonescu. Prin plecarea mea n Italia,
disprea acest indezirabil i regimul antonescian nu mai putea imputa, zi i
noapte, Reichului ca i gzduiete la Berlin pe dumanii lui, care uneltesc
mpotriva Conductorului, n timp ce el ofer, dintre toi aliaii, cea mai
importanta contribuie militara la meninerea frontului din rsrit.
Acestea erau socotelile ce mi le fcusem. n acel moment, bazat pe
scrisorile lui Enescu, n care acesta explica politica lui Mussolini fata de
Micare. Nu ne considera numai refugiai, ci parteneri i aliai n Noua Ordine
Europeana, pentru a ndigui influenta germana, dup sfritul rzboiului.
2. NCLCAREA ANGAJAMENTULUI FATA DE GERMANIA.
Cnd am fost adus n Germania, dup fuga mea n Italia, am fost supus
anchetei de rigoare n fata unei comisii ad-hoc. Cu acest prilej, Generalul
Mller mi-a imputat ca mi-am calcat angajamentul fata de guvernul german.
Formal, aa este. Abia descalecai la Berkenbrck, am fost obligai cu toii sa
semnam o hrtie prin care ne luam angajamentul sa nu desfurm nici o
activitate politica i nici sa ntreinem legturi cu tara. Dar Generalul Mller
uita ca aceasta semntur ne-a fost smulsa sub ameninare de represalii. Nu
mai eram oameni liberi.
Primii care i-au calcat cuvntul n relaiile dintre noi, au fost germanii
nii. Eu am fost invitat n Germania ca oaspete al lor i mi s-a garantat,
nainte de a pleca, libertatea fizica i politica. Ori, ajuns la Berlin m-am trezit
prizonierul lor, fapt care s-a evideniat i prin internarea noastr la Rostock i
Berkenbrck.
nainte de a pleca n Italia, am meditat i asupra acestei probleme. Ma
purtam incorect fata de Germania, care ne-a acordat ospitalitate, dup
tulburrile din Ianuarie? Am ajuns la concluzia ca nu svream un act neloial
fata de guvernul Reichului, deoarece acest guvern se purtase cum nu se poate
mai dezonorant fata de noi: uitau ca i-au pus la dispoziia lui Antonescu
diviziile staionate n Romnia, pentru a ne constrnge la capitulare; n al
doilea rnd, cnd ne-au oferit azil politic n Germania, pentru ca apoi ajungnd
pe pmntul ei, sa ne trezim degradai la categoria de prizonieri ai lor.
Continund acest sir de idei, mi s-a prut ca i interesele tarii noastre
reclamau o schimbare de atitudine. n definitiv, ce vor nemii cu noi? Numai sa
servim ca piesa de antaj n relaiile lor cu Antonescu? Am verificat de
nenumrate ori ca pentru ei nu contam dect ca un instrument de presiune
contra Generalului, cnd acesta ddea semne de emancipare de sub tutela lor
de fier. Atunci agitau spectrul Grzii de Fier i Generalul se potolea ca prin
farmec, satisfcndu-le toate interesele. Cum eram noi prizonierii lui Hitler, tot
aa i el era prizonierul lor, deoarece puterea lui n Romnia se datora contrar
aparentelor exclusiv bunvoinei lui Hitler. Acesta a fost preul ce a trebuit
s-l plteasc, cnd s-a desprit de noi, atacndu-ne i eliminndu-ne de la
putere.
n consecin, am ajuns la concluzia ca nsei supremele interese ale tarii
reclamau sa ieim din aceasta stare de servitute i sa ne rectigm libertatea
de aciune, pentru a putea ntreprinde ceva folositor neamului. Aproape doi ani
am ateptat, zi de zi, i clipa de clipa, sa intervin o schimbare n atitudinea
Reichului fata de noi. Am urmrit cu multa speran semnele de bunvoin cu
care am fost tratai n vara anului 1942 de ctre autoritile germane, dar i
aceste prevestiri au trecut fara sa intervin o mbuntire substanial n
statutul nostru.
3. PREGTIRI PENTRU EVADARE.
Odat ce am ajuns la concluzia ca nu mai e de stat n Germania i ca
nsi interesele neamului reclama sa prseasc aceasta tara, din timp, adic
tot pe la nceputul lunii Septembrie, m-am ocupat intens de pregtirile de
plecare.
O prsire a teritoriului german, cu consimmntul Reichului, nu era de
conceput. Cu ct rzboiul se prelungea, Antonescu devenea mai exigent i mai
arogant i cu atta cretea i nsemntatea zlogului ce-l inea guvernul
german n mna, adic pe mine i camarazii mei. Aceasta posibilitate exclusa,
trebuia s-mi ndrept atenia spre celalalt partener al Axei, spre Mussolini,
pentru a obine, prin favoarea lui, un mijloc de a disprea din Germania.
Primul om pe care l-am pus n cunotin cu proiectul meu, a fost Constantin
Stoicanescu. Nu era numai de o perfecta loialitate, dar era i un element
ntreprinztor. tiam ca el i va da toat silina s-mi procure un paaport cu
care sa pot trece pe nesimite frontiera pe la Brennero. n primul rnd, el i-a
scris lui Enescu, cerndu-i sa vorbeasc cu Mario Appelius, pentru a-l sonda
asupra eventualitii de a mi se elibera un paaport prin Legaia italiana de la
Berlin. Contactul s-a fcut. Mario Appelius a fost pus la curent cu intenia mea
de a veni n Italia i i-a prezentat i cererea mea de a obine un paaport italian,
via Berlin. Mario Appelius a fost bucuros de planul meu de a veni n Italia, dar
s-a artat rezervat asupra eventualitii de a fi prevzut cu un paaport italian.
A cerut timp ca sa sondeze terenul n sferele partidului. Dup putin timp, l-a
convocat pe Enescu i i-a comunicat ca n-a putut obine aprobarea necesara
nici de la Vila Torlonia Secretariatul lui Mussolini i nici de la vreun for al
partidului. L-a solicitat pe Enescu s-mi transmit sa trec munii n Italia prin
mijloace proprii i odat ajuns la Roma, va avea el grija sa primesc soggiomo
de refugiat. Guvernului italian i era teama ca daca se descoper complicitatea
lui, sa nu vina n conflict cu Hitler.
Caznd aceasta soluie, n-am renunat la proiect. L-am nsrcinat pe
Stoicanescu s-mi procure un paaport de la vreun romn, care poate sa obin
cu uurin o viza n Italia i e dispus sa mi-l cedeze. Mai departe, era treaba
lui Petre Ponta, desenator tehnic, care ne-a ajutat i alta data, schimbnd
fotografia adevratului posesor cu a mea. Stoicanescu s-a ocupat intens de
aceasta chestiune, dar, de cte ori venea de la Berlin, mi comunica numai vesti
negative. Cu toate cercetrile lui, nu reuise sa obin un document care sa
ntruneasc toate condiiile cerute pentru trecerea frontierei. Tensiunea
provocata de cutarea unui paaport valabil a durat tot cursul lunilor
Octombrie i Noiembrie, fara sa fi ajuns la o dezlegare acceptabila. Eram
npdii de nelinite i eu i Stoicanescu.
4. CE LAS N URMA.
Nu m-am decis cu inima uoar sa fac acest pas. Ma gndeam la
consecinele lui, la reacia germana, dar i la tulburarea ce se va produce n
snul grupului legionar. Eram mai putin preocupat de atitudinea autoritilor
germane: cine tie daca dispariia mea nu-i va conveni lui Hitler, nemaiexistnd
pe teritoriul Reichului aceasta piesa de antaj, adic propria mea persoana, n
relaiile cu Antonescu. Eram mai ngrijorat de agitaia ce se va produce n grup,
la auzul fugii mele n Italia.
Punctul critic al expediiei era Papanace. Cum va ncasa aceasta tire?
Cum i cunoteam firea i apucturile nc din vara anului 1940, va ncepe din
nou campania de agitaie contra mea, declarndu-m incontient i
iresponsabil? Totul depindea de fermitatea lui Mussolini; daca Ducele mi va
acorda protecia necesara, potolind irascibilitatea germana, agitaia de oriunde
ar veni, nu se va putea ntinde, lipsindu-i terenul de propagare.
n partea anterioara a lucrrii, am pomenit de ntlnirile ce le-am avut cu
legionarii de la Rostock n casa lui Petre Ponta, n cursul lunilor Septembrie i
Octombrie 1942. Aceste reuniuni, cum am explicat n capitolul respectiv, au
avut o alta origine. Prin exhortaiile mele vroiam sa ntresc unitatea grupului
Rostock, ameninat de fenomene de dezagregare. Cum aceasta perioada a
coincis cu pregtirile mele pentru evadarea n Italia, aceste ntlniri au servit
paralel i la pregtirea morala a grupului Rostock sa reziste presiunilor ce s-ar
putea exercita de ctre autoritile germane, n momentul cnd as disprea n
Italia. Bineneles ca n-am fcut nici cel putin aluzie la acest plan n ntlnirile
mele nocturne, ci le-am vorbit exclusiv de starea noastr precara i de
necesitatea de a ne menine strns uniti n fata ncercrilor prin care trecem.
5. UN RSPUNS AMBIGUU.
n luna Noiembrie, cum pregtirile de plecare (procurarea passului)
preau sa mearg spre o dezlegare favorabila, prin Enescu i-am transmis
aceasta tire lui Mario Appelius, cu rugmintea de a mai cere nc odat avizul
lui Mussolini.
Acesta l-a vizitat imediat pe Duce, transmindu-i vestea primita de la
Berlin. Pe aceeai cale, am primit urmtorul rspuns: Din punct de vedere
militar, momentul nu este cel mai potrivit. Dar, din punct de vedere
revoluionar, e bine sa fie aici.
Ca sa nelegem talcul acestui mesaj, trebuie sa luam n considerare ce
nelegea Mussolini prin momentul militar. El se referea la debarcarea anglo-
americana n Africa de Nord, n 8 Noiembrie 1942, care amenina nsi
securitatea Italiei n Mediterana. Peisajul militar se schimbase de la o zi la alta
cu aceasta debarcare. Din Vest i din Est forele aliate naintau spre centru,
urmrind sa prind ca ntr-un clete slabele efective italo-germane.
Mussolini era preocupat n acest moment de consecinele invaziei pentru
Italia i pentru regimul fascist. Momentul militar nu era favorabil, deoarece
Ducele era avizat mai mult ca oricnd la ajutorul german. Totui, nici n acest
ceas de cumpn pentru destinul Italiei, el nu i-a uitat cuvntul spus nainte.
Mussolini a fost la nceputurile lui un revoluionar i simea atracie fata de toi
oamenii de aceasta formaie i de toate ntreprinderile riscante i temerare. De
aceea a adugat din punct de vedere revoluionar, e bine sa fie aici.
Mesajul lui Mussolini m-a pus pe gnduri. Desi el nu opunea nici o
obiecie directa la trecerea mea n Italia, momentul militar putea sa aib
consecine asupra relaiilor mele cu guvernul acestei tari. Se puteau ivi
complicaii neprevzute la data cnd am primit prima aprobare de la Mussolini.
Presiunea germana putea sa se intensifice n aa msur, nct Mussolini,
forat de situaia militara, sa ma abandoneze. Intrase n jocul destinului un
nou factor, care putea rsturna toate calculele politice ce mi le fcusem, cu
saltul meu n Italia.
6. O VESTE ULUITOARE.
Stoicanescu, noapte de noapte, cltorea la Berlin ca sa gseasc o
soluie cu passul meu. Cte n-a ncercat bietul om i de cte ori se ntorcea
zdrobit de oboseala, anuntndu-mi o noua ncercare nereuit. Parca era un
fcut. Ajunsesem la marginile disperrii.
Timpul trecea. Intrasem n luna Decembrie. n mijlocul acestor ncordri
zilnice, care ne mcinau nervii, cade peste noi o alta nenorocire. Din sursa
sigura aflam ca, n scurta vreme, vom fi mutai de la Berkenbrck, undeva prin
sudul Germaniei, prin Turingia. Wolf, seful regional al Gestapo-ului de la
Frankfurt/Oder, cruia aparineam administrativ, l-a informat confidenial pe
Stoicanescu de aceasta schimbare de domiciliu. Stoicanescu i Wolf ajunseser
buni prieteni. Wolf era o fire de artist i n-avea nimic comun cu tipul de poliist
al regimului i chiar suferea din cauza angrenajului n care era prins. Cum am
spus mai nainte, cutreieram mpreuna muzeele din Berlin pentru a admira
comorile de arta din ele. n cursul unei astfel de vizite, Wolf s-a scpat la vorba
i din prietenie i compasiune, i-a comunicat lui Stoicanescu ca probabil
aceasta va fi ultima cltorie ce o vor face mpreuna la Berlin, deoarece forurile
superioare au decis schimbarea domiciliului nostru. La ntrebarea lui
Stoicanescu daca vom fi tratai n aceleai condiii, Wolf a stat pe gnduri, nu i-
a dat nici o asigurare, dar din tristeea cu care l privea, Stoicanescu a dedus ca
situaia grupului se va nruti. O alta agravare nu era posibila dect ca ne
vom pierde libertatea de micare.
Situaia era alarmanta. Toate planurile noastre de a face saltul peste
muni pentru a cuta ocrotire politica sub autoritatea lui Mussolini, se
spulberaser. i n-aveam nimic pregtit. Passul dup care alerga disperat
Stoicanescu, se ndeprtase n neant, ca fata morgana. Se apropia i iarna cu
pasi repezi, ceea ce excludea o evadare pe alte cai.
7. O NTRECERE CU TIMPUL.
Stoicanescu reuise sa scoat de la Wolf i o alta informaie, tot att de
importanta, i anume, cnd va avea loc strmutarea noastr de la
Berkenbrck?
Ahrens i-a spus lui Wolf ca a struit la forurile de la Berlin ca evacuarea
sa se fac ct mai repede, ntr-o sptmn maximum, ca sa nu se filtreze vreo
indiscreie. Acestei propuneri i s-a opus Geissler, superiorul lui Ahrens, din
consideraii umanitare. Sa fim lsai sa petrecem Crciunul n pace i ndat
dup srbtori sa fim ridicai i transportai la noul domiciliul. Aceasta
nseamn ca am ctigat mai bine de doua sptmni de rgaz, n care timp
puteam sa facem toate sforrile pentru a gsi passul salvator. Dup Crciun,
aadar, trecerea mea n Italia, nu mai era posibila. Dup toate posibilitile, n
noua reedina, ni s-ar fi tiat toate legturile cu exteriorul, cel putin pentru
grupul de la Berkenbrck.
Stoicanescu, mpins din spate de scurtul interval n care se decidea
soarta noastr, alerga ca un nebun pe la Berlin sa gseasc persoana dispusa
s-mi cedeze passul. Eu sufeream enorm, dar el suferea mai mult, caci,
vrnd-nevrnd, era responsabil de reuita expediiei. Numai el putea sa ma
salveze de la captura Gestapo-ului, nainte de a se nchide cercul de fier n
jurul nostru. Acum, toate celelalte consideraii czuser. Era mai mult dect
evident ca guvernul german i batea joc de noi, de trecutul i sacrificiile
noastre pentru Puterile Axei, considerndu-ne o simpla piesa de ah n jocul
din ce n ce mai straniu cu Antonescu. Ca s-i ofere o noua satisfacie acestuia,
era dispus sa ne nchid n cine tie ce lagr, pentru a nu-i mai da acestuia
prilejul s-l bombardeze cu note de protest privitor la ingerinele legionarilor n
relaiile dintre cele doua tari.
8. VLADIMIR CLAIN.
 n ntunericul ce ne nconjura acum din toate prile aveam senzaia ca
sunt alungat din spate de muma pdurii din povetile romaneti se ivete o
lumini. Stoicanescu descoper o persoana dispusa s-mi cedeze passul.
Vine cu acest pass i mi-l arata. Titularul era un student n arheologie,
originar din Bucovina, Vladimir Clain. Fcuse studii la Roma i acum se afla la
Berlin, tot pentru a urma cursuri n aceeai specialitate. Pentru prima oara
auzisem de el. Dar paaportul ce-l avea, emis de autoritile romneti, nu era
numai pe numele lui. l avea mpreuna cu sotia lui, fiind cstorit. O
complicaie neateptat, pentru ca nu putea intra n funcie Petre Ponta pentru
a schimba fotografia lui cu a mea.
Ce este de fcut? Era ultima oportunitate ce mi se oferea nainte de
termenul fatal. M-am decis sa folosesc paaportul aa cum e, fara nici o
schimbare. Dar trebuia s-mi gsesc o tovar de cltorie, care sa semene
ct de ct cu sotia lui Clain. Ea nu ma putea nsoi fiind n stare naintata de
sarcina. Am recurs atunci tot la admirabila noastr camarada Tiana Silion de la
Berlin, care a acceptat fara nici o ovire oferta de a figura ca sotie n cltoria
mea la Roma.
Pentru a cltori n Italia, era nevoie de o viza care se obinea cu
greutate. Cererea se transmitea la Roma i de acolo se obinea aprobarea dup
cteva sptmni. Dar noi nu aveam timp de ateptat. Dup Crciun,
dispream n necunoscut. Salvarea a venit de la Doamna Clain. n starea n
care se afla, nemaiexistnd nici un dubiu asupra naterii, s-a prezentat la
Legaia italiana din Berlin, solicitnd o viza de favoare care sa nu mai treac
prin formalitile obinuite. Vroia s-i nasc copilul la Roma, ora de care se
simea legata. Consulul italian, emoionat de dorina ei, i-a eliberat viza fara
nici o dificultate.
Firete ca persistau nc mari riscuri. Controlul de la frontiera. Nu numai
eu, dar nici Tiana nu era n regula cu fotografia. Un ochi de vame vigilent ar fi
putut descoperi ca semnalmentele reale nu coincid cu cele de pe fotografia
comuna. Trebuia sa ne lsm n voia Domnului, caci nu mai puteam da napoi.
9. N FAZA FINALA.
Cum timpul era limitat, am nceput fara ntrziere pregtirile de plecare.
Mai nti am fcut o cltorie la Berlin, pentru a ma ntlni cu Tiana i a
examina mpreuna paaportul. Ne-am consultat i asupra micilor ajustri ce
trebuiesc adugate fizionomiei noastre, pentru a corespunde ct de ct
fotografiei.
Apoi l-am cutat pe Petre Ponta, pentru a-l ntiina asupra apropiatei
mele cltorii n Italia. I-am dat instruciuni cum sa se comporte la un eventual
interogatoriu al politiei. El nu tia nimic, ceea ce de altfel corespundea
realitii, caci nu participase n nici o forma n aciunea ntreprinsa de
Stoicanescu, n cutarea unui pass.
L-am avizat apoi pe Nicolae Petrascu sa vina la Berlin. Cu el am avut o
lunga consftuire, examinnd ce reacii va produce n grupul de la Rostock
fuga mea n Italia. Numai el trebuia sa tie de planul meu, ferindu-se sa fac o
indiscreie. A fost nduiotoare desprirea noastr, presimind amndoi ca nu
ne vom vedea pentru multa vreme.
 Dar cum sa afle Enescu ziua sosirii mele la Roma? Stoicanescu stabilise
un ingenios sistem de informare reciproca ntre Berlin i Roma. Vorbitorii
emisiunilor de radio n limba romna de la Berlin i Roma erau camarazi de-ai
notri: Nicolae Smarandescu la Berlin i Doamna Maria Bucur la Roma.
Adeseori, cnd vroiam sa comunicam ceva la Roma, o tire urgenta, foloseam
acest canal i invers, de la Roma la Berlin. ntr-o schimbare n finalul
emisiunii, dup o nelegere prealabila, cei doi vorbitori puteau transmite o tire
de interes pentru noi. Procedeul l-am folosit nainte i funciona perfect. Dup
ce am fixat ziua sosirii mele la Roma, Stoicanescu i-a dat lui Smarandescu
mesajul ce trebuia s-l intercaleze la sfritul emisiunii. Smarandescu nu era
informat de plecarea mea n Italia, dar cum realizase de mai multe ori aceasta
operaie, nu bnuia ce se ascunde n spatele cuvntului-cheie, introdus n
emisiune.
Din grupul conductorilor de Ia Berlin nu l-am avizat dect pe Vasile
Iasinschi. Dar, n acelai timp, l-am dezlegat de obligaia de a recunoate ceva,
daca va fi supus vreunei anchete.
Cu Borobaru Traian aveam un alt plan. El trebuia sa dispar odat cu
mine de la Berkenbrck, pentru a ncerca sa treac pe la Villach n Italia. N-am
gsit nici un document potrivit pentru el, nct n-am avut alta soluie dect s-l
las s-i ncerce singur norocul.
10. O CLTORIE FARA INCIDENTE.
Pe ct de ncordata i dramatica a fost existenta mea n aceste trei luni de
lupta pentru a-mi gsi o ieire din prizonieratul german, pe atta de calma a
fost cltoria mea n Italia. Totul a decurs, cum ar zice neamul, planmssig,
fara cel mai mic incident.
O problema ce trebuia rezolvata nainte de plecare era cum ma desprind
de grupul camarazilor mei de la Berkenbrck, nainte de a se descoperi lipsa
mea. Nu era vorba numai de a ma urca n trenul cu destinaia Roma, ci de a
calcula exact timpul de care aveam nevoie pentru a trece frontiera de la
Brennero. Odat scpat n Italia, puteam fi dat lipsa la apel.
Trenul Berlin-Roma pleca pe la orele 8 seara. Ajungeam la Brennero a
doua zi, pe la orele 13. Controlul la vama e de presupus ca ar fi durat o ora.
Deci, la orele doua dup amiaza trenul se punea n micare n direcia Bolzano-
Florenta-Roma. Sosirea la Roma era prevzut pentru orele 12 noaptea. Acesta
era itinerarul.
Am fixat ziua plecrii n 15 Decembrie 1942. La cumprarea biletelor,
pentru mine i Tiana, am preferat sa luam o cabina wagon-lits, pentru a fi
singuri, evitnd eventual a fi identificai de cine tie ce nsoitori. Seara, la ora
8, trebuia sa fim la gara Alexander Platz, de unde pleca trenul spre Roma. Dar
cum sa ajung aici n timp util, cnd masa ni se servea la ora 6, de la care nu
putea lipsi? Geniul Stoicanescu a rezolvat i aceasta problema. A vorbit cu doi
prieteni de-ai notri, scriitorul Sorin Pavel, care lucra la Legaie, i cu Inginerul
Grigorescu, de la Camera de Comer germano-romna din Berlin, ca la orele 7
seara sa fie cu maina (Grigorescu avea main), pe Autobahnul care trecea pe
lng Berkenbrck, ca sa ma mbarce i cu cea mai mare viteza sa ma depun
la Alexander Platz. nainte de a veni la Berkenbrck, cei doi nsoitori trebuiau
sa o ia pe Tiana de la casa ei.
Dup masa de seara, luata n cea mai mare graba, am ieit din casa ca i
cum nimic anormal nu s-ar fi ntmplat. Aveam obiceiul ca, nsoit de cineva,
sa fac cte o plimbare prin sat. De asta data avndu-l cu mine pe Borobaru.
Am alergat spre sosea si, ntr-adevr, trasa la marginea ei, am descoperit
maina lui Grigorescu. Stoicanescu i Tiana erau nuntru. Ne-am urcat repede
i maina i-a luat zborul spre Berlin. Cu cteva minute nainte, am ajuns n
statie i ne-am urcat n trenul spre Roma, instalndu-ne n cabina noastr. De
pe peron, Stoicanescu, Borobaru, Sorin Pavel i Grigorescu ne fceau semne de
adio. Trenul s-a pus n micare ducnd cu el un fragment de istorie legionara.
nainte de a pleca, m-am neles cu Iasinschi ca el sa nu dea alarma
asupra absentei mele dect ncepnd de la masa de amiaza de mine. Atunci
numai sa nceap sa se neliniteasc, ntrebnd unde pot sa fiu? Neaparnd, se
va adresa lui Hartig, spunnd ca n-am venit nici la dejun i nici la prnz. i va
comunica ca odat cu mine, a disprut i Borobaru. Odat trecuta ora doua,
din ziua de 16 Decembrie, trenul ieea din raza de aciune a autoritilor
germane.
Tot ca o pregtire a fugii mele i-am scris o scrisoare lui Himmler, n care
l anunam ca plec n Italia. Nu trebuia sa cread ca am luat direcia spre tara
sau ca am dezertat la vreun inamic al Axei.
i explicam motivul plecrii mele, fara sa pomenesc ceva din
corespondenta noastr cu Mario Appelius, prin nesiguran n care ma aflam
dup descoperirea complotului de la Rostock. Eram ameninat n existenta mea
fizica, iar autoritile germane nu preau dispuse sa ma apere de agenii trimii
de Siguran Romna.
n final i-am comunicat ca las efia Legiunii lui Vasile Iasinschi,
conformndu-m dorinei exprimate de attea ori de ctre Ministerul de
Externe german. I-am mulumit pentru ajutorul ce mi l-a dat pentru ca att eu
ct i camarazii mei s-i poat gsi refugiu n Germania. Am stabilit cu
Stoicanescu ca scrisoarea ctre Himmler sa fie pusa la posta abia de a doua zi
dup plecarea mea, pentru a fi primita dup ce ajunsesem n Italia.
Pe drum, ndat dup plecare, a venit conductorul trenului, ne-a cercetat
biletele, le-a gsit n regula i ne-a urat noapte buna. Am trecut cu bine cea
dinti proba i cea mai uoar. Am ncercat sa aipim pe canapea, dar nu s-a
lipit somnul de noi. Ne uitam cu ngrijorare unul la altul, ginindu-ne la
frontiera. Acolo va trebui sa ne dam jos i sa trecem pe la control. i era ziua,
orele unu, cnd se trecea pe la control, dup mersul trenurilor. Nu mai e
departe ceasul cnd va trebui sa ne nfruntam cu cerberii de la vama. Sunt
funcionari obinuii sau controlul cltorilor se face sub supravegherea
politiei? Am trecut n Austria, oprindu-ne la Innsbruck i apoi trenul lua
direcia Brennero. Nu mai e mult, dar i ngrijorarea noastr cretea. Trenul
intra molcom n gara. Ne uitam pe geam. Forfota pe peron. Uniforme germane
i italiene. n acest moment Tiana are o inspiraie. Conductorul tocmai venise
pentru a ne anuna sa coborm. Tiana adusese n bagajele ei o bucata mare de
slnin, de tip bacon, ca merinde de drum. I-o ofer conductorului i l roag sa
ne ia el paaportul i s-l treac la control, noi fiind obosii. Conductorul n-a
vzut nimic anormal n cererea Tianei, prndu-i-se ca suntem oameni de
treaba. I-a dat paaportul din mna i n-a uitat bucata de slnin. Serviciul,
prompt i contiincios. nainte de a suna plecarea trenului, conductorul vine n
compartimentul nostru i ne ntinde paaportul stampilat, att de germani ct
i de italieni. Se vede ca avea el legturile lui.
Ce surpriza pentru noi! Noi care treceam prin toate frigurile ne-am trezit
ceteni onorabili, care n-au nevoie nici de a da ochi cu vama, gratie unei
buci de slnin. Lumea din Germania suferea de foamete.
Am respirat uurai cnd am vzut ca trenul se pune n micare. Ce se
mai putea ntmpla cu noi? Nu ne gndeam ca pe drum mai pot interveni alte
controale, cnd, dup Florena, se urca un domn n civil i ne cere paaportul.
Sa se fi petrecut vreun denun? Din nou ni s-a accelerat pulsul. Ia paaportul,
l examineaz, vede viza italiana i ni-l restituie. Era un control de rutina la
care erau supui toi cltorii. Ne-am uitat lung unul de altul i am zis: Uf, am
scpat i de asta.
Se apropie ora 12 noaptea. Roma nu mai e departe. Nu vedeam nimic
caci era camuflaj. n sfrit trenul intra n gara. Dar gara propriu-zis czuse
victima unui bombardament aliat. Cnd ne-am dat jos din tren, am vzut nite
baraci de scnduri. Mai trebuia sa trecem ultima proba: sa fim ateptai la
gara. A neles Maria Bucur semnalul de la Berlin i i-a transmis i lui Enescu
vestea sosirii noastre n acea seara?
n sfrit i aceasta enigma se lmurete. Enescu i Maria Bucur ne
ateptau la poarta pe unde ieeau cltorii. Bucurie i mbriri. Ni se prea
ca e prea frumos ca sa fie adevrat. Germania lugubra, cu mizeriile i
umilinele ei, rmsese n urma. Aici respiram un alt aer. Desi era Decembrie, o
boare dulce ne nvluia, dndu-ne o senzaie de libertate i fericire. Dar a fost
numai un vis care a durat prea putin.
11. PRIMA ZI LA ROMA.
O prima chestiune ce trebuia rezolvata, era unde sa locuiesc n timpul
ederii mele la Roma. Nu ma puteam duce la hotel i nici o camera particulara
nu puteam nchiria, caci se cereau peste tot hrtii. Era vreme de rzboi. Enescu
Mihai mi-a oferit generos propria lui locuina, dar aceasta avea inconvenientul
ca era cunoscuta la Berlin. Pe urmele adresei lui Enescu, puteau sa vina
emisari ai Gestapo-ului i n loc de chiria, ar fi dat peste mine. Am respins
aceasta soluie.
Tot Doamna Maria Bucur a salvat situaia. Mi-a oferit camera ei, iar ea
i va gsi un loc de dormit la nite cunoscui de-ai ei. Ziua va veni sa vad ce
fac i daca nu am nevoie de ceva. n modul acesta am tiat i cea mai
ndeprtat legtura cu Berlinul. Daca m-ar fi cutat cineva, s-ar fi gndit la
Enescu sau la ceilali camarazi din grupul legionar de la Roma i putin probabil
ca ar fi controlat-o pe Maria Bucur.
Dar cum sa procedez fata de legionarii din Roma? Intru n contact cu ei,
ma arat, sau rmn ascuns pn se va lamuri situaia mea? n discuia avuta
cu Enescu, acesta a fost de prere ca e mai prudent sa nu ma arat nimnui,
deoarece exista primejdia de a se strecura vreo indiscreie pn la Legaie i
aceasta ar putea sa alarmeze Bucuretiul nainte ca guvernul italian sa ia o
decizie. M-am alturat prerii lui i aa se face ca prezenta mea la Roma n-a
fost tiut de grupul legionar din Roma, din care fceau parte Profesorul
Gazdaru, Coseriu, Caranica Nicolae, Stoica, Rauta, Uscatescu, Popovici, Mircea
Popescu, erban Germani i alii. Profesorul Gazdaru era seful politic al
grupului, iar Caranica, seful garnizoanei.
O singura excepie am fcut cu studentul Gheorghe Caraiani, originar
din Bulgaria. Acesta venise la Roma n toamna anului 1942 i era cunoscut de
Enescu i Doamna Maria Bucur ca om de ncredere i caracter. Aveam nevoie
de un nsoitor, deoarece att Doamna Maria Bucur ct i Enescu erau ocupai
cu treburile lor, pe la Radio, pe la Legaie i contactele ce le aveau cu cercurile
politice italiene. Nu puteau lipsi nici mcar s-i vad pe romnii din colonie,
doar pentru a afla eventualele tiri ct i pentru a nu trezi bnuieli prin
absenta lor ndelungata.
Caraiani mi-a fost un tovar nepreuit n scurta mea edere la Roma.
Am cutreierat pe jos o mulime de locuri, vrednice de a fi vzute, ntre care
Forul i Columna lui Traian. Seara ma conducea acas i a doua zi reluam
vizitele pe colinele Romei. n fiecare zi descopeream alte i alte frumusei ale
Cetii Eterne, renscnd parca la o alta via.
Existau lipsuri alimentare n Italia, dar totui, lumea nu suferea de
foame. Situaia economica era mult mai buna dect n Germania. Mi-aduc
aminte ca n cursul peregrinarilor noastre, am flmnzit. Caraiani m-a invitat
sa intram ntr-o cofetrie. Am rmas surprins cnd am vzut ca puteam
comanda cte prjituri vrem, ceea ce n Germania nu exista. Doar sa pltim
Ne-am nfruptat amndoi cu vreo duzina de prjituri.
Timpul era cldu i aceste excursii, n lungul i n latul Romei, mi-au
rmas n suflet ca o oaza de lumina n mijlocul frmntatei mele viei.
12. NTOARCEREA TIANEI LA BERLIN.
Dar ce facem cu Tiana? A fost de un nepreuit ajutor pn la sosirea mea
la Roma, dar nu putea rmne aici. Trebuia sa se ntoarc la Berlin pentru a
terge urmele expediiei. Absenta ei de la serviciu ar fi trezit bnuieli i apoi
paaportul trebuia restituit soilor Clain. Nu puteam s-i expunem pe acetia
urmririlor, dup ce i-au asumat riscul de a ne mprumuta paaportul lor.
Tiana trebuia sa plece ct mai nentrziat. Dar napoierea peste muni nu
se putea face fara a avea o viza germana. Eroina acestei isprvi a fost tot
Doamna Maria Bucur. Cum ea lucrase la Legaia Romna i avea cunotine pe
acolo, a reuit sa obin de aici o nota verbala, cum se obinuiete de la un
consulat la altul, cnd se cere o viza urgenta. Cu aceasta nota verbala, chiar n
dimineaa de 17 Decembrie a nsoit pe Tiana la Legaia germana, obinnd de
aici, de la serviciul consular, viza de ntoarcere n Germania. Tiana n-a dormit
dect o noapte la Roma. n cea mai mare graba, i-a fcut pregtirile de plecare
i chiar cu trenul de seara, care pleca n aceeai zi, 17 Decembrie, a luat
direcia Villach n loc de Brennero. Alesese ruta Viena-Berlin. n ziua de l8
noaptea era la Viena, unde l-a cutat pe Dr. Iosif Dumitru, care-i avea
reedina obinuit n acest ora. n ziua de 19, era la Berlin i s-a prezentat la
lucru, la serviciul de informaii al Dr. Dietrich.
 A fost o performanta excepional. Paaportul lui Clain a fcut minuni.
Ne-am plimbat cu el de la Berlin i Roma i de la Roma la Berlin, fara cel mai
mic incident. Tiana l-a restituit posesorilor lui legitimi i era n ateptarea
evenimentelor.
13. ENESCU L INFORMEAZ PE MARIO APPELIUS.
Tot n aceeai zi cnd Tiana i lua zborul spre Berlin, 17 Decembrie
1942, Enescu a cerut telefonic s-l vad pe Mario Appelius, pentru a-i
comunica o veste importanta. Acesta l-a primit ndat n casa lui, unde avea
obiceiul sa se ntlneasc cu el ori de cte ori acesta vroia s-i vorbeasc.
Mihai Enescu l-a pus n cunotin pe Mario Appelius de sosirea mea la
Roma, rugndu-l sa transmit Ducelui tirea. Mario Appelius a plecat imediat
la Vila Torlonia, pentru a-l anuna pe Duce de prezenta mea la Roma. S-a
ntors cu rspunsul ca Mussolini nu se afla la Roma i ca va ntrzia cteva
zile. Dar Appelius a avut grija s-i lase o nota, pe care Secretarul lui a pus-o pe
masa lui de lucru. Ducele ne va aviza ce avem de fcut ndat dup ntoarcere.
Pn atunci nu putem face altceva dect sa ateptm. Mario Appelius avea
telefonul lui Enescu, nct l va aviza imediat ce primete vreun semnal de la
Vila Torlonia.
Pentru cteva zile, aadar, eram un fugar i la Roma. Rupsesem
contactul cu guvernul german i nu-l nnodasem nici cu guvernul italian.
Nutream nsa cele mai mari sperane ca Mussolini ma va ajuta i n scurta
vreme ma voi bucura de ocrotirea regimului fascist.
14. SITUAIA CRITICA A FRONTULUI.
Ct timp am rmas n Germania, aflasem de debarcarea anglo-americana
n nordul Africii, dar tiam prea putin de luptele de la Stalingrad. Comunicatele
militare germane nu mprteau populaiei situaia exacta a frontului:
strpungerea liniilor germane de ctre diviziile sovietice i ncercuirea armatei a
VI-a a lui Paulus, ntre Don i Volga. n conversaiile cu Enescu, acesta mi-a
vorbit cu ngrijorare de frontul din rsrit. Perioada de succese i victorii
germane s-a terminat. Hitler a suferit o grea nfrngere pe Volga i n Caucaz.
Doua armate romaneti ar fi ncercuite de avalana sovietica.
tirile acestea m-au ntristat. Aliana Romniei cu Puterile Axei nu
dduse roadele ateptate: nfrngerea definitiva a Rusiei comuniste. De acum
Reichul va trebui sa reziste i asaltului din rsrit n timp ce anglo-americanii
se pregteau sa debarce n Apus. Hitler nu reuise sa evite lupta pe doua
fronturi. Care va fi soarta Romniei n civa ani?'
Situaia militara a lui Mussolini mi s-a prut i mai grea. Italia nu poseda
resursele industriale i umane ale Germaniei. Va rezista regimul fascist
ofensivei aliate n Mediterana?
Un lucru era cert: Mussolini era mai mult ca oricnd avizat la ajutorul
dat de Hitler. EI i pierduse libertatea de micare i trebuia sa se supun
directivelor de la Berlin.
n aceasta situaie, de partener minor al coaliiei, cum va reaciona la
auzul tirii ca ma aflu la Roma? i va ntinde mna ocrotitoare asupra mea sau
va ceda presiunilor de la Berlin, care, bnuiam, nu vor ntrzia sa se produc,
fara a ti n ce forma. Iat cum dezastrul de la Stalingrad, combinat cu
ameninarea din Mediterana, vor afecta, presupuneam i situaia mea
personala. Se va tine Mussolini de cuvnt, punnd pe primul plan interesul
revoluionar al Europei naionaliste sau va prevala n decizia lui factorul militar
fi politic, determinndu-l sa se alipeasc i mai strns de Hitler, unica lui
salvare?
Zilele ce le-am mai petrecut n libertate la Roma mi-au fost adumbrite de
aceste consideraii politico-militare, care puteau avea repercusiuni i asupra
sortii mele i a ntregii Micri.
15. UN SEMNAL NELINITITOR.
Din Germania nu primisem nici o tire. Nu tiam ce s-a petrecut dup
plecarea mea. De altminteri nu aveam nici cnd i nici cum. Rupsesem toate
legturile, iar Tiana de abia ajunsese la Berlin.
Ceva totui am aflat i nu de bun augur. n fiecare noapte ascultam la
radio emisiunea romneasca de la Berlin. n seara de 17 Decembrie n-am mai
auzit glasul de bariton al lui Nicolae Smarandescu, iar n seara de 18 am auzit
o alta voce, cnd, n mod normal, trebuia sa fie tot el vorbitorul. Nae
Smarandescu dispruse de pe ecran. Nici n serile urmtoare emisiunea n-a
mai fost transmisa de el. Era un indiciu ca Smarandescu czuse n dizgraie i
daca el, care exercita o funcie inofensiva, fusese eliminat, ce s-a, putut
ntmplat cu ceilali?
ederea mea la Roma ncepuse sa devina incomoda. Dup vetile rele de
pe front, suspendarea lui Nae Smarandescu de la radio era un eveniment
nelinititor. Fusese el singur epurat, pentru a-i da satisfacie lui Antonescu sau
czuse victima unor represalii mai extinse?
16. O VIZITA NEATEPTAT.
Cum am spus, eu nu locuiam la Enescu, ci n camera ce mi-o cedase
Doamna Maria Bucur, pe alta strada. Dar care nu i-a fost surpriza lui Enescu
cnd, ntr-o zi, sa fi fost prin 22 Decembrie, bate la usa Coti Stoicanescu,
nsoit de o alta persoana, de un neam blond. Acesta nu era altul dect
comisarul Wolf de la Frankfurt/Oder, care, cum am spus, avea grija
administrativa a grupului confinat la Berkenbrck.
Veniser cu avionul i vroiau sa mai ntlneasc pentru a ma convinge sa
ma ntorc de bunvoie n Germania. Eu nu eram la locuina lui Enescu, iar
acesta le-a comunicat ca nu tie unde ma aflu i n-are nici un mijloc s-mi dea
de urma. Evident, Stoicanescu nu credea cele spuse de Enescu, dar nu putea
face mai mult deoarece fusese arteficiul principal al fugii mele. Nu putea s-l ia
la rost pe Enescu, forndu-l sa spun adevrul. El credea, i pe buna dreptate,
ca am intrat n contact cu Mussolini i am reuit sa obin ocrotirea acestuia,
ceea ce i-ar fi mpiedicat pe germani s-i exercite represaliile.
Cum i-a declarat Wolf lui Enescu, n caz ca nu ma ntorc, o serie de
elemente apropiate mie sau complice la fuga mea vor fi mpucate. Firete ca
primul pe lista ar fi fost Stoicanescu. Dar mpreuna cu el ar fi fost executai
Iasinschi, ca sef al grupului de la Berkenbrck, Traian Borobaru, Nicolae
Petrascu i alti civa. Ceilali ar fi internai n lagre de concentrare.
Severitatea aceasta ar fi determinata de faptul ca auzind Antonescu de fuga
mea din Germania, l-ar fi ameninat pe Fhrer c-i retrage trupele de pe front,
pentru a putea face fata unei revoluii interne. El credea ca eu m-am ndreptat
spre Romnia, unde plnuiam sa rscolesc lumea. ntoarcerea mea e imperios
ceruta de situaia frontului din rsrit, unde au loc lupte grele.
Enescu s-a meninut ferm pe poziia ca el nu tie unde ma gsesc i nu
poate interveni cu nimic pentru a satisface cererea guvernului german. Discuia
a durat mult i a fost penibila. Wolf era interesat personal sa obin revenirea
mea n Germania, deoarece el nsui era ameninat de a fi pus pe lista neagra
de ctre Kaltenbrunner, acuzat de neglijenta n serviciu.
Enescu mi-a trimis vorba sa nu mai trec pe la casa lui, de teama sa nu
fie supravegheata. Cnd ne-am ntlnit, mi-a povestit senzaional ntmplare.
Ei plecau a doua zi, tot cu avionul daca nu primeau un rspuns pozitiv.
Ce sa fac, Doamne? Afacerea luase o ntorstur grava. O serie de
camarazi de-ai mei, dintre cei mai buni, erau ameninai sa fie mpucai.
M-am gndit i m-am frmntat toat noaptea. Am ajuns la concluzia ca
cu toate primejdiile, nu puteam prsi proiectul politic pentru care venisem n
Italia. De la Vila Torlonia nu venise nc nici o tire. Cum l-a informat Appelius
pe Enescu, Ducele nu se ntorsese nc n capitala. M-am decis sa nu fac nici
un pas, pn ce nu cunosc decizia ce o va lua Mussolini referitor la persoana
mea. Daca ma voi bucura de ocrotirea lui i acest lucru se va ti la Berlin, cu
certitudine ca nu va cuteza nici guvernul german s-i puna n aplicare
masurile lui de represiune. Erau inutile, deoarece principala piesa de care
aveau nevoie nu se afla n minile lor. I-am comunicat lui Enescu sa se
menin pe poziia iniial i s-i comunice lui Wolf i Stoicanescu, ca el nu tie
unde ma aflu i nu-i poate cluzi sa ma ntlneasc.
17. UN FUNCIONAR AL DUCELUI.
n sfrit, mult ateptat veste se anun la telefon. Era a doua zi de
Crciun, 26 Decembrie 1942. Mario Appelius i comunica lui Enescu ca un
funcionar al Ducelui l va ntlni pe D-l Horia Sima pentru a-i comunica
acestuia rspunsul lui Mussolini. ntlnirea va avea loc chiar n casa lui, pe la
orele 12.
Cu emoie i ngrijorare, ne pregtim amndoi pentru a fi punctuali la
ntlnire. Dup neateptata vizita a celor doi amici din Germania, ne ntrebam
amndoi daca guvernul german n-a fcut presiuni asupra lui Mussolini i ce
urmri vor avea. Aveam presimiri rele. Emisarul lui Mussolini vine dup
ameninrile ce ni le transmisese Wolf, n caz ca nu ma ntorc n Germania.
Cu inima grea, am intrat la Mario Appelius. Avea o casa frumoasa. Ne-a
primit ntr-un salon mare, cu numeroase ferestre i cu mobila de pre. Dup ce
s-au fcut prezentrile, Appelius ne-a spus ca emisarul Ducelui e pe drum i va
veni dintr-un moment ntr-altul. Conversaia nu prea naturala. Appelius era
vdit stnjenit, ca un om cu contiina ncrcat. Vorbele i erau msurate i se
uita mereu pe fereastra, ca sa vad daca nu sosesc ceilali oaspei.
n sfrit, vad ca se opresc n fata casei doua maini negre. Appelius se
ridica i deschide usa. Intra un domn de statura mijlocie, brunet, cu ochii negri
i priviri iscoditoare. Mario Appelius se simte din ce n ce mai prost n rolul
sau. Casa lui servise de capcana. Emisarul Ducelui nu era altcineva dect
Senise, chestorul politiei din Roma. Fara a se mai nnoda vreo conversaie, ma
invita sa cobor i sa iau loc n main cu el. Nici o explicaie. i ntind mna lui
Appelius. Bietul om nu mplinise dect un ordin al Ducelui. M-a privit cu
tristee la desprire.
Am intrat n maina alturi de Senise. Enescu venea cu cealalt. Am
ajuns la Chestura Romei. Aici Senise m-a condus ntr-un birou, n care erau
mai multi funcionari, care lucrau pe la diverse mese. Abia aici mi-a comunicat
ca am fost reclamat de guvernul german i trebuie sa ma ntorc n Germania.
Mine va veni un trimis de la Berlin, pentru a ma conduce mai departe i voi
pleca cu avionul. Pentru noapte nu-mi poate oferi un hotel. Trebuie sa stau n
acest birou pzit de ageni.
Pe Enescu nu l-am mai vzut dect n trecere. Se artase la un geam i
ne-am fcut semn cu mna. Cum am aflat mai trziu, lui nu i s-a ntmplat
nimic i nici Doamna Maria Bucur n-a avut de suferit din partea autoritilor
italiene. A rmas mai departe la Radio.
Mai spre seara, m-am aezat la o masa, am cerut o hrtie i un condei i
i-am scris o scrisoare Contelui Ciano, Ministrul de Externe al Italiei. i ceream
scuze pentru dificultile ce le-am creat guvernului italian prin venirea mea n
Italia. Vroiam, cu aceasta scrisoare, s-l scot din cauza pe Mussolini, artnd
ca toat ntmplarea mi se datoreaz mie, fara nici un amestec italian. Fara
ndoiala ca el nu tia nici de legtura noastr din Germania cu Ducele, prin
intermediul lui Mario Appelius. M-am meninut pe aceasta poziie pn la capt
i niciodat n-am pomenit n anchetele din Germania, numele lui Mussolini.
18. NTOARCEREA PRIZONIERULUI.
Ciudata coincidenta. Dup indiscreiile lui Wolf, echipei de la
Berkenbrck i se acordase un termen de gratie, pn dup Srbtorile
Crciunului, nainte de a fi strmutai n alta parte. Cu fuga mea n Italia, m-
am bucurat doar eu singur de aceasta vacanta, care a coincis ntr-adevr, cu
dup Srbtorile Crciunului. n 26 Decembrie, am fost capturat de politia
italiana i ateptam sa fiu readus n Germania, pentru a mprti soarta
celorlali camarazi, sau poate mai rau.
Noaptea de 26/27 Decembrie 1942, am petrecut-o la Chestura aipind ba
pe cte un scaun ba cu capul pe o masa, n biroul n care am fost sechestrat.
Am fost pzit permanent de ageni ai politiei din Roma.
A doua zi dimineaa, mi s-a comunicat ca voi fi condus la aeroport. ntr-
adevr am fost urcat ntr-o main cu ageni i am strbtut din nou Roma,
dar ntr-o alta dispoziie sufleteasca dect la venire. Atunci, cte iluzii i
sperane, acum tristeea neagra a despririi, cine tie poate chiar de via.
Cnd am intrat n sala unde ateptau pasagerii pentru Germania cursa Roma-
Mnchen am dat de mutra necrutoare a lui Ahrens, care mi-a comunicat ca a
fost nsrcinat de Generalul Mller sa ma nsoeasc la Berlin. Nu mi-a fcut
nici o placere apariia lui. Alegerea lui ca nsoitor al meu se datora faptului ca
dintre poliitii care ne aveau sub supraveghere, a fost singurul care a cerut sa
nu se ntrzie cu mutarea noastr, pentru a evita riscurile unor evadri.
Avusese dreptate i acum se bucura de o faima deosebita ntre superiorii lui.
Ahrens avea ochi de poliist i din minile lui nu scpa nimeni.
 Intrnd n avion, tot el mi-a artat locul ce mi-l rezervase. El edea ceva
mai n spate dect mine i pe latura cealalt, ca sa ma poat supraveghea. Stiu
ca, la un moment dat, mi-am adus aminte de nite adrese de la Roma, notate n
carnetul meu. L-am scos i m-am uitat sa vad daca nu e vreuna ce-ar putea
compromite sigurana persoanelor cunoscute de mine. N-am ntlnit nici un
nume susceptibil sa fie anchetat n legtur cu escapada mea la Roma. Lui
Ahrens, nu i-a scpat din vedere operaia i se uita cu atenia att la carnet ct
i la mine.
Am trecut Alpii nzpezii. Un spectacol grandios. Dar eu ma gndeam la
o dispariie n aceasta zpad nesfrit. Daca as fi gsit o fereastra sau o usa
deschisa n-a fi ezitat sa ma azvrl n linoliul alb, att mi era de lehamite sa
ma mai ntorc n minile Gestapo-ului. Presupuii notri camarazi, pe
parcursul anilor petrecui n Germania, i schimbaser firea i apucturile,
devenind dumani ai propriilor lor coreligionari. Ce stranie politica ducea cel
de-al Treilea Reich! nfrngerile suferite nu erau dect preul ce-l pltea pentru
erorile lui monumentale. n Romnia lsaser fru liber tuturor dumanilor
Axei, iar pe noi, pe adevraii lor prieteni, ne trau din lagr n lagr. Am
cobort la Mnchen i de aici am luat un alt avion pentru Berlin. n seara de
27 Decembrie, am fost condus la sediul central al Reichssicherheitshauptamt,
n Alexanderplatz. Ahrens m-a introdus n biroul Generalului Mller, Seful
Seciei a-IV-a i s-a retras. Generalul mi-a spus cteva cuvinte, dojenindu-m
pentru fuga mea i pentru greutile ce i le-am creat Fhrerului, tocmai n
acest moment de mare cumpn pe front. Voi rmne la sediul lor central,
pn ce Fhrerul va decide soarta mea. Din tot ce observasem la sosirea mea,
din atitudinea ostila a Generalului i a colaboratorilor lui i severitatea
masurilor de paza, am tras concluzia ca numai doua alternative mi rmneau
deschise: sau ma predau lui Antonescu sau ma mpucau.
19. LA SEDIUL GESTAPO-ULUI DIN ALEXANDERPLATZ.
Dup scurta ntrevedere cu Generalul Mller, am fost condus ntr-un
birou amenajat s-mi serveasc i de dormitor provizoriu. ntr-un colt era un
pat. n camera mai era o masa i mai multe scaune. Ferestre largi, care ddeau
spre interiorul cldirii. Strada nu se vedea.
Personalul de paza era format din echipe de ageni care se schimbau din
8 n 8 ore. Veneau ntotdeauna doi i au rmas permanent aceiai, n tot cursul
deteniei mele. Erau cam de vrsta mea, tineri simpatici, care s-au purtat
corect cu mine, fara sa manifeste vreo dumnie. Mai mult chiar. Nu se
simeau bine n rolul ce li s-a ncredinat de superiori lor. Mi-au povestit multe
ntmplri din viaa lor de poliiti, n lupta cu agenii comuniti i spionii
aliai. Erau devotai lui Hitler i credeau n victoria finala a Germaniei.
Generalul Mller venea din cnd n cnd ca sa ma ntrebe de sntate.
Ma ndemna sa mnnc i sa dorm.
ntr-o zi, ndat dup Boboteaza, sunt chemat n biroul Generalului
Mller. Erau mai multi domni adunai. Am remarcat prezenta unei dactilografe.
Mi s-a comunicat ca Reichsfufirerul Himmler a ordonat o ancheta n legtur
cu evadarea mea n Italia, pentru a servi ca baza informativa Fhrerului, n
vederea deciziei ce o va lua. Era prezent i un Volksdeutsche, care servea de
Dolmetscher. ntre cei prezeni, se afla i un reprezentant al Ministerului de
Externe, un domn brunet, bine mbrcat, dar prea putin atent la interogatoriul
ce se desfur. Prea plictisit i la un moment dat l-am surprins aipind.
Generalul Mller punea ntrebrile, care se refereau precumpnitor la
motivele fugii mele n Italia. Am evitat sa amestec numele lui Mussolini, pentru
a-mi uura soarta, determinndu-i sa fie mai indulgeni. M-am referit exclusiv
la complotul de la Rostock, la nesiguran n care triam i la pericolul de a
cdea victima unui atentat. Nu am cruat nici Ministerul de Externe german,
explicndu-le ca am suferit nenumrate presiuni directe i indirecte pentru a
renuna la conducerea Legiunii. Avnd n vedere ca guvernul german nu mai
avea ncredere n mine, considerndu-m personna non grata n politica lui
externa, iar, de alta parte, simindu-m ameninat de agenii Siguranei
Romne, m-am decis s-mi asum acest risc, plecnd n Italia. Nu credeam ca
dispariia mea din Germania va provoca o reacie de aceste proporii.
Dimpotriv, socoteam ca trecerea mea peste frontiera, ntr-o tara amica, va
aduce o uurare n relaiile cu Antonescu. n acest scop, am i lsat conducerea
Micrii lui Iasinschi, pentru a ma conforma i dorinei Ministerului de Externe
german, care, de nenumrate ori, mi-a cerut sa ma retrag de la efie.
Pledoaria mea s-a desfurat fragmentar, dup ntrebrile ce mi se
puneau. Dar, n linii generale, corespunde declaraiei de mai sus. Am observat
ca declaraiile mele nu au rmas fara efect, mai ales asupra Generalului Mller
i a nsoitorilor lui din SS, prezeni la interogatoriu. O parte din vina cdea i
asupra Ministerului de Externe german, caci pn acum toate fulgerele lui
Hitler au czut asupra lui Himmler, fcndu-l direct responsabil de fuga mea n
Italia.
Cnd am ajuns la sfritul ntrebrilor notate pe o hrtie, Generalul
Mller m-a privit cu o severitate extrema, spunndu-mi pe un ton aspru i
tios: Domnule Sima, ai rspltit cu nerecunotina ospitalitatea germana.
S-a ridicat n picioare. edina se ncheiase. Am fost condus n camera
mea.
20. DIE ENTSCHEIDUNG WIRD FALLEN
n nchisoarea mea de la Alexanderplatz mi se ngduia sa citesc gazetele.
ndat dup ancheta la care am fost supus, citesc n Vlkischer Beobacher, n
litere mari, proxima vizita ce o va face Marealul Antoneseu Fhrerului Adolf
Hitler. Era fixata n ziua de l2 Ianuarie i se anun ca se va trata situaia
frontului i problemele economice pendinte ntre cele doua tari.
Am avut un cutremur. La aceasta ntlnire se va hotr i soarta mea.
Pn atunci sunt inut n acest provizorat, caci Gestapo-ul nu tia ncotro voi fi
ndreptat: spre Romnia, spre a fi luat n primire de claii lui Antonescu sau
dus n fata unui pluton de execuie german, cine tie, poate chiar n curtea
cldirii n care ma aflam, unde auzeam uneori mpucturi.
Cum era i firesc, dup acestei informaii, am intrat ntr-o perioada de
agitaie. Nu numai zilele ce ma despreau de aceasta data fatala, dar i orele,
dar i minutele, deveniser pentru mine un calvar. Cnd ma gndeam ca n-am
fcut nici cel mai mic rau acestor oameni, ci, dimpotriv numai binele. Pe
Antonescu l-am ridicat la putere, iar lui Himmler i-am deschis drumul unei
penetraii pacifice n Romnia, asigurndu-i dominaia n sud-estul european.
i acum sunt tratat ca inamicul lor, care tulbura, cu viaa lui, armonia dintre
cei doi efi de State. Pentru mine situaia era tragica, dar pentru ei era
grotesca. Iat cu ce probleme se ocupau ei cnd erau busculai pe toate
fronturile de forele sovieto-anglo-americane. Normal ar fi fost sa se ntlneasc
pentru a gsi o noua formula de colaborare n Romnia ntre Micarea
Legionara i Conductor.
Eram la un pas de moarte. Cine ar putea sa ma apere? Ma ntrebam daca
Mussolini, cnd i-a restituit lui Hitler prizonierul, nu i-a pus condiia sa nu se
ating de viaa mea, cum era firesc din partea unui sef revoluionar de talia
Ducelui, care fcuse acest serviciu colegului sau? n asemenea situaii, oamenii
se leag i de cele mai firave sperane.
Generalul Mller mi-a confirmat temerile mele. Venind la mine, cu o zi
nainte de vizita lui Antonescu la Berlin, mi-a spus pe un ton glacial i dur ca la
aceasta ntlnire Die Entscheidung wird fallen, referindu-se la persoana mea.
N-a mai adugat nimic. Nici el nu putea sa prevad ce decizie va cdea.
21. INTERNAT N LAGRUL BUCHENWALD.
Nu tiam cum a decurs ntrevederea Hitler-Antonescu, n afara de
comunicatul oficial dar asupra mea urmrile n-au fost cele ateptate de mine:
Marealul nu s-a ntors la Bucureti nici cu promisiunea ca voi fi extrdat i
nici ca voi fi executat pe pmntul Germaniei. Mai trziu, cnd s-au publicat
documentele germane, am aflat ce s-a petrecut ntre cei doi dictatori, cnd au
tratat chestiunea mea. Dar aceasta este istorie, iar eu scriu acum memorii.
La cteva zile dup ntoarcerea lui Antonescu la Bucureti, Generalul
Mller ma anun ca voi pleca de la ei ntr-o alta localitate, unde ma voi putea
reface dup zguduirile prin care am trecut n aceste zile. Nu-mi venea sa cred.
Eram convins ca numai cele doua alternative mi stteau n fata. mi ziceam ca
Generalul Mller nu-mi spune adevrul pentru a-mi crua convulsiile finalului.
Dar n-a fost asa. Dup ce mi-am fcut bagajul i eram gata de plecare,
cine apare n pragul uii? Traian Borobaru! i el se afla arestat n
Alexanderplatz i forurile superioare deciseser ca s-mi fie tovar de drum i
apoi sa stea cu mine n noua locuin. Evident ca datorita apariiei lui
Borobaru, gndurile mele negre s-au mai risipit i am nceput sa cred i eu ca
nu eram destinat sa pier imediat. Ctigasem, daca nu salvarea definitiva, cel
putin un rgaz, pn cnd mi se va aplica totui una din cele doua alternative.
Eram ntr-o situaie provizorie, fiind convins ca Antonescu va da un nou asalt
ca s-l determine pe Hitler sa ma lichideze, antajndu-l cu situaia frontului.
Decizia finala nu czuse. Se amnase doar pronunarea ei.
Am plecat cu doua maini spre noua noastr destinaie, n Turingia. Bine
pzii. Eu cu Borobaru ntr-o main, urmata de o alta main cu ageni.
Amicul nostru Ahrens nu apruse de asta data. La locul de destinaie am intrat
ntr-o pdure, nconjurata de srma ghimpata i santinele. Mai mergnd putin
am descoperit poarta lagrului Buchenwald.
Ne-a luat n primire Colonelul Pister, Comandantul lagrului. Ne-a
salutat cu prietenie, ne-a strns mna i ne-a spus ca noi nu suntem
Haftlinge, cum sunt aceia ce se plimba cu haine vrgate n interiorul
lagrului, ci Ehrenhaftlinge, adic prizonieri de onoare, ceea ce e cu totul
altceva.
Mare ne-a fost surpriza cnd am fost condui de Pister nu ntr-una din
barcile lagrului, ci ntr-o vila, situata la marginea lui, pe un deluor cu
copaci. Era o cldire cu etaj, nconjurata bineneles cu sarma ghimpata. Afara
pzeau santinelele. Aveam la dispoziie ntreg etajul, cu dormitoare i o sala de
mese. Dup aspect, ne aflam mai degrab ntr-un loc de odihna dect internai
ntr-un lagr de concentrare.
Ni s-a pus l-a dispoziie i un soldat neam de ordonan, care se ngrijea
de curenie i sa ne aduc masa. Nu ne ateptam la acest tratament, prea bun
n comparaie cu antecedentele care pledau mai degrab pentru un
deznodmnt funest.
Ce s-a petrecut la ntlnirea dintre Antonescu i Hitler? Cei doi efi de
Stat au ajuns cumva la concluzia ca situaia rzboiului reclama o reexaminare
a poziie legionare, din perspectiva luptei de rsrit? i mie i lui Borobaru,
aceasta explicaie ni s-a prut cea mai plauzibila. Ni s-au ridicat din nou, cum
s-ar zice, aciunile politice. Sa fi fost i mna lui Mussolini la mijloc? Trebuie sa
ateptm, sa vedem cum se va rezolva misterul.
Traian Borobaru, n vila de la Buchenwald, mi-a povestit pania lui cu
fuga. n seara cnd am disprut eu de la Berkenbrck, a luat i el trenul spre
Viena. De aici, cu un alt tren s-a ndreptat spre Villach, de unde spera sa
treac frontiera spre Italia. Dar n-a apucat sa ajung la Villach. A fost
recunoscut i capturat chiar n tren de ctre ageni de politie, nainte de a
cobor n gara. A fost readus la Berlin i inut sub paza tot n cldirea de la
Alexanderplatz. A suferit i el anchetele de rigoare.
La Buchenwald au fost adui i un mare numr de legionari de la
Rostock, de a cror existenta n-am aflat niciodat nimic. Noi credeam ca
suntem singurii romni internai n acest lagr.
22. N NCHISOAREA LAGRULUI SACHSANHAUSEN-ORANIENBURG.
Zilele treceau, sptmnile treceau, lunile treceau i noi continuam sa ne
ntrebam asupra semnificaiei tratamentului de care ne bucuram, dup furia ce
le-am provocat-o nemilor cu fuga mea n Italia. Intrasem n primvar i
ederea noastr privilegiata n vila de la Buchenwald prea sa se eternizeze.
Dar ne nelm. Pe la sfritul lui Martie, ni se comunica de ctre
Colonelul Pister ca vom prsi locuina unde ne aflam pentru a fi internai n
alt lagr. Iari nelinite i btaie de cap. Ni se agrava situaia i ce concluzii
politice trebuie sa tragem din terminarea lunii de miere a deteniei noastre?
Din nou emoii i somn agitat.
ntr-o diminea apare la vila noastr cine altul dect Ahrens. El a fost
nsrcinat de Generalul Mller sa ne conduc n noul lagr. Ni s-a spus doar ca
e undeva n apropiere de Berlin. Vroia guvernul german sa ma aib mai
aproape, pentru orice eventualitate, buna sau rea? Mutarea noastr ntr-un alt
lagr, cnd stteam aa de bine aici, ni s-a prut de rau augur. Din nou
cinele rou i-a artat colii la Berlin vroia sa ne sfie?
Am prsit lagrul Buchenwald cu doua maini. ntr-una oferul, Ahrens
i noi doi, adic eu i Borobaru. O alta main ne urma la mica distanta,
pentru a ne tia gndul ca am putea sa evadam. Drumul a fost lung. Din
Turingia pn la Berlin e o distanta. Mi-aduc aminte ca pe drum ori de cte ori
i ceream voie lui Ahrens sa ma cobor, pentru anumite necesiti, el, sttea
aproape cu mna pe pistol, iar ceilali ne supravegheau de la o mica distanta.
Nu ne-am oprit la Berlin, ci am luat o alta ruta, care ducea direct la
lagrul destinaiei noastre. Am intrat pe poarta lagrului i acum ne ntrebam
daca ni s-a rezervat i n incinta lui o locuin particulara, de felul celei de la
Buchenwald. Am fost ntmpinai de Seful lagrului, un ofier mai mrunt de
stat, dar amabil i binevoitor. Acum unde vom poposi? Nu am fost condui n
lagrul mare, care forfotea de haine vrgate, ci am intrat pe o porti scunda n
interiorul unei cldiri care avea aspect de nchisoare. Erau celule zidite, una
lng alta, la nivelul pmntului i toate mpreuna formau un patrulater, cu o
faad i doua aripi. De jur mprejur era o curte, unde se plimbau deinuii. Din
exterior, cldirea i curtea erau aparate de un zid nalt cu srma ghimpata
deasupra. Probabil ca era ncrcat cu electricitate.
Am fost condui n celulele rezervate noua, care se gseau la captul
aripii drepte, privita cldirea din interiorul curii. Singura concesie ce ni s-a
fcut a fost ca ni s-au pus la dispoziie ase celule, ntre care se putea
comunica. Doua formau prnzitorul i una lunga ca spltor. La mijloc era un
coridor. De cealalt parte, spre curte, erau alte trei celule, destinate sa
serveasc de dormitor.
Aici mi-am petrecut aproape doi ani din viaa mea, din Aprilie 1943 pn
la sfritul lui August 1944. Din ce am aflat mai trziu, am fost evacuai de la
Buchenwald nu din alte motive, ci pentru ca vila unde locuiam noi fusese
rezervata unor nali oameni politici din Frana, ntre care Blum i Daladier.
XII.
O PRIGOANA N PRIGOANA
Titlul acestei parti aparine lui Nit Ghimbasanu, care a notat ntr-un
jurnal din aceasta perioada, toate ntmplrile de la Rostock i Buchenwald.
Legionarii sufereau de doi ani una din cele mai crncene prigoane din
istoria Micrii. nchisorile erau pline de tineret. Pe front erau trimii cu ordine
speciale ca sa nu se mai ntoarc vii, pentru reabilitare. n Germania, cele
cteva sute de legionari care reuiser sa fuga peste hotare erau tratai ca
inamici ai Reichului, pentru a da satisfacie lui Antonescu. Chiar i n restul
Europei aflate sub controlul lui Hitler, erau pusi sub supraveghere i
mpiedicai sa se manifeste. Dup fuga mea n Italia, s-a adugat o noua
prigoana, care s-a abtut asupra noastr n cadrul prigoanei pre-existente.
Deci, o prigoana n prigoana. Nu eram destul de lovii i npstuii pn acum
de coaliia antonesciano-hitlerista. Cei doi dictatori s-au decis sa ne
administreze o noua lecie, pentru a ne scoate definitiv din circulaia politica i
a nu mai tulbura bunele raporturi ntre Reichul german i Romnia.
1. O NOUA PRIGOANA.
Prigoana existenta s-a nteit dup fuga mea n Italia. Cronologic, se
poate spune ca fapta ce-a provocat agravarea situaiei legionarilor att n tara,
ct i peste hotare, se datoreaz evadrii mele peste pasul Brennero. Acum, am
explicat n partea precedenta, ca internarea noastr n lagrul de la
Buchenwald se ntmpla independent de actul svrit de mine. Am aflat chiar
din gura poliistului Wolf de la Frankfurt/Oder ca strmutarea noastr de la
Berkenbrck era iminenta, ceea ce m-a determinat sa grbesc pregtirile de
plecare.
Rmne un semn de ntrebare daca aceeai msur s-ar fi aplicat de
Gestapo i camarazilor din Rostock. Zvonurile care circulau pe la Rostock n
toamna anului 1942 preau sa confirme ca se pregtea o evacuare a lor foarte
curnd, n sudul Germaniei. Sa fi existat un plan general ca, odat cu noi, cei
de la Berkenbrck, total sau parial, sa fie i ei strmutai ntr-un loc mai
sigur?
De alta parte, aflndu-se n mijlocul camarazilor de la Rostock ca noi, cei
de la Berkenbrck, am fi fost ridicai i dui undeva departe, fara a li se
comunica noul nostru loc de confinare, s-ar fi putut dezlnui o criza n relaiile
cu autoritile germane. Pentru a stinge i acest focar de nelinite dup toate
probabilitile, s-ar fi procedat la internarea elementelor mai recalcitrante.
Progresiv, prin nsi natura lucrurilor, Gestapo-ul ar fi fost silit sa ntreprind
alte arestri, pentru a-l potoli pe nebunul din tara. Nu trebuie sa uitam ca
guvernul romn, prin agenii lui din mijlocul nostru, era perfect informat
despre starea de spirit a legionarilor din Germania.
n tara, situaia era alta. Incontestabil ca fara fuga mea n Italia, nu s-ar
fi ajuns la convoiul de legionari internai n lagrul de la Trgu-Jiu. Aici
responsabilitatea ntre cele doua acte este clara. Dar puteam eu s-mi nchipui
ca bestialitatea regimului va merge att de departe nct s-i culeag din tara
pe ultimii legionari rmai liberi, pentru a-i azvrli ntre srmele ghimpate? Eu
nu-mi fcusem planul sa fug din Germania, pentru a trece frontiera n
Romnia. Tara era n rzboi i aceasta realitate impunea respect tuturor, chiar
celor, cum eram noi, care sufeream cele mai mari nedrepti i cruzimi. Atunci,
de ce aceasta reacie furibunda? La scurt interval dup fuga mea din
Germania, se aflase cu precizie ca ma aflam n Italia. Deci, era exclusa
intervenia mea n Romnia, caci nu posedam darul ubicuitii. i atunci de ce
acest ordin dement, de pe urma cruia chiar a doua zi de Crciun, erau ridicai
de la casele lor sute de legionari pentru a-i interna n lagrul de la Trgu-Jiu?
Pentru Antonescu i anturajul lui aceasta fuga era un prilej binevenit ca sa
dezlnuie o prigoana n prigoana, a carei recolta trebuia sa fie un nou val de
mori pentru patrie, n cunoscutele condiii. Cnd a intrat convoiul de
legionari pe poarta lagrului de la Trgu-Jiu, eu fusesem readus cu fora, cu
cteva zile nainte, n Germania. Deci Antonescu tia ca presupusul pericol
revoluionar nu mai exista din informaiile guvernului german i totui a
persistat sa azvrle n lagr sute de oameni nevinovai. Nu pentru a se apra de
o rzvrtire interna, ci pentru a dispune de un nou pretext, pentru a trimite pe
front, n prima linie a rzboiului, alte sute de tineri.
2. AM FCUT O GREEAL PLECND N ITALIA?
Problema trebuie examinata sub toate aspectele i implicaiile pentru a
avea un rspuns plenar. Mai nti, motivul principal al fugii mele la Roma a fost
de natura eminamente politica, fiind vorba de destinul Legiunii, de lupta ei
pentru a crea neamului romnesc o soarta mai buna. Dup ce trecuse vara lui
1942 i semnele de dezghe n-au dus la rezultatele ateptate de noi, am fost
npdit de grija de a ti daca mai putem continua sa vegetam n situaia de
pn acum: devenisem o simpla piesa de antaj n angrenajul politico-militar al
Marelui Reich German. De cte ori Hitler vroia sa obin o noua concesie de la
Antonescu, fie pentru front, fie de natura economica, agita spectrul Grzii de
Fier, a carei ameninare i-o furise Conductorul nsui, prin lovitura de Stat
din 21 Ianuarie 1941. Ne gseam ntr-o stare insuportabila pentru onoarea i
demnitatea Micrii.
Dar pentru a iei din aceasta stare aveam nevoie i de un sprijin extern.
Cine ne putea ajuta? Era clar ca nu puteam iei din cadrul Puterilor Axei. Era
declaraia Cpitanului din 1937, care indica Romniei drumul care s-l urmeze
n politica externa i care ne obliga sa o respectam i sa o urmam. i atunci nu
puteam aspira la un ajutor din alta parte dect de la celalalt partener al Axei,
care era Mussolini.
Relaiile ce le stabilise Enescu n Italia cu Ducele, prin mijlocirea lui
Mario Appelius, ne-au trezit sperane n posibilitatea unui sprijin din partea
Italiei fasciste, pentru a scpa de sub apstoarea tutela naional-socialista.
Soarele Italiei prea ca rasare i pentru noi.
ntre timp, pn a gsi hrtiile necesare cltoriei mele n Italia, s-au ivit
doua complicaii: mai nti, debarcarea aliata n Africa i apoi rspunsul
ambiguu al lui Mussolini, cnd a aflat de intenia mea de a-mi cuta refugiu n
tara lui. Aceste neprevzute, evident ca m-au pus pe gnduri, ntrebndu-m
daca trecerea mea la celalalt partener al Axei nu va avea urmri negative
pentru Micare. Dar n aceasta faza de nedumerire din cursul lunii Noiembrie a
explodat ca o bomba tirea filtrata de la Gestapo, prin mijlocirea lui Wolf, ca se
pregtete strmutarea noastr n alta parte a Reichului. Undeva prin sud,
unde nu putea fi dect mai rau dect aici. Ctigasem un termen de gratie
pn dup Crciun. n acest rstimp trebuia sa iau o decizie. Desi ultimul
rspuns al lui Mussolini nu era prea ncurajator, m-am decis sa urmez calea
revoluionar indicata de el. Era ultima oportunitate de a iei din poziia
umilitoare n care ne aflam n Germania. Dup Crciun eram ameninai sa ne
pierdem i minimul de libertate de care ne bucuram pn atunci, devenind,
cine tie, nite prizonieri anonimi, ntr-un lagr de concentrare.
tirea ce-am primit-o prin Wolf a fost decisiva pentru plecarea mea n
Italia. Peripeiile acestei cltorii le-am povestit pe larg n partea precedenta
nct nu mai revin asupra lor. Ajuns la Roma, a intervenit o alta neprevzut:
de abia acolo am aflat de situaia critica a frontului din rsrit, de nimicirea
armatei a VI-a germane la Stalingrad. Evident, criza de pe frontul rusesc va
afecta relaiile dintre cei doi conductori, Hitler i Mussolini, determinndu-l i
pe Antonescu sa ias din poziia de vasal i sa irump cu pretenii i
incriminri fata de Hitler, la proximele lui ntlniri. nfrngerea de la Stalingrad
distrusese mitul invincibilitii armatei germane i bazat pe aceasta schimbare
de perspectiva. n soarta rzboiului, Conductorul se va crede suficient de tare
s-i ceara lui Hitler rezolvarea problemei refugiailor legionari din Germania, n
sensul dorit de el, adic anihilarea dumanilor lui care i-au gsit ospitalitate
pe teritoriul Reichului.
 Mussolini, ncolit de realitile rzboiului, cu aliaii la porile Italiei, a
cedat presiunilor de la Berlin, consimind sa fiu arestat i sa iau cale ntoarsa
spre Germania. Din contactele ce le avusesem pn atunci cu Ducele, pe linia
Enescu-Mario Appelius, era greu de presupus ca, ajuns n Italia, nu ma voi
bucura de nici o protecie, ci voi fi tratat ca o moneda de schimb n relaiile
dintre cei doi dictatori. Trebuie sa recunosc ca decizia lui Mussolini a fost
puternic influenat de Ciano, Ministrul de Externe al Italiei, care, desi
aparinea regimului fascist, nu nutrea nici o simpatie pentru micrile
naionaliste. Mussolini n-a opus nici o rezistenta, cnd i s-a cerut de la Berlin
sa restituie prizonierul la locul de unde a venit. Cine putea sa prevad
capitularea lui Mussolini ntr-o chestiune care nu ma privea numai pe mine ca
persoana, ci viitorul ntregii Europe naionaliste?
Si daca nu as fi plecat n Italia, ce s-ar fi ntmplat? Am fi poposit cu
toii, ntreg grupul de la Berkenbrck, la Buchenwald, n modul cel mai discret
posibil, fara sa tie nimeni; n afara de paznicii notri. S-ar fi aflat mai trziu ca
am fost evacuai de la Berkenbrck. Prin fuga mea n Italia, tot acolo am ajuns,
tot la Buchenwald, dar ntr-un mod spectacular. Vestea despre internarea mea
a fcut circuitul continentului. Prieteni i dumani au aflat de escapada mea n
Italia i au comentat evenimentul, dndu-i versiunile ce le conveneau.
Conductorii direct interesai, Hitler i Mussolini, au trecut prin momente de
mare ncordare, pn ce cazul a fost rezolvat n conformitate cu interesele lor.
n Romnia, furia lui Antonescu n-a mai cunoscut margini. Nu-l mai interesa
soarta rzboiului i nici situaia precara a frontului, ci cum sa ma rpun. Tara
ntreaga s-a cutremurat din nou, n urma sutelor de arestri de legionari, care
au ptimit apoi n lagre. As putea zice dintr-un fapt anonim, realizat cu
discreia caracteristica poliitilor, s-a ajuns la o proiecie europeana a
internrii noastre n lagr. Reacia guvernului german a luat dimensiuni
neobinuit de mari prin prigoana dezlnuit contra legionarilor de la Rostock
i de pe ntreg teritoriul Reichului. i acetia au fost tratai cu cruzime, trimii
s-i petreac restul exilului ntre srmele ghimpate. Un fapt aparent secundar,
fuga mea n Italia, a dezlnuit o furtuna care n-a afectat numai Micarea, ci
ntreg complexul european dominat atunci de Puterile Axei.
3. ASALTUL DE LA MARIENEHE.
De plecarea mea au tiut autoritile germane n 16 Decembrie 1942. Cu
o repeziciune fulminanta, aproape isterica, i-au descrcat mnia nu numai
asupra camarazilor din grupul Berkenbrck, ci i mpotriva legionarilor de la
Rostock, care nu puteau fi nvinuii de complicitate pentru fuga mea n Italia.
De ce aceasta furie oarba contra unor oameni care s-au purtat loial i corect
pn atunci, contribuind cu munca lor neprecupeita la efortul de rzboi al
Germaniei? Dup toate probabilitile, ca s-i demonstreze lui Antonescu ca
guvernul german nu are nimic comun cu evadarea mea cum era i real i
este dispus, dup aceasta ntmplare, la cele mai aspre masuri contra
refugiailor legionari, pentru a-i tine sub cel mai sever control, mpiedicndu-i
sa svreasc alte acte duntoare nelegerii de baza germano-romne.
Guvernul german se atepta din partea guvernului romn la o reacie
neobinuit de dura i pentru a-i demonstra buna lui credina, potolindu-l pe
nebun, i-a luat-o nainte, ordonnd arestarea i internarea legionarilor n
lagre. Nici nu se aflase n tara ce era cu mine, unde am plecat i daca nu m-
am ndreptat spre Romnia, cnd la Rostock s-a dezlnuit urgia autoritilor
germane.
n 19 Decembrie 1942, la orele 5 dimineaa, n fata baracilor unde
locuiau legionarii, n cartierul Marienehe, i face apariia Gestapo-ul cu o
companie de soldai. Pun paza la toate ieirile la toate barcile. La orele 5
jumtate, locatarii se scoal i se pregtesc sa plece la lucru, cum era obiceiul.
Dar soldaii de paza i opresc sa ias, spunndu-le pe un ton poruncitor sa
rmn n casa. Pe baza unei liste sunt declarai arestai 50 de legionari, n
frunte cu Petrascu. Restul camarazilor sunt lsai liberi sa plece la lucru. Cei
arestai sunt concentrai n sala de mese. De aici, fiecare legionar, ncadrat de
doi ageni, e condus n dormitorul sau. Dup ce i se face percheziie, i se
ngduie s-i ia lucrurile personale i sa coboare din nou n sala de mese.
La orele 11, legionarii arestai, cu calabalcul la spinare, sunt mbarcai
n autobuze i transportai, cu puternica paza militara, la restaurantul
Sportpalast. Aici sunt ncartiruii n sala cea mare a restaurantului. Uile
sunt pzite de soldai.
Dup masa, pe la orele 5, intra pe usa, n sala cea mare a restaurantului,
un alt grup de legionari, n frunte cu Comandantul Bunei Vestiri, Mile Lefter.
Bucurie, aprnd fete cunoscute de camarazi, dar i consternare, caci nimeni
nu tie carei cauze se datoreaz aceasta brusca schimbare n atitudinea
autoritilor germane. n total, numrul legionarilor arestai s-a mrit acum la
130, aproape jumtate din efectivul camarazilor internai la Rostock. Agenii
politiei locale trec apoi la operaia de identificare a legionarilor arestai. Fiecare
trebuie s-i declare datele personale i sa predea legitimaia ce-a primit-o de la
fabrica Heinkel.
La ora 11 noaptea, li se comunica de ctre seful Gestapo-ului din Rostock
ce se va ntmpla cu ei. Mine dup amiaza, la ora 15,30 vor pleca spre gara.
Vor fi mbarcai n trei vagoane. Trenul lor va pleca la 6 i un sfert. Vor cltori
pn n Turingia. Acolo vor fi internai ntr-un lagr. De ce s-au luat aceste
masuri, li se va comunica acolo. Cel ce va cuta sa fuga, va fi mpuscat.
Camarazii rmai la Marienehe vor veni mai trziu.
n 20 Decembrie 1942, dup amiaza, ntreg grupul legionar arestat la
Sportpalast iese n strada, unde i ateapt mai multe autobuze. De jur
mprejur, soldai cu puca n poziie de tragere, supravegheaz mbarcarea. n
fiecare autobuz iau loc i civa soldai. Nu sunt condui la gara de cltori, ci
la gara de mrfuri. Aici legionarii sunt mbarcai n trei vagoane de clasa a III-a.
Un compartiment din marginea vagoanelor este ocupat numai de soldai.
Compartimentele rezervate legionarilor sunt ferecate. Ei bnuiesc ca sunt
ataai unui tren de marfa. Conform celor anunate, convoiul se pune n
micare ndat dup orele 6.
n dimineaa de 21 Decembrie, trenul trece prin statia Magdeburg. De
aici ncepe Turingia, locul lor de destinaie. Pe la amiaza, trenul intra n statia
Weimar. Se anuna coborrea n aceasta statie. Se deschid uile i cei 130 de
legionari, cu bagajele n spinare, se aliniaz pe peron, ncadrai de soldai. Din
nou autobuze, care, dup ce ies din ora, trec printr-o pdure interminabila.
Dar iat ca autobuzele sunt interceptate de mai multe bariere pzite de soldai.
n sfrit, autobuzele se opresc n fata unor baraci cldite n mijlocul acestei
pduri. E Buchenwald.
Aici o alta lume. Cobornd legionarii din maini, vad oameni mbrcai n
haine vrgate. Acum i dau seama ca vor trebui sa vieuiasc i ei, nu se tie
ct timp, n aceleai condiii. Sunt internai ntr-un lagr de concentrare.
n fata unei baraci, legionarii formeaz un careu. Vine Comandantul
lagrului, un colonel SS, care le comunica: Dumneavoastr nu suntei
arestai. Suntei adui aici pentru paza. Vei locui aparte de ceilali deinui.
Unde vei fi gzduii, va vei putea organiza D-voastra n deplina libertate.
Mine, vi se va comunica motivul principal pentru care ati fost adui aici.
Se ntunecase bine afara, cnd legionarii sunt condui n baraca ce le-a
fost destinata ca locuina, nconjurata de reele de sarma ghimpata. E prima
noapte petrecuta de ei n lagrul Buchenwald, 21/22 Decembrie 1942.
4. DE LA BERKENBRCK LA BUCHENWALD.
Grupul legionar de la Berkenbrck a suferit cel dinti clocotul de mnie
al Gestapo-ului pentru fuga mea n Italia. ndat ce-a avut certitudinea ca eu
am disprut de la cminul de pe marginea rului Spree, Generalul Mller i-a
trimis trupele la Berkenbrck ca s-i puna sub arest pe cei rmai. Bineneles
ca au fost anchetai unul cte unul ca sa scoat de la ei cum am plecat i unde
ma aflu. Au fost mai sever tratai, ameninndu-i chiar cu mpucarea,
Iasinschi i Stoicanescu, bnuii a fi complici la organizarea complotului.
Borobaru fusese arestat n tren, nainte de staiunea de frontiera Villach. Adus
la Berlin, a fost i el supus unui interogatoriu strns, considerndu-l imediatul
meu colaborator. El a spus tot ce tia referitor la persoana lui i misiunea ce-a
primit-o de la mine, fara sa cunoasc prea multe amnunte despre expediia
propriu-zis n Italia. Iasinschi i Stoicanescu au fost dui la Berlin, la
Alexanderplatz, i acolo, mai multe zile n sir au fost supui la fel de fel de
cercetri i confruntri. Iasinschi era seful administrativ al grupului de la
Berkenbrck, omul de legtur al nostru cu autoritile germane i ca atare
considerat responsabil de ce se ntmpla n mijlocul nostru. Cum am scris n
partea anterioara, Iasinschi l-a anunat pe Wolf n 16 Decembrie ca eu n-am
aprut nici la dejun i nici la prnz i nu tie ce s-a ntmplat cu mine. El a dat
o prima alarma, conform nelegerii ce am stabilit-o cu el, n momentul n care
tia ca eu trecusem frontiera. De Stoicanescu tiau autoritile ca el era intimul
meu, omul de legtura cu Berlinul, prin care primeam informaiile i
rspundeam la diferitele chestiuni care priveau siguran i lupta noastr. Ei
au fost hartuii mai mult i silii sa spun mai tot ce tiau, sub ameninarea de
a fi mpucai. Ca rezultat al acestei anchete, s-a organizat cltoria n doi, a lui
Stoicanescu i Wolf la Roma, pentru a ma ntlni pe mine i a ma convinge sa
ma ntorc de bunvoie n Germania.
Grupul de la Berkenbrck, cu excepia celor doi de mai sus, care au
zabovit n celulele de la Alexanderplatz, a fost transportat n graba la
Buchenwald. Au fost ncartiruii ntr-o cldire n afara lagrului mare, n
pduricea denumita Fichtenhain, i unde mai trziu s-a construit un lagr
special, populat exclusiv de legionari, cunoscut sub numele de lagrul de la
Fichtenhain. n 27 Decembrie, Mile Lefter anuna grupul legionar recent
internat la Buchenwald ca toi comandanii legionari de la Berkenbrck sunt
aici n lagr. Locuiesc n alta parte i n-au voie sa ia contact cu noi. Mai trziu
au fost evacuai de aici i nchii la Dachau. n locul lor, a fost adusa mai trziu
aici Principesa Mafalda, fiica Regelui Italiei, luata prizoniera i adusa n
Germania.
n legtur cu strmutarea grupului legionar de la Berkenbrck la
Buchenwald sunt doua fapte importante de menionat.
1) Cnd au intrat pe poarta noii lor reedine, n mijlocul pdurii
personalul de paza i-a ntmpinat pe legionari cu exclamaia: V-am ateptat de
trei sptmni. Totul a fost pregtit pentru primirea D-voastra. Cum de venii
aa de trziu?. Era o confirmare a confidentei fcute de Wolf ca se hotrse cu
mult nainte internarea noastr n lagrul de la Buchenwald i ca numai din
consideraii umanitare se ntrziase, acordndu-ni-se un fel de Galgenfrist.
Corneliu Georgescu a auzit clar vorbele cu care au fost salutai legionarii la
intrarea n cldirea rezervata lor la Fichtenhain i mi-a comunicat ntmplarea
cnd ne-am ntlnit la Viena.
2) Daca nu as fi plecat n Italia, probabil ca ntreg grupul, n frunte cu
mine, ar fi rmas n cldirea ce ni s-a rezervat la Fichtenhain, pn la sfritul
captivitii noastre. Dar, la 24 August 1944, lagrul Buchenwald a suferit un
teribil bombardament al aviaiei engleze. n cursul lui, a czut o bomba chiar pe
cldirea unde era inut ostatica Principesa Mafalda. Casa a fost pulverizata,
iar Principesa i-a gsit sfritul, lovita de o schija. Daca am fi rmas noi toi
acolo, am fi avut aceeai soarta, murind pn la unul. Cine tie daca plecarea
mea n Italia n-a determinat autoritile germane sa ne mprtie n mai multe
lagre pentru a ne supraveghea mai bine?
5. GOANA DUP LEGIONARI.
Guvernul german, n spe Gestapo, nu s-a mulumit cu arestarea manu
militari a legionarilor de la Rostock, ci a extins raza operaiilor asupra
ntregului teritoriu german i chiar asupra anumitor tari ocupate n cursul
rzboiului. Ordinul dat de Himmler era ca sa fie descoperii i ridicai toi
legionarii aflai n libertate, fie n Berlin fie n alte orae ale Reichului i
internai la Buchenwald. aa se face ca, rnd pe rnd, populaia legionara din
acest lagr i-a mrit efectivele cu alte grupe de camarazi strni din diferite
puncte ale teritoriului german.
Astfel, la 9 Ianuarie 1943, sosesc n lagr 12 legionari care locuiau pn
atunci n libertate n capitala Reichului. Printre ei se aflau Petre Ponta,
Arnautu, Nae Smarandescu, Sorin Pavel, Mircea Dimitriu, Adrian Brtianu. La
12 Ianuarie i fac intrarea pe poarta lagrului 6 legionari culei de la Viena,
printre care era i Dr. Iosif Dumitru. Ei se stabiliser n acest ora pentru
motive de sntate. Mai erau n Germania civa rzlei pe la bai sau locuri de
odihna, trimii cu certificat medical. i acetia au fost umflai de Gestapo, fara
a tine seama de starea sntii lor. ntre alii, Toader Ior, scriitorul
Gheorghe Racoveanu. Pe msur ce se fceau trierile poliieneti i autoritile
locale descoperiser alte elemente dure, de la Rostock au venit alte grupe. n 20
Ianuarie 1943, sosete un grup de zece legionari n frunte cu Ilie Olteanu. La
nceputul lui Februarie, un alt transport de 9 tineri, ntre care Costache
Oprisan, Emil Popa i Romulus Opri au fost reinui de Gestapo, pentru a da
lmuriri n legtur cu complotul. Au petrecut aproape trei luni n nchisoarea
din Rostock. n 25 Februarie 1943, i fac i ei apariia n fruntea unui grup de
14 camarazi. Grupul studenilor legionari din Berlin, pn atunci a fost cruat
de represalii, avnd toi paapoarte romaneti. Totui sunt dibuii doi dintre ei,
nfacai de Gestapo i adui la Buchenwald, n 22 Aprilie 1943. n 12 Iunie
1943, apare Ghi Stoia, adus cu duba de la Rostock, fcnd zece zile pe drum,
prin diverse nchisori.
Politia germana primete ordine sa rscoleasc i mediul romnesc de la
Paris, unde se aflau civa legionari. Sunt arestai i adui sub paza la
Buchenwald legionarii Graur i Zaharia, care i-au gsit mai trziu o moarte
tragica n bombardamentul din 24 August 1944. Desi numrul legionarilor din
Frana era mult mai mare, acetia n-au avut de suferit nimic fiind ocrotii chiar
de politia franceza din timpul ocupaiei.
n Italia, nu s-au semnalat rpiri de legionari. Cel putin att a fcut
regimul fascist, ca nu a tolerat imixtiunea Gestapo-ului n afacerile lor interne.
n ce privete Spania, unde legionarii refugiai acolo se bucurau de libertate i
desfurau o propaganda intensa, aceasta tara nu cdea n raza de imixtiune a
Reichului german.
6. ODISEEA TIANEI.
Camarada Tiana Silion, tovara mea de drum pn la Roma, s-a ntors
ntr-o forma precipitata la Berlin. Nimeni nu putea bnui ca a fcut aceasta
cltorie fulger peste muni. Noi am ajuns la Roma n noaptea de 16 Decembrie
i a doua zi, seara, 17 Decembrie, ea i luase zborul napoi spre Germania. n
18 Decembrie era la Viena i n 19 Decembrie s-a prezentat la lucru, la serviciul
de presa al Dr. Dietrich. Tiana ieise de la postul de Radio-Berlin, emisiunea
romna, lsnd locul de vorbitor lui Nicolae Smarandescu, iar ea i-a gsit un
alt loc, la serviciul de presa pentru strintate de la Ministerul Propagandei.
Temndu-se totui ca ar putea fi cutat, Tiana n-a calcat n casa ei, ci a
dormit la nite cunotine ale sale. A trimis-o pe sora lui Giosan, acas la ea, sa
fac o explorare. Aceasta s-a ntors cu rezultatul ca n-a venit nimeni sa se
intereseze de ea, cum spunea gazda ei. ncurajata de aceasta informaie, a
revenit n locuina ei. Aici a fost arestata n ziua de 24 Decembrie 1942 i
condusa de ageni la Centrala Gestapo-ului din Alexanderplatz. A fost supusa
unui interogatoriu sever. Anchetatorii aflaser din alta parte de rolul ce l-a
jucat n fuga mea n Italia i i-au cerut sa spun tot. Ea n-a declarat nimic la
nceput, susinnd ca n-a lipsit de la locuina ei. n cele din urma Generalul
Mller a confruntat-o cu Vasile Iasinschi, care era i el arestat i se afla ntr-o
celula la subsol. Au fost pusi fata n fata ntr-un birou i Vasile Iasinschi a
rugat-o pe Tiana, cu lacrimi n ochi, sa spun tot ce tie, caci altfel va fi rau de
toi. n fata acestei situaii, n-a mai avut ncotro i a fcut declaraii complete.
Era un ordin de la un Comandant Legionar i Seful grupului de la
Berkenbrck.
 n cursul anchetei de la Alexanderplatz, Tiana a avut onoarea sa stea fata
n fata i cu Kaltenbrunner, urmaul lui Heydrich la
Reichssicherhetshauptamt. Acesta a rugat-o sa nu ascund nimic, caci sunt
interesele militare ale Reichului n joc. Antonescu a ameninat c-i retrage
trupele de pe front, daca nu se clarifica problema legionarilor din Germania.
Dup ce a spus tot ce tia, Tiana Silion a fost condusa la nchisoarea
Charlottenburg, unde a stat vreo doua luni, izolata de ceilali camarazi, ntr-o
celula. A fost apoi readusa la Alexanderplatz pentru cteva zile, cu scopul de a i
se face formalitile de internare n lagr. A fost trimisa n lagrul de femei
Ravensbrck, unde a fost inut, sub paza severa, mai bine de patru luni. n
sfrit, n vara anului 1943 i s-a aprobat cererea sa fie i ea adusa la
Buchenwald, alturi de toi legionarii internai n acest lagr.
7. SCHIMBAREA LA LEGAIA ROMNA.
Furtuna politica provocata de fuga mea n Italia a mai fcut o victima, n
afara de mediul nostru. Raul Bossie, Ministrul Romniei la Berlin, a prsit
postul lui. Se pare ca au fost presiuni de la Bucureti pentru a-i da demisia,
fiind socotit de guvernul antonescian un excelent diplomat de coal veche, dar
putin nclinat s-i urmreasc pe legionarii refugiai n Germania cu energia
necesara. Bossie nu era un diplomat-politist, nu era dispus sa se transforme
ntr-o unealta a regimului. Dup toate probabilitile, i-a convenit i lui sa plece
de la Berlin dup dezastrul de la Stalingrad. Vznd ca partida este pierduta
pentru Hitler, s-a gndit sa se retrag din acest punct critic al diplomaiei
romneti, pentru a nu fi surprins de evenimente.
n locul lui Bossie a fost numit, ca Ministru al Romniei la Berlin,
Generalul Ion Gheorghe, o figura necunoscuta n politica romneasca i
complet tears i din punct de vedere militar. Alegerea Generalului Ion
Gheorghe corespundea nsa inteniilor i planurilor celor doi Antonescieni. Era
un militar obtuz, dispus sa execute toate dispoziiile ce le primea de la
Bucureti n materie de urmrire a legionarilor. i ura pe legionari i
strnicia lui antilegionara a fost factorul determinant al numirii lui la Berlin.
Marealul tia ca are acum un om de ndejde n Germania, care nu se lasa
nduioat sau acaparat de alte consideraii dect de datoria lui patriotica, de a
semnala guvernului german orice neregula n tratamentul aplicat acestor
rebeli.
Generalul Ion Gheorghe, n cursul celor doi ani de serviciu diplomatic la
Berlin, 1943-1944, s-a remarcat printr-o intensa supraveghere a sectorului
legionar. Nu scapa nici un legionar din raza spionajului sau. Unde descoperea
vreun legionar liber, l semnala n Wilhelmsstrasse i bietul om era ndat
nfcat de agenii Gestapo-ului i se trezea n lagr. n aceasta privin,
Generalul Ion Gheorghe era nentrecut. Ca un ofier de pe front urmarea
micrile inamicului i unde observa o apariie suspecta n cadrul comunitii
romaneti din Germania, nu se las pn ce nu obinea satisfaciile de la
autoritile germane. Alti generali au ctigat trofee pe front; el i-a ctigat
stima i onoarea guvernului romn prin numrul de legionari ce-i bagase n
lagr. Lupta contra Micrii s-a desfurat cu atta bravura, nct legionarii l-
au poreclit temnicerul din Germania.
 n afara de aceasta notabila activitate n urmrirea dumanilor
regimului antonescian, Generalul Ion Gheorghe n-avea alte preocupri
diplomatice. n tot timpul ct a funcionat ca Ministru al Romniei la Berlin, s-a
limitat la chestiuni de rutina. n problema principala, ce l interesa n acea
vreme pe Hitler, ce se ntmpla n Romnia i daca se poate conta pe loialitatea
lui Antonescu i a oamenilor sai, gura lui a rmas muta. Desi dispunea de
multe informaii i i ddea seama ca ceva se coace n Romnia, niciodat n-a
avertizat guvernul Reichului de primejdia unei rsturnri interne, cu consecine
grave pentru ntreg sud-estul european. El era un devotat al lui Antonescu i n-
avea alta grija mai mare dect cum sa rmn n gratiile acestuia. Generalul
Gheorghe era considerat la Berlin filo-german, sotia lui fiind de origine
germana, nct avea acoperire i fata de guvernul Reichului. Singurul lui cmp
de activitate unde desfura un zel nemrginit era cum sa combat mai eficace
Micarea Legionara.
Generalul Gheorghe trebuie considerat responsabil de ruptura de la 23
August 1944, nu prin participare, ci prin omisiune, prin tcerea lui vinovata,
cnd putea sa atrag atenia forurilor competente germane asupra straniilor
ntmplri din Romnia.
8. ZGUDUIRI N SNUL SS-ULUI.
Cutremurul provocat de fuga mea n Italia nu s-a limitat la suflarea
romneasca fie din Germania, fie din tara, ci a zguduit nsi organizaia lui
Himmler. Seful SS-ului, Reichsfhrer Himmler, a suferit o severa dojana din
partea lui Hitler, considerndu-l responsabil de actul svrit de mine. n
acelai timp, Ribbentrop care ntotdeauna ne-a acuzat n fata lui Hitler,
susinndu-l cu vigoare pe Antonescu, a ieit triumfator din acest conflict. El
avusese dreptate i nu Himmler, care considera carnea legionara ca o rezerva n
minile Germaniei.
La rndul lui, Himmler a cerut socoteala Generalului Mller, seful Seciei
a IV-a, care comanda ntreg aparatul poliienesc, cunoscut sub numele de
Gestapo. Generalul Mller a luat cu repeziciune fulminanta toate masurile de
internare ale legionarilor n lagr. Dar att pentru acoperirea proprie ct i
pentru a da un exemplu, Generalul Mller a fcut i cercetrile de rigoare
pentru a stabili care din subalternii lui, nsrcinai cu supravegherea noastr,
s-au fcut vinovai de neglijenta. Cel mai rau a czut comisarul Geissler, care,
din motive umanitare, a amnat internarea grupului de la Berkenbrck, pn
dup Crciun. ndat dup interogatoriu, a poposit ntr-un lagr de
concentrare. Hartig, ofier SS, gazda noastr de la cminul de pe malul Spreei,
a fcut cteva sptmni de nchisoare n celulele de la Alexanderplatz. n ceea
ce-l privete pe Wolf, comisarul de la Frankfurt/Oder, se pare ca nu i s-a putut
imputa nimic. El a venit, mpreuna cu Stoicanescu la Roma, ca sa ma
ntlneasc i sa ma conving sa ma ntorc de buna voie n Germania.
Dintre poliitii nsrcinai cu paza noastr, Ahrens a primit cele mai
mari elogii de la superiori lui pentru simul lui de prevedere, fiind unicul care a
cerut ca mutarea noastr la Buchenwald sa se fac fara ntrziere. Ecoul
acestei afaceri nu s-a stins mult timp. Raporturile dintre Hitler i Himmler au
rmas reci i distante, pn ce evenimentele de pe front au restabilit ncrederea
reciproca.
9. URGIA DIN TARA.
Concomitent cu furia ce s-a dezlnuit n Germania contra refugiailor
legionari, n Romnia s-a abtut aceeai furtuna. Marealul Antonescu nu s-a
lsat mai prejos dect Hitler. Cu o energie spectaculara i-a trimis hoardele de
poliiti i jandarmi s-i culeag de pe ntreg cuprinsul Romniei pe legionarii
care, din diverse motive, se bucurau nc de libertate i pe toi aceia care
scpaser pn atunci cu viaa. i erau nc multi, caci legionarii erau o
generaie, i orict i-ar fi mcinat pe front cu ordine speciale, mai scpaser
dintre ei. Toi acetia, desi individual nu li se putea imputa nici o vina, n-au
scpat de acest nou val de prigoana, dndu-se ca justificare fuga mea din
Germania. Unde a fugit Horia Sima? Dar daca a intrat clandestin n Romnia i
tulbura iar ordinea publica, tocmai acum cnd suntem ntr-o situaie grea pe
front? Trebuie luate masuri energice pentru a-l mpiedica s-i gseasc
complici n snul legionarilor care mai triesc liberi n tara. Antonescu i
anturajul lui tremurau la auzul acestei vesti, dar la data cnd au pus n
aplicare ordinul de ridicare a legionarilor de la casele lor, aceasta teama se
risipise. n zilele de Crciun 1942, cnd s-au operat arestrile de legionari,
Antonescu primise asigurri de la Berlin ca eu nu m-am ndreptat spre
Romna, ca fugisem n Italia i aici fusesem capturat i sunt pe punctul sa fiu
readus n Germania. Aadar nu mai exista justificarea unei pretinse napoieri a
mea n Romnia pentru a face revoluie, nct n mod normal ordinul de
detenie masiva a legionarilor trebuia revocat. Dar Marealul gndea altfel.
Sima nu mai reprezenta un pericol intern. Nemii au avut grija de el. Dar fuga
lui ne ofer un prilej binevenit sa lichidam i ce-a mai rmas din falnica
Legiune de odinioar.
Asa se explica de ce disprnd cauza, n-a disprut efectul. Mii de
legionari au avut din nou de ptimit, unii n nchisori, alii n lagre, alii trimii
n graba pe front, n locurile cele mai expuse. O avalan de arestri s-a abtut
asupra tarii, fara sa existe nici cel mai uor indiciu ca legionarii ar conspira
contra regimului. Cine se putea gndi, care era nebunul sa cread ca, n plin
rzboi contra comunismului, eu sau Micarea din tara n-am avea altceva mai
bun de fcut dect sa pregtim o lovitura pentru rsturnarea ordinii n Stat?
Teama de la nceput, repede risipita, s-a transformat ntr-un pretext infam
pentru a aduga noi suferine la cele suportate pn acum de legionari.
Nicu Iancu ne-a lsat n amintirile lui o pagina memorabila a acestui nou
acces de prigoana n cadrul prigoanei existente din tara. Nu mai am nimic de
adugat, caci vifornia de la Crciunul anului 1942, a fost magistral
nregistrata i expusa de acest nentrecut mnuitor al condeiului i observator
perspicace. Din cartea lui, aprut n exil, Sub Steagul lui Codreanu, reproduc
paginile n care i povestete propriile lui suferine, ndurate n lagrul de la
Trgu-Jiu.
L a g a r u l d e l a T r g u J i u.
n 26 Decembrie 1942 (a doua zi de Crciun), din ordinul Marealului
Antonescu am fost ridicat (din pat) i condus la politie pentru a da o
declaraie. Declaraie, care pn n ziua de azi n-am mai dat-o, din simplul
motiv ca nimeni nu mi-a cerut-o, n schimb, fara s-mi dau bine seama cum,
m-am trezit tocmai n lagrul de la Trgu Jiu, alturi de alti btui de soarta ca
i mine, care, la timpul lor, n loc sa se nscrie la liberali, la rniti sau n
orice alt partid cumsecade, avuseser nefericita inspiraie de a deveni
legionari.
De ce ne-au dus n lagrul din Trgu Jiu, n-au gsit necesar sa ne
spun. Nici chiar n ziua cnd, dup cteva luni de mizerie i teroare petrecute
aici, ne-au dat n sfrit drumul, sub condiia de a ne prezenta la regiment,
pentru a fi trimii pe front. Scornise Antonescu aceasta noua metoda de a
scpa, n masa, de legionari, metoda oarecum eleganta, n acelai timp nsa
foarte promitoare de rezultat: trimiterea noastr, a tuturora, cu sau fara
cuvenita instrucie prealabila, n prima linie de foc a celor mai aspre sectoare
ale frontului, cu nobilul scop de a ne reabilita (pe lumea cealalt)!
Exceptnd zvonurile contradictorii, dinadins lansate de nsi
administraia lagrului (din ordin, desigur), nu s-a putut afla nimic precis
asupra motivelor care l-au determinat pe Antonescu la aceasta msura
arbitrara. La drept vorbind, prea multa btaie de cap nu ne-am fcut noi din
cauza acestei netiine; eram doar obinuii, nc de pe timpul guvernrilor
democratice i a dictaturii regelui-calau Carol, cu astfel de procedee barbare.
Locuitorii orelului Trgu Jiu i vor aduce aminte nc multa vreme de
acel tren lung, ncrcat pn la refuz cu legionari, care, ntr-o zi mohorta de
iarna, s-a oprit n mica gara pentru a-i deerta ncrctura adunata de pe
ntreg cuprinsul Tarii Romneti. Cu acel prilej, un btrnel curios i-a luat
inima n dini i 1-a ntrebat pe unul dintre jandarmii ce ne escortau de unde
au strns atia comuniti? Ce comuniti, moule, i-a rspuns jandarmul,
tia nu-s comuniti, tia-s legionari cu mult mai rai dect comunitii!
Frumoasa prere pe care o aveau jandarmii despre noi, legionarii, se
datora acelui brain washing ce le-a fost administrat, n mod constant, att lor,
ct i poliitilor, din ordinul guvernelor ce s-au perindat la crma tarii noastre.
Datorita acestui lavaj cerebral, ca s-i spunem astfel, majoritatea slujbailor
siguranei i ordinii publice romaneti ne priveau, n mod fatal, ca pe nite
rufctori de cea mai periculoasa spe.
Repet: majoritatea, nu toi, fiindc i n politie i jandarmerie au existat
oameni inteligeni, capabili de a discerne negrul de alb; acetia au refuzat a
privi lucrurile prin ochelarii deformai prescrii de oficialitate. De la un maior
de jandarmi despre care am amintit n alta parte a acestei lucrri mi-a fost
dat sa aflu, cu lux de amnunte, despre modul n care erau ndoctrinai
jandarmii n scopul de a se dezlnui n sufletele lor o adevrat explozie de ura
mpotriva legionarismului. n acelai fel s-a ncercat, de altminteri, influenarea
ntregii opinii romneti, cu ajutorul acelei anumite prese, lipsita de scrupule
i strin de durerile i aspiraiile neamului nostru. De-a lungul anilor, att pe
vremea guvernelor zise democratice, ca i n timpul dictaturii regelui-calau
Carol, am fost prezentai, potrivit cu necesitatea momentului, drept
neisprvii, huligani, falsificatori de bani, teroriti, trdtori, vndui
nemilor, ageni n slujba comunitilor etc. n sfrit, dup lovitura de Stat a
lui Antonescu din 1941, am mai dobndit alte doua mndre titulaturi, i
anume acelea de rebeli i borfai, ce ne-au fost conferite de nsui
Conductorul Statului, n semn de speciala recunotina pentru jertfele pe care
n incorigibila noastr buna credin i elan idealist le adusesem pentru a-l
nscuna la crma tarii Mai este de mirare daca acel jandarm din escorta ne
vedea, cu mintea lui obtuza, cu mult mai rai dect comunitii?
Printre noi, cei care fuseserm adui la Trgu Jiu, se gseau oameni de
toate vrstele i de toate categoriile sociale. De la rani i pn la profesori
universitari. i nu numai civili, ci i militari: ostai i ofieri, ntre care unii cu
piepturile strlucind de nalte decoraii ctigate pe cmpurile de lupta din
Rsrit, n rzboiul mpotriva bolevismului. Si, pentru ca acest tablou
degradant, pe care Conductorul gsise de bine s-l ofere tarii, sa ctige n
elocventa, iat i un mare mutilat de rzboi! Dup toate semnele, recunotina
Patriei nu ntrzia sa se manifeste nici fata de bravii notri ostai, care ntru
recucerirea gliei strmoeti rpit de inamic, i lsaser buci din trupul lor
pe cmpiile ngheate de dincolo de Nistru, daca nu ntr-un alt mod, cel putin
sub forma unui concediu de odihna i reculegere sufleteasca ntre srmele
ghimpate de la Trgu Jiu
Primirm, n sfrit, ordinul ca sa ne ncolonam.
Scurt dup aceea, uriaul convoi de proscrii, pzit pe ambele flancuri
de jandarmi narmai pn n dini, porni la drum peste colinele nzpezite, ca
ntr-o procesiune.
Domnea un ger nprasnic i un vnt ascuit batea dinspre muni. Cei din
capul coloanei luptau din greu cu nmetii ce acoperiser drumul. Coborrm
ntr-o vlcea. Apoi ncepurm a urca din nou.
Dup un timp oarecare, coloana se opri. De ce oare? Am ncercat sa
aflam motivul, dar la ntrebrile noastre nu ni s-a dat nici un rspuns. n
realitate nici nu tiam ncotro eram mnai. Nimeni n-a vrut sa ne spun.
Am aezat n zpad boccelele, ranitele ori cuferele ce le crm cu noi i
n care luasem strictul necesar, aa cum ni se ordonase la plecare, i ne-am
pus pe ateptat. ntr-un trziu aflarm, din om n om, ca naintea coloanei ar fi
ajuns la porile lagrului i ca formalitile de intrare merg foarte ncet.
Dup aproape o ora, ntoiegiti de frig, am pornit din nou, dar dup cteva
minute de mers, iari am fost oprii. Alta ateptare, de vreo jumtate de ora, n
frig i n vnt
Nu mai tin minte ct a durat acest pohod-na-Sibir peste cmpuri
nzpezite i ngheate, pn ce, n fine, am ajuns i noi, cei care ne gseam
mai la coada coloanei, n dreptul porii lagrului.
Asta-i lagrul, frailor, nu saga! Mare ct un sat, i ddu prerea un
camarad la vederea acelei mulimi de cabane ce se nirau la dreapta noastr,
pn hat departe, pierzndu-se sub zbranicul cenuiu al amurgului.
i ce mai pdure de srma ghimpata! observa un altul.
Asta e pentru a ne apra de btaia crivatului, ncerca sa glumeasc
Colonelul Gheorghe Rizescu, care desi bolnav i cu febra, nu-i pierduse nc
humorul.
 Formalitile la poarta lagrului mergeau ncet. Dar cui putea s-i pese
ca eram lihnii de foame i epeni de frig?
Camaradul Branea, care mrluise alturi de mine, ncepuse sa mpart
cu cei din jur un mar i o bucata de pine pe care le luase n buzunarul hainei.
Purta uniforma de ofier; aa l arestaser. Pe piept i atrnau cele doua
decoraii ctigate la Sevastopol: Steaua Romniei i Crucea de Fier
Ctva timp domni tcere. Ne cdea greu sa mai vorbim. Fiecare din noi
era cufundat n propriile lui gnduri, care, fara ndoiala, nu erau de fel
trandafirii. Pn ce un camarad n spatele meu, un bucovinean, ncepu sa
cugete cu glas tare, n limbajul caracteristic provinciei n care se nscuse:
Iaca, ma, tati ci ghin la crma tarii ni ursc di moarte? Care cum
ghini, tat n noi da, liberalii, rnitii, Carol, Antonescu tati ni-o bgat n
temnii, ni-o btut, ni-o calisit ni-a usis. Prisep ca ni ursc di moarte
comunitii, prisep: ca ni blastma jidovii, ca ni-a nvat Cpitanul sa fasem i
noi romnii nego i sa nu ni mai lsm jcmnii i batjocorii de dnii, dar
nu pot prisepe, bre, ca n pieptul de osta romn al lui Antonescu care pi
deasupra a mai mbrcat i cmea verde sa bata aa inima de hiara
Nu am intenia de a descrie viaa ce-am dus-o n acest lagr, ultimul prin
care au trecut legionarii nainte de a pune comunitii stpnire pe tara noastr.
De altminteri, condiiile de via din lagrul Trgu Jiu n-au diferit de acelea
oferite de lagrele anterioare, Exceptnd decorul extern, Trgu Jiu a fost pentru
mine cel putin o repetare a Vasluiului, prin care trecusem cu ase ani nainte
i de unde, cu voia lui Dumnezeu, am scpat cu viaa.
n timp ce, nsa, nchisorile i lagrele prin care fusesem tri pn aici
le ndurasem din cauza ideologiei i a convingerilor noastre politice, n completa
disonanta cu acelea aparate de regimurile politice de care s-a bucurat tara
noastr pn la alungarea lui Carol cel corupt i sngeros de asta data, era
nsui regimul naionalist de dreapta al Marealului Antonescu care ne
trimisese ntre srmele ghimpate de la Trgu Jiu, alturi i n aceleai condiii
cu cei mai aprigi dumani ai regimului: comunitii.
ntr-adevr, la civa metri de cabanele noastre, dincolo de srme, se
aflau acelea ale comunitilor. n zile cu soare i puteam vedea plimbndu-se de-
a lungul srmelor ghimpate, discutnd problemele ce-i preocupau. Ei cel putin
tiau pentru ce se gseau n acest loc, noi nsa nu. I-am privit n repetate
rnduri: preau linitii i ncreztori n viitorul ce-i atepta.
n ce ma privete, nu-l cunoteam pe niciunul dintre acei, de altminteri
putini corifei ai partidului comunist romn n clandestinitate, internai aici, i
pe care aveam din cnd n cnd ocazia de a-i vedea n mod fugitiv, dincolo de
srmele despritoare. Un camarad mi l-a artat ntr-o zi pe Bujor si, daca nu
ma nel, pe Gheorghiu-Dej, Vrednic de menionat i nu mai putin semnificativ
mi pare astzi faptul ca n timp ce legionarii internai la Trgu Jiu, cel putin o
treime au fost trimii de Antonescu ce e drept, ntr-o forma aparent
ireproabila n lumea celor drepi, comunitilor n schimb li s-a rezervat
privilegiul de a iei nevtmai i complei la numr din acest lagr, pentru a
putea srbtori mai trziu intrarea trupelor sovietice pe pmntul Romniei i
ca ironie a sortii pentru a asista, n continuare, cu explicabila satisfacie, la
executarea Marealului.
(Din cartea Sub Steagul lui Codreanu, pp. 147-152).
Dar substana criminala regimului antonescian nu s-a mulumit cu
internarea a sute de legionari, n plina iarna, n lagrul de la Trgu Jiu.
Spiritele negre care l povuiau au imaginat ceva i mai monstruos: cum sa
scape dintr-o lovitura de toi legionarii concentrai aici, printr-un semn al
destinului. Nicu Iancu povestete n cartea lui o mieleasca uneltire a
oamenilor regimului, un episod nspimnttor, ce trebuia sa aib loc n acest
lagr i care ar fi convertit acest loc ntr-un fel de Katyn al Romniei.
Personalul de baza al lagrului, spune Nicu Iancu, era format n mare
parte din soldai i ofieri de rezerva. Rspunztor de cabana unde erau
concentrai o parte din legionarii internai, unde se afla i Nicu Iancu, era un
ofier de rezerva, mai n vrsta, de profesie nvtor. Se purta rau cu internaii,
rstindu-se la ei i fcndu-le mereu observaii.
ntr-o seara, la inspecie, locotenentul-nvatator venise ameit. mpreuna
cu el era i grupul reglementar de soldai, care se cltinau i ei pe picioare.
Locotenentul avea ochii plni. Unor camarazi, n care avea mai mare
ncredere, le-a comunicat o tire stranie: n cursul nopii avioane britanice se
vor rtci pe aceste locuri, lsnd cteva bombe, din care unele vor lovi, din
nefericire, tocmai careul de cabane n care sunt adpostii legionarii. La urma
a adugat: Ca om, ca romn, n-a putut sa nu ne-o spun. Dumnezeu sa ne
aib n paza! Totui sa nu ne pierdem capul, mai ales sa nu fugim descoperii
peste aria din fata cabanelor, caci mitralierele instalate prin mprejurimi, i vor
executa fara cruare misiunea primita'
Aceasta tire ar fi putut prea o gluma de prost gust, daca n cursul zilei
n-ar fi avut loc nite preparative curioase. Dincolo de srmele ghimpate i mai
ales pe povrniul ce domina lagrul se instalaser arme i se vedeau grupuri
de soldai.
nsi faptul ca locotenentul i soldaii care l nsoeau erau n stare de
ebrietate, demonstra ca se pregtete ceva. Nelinitea se observa i printre
soldai. Li se dduse de but ca, atunci cnd vor trage n legionari, care, sub
teroarea bombelor, i vor cuta salvarea peste srmele ghimpate, sa execute
ordinul fara ezitri i mustrri de contiin. Apoi, versiunea cu avioanele
britanice, care vor zbura deasupra lagrului, rtcindu-se, se potrivea cu
realitile rzboiului. ncepnd cu anul 1943, tot mai multe avioane britanice
i fceau apariia pe cerul Romniei, bombardnd diferite obiective.
Conductorii lagrului legionar au ajuns la convingerea ca tirea comunicata
de locotenent, Sub cel mai mare sigiliu, trebuia luata n serios. S-au sftuit i
au luat masurile de aprare, ca eventualele victime sa fie reduse la minimum.
Dumnezeu din ceruri, ncheie Nicu Iancu povestirea acestui episod
uluitor, a avut grija sa nu se svreasc aceasta mieleasca crima. Se vede ca
a intervenit n ultimul moment ceva, vreun fapt neprevzut, menit a zadarnici
drcescul plan.
10. NICI FEMEILE N-AU FOST CRUATE.
 Furia antonesciana nu s-a mrginit la brbai, ci, unde a putut, a lovit cu
sete i n amaratele de femei, ai cror soti legionari, triau n refugiu n
Germania, n condiiile binecunoscute.
Cum era de ateptat, organele de securitate ale regimului i-au pus ochii,
n primul rnd, asupra sotiei mele. Ea locuia n casa Doamnei Iasinschi, din
strada Olari i cnd au aflat de dispariia mea din Germania, ndat s-au
nfiinat la locuina ei nite ageni ai Siguranei, care i-au notificat ca are
domiciliu forat i ca va sta permanent sub paza lor, pn la noi ordine. Nu
avea voie sa ias din casa i toate treburile gospodriei trebuia sa le fac prin
Doamna Iasinschi. Ce i-or fi nchipuit Antonescienii, e greu de priceput. Poate
s-au gndit ca eu avnd intenia de a veni n Romnia, ptrunznd n tara i
ajungnd la Bucureti ma voi abate pe la casa ei i atunci fiind acolo, vor pune
mna pe mine. O mai mare nerozie nici nu se putea imagina. n cazuri de
acestea, cnd eti urmrit i oricine tie ca primul lucru ce trebuie evitat, e
contactul cu familia. n sfrit, cnd li s-a comunicat de la Berlin ca am fost
capturat i readus n Germania, le trecuse i lor teama i dduse ordin ca
agenii sa plece de la locuina sotiei mele. Sechestrul fusese ridicat.
Mai rau a suferit sotia lui Petrascu. Ea avea un copil mic de sn, care
trebuia alptat. Fara sa se gndeasc brutele de poliiti ca pun n pericol viaa
copilului, au ridicat-o pe Doamna Petrascu i au internat-o n lagr. Cu mare
greutate, dup ce s-au fcut nenumrate intervenii, care au ajuns pn la
Preedinie, Doamna Petrascu a fost eliberata i a putut sa se ntoarc acas.
Au fost multe cazuri de femei de legionari, ale acelora refugiai n Germania,
care au suferit agresiuni n viaa lor particulara, ca urmare a noii prigoane
dezlnuite de Antonescu.
11. MITRALIERE LA NCHISORI.
n ajunul Crciunului din 1942, deodata au aprut la toate nchisorile
din tara, unde erau deinui legionari, ntrituri speciale de jandarmi, narmai
cu mitraliere. Pe la Alba Iulia, Aiud, Suceava i alte orae, mitraliere au fost
puse n poziie de btaie, pe ziduri, cu direcia spre curtea interioara a
celulelor. S-a interzis ieirea din celule, fara sa li se dea vreo explicaie. Unii
gardieni simpatizani nu s-au putut abine i au spus n oapt unor legionari
n care aveau ncredere, ca masurile luate se datoreaz faptului ca Horia Sima
a intrat n Romnia i probabil a ajuns la Bucureti. Cine tie daca nu vei fi
liberi n curnd.
Aceasta stare de tensiune n nchisori a durat vreo doua sptmni i
apoi s-a revenit la regimul normal. Fara ndoiala ca Antonescu, speriat de
perspectiva ntoarcerii mele n Romnia, cum i imaginase n primul moment,
s-a gndit i la masa de legionari nchii, care puteau constitui o rezerva de
aciune a Micrii, n cazul unei lovituri interne. Acetia trebuiau sa fie n mod
special pzii, pentru a nu ncerca sa evadeze i sa se asocieze rebelilor din
afara. Evident ca Marealul, obsedat de problema legionara, i pierduse
controlul realitilor i sub orice frunza ce se mica n tara, vedea ascuns un
inamic.
Cnd Hitler l-a asigurat ca Horia Sima a fost readus n Germania i se
gsete sub cheie, s-a potolit i Marealul, revocnd masurile luate n nchisori.
Nu tot aa a procedat cu lagrul de la Trgu Jiu. Legionarii internai aici au
fost inui prizonieri iarna i primvara, iar cnd au fost finalmente eliberai,
majoritatea dintre ei au fost expediai pe front cu ordine speciale sa nu se mai
ntoarc.
XIII.
VIAA N LAGR
Robia babilonica a legionarilor n Germania a durat de la 21 Decembrie
1942 pn la eliberarea lor n August 1944, dup capitularea Romniei. n total
aadar aproape doi ani petrecui ntre srme ghimpate. Doi ani pierdui pentru
tinereea lor, pentru studiile lor, pentru lupta lor politica. Pentru iluzia ca
prizonieratul lor servete intereselor Reichului! Cnd, n realitate, aliniindu-se
cu Antonescu n prigonirea legionarilor, Hitler pregtea triumful inamicilor lui
n Romnia i n ntreg sud-estul european.
1. LEIT-MOTIVUL INTERNRII N LAGR.
Autoritile germane responsabile de internarea legionarilor n lagrele de
concentrare au pus n circulaie, cnd erau ntrebate de acetia de ce se gsesc
ntre srmele ghimpate, versiunea care le convenea mai bine i era la ndemna
oricui sa o verifice: Horia Sima e de vina. Stai din cauza lui aici. Cu acest
rspuns nchidea gura tuturor, caci pn la urma legionarii aflaser de fuga
mea n Italia. De la mic la mare toi slujbaii Gestapo-ului ma acuzau pe mine
de soarta nefericita a camarazilor mei. Analiznd acest rspuns stereotip,
trebuie sa adugm urmtoarele observaii:
Internarea grupului de la Berkenbrck n-avea nimic comun cu fuga
mea n Italia. Hotrrea fusese luata dinainte, independent de ce s-a ntmplat
ulterior.
Dup toate probabilitile, odat primul pas fcut, adic noi cei de la
Berkenbrck intrai pe poarta lagrului, ar fi urmat i alte internri, fie pentru
a-i izola pe cei mai turbuleni i agitai, fie pentru a-i oferi lui Antonescu o
garanie suplimentara a prieteniei ce i-o poarta Fhrerul. Este cert ca aflndu-
se de internarea cpeteniilor de la Berkenbrck, frmntrile n-ar fi ncetat, ci,
dimpotriv s-ar fi creat alte i alte probleme n grupul de la Rostock. Pn
acum erau numai confinai ntr-un anumit ora, dar dup internarea n lagr a
grupului de la Berkenbrck, li se schimbase tuturor statutul politic. Toi erau
ameninai sa mprteasc aceeai soarta. Avem exemplul celor rmai n
Rostock, dup internarea primului lot n lagr. Rnd pe rnd alte serii de
legionari au luat drumul Buchenwald-ului, pn ce n primvara lui 1944, a
disprut i ultimul grup la Fichtenhain. Se iniiase un proces care niciodat nu
se poate ti unde se oprete.
Trebuie precizat ca internrile care au urmat dup fuga mea n Italia,
aparent au fost provocate de mine, dar n realitate aveau un substrat mai
adnc: se schimbaser radical relaiile dintre Reichul german i Romnia. Dup
Stalingrad, Marealul l antaja pe Hitler, descoperind ca nu este invincibil. Nu-
i mai putea permite orice Fhrerul n Romnia. Era avizat la bunvoina lui
Antonescu, care ncepea sa priveasc spre alte orizonturi. Firete ca nu se
putea expune la o aciune imediata, dar n chestiunea legionara putea sa bata
cu pumnul n masa, imputnd guvernului german ca i ocrotete pe teritoriul
lui pe inamicii lui de moarte. n acest punct, guvernul german n-avea ncotro.
Trebuia sa cedeze. I-a sacrificat pe legionari, pentru a-i capta bunvoina
Marealului ntr-o perioada critica a rzboiului. Aadar, cu sau fara fuga mea
n Italia, s-ar fi ajuns la acelai deznodmnt al situaiei legionare din
Germania, innd seama de obsesia politica a lui Antonescu, care i pusese n
gnd sa distrug Micarea Legionara.
Dispunem de numeroase declaraii ale cpeteniilor politiei germane, care
toate, fara excepie, repetau ca un leit-motiv acuzaia ca sunt unicul
responsabil de suprimarea libertii de care se bucurau legionarii la Rostock i
de internarea lor n lagre. Tuturor li se spunea suferii din cauza lui Horia
Sima care nu i-a inut angajamentele luate fata de Reich.
n ziua de 7 Februarie 1943, apare Generalul Mller la Buchenwald i le
vorbete legionarilor. Le spune ca a fost i la Rostock i ceea ce le-a spus lor, le
repeta i acestora. Problema fundamentala acum este lupta contra
bolevismului. Cei de la Rostock au cerut sa fie trimii pe front. Le-a rspuns
ca sunt zeci de mii de germani care ar dori acelai lucru, dar procesul de
munca din patrie reclama prezenta lor: Ati fost adui n lagr, le-a spus
Generalul, pentru ca unii din legionari i-au calcat obligaiile impuse. Au
cutat sa fuga din Germania. D-voastra pltii pentru ei.
Mai explicit a fost Colonelul SS Pister, seful lagrului, la 1 Iulie 1943.
Fiind informat de unii legionari ca o parte din grup ar vrea sa srbtoreasc
ziua de natere a Comandantului, 3 Iulie, cu discursuri i cntece, s-a repezit
la Fichtenhain, pentru a interzice serbarea.
Trebuie sa tii D-voastra ca suntei aici exclusiv din cauza fugii fostului
D-voastra Comandant Horia Sima. Cine-l poarta n suflet, mi este indiferent,
dar nu are voie sa se manifeste pentru el. Se interzice de azi nainte sa se mai
cnte n acest lagr cntece legionare, deoarece n tabra mea se gsesc soldai
nemi din Romnia, care n-au putut pleca n concediu pn acum tocmai din
aceasta cauza. De abia acum, cnd i s-a comunicat guvernului romn ca nu
mai exista Legiune n Germania, aceti soldai au obinut concediu.
Ziua lui Horia Sima, 3 Iulie, nu se poate srbtori n Germania, dup
cum nici soldai nemi din Romnia, aflai n lagrul nostru, soldai care tin la
D-voastra, nu-l pot srbtori.
Cuvntarea Colonelului, extrem de clara. Guvernul german a informat
guvernul romn ca Legiunea a fost redusa la tcere n Germania. Nu mai exista
politic, lundu-i-se orice mijloc de manifestare.
Nu mai exista Legiune. Dar tocmai n acest moment, afla Comandantul
lagrului de intenia legionarilor de a-l srbtori pe Horia Sima. Dar soldaii
germani din Romnia plecnd n concediu, vor duce vestea n tara ca legionarii
din lagrul Buchenwald se bucura de toat libertatea pentru a-i manifesta
ataamentul pentru seful lor. Se vor ivi complicaii politice i de aceea Colonelul
Pister a pus n vedere legionarilor din lagrul Fichtenhain sa se abin de la
aceasta srbtorire.
2. SONDERLAGER FICHTENHAIN.
Cnd au intrat n lagrul Buchenwald, legionarii au fost cazai ntr-o
baraca asemntoare cu a tuturor deinuilor, construita din doua parti, fiecare
avnd un dormitor de circa 60 de persoane i o sala de mese. ntre cele doua
aripi se gseau toaleta i spltorul. Legionarii s-au mprit jumtate ntr-un
dormitor, iar jumtate n celalalt. Au dus-o greu n aceasta baraca, pentru ca
pereii erau subiri, apoi nici ncperile nu erau nclzite. Au dormit cu
paltoanele i au ngheat de frig noaptea. S-au sculat epeni.
Dar n-au sta mult timp aici. A doua zi, 23 Decembrie, au fost mutai ntr-
o baraca asemntoare, dar de crmid, aezat tot n lagrul principal.
Interiorul casei era exact ca al baracii n care au locuit pn atunci, cu
deosebirea ca era mult mai spaioas, avnd i etaj. Acum aveau la dispoziie
trei dormitoare i mai multe dependine. Aveau i o curte lunga, unde se
puteau plimba.
n cursul inspeciile fcute de Colonelul Pister, Comandant al lagrului, li
s-a comunicat n mai multe rnduri ca situaia lor se va mbunti. Se va
construi un lagr special pentru legionari, n afara incintei principale i
separai de ceilali deinui.
ntr-adevr n 24 Aprilie 1943, Smbta Patimilor, a avut loc mutarea
legionarilor n noul lagr. Un autobuz de persoane i-a transportat n mai multe
serii, fiind o buna distanta pn la noul lagr. Maina iese de pe poarta
principala a lagrului prizonierilor si, dup un kilometru i jumtate de drum,
se oprete n fata unei pori. Deasupra este scris pe o scndura cu litere mari
negre: Fichtenhain. aa se cheama lagrul special, cldit pentru uzul exclusiv
al legionarilor.
E un teren de aproximativ de 1000 de metri ptrai, pe care sunt cldite
cinci baraci, ntre molizi i crri. De jur mprejur, srma ghimpata ncrcat
cu electricitate. Spre deosebire de locuina lor anterioara, aici se gsesc i doua
baraci rezervate atelierelor de lucru. Legionarii vor rencepe munca, lucrnd n
aceste ateliere la repararea de binocluri pentru front. Daca priveti dincolo de
oseaua care trece pe lng poarta, se vede un mnunchi de case de crmid,
aruncate printre fagi. Aici au fost adui legionarii de la Berkenbrck, n frunte
cu Vasile Iasinschi.
La sfritul lui Mai 1943, s-a construit o noua baraca, mai frumoasa
dect celelalte, mprit n camere mici. Li s-a comunicat ca n aceste baraci
vor locui legionarii cstorii, cu nevestele lor, care vor fi aduse i ele n lagr.
n 18 Iunie, vine cea dinti femeie. Este Doamna Clain, sotia arheologului
Clain, cu un copil de patru luni. n 23 Iunie au sosit trei doamne, sotii de
legionari, mpreuna cu Tiana. Ele trebuiai sa vina mai nainte, dar au refuzat sa
se despart de Tiana, fiind mpreuna cu ea n lagrul de la Ravensbrck.
Autoritile au cedat n cele din urma i aa se face ca au intrat toate patru pe
poarta lagrului Fichtenhain.
3. DE LA BUCHENWALD LA DACHAU.
Se pare ca superiorii de la Berlin fcuser planuri s-i tina pe legionari
nu numai n lagr, dar i separai n mai multe grupe.
Un numr nsemnat de legionari au rmas sa lucreze mai departe la
Rostock, n timp ce alii au fost internai la Buchenwald. Fruntaii legionari de
la Berkenbrck au poposit la Buchenwald, dar n-au fost amestecai cu cei
adui de la Rostock. Contactul ntre ei era interzis. S-a aflat totui de ctre
conducerea grupului mare ca sunt i ei undeva pe aproape. Mile Lefter a
comunicat aceasta veste n fata frontului, n 27 Decembrie 1942.
Toi comandanii de la Berkenbrck sunt aici n lagr. Locuiesc n alta
parte i n-au voie sa ia contact cu noi.
Cum am spus mai nainte, grupul de la Berkenbrck a fost repartizat
ntr-o casa de crmid, tot n locul denumit Fichtenhain. Casa se vedea din
lagrul construit mai trziu pentru legionari, fiind peste drumul care trecea pe
lng poarta. Dar n-au stat prea mult aici. Dup cteva luni au fost dui la
Dachau. Motivul principal prea a fi fost ca locuina lor era prea aproape de
Sonderlager Fichtenhain i se puteau nnoda contacte i legturi cu legionarii
adui aici.
La Dachau legionarii de la Berkenbrck au fost gzduii ntr-o nchisoare,
cu curte interioara, unde erau liberi sa se plimbe toat ziua. N-aveau
comoditile de la Buchenwald, ca sa nu mai vorbim de Berkenbrck. mi
spunea Corneliu Georgescu ca alturi de ei, separat de un zid nalt, era un loc
de execuii. Unul dintre soldai i-a spus odat: n noaptea aceasta am avut
mult de lucru. 60 de capete tiate. Ne imaginam n ce atmosfera au trit cei
internai aici.
Exista o deosebire ntre internaii legionari i cei ce aparineau altor
grupe. Mai nti nu locuiau mpreuna, ci, de la nceput, au fost repartizai n
baraci izolate. Apoi, nu erau obligai sa poarte hainele vrgate ale celorlali.
Legionarii aveau voie s-i mbrace hainele lor proprii. Cnd mprejurrile
permiteau, aveau libertatea sa se plimbe toat ziua n curtea mprejmuita de
srma ghimpata, cum era la Fichtenhain. Chiar la Dachau, n curtea interioara,
legionarii se puteau plimba toat ziua. n ce privete masa, li se servea tuturor
legionarilor, inclusiv mie i celor venii de la Berkenbrck, mncarea ce se
ddea soldailor din trupa de paza SS. Era o mncare substanial i bine
pregtit. Mai buna chiar dect a populaiei libere. Acest tratament deosebit a
determinat autoritile germane ale Republicii Federale sa nu recunoasc
ederea n lagr a legionarilor, ca fiind echivalentul celorlalte detenii. Ele nu se
gndeau ca nu mncarea e totul n viaa unui internat, ci angoisse-ul ca nu
tii ce se poate ntmpla mine cu tine.
Camarazilor internai la Dachau li s-a interzis, ca i celorlali, orice
comunicare cu exteriorul. Toat grija autoritilor SS era sa nu se filtreze nici o
tire de la legionarii din Germania n Romnia, pentru a nu provoca furia
Marealului. Ei erau ca i mori, caci li se sechestrase nu numai identitatea
politica, dar i cea personala.
4. PETRASCU TINTA PREDILECTA A ATACURILOR.
Unul din legionarii care a avut mai mult de suferit n aceasta perioada
critica a existentei noastre n Germania, a fost Nicolae Petrascu. El fusese seful
grupului de la Rostock i ca atare a avut de suportat toat greutatea anchetelor
ce s-au succedat pe ambele planuri: complotul de la Rostock i fuga mea n
Italia.
Pentru guvernul german, complotul de la Rostock, orict de real ar fi fost
i oricte probe s-ar fi putut procura pentru existenta lui, constituia o
complicaie ce dauna relaiilor lui cu Romnia, mai ales n acea faza a
rzboiului, cnd ruii trecuser la ofensiva. i atunci ordinul Berlinului a fost
ca complotul trebuie muamalizat. Autoritile locale, seful Gestapo-ului de la
Rostock, Gaspar i ajutorul lui, Willms, nsrcinat cu paza legionarilor, s-au
conformat acestui ordin. Anchetele ce le-au ntreprins au fost lungi i
laborioase. n 26 Mai 1943, deci la o distanta de 5 luni, Colonelul Comandant
al lagrului comunica grupului ca Gestapo-ul de la Rostock a terminat ancheta,
constatndu-se ca nu e nimeni vinovat. Au fost absolvii legionarii care au
anchetat cazul, dar odat cu ei i complotitii. Din cercetrile Gestapo-ului nu
se putea deduce dect o singura concluzie: ca n-a existat nici un complot, ca
totul a fost o nscenare i ca grupul trebuie s-i reia viaa normala. Nimeni nu
trebuie bnuit. Era evident ca aceasta sentin nu-i viza numai pe mpricinai,
ci tindea mai sus, ca sa dea satisfacie organelor competente ale guvernului
romn, care au organizat proiectul criminal. Eund operaia, trebuiau terse
urmele ei.
Petrascu fiind seful grupului, trebuia sa dea socoteala de cele ntmplate.
S-a ncercat sa se smulg de la el mrturisirea ca complotul de la Rostock a
fost nscenat pentru a justifica fuga mea n Italia. Cele doua aciuni ar forma
piesele aceluiai plan: pericolul unui atentat m-a determinat sa prsesc
Germania, unde nu ma mai simeam sigur.
Nicolae Petrascu a fost arestat odat cu toi legionarii de la Rostock i
dus la Buchenwald cu primul transport, n 21 Decembrie 1942. Dar abia sosit
aici, la 30 Decembrie 1942, a fost ridicat i dus nu se tie unde. De fapt a fost
transportat la Berlin i supus aici unei noi anchete; att cu obiectivul de a
descoperi cine e autorul complotului ct i daca n-a fost pus la curent eu
proiectul fugii mele n Italia. n 19 Ianuarie 1943, Petrascu e readus n lagr i
primit cu bucurie de marea majoritate a legionarilor.
n 21 Aprilie 1943, Petrascu este din nou ridicat i dus nu se tie unde.
Mai trziu s-a aflat ca a fost depus n acelai loc cu grupul fruntailor de la
Berkenbrck, n lagrul Dachau, unde a stat pn la sfritul captivitii.
n timpul ct a stat la Buchenwald, mereu repeta ca o obsesie: Mai
biei, mai, sa ferim viaa Legiunii de rugina, caci o roade, o mnnc Se
referea la agitaiile ce ncepuser atunci n lagr.
5. CUM AM TRIT N LAGR.
A sosit momentul sa mai vorbesc ceva despre mine. Am scris n partea
referitoare, la fuga mea n Italia ca dup o edere de cteva luni la Buchenwald,
ntr-o vila confortabila, am fost ridicat ntr-o zi i m-am trezit ntr-un loc mai
putin plcut, n nchisoarea lagrului de concentrare Sachsenhausen-
Oranienburg, aezat lng orelul cu acelai nume, la vreo 60 kilometri la
rsrit de Berlin. Asta s-a ntmplat prin primvara lui 1943, sfritul lui
Martie sau nceputul lui Aprilie. Mi-aduc aminte ca ncepuse sa nverzeasc
natura. Am fcut cltoria de la Buchenwald ntr-o main, nsoii de
nelipsitul Ahrens i alti ageni. Odat cu mine a mprtit aceeai soarta i
Traian Borobaru.
Evident ca dup ederea noastr la Buchenwald, unde am fost tratai ca
nite personaje politice de consideraie, trecerea de la o stare la alta, de la o
locuin actarii, la celulele unei nchisori, ne-a produs un soc psihologic.
 Ce sa nsemne aceasta schimbare? Am aflat mult mai trziu, dup
rzboi, ca n locul nostru au avut onoarea sa fie ncartiruii aici alti
Ehrenhaftlingen ai Reichului, Blum, Daladier. Nu stiu daca necesitatea de a
evacua aceasta vila l-a determinat pe Generalul Mller sa ne scoat din poziia
privilegiata de pn acum i sa ne azvrle n anonimatul unei nchisori.
S-ar putea ca raiunea schimbrii sa fie i alta. Nu vroiau ca prezenta
mea la Buchenwald sa fie semnalata, prin anumite indiscreii, camarazilor din
lagrul Buchenwald i de aici sa ia drumul tarii. Autoritile germane urmreau
sa tearg orice urma de legionarism n Germania, pentru a-i da satisfacie lui
Antonescu, dup ntrevederea cu Fhrerul din 12 Ianuarie 1943. aa cum au
procedat i cu grupul de la Berkenbrck. Dup o scurta edere la Buchenwald,
au fost strmutai i ei la Dachau.
Ceea ce scriu n continuare, n-am aflat n lagr, ci dup ce am fost pus n
liberate i ma aflam la Viena. Am aflat de la sotia mea i de la alti camarazi
venii din tara. E o versiune care ar explica izolarea mea totala de ceilali
camarazi. Pentru a-l liniti pe Mareal, care i atunci cnd frontul se prbuea
n-avea alta obsesie dect tot Horia Sima, i-au strecurat informaia, pe cai
confideniale, ca as fi fost executat. tirea n-a fost inut multa vreme n cercul
intim al Preediniei, ci a ieit n afara. A ajuns oarecum publica, dnd natere
la nedumeriri i ndoieli. ntr-o zi, prin vara lui 1943, legionarul Tutea,
economist de vaza, este acostat de un prieten al lui, cunoscut pentru legturile
ce le avea cu cabinetul Marealului i acesta i spune cu un glas plngre:
Draga Tutea, am aflat, mi pare rau s-i spun, ca Horia Sima ar fi
murit n Germania.
Atunci Tutea, cunoscut n lumea bucuretean pentru fina lui replica i
capacitatea lui de ironie i sarcasm, i raspunde tot asa, lund un aer de
nmormntare:
mi pare rau, prietene, mi pare rau, dar nu este adevrat.
I-a strns mna i a plecat, dndu-i seama ca amicul sau, n timp ce i
transmitea condoleane, se bucura n sufletul sau de moartea mea.
O gazeta locala din Germania, de undeva din nordul tarii, scrisese ca am
fost mpuscat pe cnd vroiam sa trec frontiera n Danemarca. Gazeta a circulat
i pe la Bucureti auzise i sotia mea de cele scrise producnd satisfacie n
cercurile Preediniei.
Pn la urma Antonescu mprtea prerea ca nu mai triesc. Izolarea
n care triam nu permitea sa se strecoare nici o veste n afara, referitor la
persoana mea. Nu stiu n ce msur Killinger sau alti funcionari ai Legaiei
germane au alimentat aceasta conspiraie, destinata a acredita vestea morii
mele.
Trziu de tot, Generalul Chirnoag aflase ceva care confirma convingerea
ce i-o furise Marealul ca eu nu mai triesc. Dup rzboi, fusese internat n
lagrul Glasenbach, din apropiere de Salzburg i aici, n cursul captivitii lui,
1946-1947, avusese prilejul sa stea de vorba cu o doamna, internata ca i el
pentru motive politice, care fusese trimisa de guvernul german ca infirmiera pe
lng marealul Antonescu. Cum am scris, n vara lui 1942, Marealul se
mbolnvise grav i existau temeri ca ar putea sa se prpdeasc. Atunci, din
ordinul lui Hitler, i s-au trimis lui Antonescu fel de fel de reete i medicamente
si, ntre altele, i o infirmiera cu coala, care sa stea permanent cu el i s-l
ngrijeasc. Aceasta infirmiera, avnd n vedere funciei ei, fusese acceptata n
cercul familial al lui Antonescu. Lua masa cu el i i se rezervase o camera la
Preedinie. Devenise un fel de nger gardian al Marealului, ngrijindu-se de
sntatea lui.
Odat, fiind la masa cu Marealul, a povestit ca Generalului Platon
Chirnoag este n lagr, deodata trosnete un dulap n sufrageria n care se
aflau. Atunci Antonescu le spune:
Acesta-i spiritul lui Horia Sima. Nu ne da pace nici aici. nchisoarea
din lagrul Oranienburg-Sachsenhausen era formata din doua aripi, cldite pe
pmnt. n mijloc, unde cele doua aripi se mpreunau, se afla administraia
nchisorii, care cuprindea biroul personalului, buctria i baia. Din centrul
acesta, o usa se deschidea spre curtea interioara i o alta usa ddea n afara, n
lagrul propriu-zis. Curtea interioara era mprejmuita cu un zid nalt de piatra,
avnd deasupra cunoscuta garnitura de srma ghimpata, ncrcat cu
electricitate. Din nchisoare nu se putea evada dect n lagr, de unde era peste
putin sa ajungi n libertate. Eram pzit aadar, de doua centuri de siguran:
nchisoarea propriu-zis i lagrul exterior.
n curtea interioara, ntre celular i zid, ne fceam plimbarea zilnica. Nu
puteam sta n aer liber mai mult de trei ore, caci mai erau i alti deinui care
trebuiau sa fac micare. Exista un program al plimbrilor i cnd intram noi
n celula, ieeau alii. Nu ne-am ntlnit niciodat. Consemnul se pastra cu
severitate. Ct am putut sa ne dam seama, nchisoarea de la Oranienburg era
rezervata unor arestai de categorie, Ehrenhaftlinge, cum erau numii. Am
aflat ca exact la extrema celeilalte aripi se aflau conductorii micrii
ucrainene, Bandera i Stetzko. Am mai descoperit un alt coleg al nostru de
nchisoare, fara a-l fi vzut vreodat, pe fostul Subsecretar de Stat de la
Externe, Luther. Toi cei nchii aici nu erau dumani propriu-zii ai Reichului,
ci fcuser oarecare greeli politice, care i-au descalificat n ochii lui Hitler i
trebuiau sa fie izolai pentru a nu mai produce neplceri conducerii.
Mai trziu conducerea lagrului a aprobat sa ni se instaleze n coltul
unde se aflau celulele noastre, o masa de ping-pong, att pentru distracie, ct
i pentru a face exerciii fizice. Am jucat multe partide cu Traian Borobaru, dar
cu toate ca am ajuns i eu la o mare dexteritate n mnuirea mingii de ping-
pong, n-am ajuns niciodat sa devin campion.
Cnd au nceput bombardamentele asupra Berlinului, care atingeau
uneori i oraul Oranienburg, conducerea lagrului, a dat dispoziii sa ni se
construiasc un bunker n curte, ca sa nu cdem victime proiectilelor. Din
acest moment, ori de cte ori se ddea semnalul unei Grossalarm la Berlin, ni
se deschideau i noua uile sa intram n bunker.
Ct am stat n lagrul Oranienburg-Sachsenhausen, n-am avut nici un
fel de contact cu exteriorul. N-am tiut ce s-a ntmplat cu ceilali camarazi,
unde se gsesc i ce regim li se aplica. n ce privete tara, fceam anumite
deducii din lectura gazetelor i din emisiunile de radio.
 Unica bucurie ce-am avut-o n perioada captivitii mele la Oranienburg-
Sachsenburg a fost strmutarea lui Randa n nchisoarea noastr, n 20 Iulie
1943. Eu cerusem Generalului Mller sa aprobe venirea lui aici, pentru motive
strict tiinifice. Randa era cel mai mare specialist al nostru n problema traca.
Am avut prilejul sa discut cu el att n afara ct i n timpul ederii la
Berkenbrck, chestiuni din trecutul ndeprtat al neamului nostru. Am rmas
impresionat de profunzimea i vastitatea cunotinelor lui n domeniul istoriei
i culturii popoarelor din rsritul Europei. Avnd la dispoziie atta timp liber,
mi-am fcut planul s-mi nsuesc i eu ceva din trecutul poporului geto-trac,
din care ne tragem i noi. Randa mi putea cluzi paii n imensitatea culturii
trace, care a dat natere att culturii greceti ct i celei romne.
Nu m-am nelat asupra camaradului Randa. Mi-a recomandat o serie de
cri, scrise de istorici germani i francezi, care mi-au deschis ochii asupra
acestei fabuloase moteniri trace. Apoi pe baza acestor lecturi, aveam cu el
lungi discuii, completndu-mi cunotinele mele cu noi sondaje i idei
necunoscute pn atunci.
Aceste incursiuni n lumea traca mi-au fost de real folos i sufletete,
deoarece m-au ajutat sa suport mai uor captivitatea. Ma nstrinasem de
realitate, de gratiile nchisorilor, de nedreptatea ce-o sufeream, plutind ntr-o
alta lume, ndeprtat cu mii de ani n urma. Nu ma mai gndeam la viitor, la
ceea ce se poate ntmpla mine, caci trecutul ce-l descopeream n cri ma
fascina cu creaiile lui monumentale. Am ajuns la concluzia ca aparineam
unui neam mare, att pe linia traca ct i prin romni. Tracii au creat cultura
europeana, iar romnii, cel mai mare imperiu al lumii. Sa fim vrednici sa
descifram misterul istoriei noastre.
Mai cerusem Generalului Mller s-l aduc lng mine i pe Stoicanescu,
fiind omul de ndejde n multe mprejurri grele. Dar aceasta cerere mi-a fost
refuzata.
Am primit i eu mai multe vizite de la Berlin. n vara anului 1943 m-a
vizitat Generalul Mller, repetnd declaraia ce-o fcuse la Rostock i la
Buchenwald: stau aici pentru ca mi-am calcat angajamentul luat fata de
guvernul german de a respecta ospitalitatea ce mi s-a acordat. Nu i-am
rspuns, desi aveam argumente ca sa rstorn acuzaia lui. L-am ntrebat apoi
de situaia din tara i daca nu crede ca apropierea ruilor de frontiera Romniei
ar impune o revizuire a politicii germane fata de Micarea Legionara. Noi am fi
dispui sa venim ntr-ajutor pentru a ntri frontul intern din Romnia. Mi-a
rspuns ca aceasta chestiune kommt nicht n Frage. Avnd ziarul Vlkischer
Beobachter pe masa, mi-a indicat un articol n care se analizau manevrele lui
Mihai Antonescu n Italia i n alte capitale europene, cu scopul de a scoate
Romnia din Axa. Citisem i eu acest articol. Era un avertisment al guvernului
german adresat Marealului Antonescu pentru a-l determina pe acesta sa se
separe de colaboratorul sau cel mai apropiat. Generalul Mller mi-a spus doar
att: Vezi ce se ntmpla n Romnia. Convorbirea aceasta am avut-o cu el
nainte de cderea lui Mussolini, la 25 Iulie 1943. Din documentele publicate
ulterior, rezulta ca Mihai Antonescu ceruse audienta lui Mussolini, n
primvara lui 1943, cutnd s-l conving ca Italia i Romnia sa fac
mpreuna o deschidere spre Anglo-Americani. Mussolini i-a comunicat
convorbirea Fhrerului i acesta l-a pus n garda pe Mareal de duplicitatea
colaboratorului sau principal.
Am mai avut la Oranienburg vizita unui comisar Wolf de la Centrala, care
nu avea nimic de-a face cu Wolf al nostru de la Frankfurt/Oder. A venit nsoit
de Ahrens. A fost o vizita de rutina, tot n vara anului 1943, dup ntrevederea
cu Generalul Mller. Nimic deosebit.
Trebuie sa recunosc ca de la Berlin am primit toate crile ce le-am cerut
dup indicaiile lui Randa. Erau cri rare, care nu se gseau dect n
bibliotecile publice. Acest serviciu, cum s-ar spune, a funcionat prompt i
contiincios.
n sala de mese aveam o harta mare pe perete a frontului din rsrit, pe
care Randa n fiecare zi nota schimbrile intervenite dup comunicatele oficiale.
Vedeam cu ngrijorare cum nemii cedeaz din terenul ocupat i puhoiul
bolevic nainteaz. Dar cum nimeni nu ne ntreba ce preri aveam de aceste
ntmplri ngrijortoare, ne-am nchis n mutismul nostru. Mai trziu, cnd
frontul ajunsese la Uman, am ncercat sa iau contact cu Berlinul, dar n-am
gsit pe nimeni sa ne asculte.
Cam acestea sunt ntmplrile mai importante petrecute n viaa noastr
de lagr. Eram pusi la index pe plan politic i nimeni nu se interesa de soarta
noastr, pn ce ntr-o buna zi un eveniment nprasnic petrecut n Romnia
ne-a scos din uitare i ignorare.
6. CRUZIMI INUTILE.
De cte ori vizitau lagrul de la Buchenwald reprezentani ai politiei
germane, trimii de Generalul Mller, acetia ineau i scurte cuvntri
internailor legionari, amintindu-le ca ei sunt camarazii lor, ca lupta pentru
aceeai cauza, contra bolevismului, ca ei fac tot ce le sta n putin ca sa le
uureze soarta, cerndu-le linite i disciplina, caci aa cer interesele
Reichului.
Vorbele erau frumoase i poate chiar sincere la unii SS-isti, dar faptele
lor nu totdeauna concordau cu apelul lor la camaraderie i cauza comuna.
Lsnd la o parte odioasa lor decizie, de a tine n lagre de concentrare o
generaie care a luptat n Romnia pentru ataamentul ei la puterile Axei, n
timp ce era prigonita n tara, se petreceau o serie de aciuni din partea
acelorai organe contra legionarilor care provocau grave nedumeriri.
Voi nira aici cteva din agresiunile ce le-au suferit legionarii n perioada
Buchenwald, fara sa fi provocat ei cu nimic irascibilitatea Gestapo-ului.
Mai nti culegerea din toat Germania a tuturor legionarilor, fara a tine
seama de situaia speciala a fiecruia: unii cstorii, alii bolnavi, alii aflai la
locuri de odihna sau alii fiind chiar de multa vreme n Germania, bucurndu-
se de ocrotirea legilor. Toi, fara excepie, au fost arestai i internai.
Consemnul guvernului german era ca sa dispar orice urma de legionar din
Reich, pentru a-i da satisfacie deplina lui Antonescu. Micarea Legionara
trebuia stinsa ca entitate politica.
 Dar i cnd se aplica o astfel de msur, se pot observa anumite reguli de
umanitate, mai ales ca era vorba de nite camarazi. S-au petrecut cazuri de
cruzime, care n-aveau nici o justificare de ordin politic sau poliienesc.
Tiana, nsoitoarea mea la Roma, a fost internata n lagrul de femei
Ravensbrck. Mai trziu au fost aduse acolo sotii de legionari, fie arestate
odat cu sotii lor n Germania, fie fugite ulterior din tara. Ce pericol
reprezentau aceste femei, aceste sotii de legionar, pentru interesele Reichului,
pentru ca sa fie i ele aduse n acelai loc de osnda cu sotii lor? Cnd s-a
construit la Fichtenhain baraca pentru familii, s-a dispus ca femeile mritate
sa fie aduse lng sotii lor, n afara de Tiana, care nu era cstorit i deci nu
cdea n aceeai categorie. Dar aceste brave sotii au refuzat sa plece singure,
lsnd-o la Ravensbrck pe Tiana, dnd o lecie de cavalerism i noblee
sufleteasca acestor brute de poliiti. n cele din urma au obinut ca sa vina i
Tiana cu ele.
ntre soiile internate era i Doamna Clain, cu un copil de patru luni. Nici
aceasta n-a fost cruata i a trebuit sa ia calea lagrului. Numai nite mini
obtuze puteau sa accepte sa transforme n prizonier al lagrului un copil de
patru luni, ca sa nu puna, probabil, n pericol interesele Reichului.
n transportul, legionarilor de la Rostock la Buchenwald se folosea de
obicei trenul. Dar au fost cazuri cnd legionarii destinai sa fie internai erau
adui cu duba. n loc sa fac o zi cu trenul, cu duba cltoria dura de la 10 la
15 zile. Duba era aceeai ca i n Romnia. Trecea n drumul ei pe la mai multe
nchisori, descarca deinuii i lua alii. Legionarii intrau la grmad cu toi
condamnaii de drept comun. Sufereau de foame, se umpleau de pduchi i
mai primeau i cte o btaie. n duba nu se fcea nici o distincie ca eti
prieten al Germaniei sau Volksschdlingaa li s-au ntmplat legionarilor
Rahmistriuc Alexandru, Ghi Stroia, Ionescu Mihai, Anton Goranescu i alii.
Un caz detestabil s-a petrecut cu un legionar bolnav, Anton Rou. Acesta
a fost btut groaznic la Prefectura de Politie din Bucureti pe timpul lui
Clinescu si, din cauza chinurilor, avea absente mintale. Refugiindu-se n
Germania, a fost internat la Rostock n spital, unde a stat mai bine de un an de
zile. Ei bine, i pe acest nefericit, care abia i mai recunotea camarazii, l-a
ndreptat Gestapo-ul la Buchenwald. Omul suferea destul n sinea lui. Ce
nevoie mai era sa i se adauge n existenta lui zbuciumata srmele ghimpate?
Doamna Alice Ponta, sotia lui Petre Ponta, ceteana germana, obinuse
permisiunea ca, din cnd n cnd, s-i vad soul. Venind n ajunul
Crciunului din 1943, anumii camarazi i-au strecurat pe furi nite scrisori ca
sa le trimit familiilor din tara. La ntoarcere a fost arestata i percheziionat. I
s-au gsit scrisorile. Nu conineau nimic altceva dect nite tiri pentru cei din
tara. Dar cum legturile cu tara erau interzise, s-a considerat fapta ei de o
excepional gravitate. A fost arestata i inuta 6 sptmni n nchisoarea
centrala a Gestapo-ului din Berlin, interzicndu-i-se orice legtur cu
exteriorul, ca i cum ar fi svrit un act de spionaj sau alte delicte contra
Siguranei Statului. Doamna Ponta a avut i ea soarta celorlalte femei mritate,
fiind adusa la Fichtenhain i internata n baraca rezervata femeilor, n 3
Februarie 1944.
 O atitudine de cinism, indiferenta i neomenie dusa pn la limita
suferinelor umane au artat-o autoritile lagrului fata de bolnavii de piept,
desigur, dup ce au consultat centrala de la Berlin. Nici acestora nu li s-a
acordat asistenta cuvenita, desi conducerea lagrului a cerut n repetate
rnduri sa fie internai ntr-un sanatoriu sau cel putin ntr-un loc de odihna,
unde sa se bucure de aer ntritor i de o hrana substanial. Victima
principala a acestui tratament barbar a fost tnrul Gigi Bdulescu, fiul unui
general din armata romna. Neprimind ngrijirea cuvenita, a murit n lagr,
dup ce i-a scuipat plmnii, n vara anului 1944.
Un alt caz care a provocat indignare i revolta ntre camarazii din lagrul
Buchenwald a fost al doctorului Vasile Andrei. Acesta avea o veche tuberculoza,
contractata n nchisorile din tara. Cta vreme a fost la Rostock, a putut sa o
domine, cu medicamente, aer curat i o mncare mai buna. Dar dup
internarea lui n lagr, boala de plmni a lui Andrei s-a agravat. Vars snge
i slbise ca era de nerecunoscut. De mai bine de un an, Dr. Apostolescu i
Comandantul grupului au solicitat de la Berlin scoaterea lui Andrei din lagr i
internarea lui ntr-un sanatoriu. Toate cererile lor s-au izbit de un refuz
categoric. De asta data, la nceputul lui Februarie, 1944, Vasile Andrei ajunsese
la marginea puterilor, suferind de o hemoftizie acuta. Dr. Apostolescu se temea
de un deznodmnt fatal. Atunci conducerea grupului a fcut un efort suprem
pentru salvarea lui Andrei. Comandantul grupului, dr. Iosif Dumitru, mpreuna
cu dr. Apostolescu, Virgil Popa i celelalte cadre conductoare au decis ca toi
legionarii internai la Fichtenhain sa declare greva foamei pe timp de cinci zile,
ca o manifestaie suprema de sprijin a cererii lor colective de strmutare a
bolnavului ntr-un sanatoriu.
Dr. Iosif Dumitru, comandantului grupului, aduce la cunotina
autoritilor lagrului hotrrea luata. Greva foamei ncepe la 6 Februarie i se
ncheie la 11 Februarie 1944. Totodat, Dr. Dumitru adreseaz o scrisoare
Reichsfhrerului SS Himmler, prin care explica motivele care au determinat
gestul lor.
Ca sa nu se interpreteze ca aciunea lor de protest, a grupului de la
Buchenwald, ar fi un act de sabotaj, dr. Iosif Dumitru anuna n scrisoare ca
lucrul n ateliere nu va fi ntrerupt nici o clipa n aceasta perioada.
Va rugam sa interpretai gestul nostru numai ca un strigat de ajutor pe
care-l adresam autoritilor germane, ca manifestare a dragostei pe care noi o
purtam sefului studenimii legionare din Romnia i la mplinirea unei datorii
fata de un camarad al nostru mbolnvit n lupta.
Rezultatul: vine colonelul Pister, seful lagrului, i le comunica ca
renunarea la mncare este considerata de Himmler sabotaj.
Ca urmare, Dr. Iosif Dumitru va fi ncarcerat n bunker trei sptmni,
mpreuna cu toi cei implicai n cazul Ponta. Din nou Tiana ia drumul
nchisorii.
Doctorului Andrei nu i s-a dat nici un ajutor salvator. Omul a scpat cu
viaa din lagr trecnd aproape de moarte, datorita unei minuni. Nimeni nu
nelegea aceasta asprime a autoritilor n tratamentul aplicat legionarilor
internai.
 7. ULTIMII MOHICANI.
Grupul legionar rmas la Rostock sttea ca un ghimpe n ochii lui
Antonescu. Convenia cu guvernul german nu fusese total respectata. Acetia
n-au fost reinui pentru a crua un numr de legionari de internare, ci pentru
necesitile de lucru de la fabrica Heinkel. Pentru a fi substituii, trebuiau
adui alti muncitori de oarecare nivel, caci romnii notri, dup o experienta de
aproape doi ani, ajunseser la o anumit dexteritate n lefuire pieselor pentru
avioane.
n ziua de 27 ianuarie 1944, intra pe poarta lagrului Fichtenhain
camarazii de la Rostock. Sunt 90 de ini. Au mai rmas 4 acolo, fiind bolnavi.
Vor fi adui i ei de ndat ce se fac mai bine. nghesuiala mare la Fichtenhain.
Dormitoarele sunt rvite de sus pn jos. S-au mai instalat n ele nc 94 de
paturi. Lumea nu se poate mica de nghesuiala. Aerul e greu, dar bucuria
revederii e mare.
Nit Ghimbasanu noteaz n caietul lui de nsemnri zilnice: Capul de
pod legionar de la Rostock nu mai exista. Data de astzi este finalul libertii
legionarilor refugiai n Germania. Distanta dintre noi i tara este mrita. Peste
srmele electrificate, pe acest pmnt, nu mai avem pe nimeni liber'.
Generalul Ion Gheorghe, ambasadorul Romniei la Berlin, putea sa
doarm linitit de acum nainte. i-a ndeplinit datoria fata de tara, cu o rara
perseverenta. Nu mai sunt legionari liberi n Germania. Dar la celalalt capt al
firului telefonic, n Romnia, se aduna nori amenintori la frontiera de rsrit.
Pe legionari i-a rpus Marealul Antonescu, dar ce va face cu bolevicii?
XIV.
EVOLUIA POLITICA A LEGIUNII DIN TARA
Trebuie sa ne oprim un moment din cursul ntmplrilor din Germania
pentru a arunca o privire asupra Legiunii din tara, dup numirea lui Iosif
Costea la conducerea Micrii.
1. SUCCESIUNEA COSTEA.
Cum am scris mai nainte, n urma scrisorii trimise de Iosif Costea prin
Titi Gata, l-am numit pe acesta Sef al Legiunii din tara. Rspunsul meu a ajuns
tot prin Titi Gata i Costea i-a luat postul n primire. Doamna Liliana
Protopopescu, care exercita un fel de conducere interimara, nu i-a fcut nici o
dificultate.
n mandatul ce l-a primit de la mine, Iosif Costea a trecut prin doua faze.
n prima parte a activitii lui de sef al legionarilor liberi din tara, s-a comportat
ireproabil. A condus Micarea cu fermitate i loialitate, fara a face nici o
concesie regimului. Cu mult tact i prudenta, s-a strecurat n prigoana i a
izbutit sa reia legturile n toat tara.
n primvara anului 1943, Iosif Costea, ameninat sa fie capturat, s-a
refugiat, ca multi alti legionari, n Banatul srbesc. Planul lui era sa stea aici
ctva timp i apoi sa treac n Germania, avnd sperana de a ma ntlni i a
ma pune la curent cu situaia din tara.
Sosirea lui n Banatul srbesc a coincis cu trecerea peste frontiera a
Preotului Vasile Boldeanu, Comandant Legionar. Amndoi s-au ntlnit pe
acelai teritoriu, care se afla sub administraia germana.
 n Banatul srbesc, aveam pe atunci o puternica organizaie, creata i
condusa de Pavel Onciu. Acesta reuise sa formeze n toate localitile cu
populaie romneasca nuclee legionare. Toi cei ce au trecut prin Banatul
srbesc s-au bucurat de ospitalitatea legendara a romnilor din aceasta
provincie. Nu era sat unde sa nu se fi aciuit plcuri de fugari legionari din
Romnia, care fuseser primiti cu multa nelegere i dragoste. Familiile la care
locuiau camarazii notri se simeau onorate de aceti fugari de elita, care
reprezentau faima unei micri eroice.
Cu apariia celor doi efi din tara, peisajul legionar din aceasta provincie
a nceput sa se tulbure. Att preotul Boldeanu, ct i Iosif Costea reclamau
conducerea Micrii din acest teritoriu aflat sub ocupaie germana, pretinznd
fiecare n parte ca el este singurul ndreptit sa exercite comanda suprema n
Banatul srbesc. Onciu putea rmn cu partea administrativa, dar deciziile
finale reveneau unuia dintre ei doi sa le ia.
Printele Boldeanu fusese arestat la o ntlnire ce-o avusese cu un
legionar urmrit. I s-a fcut proces pentru activitate politica clandestina i
dup pronunarea sentinei, a fost depus la nchisoarea Vcreti. De aici a
reuit sa evadeze printr-o stratagema i de ndat ce i-a rectigat libertatea,
s-a refugiat i el n Banatul srbesc. Aici cei doi efi legionari din tara s-au
ntlnit n acelai timp, cam n vara anului 1943. Printele Boldeanu reclama
conducerea Legiunii n Banat n virtutea funciunii ce-o ndeplinise n tara,
fiind mna dreapta a lui Petrascu, care i-a ncredinat biroul organizrii. Iosif
Costea avea i el atuurile lui.
Dup arestarea preotului Boldeanu, primise de la mine nsrcinarea de a
se ocupa de treburile Legiunii pe toat tara. Poziia cea mai dificila o avea Pavel
Onciu, care nu tia acum de care din cei doi sa asculte. n realitate, att
Costea, ct i Printele Boldeanu erau tributari n activitatea lor lui Pavel
Onciu. Acesta cunotea oamenii, fiind btina i controla ntreaga organizaie.
ncercrile celor doi efi de la Bucureti de a-i crea organizaii paralele, care sa
asculte numai de ei, au dat gre. Au prins ei civa legionari, dar grosul
camarazilor au rmas cu Pavel Onciu. De fapt acetia comiseser o eroare de
comportament legionar. Cnd treci dintr-o regiune ntr-alta, trebuie sa se
respecte ordinea i ierarhia constituita. n Banatul srbesc Pavel Onciu a dat
un strlucit exemplu de organizator i conductor. Peste 150 de legionari din
tara s-au refugiat n Banatul srbesc, unde au gsit adpost i ndrumare.
Pavel Onciu veghea ca noii refugiai sa nu rmn pe drumuri i sa fie imediat
primiti n casele romnilor, unde gseau un pat i o masa, pn i fceau
formele de plecare spre Germania.
Pn la urma, conflictul dintre cei doi efi s-a rezolvat prin plecarea lor n
direcii opuse. Preotul, Comandant Legionar Vasile Boldeanu, a plecat n
Germania, iar Iosif Costea a preferat sa se napoieze n tara.
2. IOSIF COSTEA i REGIMUL ANTONESCIAN.
Un personaj din tara, prin care Iosif Costea ncercase mai demult sa intre
n legtur cu Preedinia Consiliului, l-a cutat n Banatul srbesc i l-a
convins sa se napoieze la Bucureti, unde poate mijloci o nelegere cu
Marealul Antonescu. El, Costea, avnd n mna toat organizaia legionara din
tara, poate sa intre n tratative cu regimul pentru a se ajunge la un acord.
Legionarii din tara, al cror numr nu era de dispreuit, vor recunoate
autoritatea Marealului, iar acesta s-ar angaja sa le respecte convingerile lor.
Cu acest mesaj venise personajul din tara, iar Costea, impresionat de
perspectiva unei reconcilieri cu regimul, n care el avea sa joace rolul principal,
a acceptat propunerea. Cu garaniile cuvenite, a trecut frontiera napoi la
Timioara i de acolo a ajuns la Bucureti. Aici ntr-adevr i s-au deschis
porile care duceau la Preedinie.
Nu tim din ce motive, tratativele duse de Costea n-au dus la rezultatele
dorite de el. Tot ce-a obinut a fost sa i se garanteze securitatea personala i sa
fie scutii de urmrire o serie de figuri legionare cunoscute de el, ca oameni de
ncredere, care nu vor ntreprinde nici o aciune duntoare regimului. S-a
ajuns, aa zicnd, la un modus vivendi, ntre Costea, grupul ce s-a format n
jurul lui i autoritile antonesciene.
De fapt aciunea Costea de colaborare cu regimul a dat gre. Este
adevrat ca el, pn la sfritul rzboiului, s-a bucurat de protecia
autoritilor, dar, pe plan politic, n-a obinut nimic. Nici o funcie importanta
pentru el i prietenii lui i nici eliberarea celor din nchisori. Prigoana i-a
urmat cursul ei, fara a se simi n nici un moment efectele mpcrii ntre
Micare i regim.
Cauzele eecului nu trebuie atribuite lui Costea, ci situaiei politice
generale. El nu tia ncotro se ndrepta politica lui Antonescu, dup Stalingrad,
Marealul era convins ca Germania a pierdut rzboiul i nu mai e altceva de
fcut dect sa ne cutm scparea la aliai. n aceasta perspectiva, nu era
recomandabila o recuperare politica a Micrii, chiar daca se putea conta pe
loialitatea lui Costea i a prietenilor lui, deoarece ar fi produs o rea impresie n
cercurile occidentalilor. Deci, nu se putea ajunge la o colaborare cu Micarea,
care ar fi implicat i golirea nchisorilor de legionari. Acest pas era prea riscant,
compromind ansele de nelegere cu aliaii. Costea nu avea informaiile
necesare ca sa neleag complexitatea momentului politic n care se afla
Romnia i de aceea iniiativa lui era condamnata sa eueze.
3. ILIE ROTEA INTRA N SCENA.
Ilie Rotea era originar tot din judeul Hunedoara, de unde se trgea i
Iosif Costea. n prigoana din 1938 i-a condus din clandestinitate pe legionarii
rmai liberi n judeul sau. S-a refugiat apoi n Germania n 1939 i n
primvara anului 1940, s-a rentors n tara, cu misiunea de a recruta echipe pe
legionari din judeul Hunedoara, n vederea loviturii ce-o proiectasem la Berlin
contra regimului carlist. Grupul de sub comanda lui n-a intrat n aciune la 3
Septembrie 1940, deoarece postul de radio de la Bod nu dduse semnalul
convenit de mine, din motive pe care le-am explicat mai pe larg n cartea
Sfritul unei domnii sngeroase. n timpul guvernrii legionare, a fost Prefect
al judeului Arad, unde s-a remarcat printr-o administraie corecta i eficace.
Dup lovitura de Stat a Generalului Antonescu, Rotea a fost unul dintre putinii
prefeci legionari care au scpat sa nu fie arestai i condamnai. Este adevrat
ca dup biruina antonesciano-hitlerista contra forelor legionare, la 23
Ianuarie 1941, netiind exact cum s-au desfurat lucrurile la Bucureti, a dat
o telegrama de adeziune Generalului, care a i fost publicata n gazetele
timpului, vrnd sa demonstreze opiniei publice ca mai sunt i legionari de
categorie, care condamna aa-zisa rebeliune.
Ilie Rotea a dus o aciune paralela cu a lui Iosif Costea, tot n sensul
vederilor acestuia, dar separata de el. O apropiere de regim, care sa mearg
att de departe nct sa nlesneasc o participare a legionarilor n guvern i sa
rezolve i problema celor deinui n nchisori. Ilie Rotea a avut mai mult succes
n tratativele lui cu Antonescu dect Costea. Nu l-a vzut pe Mareal, dar a
avut mai multe ntrevederi cu Mihai Antonescu n cursul verii anului 1943 si,
se pare, destul de pozitive. Au analizat posibilitile de colaborare i s-a ajuns
chiar la un proiect comun.
Ilie Rotea nu era urmrit de politie. Pleca i venea de la Bucureti cnd
vroia. i stabilise reedina la Timioara, de unde fcea chiar incursiuni n
Banatul srbesc, pentru a se consulta cu prietenii de acolo. Rotea inea aceasta
legtur i pentru eventualitatea ca ar fi nevoie sa ma ntlneasc undeva n
Germania, pentru a-mi cere aprobarea pentru tratativele n curs. El, ca multi
alii, nu cunotea exact situaia n care ma aflam, creznd ca ma bucuram de o
anumit libertate.
Cu toate ca tratativele duse de Rotea se desfurau sub auspicii mai
favorabile dect ale lui Costea, nici ele n-au dus la rezultatul ateptat. Rotea
trata cu omul al doilea al regimului, Mihai Antonescu, n timp ce Iosif Costea
rmsese pe o treapta mai jos, neavnd acces la Preedinie dect prin
intermediari. Dar rezultatul final a fost acelai. Nu s-a produs acea rupere a
gheii ntre Micare i regim, cum au sperat aceti doi interlocutori, pentru
acelai motiv. n perspectiva desprinderii de Axa, pentru a trece de partea
aliailor, orice nelegere cu Micare ar fi fost un balast care ar fi ngreunat
schimbarea de front, att pe plan intern, ct i pe plan extern.
Ilie Rotea s-a retras din combinaie i dup 23 August 1944, s-a refugiat
n Banatul srbesc, de unde a emigrat mai departe la Viena.
4. DOUA DESTINE.
Cei doi efi legionari, Preotul Boldeanu i Iosif Costea, s-au nfruntat pe
pmntul Banatului srbesc pentru veleiti de conducere locala. Conflictul s-a
lichidat prin ntoarcerea lui Costea n tara, n mprejurrile pe care le-am
povestit mai nainte.
Iosif Costea s-a bucurat de o perioada de linite n tara, ocrotit chiar de
autoritile antonesciene. Dar dup instaurarea comunitilor la putere, a fost i
el arestat cu toi legionarii i a ptimit o sumedenie de ani de nchisoare.
Printele Vasile Boldeanu, odat ajuns n Banatul srbesc, nu s-a mai gndit la
o napoiere n Romnia. Era decis sa rmn ct va putea mai mult n aceasta
provincie, pn ce mprejurrile i vor permite s-i caute scpare mai departe,
spre Apus. Ar fi putut rmne nc multa vreme n Banatul srbesc, pn la
capitularea de la 23 August 1944, daca nu ar fi svrit o greeal n relaiile
cu autoritile germane de ocupaie.
A redactat un memoriu pe care l-a naintat autoritilor militare germane
de la Becicherecu-Mare. n acest memoriu, dup o serie de consideraii generale
asupra situaiei rzboiului, atrgea atenia autoritilor asupra rolului ce-l
poate juca n actualele mprejurri Micarea Legionara. El preconiza utilizarea
potenialului de lupta legionar n tara, n Banatul srbesc i n Germania.
Memoriul a strnit senzaie att prin coninutul lui, ct i prin semnatarul lui,
Comandant Legionar Vasile Boldeanu, Secretar General al Micrii Legionare.
Afacerea a rsuflat pe doua cai. Memoriul a fost trimis la Berlin pentru
verificare. De alta parte, ageni de-ai lui Antonescu au aflat de existenta acestui
document, semnat de Vasile Boldeanu, fara sa tie precis despre ce este vorba.
Micrile Printelui Boldeanu erau filate de Serviciul Secret al lui Eugen
Cristescu, avnd n vedere funcia ce-o exercitase n tara i fuga lui
spectaculara din nchisoare. Berlinul, att Ministerul de Externe, ct i
organizaia lui Himmler, nici nu vroiau sa aud de propunerea Comandantului
Legionar Boldeanu, considernd-o nu numai inoportuna, dar duntoare
intereselor Reichului n Romnia. Guvernul german, n acel moment, toamna
anului 1943, se strduia sa sting orice urma de activitate legionara, nu numai
de pe teritoriul Reichului, dar i din toate tarile controlate de forele lui.
Propunerea lui Boldeanu, fcut cu cele mai bune intenii, a czut ntr-un
moment cum nu se poate mai rau pentru Micare. Cnd legionarii erau tri
n lagre de concentrare, nu putea acelai guvern ca, la frontiera Romniei, sa
tolereze manifestri de colaborare ale Legiunii cu Reichul german.
La nceput, autoritile militare din Banatul srbesc nu tiau cine este
exact acest Comandant Legionar Boldeanu. Aflaser ei ca un mare personaj
legionar s-ar fi refugiat pe teritoriul ce-l controlau. Dup ce l-au identificat i
conform ordinelor primite de la Berlin, l-au arestat i l-au trimis sub paza n
Germania, unde a fost internat i el n lagrul de la Buchenwald, cam n luna
Iunie 1944.
Fiindc vorbim de destinul oamenilor, tocmai aceste peripeii l-au salvat
pe Preotul Boldeanu, de a nu cdea i el victima represiunii comuniste. n
lagrul de la Buchenwald a stat pn la 23 August 1944, deci nu mai mult de
doua luni. A fost eliberat i s-a ataat guvernului de la Viena. Dup capitularea
Germaniei, s-a refugiat n Frana, unde a jucat un rol important n cadrul
exilului, mai ales pe plan religios, ca Superior al Bisericii Ortodoxe Romane de
la Paris.
5. O TRAGEDIE.
Ion Boian, originar din Bihor, se ncadrase din frageda copilrie n
Micare. Nu l-am cunoscut dect n primul refugiu de la Berlin, n toamna
anului 1939. Era un anonim n rndurile Micrii i de abia din acest moment
s-a ridicat peste multi alii, dovedind a fi nu numai un om de sacrificiu, dar de
o inteligenta sclipitoare. Orice misiune i s-ar fi ncredinat, o ducea la bun
sfrit cu o precizie uimitoare. Era un fenomen care strnea admiraia tuturor
celor ce-am lucrat cu el.
A participat la campania din primvara anului 1940 i apoi la revoluia
legionara din 3 Septembrie. n timpul guvernrii noastre, a fost Seful
Serviciului de Ordine al Micrii, dup dizolvarea Politiei Legionare. A condus
aceasta unitate cu competenta i tact, ctigndu-i i aprecierea Generalului
Antonescu. Dup lovitura de Stat a acestuia, m-a ajutat enorm ca sa pot sa
scap de agenii lui Rioseanu i de patrulele militare, pn ce-am gsit adpost
n Ardeal.
Prea ncreztor n ndemnarea lui de a se strecura printre evenimente, a
rmas n tara, n loc sa se refugieze n Germania ca toi ceilali legionari, care
au exercitat o rspundere n timpul guvernrii noastre. Pn la urma a fost
descoperit i arestat. I s-a fcut proces i dup normele primite de la
Preedinie, a fost condamnat la multi ani de nchisoare. Gratie abilitii lui
proverbiale, a izbutit mai trziu sa nsele vigilenta gardienilor i sa fuga din
nchisoare. Era al doilea caz, dup acela al Preotului Boldeanu. n vara anului
1943, se strecoar n Banatul srbesc i ia contact cu Pavel Onciu.
Nu stiu ce calcule i-a fcut, nu stiu ce informaii a primit din tara, ca
dup un scurt popas n satele din Banatul srbesc, se hotrte sa treac
napoi frontiera. Dup spusele lui Pavel Onciu, pe care l-am chestionat, el
susinea ca Ion Boian a fost atras de perspectiva unei nelegeri cu regimul, n
genul Costea-Rotea i nu vroia sa rmn strain de aceasta oportunitate. A
fcut o grava imprudenta. A trecut frontiera cu bine, nsoit de Pavel Onciu, au
ajuns amndoi la Timioara, fara incidente, dar pe strzile acestui ora a fost
recunoscut de un agent de politie i arestat. De aici nainte ncepe noul sau
calvar. Din nou n nchisoare, unde rmne i dup 23 August, ca sute de alti
legionari, care au fost predai de guvernul imediat constituit dup capitulare n
minile comunitilor.
M-am ntristat mult cnd am auzit de soarta lui, caci prezenta lui n
Occident ar fi adus mari servicii Micrii i cauzei romneti n general. Pavel
Onciu a scpat de arestare i s-a rentors acas.
6. CURSUL SINGURATIC AL LUI HORAIU COMANICIU.
Amestecat n nenumrate ncercri ce s-au fcut n aceasta perioada de a
se ajunge la un acord cu regimul antonescian, a fost i Horaiu Comaniciu.
Avocat la Miercurea Ciuc i sef al judeului Ciuc, la refacerea Micrii
ntre anii 1935-1937, Horaiu Comaniciu i-a fcut un nume n rndurile
legionarilor prin celebrul Cntec al Romnilor Secuizati, care a rsunat de la
un capt la altul al tarii. ntre cntec i Horaiu Comaniciu se crease o
corespondenta att de puternica, nct oricine intona acest imn, i aducea
aminte i de acest nume. Organizaia de Ciuc pe care o conducea, nu era prea
importanta, numeric sau electoral, deoarece majoritatea populaiei era formata
din secui.
Considerat totui o figura proeminenta a Micrii, n prigoana din Aprilie
1938, a fost ridicat de acas i internat n lagr. Pn la urma, locul de osnda
al legionarilor s-a nimerit a fi tocmai capitala judeului pe care-l condusese el,
Miercurea-Ciuc.
A scpat cu viaa din lagr i dup eliberare, n primvara anului 1940,
s-a retras din viaa politica, exercitndu-i profesia de avocat. N-am auzit i n-
am dat de el pn la biruina legionara din 6 Septembrie 1940. Nu stiu ce-a
fcut n vara anului 1940, daca s-a ataat grupului pro-carlist Noveanu sau
daca a participat la reuniuni i activiti pe care le inspiram eu.
Cert este ca ndat dup formarea guvernului, la 14 Septembrie 1940 m-
am pomenit cu Horaiu Comaniciu calcnd pragul Preediniei. Era o figura
remarcabila, un om cult i de maniere ireproabile. Faima lui nu se stinsese,
chiar daca se auzise prea putin despre el n perioada 1938-1940. Tocmai atunci
mi organizam biroul meu. Cine sa fie seful cancelariei mele, adic omul care sa
rezolve toate actele care, era de presupus, ca ma vor asalta din toate prile?
Traian Borobaru era secretarul meu particular i avea alte funcii, diferite de
un director de cabinet. aa se face ca am propus Generalului ca sa fie numit
Comaniciu Secretar al Vice-Presedintiei. Generalul Antonescu a fost plcut
impresionat de prestanta lui Comaniciu i i-a dat imediat aprobarea.
Am avut cu Comaniciu, nu un incident, ci o nenelegere n cursul scurtei
noastre guvernri. Se ivise un loc vacant de Prefect n judeul Tutova. Cnd se
ntmplau astfel de schimbri, trebuia acionat repede. n 24 de ore trebuia sa
dau rspunsul cine sa fie noul prefect. Altminteri, exista primejdia ca Generalul
sa numeasc un militar n locul vacant i inevitabil se ajungea la conflict cu
organizaia legionara locala. Am avut multe cazuri de acestea.
Pe cine sa propun Generalului? N-aveam nici un nume cunoscut la
ndemna i atunci m-am gndit la Horaiu Comaniciu. Eu presupuneam ca
postul de Prefect al judeului l aranja mai bine pe Comaniciu dect sa fie
directorul de cabinet al Preediniei, reprezentnd un grad administrativ mai
nalt. Dar n-a fost asa. Horaiu Comaniciu s-a simit lezat n prestigiul sau. De
la Preedinie ajunsese ntr-un obscur ora de provincie. Nu trise el o via la
Miercurea-Ciuc? Pn la urma a plecat, dar cu amrciune n suflet. El credea
ca prin cine tie ce intrigi sau influente a fost ndeprtat din centrul puterii i
azvrlit undeva la periferie. Nu era nimic real. Am acionat dintr-o necesitate
tehnica, pentru a prentmpina o decizie sui-generis a Generalului, numind la
Tutova un favorit al sau, ieit din rndurile armatei.
Din perioada cnd am lucrat mpreuna la Preedinie, am rmas cu cele
mai bune impresii despre Comaniciu. Mi-a adus mari servicii, descrcndu-m
de maldrul de hrtii care intrau n cancelaria mea, sub forma de petiii,
memorii, cereri de ajutoare i alte intervenii.
Lovitura de Stat a Generalului Antonescu l-a surprins la Tutova. Nu s-a
ntmplat nimic important n acest jude, nici o nfruntare cu armata. Ordinele
lui Antonescu au fost executate fara nici o mpotrivire. Nu dispuneam n acest
jude de nici o organizaie puternica i apoi nici Comaniciu nu era o structura
de lupttor. A predat ofierilor instantaneu atribuiile ce le deinea i s-a retras.
O nota buna pentru el, cnd Generalul Antonescu a dat ordin sa fie arestai toi
rebelii. La Tutova, n-a existat rebeliune.
Comaniciu s-a retras la Bucureti, unde a nceput tatonrile pentru a se
orienta n noua situaie. n primul rnd s-a gndit s-i asigure siguran
personala. Prin relaiile ce le-a nnodat, a reuit sa scape de orice urmrire. A
fost considerat de politie ca un element prudent, dispus sa se supun
autoritii Conductorului Statului. A intrat n categoria legionarilor aezai,
care accepta fara murmur i ovire noua ordine. Dar Comaniciu a fcut un
pas mai departe. Nu s-a mulumit sa se elibereze de orice suspiciune ca ar fi
rebel sau ostil Statului, ci a ncercat sa se apropie de regim, oferindu-i
serviciile, pentru a juca i el un rol politic n noua conjunctura. Rezultatele
avute n-au fost prea ncurajatoare, de altfel cum au pit toi acei legionari care
i-au imaginat ca o reluare a colaborrii cu Antonescu ar fi posibila. n faza
victorioasa a rzboiului, pn n toamna anului 1942, Conductorul Statului
nu vroia sa mprteasc gloria militara cu nimeni. El i numai el a fcut
acest rzboi, recucerind Basarabia i Bucovina de Nord i fiind pe punctul de a
primi defilarea trupelor la Moscova, alturi de Hitler. Cu aceasta mentalitate,
Antonescu nu era dispus s-i reabiliteze pe legionari. Au fost anumite ncercri
de apropiere, dar care n-au ajuns la un punct de consistenta. Generalul nu
avea nevoie de legionari, simindu-se suficient de puternic sa domine situaia.
Dup Stalingrad, situaia s-a schimbat.
Cei doi Antonescieni s-au gndit la legionari, dar nu pe planul unei
colaborri la guvern, ci mai mult ca auxiliari n structura administrativa a tarii,
cum i s-a ngduit lui Alexianu utilizarea legionarilor n aparatul de conducere
al Transnistriei. Din aceasta perioada, primvar i vara lui 1943, dateaz
contactele lui Costea i Rotea cu oamenii regimului.
Antonescu naviga n aceasta perioada spre alte ape externe. Cauta
contacte cu anglo-americanii pentru a iei din rzboi, furindu-i convingerea
ca rzboiul este pierdut pentru Axa. Daca putea neutraliza ostilitatea
legionarilor, prin mijlocirea unor fruntai ai lor, cu att mai bine, caci manevra
lui de desprindere de Axa nu mai era periclitata de nimeni n interior. Dar
aceasta tendin a lui era contra-balansata de alte temeri i influente, anume
cum ar fi vzut apropierea lui de legionari de anglo-americani? Nu vor
considera aceasta nelegere, chiar pe un plan minor, ca un act de ostilitate
contra lor? Ceea ce prevala atunci n politica externa a regimului era captarea
bunvoinei aliailor occidentali, pentru ca Romnia sa poat face saltul cuvenit
n tabra lor. Pn la urma, teama de a nu-i indispune pe occidentali, l-a
determinat pe Mareal sa continue vechea politica fata de legionari, de
represiune i izolare.
Horaiu Comaniciu nu s-a angajat n aceasta perioada post-Stalingrad,
primvar i vara lui 1943, n aceasta direcie. Orientndu-se dup situaia
generala a rzboiului, i-a dat seama ca Antonescu va pierde partida. i atunci
s-a gndit s-i caute un alt protector. Cine putea sa dispun de soarta tarii n
faza de tranziie de la Axa spre aliai? Un singur om era indicat de destin:
Maniu. Preedintele partidului naional-rnesc era cunoscut pentru
convingerile lui democratice i pentru ostilitatea ce-a artat-o permanent
nelegerii Romniei cu Axa.
Din 1943 Comaniciu a cultivat relaiile cu Maniu, considerndu-l omul
predestinat sa salveze Romnia. A avut numeroase ntrevederi cu Maniu, n
care i-a adus aminte de nelegerea cu Codreanu, oferindu-se a mobiliza
ntreaga suflare legionara n eventualitatea unei schimbri interne, pentru a
pune la dispoziia partidului naional-rnesc fora tineretului romnesc. El a
mers mai departe, susinnd ca att el, ct i toi cei ce l vor urma, se vor
ncadra n partidul naional-rnesc, renunnd la vechile credine i idealuri,
depite de evenimente. Maniu, fara ndoiala, a fost plcut surprins de aceasta
adeziune i l-a consacrat pe Comaniciu ca interlocutorul lui valabil, n relaiile
cu legionarii. Comaniciu fusese, aa zicnd, nfiat de Maniu, dndu-i misiunea
de a orienta cadrele Micrii spre partidul naional-rnesc.
 Fara ndoiala ca Horaiu Comaniciu i-a luat un angajament care-i
depea puterile. Nu deinea nici un mandat din partea mea, cum i-am
transmis lui Costea, i nici nu exercitase n Mucare o funcie de prim rang, ca
Printele Boldeanu.
Nu avea autoritate sa se adreseze ntregii Micri din tara. i atunci a
cutat relaii i prietenii ntre legionarii liberi, pentru a-i ntri poziia fata de
Maniu, ca purttor de cuvnt al ntregii Micri. Se pare ca i Costea Iosif a
aderat la linia lui n 1944 i l-a asigurat de tot sprijinul sau. Cu Costea, au
intrat n combinaie cu Comaniciu i alti adereni ai lui, cum au fost profesorul
Vintan de la Timioara i inginerul Veteleanu.
Comaniciu a mers prea departe n ofertele lui de colaborare cu Maniu:
Micarea Legionara sa dispar i membrii ei sa se nscrie n partidul naional-
rnesc. Era o schimbare de identitate politica, care n-a gsit ecoul cuvenit n
masele legionare. Legiunea avea un ideal, o credin i acest ideal nu putea fi
smuls din suflete, pentru a fi substituit cu prestigiul lui Maniu. Mai ales dup
martiriul Cpitanului i a sutelor de victime ale terorii carliste i antonesciene,
Legiunea poseda i un depozit sacru, care nu putea fi uitat sau renegat.
Comaniciu i-a pus n aplicare nelegerea cu Maniu dup rsturnarea de
la 23 August 1944, dar invazia sovietica a tarii a pulverizat att aceasta
iniiativ ct i partidul naional-rnesc.
7. UN COMPLOT N NCHISOARE.
Seful Serviciului Secret Romn, Eugen Cristescu, dup nereuita
complotului de la Rostock, din toamna anului 1942, de a ma suprima pe mine
i o serie de fruntai legionari, cu mintea lui iscoditoare, de poliist cu
experienta, a uneltit o alta lovitura mpotriva mea. De asta data i-a ales ca
teren de aciune nchisorile din tara, unde zceau sute de legionari, ateptnd
de civa ani sa treac acest comar.
Planul lui era bine ntocmit. Ce i propunea el? L-am scpat pe Horia
Sima n Germania, dar ce-ar fi s-l aducem n Romnia, convingnd guvernul
german c-l detesta proprii lui camarazii din nchisori, din cauza suferinelor ce
le ndura de pe urma rebeliunii patronate de el? Planul li s-a prut interesant i
celor doi Antonescieni, nct, fara ndoiala, l-au ncurajat s-l puna n aplicare.
Eugen Cristescu a cutat ntre fruntaii legionari la Aiud un personaj
dispus sa intre n aceasta conspiraie, n schimbul libertii i a altor avantaje
de care s-ar bucura. Cel ce s-a oferit sa fac jocul Siguranei, a fost Preotul
Palaghita, un caracter fluid, dispus la toate tranzaciile n schimbul libertii.
Preotul Palaghita nu putea suporta viaa din nchisoare i se zbtea s-i
gseasc o porti de scpare. Cnd a fost desemnat sa joace rolul indicat de
Siguran, n-a ovit nici o clipa, vznd n propunerea ce i se fcea un semn
al destinului.
Momentul acesta de cumpn, destul de critic, att pentru legionarii din
nchisoare ct i pentru soarta mea, a fost consemnat de Marin Brbulescu, n
cartea lui de amintiri, Centrul Studenesc Legionar Timioara. n ce consta
planul lui Eugen Cristescu? Legionarii din nchisori i n primul rnd cei de la
Aiud, sa dea declaraii de desolidarizare de mine, indicndu-m trdtor al
Legiunii i culpabil de cele ntmplate n tara. Ei nii, cei nchii nu ar fi dect
nite victime ale aciunilor mele criminale. Daca s-ar obine un numr masiv de
declaraii de condamnare a mea, acestea ar putea servi guvernului romn ca
un argument impuntor de a cere de la guvernul german extrdarea mea. Pus
n fata acestei situaii neateptate a sutelor de declaraii ale propriilor mei
camarazi, care ma nvinoveau de toate nenorocirile abtute asupra tarii,
asupra Legiunii i asupra propriilor lor viei, guvernul german n-ar putea
refuza extrdarea mea. Acesta era planul lui Eugen Cristescu si, trebuie
recunoscut, de o subtilitate diabolica. Nu regimul cerea predarea mea
Romniei, pentru a fi judecat, ci proprii mei prieteni i legionari.
Nici acest plan n-a putut fi adus la ndeplinire din cauza drzei atitudini
a legionarilor nchii la Aiud. Preotul Palaghita i-a gsit anumii ortaci dispui
s-l urmeze, dar marea majoritate a fruntailor legionari s-a opus planului
dezavurii mele. ntre cei ce i-au dat seama imediat de nenorocirile ce le-ar
putea aduce Legiunii planul Cristescu-Palaghita, se aflau Ilie Niculescu, Preotul
Puca, Ilie Ghenadie de la Timioara, Marin Brbulescu i o mulime de cadre
mai tinere.
Preotul Palaghita era susinut de Direcia nchisorii, conform ordinelor
primite de la Eugen Cristescu. A fost scos din nchisoare de cteva ori, pentru a
se ntlni cu funcionari ai Siguranei i a pune la punct mpreuna
desfurarea operaiei. La Aiud se plimba liber din celula n celula, pentru a
convinge sa se semneze declaraia conceputa de el, n schimbul unei revizuiri a
sentinelor lor. Rezultatele ce le-a obinut au fost nesatisfctoare. Foarte
putini s-au angajat s-i puna isclitura pe actul prezentat de Palaghita.
Conductorii ostili dezavurii mele s-au sftuit cum sa rspund acestui
atentat contra persoanei Comandantului. Trebuia gsit o formula elastica,
care sa evite o luare de atitudine directa pro-Horia Sima, pentru a nu provoca
reacia Direciei de la Aiud. Au ajuns la concluzia ca trebuie data o declaraie,
dar care trebuie formulata n aa fel nct sa nu cuprind nici o aluzie la
persoana mea, nici pro i nici contra. i atunci au redactat un text care se
marginea sa repete vechea lor postura, ca vor sa mearg pe front pentru a-i
face datoria ctre tara i se vor supune legilor tarii. Cnd s-a trezit Directorul
nchisorii cu maldrul de declaraii, a crezut ca sunt cele ateptate n
conformitate cu planul Siguranei. Cnd le-au citit, i-au dat seama toi cei
implicai n aceasta conspiraie ca i acest plan de nimicire al Legiunii a euat.
RUPTURA
Situaia mea n prizonieratul german era una dintre cele mai grele. Eram
ncolit ntre ura feroce a lui Antonescu, care pndea orice moment prielnic ca
sa ma nimiceasc i nefericita politica germana, ce-i ndeprtase prietenii din
Romnia pentru a-i nlocui cu dumanii Axei. Numai gndindu-m la starea n
care ma aflam, cu sabia lui Damocles permanent deasupra capului meu, ma i
cuprindeau fiorii. Dar cum aceste primejdii mortale n-au fost de-ajuns, s-a
deschis un al treilea front ostil n rndurile propriilor mei camarazi. O parte din
legionarii internai s-au constituit ntr-un grup aparte, cu scopul s-i salveze
viaa i libertatea lor, cu preul sacrificrii mele.
1. PETRASCU PREDA COMANDA LUI MILE LEFTER.
 Abia intrai la Buchenwald, Nicolae Petrascu, n ajunul Crciunului,
preda comanda grupului Comandantului Bunei Vestiri, Mile Lefter. Desi nimeni
nu-l silea, din proprie iniiativ a fcut acest gest pentru a ntri coeziunea
grupului. El fusese prea amestecat n ultimele ntmplri i se expusese prea
mult n relaiile cu autoritile germane. Fusese supus de Gestapo la
numeroase interogatorii n cazul complotului, mpreuna cu toi acei legionari
care participaser la cercetri, nct nu se bucura de o buna apreciere la
germani, pentru a trata cu conducerea lagrului. innd seama de noile
mprejurri, de bunvoie s-a descrcat de aceasta rspundere, pentru a nu
ngreuna situaia grupului internat.
Nu tot acelai comportament deschis i loial a artat Mile Lefter, n
timpul ct a exercitat efia grupului. Abia instalat la conducere, a adoptat o
orientare diferita de sentimentele majoritii celor internai. Pe de-o parte fcea
mereu apel la disciplina i respectul ierarhiei; pe de alta parte nu scapa nici un
prilej ca sa azvrle asupra mea rspunderea internrii n lagr.
Evident ca att Mile Lefter ct i cei ce mprteau vederile lui sperau
ntr-o uurare a situaiei lor, chiar la scoaterea din lagr prin atitudinea
adoptata. Formula lor era simpla: cei ce rmn cu Horia Sima, se expun unui
tratament mai aspru din partea guvernului german, cine tie, o deinere fara
termen n lagr n timp ce legionarii ce se leapd de el, se vor bucura de o
anumit bunvoin i s-ar putea sa li se scurteze chiar perioada de edere
ntre srmele ghimpate.
Punctul de vedere al lui Mile Lefter i al camarazilor care l-au urmat
coincidea cu poziia oficiala a guvernului german, transmisa att prin
Ministerul de Externe ct i prin Gestapo, i anume ca Horia Sima este vinovat
de internarea legionarilor. Mile Lefter n loc sa reprezinte opinia lagrului
legionar fata de autoritile germane, devenise un fel de purttor de cuvnt al
acestora, a ceea ce afla de la conducerea lagrului sau de la alti mandatari ai
Berlinului. n modul acesta spera el sa ctige favoarea nemilor. Horia Sima
intrase n conflict cu guvernul german, provocnd arestrile i internrile;
datoria noastr este sa schimbam radical aceasta politica, pentru a rectiga
bunvoin i ocrotirea Berlinului. Preul nu putea fi dect sacrificarea
Comandantului de pn acum al Legiunii. Numai aa nemii ne vor crede i ne
vor deschide calea libertii.
2. SUB COMANDA LUI MILE LEFTER. DECLARAII i INCIDENTE.
Cei ce s-au desprit de mine n perioada internrii legionarilor n lagrul
Buchenwald, nu trebuie condamnai. Situaia noastr era ntr-adevr lipsita de
orice perspectiva. Nu mai aveam pe nimenea dect pe Bunul Dumnezeu. Era
firesc sa se produc reacii, acuzndu-m de starea n care am ajuns. Acetia
nu vedeau alta salvare dect ruptura de mine. Unica ans, i imaginau ei, ca
sa ias din lagr.
Lui Mile Lefter e mai greu sa i se acorde circumstane atenuante.
Petrascu s-a dat de-o parte i a trecut rspunderea comenzii Comandamentului
Bunei Vestiri Mile Lefter. Din acel moment, el a contractat obligaii fata de toi
cei internai i principala lui grija trebuia sa fie meninerea unitii i coeziunii
grupului. El nu mai aparinea nici lui i nici nu se putea orienta n exercitarea
comenzii dup opiniile unora i altora, chiar daca n forul lui interior ar fi fost
cu poziia adoptata de cei rzvrtii. Una era convingerea lui intima Horia
Sima e vinovat de starea noastr i cu totul altceva funcia ce-o exercita.
Avnd aceasta rspundere, el trebuia sa tina seama de psihologia generala a
grupului, de curentele de idei care l brzdau, de existenta unor legionari, i nu
putini, care refuzau sa ma puna la index. n consecin, aadar, el, ca sef al
grupului, aparinea tuturor i trebuia s-i exercite comanda cu moderaie, cu
prudenta, fara a se alia cu unii contra altora.
Ori, Comandantul Bunei Vestiri Mile Lefter a fcut marea greeal sa se
identifice cu poziia acelora care mi tgduiau dreptul de a mai conduce
Micarea, uitnd ca el nu e un simplu soldat de front, ci ca incorporeaz nsui
destinul Legiunii, care nu trebuie frmiat prin dezagregri interne. Prin
atitudinea lui partizana, periclita viitorul Micrii, deoarece misiunea ei nu se
ncheia cu internarea noastr n lagr.
Mile Lefter, chiar de la nceputul conducerii lui, a alunecat n direcia
acelora care cutau o porti de ieire din lagr i nu vedeau alta posibilitate
dect n repudierea mea. Provocnd aceasta sciziune, ei vor capta bunvoina
guvernului german, vor fi semnalai ca adevrai prieteni ai Germaniei si, pn
la urma, vor fi pusi n libertate, pentru a contribui la efortul de rzboi al Axei.
Dar Comandantul Bunei Vestiri nu a analizat toate aspectele problemei. Ce se
ntmpla cu acei legionari internai care refuza s-i ctige libertatea cu acest
pre? El era convins ca odat lund poziie contra lui Horia Sima, imensa
majoritate a legionarilor de la Buchenwald l va urma fara murmur i ovire.
Era Comandant al Bunei Vestiri i sef al grupului din acest lagr.
Cnd a ntmpinat rezistenta la propunerea lui, a forat nota pentru a-i
impune punctul de vedere i pn la urma a provocat grave incidente n snul
grupului. Opoziia a fost mult mai tare i mai numeroasa dect i-o imaginase,
crend un climat de rzvrtire generala contra conducerii lui.
Bineneles ca n acuzaiile ce mi le aducea Mile Lefter pentru a-i
determina pe legionari sa se rup de mine, dispunea de un puternic argument,
procurat de autoritile germane. Astfel, Generalul Mller vizitnd lagrul n
luna Februarie 1943, a declarat textual: Ati fost adui n lagr pentru ca unii
din legionari au nclcat obligaiile impuse. Au cutat sa fuga din Germania. D-
voastra pltii pentru ei.
Colonelul Pister, Comandantul lagrului, de nenumrate ori a repetat
aceeai declaraie, transmisa de superiorii lui. Astfel, la 1 Iulie 1943, n fata
frontului legionar, a spus urmtoarele: Trebuie sa tii ca suntei aici exclusiv
din cauza fugii fostului dvs. Comandant, Horia Sima. Cine l poarta n suflet mi
este indiferent, dar nu are voie sa se manifeste aici.
Bazat pe ncrederea de care se bucura att la Berlin, ct i n fata
Comandantului lagrului Buchenwald, Colonelul Pister, Mile Lefter a bruscat
sentimentele marii majoritari a legionarilor internai, manifestndu-i zgomotos
detaarea lui de conducerea Legiunii.
Aceasta atmosfera de suspiciune, izolare i distanare fata de legionarii
care continuau s-i mrturiseasc ataamentul fata de mine, cultivata
permanent de Comandantul Bunei Vestiri, Mile Lefter, a provocat o stare
exploziva n grup, care a dus la ruptura raporturilor dintre cele doua entiti,
Mile Lefter i-a pierdut ncrederea grupului i n-a mai putut exercita funcia de
conductor al legionarilor nchii n lagr.
3. 3 IULIE.
Punctul culminant al tensiunii create n lagrul de la Buchenwald de
ctre Comandantul Bunei Vestiri a avut loc n jurul datei de 3 Iulie 1943.
Cu prilejul zilei mele de natere, o parte din legionarii internai au luat
iniiativ sa srbtoreasc acest eveniment printr-o edin festiva, cu
cuvntri i cntece. Evident ca iniiativa lor era inoportuna. Nu-mi fcea nici
un serviciu, caci actul conceput de ei ranea susceptibilitatea cercurilor
germane, care erau cu ochii pe mine. Daca as fi fost n preajma lor, i-a fi rugat
sa renune la acest omagiu. Mile Lefter avea dreptate sa se opun acestei
manifestaii, dar n modul cum a procedat de a mpiedica reuniunea proiectata,
a fost nefericit inspirat. Nu s-a mulumit sa spun legionarilor ca el se opune
actului festiv, ci, ca sa fie sigur ca nu va cuteza nimeni sa treac peste ordinele
lui, a cerut audienta Colonelului Pister, n ziua de 1 Iulie, pentru a-i expune
problema ce-l frmnt i pentru a se degaja de orice rspundere. n memoriul
ce l-a prezentat, a evocat starea de spirit din lagr i l-a rugat pe Colonelul
Pister sa intervin cu autoritatea lui pentru a interzice manifestaia din 3 Iulie.
ntr-adevr, n acea zi, 1 Iulie dup amiaza, Colonelul a aprut n fata
frontului legionar cu doua precizri:
1) Stai aici din cauza fugii lui Horia Sima n Italia.
2) Se interzice orice manifestaie pentru Horia Sima i se interzice a se
cnta cntece legionare.
Ziua lui Horia Sima nu se poate srbtori n Germania.
Aparent Mile Lefter, care umbla n tot lagrul cu Colonelul i asista la
toate convorbirile acestuia, cptase satisfacie. Dar n urma lui s-a dezlnuit
furtuna protestelor. Toi legionarii aflaser ca intervenia Colonelului Pister a
fost efectul plngerii fcute de Lefter n dimineaa acestei zile.
Pentru atitudinea lui greu de conceput, legionarii din dormitorul n care
locuia Mile Lefter, n semn de protest i-au luat hainele i bagajele i s-au
mutat n alte dormitoare. Mile Lefter a rmas doar cu acele elemente, care de
mai multa vreme s-au rupt de grup i duceau o via aparte.
Ca urmare, Comandantul Bunei Vestiri Mile Lefter nu i-a mai putut
exercita comanda n lagr, pierznd suportul marii mase a legionarilor
internai, care nici mcar nu-l mai salutau.
4. LIMPEZIREA APELOR.
n ziua de 3 iulie 1943, se petrece un nou eveniment, care duce la o
clarificare definitiva a relaiilor dintre grup i Comandantul Bunei Vestiri, Mile
Lefter.
Seara, legionarii sunt convocai n sala de mese pentru a asculta i a
aproba o adresa ctre Comandantul lagrului, Colonelul Pister i un memoriu
adresat Excelentei Sale, Heinrich Himmler. Adresa este citita de Comandantul
Legionar Iosif Dumitru. Iat cuprinsul ei: Domnule Oberststurmbahnfhrer,
1) n legtur cu dispoziiile pe care D-voastra ni le-ai comunicat n ziua
de 1 Iulie, va aducem la cunotina urmtoarele:
 Pentru ziua de 3 Iulie, n-am intenionat sa ntreprindem nici o aciune
care sa contravin dispoziiilor D-voastra de pn atunci. Dorina noastr a fost
doar sa ne ngduim cteva minute de bucurie, n care sa cntam cntecele
noastre, aa cum am fcut i pn acum. nelegnd sa ne supunem tuturor
dispoziiilor D-voastra, am renunat i la aceasta dorin i vom srbtori ziua
de 3 Iulie numai n sufletele noastre, aa cum D-voastra ne-ai permis
2) Pn acum nimeni dintre noi n-a calcat dispoziiile pe care D-voastra
ni le-ai dat i suntem cu toii hotri sa pstrm i de acum nainte cea mai
desvrit linite i ordine n grup i va asiguram de o normala convieuire cu
oamenii care prin faptele lor s-au rupt sufletete de noi i care prin plngerile
lor nejustificate i tendenioase mpotriva noastr v-au cauzat neplceri inutile.
3) Sentimentele noastre de credin fata de Fhrer i de Germania
naional-socialista sunt i vor fi cele pe care faptele noastre de pn acum le-au
dovedit i care rezulta din memoriul alturat.
Totodat va rugam sa binevoii a nainta Reichsfhrerului SS Himmler,
alturatul memoriu.
Heil Hitler!
Sonderlager Fichtenhain, 2. VII.1943.
Celalalt text, adresat lui Himmler, a fost citit de George Racoveanu i
avea urmtorul coninut: Excelentei Sale Reichsfhrerului i Sef al politiei
germane, Heinrich Himmler, Excelenta, S-au mplinit ase luni de zile de cnd,
un grup de peste doua sute de legionari romni, ne aflam nchii n lagrul de
la Buchenwald-Weimar, izolai desvrit i de camarazii notri de la Rostock i
de conducerea Micrii Legionare.
Vreme de ase luni de zile am tcut i am ateptat cu nelegere i
ncredere. Astzi, rupem tcerea. Astzi, trebuie sa vorbim. Fara ndoiala ca n
buna ordine legionara i n mprejurri normale, intervenia aceasta a noastr
n-ar fi cu putin. n situaia speciala n care ne aflam nsa, iat-ne silii sa
vorbim: se petrec n jurul nostru fapte a cror importanta ndreptete
suficient ieirea noastr din rezerva, pe care pn acum n-am prsit-o.
Excelenta, nc din primvara anului 1941, noi am fcut prin fapta
dovada nelegerii ca adevrul tuturor lucrurilor are astzi un singur nume:
Victoria. Ca, deci, toate celelalte adevruri trebuiesc jertfite acestui mare
adevr, n slujirea lui, n slujirea victoriei. n numele ei noi legionarii dintre
srmele ghimpate i evile putilor din Buchenwald, luam astzi cuvntul.
ntrebarea pe care ne-o punem noua i respectuos o supunem i Excelentei
Voastre este aceasta: cui slujete situaia n care ne aflam noi astzi?
Excelenta, se afla n grupul acesta de peste 200 de legionari dintre care
unii au comis greeli i n snul cruia s-au strecurat, cum era i firesc, i
elementele care nu-i fac cinste lupttori ncercai, oameni cu trupul acoperit
de rani, cptate pe cmpul de lupta, oameni care de dragul unei credine s-au
desprit chiar de pmntul tarii lor. Toi aceti oameni triesc pentru
mplinirea unui testament: testamentul politic al lui Corneliu Codreanu. De la
calea mplinirii acestui testament nu se poate abate nimeni n Legiune, orice s-
ar ntmpla.
 n lupta cu toat lumea veche a Romniei, cei mai buni dintre noi au
czut. Trupurile lor au fost la rspntiile drumurilor, cu lmurirea trdtori de
tara, adic oameni vndui Germaniei lui Adolf Hitler. Caci trdtori de tara
am fost nfiai noi sub regimul lui Carol II, trdtori de tara suntem artai
chiar i acum, ntre srmele ghimpate ale lagrelor Germaniei naional-
socialiste. Lumea veche, jidovita, francmasona, democrata, anglofila, nu
dezarmeaz nici acum. Ea conspira i hrnete ndejdi, fcnd dovada ca fara
Micarea Legionara, Romnia nu se poate regsi, caci Micarea lui Corneliu
Codreanu nu este n Romnia o moda. Ea este mpletita cu nsui destinul
Romniei. Romnia se va regsi numai atunci cnd testamentul politic al lui
Corneliu Codreanu va fi nfptuit nfptuire care rmne alfa i omega
problemei politice romaneti.
Excelenta, nu vei lua n nume de rau faptul ca n aceste ceasuri de
amrciune care ne-a npdit sufletul, aici n lagr, n vecintatea dumanilor
ordinii noi a Europei, ne vom aduce aminte nu numai de greelile noastre, ci i
de mndriile noastre. Micarea Legionara i revendica n scurt onoarea de a
fi smuls prin trecutul de lupte i jertfe, ncoronate cu actul de la 3 Septembrie
al lui Horia Sima, Romnia, dintr-un sistem de prietenii fatale i de a se fi
alturat Puterilor ce stau acum n lupta, pentru o noua ordine a lumii. Nici
dumanii notri cei mai nverunai nu mai contesta aceasta fapta luminoasa a
noastr.
Victoria aceasta a pltit-o scump Micarea: a czut nsui ntemeietorul.
(Fara ndoiala ca daca Corneliu Codreanu i-ar fi limitat lupta lui la
nsntoirea vieii publice romneti, n politica externa el rmnnd alturi
de Paris i Londra, niciodat n-ar fi ieit porunca pentru uciderea lui).
Este bine sa accentuam ca i lupta Romniei celei tinere mpotriva
bolevismului lupta cu armele nu-i are nceputul n Iunie 1941, caci n
Ianuarie 1937 cdeau n Spania lui Franco, alturi de camarazii lor germani i
italieni, cei mai buni dintre bunii Legiunii: Dr. Ion Mota (ctitor, mpreuna cu
Corneliu Codreanu al Micrii Legionare) i Dr. Vasile Marin. Trupurile lor, n
drumul spre patrie au fost cinstite, n Februarie 1937, de Germania naional-
socialista, printr-o parada militara la Berlin. Iar astzi, noi, fraii lor, stam n
lagrele Germaniei naional-socialiste, la fel cu dumanii ei.
Excelenta, sa nu ne fie interpretate drept lipsa de luciditate politica
aceste mrturisiri de ordin sufletesc.
Micarea Legionara a luptat i a jertfit pentru Romnia. Nu pentru
Germania. i n grija ei de a nu furniza nici mcar pretexte pentru acuzri unei
lumi necinstite i germanofobe lumii Romniei vechilor partide, care o artau
a fi vnduta Micarea Legionara s-a ferit de legturi mai strnse cu Berlinul
i Roma.
Dar ataamentul ei fata de Germania naional-socialista i de Italia
fascista i l-a afirmat clar, cu toat drzenia i n 1936, i n 1937, i n 1940,
i n Ianuarie 1941. Ataamentul acesta al ei nu izvora numai din judecata
politica. Fapte pe care noi le-am trit i de care o fireasca jena ne mpiedica a
vorbi, stau chezie pentru afirmaia noastr.
 Iat de ce noi astzi ne ntrebam: cui folosete situaia de astzi? Caci n
sufletele noastre i n credinele noastre nu s-a schimbat nimic absolut nimic
de natura a determina luri de noi poziii. Mai mult: orice s-ar ntmpla, nu va
putea abate Micarea Legionara de la calea ei.
Excelenta, mrturisim ca ne simim profund ndatorai pentru grija i
ateniile cu care conducerea lagrului ne copleete: hrana, distracii etc. Dar
toate acestea nu pot ucide suferina morala. Ca doar de aceasta e vorba, nu de
cea trupeasca. Legionarii lui Codreanu nchii n lagr n Germania lui Adolf
Hitler! Situaia aceasta fireasca pentru noi ntr-o tara demoplutocratica din
lume e insuportabila n Germania naional-socialista. Situaia aceasta trebuie
sa ia sfrit.
Suntem lupttori i vrem sa fim utili cauzei. Astzi, n eventualitatea
nevoii de ntrire a vreunui front intern ori extern; mine, n opera de
construcie, pe care, dup victoria din rsrit o va conduce Germania naional-
socialista. Familiarizarea noastr, cu problematica acestei opere de construcie,
nu dintr-un regim de lagr poate veni. Tinerea noastr departe de grijile i de
ndejdile care trebuie sa fie i ale noastre, trebuie sa nceteze. Ea nu poate
folosi dect dumanilor notri comuni, lansatori de zvonuri i de false
interpretri.
Excelenta, daca sinceritatea acestei mrturisiri, acute cu ncredere, va
avea darul sa contribuie i la crearea condiiilor unei ntronri de raporturi
fireti ntre autoritile germane i grupul legionarilor romni din Germania, noi
vom avea mulumirea de a fi dat sens unei porunci luntrice a sufletului nostru
de lupttori, care credem n misiunea lui Adolf Hitler i a Germaniei naional-
socialiste.
Triasc Adolf Hitler!
Triasc Victoria!.
Memoriul ctre Himmler a fost semnat de aproape 180 de legionari
internai la Fichtenhain-Buchenwald.
L-am reprodus n ntregime, pentru a scoate n evidenta linia de
demnitate i onoare naional ce-l strbate de la un capt la altul. Semnatarii
nu cer pentru ei nimic n mod special, ci proclama necesitatea de a nceta
regimul anormal i absurd la care sunt supui ntre srmele ghimpate i sa fie
restituii libertii pentru a putea fi de folos n rzboiul din rsrit, i mine, la
refacerea tarii.
5. SPRE O NOUA CONDUCERE.
Memoriul, cu semnturile celor 180 de legionari, a avut i o alta urmare
asupra conducerii grupului. Mile Lefter l-a asigurat permanent, n convorbirile
ce le-a avut cu Colonelul Pister, ca numai o mna de agitatori, un numr infim,
l mai poarta n suflet pe Horia Sima. Dar iat ca memoriul nmnat lui
Himmler dezvluia adevrata stare de lucruri: proporia era inversa. Marea
majoritate a legionarilor din lagr continuau s-l recunoasc pe Horia Sima i
numai un grup restrns i marginal i contestau dreptul de a mai conduce
Legiunea. De abia atunci i-a dat seama Pister ca a fost greit informat.
 n seara de 3 Iulie, avnd memoriul sub ochi, l cheama n biroul sau pe
Mile Lefter i pe Randa. Le face aspre reprouri pentru ca nu l-au informat
corect i ca urmare i-a ridicat lui Lefter comanda grupului.
n seara de 3 Iulie, dup audienta la Colonel, apare n fata frontului
numai Alexandru Randa. Acesta comunica legionarilor ce i-a spus Colonelul: ca
de azi nainte nu mai este nimeni sef n acest grup. Toi sunt egali. Tot ce au de
raportat, sa i se dea lui i el va transmite cererile lor conducerii lagrului. La
apeluri, alinierea o va comanda Alexandru Randa i apoi va trece i el n front.
Din decizia Colonelului Pister, rezulta ca Alexandru Randa va exercita
conducerea interimara a grupului, pn ce se va gsi o noua soluie.
Situaia lui Mile Lefter devenise penibila. Dup ce s-a produs divorul
sufletesc ntre el i marea majoritate a legionarilor acum nsui Colonelul Pister
l deposedeaz de titlul ce-l avea pn acum, dndu-i seama ca i-a pierdut
autoritatea n grup i nu mai este ascultat.
6. UN OM PROVIDENIAL.
n 17 Iulie 1943, n urma unor incidente avute n lagr, Colonelul Pister,
anuna doua masuri excepionale:
1. Cei ce s-au declarat mpotriva lui Horia Sima se vor concentra ntr-o
singura baraca, dormitorul A. Ceilali, care au semnat memoriul, vor ocupa
restul baracilor. Desprirea va fi stricta. Nu se admit treceri dintr-o tabr
ntr-alta, fara permisiunea conducerii. Mile Lefter fiind de mai nainte n
dormitorul A, a rmas cu grupul nesemnatarilor.
2. Numete ca sef al grupului majoritar pe Comandantul Legionar, Iosif
Dumitru.
Numete ca sef al dizidenilor pe Comandantul Legionar, Nicolae eitan.
3. A anunat masuri aspre contra tuturor acelora care vor provoca
incidente.
Un legionar originar din Banat, Pepici, i-a acuzat n gura mare pe ceilali
camarazi din grupul mare ca sunt agenii Angliei. A fost prins i btut de civa
tineri. Colonelul i-a arestat i i-a dus la ancheta. A anunat ca nu va tolera
bti n lagr i i va pedepsi cu toat severitatea pe fptuitori.
Primul act al noului sef, Iosif Dumitru, a fost n fata Colonelului sa se
solidarizeze cu camarazii arestai.
Camarazi, a spus Iosif Dumitru, ne solidarizam cu camarazii notri
arestai. Cei ce s-au separat de noi, ne-au acuzat mereu ca noi suntem agenii
Angliei. Mereu ne-au provocat. De multe ori nu le-am rspuns. l anun pe d-l
Colonel ca n acest grup va domni o adevrat disciplina.
Lecia administrata lui Pepici era ndreptit, caci nu se adresa numai
lui. Acuzaia de ageni ai Angliei era optit i difuzata de multi din grupul
mic, att pentru a face rau celorlali, ct i pentru a se pune bine cu nemii,
artnd ca ei sunt adevraii lor prieteni.
Mile Lefter suporta greu noul climat sufletesc din lagr. Desi acum locuia
mpreuna cu cei ce mprteau convingerile lui, ar fi vrut sa plece undeva
departe, pentru a nu mai da fata cu aceia care nu-l agreau i care au contribuit
la destituirea lui de la efia lagrului. n acest scop, a fcut o cerere Colonelului
n care arata ca suferea de reumatism i ar vrea sa fie strmutat undeva n
Germania, ntr-un loc de cura, pentru a-i ngriji boala. Nu i s-a aprobat
cererea de a fi scos din lagr, ci i s-a fcut doar favoarea de a fi mutat ntr-o
baraca de peste zidul lagrului Fichtenhain, unde sttuser pe vremuri
legionarii bolnavi.
Neputnd suporta izolarea din aceasta baraca, a acut o noua cerere, ca
sa fie mutat la Dachau, mpreuna cu camarazii de la Berkenbrck. Cererea i-a
fost aprobata i de Crciunul anului 1943 a fost transportat la Dachau.
Dup aceste zguduiri interne, care ameninau sa destrame unitatea
grupului legionar din Buchenwald, s-a trecut sub conducerea lui Iosif Dumitru,
la o perioada de refacere i reorganizare. Iosif Dumitru i-a ales un eminent
colaborator n persoana avocatului Virgil Popa pe care l-a numit sef de
garnizoana. Dar salvarea unitii grupului se datoreaz n cea mai mare parte
tactului, bunului simt i fermitii Comandantului Legionar, Iosif Dumitru. A
fost mai mult dect un sef nzestrat cu caliti excepionale, un om providenial.
Fara de prezenta lui n lagr, criza conducerii s-ar fi putut ameliora temporar,
dar nu s-ar fi ajuns la stabilitate i armonie.
Dr. Iosif Dumitru a fcut parte din primul cuib legionar creat la
Bucureti, n toamna anului 1927. Am avut i eu onoarea sa fac parte din acest
cuib, prin cunotina ce-am nnodat-o la Cminul Studenesc Sf. Voevozi, cu
Andrei C. Ionescu, ntemeietorul acestui cuib. Am luptat mpreuna cu Iosif
Dumitru n perioada studeneasc, 1927-1930. De atunci, drumurile noastre s-
au desprit. Eu am plecat n Ardeal ca profesor de liceu, iar el a rmas la
Bucureti. A urmat cursurile de medicina veterinara, promovndu-se Doctor n
aceasta specialitate. Ne-am revzut n vara anului 1940, n perioada colaborrii
cu Regele Carol. A participat la toate frmntrile din aceasta epoca i a ajutat
la concentrarea Legiunii ntr-un ultim efort pentru a-l drma pe tiran. n
timpul guvernrii noastre, a fost Secretar General la Ministerul Agriculturii, n
ramura specialitii lui. A fugit n Germania, pentru a scpa de valul urgiei
antonesciene. S-a stabilit la Viena, servind ca punct de ntlnire pentru
legionarii care ajungeau n acest ora. ntre Berlin, unde se desfurau
activitile noastre principale i Iosif Dumitru de la Viena se stabilise o
coordonare de idei, planuri i aciuni, extrem de folositoare n anii 1941-1942,
cnd ne-am, bucurat de o relativa libertate.
n Ianuarie 1943, a czut i el victima raziei ntreprinse de Gestapo
contra tuturor legionarilor din Germania, pentru a stinge orice urma de
activitate politica a Micrii. A fost internat n lagrul de la Buchenwald, unde a
urmrit cu tristee i amrciune acele frmntri sterile ale unor camarazi.
Iosif Dumitru a fost ntotdeauna solidar cu aceia care susineau necesitatea de
a se menine inalterabila conducerea anterioara a Micrii. Dar niciodat n-a
ncercat sa uzurpe conducerea lui Mile Lefter i abia dup ce acesta a pierdut
ncrederea grupului, a intrat n aciune, fiind inspiratorul celor doua memorii,
ctre Colonelul Pister i Himmler. Dezvoltarea ulterioara a evenimentelor l-a
ridicat n fruntea grupului, fiind recunoscut ca sef att de marea majoritate a
legionarilor internai ct i de conducerea lagrului Buchenwald. Bucurndu-se
de aceasta dubla recunoatere, i-a ctigat cele mai mari merite, fiind pn la
urma apreciat chiar de autoritile germane.
 n momentele grele, care puneau n primejdie nsi existenta ei,
Micarea Legionara s-a bucurat de apariia unor personaliti excepionale.
Iosif Dumitru a fcut parte din rndul acestora. Ca un Ft-Frumos s-a luptat
cu tendinele nebuloase i unele chiar ruvoitoare ale unor camarazi, care s-au
lsat acaparai de propaganda duman. A aparat cu ndrjire principiul
unitii i al ierarhiei legionare, fara de care nu exista aciune politica eficace i
nici victorie.
Fara temeinica pregtire a lui Iosif Dumitru n materie de doctrina
legionara, fara de aplicarea principiilor motenite de la Capitan, cu tact i
perseverenta, grupul s-ar fi destrmat, sub presiunea atmosferei din lagr, i
poate n-am fi putut nici reaciona dup ocupaia sovietica, formnd guvernul
national de la Viena.
Iosif Dumitru rmne n istoria Legiunii mai mult dect un conductor de
elita, simbol al indestructibilitii ideii legionare, care-i trage rdcinile din
Neam i Dumnezeu.
7. COMPONENTA GRUPULUI DIZIDENT.
Dup socoteala fcut de Nit Ghimbasanu, n memoriile lui i dup
declaraiile altor camarazi internai n lagrul Buchenwald, grupul dizident se
compunea din aproximativ 50 de persoane.
Acest grup nu era omogen. Nu forma o structura, o unitate organica.
Numitorul lor comun era repudierea lui Horia Sima. Acesta era firul care i
unea pe toi. Toi credeau, sau aproape toi, ca numai urmnd aceasta cale,
desprindu-se de seful lor de pn atunci, vor iei dintre srmele ghimpate.
Mentalitatea lor trebuie neleas. Le era teama sa nu le rmn oasele
prin lagr. Era o logica uor de propagat i de crezut. Cei ce rmn cu Horia
Sima sunt condamnai sa nu mai ias de aici vreme ndelungata; cei ce se rup
de el, au ansa sa fie eliberai.
Acest grup trebuie privit putin mai de aproape, n intimitatea lui, pentru
a-i nelege componenta. O prima observaie ce trebuie fcut e amalgamul
grupului mic cu agenii de la Rostock. Trebuie sa distingem ntre complotitii
propriu-zii, aceia pe care i-am notat n capitolul respectiv i care nu erau
dect 3-4 i agenii strecurai de Siguran Romna n lagrul Rostock, att
pentru a culege informaii ct i pentru a ntreine o atmosfera de nemulumire
i discordie permanenta. Acetia au fost descoperii i au mrturisit filiaia lor
cu serviciul lui Eugen Cristescu. Dar ce face Gestapo-ul? i pe acetia i
interneaz n lagrul Buchenwald ca i cum ar fi toi legionari. De ce aceasta
msura? Pentru a nbui complotul de la Rostock? Pentru a-l menaja pe
Antonescu i guvernul din tara! Ancheta complotului s-a terminat cu o
declaraie oficiala de non lieu n fata frontului legionarilor din Buchenwald.
Dup cercetrile autoritilor de la Rostock n-ar fi existat un complot, ci
oamenii anchetai sunt nevinovai. Nu e nimeni vinovat, au proclamat
sentenios emisarii lui Himmler. Ca atare, vor mprti i cei bnuii pe
nedrept soarta celorlali.
Daca i scoatem pe acetia din grup, ca fiind strini de el, mai rmn
aproximativ 40 de ini care por fi numrai printre legionari. n snul acestora
se formase un bloc de 10 legionari macedo-romni. Acetia s-au separat,
pentru ca Constantin Papanace, din grupul de la Berkenbrck, luase atitudine
categorica mpotriva mea. Constantin Papanace, dup asasinarea lui Pihu
Grigore i a altor fruntai legionari de origine romno-macedoneana, rmsese
seful lor necontestat. Acum, aceti tineri legionari, de origine din Macedonia,
fceau o greeal de interpretare a doctrinei legionare. Omul nou, preconizat
de Capitan, se trgea dintr-o provincie oarecare, cum era i firesc, dar se ridica
peste particularitile locale. Nu mai era moldovean, basarabean, oltean,
ardelean, bnean, macedonean, ci un romn care mbria totalitatea
neamului nostru. Pentru el, interesul ce-l purta camarazilor lui, nu era
provincia din care se trage, ci ce face el, cum reacioneaz n fata
evenimentului, cum se comporta cnd se pune o problema de destin pentru
neamul sau. Legionarul e nzestrat cu o viziune globala a istoriei naionale. El
mbrieaz orice fraciune de romnism cu egala dragoste, considernd-o a fi
parte integranta din substana naiunii. Legionarul nu e numai un romn
oarecare, care poarta acest nume, ci un supraromn, un vizionar al totalitii
naionale, un spirit lucid care absoarbe i reflecta toate valorile neamului.
Aceti tineri romni de origine din Balcani au rmas prizonieri ai unor
forme provinciale de gndire i de aciune. Ei au crezut i l-au urmat pe seful
lor, aa zicnd nrudit cu ei, i n-au descoperit traiectoria spirituala a Micrii,
care reclama solidaritatea cu persoana care ntrupa n acel moment viziunea de
ansamblu a naionalismului romnesc, peste provincii i interese locale.
Evident, nu toi tinerii macedoneni s-au ataat directivelor lui Papanace. Unii
dintre ei au rmas n grupul mare, iar la formarea guvernului de la Viena, au
intrat n armata naional i au luptat alturi de camarazii lor.
Daca scoatem i acest grup, deviat spre provincialism, mai rmn
aproximativ 30 de legionari care se pot numi dizideni efectivi. Dintre acetia,
cel putin jumtate, erau figuri minore, care au ajuns n Germania tri de
valul impetuos al evenimentelor. Acetia nu aveau pregtirea necesara ca sa
neleag fenomenul legionar.
Figurile principale ale dizidenilor sunt doar cteva. Spre surprinderea
mea, s-a ataat acestui grup Cpitanul Comanescu de la Timioara, fost
chestor n acest ora n timpul guvernrii noastre. Alta senzaie a fost Ilie
Olteanu de la Sibiu, o personalitate marcanta a economiei romneti i un erou
al luptei noastre, n perioada anilor 1938-1940. M-a durut mult desprirea de
grup a lui Gheorghe Srbu, care a luat conducerea Rzleilor, dup plecarea
inginerului Nicolau. n sfrit, a trecut n grupul mic i Profesorul I. G.
Dimitriu, cu care am avut mai multe convorbiri n pdurile de la Berkenbrck
i mi-a fcut o excelenta impresie. Avocatul Victor Brbulescu, fost sef de jude
la Rmnicu-Vlcea, nu numai ca a trecut de partea dizidenilor, dar a avut
nstrunica idee sa nfiineze un partid naional-socialist n lagr. Dintre fraii
de Cruce, Dumitru Taranoiu, ajutorul lui Smultea, a preferat s-i ia libertatea
de aciune.
E de netgduit ca grupului dizident i s-au ataat i figuri legionare de
prima linie i daca au ales aceasta cale, cauza trebuie cutat n teroarea ce se
exercita asupra lor. La eliberare, dup 23 August 1944, unii dintre ei i-au
revizuit atitudinea i au jucat roluri importante n angrenajul guvernului de la
Viena.
Relaiile dintre noi s-au restabilit instantaneu i niciodat n-am adus
vorba de atitudinea lor anterioara. tiam i eu ce nseamn lagrul, apsarea
permanenta sub care triete individul, nesigurana zilei de mine. Cu aceasta
experienta, nu puteam dect s-i ntmpin cu cea mai mare bunvoin pe toi
aceia care vroiau sa contribuie la succesul guvernului de la Viena. Camaraderia
noastr i trecutul comun de lupta depeau animozitile create de suferinele
ce le-am indurat pe nedrept. Cpitanul Comanescu a jucat un rol important n
formarea armatei naionale. Ilie Olteanu mi-a fost un consilier permanent, desi
n-a acceptat nici o funcie. i atia alii care m-au ajutat din tot sufletul la
nchegarea activitilor guvernamentale, fie n administraie, fie n armata. Ilie
Olteanu, de fapt, nu mi-a fost ostil, ci s-a separat de grup, pentru a protesta
contra liniei anti-crestine a naional-socialismului german. Era un cretin
revoltat de pagnismul ce-l manifestau anumite cercuri hitleriste i a pltit
atitudinea lui cu sptmni de internare n bunkar.
8. BIRUINA LOIALITII.
n cursul lunii Ianuarie 1944 se ntmpla un eveniment capital n viaa
lagrului Fichtenhain, care schimba radical fizionomia lui morala. n noaptea
de 26/27 Ianuarie sosete la Buchenwald grupul de la Rostock, rmas liber
pn atunci. Sunt peste 90 de camarazi, care sosesc cu trenul i sunt debarcai
la Weimar. De aici cu autobuzele n lagr.
Capul de pod de la Rostock nu mai exista, noteaz Nit Ghimbasanu.
Data de astzi este finalul libertii legionarilor refugiai n Germania. Peste
srmele electrificate, pe acest pmnt nu mai avem pe nimeni liber.
Lagrul Fichtenhain forfotete de nghesuiala. Paturile n dormitoare
gem. Fiecare dormitor numra peste 80 de oameni. Aer greu. Multa glgie.
Glgia revederii.
Ceea ce i surprinde i i bucura mai mult pe legionarii din lagrul mare,
de sub conducerea lui Iosif Dumitru, este sntatea morala a noilor venii. La
Rostock au stat sub comanda lui Gheorghe Costea. Ca sef de garnizoana a fost
numit de acesta Petre Valimareanu. Amndoi au ntreinut o atmosfera de
ordine, disciplina i sperana n viitorul Legiunii. Cei din lagrul mic, grupul
separatitilor, au crezut ca noii sosii vor veni grmad la ei, unde era i loc
mai mult. Dar s-au nelat. Dup o secunda de orientare, Costea i
Valimareanu au dat ordinele cuvenite i ntreg grupul de la Rostock, cu cteva
excepii, au intrat n grupul mare. Numrul celor loiali s-a ridicat la peste 300,
iar ceilali au pierdut i mai mult din greutatea lor specifica de contestatari.
Atitudinea grupului Rostock era cu att mai semnificativa, cu ct se
ntmpla ntr-un moment de maxima depresiune politica pentru Micare. Toate
legturile noastre cu exteriorul au fost tiate. Viaa legionara din Germania a
fost stinsa pn la ultimele ei rdcini. Nu mai puteam face nici o micare.
Antonescu obinuse o noua satisfacie din partea guvernului german. Nu mai
existau legionari n Germania, ci doar pucriai, pzii cu strnicie ca sa nu
abia nici un fel de legtur, nici n Germania i nici n tara. Cu ct situaia pe
front se agrava, cu att mai mult guvernul german i arata complezenta fata de
Mareal, pentru a-l pastra mai departe ca aliat, lovind i mai mult n proprii lor
prieteni. Era o politica pe care nimeni dintre noi nu o pricepea. Cum se
ntrebau legionarii care au semnat memoriul ctre Himmler: cui folosete
aceasta politica?
Loialitatea legionarilor din grupul Rostock era proiectata asupra
persoanei mele. Cnd am aflat de atitudinea lor mai trziu, m-am simit umilit.
Cine tie, poate nu meritam atta dragoste i credina. n realitate, aceasta
loialitate, care trecea victorioasa peste toate nenelegerile, disperrile i
suferinele, nu se adresa mie, ci principiilor legionare. Eu eram doar un punct
de convergenta al acestor principii, pe care ei le onorau. A fost o lecie de
comportament legionar, n fata unei coaliii vrjmae, constituita din cea mai
mare putere europeana i dintr-un tiran fara scrupule, lipsit de orice viziune a
destinului national. Aceasta alian nefireasca i absurda nu putea duce dect
la prbuire.
9. ATMOSFERA APSTOARE DE LA DACHAU.
Dizidenta din lagrul Buchenwald n-ar fi luat cursul abrupt pe care l
cunoteam acum, fara de ncurajarea ce-a primit-o permanent din lagrul
Dachau.
Dup cum tim, grupul conductorilor de la Berkenbrck a fost mai nti
transportat la Buchenwald, n cldirea ce ne fusese destinata nc din
Noiembrie 1942, aadar nainte de fuga mea n Italia. Mai trziu au fost
repartizai n lagrul Dachau, conform unei dispoziii centrale, pentru a evita
contactul ntre masa legionarilor i conductorii lor. Aici s-a produs ruptura
totala ntre acei conductori legionari care ma considerau responsabil de
nrutirea situaiei lor de refugiai politici i ceilali, care continuau s-mi
pstreze loialitatea.
Motorul dezagregrii de la Berkenbrck a fost Constantin Papanace.
Acesta nu s-a mulumit s-i exprime o opinie, s-i arate nemulumirile i sa
reclame explicaii pentru starea n care a ajuns, ci a mpins lucrurile la extrem,
cum i era obiceiul.
Horia Sima este vinovat de starea n care am ajuns. n consecin, el
trebuie sa plteasc i nu mai poate fi Seful Legiunii.
Dar Papanace a mers i mai departe, crend o prpastie ntre cele doua
grupe. Nu a formulat numai o acuzaie ocazionala legata de moment, adic fuga
mea n Italia, cu consecinele ei dezastruoase, ci pe acest fapt a creat o ntreaga
doctrina a rupturii, reamintind i propagnd toate greelile ce le-a fi fcut eu
de cnd ma cunoate.
Evident ca eu nici nu-mi puteam imagina ca un om cu care am
mprtit multe din primejdiile prigoanei i cunotea ab ovo tot cursul
evenimentelor, sa se transforme ntr-un procuror al trecutului de care el nu era
strain. O metoda ieftina i comoda de a atta zzaniile ntr-un grup de oameni
nenorocii, purtai din lagr n lagr.
Cu zelul lui de presupus aprtor al puritii legionare i al autenticei
Micri, aa cum a lsat-o Cpitanul, a ctigat repede audienta n grupul de la
Berkenbrck, acum izolat la Dachau. I s-a alturat lui din primul moment
vechea fractura de la Berlin, care, n vara anului 1940, sub comanda lui
Papanace, se organizase pentru a sabota aciunea mea din tara, ntmplri pe
care le-am povestit n lucrarea Sfritul unei domnii sngeroase. Acetia au
fost: Viorel Trifa, fostul preedinte al Uniunii Studenilor Romani i Cretini,
apoi inginerul Nicolae Horodniceanu, fost administrator al patrimoniului
legionar, Virgil Mihilescu i Gheorghe Dragomir-Jilava, fost sef al muncitorilor
din judeul Prahova. La acetia s-au adugat Comandantul Bunei Vestiri Ilie
Grneaa i Dumitru Groza, Seful Corpului Muncitorilor Legionari. Acesta din
urma, de teama sa nu fie extrdat regimului din tara, din cauza rolului ce l-a
jucat n evenimentele din ianuarie 1941.
De cealalt parte a baricadei au rmas Comandantul Bunei Vestiri,
Corneliu Georgescu, Vasile Iasinschi, Constantin Stoicanescu i Ilie Smultea
fostul Sef al Friilor de Cruce.
S-au petrecut anumite schimbri n compoziia acestui grup. n luna
August 1943, Nicolae Petrascu e ridicat de la Fichtenhain i dus la Dachau. La
Crciunul aceluiai an, Mile Lefter, la propria lui cerere, e mutat la Dachau, iar
trziu de tot, n Mai 1944, sosete din lagrul Dachau la Fictenhain, Gheorghe
Dragomir-Jilava.
Cu aceste schimbri, dintr-o parte ntr-alta, lagrul Dachau i menine
componenta pn la sfritul captivitii.
Trebuie sa adaug la lista acestora cteva elemente din vechea fraciune
de la Berlin, alturat lui Papanace, care acum se aflau n lagrul Fichtenhain-
Buchenwald. n Primul rnd Nicolae eitan, Comandant Legionar, fost prefect
al judeului Constanta. Apoi Nicolae Smarandescu, fost Secretar General la
Agricultura i apoi locutor la Radio Berlin i Adrian Brtianu, funcionar la
Ministerul de Externe german. Acetia s-au ataat din primul moment grupului
dizident. O excepie a fcut Stelian Stanicel, fost Secretar General la Prefectura
Politiei Capitalei, care a rmas cu grupul loial i s-a purtat brav pn la captul
captivitii noastre.
Confruntarea dintre cele doua grupe a mers la Dachau att de departe
nct, n cele din urma, au rupt raporturile dintre ele. Se vedeau, mncau
mpreuna, dar nu-i mai ziceau nici buna ziua. Papanace ajunsese la ceea ce
vroia el: sa provoace o ruptura totala n grupul de la Berkenbrck, nct
reconcilierea sa nu mai fie posibila.
Diagnosticul mentalitii ce-a insuflat-o Papanace grupului dizident, l
gsim reflectat n declaraiile fcute de Gheorghe Dragomir-Jilava la venirea lui
n lagrul Buchenwald-Fichtenhain, n Mai 1944. Dragomir-Jilava era un om
simplu, fara mare cultura, considernd tot ce spunea Papanace litera de
Evanghelie. Afirmaiile lui nu-i aparineau, ci reproduceau aidoma gndurile lui
Papanace. Gsim n memoriile lui Ghimbasanu un fragment al discuiilor avute
de acesta cu Dragomir-Jilava.
Nene Ghi, acum daca ai venit, sigur ca nu vei locui mpreuna cu
agenii i trdtorii.
Nu-i nimenea agent, nu-i nimenea trdtor. E o stare creata de lagr,
de mediu. Toi suntem legionari.
Gndete-te, nene Ghi, ca acetia au lovit n Comandant.
 Ce Comandant Aste-s copilrii. Sa nu trdezi Micarea, jertfa
Cpitanului i a celorlali martiri.
tii cine-i vinovatul? Horia Sima. El a trdat. El va raspunde de
situaia grea n care a aruncat Micarea Legionara. i-a calcat cuvntul de
onoare fata de nemi, a fugit n Italia. n urma acestei nesbuiri, s-au arestat n
tara 7-8.000 de legionari; grupul din Germania bgat n lagr i mai groaznic
dect orice, a rupt legturile de prietenie ntre noi i nemi.
i tot grupul Berkenbrck s-a rcit de Horia Sima?
Tot.
Da, badea Vasile Iasinschi?
El a reprobat n scris, la 1 Ianuarie 1943, fuga lui Horia Sima n Italia.
Dar badea Corneliu Georgescu?
Nici nu vrea sa aud de Horia Sima.
Dar Groza?
Groza e cel mai nverunat duman al lui Horia Sima. De ce? Pentru
ca omul acesta care a luptat Ia 3 Septembrie 1940, dup rebeliune, Horia
Sima la nvinovit de anumite acte.
Constat dup afirmaiile ce le faci ca, din grupul Berkenbrck, nu mai
e nimeni alturi de Horia Sima.
Mai sunt doi prosti: Petrascu i Stoicanescu.
Dumneata, nene Ghi, pe cine vezi atunci seful Micrii Legionare, pe
Papanace?
Papanace, pus alturi de Horia Sima, nu se poate compara. Horia
Sima nu-i poate sta lui Papanace nici la degetul cel mic.
Sa presupunem ca nu l-am pune pe Papanace Sef al Micrii Legionare,
atunci vom pune pe unul chiar mai tnr n Micare, nsa corect i capabil.
Dar alturi de Horia Sima, n tara, sta toat suflarea legionara.
Fleacuri, basme.
mpotriva lui Horia Sima a existat un complot n Decembrie 1942.
Sunt invenii prpstioase de-ale lui Stoicanescu.
Cum poi vorbi aa cnd eu am trit n miezul cercetrilor? i asasinii
i agenii sunt aici, locuiete mpreuna cu ei.
Las' ca stiu eu mai bine. Ni s-au adus la Dachau, printr-o legtur,
declaraiile ulterioare de la aceti nevinovai. Au fost torturai mai rau ca pe
vremea inchiziiei.
Din citirea acestui dialog, rezulta cu claritate, insidioasa prelucrare a
contiinelor, realizata de Papanace n cursul captivitii de la Dachau. Trecuse
peste orice limita de camaraderie fi bun simt, nct rupsese toate punile de
mpcare ntre cele doua grupe.
10. SFRITUL EXPERIENTEI PAPANACE.
Cei ce i-au pus ndejdile n judecata politica a lui Papanace, au recoltat
o amara decepie. Ei i-au nchipuit, aa cum i-a nvat Papanace, ca cu ct
vor striga mai tare mpotriva mea, acuzndu-m de starea lor actuala,
prizonieri n lagrele germane, cu att vor creste ansele lor de a se salva.
Poarta spre libertate li se prea deschisa doar prin filtrul campaniei anti-Sima.
 Incontestabil ca autoritile germane i-au descrcat rspunderea asupra
mea. Suntei aici din cauza fugii lui Horia Sima n Italia, aveau obiceiul sa
declare. Ei au luat aceasta afirmaie de buna i au amplificat diapazonul ei
pn la stridenta.
Dar efectele acestei campanii de ponegrire a mea nu se vedeau. Nici n-au
fost scoi din lagr i nici n-au fost invitai sa colaboreze cu Marealul
Antonescu, cum i imaginau unii. Nu s-a schimbat nimic n statutul lor. Au
ptimit i ei alturi de noi, pn la sfritul captivitii noastre.
De ce nu se putea face o excepie cu ei? Pentru ca Hitler i luase
angajamentul fata de Antonescu sa sting orice urma de activitate legionara n
Germania, pentru a nu mai zice acesta ca i ocrotete pe dumanii lui la Berlin.
Nacht und Nebel, era formula utilizata de Gestapo, pentru a indica ce
tratament sa se aplice celor destinai a fi tiai de orice legtur cu exteriorul.
Si ntr-adevr, n tara nu se tia nimic sau aproape nimic de via
legionarilor din Germania. Czuse peste ei cortina de fier a lagrelor.
O colaborare cu Marealul Antonescu era de neimaginat n perioada
1943-1944, cnd el cauta cu disperare un contact cu aliaii, pentru a se
desprinde de Axa. Prezenta legionarilor la orice nivel alturi de el, i-ar fi
ncurcat numai socotelile. De aceea veghea cu o strnicie extrema ca situaia
lor, din tara sau din Germania, sa nu sufere vreo schimbare. n modul acesta,
el ctiga libertate de aciune ca s-i azvrle antenele de partea cealalt,
pentru a descoperi locul de ancorat al corabiei lui. Legionarii din tara, n
perspectiva noii politici a lui Antonescu, trebuiau sa rmn mai departe n
nchisoare sau n formaiile speciale, unde sa se reabiliteze dup moarte. Cei
din Germania trebuiau sa fie de asemenea supravegheai de aproape, pentru a
nu ntreprinde aciuni duntoare planurilor lui. Garantul izolrii totale a
legionarilor din Germania era nsui Hitler, care, pentru a nu-l pierde pe
Antonescu ca aliat, n-avea alta moneda de schimb dect grupul legionar din
Germania. Azvrlindu-i pe legionari n lagre, el credea ca i-a dat lui Antonescu
o garanie de prietenie i de sinceritate netgduite. Era un fel de non plus
ultra al relaiilor dintre cei doi dictatori.
Pe msur ce zilele i lunile treceau, n acelai tempo, scdeau i iluziile
de eliberare ale grupului dizident. Unii, nelai de lunga ateptare, s-au ntors
napoi, mrturisindu-i eroarea de apreciere a evenimentelor.
11. DOUA PROFEII.
n lunga captivitate de la Buchenwald, doi oameni, doua spirite lucide, i-
au pstrat echilibrul interior, cutnd ca, prin atitudinea lor, sa calmeze
nelinitea din grup. Au fost Virgil Velescu i Iosif Dumitru. Acetia vedeau
departe i mprteau gndurile lor n masa legionarilor.
Velescu le spunea mereu: De aici numai Roosevelt ne mai scoate.
Cunoscnd opacitatea nemilor n materie politica, spre deosebire de alte
domenii unde exceleaz, el i-a dat seama ca Hitler nu avea isteimea necesara
sa corecteze cursul greit al politicii germane din Romnia. Cta vreme
Antonescu tine frontul alturi de noi, nu ne atingem de el, excluznd orice
combinaie cu legionarii. Velescu, n funcie de mentalitatea germana, nu vedea
eliberarea noastr dect printr-o catastrofa militara, care sa afecteze i soarta
tarii noastre. De abia atunci Hitler i va aduce aminte de prizonierii din lagr,
de care nici nu vroia sa aud pn atunci.
Profeia lui Velescu s-a ndeplinit. Nu exact n sensul indicat de el, nu
Roosevelt era autorul direct al schimbrilor din Romnia, ci oamenii din
Romnia, romnii notri care, la sugestia aliailor, l-au rsturnat pe Antonescu.
Numai o catastrofa politico-militara, petrecuta n Romnia, putea s-l
determine pe Hitler sa recurg la sprijinul legionarilor.
Iosif Dumitriu susinea altceva. Referindu-se la eventualitatea ieirii din
lagr, el afirma ca de aici nu ne va scoate dect Horia Sima i nu agitaia
sterila a acelora care credeau ca punndu-m pe mine la index, autoritile
germane le vor zmbi amabil i i vor conduce n libertate. Calculul lui era
nrudit cu al lui Velescu, desi se refereau la personaje diferite. Nu vom iei din
lagr dect n momentul n care germanii vor fi silii de evenimente sa fac apel
la noi. Daca se ntmpla ceva n Romnia de natura sa puna n primejdie i
frontul, atunci nu-i rmne guvernului alta soluie dect s-i introduc n golul
deschis pe legionari. Dar de ce Horia Sima? Pentru ca numai el ar putea sa
mobilizeze forele necesare, capabile sa se opun invaziei sovietice n Romnia,
fiind cunoscut de toat suflarea romneasca. n acest caz, el va fi primul care
va fi scos din lagr, pentru a lua contact cu forurile competente. Noi vom iei
dup el, pentru a-l ajuta n aciunea ce o va ntreprinde.
Aceste doua profeii au meninut moralul multor legionari din lagr. Nu
erau ficiuni, nu erau invenii ale unor mini exaltate, ci o consecin previzibila
a realitilor rzboiului.
XVI.
PRBUIRE i LIBERTATE
n condiiile politice n care ne aflam n Germania, prizonieri n lagrele
de concentrare, nu aveam nici o ieire n perspectiva. Eram condamnai fara
drept de apel, prin acordul Hitler-Antonescu. Trebuia sa se ntmple ceva
extraordinar i neobinuit de grav pentru ca sa ne recuperam libertatea. Nici
Hitler i nici Antonescu n-au prevzut i nici nu s-au gndit cel putin ca
regimul din Romnia se ndrepta cu pasi repezi spre propria lui nimicire.
Prbuirea Marealului Antonescu a avut ca urmare saltul n libertate al
legionarilor ncarcerai.
1. DEZNODMNTUL DE LA 23 AUGUST.
S-a scris enorm de mult asupra lui 23 August 1944, unii condamnnd
lovitura de Stat a Regelui Mihai, alii lundu-i aprarea. n realitate, cu rare
excepii, toi dau o versiune parial a evenimentelor se ocupa mai mult de
amnuntele loviturii i nu vad cauzele profunde care au determinat mersul
inevitabil spre catastrofa.
Vom ncerca sa concentram n cteva linii factorii care au jucat un rol
decisiv la schimbarea de front din Romnia. n realitate, nu actul de la 23
August e important, ci antecedentele lui, modul n care cei ce deineau atunci
frnele puterii, n Germania i n Romnia, au mpins tara n sclavia bolevic.
I. Politica lui Hitler.
Cauza principala a dezastrului din Romnia a fost politica nefericita a lui
Hitler. De fapt, Cancelarul Germaniei nu era un om politic. Era mai mult un
expert n problemele militare. Pe cmpul de btlie a obinut succese
remarcabile, gratie unor intuiii strategice care le depeau pe cele ale
generalilor lui. Dar btliile militare ce le-a ctigat, le-a pierdut pe plan politic.
n acest domeniu, orientarea lui era deficitara. El l-a asimilat greit pe
Clausewitz, care spunea ca rzboiul nu e dect continuarea politicii cu alte
mijloace. Pentru el politica se baza exclusiv pe relaii de for. Ddea anumite
lovituri i daca ieeau, le considera ca succese politice. Toate victoriile lui s-au
bazat pe fora sau pe ameninare cu fora. De exemplu, ocuparea Renaniei,
anexarea Austriei, rezolvarea favorabila a crizei Sudetilor, ocuparea militara a
Cehoslovaciei. Cnd a atacat Polonia, era convins ca totul se va desfura dup
calapodul anterior, adic anglo-francezii nu vor cuteza sa intre n conflict. Dup
capitularea Franei, n Iunie 1940, era convins ca e stpnul Europei i poate
dispune de harta continentului nostru cum vroia. Observam aadar cum
politica hitlerista devenise o anexa a rzboiului, a factorului militar i nu invers
cum cerea Clausewitz.
Concepia politica a lui Hitler se baza exclusiv pe aplicarea forei. Cum
noteaz Mihail Sturdza n cartea lui de memorii, ntrebnd odat un nalt
funcionar german de ce guvernul tarii lui nu cauta s-i asigure prietenii ntre
popoarele Europei acesta i-a rspuns: Wir brauchen keine Freunde. Wir haben
Panzerdivisionen.
Cnd a izbucnit conflictul din Romnia ntre Antonescu i Micare, Hitler
a rezolvat problema dup acelai calapod. Antonescu are armata. Noi avem
nevoie de armata n rzboiul ce-l plnuisem contra Rusiei. n consecin
sacrificam Micarea i dam ajutor lui Antonescu. Diviziile germane din
Romnia au primit ordin s-l sprijine pe Antonescu, participnd activ la
dezarmarea legionarilor. Nefiind un om politic, Hitler nu s-a gndit ca prin
aceasta decizie alunga de la conducerea Statului Romn ntreaga tara, sufletul
neamului, masele romneti, care abia se desctuaser din tirania carlista.
n cursul celor patru ani de rzboi, Hitler a rmas rob aceleiai formule
simpliste. Cu Antonescu i contra legionarilor, fara s-i dea seama ca
Conductorul nu avea nici un sprijin n popor. Era ca un om singur, atrnat
deasupra abisului. Suportul lui Antonescu era armata germana din Romnia i
nu invers. Cnd acest suport va slabi sau va disprea, soarta lui era pecetluita.
Cine s-l susin? Pe popor nu se putea baza, iar armata romna era
contaminata de agenii aliailor. Pn n ultima clipa, ajuns n ajunul loviturii
de Stat din Romnia, Hitler credea att n loialitatea lui Antonescu ct i n
capacitatea acestuia de a se menine la putere.
Daca ar fi fost un om politic, Hitler i-ar fi dat seama ca numai Micarea
Legionara reprezenta o contra-pondere suficienta pentru a se opune ncercrilor
de dezagregare ale frontului romn. Dar el a procedat tocmai invers de cum ar
fi judecat orice conductor cu simul realitilor. Legionarii n lagre, iar
Antonescu primit cu onoruri, chiar cu doua sptmni nainte de a fi arestat.
n ordinea de mrime a cauzelor prbuirii de la 23 August, trebuie
rectificata opinia de pn acum: Hitler a fost principalul furitor al dezastrului
din Romnia. De altminteri, ca i principalul furitor al dezastrului celui de-al
Treilea Reich.
 II. Un conductor nebun i perfid.
Cpitanul spunea de Generalul Antonescu: Antonescu poate fi un bun
general, dar vai i amar de Statul Romn daca va ajunge pe minile lui.
Profeia lui s-a adeverit. Statul Romn, ajuns pe minile lui Antonescu, a
devenit o tara a nimnui. Toi trgeau din toate prile, mpingndu-l n
prpastie. Pe germani nu-i interesa poporul, ci cum sa scoat din Romnia ct
mai multe beneficii economice i n primul rnd preiosul petrol. Cnd a
izbucnit rzboiul, Hitler se gndea doar la diviziile tot mai numeroase ce le
putea obine de la Antonescu pentru frontul din rsrit. n perioada de victorii
din Rusia, Antonescu i-a satisfcut toate cererile, fara sa se gndeasc la
eroziunea economica i biologica a tarii. Sngele tineretului curgea din belug
n campaniile din Rusia, ncepnd din Basarabia i pn n Caucaz. Cu acest
pre se inea la putere (suportul german), si, n definitiv, cine murea pe front:
generaia rebelilor legionari.
Dup dezastrul de la Stalingrad, Antonescu i fcuse planul sa se
despart de Axa i sa treac, cu acelai titlu, adic Conductor al Statului
Romn, n tabra aliailor. Loialitatea lui Antonescu fata de Hitler se
transformase acum n duplicitare i perfidie. Din acel moment, Marealul l-a
nsrcinat pe Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, pentru a lua legturi cu
Legaiile strine, cu scopul de a cuta o ieire din rzboi. A dat fru liber
opoziiei Mihai a ocrotit-o chiar pentru a putea lua contacte cu aliaii, n
vederea ncheierii unui armistiiu. Dar ceea ce e mai grav, n interiorul tarii a
tolerat formarea de centre de spionaj, alctuite de ageni romni i chiar de
ageni strini, parautai n Romnia. A numit n administraia Statului i mai
ales n serviciile externe oameni dispui sa colaboreze cu anglo-americanii i
chiar cu sovieticii. Cazul cel mai cunoscut este al lui Niculescu-Buzesti, cruia i
s-a ncredinat direcia cifrului i care, mai trziu, a ajuns Ministru de Externe
al Romniei, n primul guvern al lui Sanatescu.
Conspiraia ptrunsese adnc la toate nivelele Statului. Nici Hitler nu
aflase nimic. Doar rareori mai scapa din tara vreun avertisment. Dar Hitler nu-l
lua n seama, primind vesti linititoare de la Killinger.
III. Carenta serviciilor germane din Romnia.
Pe ct de eficace era activitatea serviciilor de spionaj anglo-americane i
sovietice din Bucureti, pe att de lamentabila, aproape inexistenta, era
intervenia serviciilor germane din Romnia. Killinger, Ministrul Germaniei la
Bucureti, cu ntreg staff-ul lui de funcionari, czuse victima campaniei de
dezinformare, organizata n jurul lor chiar de guvernul romn. Pn n ultima
clipa, conspiraia de la Bucureti s-a bucurat de complicitatea involuntara a lui
Killinger i a funcionarilor lui. Un personal adormit, care n-avea alta
preocupare dect s-l asigure pe Hitler de loialitatea lui Antonescu.
Mai stranie ni se pare atitudinea grupului etnic german din Romnia.
Acetia aveau mari posibiliti sa informeze corect i la timp Berlinul. De ce au
preferat sa tac dect s-i asume rspunderea unor dezvluiri alarmante
asupra a ceea ce se pregtete n Romnia, e un mister! Chiar Andreas Schmidt
s-a mulumit ca, din cnd n cnd, sa fac declaraii de loialitate
Conductorului!
 IV. O clasa politica nstrinat.
Dup ndeprtarea Micrii de la putere, Generalul a devenit prizonierul
forelor care conspirau contra Puterilor Axei. Dup dezastrul de la Stalingrad, el
nsui s-a convertit n patronul suprem al operaiei de schimbare a alianelor,
acoperind cu autoritatea lui toate ntreprinderile care minau frontul din rsrit.
Cu Antonescu n fruntea Statului, opoziia nu-i asuma nici un risc, caci
el nsui urmarea acelai plan, de a iei din conflagraie. Nu numai ca aa-zisa
opoziie nu risca nimic, dar micrile de apropiere de inamic erau ncurajate i
acoperite de autoritatea Statului.
Din nefericire pentru tara noastr, nici n rndurile clasei conductoare,
a partidelor de opoziie, nu se gsea nici un lider care s-i dea seama de
valoarea strategica a Romniei i sa o negocieze n relaiile cu aliaii. Romnia
reprezenta pozitia-cheie n sud-estul european i aceasta poziie putea fi
valorizata pentru salvarea independentei naionale. Maniu i Brtianu erau
nite ignorani n materie de politica externa, avnd ncredere oarba n marile
democraii occidentale, care, la vremea aceea, cum spunea Cpitanul,
deveniser nite anexe ale comunismului.
ncepnd de la Hitler i trecnd prin Antonescu i pn la Maniu i
Brtianu, toi au fcut jocul Sovietelor, condamnnd poporul romn la sclavie.
n acest timp de restrite, cum priveau ei Micarea? Un zlog pe care
Antonescu l inea n nchisori pentru a-l preda aliailor, ca un mijloc pentru a
capta bunvoina biruitorilor. Mentalitatea partidelor era aceeai. i pentru ele,
legionarii arestai nu erau dect o garanie a loialitii lor fata de principiile
democratice. Legionarii n-au fost eliberai dup 23 August, ci au continuat la
Aiud, fiind trecui n lotul bolevic, chiar de ctre partide. Se schimbase
regimul?
Dar nu se schimbase regimul lor de eterni deinui ai nchisorilor
romaneti.
2. UN FULGER N CAPTIVITATE.
Nu aflasem nimic de ntmplrile din tara, n seara de 23 August 1944,
data loviturii de Stat i a arestrii lui Antonescu. Nici a doua zi, 24 August, n-
am fost mai bine informai, desi ascultam emisiunile germane de radio. Ne
urmam programul nostru obinuit cu plimbarea de 3 ore i lecturile noastre.
Eu ma adncisem n crile de istorie i triam cu nfrigurare isprvile
legendare ale nemuritorilor traci. Citisem numeroase opere ale savanilor
germani i aproape nu mai percepeam realitatea sinistra n care triam, cu
gratii de fier la ferestre, cu srma ghimpata i electrificata, care nconjura
curtea nchisorii. ncepusem sa ma acomodez vieii celulare n aa msur,
nct nici nu mai ncercam sa speculez asupra viitorului nostru.
Alexandru Randa avea grija sa mute steguleele frontului, dup fiecare
comunicat militar, tot mai napoi, tot mai spre Germania. Aflasem ca armata
sovietica ptrunsese n Basarabia, n primvara lui 1944, i se stabilise frontul
la nord de Iai. Dar nici prin gnd nu-mi trecea ca s-ar putea produce
schimbri politice spectaculare n Romnia. Dimpotriv, mi ziceam, ca acum,
cnd pmntul tarii noastre este ameninat, toat naia, cu partide i
Antonescu, vor forma un bloc inexpugnabil de energii, capabil sa opreasc
invazia bolevic. Aliana cu Germania mi se prea acum mai imperativa ca
oricnd, caci numai cu ajutorul ei armata romna va putea rezista presiunii din
rsrit.
Raionamentul meu se baza pe o premisa logica: flacra patriotismului
nete cu trie elementara din toate inimile romneti, cnd neamul se
gsete n primejdie. Instinctul national e mai tare dect orice realitate i orice
divergenta. ndrzneam chiar sa gndesc ca Antonescu e dispus sa nceteze
prigoana contra legionarilor i sa accepte colaborarea noastr pentru ntri
frontul intern.
Ct de departe eram de realitate! n Romnia, ntreg Statul ncepnd de
la conductorul suprem, era n plina descompunere i aluneca vertiginos spre
aliana cu Moscova. Toate mi le puteam nchipui, dar aceasta soluie funesta
mi se prea de neconceput. Nici un om i mai ales nici o naiune nu se
ndreapt spre propria lor pieire. Aceasta soluie nu mai era un act politic, ci un
act de sinucidere colectiva.
n dup amiaza zilei de 24 August, cnd totul prea ca se desfoar
dup calapodul normal n prizonieratul nostru, apare plutonierul seful
nchisorii, i mi comunica ca sunt chemat sa merg la Berlin ca s-l vad pe
Generalul Mller. Cum de ani de zile de cnd ddeam ochii cu autoritile
Reichului, ntotdeauna mi se comunica ceva rau, o deteriorare a situaiei
noastre, i de asta data n-am presimit nimic bun. Ma gndeam ca Antonescu,
profitnd de situaia grea a frontului din rsrit, i-o fi cerut lui Hitler, n
termeni ultimativi, sa ma trimit n Romnia. Nu era exclus, caci nebunul era
obsedat de prezenta mea n Germania mai mult dect de situaia catastrofala a
frontului. Nu mi s-a comunicat pentru ce sunt chemat. Am plecat imediat ntr-
o main, nsoit de Borobaru, cu un ofier de SS, pe care nu-l cunoteam.
Apoi la sediul central al Gestapo-ului din Alexanderplatz, am urcat
imediat n biroul Generalului Mller, unde fusesem n timpul anchetei mele
dup ntoarcerea din Italia. Am avut surpriza sa aflu n biroul Generalului
Mller, pe cine credei? Pe Andreas Schmidt, Seful grupului etnic german din
Romnia. Mi-au ntins mna amndoi, cu multa afeciune i dup o scurta
introducere. Generalul Mller mi ntinde o gazeta berlineza, unde, pe prima
pagina, citesc cu mirare, scris cu litere mari, un comunicat asupra loviturii de
Stat a Regelui i arestarea lui Antonescu. Se mai spunea n acelai comunicat
ca s-a constituit n tara un guvern national romn, care a luat conducerea tarii
i va continua rzboiul alturi de Germania.
n sufletul meu se zbteau doua tendine: pe de-o parte nenorocirea ce se
va abate asupra tarii cu aceasta lovitura, tocmai n plina ofensiva sovietica n
Moldova; pe de alta parte, eram bucuros ca presimirile mele negre nu s-au
mplinit. Se ndeprtase primejdia de a fi predat lui Antonescu, acum caznd el
nsui n nenorocirea ce mi-o pregtise mie.
n continuare, Generalul Mller m-a ntrebat Andreas Schmidt traducea
daca as fi dispus sa iau conducerea acestui guvern national i sa continui
lupta alturi de Germania. A adugat ca tratamentul ce l-am suportat pn
acum nu trebuie sa joace un rol important n decizia ce o voi lua. E vorba de
destinul Europei ntregi i trebuie trec peste nedreptile ce le-am suferit.
 Am rspuns imediat ca n fata noii situaii create n Romnia i a ruperii
alianei cu Germania, eu nu pot dect s-mi fac datoria n spiritul
testamentului lsat de Capitan. Trecutul nu intereseaz n fata tragediei prin
care trece Romnia.
Fhrerul trebuie sa fie sigur ca voi lupta cu ultima energie i cu toate
forele de care dispun pentru a restaura aliana cu Germania i a feri poporul
romn de invazia bolevic.
Ca urmare a acestei declaraii, Generalul Mller mi-a comunicat ca n
asta seara voi pleca cu trenul spre Prusia Orientala, la Cartierul General al
Fhrerului pentru a vorbi cu Himmler i cu Ribbentrop. Andreas Schmidt ma
va nsoi i va asista la toate convorbirile mele, al cror obiectiv este formarea
unui guvern national care sa ia conducerea Romniei.
M-am desprit de Generalul Mller cu multa prietenie. Am stabilit cu
Andreas Schmidt gara de unde pleca trenul spre Prusia Orientala i ora
ntlnirii i apoi eu m-am napoiat cu aceeai main spre lagrul Oranienburg,
pentru a-mi lua strictul necesar n vederea cltoriei.
3. CU TRENUL SPRE PRUSIA ORIENTALA.
ntors n lagr, i-am comunicat lui Alexandru Randa, tovarul meu de
suferin, convorbirea avuta cu Generalul Mller i iminenta noastr plecare,
chiar n seara aceea, spre Cartierul General al Fhrerului, n Prusia Orientala.
Pe de-o parte eram bucuroi de ntorstur, caci scpm de nchisoare, dar, de
alta parte, ne gndeam, i cu strngere de inima la soarta nefericitei tari,
invadata de armatele roii.
Am nceput ndat sa ne facem bagajele. Nu aveam cine tie ce, dar, n
cursul celor doi ani de detenie, ni se strnseser o mulime de lucruri, n
special cri, manuscrise i dosare, de care nu vroiam sa ma lipsesc. Fiecare i-
a ngrmdit lucrurile ce le avea n geamantanele proprii i am fcut o revizie
de ultima ora prin toate celulele. Erau ase n total. Dispuneam de un
apartament n aripa stnga a nchisorii i acum ne despream cu greu de el,
caci o parte din viaa noastr se scursese ntre aceste ziduri. Uitndu-ne la
hainele ce le aveam, ne-am dat seama ca erau de proasta calitate, neclcate i
chiar mototolite. Ghetele, cmaa i cravata salvau aparentele.
Ne-am desprit cu efuziune de plutonier, seful nchisorii, care ne-a
betroit cu multa solicitudine. n cadrul regulamentului i al ordinelor primite,
s-a purtat extrem de cuviincios cu noi, nlesnindu-ne viaa cu tot ce putea. N-a
lipsit de la desprire nici seful lagrului, un ofier mrunel de statura, dar de
o rara distincie. Ma ntrebam adeseori cum de un astfel de om a ajuns sa
conduc un lagr de concentrare. Nu stiu care va fi fost soarta lor, dup
capitulare.
Bagajele le-am lsat n grija plutonierului, pn ce se va ntoarce cineva
dintre noi sa le ridice. Am plecat toi trei la Anhalterbahnof, de unde pleca
trenul spre Prusia Orientala.
La gara ne atepta Andreas Schmidt. Aveam locuri rezervate n Wagon-
Lits. Eu cu Borobaru ntr-o cabina de doua paturi, iar Andreas Schmidt cu
Randa n alta cabina. Ni s-au dat i merinde de drum. Cu tot rzboiul i
apropierea frontului de granitele germane, trenurile funcionau normal. ntreg
personalul i fcea datoria ca i cum ar fi trit n vremuri de pace. Berlinul
cumplit bombardat, dar lumea, ct am putut observa n trecere din main, i
vedea de treburile ei zilnice, ca i cum n-ar fi fost expusa sa suporte noi
atacuri.
n cabina noastr, am stat mult de vorba cu Borobaru, comentnd
brusca noastr libertate. Prbuirea din tara ne-a sltat pe noi n libertate. Dar
ce vom putea face ca sa oprim invazia bolevic? n acel moment nu tiam ct
de adnca era ruptura din tara. De nicieri, din nici un sector al tarii nu se
ivise o reacie, o for capabila sa ndiguiasc penetraia inamica. Speram ca se
va produce o rezistenta de ultima ora, mpiedicnd ca toat tara sa cada n
mna bolevicilor. Speram ca sa poat fi salvat cel putin lanul Carpailor. n
spatele munilor, ne vom putea organiza i rezista avalanei de tancuri
sovietice. Dar situaia era mult mai grea dect ne-o puteam nchipui. A fost o
prbuire interna totala i din acest naufragiu nu s-a putut salva nimeni.
nainte de culcare, pe o bucata de hrtie, am scris ordinul de naintare n
grad al lui Traian Borobaru, de la legionar la Comandant Legionar. Era cea
dinti avansare ce-o fceam de cnd fusesem proclamat Sef al Legiunii. n
timpul guvernrii noastre, n-am avut nici atta vreme disponibila ca sa
rspltesc cu grade pe cei ce s-au purtat eroic la 3 Septembrie, riscndu-i
viaa pentru salvarea patriei. Cu Borobaru mprtisem anii de nchisoare i
m-a ajutat mult ca sa pot suporta umilina i nedreptatea pe care le sufeream
tocmai din partea camarazilor notri germani.
4. NTREVEDEREA CU HIMMLER.
Am plecat n seara de 24 August 1944 din Berlin i am ajuns n
dimineaa de 25 ntr-o gara din Prusia Orientala, de unde trebuia sa ne
continuam drumul cu maina pn la Cartierul General al Fhrerului. n gara
ne atepta un trimis al Reichsfhrerului, cu o main. Eram nsoit de Andreas
Schmidt, Borobaru i Randa.
Timpul era splendid. Am intrat n pdurea care adpostea barcile
Comandantului Suprem al teatrului de operaiuni. Am trecut prin mai multe
controale. (Dup atentatul contra lui Hitler, paza se nsprise). Ofierul nsoitor
se oprea la fiecare bariera i arata soldailor de paza mputernicirile ce le avea.
Am fost condui la baraca unde-i avea reedina Reichsfhrerul SS
Himmler. Fiind dimineaa, mai nti ni s-a servit un dejun copios, din care n-a
lipsit nici cafeaua adevrat, n locul Ersatzului obinuit.
Pe la orele 11 am intrat n biroul Reichsfhrerului, numai eu mpreuna
cu Andreas Schmidt, care-mi servea de Dolmetscher. M-a primit cu multa
amabilitate i chiar cu cldur. Himmler era de nlimea mea, dar brunet.
Purta cunoscuii lui ochelari. Eu eram stngaci i nu tiam cum sa ma comport
n fata lui. N-am intrat direct n politica, ci conversaia a alunecat n alte
direcii. Mai nti mi-a comunicat informaiile ce le primise de la Buchenwald.
Un raid al aviaiei anglo-americane, svrit n ziua de 24 August, a atacat
lagrul i a fcut victime numeroase i printre legionari. Dup tirile primite azi
diminea telefonic ar fi fost peste 70 de legionari ucii. M-am speriat cnd am
auzit. n ce privete rniii, iari numeroi, a dat ordin sa fie trimii i tratai
n sanatoriile SS. i-a exprimat sincerul lui regret pentru cele ntmplate. Ce
tragedie pentru Micarea D-voastra dup attea suferine!.
A abordat apoi un alt subiect, al originii poporului romn. Nu era prea
bine informat. Ne considera mai mult valahi dect romni, resturi din Balcani
care au trecut Dunrea i au naintat cu turmele de oi pn n Transilvania.
Mi-am dat seama ca era tendenios informat. Ct am putut i timpul scurt mi-a
permis, i-am vorbit de strmoii notri traci, cel mai vechi popor din Europa,
nrudit cu germanii, caci triburile trace se extindeau pn n patrulaterul
Boemiei. Am continuat cu colonizarea romana i cum din amestecul celor doua
popoare a luat natere poporul romnesc. Cine a avut interes sa ne defaime i
sa ne transforme ntr-o aduntur venita din Balcani?
n sfrit am abordat i domeniul politic. I-am declarat Schmidt
traducea ca eu sunt gata s-mi asum rspunderea unui guvern care sa
continue lupta poporului romn alturi de germani. Am condamnat
evenimentele din tara, ruperea alianei cu Germania, care nu vor avea alt
rezultat dect pierderea independentei naionale i nrobirea poporului nostru
sub dictatura Moscovei. ntmplrile din trecut nu ma afecteaz. Singurul meu
regret este ca nu am fost eliberat cu o luna de zile nainte, caci as fi putut
mpiedica dezastrul actual din Romnia. Noi vom lupta cu aceeai ardoare
contra bolevicilor ca i n trecut i nu ne vom da napoi de la nici o jertfa
pentru a-i ajuta pe camarazii notri germani. Vom mplini testamentul
Cpitanului, care a fost asasinat pentru ca a declarat ca n 48 de ore de la
victoria legionara, Romnia va avea o alian cu Puterile Axei.
Himmler a fost vdit impresionat de declaraia mea clara i categorica i
m-a asigurat din partea lui de ntreg concursul pentru a organiza o linie de
aprare n Romnia, care sa opreasc invazia bolevic.
Conversaia noastr a durat aproximativ doua ceasuri. La orele unu, am
trecut cu toii n sala de mese. Himmler era nsoit de o suita numeroasa,
formata din mai multi ofieri SS, cu nalte grade fi cu pieptul plin de decoraii.
Decorul era impresionant. Noi, eu, Borobaru i Randa, nu aveam nici haine
cuviincioase. Eu am fost aezat la dreapta lui Himmler, Andreas Schmidt la
stnga, i ceilali camarazi ai mei, printre ofieri. Prnzul servit a fost frugal. S-
a nchinat un pahar cu vin, la care am strigat cu toii Heil Hitler .
Dup masa am fost condui ntr-o baraca, unde ni se rezervaser locuri
de dormit, fiecare cu cmrua lui. Am profitat de timpul liber pentru a ne
spala i barbieri, ateptnd sa facem o vizita Excelentei Sale von Ribbentrop,
aa cum ni se comunicase. Ne-am odihnit putin i apoi am mai conversat cu
Andreas Schmidt, ntrebndu-l de ultimele tiri din tara.
5. N VILA LUI RIBBENTROP.
Pe la orele 5 dup amiaza, am plecat nsoit numai de Andreas Schmidt,
pentru a face o vizita Ministrului de Externe, von Ribbentrop. Acesta i avea
reedina ntr-un loc mai ndeprtat, la 5 kilometri aproximativ de centrul
cartierului general al Fhrerului.
Am fost din nou luai ntr-o main i condui pe drumuri de pdure
pn la locuina lui Ribbentrop, o vila de proporii modeste, ascunsa ntre
copaci uriai. Desi era nc ziua, camera n care ne-a primit era ntunecoasa,
nct pentru a ne vedea era nevoie de o lampa cu abajur. Interiorul era modest
mobilat. Nimic de prisos. Nici un lux. Ribbentrop era un brbat nalt cu ochi
albatri, impuntor.
Ministrul de Externe a inut s-mi aminteasc mai nti de originile
rupturii noastre din Ianuarie 1941 i sa se dezvinoveasc de cele ntmplate.
Faptul ca eu am refuzat sa merg la Obersalzberg, invitat de Fhrer, n 14
Ianuarie 1941, ne-a creat o situaie imposibila. Daca as fi venit, Fhrerul era
decis sa accepte o masa rotunda, la care s-mi expun i eu punctul meu de
vedere. Refuznd invitaia, Fhrerul s-a simit jignit i atunci i-a acordat tot
sprijinul lui Antonescu, pentru a rezolva criza interna, adic conflictul cu
Micarea.
La aceasta chestiune nu am dat nici un rspuns, deoarece nu mai era de
actualitate, iar evenimentele din tara dovedeau ca ncrederea excesiva acordata
Marealului n-a fost cea mai buna politica a Germaniei. Nu vroiam sa intru n
polemica cu Ministrul de Externe al Germaniei, n acest moment grav pentru
aliana dintre cele doua popoare.
M-a ntrebat apoi ce cred eu despre Marealul Antonescu. A fost i el
amestecat n ntmplrile din Romnia sau a fost doar o victima a cercurilor
din jurul Palatului? I-am rspuns, fara sa cunosc atunci i alte amnunte, ca
am convingerea ferma ca Antonescu a participat cu cercurile Palatului la
ruperea Alianei, chiar daca a czut i el victima conspiraiei urzite sub
patronajul sau. Ministrul n-a fost prea bucuros de acest rspuns, caci
acuzaiile contra lui Antonescu implicit loveau i n politica germana din
Romnia, al carei furitor principal era el nsui. Nici Ribbentrop n-a rspuns
la obieciile mele. Vinoviile erau prea evidente ca sa ncerce o disculpare.
La urma m-a rugat ca n cursul zilei de azi sa redactez un manifest ctre
tara, pentru a fi emis mine, 26 August spre Romnia, prin postul de Radio
Donau. Trebuie fcut cu cea mai mare urgenta, deoarece el vrea s-l citeasc i
s-i dea aprobarea asupra textului, nainte de a fi citit la Radio. I-am promis
ca ma voi pune pe lucru ndat i ntr-o ora sper sa fie gata. Camaradul Randa,
care era cu noi, l va traduce imediat i textul va ajunge pn spre seara, n
minile Excelentei Sale.
La desprire, Ribbentrop a avut amabilitatea sa ma conduc pn la
ieire, dar pstrndu-i inuta rece i distanta. M-am ntors cu Andreas
Schmidt la baraca rezervata noua, unde am nceput sa lucrez la manifestul
cerut de Ministrul de Externe.
6. UN MANIFEST CTRE TARA.
n mai putin de o ora am redactat manifestul destinat sa fie difuzat spre
tara. Nu mai am n arhiva mea textul acestui manifest, pierzndu-l n
vlmagul evenimentelor de mai trziu. Dup ct mi amintesc de coninutul
lui, se referea n primul rnd la rsturnarea din tara, artnd ca schimbarea
alianelor i ruperea frontului reprezint o mare primejdie pentru tara.
Aminteam de declaraiile Cpitanului, care avertiza de orice apropiere de Rusia.
Cum nu cunoteam n acel moment amnuntele loviturii de Stat i cine a
realizat-o efectiv, n-am pomenit nici un nume n particular, nici pe Rege i nici
pe seful partidelor, dar i condamnam cu toat vehementa pe autorii acestui
act.
Chemam apoi la rezistenta ntreg poporul i toate forele sntoase ale
naiunii pentru a ndigui invazia bolevic. Am anunat ca Micarea Legionara
i va asuma rspunderea luptei alturi de Germania, n teritoriile ce vor putea
fi salvate de ocupaia hoardelor roii. Un guvern national romn se gsete n
formaie i acesta va restabili onoarea poporului romn, ntinata prin actul de
la 23 August. i ndemnam n primul rnd pe legionari ca sa ia iniiative locale,
mobiliznd toi romnii dornici sa lupte pentru mntuirea patriei. Fceam apel
i la armata romna ca sa se ataeze guvernului national romn, opunndu-se
celor ce vor sa ntoarc armele contra aliatului de pn atunci.
ncheiam exprimndu-mi ncrederea n victoria finala a Reichului german
i a Fhrerului Adolf Hitler. Toate puterile francmasonice din lume nu vor
putea adumbri gloria celui ce lupta pentru aprarea civilizaiei europene i
cretine.
ndat i l-am trecut lui Randa, care l-a tradus cu aceiai iueala btndu-
l direct la maina de scris, ce i-a fost pusa la dispoziie. Cu un curier special,
manifestul i-a fost trimis lui Ribbentrop, care dup ce l-a citit mi-a rspuns ca
este bun i i-a dat aprobarea sa fie difuzat imediat prin postul Radio Donau.
A doua zi, 26 August, manifestul meu, emis prin Radio Donau de la
Viena, a putut sa fie ascultat n tara. A provocat o puternica zguduire att n
inimile romnilor, contieni de primejdia ce-i amenina, ct i ntre legionari,
care acum tiau ca eu triesc i m-am pus n fruntea luptei de rezistenta contra
cotropitorului. Ca urmare, multi legionari s-au ndreptat spre granita de vest a
tarii, unde, se presupunea ca se vor concentra forele germane disponibile i se
vor constitui primele uniti de voluntari romni.
7. O NOUA NTLNIRE CU HIMMLER.
Seara, dup cina, pe la orele noua, am fost din nou chemat n biroul lui
Himmler. De asta data nu eram dect eu, Andreas Schmidt i Seful suprem al
SS-ului. Dispruse suita lui de ofieri.
Convorbirea s-a desfurat n trei i privea situaia din Romnia.
Reichsfhrerul era pe punctul de a lua anumite decizii referitoare, la frontul din
sud-est i vroia sa afle i opinia mea. M-a ntrebat cum vad eu evenimentele din
Romnia i cum s-ar putea zdrobi ncercarea de ruptura a alianelor, patronata
de partide i de anturajul Regelui. I-am rspuns ca exista o Axa a tarii i
anume linia Brasov-Bucuresti. Daca trupele germane pot sa asigure stpnirea
acestei axe, invazia sovietica poate fi oprita la porile Moldovei, pe linia Focsani-
Namoloasa-Galati, cum avusese intenia de altminteri i Antonescu. Totul
depinde nsa de rapida intervenie a trupelor germane i daca acestea dispun
de forele necesare pentru a face fata confuziei ce s-a creat n tara. Cnd i-am
dat acest rspuns, eu nu tiam ca n ntreg spaiul vestic al tarii, Muntenia,
Oltenia i Ardealul, germanii nu dispuneau dect de plcuri de soldai i ca
grosul trupelor erau concentrate n Basarabia unde fuseser mpresurate, dup
ruptura frontului de la Iai.
Stiu ca Himmler, dup rspunsul meu, a vorbit de mai multe ori la
telefon, nu stiu daca cu Hitler sau direct cu Bucuretiul. Din documentele ce
le-am citit mai trziu, rezulta ca Generalul Gestenberg, ataat al aerului la
Bucureti, a asigurat naltul Comandament german ca poate zdrobi putsch-ul
cu aviaia i trupele ce le are. Ori, ordinul ce s-a dat de a se bombarda
Bucuretiul n-a avut efectul dorit. Trupele romne au atacat bazele militare ale
germanilor din mprejurimile Bucuretiului i le-au anihilat. Pe valea Prahovei
i n Ardeal, micile contingente germane n-au putut rezista interveniei trupelor
romne, la care s-au adugat n cteva zile i masele sovietice.
Hitler pltea acum ncrederea nelimitata ce-o acordase Marealului
Antonescu, cnd, n realitate, sub oblduirea suprema a acestuia, se esuser
toate firele conspiraiei. Toat Romnia forma un imens gol militar, provocat de
golul politic n care a operat conducerea germana. n cursul conversaiilor mele
cu Generalul Mller, cu Himmler i Ribbentrop, mi-am exprimat amrciunea
ca nu am fost pus n libertate cu o luna de zile nainte. Cu certitudine ca as fi
putut mpiedica ruptura frontului.
8. CU AVIONUL LA VIENA.
Chiar Himmler mi-a comunicat ca a doua zi voi pleca cu avionul la Viena
i de acolo la Budapesta, pentru a lua contact cu Generalul Phleps i a discuta
cu el situaia din Romnia. Generalul Phleps era nsrcinat cu aprarea
frontului din regiunea Arad-Banat.
n seara aceea, am vorbit cu Randa i l-am rugat sa se ntoarc n lagrul
de la Oranienburg, sa ridice bagajele noastre i sa le transporte la Viena, unde
ni se comunicase ca va fi centrul de aciune al guvernului national. aa se face
ca zborul la Viena l-am fcut nsoit numai de Borobaru i Andreas Schmidt.
Avionul n care ne-am urcat nu era un avion oarecare, ci nsui avionul
personal al Fhrerului. Ni se fcuse aceasta onoare, pentru a ne arata grija ce-
o avea guvernul german ca misiunea noastr sa se desfoare n bune condiii.
Piloii erau militari cu experienta i am zburat tot timpul la joasa altitudine
pentru a evita vreo ntlnire cu avioane inamice. Ziua era frumoasa, nct am
putut sa admiram i peisajele pe unde am trecut. Am strbtut Boemia i ne-
am apropiat de aeroportul de la Viena.
La coborre, am avut surpriza sa constat ca sunt salutat de un numeros
grup de funcionari germani de la Radio Donau, n frunte cu Directorul postului
Dr. Schaub. Erau circa 6-7 persoane, ntre care i Dr. Matthiae, originar din
Ardeal. n cldirea aeroportului am conversat aproape o ora i apoi ne-am
reluat zborul spre Budapesta.
n scurtul timp al acestei vizite, mi-am adus aminte de primul zbor la
Viena, n Aprilie 1941.
Atunci fugeam din tara. Trecusem prin Bulgaria i neputnd ateriza
avionul la Viena, din cauza tulburrilor atmosferice, s-a ndreptat spre Wiener-
Neustadt. De atunci au trecut 4 ani, timp n care noi am fost imobilizai n
captivitate, din nalte raiuni de Stat, pentru a se ajunge la rezultatul
dezastruos de astzi.
9. LA BUDAPESTA.
Chiar n dup amiaza aceleiai zile, 26 August, am ajuns cu avionul la
Budapesta. Capitala Ungariei suferise de pe urma bombardamentelor, desi nu
n aceeai msur ca oraele germane. n Budapesta am poposit n perioada
primului meu refugiu n Germania. Trecusem frontiera pe la Beba Veche,
ajunsesem la Seghedin, de unde luam trenul spre Budapesta, nsoit de Lic
Popovici i Ilie Smultea.
O main ne-a condus la Legaia germana, unde am fost primiti de
Ministrul Wesenmayer. n aceasta seara nu s-a ntmplat nimic deosebit. Ni s-
au rezervat camere la hotel i am luat masa la un restaurant. Dup aceasta zi
agitata, am dormit destul de bine. Cu Traian Borobaru am depanat din nou
firul evenimentelor i cum ni s-a schimbat soarta n numai trei zile. n 23
August eram nc n nchisoare i ne duceam viaa obinuit. Nu vedeam
nainte dect o perioada de edere n lagr. Ne ntrebam doar cu ngrijorare
daca la apropierea frontului de granitele germane vom fi pusi n libertate sau
strmutai n alta parte, pentru a nu cdea n minile ruilor. Pentru ceilali
deinui, venirea ruilor era libertatea, pentru noi nsemna un nou prizonierat,
mai lugubru i apoi moartea.
Acum, dup ce ne luasem rspunderile n fata tarii, preocuprile noastre
s-au schimbat radical. Cum sa facem ca sa rspundem ncrederii ce i-a pus-o
Fhrerul n noi? Aveam nevoie de un teritoriu din trupul tarii, unde sa ne
instalam, i de unde sa putem recruta o noua armata, care sa lupte alturi de
armata germana.
A doua zi dimineaa, un funcionar al Legaiei ne-a luat i ne-a purtat
prin mai multe magazine de mbrcminte pentru a ne cumpra nite haine ca
lumea. i la Budapesta nu mai era belugul de alta data. i pe aici se simea
lipsa de articole n prvlii. n sfrit, am gsit ce ne trebuia i ndat ne-am
schimbat, uitndu-ne unul la altul ca la nite nou-nscui.
Ne-am vzut cu Andreas Schmidt la Legaie, care ne-a comunicat ca n
dup amiaza aceleiai zile, vom avea o conferin cu Generalul Phleps i cu mai
multi ofieri de rang nalt din SS. Generalul Phleps era Comandantul Diviziei
Prinz Eugen.
10. CU GENERALUL PHLEPS.
n dup amiaza zilei de 27 August ne-am ntrunit ntr-un salon al
Legaiei germane la Budapesta cu Generalul Phleps i mai multi ofieri din SS.
Erau prezeni Andreas Schmidt i Traian Borobaru.
Subiectul de discuie, cum era i firesc, era situaia militara din Romnia
dup lovitura de Stat a Regelui Mihai. Vorbeam romnete, caci Generalul
Phleps, principalul interesat, era neam din Romnia. Cum am mai spus mai
nainte, el a fost nsrcinat de Comandamentul Superior German cu aprarea
granitei de vest a Romniei, aproximativ regiunea Arad i Banat. De abia acum
am aflat ca venirea mea la Budapesta i avea tlcul ei. Ribbentrop se gndise
i alesese ca sediu al guvernului national romn de rezistenta oraul Arad. Aici
trebuia sa ne instalam i sa se constituie noul guvern i noua armata
naional. Dar totul depindea de fixarea frontului pe linia Carpailor. Daca
diviziile sovietice vor ptrunde prin pasurile Carpailor, Aradul nu mai putea
servi acestui scop. n acest caz, germanii ar fi fcut apel la aliaii lor unguri, ca
sa nainteze n partea romna a Ardealului, pentru a se opune aciunii
combinate a trupelor sovieto-romne.
 n momentul acela nu tiam ca Generalul Phleps era un Comandant fara
armata. n spatele lui se ntindea un gol militar. Cteva detaamente din
administraia Banatului srbesc i Volksdeutsche din aceeai regiune. Se mai
adugar ceva trupe rzlee care se retrgeau din Serbia. Cu forele ce le mai
avea nu se putea opune naintrii sovietice.
Cerndu-mi s-mi dau prerea asupra aportului Micrii Legionare la
lupta comuna, i-am rspuns i lui ca i superiorilor sai ca eu nu pot interveni
dect daca dispun de un spatiu suficient de mare pentru a recruta o armata de
voluntari. mi trebuie i spatiu i o anumit perioada de timp. Ce puteam sa
fac, cnd eu am fost inut prizonier pn la 24 August 1944? n cteva zile nu
puteam mobiliza forele de rezistenta ale naiunii. Am constatat la toi cei
prezeni o anumit paralizie. Toi ateptau ordine, de undeva de sus i nu tiau
ce sa fac. Generalului Phleps i se dduse o comanda, dar i lipseau mijloacele
necesare. Era redus la improvizaii. aa mai trziu s-a dus n Banat, unde a
luat contact cu legionarii care se refugiaser n Serbia. Din ce s-a putut ntocmi
atunci, s-a format un batalion de intervenie mixt germano-romn, care s-a pus
n mars spre Timioara, dar fara rezultat. Mai trziu Generalul Phleps a murit
n lupta, caznd, mi se pare, ntr-o ambuscada.
Aveam impresia ca n acel moment nimeni nu tia ce sa fac cu noi. Nu le
puteam oferi sprijinul la care se ateptau, din motivele mai sus amintite. Hitler
pltea lipsa lui de previziune politica, acordndu-i lui Antonescu toat
ncrederea, iar pe noi ignorndu-ne ca o cantitate neglijabila.
11. NAPOI LA VIENA.
n aceasta situaie nehotrt, am stat la Budapesta trei zile pn ce un
ordin venit de la Marele Cartier al Fhrerului a comunicat Legaiei Germane sa
ne readuc la Viena. Planul de instalare al guvernului national romn la Arad
czuse din cauza naintrii vertiginoase a trupelor sovieto-romne. Trupele
germane din Moldova i Muntenia care scpaser din ncercuire, bteau n
retragere spre Carpai. Atacul asupra Bucuretiului euase i diviziile sovietice
se apropiau fulgertor de capitala.
n dimineaa de 28, eu i Borobaru am fost luai n primire de un ofier
SS, care ne-a invitat n maina lui. Cu aceasta main am prsit Budapesta i
am luat drumul spre granita austriaca. Dup cteva ore de mers, fara
ntrerupere, pe la orele doua dup amiaza, am ajuns la Viena. Andreas Schmidt
nu s-a mai ntors cu noi. El avea alte misiuni. Vroia sa se napoieze n
Romnia, pentru ca n aceste momente grele pentru Grupul Etnic German sa
fie n fruntea compatrioilor sai. Am descins la Hotel Imperial, unde am rmas
tot timpul ederii mele la Viena.
De aici nainte ncepe un alt capitol de istorie legionara. La Viena am pus
bazele guvernului national romn i am continuat lupta alturi de Reichul
german pn la capitularea lui, din 9 Mai 1945.
12. SNGE i LIBERTATE LA BUCHENWALD.
La Buchenwald, a doua zi dup ce a avut loc rsturnarea din Romnia,
23 August 1944, aviaia anglo-americana a atacat lagrul, ucignd mii de
oameni. Cele doua aciuni nu sunt ntmpltoare, ci exista o conexiune politica
ntre ele.
 Sotia mea a fost cutat de o persoana ce avea legtur cu serviciul
englez. Era doctorul radiolog Nedelcu din Bucureti. Acesta a rugat-o s-mi
transmit un mesaj din partea Londrei: Daca se ntmpla schimbri n
Romnia, cu scopul de a ndeprta tara noastr din aliana cu Puterile Axei, d-l
Horia Sima este rugat sa nu se opun acestui plan, continund lupta alturi de
Germania. Pentru acest serviciu, Marea Britanie e dispusa ca la sfritul
rzboiului s-i acorde ospitalitate n Anglia i s-i asigure i libertate pentru
viitor.
Sotia mea a rspuns ca ea nu are nici o legtur cu mine, nu tie unde
sunt i nu-mi poate comunica nimic. Ea spunea purul adevr. Toate legturile
mele cu exteriorul erau tiate.
Sotia mea nu s-a ncredinat acestor mesaje frauduloase i cnd s-a
produs actul de la 23 August, a plecat cu trenul, mpreuna cu Doamna
Iasinschi i fiul ei, de la Brad spre Arad. Daca mai ntrzia 24 de ore, ar fi fost
arestata. Abia ajunsa la Arad, au intrat trupele maghiare n ora, care sriser
n ajutorul germanilor. Situaia generala a frontului nrutindu-se, din cauza
penetraiei diviziilor sovietice prin pasurile Carpailor Meridionali, autoritile
germane au decis evacuarea oraului. Sotia mea, Doamna Iasinschi i fiul ei
Dan, au fost evacuai cu ultimul tren ce se formase n gara Arad. Au trecut prin
Budapesta i au ajuns cu bine la Viena.
ntre anglo-americani i conspiratorii de la Bucureti era o legtur
continua. Comunicaiile erau nlesnite chiar de guvernul romn, care avea
cunotin de existenta unor posturi de emisiune engleze i tolera activitatea
lor. De alta parte la Ministerul de Externe Roman, sub conducerea lui
Niculescu-Buzesti, exista o alta centrala de legturi cu strintatea. Cert este
ca lovitura de la 23 August a fost cunoscuta cu anticipaie de serviciile aliate,
care la rndul lor, au informat Londra. Numai aa se explica groaznicul
bombardament de la Buchenwald, a doua zi dup ce complotitii de la Palat
operau arestarea lui Antonescu. De altminteri, dup efectuarea lui, Radio
Londra a anunat raidul asupra Buchenwald-ului, al crui scop principal a fost
nimicirea grupului legionar internat aici, pentru ca acest grup sa nu mai poat
organiza o noua linie de rezistenta n Romnia.
Bombardamentul s-a desfurat n plina zi, pe la orele 12. Legionarii
priviser de multe ori spre cer, cnd treceau stoluri de avioane americane i
britanice spre oraele unde trebuiau s-i descarce ncrctura lor mortifera. i
de asta data credeau ca asista la un exerciiu asemntor: avioane destinate sa
mprtie moartea n alte localiti. Nu tiau ce sa cread cnd au nceput sa
trosneasc bombele n jurul lor. Pereii baracilor cad sub presiune i lumea i
cauta adpost sub mese, sub paturi, n anuri sau n adposturi anti-aeriene.
Dup ce avioanele au trecut, cei rmai i neatini descoper n jurul lor pe cei
mori i rnii. Sunt cinci camarazi care i-au pierdut viaa: Zaharia, Graur,
Papanace, Calin i Voinea. Rniii sunt foarte multi. Aproape 40 de ini, dintre
care, unii grav. Acetia sunt luai i dui cu brancardele n infirmeria lagrului,
iar de aici, mai departe, n diverse spitale.
 n focul bombardamentelor au disprut poarta, reelele de srma
ghimpata i turnurile de paza. n fata se ntindea o pdurice. Nu mai existau
nici santinelele, care mprtiser aceeai soarta: mori i rnii.
Efectele bombardamentului n-au fost att de grave pentru grupul
legionar, pentru ca avioanele n-au calculat exact amplasamentul lagrului
Fichtenhain. Conform ordinelor primite, trebuia s-l loveasc din plin. Abia
primele bombe au czut peste legionari, n timp ce covorul lor s-a deplasat
masiv spre lagrul propriu-zis, semnnd moartea ntre deinui. Peste 8.000
au fost ucii. Au fost lovite i fabricile de armament din lagr, unde lucrau
aceti deinui.
13. DACHAU: PUNCTUL FINAL AL UNEI DRAME.
La Dachau taberele au rmas mprite pn n ultimul moment.
Deoparte partizanii lui Papanace, de alta parte, cei rmai leali. Cum am scris
mai nainte conflictul a mers att de departe, nct cele doua gupe nu-i mai
ziceau buna ziua. Mncau mpreuna, caci n-aveau ncotro, dar nu mai
vorbeau unul cu altul. O atmosfera grea i apstoare. n sfrit se apropie
dezlegarea. Cum aveau un aparat de radio auziser tirile din tara: proclamarea
Regelui i ruperea raporturilor cu Puterile Axei. Mai departe, cu toii
presupuneau ca soarta lor se va schimba. Printr-o ciudata ntmplare,
legionarii de la Buchenwald au fost anunai naintea lor ca vor fi pusi n
libertate. La Dachau nu venise nc ordinul de la Himmler. aa se face ca n
seara de 26 August, nc fiind prizonieri la Dacahu, fruntaii legionari au
ascultat proclamaia mea ctre tara, transmisa de Radio Donau. Bucuria a fost
de nedescris la cei cari rmseserm fermi pe poziie. Tria lor sufleteasca
fusese rspltit. Ceilali, partizanii lui Papanace, adic Grneaa, Lefter, Trifa,
Groza, Mihilescu i Horodniceanu au respirat uurai ca scap din lagr, dar,
de alta parte, erau mhnii de ntorstura evenimentelor. Germanii au preferat
din nou pe Horia Sima, care le-a creat mari greuti cu fuga lui n Italia, i nu
s-au adresat lui Papanace sau Grneaa, cum era firesc din punctul lor de
vedere. Ei au rmas fideli alianei cu Germania, au condamnat gestul lui Horia
Sima, au nfierat atitudinea lui care punea n primejdie nsi testamentul
Cpitanului i acum iat rsplata. n relaiile cu Reichul german, lor nu li se
putea imputa nimic, n timp ce Horia Sima nici n-a venit la Hitler cnd a fost
chemat n Ianuarie 1941, ci a preferat sa se nfrunte cu Antonescu, provocnd
rebeliunea. Guvernul german a fcut o greeal politica prefernd pe acest om,
capabil de toate surprizele.
Papanace, cnd a auzit mesajul meu, era livid. Din nou nu-i ieise
socotelile lui politice. Primul exil din Germania se terminase pentru el cu
alungarea Regelui Carol i formarea Statului Naional-Legionar; al doilea exil
sfrise cu ieirea la suprafa a aceluiai om pe care l detesta i l-a combtut
cu nverunare n fata germanilor i a camarazilor lui, cu sperana ca nu va
mai iei teafr din lagr. n zadar au fost toate manifestaiile lui de fidelitate
pentru Fhrer i Germania naional-socialista, n zadar a fost toat campania
lui de acuzare i condamnare a mea, ca unic responsabil de suferinele celor
internai n lagre, prin calcarea angajamentelor fata de Reich. La nimic n-a
servit aceasta pledoarie nfocata de desprindere a rspunderilor micrii de
actele fostului sef. Totul s-a ruinat ntr-o clipita prin nprasnicele ntmplri
din tara, iar germanii au fcut apel la omul care le-a creat, numai greuti,
presupunnd ca se bucura de ncrederea Legiunii i a Neamului.
ntre camarazii rmai leali, a fost o irupie de bucurie. Cu toii au fost
pusi n libertate i ndreptai spre Viena, acelai centru de concentrare al
legionarilor. Cum o nenorocire nu vine niciodat singura, Papanace a mai aflat
la Viena c-i murise fratele n bombardamentul de la Buchenwald. Un element
excepional, care a jucat un rol important n revoluia de la Constanta. Ma
gndeam, cnd am aflat tirea morii fratelui sau, ca aceasta durere i va
atenua resentimentele lui Papanace i ne vom putea regsi, ca la 14 Septembrie
la Bucureti. Dar n-a fost asa. Cu aceeai perseverenta a continuat drumul
ntunecat din lagr, fixndu-i acum ca tel sa torpileze formarea unui guvern
national sub conducerea mea, desi vedea i era clar ca eu nu fceam nimic rau
n acel moment, lundu-mi angajamentul sa lupt contra nvlitorilor din tara.

SFRIT