Actul 1

Scena 1

(acasa la john si helen, unu cuplu in jurul varstei de 30. stau

deasupra unui patut de bebelus)
Helen: buna, bebe. buna.
John: seamana perfect cu mine.
Helen: da. doar ca mai mic.
John: pai, da.
Helen: si seamana perfect cu mine. are parul meu.
John: asa e.
Helen: (usor ingrijorata) Ma intreb daca n-ar fi fost mai bine sa
aiba parul tau!
John: (linistind-o) Parul tau este minunat.
Helen: (miscata) Multumesc!
John: Cu placere. (isi zambesc unul altuia, calduros)
John: (inapoi la patut) Buna, bebe. Buna. Guuuuuuuguuuu.
Helen: Guuuuuuguuuu.Guuuuu...tuie. Guuuu....tuie.
John: Hiiii hooooo. Hiiiii hoooo. cartoful copt al lui tati.
Helen: Nu-i spune copilului cartof copt.
John: E in semn de afectiune. (E un cuvant de alint)
Helen: Nu e. E mancare. Nimeni nu vrea sa fie numit cartof copt.
John: Oricum nu vorbeste engleza. (romana)
Helen: Cartile spun ca ar trebui sa pornesti de la premisa ca
bebelusul tau intelege ce spui. Nu vrem sa aiba probleme la
gradinita sau in casnicie, din cauza ca l-ai numit cartof copt.
John: Eu am impresia ca-ti pierzi simtul umorului.
Helen: (ferma) Nu vreau sa innebunim copilul. Asta-i tot.
Educatia unui copil e un lucru delicat.
John: In regula, nu esti un cartof copt, galusco. (H se uita la
el oripilata, ii simte privirea) Si nu esti nicio galusca. Esti
un bebelus. Be-beee. Be-beee.
Helen: Vreau sa divortez.
John: Poftim?
Helen: Ai auzit bine. Vreau sa divortez.
John: Esti nebuna? Ai citit statisticile despre copiii care
provin din familii destramate. Chiar vrei sa-i faci asta
copilului nostru?
Helen: Nu sunt pregatita pentru casatorie. Nu eram nici cand ne-
am casatorit, ar fi trebuit sa refuz.
John: Dar ne iubim.
Helen: Esti blond si mie nu-mi plac barbatii cu parul blond. Mie
imi plac brunetii, dar mi-e frica de ei. De tine nu mi-e frica,
pe tine te urasc.
John: Poftim? Asta e depresia post-partum?
Helen: Nu vorbi tu despre depresia post-partum ca nu stii nimic
despre ea. (catre bebelus) Barbatii nu inteleg nimic, nu-i asa
gogosica dulce?
John: Daca eu nu pot sa-i zic cartof, nici tu nu poti sa-i zici
gogoasa.
Helen: Dar nu i-am zis gogoasa.
John: Ba da. I-ai zis gogosica dulce.
Helen: Gogosica dulce e o expresie, nu e gogoasa. Nu te duci la
restaurant si comanzi o gogosica dulce.
John: De ce insisti sa castigi tu mereu orice cearta?
Helen: Daca am dreptate, am dreptate. N-are nicio legatura cu
castigatul. (catre bebelus) Barbatii nu stiu sa se certe si din
cauza asta ajung mereu sa se bata.
John: Eu nu ma bat cu nimeni.
Helen: Baietii si barbatii se bat intre ei mereu. Se ataca pe
strada, joaca fotbal, se lupta la TV, se violeaza unii pe altii
in inchisori, violeaza femei si copii pe alei laturalnice. (catre
bebelus) Ai grija cu barbatii, dragoste. Fii fericita ca n-o sa
fii niciodata barbat.
John: E groaznic ce-ai zis. Si e fata? Am crezut ca e baiat!
Helen: Nu stim ce e. E prea mic. Dotorul a zis ca ne putem decide
mai tarziu..
John: Nu decidem mai tarziu. Sexul e un dat, nu e o decizie.
Helen: Mie doctorul nu mi-a zis asta. A zis ceva legat de
molecula de ADN. O desfac altfel acum. A zis ca daca ADN-ul se
combina intr-un anumit fel, copilul ar putea avea testosteron si
in cazul asta am putea hotari daca ii facem circumcizie sau nu.
Depinde. Sau daca ADN-ul se combina cu estrogen, atunci copilul e
fata. In anumite cazuri ADN-ul se combina cu molecule de cobalt
si atunci copilul devine radioactiv pentru 5000 de ani si trebuie
trimis pe orbita.
John: Ce zici acolo?
Helen: Nu intelegi engeza? Sunt maritata cu un idiot. (catre
bebelus) Tatal tau e un idiot. O Doamne, ajuta-ma sa intalnesc un
barbat brunet, mai destept ca mine. (lui John) Of, de ce nu
dispari? Nu te plac.
John: Nu inteleg. Ieri eram fericiti!
Helen: Ce vorbesti? Fericiti? Cine era fericit?
John: Noi. Ne faceam planuri. Educatia copilului, la ce loc de
joaca sa-l ducem, daca sa-l lasam sa se joace cu pistoale de
jucarie, cum sa-l invatam sa faca la olita.
Helen: O Doamne, sa-l invatam sa faca la olita. Nu fac fata la
asa ceva. Va trebui sa angajam pe cineva.
John: Nu avem bani sa angajam pe cineva.
Helen: In cazul asta, va trebui sa castigam bani.
John: Dar nu avem cum sa castigam bani. Tocmai am fost dat afara
de la job.
Helen: Pai, gaseste-ti alt job.
John: Am nevoie de odihna, nu ma simt in stare sa muncesc acum.
Helen: John, asta nu e deloc practic.
John: Vreau sa ma duc la culcare.
Helen: Parca voiai sa fii responsabil, nu-ti amintesti? Chiar
dupa saptamana aia in care ai stat ascuns dupa frigider, ai venit
la mine si mi-ai zis: "Imaturitatea mea a luat sfarsit acum,
Helen. Hai sa facem un copil." Si-am facut, nu-ti amintesti?
John: Am nevoie de ajutor specializat. Vreau sa ma duc la
Mclean's in Massachusetts. Asta e ospiciul in care a fost
internat James Taylor pentru o vreme. Acum pare atat de calm si
linistit la concerte. Are si o casa de vacanta in Martha's
Vineyard. Poate dupa ce medicul o sa spuna ca m-am facut bine, o
sa ma duc in Mar...
Helen: JOHN, TREBUIE SA-TI ASUMI RESPONSABILITATILE. (Bebelusul
plange) O Doamne, plange. Ce ne facem?
John: Canta-i.
Helen: (Ii canta bebelusului dulce,usor) There's no business like
show business like no business...
John: Un cantec de leagan, iubito!
Helen: Nu stiu niciun cantec de leagan!
John: (canta) Nani, nani, dormi usor/mama o sa-ti invineteasca un
ochisor.
Helen: Doamne fereste, nu-s astea versurile!
John: Stiu dar nu mi le amintesc pe alea corecte.
Helen: O Doamne. O sa inveti bebelusul sa cante gresit versurile
de la orice melodie si o sa aiba probleme in grupul de prieteni.
John: Poate ar trebui sa-l luam in brate ca sa nu mai planga.
Helen: Daca-l scapam? Am baut un cocktail la micul dejun. Nu sunt
foarte stabila.
John: De ce ai baut un cocktail?
Helen: Mereu te iei de mine. Imi pare rau ca m-am casatorit cu
tine si imi pare rau ca am nascut bebelusul asta! As vrea sa fiu
inca in scoala. (Spence School)
John: Dar il iubim pe bebelus.
Helen: Cum sa-l iubim pe bebelus? Nu mai inceteaza cu zgomotul
asta. (catre bebelus) Taci, bebe! Taci. Ajute-ne, Doamne! Fa
bebelusul sa se opreasca! (Intra Nanny (bona), imbracata in
costum de stofa, cu palarie de lady si o geata mare de panza)
Nanny: Buna, eu sunt Nanny.
Helen: Slava Domnului ca ai venit. Fa-l sa nu mai planga.
Nanny: (Se duce la patut; cu o voce subtire, linistitoare, daca
nu ciudata) Buna, bebeeee. Bunaaaaa. Daaaaa. Daaaaa. Sunt Nanny.
Daaaaaa (Bebelusul nu mi scoate niciun sunet) Asaaaa, bebe.
Asaaaa. Ti-am adus un cadou. (Scoate o cutie. o deschide si din
ea, surpriza, sare un sarpe. bebelusul incepe sa urle. John si
Helen sunt si ei destul de speriati. Nanny rade). Ha haha haha! A
fost surprinzator, nu-i asa?
John: Stai putin, tu cine esti?
Helen: O Doamne, iar plange! Te implor, fa-l sa se opreasca.
Nanny: Ce? Nu aud! Copilul face atata galagie!
Helen: Te implor! Opreste zgomotul asta infiorator!
Nanny: (din nou cu voce subtire) Liniste, bebe. Liniste. (Niciu
efect asa ca tipa la el) TACI DIN GURA! (Bebelusul tace brusc;
Nanny e multumita)
John: (uitandu-se la bebelus) Cred ca a facut atac de cord!
Nanny: Nu, nu, se odihneste!
Helen: Multumesc lui Dumnezeu ca s-a oprit.
John: Cine esti?
Nanny: Sunt fantoma Craciunului Trecut. HAahahah. Nu, glumesc!
Primesc o lista de la spital cu toti parintii noi si apoi eu doar
ma "pogor" asupra lor. Asa deci, vreau serile de miercuri libere,
sunt alergica la homar si sparanghel...
Helen: Noi nu mancam niciodata homar.
Nanny: Si prefer untul de arahide crocant. Dar daca aveti deja
din cel normal, putem termina borcanul asta inainte sa cumparam
unul nou.
John: Nu ne permitem o bona.
Nanny: Nu spal geamuri, nu spal podele, rufe, dar pot sa fac
salata de somon, de ton, salata nicoise si salata bucatarului si
sandvisuri cu unt de arahide crocant si imi fac singura iaurtul
intr-o cuva mare.
John: Nu poti sta aici.
Helen: Dar am nevoie de ajutor, nu ma descurc singura. Te rog,
John.
John: Dar eu sunt in somaj!
Nanny: Va trebui sa-ti facem rost de o slujba noua.
John: Pai si ce sa fac?
Nanny: De ce nu te faci astronaut? Se plateste bine. Sau jucator
de fotbal. Sau prezentator de stiri. (catre bebelus) Bebe, nu ti-
ar placea sa-l vezi pe tati la tv? Bebe? (se uita in patutul din
care nu vine niciun zgomot) Cred ca s-a speriat de sarpe. (catre
bebelus) TREZIREA! (bebelusul plange) Asa e mai bine!(zambeste
mulumita)
Helen: Te rog nu tipa la bebelus. Nu-i face bine.
John: Poate ar trebui sa-l iau in brate ca sa-l linistesc.
Helen: Asta ar fi foarte responsabil din partea ta, John. Bravo,
baiatu'. Bravo.
John: Multumesc! (Ia bebelusul in brate; se opreste din plans)
Helen: John a fost concediat.
Nanny: Asta n-o sa puna mancare pe masa.
Helen: Presupun ca as putea sa-mi iau eu un job. Dar ce anume sa
fac?
Nanny: De ce nu scrii un roman? "Lumea vazuta de Garp" s-a vandut
foarte bine. De ce nu scrii ceva de genul ala?
Helen: O, ce idee buna! Dar nu am foaie si creion.
Nanny: Uite un dolar! Du-te la magazin si cumpara-ti hartie si un
stilou dragut.
Helen: Acum?
Nanny: Nu lasa pe maine ce poti face azi! Nu-i asa, bebe?
Helen: John, lasa bebelusul din brate. Mi-e teama ca unul din noi
o sa-l scape. (care Bona) Am baut un cocktail la micul dejun si
John a luat un Nyquil si niste sedative.
John: Eram tensionat.
Nanny: Lasa copilul din brate, John! Prea il rasfeti! (Il ia de
la John si-l pune in patut) Cum credeti ca ar trebui sa-l
botezam?
Helen: Pai, pe tatal lui John il chema John si pe mama lui Joan,
iar pe tatal meu il chema John si pe mama Hillary si pe doctorul
meu, domnul doctor Arthur Hammerstein, dar eu imi doresc atat de
mult o doamna doctor care sa ma inteleaga, dar e atat de greu sa
gasesti un doctor bun.
Nanny: Bine, bine dar ce nume sa-i punem? Ce nume?
Helen: Nu ridica tonul la mine!
Nanny: Foarte bine, n-o sa-i punem niciun nume bebelusului.
John: Putem sa-i zicem John, dupa mine, daca e baiat si Helen
dupa tine, daca e fata.
Helen: Nu, nu vreau sa-i spun nicicum acum. Vreau sa ma culc.
Nanny: Credeam ca mergi sa cumperi hartie si stilou pentru
romanul tau.
Helen: Nu vreau. Vreau sa dorm.
Nanny: Ti-am dat un dolar!
Helen: Nu-mi pasa!
Nanny: Uite un alt dolar. Sa-ti cumperi si o inghetata cand te
intorci acasa.
Helen: O, multumesc Nanny. Te iubesc. (o imbratiseaza si fuge)
Nanny: Va trebui sa fim buni si intelegatori cu ea. (catre
bebelus) Sa nu depinzi de mama ta, bebe. Nu e intreaga la minte.
(Lui John). Deci, ce pot sa fac pentru tine?
John: Totusi stii ca eu nu te-am angajat!
Nanny: Vrei una mica/scurta/rapida?
John: Poftim?
Nanny: Noi fetele mai batrane stim cateva trucuri bune. Pun pariu
ca stiu niste lucruri de care nevasta-ta habar nu are.
John: Nu stiu, am luat un sedativ de dimineata. Nu prea ma simt
in stare de nimic.
Nanny: E foarte nepoliticos sa ma refuzi. Ai putea sa-mi ranesti
sentimentele.
John: Bun, dar copilul?
Nanny: Copilul nu trebuie sa stie nimic. Hai, ca nu avem mult
timp la dispozitie, imediat apare cu hartie, stilou si inghetata.
John: Bine, fie, dar hai sa n-o facem aici. nu ma simt in largul
meu s-o fac in fata copilului.
Nanny: Am putea sa-i distragem atentia. Sa-i punem niste muzica
tare.
John: Si daca-i ranim timpanele? Vreau sa fiu un tata bun.
Nanny: Normal ca vrei. Am niste dopuri de urechi foarte mici!
Putem sa i le punem.
John: Pai si atunci care mai e scopul muzicii?
Nanny: (se gandeste dar nu desluseste misterul) Nu stiu.
John: Devine prea complicat!
Nanny: (bucuroasa) Bine, atunci hai s-o facem in bucatarie. Vino!
(Il trage pe John in bucatarie. Dupa un tip, bebelusul incepe sa
planga. O femeie tanara, dulce, dar imbracata saracacios, intra
in apartament. Numele ei e Cynthia. Se pare ca a ajuns pur
intamplator in apartament. Este foarte insarcinata. Se duce la
patut si ii canta bebelusului. Vocea ei e placuta si
linistitoare)
Cynthia: (canta) Nani, nani, puisor,
Nani, nani, dormi usor,
Nani, nani, puisor,
Nani, nani, dormi usor,
Ca mama te-o legana,
Si din gura ti-o canta.
Nani, nani, puisor,
Nani, nani, dormi usor,
Nani, nani.
(Murmura. Cynthia e bucuroasa ca bebelusul s-a linistit si
continua sa murmure, in timp ce iese din apartament. Heblu)

Scena 2
(In aceeasi seara, mai tarziu. Intuneric, Bebelusul plange. Voci:
"O, Doamne!" Creste lumina. Canapeaua a fost deschisa si acum e
pat. In pat, Helen, Nanny si John, in camasi de noapte si pijama.
Nanny doarme profund.)

Helen: Bebelusule, dormim. Hai, culca-te inapoi. John, vorbeste

tu cu bebelusul.
John: Gata cu galagia, copile. Mama si tata dorm.
Helen: O, Doamne, nu se opreste. Nanny, trezeste-te, Nanny!
John: Nanny! (o zgaltaie)
Nanny: (trezindu-se din vis) Unde sunt? Ajutor! Apa in dreapta,
apa in stanga! Oda la o urna greceasca. (nota: poezia lui john
keats) (se intinde inapoi in pat)
Helen: Nanny, bebelusul te cheama.
Nanny: Mi-e somn.
Helen: Nanny, tu esti Nanny/bona.
Nanny: (aratand catre John) De ce nu se duce armasarul asta?
John: Nu-mi spune armasar.
Nanny: Armasarule. (nota: ceva sunete de armasar, maraituri) (se
ridica) Gata, bebe, vine Nanny! (ia bebelusul in brate) Buna,
bebeeeee. Buuuunnaaaaa. Hai, gata, gata. Uiiiii. Uuuuuuu. Uaaaaa
(Continua sa scoata sunetele acestea ciudate dar linistitoare, pe
toata durata urmatorului dialog. Bebelusul se opreste din plans)
Helen: De ce ti-a zis armasar?
John: Nu stiu. Probabil visa.
Helen: O, bebelusul s-a oprit. Multumesc lui Dumnezeu pentru
Nanny. Iar salata ei nicoise la cina, a fost delicioasa.
John: Da, a fost. Helen, nu cred o sa mearga.
Helen: Ce anume?
John: Cu Nanny.
Helen: Eu cred ca merge foarte bine.
John: Dar nu putem dormi trei intr-un pat.
Helen: John, cand vom fi bogati o sa cumparam o casa mare cu o
camera in plus pentru Nanny. Panat atunci, e bine asa.
John: Helen, nu cred ca Nanny e o persoana prea buna.
Nanny: Te-am auzit.
John: Nanny, te rog, incercam sa avem o discutie in privat.
Nanny: Tu sa nu ma vorbesti pe mine pe la spate, ca imi iau un
avocat si o sa-ti trantim un ordin de restrictie.
John: Te rog, vezi-ti de bebelus si lasa-ne pe mine si pe Helen
sa discutam.
Nanny: Am terminat de adormit bebelusul. (Brusc) Culca-te, bebe.
(Il arunca inapoi in patut) Acum spune-mi in fata ca nu sunt o
persoana buna.
John: Poate ca asta e prea drastic. Cred, totusi, ca esti prea
dura cu bebelusul. Uite, doar ce l-ai aruncat in patut.
Nanny: Il auzi cumva plangand?
John: Pai, nu, dar poate ca a lesinat sau ceva.
Nanny: Se odihneste.
John: Tu tot zici asta, dar eu cred ca l-ai facut sa lesine. Si
mai are si privirea asta panicata, pe fata.
Nanny: Uite ce e, nu-mi spui tu mie cum sa ma port cu un bebelus.
Stiu eu mai bine!
Helen: Nanny stie mai bine, John. Si ma ajuta si cu romanul. I-a
placut primul capitol, John.
Nanny: Mi-a placut. Mi s-a parut foarte promitator.
Helen: Si dupa ce imi vand romanul, o sa castig foarte bine din
drepturile de autor si o sa ne putem cumpara o casa la tara si
poate chiar sa mai facem un bebelus.
John: Helen, Nanny m-a sedus azi dupa-amiaza cand tu erai plecata
sa cumperi hartie.
Nanny: Asta e o miniciuna!
John: E adevarat. Ti-am fost necredincios, Helen! (Helen pare cu
adevarat ranita) Imi pare rau.
Helen: Nu stiu cum sa fac fata acestei situatii!
John: Acum intelegi de ce nu ma simt confortabil sa dormim toti
trei in acelasi pat?
Helen: (aproape in lacrimi) Nu stiu cum sa fac fata.
John: Imi pare tare rau, dar a fost vina lui Nanny.
Nanny: M-a violat!
John: Ba nu! E o minciuna, Helen!
Helen: Nu vreau sa mai vorbesc despre asta. Ma duc in bucatarie
sa lucrez la romanul meu si ma voi preface ca locuiesc singura.
(Iese)
John: Ei bine, acum totul e un mare dezastru.
Nanny: Tu i-ai zis, nu eu.
John: Ce-am facut noi, a fost gresit.
Nanny: Pentru numele lui Dumnezeu, oricum n-a insemnat nimic. Era
absolut in regula daca nu-i spuneai nimic.
John: M-am simtit vinovat. E gresit sa-ti inseli sotia.
Nanny: Esti un neghiob. Nu exista corect si gresit, exista doar
distractie!
John: Asta nu poate fi adevarat. Adica, anumite lucruri sunt
gresite in esenta si cand ne dam seama care sunt lucrurile astea,
atunci se spune ca avem principii.
Nanny: N-ai citit "Fratii Karamazov"? Ivan Karamazov realizeaza
ca totul e permis, pentru ca nu exista Dumnezeu!
John: Nu inteleg.
Nanny: Totul este permis. (II da una dupa ceafa)
John: De ce-ai facut asta?
Nanny: Ca asa am avut eu chef.Totul este permis. (Rade. Re-intra
Helen, intr-o haina de ploaie si cu o palarie de ploaie, tinand
in mana un toc de hartie.)
Helen: Imi iau haina, primul capitol din roman si bebelusul si te
parasesc.
John: Helen, iarta-ma, n-o sa se mai repete.
Helen: Se vede clar ca o preferi pe Nanny in locul meu asa ca, in
ceea ce ma priveste, te poti duce naibii.
Nanny: (sincer) O, iubesc certurile!
John: Helen, trebuie sa stam impreuna pentru bebelus.
Helen: Nu! Iau copilul si romanul si n-o sa vezi niciun ban din
drepturile de autor. La revedere!
John: Bebelusul doarme.
Helen: Sau e lesinat, asa cum ai zis tu. Nanny il tot bate. (Ia
bebelusul din patut) Mami o sa te salveze, gogosica dulce.
John: Am si eu drepturi asupra bebelusului.
Helen: Bebelusul o sa-mi multumeasca mai tarziu.
John: Dar unde te duci la ora asta?
Helen: (pierduta) Ne ducem la....Marriott.
John: Cardurile noastre de credit au fost anulate.
Helen: Foarte bine. O sa dormim in parc, nu-mi pasa, vreau doar
sa plec de-aici! Nu ma atinge!
John: Dar e foarte frig afara, o sa faca bebelusul pneumonie.
Helen: N-am ce face. Nu se moare din pneumonie.
John: Ba da, chiar se moare din pneumonie.
Helen: Nu-mi spune tu mie ce sa fac. EU STIU FOARTE BINE CE FAC!
(Iese cu copilul)
John: Helen!
Nanny: Las-o in pace, o sa se intoarca in cateva minute. Stiu eu
mamele astea isterice.
John: O sa se imbolnaveasca. E foarte frig afara.
Nanny: Nu e bine sa te framanti atata, ca parinte, ca o sa
creasca copilul fricos. Lasa-ti bebelusul sa descopere lucruri si
singur. Vrei una rapida?
John: Poftim?
Nanny: M-ai auzit!
John: Dar e gresit! Infidelitatea sexuala e gresita!
Nanny: Gresit, corect, nu stiu de unde scoti ideile astea. Nu v-
au invatat la scoala despre Darwin? Pestele a iesit din apa,
acoperit cu o substanta vascoasa si apoi au aparut oasele si
vertebrele si apoi barbatul si femeia, apoi ovarul si ovulul si
testicolele si sperma, apoi reproducerea, si apoi dinozaurii, sau
poate dinozaurii au fost inainte de asta, apoi guvernele, apoi
progamele spatiale si apoi centralele nucleare si acum
televiziunea prin cablu si HBO. Unde vezi tu gresit sau corect in
toate astea??? Spune-mi! (Intra Helen uda, cu bebe ud)
Helen: Am cazut intr-o baltoaca. Sunt uda toata.
Nanny: Ooo, daca nu e chiar Nora la 5 minute dupa ce s-a terminat
"O casa de papusi".
Helen: Am crezut ca o sa ma ajuti si tot ce faci e sa te iei de
mine!
John: Doamne sfinte, bebelusul e ud leoarca.
Helen: Normal ca e ud, doar ti-am zis ca am cazut intr-o
baltoaca.
Nanny: Helen e cea mai groaznica mama, nu-i asa bebe?
Helen: Nu spune asta! John loveste-o tu din partea mea.
John: (cu forta) Gata cu cearta! O sa-i punem bebelusului niste
haine uscate, lui Helen niste haine uscate apoi vom lua cate-un
Nyquil si sedative si vom dormi! Si vom discuta toate astea maine
dimineata! E clar?
Helen: Da, John.
Nanny: Da, John.
John: Foarte bine. Acuma gata cu vorba! (J pune bebelusul in
patut si il schimba; Helen incepe sa se dezbrace, stranutand din
cand in cand. Nanny iese si intra)
Nanny: Am adus Nyquill.
John: Slava Domnului.
Nanny: I-ai bagat picioarele in maneci.
John: Important e ca e uscat, da?
Nanny: Important e sa faci lucrurile cum trebuie.
Helen: Ai spus fara vorba. Vreau sa dorm!
John: Foarte bine, dar maine dimineata o s-o omoram pe Nanny.
(Nanny se uita suspicioasa la John)
Helen: Sa ne luam sedativele si sa nu ne mai certam.
John: Ar trebui sa-i dam si bebelusului Nyquill?
Helen: Nu stiu ce sa zic. Ce scrie pe eticheta?
John: Nu stiu, e scrisul prea mic. Am nevoie de ochelari!
Helen: Daca nu poti citi, atunci n-avem nicio solutie, nu?
Nanny: De ce nu-l intrebam direct pe bebelus? Vrei niste Nyquill,
dragoste? Vrei? Hm? (pauza) Nu raspunde. Se uita ostil la mine.
Helen: Of, de ce nu se poate sa fie un bebelus fericit? (Observa)
John, l-ai imbracat gresit. Abia daca se poate misca.
John: Ma duc la culcare. Nu vreau sa mai aud nicio nemultumire.
(John, Helen si Nanny se baga in pat)
Nanny: Noapte buna tuturor.
Helen: Noapte buna, Nanny. (O saruta) Te iubesc. (Lui John) Te
urasc.
John: Noapte buna, Helen! (Se culca. Dupa cateva momente, intra
Cynthia. Se duce la patut)
Cynthia: Buna, bebeee. Buuuunaaaa. (Cei trei se ridica in capul
oaselor si se uita la ea)
Helen: Tu cine esti?
Cynthia: Sunt atat de suparata. Sunt foarte saraca si am nascut
la spital un baietel superb, sau o fetita, si cand am ajuns acasa
de la spital, nu era caldura in apartament si nici mobila, era
doar ciobanescul meu german. Si bineinteles ca nu-l mai hranisem
de o saptamana, de cand am plecat la spital, asa ca am iesit sa
cumpar mancare de catel si mancare de bebelus. Dar neavand
mobila, am lasat copilul pe podea si cand m-am intors, cainele
mancase copilul. Si acum nu stiu ce sa fac.
Nanny: Ai spus povestea asta la New York Post?
Cynthia: Nu!
Nanny: Eu as incepe cu asta.
Cynthia: Dar sunt atat de obosita acum.
John: Care e problema ta? Cu ai putut sa lasi bebelusul pe podea?
Cynthia: Te rog nu tipa la mine. Nu am mobila!
Nanny: Hai gata, gata, saracuta de tine. O sa-ti gasim alt
bebelus. O sa adopti.
Cynthia: Dar nu sunt o mama buna.
Nanny: Tuturor li se permite cate o greseala.
Helen: (banuitoare) Unde e cainele?
Cynthia: E chiar afara, pe hol. Vreti sa-l pastrati? (Se duce la
usa; john sare din pat si blocheaza usa)
John: Sa nu cumva sa aduci cainele ala aici!
Nanny: Cainele n-are nicio vina pentru prostia femeii asteia. E
nedrept. (Lui Cynthia) Bineinteles ca vrem cainele. Pare sa fie
un bun caine de paza.
Cynthia: De fapt el mereu a fost rau, dar in mod normal il
hranesc. Doar ca, atunci cand am fost in spital, n-au vrut sa ma
lase sa plec.
Nanny: Birocratie. Asta e in spatele tuturor relelor si
suferintelor din lume.
Helen: Nu stiu ce sa zic. Mie mi se pare o femeie ingrozitoare.
Cynthia: Te rog, ma simt atat de vinovata! Nu ma uri! Atat m-am
priceput eu. N-am ascultat nimic din ce m-au invatat la scoala.
Ceva legat de doua laturi egale ale unui triunghi isoscel. Si nu
am mobila acasa. Si voi aveti o mobila atat de draguta. Va
suparati daca ma intind si dorm si eu putin? Sunt extenuata. (Se
intinde pe pat si adoarme instant)
Nanny: Saracul copil.
Helen: De ce e aici? Nu o vrem aici!
Nanny: Unde este bunatatea ta? Saraca copila va trebui sa
traiasca toata viata cu propria prostie. Poate chiar va trebui sa
mearga la inchisoare, daca afla politia. Nu-i puteti refuza o
noapte de somn in liniste si siguranta!
Helen: Mda, poate ca nu. Dar putem s-o facem sa plece maine
dimineata?
Nanny: Vom vedea. Hai John, hai la culcare. Maine aveam o zi
plina. (Nanny, Helen si John se intind langa Cynthia care doarme
deja. Heblu

Scena 3

(Latrat furios de caine; bebelusul plange. Se aprinde lumina

peste cei patru intinsi in pat.)

Helen: Sa potoleasca cineva galagia asta.

John: Liniste, bebelusule!
Helen: Bebelusul latra?
John: O Doamne, cainele asta. (Catre Cynthia) Hei, tu, trezeste-
te. Fa-ti cainele sa taca!
Cynthia: Aveam un vis atat de frumos!
John: Fa-ti cainele sa taca!
Cynthia: Ce caine?
John: Cainele tau latra!
Cynthia: (amabila) Ah da, acum il aud. Probabil ca simte miros de
bebelus.
Helen: O Doamne!
Cynthia: Nu te ingrijora! Ii este foame. Aveti niste carne rosie?
John: Poate ca e niste carne rosie in frigider.
Cynthia: Pai, du-te si da-i o bucata si n-o sa mai latre.
(Zambeste) Ai grija sa nu-ti apuce mana. (John pleaca la
bucatarie)
Helen: De unde ai cainele?
Cynthia: Of, niste oameni groaznici il bateau in parc si mi-a
parut atat de rau pentru el incat i-am intrebat daca pot sa-l iau
eu.
Helen: Si ti l-au dat?
Cynthia: Da. M-au batut o vreme. Cam douazeci de minute, asa a
parut, poate a fost mai putin dar nu poti sa judeci corect in
situatia aia. Si apoi, eu si cainele ne-am tarat catre
apartamentul meu si de-atunci suntem mereu impreuna. (John se
intoarce din bucatarie cu un pachet cu bucati de carne si se duce
la cainele din hol. Caine latra si mai tare, apoi se aud sunete
de infulecat feroce; John revine)
John: A luat carnea.
Cynthia: Ii place mult carnea. Eu una sunt vegetariana. Am
incercat sa fac si cainele sa manance germeni de fasole si
broccoli macar din cand in cand, dar n-a mers.
John: Cineva ar trebui sa schimbe bebelusul. Cred ca a facut
dezastru pe-acolo.
Helen: Eu nu vreau. Sa-l schimbe Nanny.
Nanny: (fara sa se miste) Dorm!
Cynthia: Il schimb eu. Ador bebelusii.(Se duce la bebelus) Am
avut un vis minunat azi-noapte. Am visat ca v-am rapit bebelusul
si ca eu, cainele si bebe am luat un autobuz catre Florida si ne-
am simtit minunat pe plaja. (La cuvantul "rapit"cei tre se ridica
in capul oaselor si se uita la ea cu diferite grade de
ingrijorare) Ma tem ca toti ne-am ars foarte tare in vis dar nu
stiu daca am murit de la asta pentru ca m-am trezit de la
latratul cainelui. Ooo, bebelusul vostru este atat de morocanos.
Ce se intampla bebe? Nu iti place de mine?
Helen: E un bebelus tare tafnos. Nu suntem deloc multumiti cu
asta!
Cynthia: Stiu. Am o mica jucarie care o sa-i placa. Mi-au dat-o
asistentele la spital. (ridica o jucarie care zdrangane cand e
scuturata) Ei? E o chestie din aia rosie. Nu e draguta? Nu cred
ca bebelusul ma place. De ce nu ma placi, bebe?
Nanny:(cu mare lipsa de interes) De ce nu-i citesti? bebelusul
iubeste sa i se citeasca. (Iese ca se sa imbrace cu hainele de
bona)
Cynthia: O, chiar asa! (Se plimba prin camera cautand o carte)
Helen: John mai bine te-ai trezi si ai merge sa-ti cauti de
lucru.
John: Vreau doar sa dorm, lasa-ma in pace! (se ascunde sub perna)
Helen: Johna, ai niste responsabilitati! Uita-te la mine!
Cynthia: Am gasit o carte! Daca iti citesc, promiti sa-mi
zambesti, bebe?
John: Hai sa divortam. Ieri voiai asa ca hai sa divortam azi.
Helen: Acum nu mai e practic. Bebelusul are nevoie de tata si eu
am nevoie de sustinere financiara pana imi termin romanul.
Cynthia: Capitolul sapte. La scurt timp dupa ce Mamicuta Draga
castigase Oscarul pentru "Mildred Pierce", dadea buzna in camera
mea si a lui Cristopher, la trei dimineata, zbierand "Simulare de
incendiu! Simulare de incendiu!" (John si Helen se uita la
Cynthia un moment, dupa care isi reiau cearta)
John: Helen, ideea asta cu romanul e irealizabila. Tu nu-ti dai
seama?
Helen: Nu-i adevarat! Nanny a zis ca primul capitol e genial.
Nanny: (din culise) Poate nu chiar genial. Dar destul de
comercial as spune.
Cynthia: Apoi incepea sa toarne benzina pe perdele si sa le dea
foc in timp ce noi tipam si tipam. (tipa in joaca) Aaaaaa! Aaaaa!
John: Dar tu nu poti sa scrii, nu stii asta?
Helen: Ce stii tu? Ba pot! (Nanny re-intra cu tocul de hartie ud
al lui Helen)
Nanny: Citeste-i primul capitol, o sa vada el!
Cynthia: Incercam sa-l dezleg pe Cristopher de pat, dar Mamica nu
ma lasa.
Helen: (cu mandrie) Capitolul unu. M-am nascut. M-am nascut intr-
un azil de saraci in 1853 in Londra. (Cynthia continua sa-i
citeasca bebelusului in timp ce Helen citeste din romanul ei.
Nanny si John incearca din rasputeri sa-i acorde atentie totala
lui Helen dar atentia lor e iremediabil prinsa intre cele doua
lecturi. Intr-un tarziu John si Nanny sunt total dezorientati si
descurajati de cat de dificil sunt de urmarit ambele povesti)
Helen: Mama, oricine ar fi ea, m-a parasit
Cynthia: Cu cat se apropiau mai mult perdelele inflacarate
la usa unui bogatas, Dl Squire, de
patul lui cristopher, el striga in gura mare:
din Squireford Manor. Insa, niste
"Dumnezeule mare, salveaza-ma de Mamicuta!" Apoi Mamicuta
tigani blestemati au trecut pe a
luat extinctorul si a pulverizat
la usa Dlui Squire, m-au luat
perdelele si pe Cristopher
si m-au dus inapoi la azil. Prima si
pe mine. Apoi, cu lacrimi in ochi,
mea amintire este despre micuta Nell,
Mamica a strigat: "Curatati-va
fata cizmarului, calcata de o trasura
camerele!
cu patru cai.
Christina obraznica! Cristopher obraznic!

Uitati-va la mizeria asta!

Helen: (Incapabila sa mai suporte) VREI SA TACI DIN GURA? Incerc
sa citesc din romanul meu.
Cynthia: Ii citesc bebelusului.
Helen: Nu ma intereseaza ce faci. Esti musafir in casa asta.
Cynthia: Daca nu-i citeste bebelusului, o sa creasca fara sa
iubeasca literatura.
Helen: E bebelusul meu si o sa-l cresc cum cred eu de cuviinta.
Cynthia: Ba nu, e bebelusul meu! (il insfaca) Imi dau seama ca
visul meu era un semn ca trebuie sa fie al meu!
Helen: Da-mi-l inapoi odata!
Cynthia: Nu vreau! Voi nu sunteti parinti buni. Stiu ca sunt
vinovata de neglijenta in cazul bebelusului meu, dar macar a fost
o greseala. Eu iubesc bebelusii. Dar voi trei nu aveti inima. Nu
luati bebelusul in brate cand plange, il imbracati gresit si nu
se poate misca in pijama si sunteti amandoi atat de instabili ca
oameni, treceti de la o dispozitie la alta, incat sigur o sa-l
innebuniti. De asta nu zambeste niciodata. Oi fi eu uituca, dar
macar cu mine bebelusul are o sansa.
Helen: Da-mi-l inapoi! (Se repede la ea)
Cynthia: Nu te apropia de mine, ca-l arunc pe geam!
John: Doamne sfinte, e nebuna! (Toata lumea ramane nemiscata.
Cynthia se indreapta usor catre usa)
Cynthia: Voi pleca de-aici cu bebe si cu cainele si vom merge in
Florida, iar voi nu ne veti urmari.
Nanny: Ia visul ca o avertizare. Nu sta prea mult in soare.
Bebelusii au pielea foarte alba.
Cynthia: Stiu ce fac! Haide bebe, esti in siguranta cu mine. (Se
repede la usa, cainele latra.) Haide, catelusule, suntem doar eu
si bebelusul. (Latrat de caine, bebelusul plange)
Helen: Johne, ce ne facem!
Nanny: Ati putea sa faceti alt bebelus!
Helen: John, trebuie sa mergem dupa ea!
John: Am nevoie de amfetamine.
Helen: John, nu avem timp.
John: Ti-am zis ca nu trebuia sa o lasi sa stea aici.
Helen: Eu n-am zis asa ceva. Si oricum nu despre asta e vorba
acum. Trebuie sa fugim dupa ea.
John: Nici nu suntem imbracati.
Helen: Ah, esti imposibil. (Fuge afara)
John: Ai dreptate. Vin. (Fuge si el afara)
Nanny: (catre public, prietenoasa) Ei bine, e timpul sa plec de-
aici, cred. Am facut tot ce era de facut pe-aici. Asa ca voi
impacheta. (Observa ceva) Oh, si-a uitat jucarica rosie. Pacat.
(Ridica jucaria si citeste ceva pe ea) "Atentie. A nu se lasa la
indemana copiilor. Contine plumb, azbest si vopsea rosie nr. 2"
Se pare ca oricum nu era destinata copiilor. (Se uita la ea total
derutata) Dar care o fi menirea ei? (Inviorata de idee) Poate
totusi e o jucarie si atentionarea e sarcastica! (Arunca jucaria
in patut) Greu de spus! Atatea mistere. Dar copiii pot
supravietui in orice situatie, sunt creaturi rezistente/hotarate.
Se schimba mereu. Copiii, adica; au mare mobilitate. (Calda)
Suporta si indura. (Intra John si Helen cu bebelusul in brate.
Sunt usurati.)
John: Am reusit!
Nanny: A, da?
Helen: Da, proasta de ea a alergat chiar in fata unui autobuz. A
trecut direct peste ea.
John: A strivit-o!
Helen: Bebelusul a avut noroc ca a cazute chiar intre rotile
autobuzului.
Nanny: Chiar ca a avut noroc. Copiii sunt creaturi rezistente.
Helen: Cainele era in viata, asa ca John l-a impins in fata unei
alte masini, asa ca acum si el e mort.
John: Soferul era foarte nervos dar era prea complicat de
explicat, asa ca am inhatat bebelusul si am fugit.
Helen: Slava Domnului. (Se uita la bebelus) Bebelusul pare atat
de speriat. A fost o zi plina, nu-i asa? Daaaaa.
John: Nanny. Eu si Helen am discutat in timp ce fugeam spre casa,
asa ca lucrurile vor sta diferit de-acum. Imaturitatea mea a luat
sfarsit si de-acum o sa-mi asum responsabilitatea de tata si
Helen va fi mama. Si nu mai lasam niciun trasnit la noi in casa.
Helen: Asa este, John.
John: Asa ca, va trebui sa te rog sa pleci, Nanny. Eu si Helen am
decis amandoi ca esti nebuna.
N: Cand plange, sa-l luati in brate. Trebuie hranit in mod
regulat. Trebuie tinut curat. Fiti consecventi. Nu gaguriti acum
si peste o secunda tipati.
Helen: Renunt la cariera mea de scriitor, ca sa am grija de
bebelus. Si oricata ciuda as simti acum, n-o voi lasa niciodata
sa se vada.
N: Totul suna excelent. (Nanny zambeste tandru si face cu mana.
Iese)
Helen: (Dupa un moment) Of, John. Acum ma simt atat de singura.
John: Ne avem unu pe celalalt. Si pe bebelus.
Helen: E adevarat. A fi vrut sa nu am bebelus si in schimb sa
scriu "Scrupule".
John: Si eu mi-as dori sa fiu in McLean's dar parca hotarasem sa
fim pozitivi de-acum inainte.
Helen: Ai dreptate. Glumeam. Hai sa fim parinti. Buna bebeeeee.
(Pun bebelusul inapoi in patut)
John: (catre bebelus) Buuunaaaaa. Bebelusul pare tare speriat.
Helen: Normal, a fost o zi inspaimantatoare. Bebelusul nici macar
n-a vazut vreodata un autobuz, daramite sa fie sub rotile unuia.
(Cu dragoste, bebelusului) Nu-ti face griji, gogosica dulce. Mami
o sa te protejeze de-acum. O te protejeze de autobuze si caini si
oameni nebuni; si de orice altceva mai face poc noaptea.
John:(Jucaus) Poc, poc, poc
Helen:(Tandru) Asa e, John.
John: Si tati te iubeste, micutul meu cartof copt.
Helen:(Brusc, furioasa) TI-AM SPUS SA NU-I MAI ZICI CARTOF COPT.
John: Scuze, scuze. Iisuse. Nu mai ridica asa vocea in preajma
copilului. O sa surzeasca sau ceva.
Helen: Imi pare rau. Ma simt mai bine acum.
John: In regula, sa trecem peste. (Bebelusului) S-a terminat,
bebe. Esti in siguranta acum, micutul meu cart-...bebelus. Fara
tipete. Totul e in regula. Poti sa-i zambesti lui tati?
Helen: Sau lui mami?
John: Poti sa zambesti pentru tati si mami? Uite o micuta jucarie
rosie. (Ridica jucaria rosie) Nu te face sa zambesti? Nu? De ce
nu zambesti? ZAMBESTE, la naiba. ZAMBESTE!
Helen: Zambeste, bebelusule!
Amandoi: (nervosi) ZAMBESTE! ZAMBESTE! ZAMBESTE! ZAMBESTE!
Helen:(Multumita) Ooo, John, uite, zambeste!
John: Asa, bebeee!
Helen: Crezi ca se preface ca zambeste ca sa ne faca noua pe
plac?
John: Cred ca e prea mic ca sa fie asa de complex.
Helen: Bine, dar de ce sa zambeasca la noi cand am tipat la el?
John: Nu stiu. Poate e nebun.
Helen: Ma intreb care dintre ele e: e nebun sau ne face pe plac?
John: Uite, inca zambeste. Poate ii place jucaria. iti place
jucaria, bebelusule? haide, joaca-te cu ea. Scoate un sunet
amuzant, nu-i asa? Ding dong. Ding dong. (Bebelusul arunca
jucaria afara din patut) O, nu-i place jucaria.
Helen: Ce bebelus mofturos. (Jucausa) Bebe mofturos. Bebe
mofturos.
John: (Fericit) Inca mai zambeste.
Helen: Bebe mofturos.
John: Mofturosu' somnorosu'pisaciosu' (fussy wussy wussy ????)
Amandoi: Mofturosu somnorosu somnorosu mofturosu..... (heblu)

Actul 2
Scena 1

(O banca in parc. Trei femei la locul de joaca din parc. Se-aud

copii jucandu-se. Pe banca se afla: Helen, mama din actul 1; se
uita drept in fata, fumeaza si pare nefericita, ostila. Langa ea,
fara sa-i acorde momentan atentie, sunt Angela, draguta si
imbracata anost (poate fi jucata de aceeasi actrita care a jucat-
o pe Cynthia, dar trebuie sa fie stearsa, monotona) si Kate, o
tipa isteata, rea de gura, cu o esarfa in jurul gatului (poate fi
aceeasi actrita care a jucat-o pe Nanny, dar trebuie sa fie
vizibil diferita). Angela si Kate se uita drept inainte,
supraveghindu-si copiii, care sunt (in imaginatia noastra si a
lor) in public. Kate impleteste)

Kate: Ai grija, Billy!

Angela: E fiul tau?
Kate: Da. Billy. Are ochii mei si gura mea si nasul tatalui sau.
Angela (se uita in departare) Da, da, observ. Bineinteles, nu am
vazut niciodata nasul sotului tau, dar intr-adevar iti seamana la
ochi si la gura.
Kate: Nu te atarna cu capul in jos, Billy. O sa-ti spargi capul.
(Angelei) E nesabuit, cu unchi-su Fred.
A: A, Fred e unchiul lui preferat?
Kate: Nu. Nici nu-l cunoaste. Fred e mort. Aia e fetita ta?
A: Da, Susie. Ai grija la cap, Susie. Sa ai grija de un copil, e
ca un seviciu cu norma intreaga!
Kate: Asa este. Susie e un copil frumos. (se holbeaza la Angela
cu atentie) Cumva tatal ei e foarte chipes/aratos/frumos?
A: Da. Toata familia lui arata foarte bine.
Kate: Asta e foarte dragut. La noi in familie nimeni nu e prea
aratos. In afara de Fred, intr-un fel. Desi nu ti-ai fi dat seama
vreodata, avand in vedere cum s-a sfarsit, zdrobit tot.
A: Cum a murit?
Kate: In nebunia aia cu rolele. Nu stia sa patineze si a ajuns
sub rotile unui autobuz. (striga) Ai grija, Billy! (Inapoi la
conversatie) Nu cred ca exista copil urat, tu ce crezi? Adica
Billy s-ar putea sa ajunga un adult destul de urat, dar acum e
foarte dragut. Iar fetita ta e de-a dreptul frumoasa.
A: Multumesc. (Striga) Ai grija la fata, Susie. Sa nu cazi in ea.
Helen: Si eu am un copil sa stiti.
Kate: Poftim?
Helen: Pe mine nu m-ati intrebat nimic de copilul meu.
Kate: Pai, pentru ca nimeni nu vorbea cu tine.
Helen: Sunt si eu om. Merit putina amabilitate.
Kate: Care e copilul tau?
Helen: Acolo, intinsa pe jos. (Striga) Ridica-te, Daisy! Nu te
mai comporta ca o leguma.
Kate: Ce e cu ea?
Helen: E foarte deprimata. Doarme tot timpul. O pui in cada,
adoarme. O pui pe wc, adoarme. e un copil tare deprimant. Ridica-
te Daisy! Poate unul dintre baieti ar putea sa-i dea un bobarnac.
A: POate sufera de narcolepsie.
Helen: Asta se face de la o boala venerica, nu? Vrei sa zici ceva
urat despre mine, nu?
A: Narcolepsia este o boala. Din cauza ei, oamenii adorm mereu,
Ar trebui sa-ti duci fiica la doctor.
Helen: Toate bolile au cauza psihologica. N-am de gand sa-mi
irosesc banii pe vreun doctor idiot care habar nu are de nimic.
Doarme pentru ca nu vrea sa fie treaza. Nu are acel "joie de
vivre". RIDICA-TE, DAISY! Hei, tu, baietel....da, tu ala cu
batul...poti sa-mi ridici fata?
Kate: (Uitandu-se fix; dupa un timp) Billy, nu baga batul acolo,
e urat/nepoliticos.
A: De ce nu se misca?
Helen: O face intentionat. RIDICA-TE, BUCATA DE LUT! (catre
baiat) Trage-o putin de par!
Kate: Billy, lasa fetita in pace si du-te la locul de joaca.
(catre Helen) Nu vreau sa-mi incurajezi baiatul sa se ia de
femei. Nu e prea frumos sa-l inveti asa.
A: Tot nu s-a miscat. Poate a lesinat.
Helen: Face asta ca sa ma enerveze. Si i-a reusit. (Striga) TI-A
REUSIT, DAISY. ITI MERGE. (inapoi la ele) Asta e agresivitate
pasiva. Asa fac si eu cu sotul meu. El ma intreaba daca am facut
cina, iar eu ma intind pe covor si nu ma misc. El imi spune sa ma
ridic, eu nu ma clintesc. El se urca pe mine si incepe sa mi-o
traga. Eu ma prefac ca nu se intampla nimic. Ma mosteneste pe
mine. (Striga) FA CE ZIC EU NU CE FAC EU, DAISY. TI-AM MAI ZIS!
Kate: Nu asa se educa un copil.
Helen: Ce stii tu? Poate vrei un ochi vanat! Nu ma contrazice, ca
sunt in stare sa-i fac ceva rau copilului tau.
Kate: Ce-ai spus?
Helen: (Deodata sfioasa si feciorelnica) A, nimic! Eu mai mult
latru decat musc. (Striga cu rautate) Ridica-te, Daisy! (Ii canta
dulce lui Daisy)
(nota: e un cantec de copii) "Daisy, Daisy/Give me your answer,
do/I'm half crazy,/All for the love of you..."
(ostila, catre Angela si Kate) Cantati! (Ezita) CANTATI!
Toate trei: (Kate si Angela, stanjenite)
It won't be a stylish marriage,
I can't afford a carriage,
But you'll look sweet........ Helen: Sweet
Upon the seat..... Helen: Seat
Of a bicycle built for two.
Helen: S-a miscat?
A: Parca i-a tresarit putin mana.
Helen: Pun pariu ca l-a auzit. Iubeste cantecul asta. Nu-i asa,
Daisy? Ei bine, trebuie sa plec acasa. (Dulce) La revedere. (Cu
Daisy) Ridica-te, Daisy, mergem acasa, mama nu mai suporta nici
macar o secunda parcul asta! Ridica-te! (O ia razna) Ridica-te,
naiba sa te ia, ridica-te! Foarte bine, Daisy! Numar pana la
cinci si daca nu te ridic o sa te calc pe spate. Ma auzi?
1......2......3.....
A: Ridica-te, Daisy!
Helen: 4.....4 si jumatate......4 si trei sferturi.....A, uita-te
la ea!
Kate: Doamne, dar ce repede alearga! (Intorc capatele la unison,
privind-o pe Daisy cum dispare din vizorul lor)
Helen: Asa e ea! Foarte neconsecventa! Acum e catatonica si in
secunda urmatoare parca e o cometa.
A: Doamne sfinte, alearga direct spre autobuz!
Helen: Da, mereu a fost atrasa de autobuze. Mereu alearga chiar
in fata lor. De obicei soferul opreste la timp.
Kate: O Doamne, o s-o loveasca!
Helen: Ma rog, probabil o sa fie in regula! (K si A rivesc
terifiate, se aud frane, apoi se relaxeaza, oripilate dar
usurate)
Kate: Slava Domnului!
A: A fost cat p-aci!
Helen: Se intampla mereu. M-am obisnuit deja. (Deodata trece la
sentimente materne profunde si devine foarte suparata) O Doamne,
Daisy. O Doamne, era sa fie omorata. O Doamne! O Doamne! (Plange)
Daisy. Vin, iubito, nu te misca, dragostea mea, vine mama.
(Pleaca foarte suparata)
Kate: Fereasca sfantul.
A: Macar copilul e in siguranta.
Kate: Crezi ca ar trebui sa facem ceva?
A: Adica?
Kate: Nu stiu. Sa anuntam serviciile sociale sau ceva.
A: Nu stiu. Poate nu e copilul ei. Poate e doar bona.
Kate: Nu prea cred.
A: Nu cred ca ar trebui sa ne bagam.
Kate: Foarte bine. Nu facem nimic in legatura cu ea. Asteptam sa
citim in ziar ca a murit copilul.
A: Am citit despre copilul ala care a fost gasit ciopartit in
containerele de la Club 21. CBS o sa faca un film despre asta.
Kate: Nu cred ca televiziunea ar trebui sa exploateze
suferintele oamenilor chiar in halul asta.
A: Dar au atatea programe de facut. Trebuie sa umple timpul cu
ceva.
Kate: Presupun.
A: Nu mi-ar placea sa fiu director de televiziune. Ar trebui sa
ai mereu idei si daca dupa o vreme oamenilor nu le mai plac
ideile tale, te dau afara.
Kate: Te-ai abatut de la subiect. Ce-ar trebui sa facem in
privinta saracului copil?
A: Nu-mi place sa ma gandesc la asta.
Kate: Asta n-o sa-l ajute pe copil.
A: Nu-mi place sa ma concentrez pe un subiect prea mult timp. Ma
doare creierul.
Kate: Eu cred ca nici mama si nici copilul nu sunt sanatosi
mintal.
A: Probabil ca nu, dar cine mai e sanatos zilele astea? Totul e
in afara puterii noastre de a controla. Explozii chimice in
Elizabeth, New Jersey. Cineva a omorat-o pe Karen Silkwood. Sunt
o gramada de maniaci care o urmaresc pe Dolly Parton, incat
saraca femeie nici nu mai are chef sa cante. John Hinkley, David
Berkowitz, Ronald Reagan. E greu sa-ti mentii acel "joie de
vivre"in fata acestei deznadejdi universale. (pare trista,
ingrijorata pt un moment) Trebuie sa-mi cresc starea de spirit.
(Ia o pastila.) Am un amic farmacist, care imi da tot feul de
lucruri. O sa fiu vesela in cateva minute. (Asteapta sa-si faca
pastila efectul)
Kate: Foarte bine. Nu facem nimic. De-abia astept sa vad filmul
de la CBS despre un copil calcat de autobuz. (Striga) Billy, hai
sa mergem acasa. Billy! Nu pune batul acolo, e nepoliticos. Las-o
in pace pe Susie. (Socata) Billy! Nu pune nici aia, acolo! E
foarte urat! Pune-o la loc. (Catre Angela) Imi pare rau. E varsta
aia...
A: E in regula. Probabil o face in semn de afectiune. Mereu ma
gandesc ca sexul si afectiunea, sunt strans legate, nu crezi?
Kate: Nu prea.
Angela: Eu asa cred, Oamenii au nevoie de afectiune, stii? Susie
hai sa-i dai mamei o imbratisare. (Heblu)

Scena 2

(Inapoi acasa la Helen si John. Camera e plina cu jucarii, cateva

dintre ele, stricate. Chiar in vazul publicului e o gramada de
rufe. Doua picioruse cu adidasi rosii, ies din gramada de haine.
John si Helen stau de vorba)

John: Tot ce pot sa spun e ca sunt foarte suparat!

Helen: Stiu. Ai tot spus asta. Ai tot spus. Depaseste momentul!
John: Adica, nu cred ca suntem niste parinti prea buni.
Helen: De ce spui asta? A dat cumva autobuzul peste copil? Nu. A
dat cumva autobuzul peste ea saptamana trecuta? Nu.
John: De ce tot alearga in fata autobuzului? Care-i problema ei?
Helen: Nu-i nicio problema cu ea. E doar deprimata. Trebuie sa o
inveselim! (Se duce la gramada de rufe si vorbeste cu ea)
Inveseleste-te, Daisy! Ne deprimi!
John: Si de ce sta tot timpul in gramada asta de rufe? Tie ti se
pare normal?
Helen: Trece printr-o faza. Crede ca e un obiect neinsufletit.
Crede ca e un cartof copt, din cauza ca i-ai zis tu asa cand era
bebelus. (catre gramada de haine) Nu esti un cartof copt,
gogosica dulce. Esti dragostea lu' mami. Mami te iubeste. Mami nu
e suparata ca nu e romanciera/scriitoare si nici ca a ramas intr-
o casnicie nereusita doar de dragul tau. Mami e in stare de acest
sacrificiu. (se holbeaza la gramada de haine) Vezi ce
nereceptiva/apatica e. Poti s-o sarezi si s-o bagi la cuptor.
John: Helen, nu poti vorbi asa despre copil. Tu te-ai auzit?
Helen: Incercam sa demonstrez ceva, John! Nu vreau sa o gatesc
efectiv. N-ai niciun simt al ironiei. (catre Daisy) N-o sa te
mancam, Daisy. Mami vorbea la figurat.
John: Apropo de sarat si bagat la cuptor, ai gatit cina?
Helen: Daca am gatit cina? (Foarte rea, furioasa) Stai sa vad.
Nu-mi amintesc. Tu erai la somaj, iar eu eram la locul de joaca
si apoi Daisy a vrut sa se arunce in fata unui autobuz - imi
amintesc toate astea, cat despre cina, va trebui sa ma intind
putin si sa ma gandesc. (se intinde pe jos si nu se mai misca)
John: Helen, nu face asta iar! Stii ca ma scoate din sarite.
Helen, inceteaza sa te mai holbezi la tavan. Helen! HELEN! (Se
holbeaza; are o iesire scurta) FUTU-I MAMA MA-SII! (Ia o jucarie
de-a lui Daisy si o distruge) Am distrus o jucarie de-a lui
Daisy, Helen! Vrei sa mai distrug inca una? Helen, ridica-te!
Uita-te la mine. In regula, Helen. O sa distrug inca o
jucarie....(Se aude) Doamne Dumnezeule, asculta ce zic. Ce s-a
intamplat cu noi? Helen, distrugem saramanul copil. Iau fata si
te parasesc. O sa plecam de langa tine. (Se duce la mormanul de
haine) Ridica-te, Daisy...RIDICA-TE, NAIBII! (Incepe sa stranga
rufele si pe Daisy intr-o bocceluta) Foarte bine, daisy, va
trebui sa te car! Helen, o iau pe Daisy si rufele si te parasim.
(Pune mormanul pe umar) Nu stiu unde vom merge, dar plecam!
Helen, ma auzi? Helen, te parasim. Adio!
Helen:(se ridica) Si tu n-o sa vezi niciun ban din drepturile de
autor. (se intinde iar)
John: De unde drepturi de autor, Helen? Tu traiesti intr-un rai
imaginar. Plecam. (Da sa plece)Nu stiu unde plecam, dar undeva
mergem. (se opreste) Tousi, inainte de asta, am nevoie de o
bautura. Unde e vodka, Helen? Helen? (Pune rufele jos) Daisy,
stii cumva unde e vodka? Daisy? Helen? Daisy? Helen? FUTU-I MAMA
MA-SII, VORBESC CU VOI, SUNTETI SURDE? (Se aseaza pe podea) O
Doamne, cum am ajuns in situatia asta? Unde e vodka?
Helen: (Se ridica) E in rata de jucarie. (face exercitii de
dictie) Rata de jucarie, rata de jucarie, rata de jucarie. (Se
intinde inapoi)
John: Ah, da. Multumesc. (Se duce la rata de jucarie, cauta in
ea, scoate o sticla de vodka) De ce nu putem sa avem si noi un
bar ca oamenii normali? (Ia cateva guri din sticla de vodka)
Vrei, Helen? (Niciun raspuns) Daisy? Daisy? (Amarat) Nu e un
cartof copt, e un morman de 20% bumbac, 80% poliester....
(Pierdut) Baaaaauuuu!
Helen: (se ridica) Baaaaau! Bau-bauuuuu! Rata de jucarie. Rata de
jucarie. Cosasul Sasa cand coseste. Cosasul Sasa cand coseste.
Ma, me, mi, mo, mu! Ma, me, mi, mo, mu!
John: O, Helen, vorbesti din nou. Imi pare rau ca te-am intrebat
de cina! Vrei un cocktail?
Helen: Multumesc, sunt prea obosita! (se intinde)
John: (canta)Daisy, DAisy, give me your answer, do..
(urmatorul cantec) Nani, nani, somn usor
Mama o sa-ti invineteasca-un ochisor...
Helen: (intinsa pe jos, calma) John, nu sunt astea versurile.
John: Stiu, stiu, dar nu stiu versurile. (Canta)
Si daca ochiul se face mov
Mama o sa-ti faca un....
(vorbit) Ce rimeaza cu mov?
Helen: (se ridica) Nu stiu ca nu sunt dictionar de rime. Intreab-
o pe Daisy.
John: Daisy, iubito, ce rimeaza cu mov? Daisy? Daisy ce rimeaza
cu mov? Daisy? (Asculta; se pare ca primeste un raspuns) Spune
ca nu stie.
Helen:(cu usoara speranta) Macar a vorbit. Asta e ceva.
John:(inveselit) Da, asta chiar e ceva. (Bea. Scade lumina)

Scena 3

(Un scaun si un birou la care este asezata Directoarea. E

imbracata frumos dar are o aparenta severa)

Directoarea: (la interfon) Poti s-o trimiti pe domnisoara Pringle

inuntru, Henry! (Intra dra Pringle, o profesoara ce pare
cumsecade.) Iubesc sa am un barbat pe post de secretara. Face
toti banii! (In interfon) Ascute toate creioanele, te rog, Henry.
Si apoi verifica cafetiera. Buna ziua, domnisoara Pringle, ce
faceti?
Dra Pringle: Sunt bine, dna Willoughby, dar voiam sa va vorbesc
despre Daisy Dingleberry (nota: dingleberry inseamna gogele)
Directoarea: A da, copila aia ciudata care are rezultate foarte
bune la echipa de atletism.
Dra Pringle: Da, alearga foarte repede, dar simt ca...
Directoarea: Asteapta,te rog, un moment. (In interfon) Henry,
vrei sa verifici daca mai avem destul lapte fara lactoza pentru
cafea. Si apoi vreau sa mergi sa-i cumperi sotului meu un cadou
de ziua lui, din partea mea. Eu nu am timp. Multumesc, draguta.
(Inapoi la Pringle) Ma scuzi, ce spuneai?
Dra Pringle: Sunt cam ingrijorata pentru Daisy. Se descurca
foarte bine la atletism si in unele zile chiar si la clasa si
apoi, in alte zile doar se uita in gol si e foarte absenta.
Directoarea: Da. Ihi. Ihi. Inteleg. Mhm. Mhm. Continuati.
Dra Pringle: E vorba de compunerea ei de vara. Stiti? "Ce-am
facut vara trecuta"!
Directoarea: (Cu vadit interes) Ce-ati facut?
Dra Pringle: Nu, nu, nu, asta este tema eseului: ce ai facut in
vara care a trecut.
Directoarea: Dl Willoughby si cu mine am fost la mare in New
Jersey. El a crescut acolo. Ii aminteste de copilarie. De cand
era leganat pe genunchii mamei sale. De cand era imbratisat,
sarutat. Mmmmmmmm. Mmmmmmmmmm. (Scoate sunete de pupat si se
imbratiseaza singura; in interfon) Henry, scumpule, vreau sa-i
cumperi sotului meu lenjerie intima. Roz. Bikini. Calvin Klein
sau ceva asemanator. Sau poti sa comanzi din catalogul tau "Ah
Barbatii" daca nu dureaza prea mult. Dl WIlloughby e mediu.
Multumesc, Henry. (catre Pringle) Imi pare rau, despre ce
vorbeam?
Dra Pringle: Despre compunerea lui Daisy.
Directoarea: Ce-i cu ea?
Dra Pringle: Pai....
Directoarea: Asteapta un moment, te rog! (in interfon) Henry,
voiam sa spun ca dl Willoughby e mediu ca marime, nu ca tine
sedinte de spiritism. (rade; catre dra Pringle) Nu voiam sa fie o
neintelegere. Nu cred ca era, dar asa pentru orice eventualitate.
Eu una sunt pasionata de magia neagra. (scoate o lumanare neagra;
in interfon) Henry am scos o lumanare neagra si ma gandesc la
tine. (catre Pringle) Avei un chibrit?
Dra Pringle: Nu, imi pare rau. Cat despre compunerea lui Daisy...
Directoarea: Sunt ochi si urechi.
Dra Pringle: Deci...
Directoarea: E o figura de stil. Dupa cum puteti vedea sunt mai
mult decat ochi si urechi. Am cap, gat, corp, partea de jos a
corpului, picioare si labele picioarelor. (in interfon) Am
picioare, Henry. Sper ca te misti repede.
Dra Pringle: Fiti atenta la mine. Concentrati-va la ceea ce spun!
Nu am toata ziua la dispozitie.
Directoarea: Da, imi pare rau, asa voi face. Aveti dreptate.
Admir femeile puternice. M-am temut mereu ca as putea fi lesbiana
dar n-am avut ocazia sa experimentez acea parte a mea. Nu cumva
sunteti interesata? Sunteti singura. Poate ca dumneavoastra
sunteti lesbiana.
Dra Pringle: Nu sunt lesbiana, dar multumesc oricum.
Directoarea: Nici eu. M-am gandit ca poate as fi. (in interfon)
Henry, nu crezy ca sunt lesbiana, nu? (asculta) interfonul e
unidirectional, necesita reparatii. Oricum Henry e mut.
Dra Pringle: Dna Willoughby, va rog sa va astupati gura cu mana
pentru un moment si sa nu spuneti nimic.
Directoarea: Sunt ochi si urechi! (isi astupa gura cu mana)
Dra Pringle: Bun, multumesc. A fost tulburata de compunerea lui
Daisy. As
vrea sa o ascultati: "Ce-am facut in vacanta de vara" de Daisy
Dingleberry. "Carpe umede, intunecate. Proasoape ude, fetide. Un
ciobanesc german mare, maruntaiele lui imprastiate pe parbrizul
unei masini. E o amintire? Un vis? Sunt blocata, sunt blocata,
cum sa evadez? Incerc sa ma sinucid dar autobuzul opreste mereu.
Batranii si copiii au reduceri la transportul cu autobuzul si
totusi nimeni nu vrea sa ma omoare. Cum de am invatat sa vorbesc,
e incredibil. Sunt un cartof copt. Sunt un dovleac. Sunt o
leguma. Sunt un obiect neinsufletit care din cand in cand poate
alerga foarte repede, dar nu sunt cu adevarat vie. Ajutor,
ajutor, ajutor. Ma inec. Ma inec, plamanii mi se umplu cu apa din
ocean, dar tot nu mor, viata asta ingrozitoare merge mai departe,
chiar nu ma poate salva nimeni." (Dra pringle si directoarea se
uita una la alta) Ce credeti ca ar trebui sa fac?
Directoarea: Eu i-as da un 10. E foarte buna. Stilul e bun, putin
divagat dar e surprinzator. E un fel de combinatie socanta de
donald Barthelme si Sesame Street. Toata partea aia cu cartoful
copt. Mi-a placut.
Dra Pringle: Da, dar nu credeti ca fetita are nevoie de ajutor?
Directoarea: Da, un editor bun ar putea sa-i vanda niste ponturi,
dar totusi cred ca e departe de-a putea fi publicata. Cred ca
trebuie sa-si continue scoala, sa scrie compuneri, echipa de
atletism are nevoie de ea, nimeni nu alearga atat de repede. Cred
ca e cam prematur, dra Pringle.
Dra Pringle: Cred ca ar avea nevoie de o intalnire cu psihologul
scolii.
Directoarea: Eu sunt psihologul scolii.
Dra Pringle: Ce s-a intamplat cu dl Byers?
Directoarea: L-am concediat. Mi s-a parut ca o femeie e mai
potrivita pentru aceasta slujba.
Dra Pringle: Aveti studii psihologice?
Directoarea: Imi inchipui ca am. pot sa-l rog pe Henry sa
verifice daca insistati. Sigur nu sunteti lesbiana? Sunteti prea
dura, nu e deloc feminin! Si cred ca va luati de saracul copil.
Sunt semne promitatoare de creativitate, si dvs mai intai ati
vrut sa o fortati sa publice prematur iar acum vreti sa o
trimiteti la un psihiatru care sa-i taie elanul creativ in numele
a nu stiu ce zeu ingrozitor al normalitatii. Ei bine, atat am sa
va spun: nu voi permite sa-i strivit lui Daisy Dingleberry
creativitatea. Nu va vedea niciun psiholog cat timp va fi in
aceasta scoala iar dumneavoastra sunteti concediata din postul de
profesoara. O zi buna! (in interfon) Henry, draguta, te rog vino
si indeparteaz-o trupeste/fizic pe dra Pringle din biroul meu.
Dra Pringle: Nu e nevoie. Ma descurc singura. Dati-mi voie sa va
spun ca sunteti nebuna si regret ca aveti o pozitie de conducere.
Directoarea: Da, dar totusi sunt intr-o pozitie de conducere. (in
interfon) Nu-i asa Henry? Plecati de-aici inainte sa devin
violenta.
Dra Pringle: Imi pare rau ca nu ma lasati sa ajut copilul asta.
Directoarea: Sa ajutati copilul asta? Ar putea fi viitoarea
Virginia Woolf, viitoarea Sylvia Plath.
Dra Pringle: Moarta, vreti sa spuneti!
Directoarea: (tipa) Cui ii pasa ca e moarta atata timp cat e
publicata? Iesiti afara! (heblu)

Scena 4

(scena goala, un punct de lumina alba. dintr-un difuzor auzim o

voce de barbat - serioasa, cumsecade intr-un fel detasat,
pragmatic)
Vocea: Intra, te rog. (intra un tanar intr-o rochie simpla,
modesta. Tunsoare, pantofii si sosetele sunt barbatesti. se uita
catre fundul salii, de unde vine vocea. tanarul pare timid,
politicos) Spune-ti numele, te rog!
Tanarul: Daisy.
Vocea: Cati ani ai?
Daisy: 17 ani.
Vocea: As fi vrut sa primesc cazul tau mai devreme. De ce porti
rochie?
Daisy: O, imi pare rau, port rochie? (Se uita, e jenat) Nu mi-am
dat seama. Stiu ca sunt un baiat...un tanar. Dar am purtat atata
timp rochii incat in unele dimineti ma trezesc si pur si simplu
uit. (ganditor, lui insusi) Mai bine as goli sifonierul de toate
rochiile.
Vocea: De ce ai purtat mult timp rochii?
Daisy: Asa ma imbracau ai mei. Au spus ca nu stiau ce sex am, dar
ca trebuia sa fie unul din cele doua, asa ca au ghicit si au
ghicit gresit.
Vocea: Organele tale genitale pot induce in eroare?
Daisy: Nu, nu cred. Cred ca ai mei nici nu s-au uitat vreodata.
nu voiau sa deranjeze. A fost un soi de politete din partea lor.
Mama e destul de fragila iar tata se odihneste mult.
Vocea: Crezi ca au actionat din politete?
Daisy: Probabil. Dar totul s-a lamurit la un moment dat. Cand
aveam 11 ani, am dat peste o carte de medicina cu fotografii si
mi-am dat seama ca arat mai mult a baiat decat a fata, dar mama
si-a dorit intotdeauna o fata sau un bestseller, asa ca nu am
vrut sa o dezamagesc. Uneori insa nu stiu ce ma apuca, incat imi
venea sa dau in ei. Asa ca am asteptat ca mama sa aiba unul
dintre accesele ei de plans, am luat cartea de medicina - acum
aveam deja 12 ani - si i-am zis: "Ai vazut vreodata cartea asta?
Esti nebuna? De ce m-ai numit Daisy? Toti spun ca sunt baiat, ce-
i cu tine?" Si a continuat sa planga si a zis ceva de Judith
Krantz si ca nu mai are pui sarat si gata de bagat la cuptor si
apoi a zis "vreau sa mor"; si apoi a zis, Poate ca esti baiat,
dar nu vrem sa tragem concluzii pripite, asa ca hai sa asteptam
sa vedem daca iti vine menstruatia. Am intrebat-o ce inseamna
cuvantul asta si m-a palmuit si mi-a spalat gura cu sapun. Apoi
si-a cerut scuze, m-a imbratisat si a zis ca e o mama rea. Apoi
si-a spalat si propria gura cu sapun. Apoi m-a legat de masa de
bucatarie, a dat drumul la gaz si a zis ca mai avem doar putin.
Apoi a venit tata acasa, a oprit gazul si m-a dezlegat. Si cand a
intrebat daca e cina gata, ea s-a intins pe jos si nu s-a mai
miscat si el a zis, presupun ca nu, si s-a ghemuit langa frigider
si a incercat sa citeasca o carte, dar nu cred ca citea de fapt
pentru ca nu dadea pagina. Si apoi, pentru ca nu parea ca se mai
intampla nimic, m-am dus la culcare. (Pauza destul de lunga)
Vocea: Ce sentimente ai avut legat de aceasta intamplare?
Daisy: Stiam ca ceva e in neregula cu ei. Dar aveau intentii bune
si am simtit ca undeva in toata nebunia asta, tin la mine -
adica, ea si-a spalat si propria gura cu sapun, el m-a dezlegat.
Asa ca i-am iertat pentru ca imi voiau binele. Am incercat sa-i
inteleg. I-am compatimit M-am gandit sa ma sinucid.
Vocea: Prima sedinta s-a sfarsit. (se schimba lumina. in vazul
publicului, daisy se shimba de rochie si isi pune pantaloni si
camasa, poate chiar un pulover. in timp ce se schimba auzim
"nani, nani, somn usor" cantat destul de rapid ca dintr-o cutiuta
muzicala cu manivela. schimbarea rebuie sa fie cat mai rapida si
simpla. creste din nou lumina pe daisy) Aceasta este a doua
sedinta. Cum te simti?
Daisy: Acum am 19 ani.
Vocea: De ce ai asteptat doi ani intre prima si a doua sedinta?
Si nici nu ai sunat sa anulezi. Te astept de doi ani.
Daisy: Imi pare rau, ar fi trebuit sa sun dar am fost prea
deprimat. Aum sunt la facultate si de un an jumate trebuia sa
scriu o lucrare despre Johnathan Swift si "Calatoriile lui
Gulliver". Ma tot chinui s-o scriu dar nu stiu cum s-o incep.
Vocea: In situatii degenul asta cel mai bine e sa incepi cu
inceputul, sa continui cu mijlocul si sa inchei cu finalul.
Daisy: Am incercat asta. Dar nu ajung prea departe. Am ramas la
prima fraza: "Calatoriile lui gulliver de Johnatan Swift este o
opera cruda si usturatoare, care...." Ma tot blochez la "care".
Vocea: Observ ca azi porti haine barbatesti.
Daisy: (cu un soi de hotarare) Mi-am aruncat toate rochiile. Si
vreau sa-mi schimb si numele. Ma gandesc la Francis sau Hilliary
sau Marion.
Vocea: Alte nume?
Daisy: Rocky
Vocea: Ti-ai mai vazut parintii in ultima vreme?
Daisy: Incerc sa nu. Ma suna si plang, dar eu tin receptorul
departe de ureche. Apoi ma duc langa frigider si stau ghemuit
zile intregi.
Vocea: Cum te descurci la scoala?
Daisy: Nici macar nu sunt sigur ca sunt inregistrat. Nu e doar
lucrarea despre Johnatan Swift. Trebuie sa mai scriu o lucrare in
care sa compar o poezie de George Herbert cu un sonet de
Shakespeare; mai trebuie o caracterizare din Canterbury Tales; si
un eseu despre personajul american asa cum apare in Daisy Miller
a lui Henry James. (Daisy se uita in zare si canta) daisy,
Daisy/give me your answer, do/i'm half-crazy....(e grav, trist,
repeta versul) I'm half-crazy (devine mai trist, vorbeste incet)
""Sunt pe jumatate de umbre bolnava", spuse doamna din Shalott."
Vocea: Specializarea ta e Engleza?
Daisy: (isi indreapta atentia inapoi catre voce) Da. Am mostenit
dragostea pentru literatura de la ai mei. Mama e scriitoare. Este
autoarea Tablei de materii a romanelor Scrupule si Printesa
Daisy. Iar tatalui meu ii placea sa citeasca. Cand era langa
frigider, citea adeseori. Imi place sa citesc. Din cand in cand
am visul asta ciudat in care sunt un bebelus in patut si cineva
imi citeste cu voce tare "Mamicuta draga", si un caine mare tot
maraie la mine, si apoi un camion imens sau un autobuz, cade din
cer si ma omoara. Apoi intotdeauna ma trezesc.
Vocea: Acesta este finalul celei de-a doua sedinte. (Lumina se
schimba brusc. De-acum inainte aceste schimbari bruste vor
reprezenta trecerea timpului si o vom gasi pe Daisy in mijlocul
sedintelor de terapie. Nu se va face heblu, schimbarile se vor
face rapid)
Daisy: Dle Doctor sunt atat de deprimat incat abia daca pot vorbi
la telefon. De parca pot functiona doar doua ore pe zi. Am o
dorinta enorma de a nu simti nimic.
Vocea: Acesta este finalul celei de-a treia sedinte. (schimbare
de lumina)
Daisy: Stiti, cand reusesc sa ma ridic din pat, ma culc obsesiv
cu oameni. Mereu ma uit la oameni pe strada sa vad cu cine m-as
mai putea culca.
Vocea: O sa faci multe boli venerice.
Daisy: Stiu, deja am cateva. Doar ca, vedeti, in timpul sexului
exista 10-20 de secunde in care uit cine sunt si unde sunt.De-
aici si obsesia asta. Dar e ridicol sa pierzi ore intregi cautand
se, doar pentru alea 10-20 de secunde. E o risipa de timp! Nu-i
de mirare ca nu reusesc sa termin lucrarea despre Gulliver.
Vocea: O, tot nu ai terminat lucrarea?
Daisy: Nu. Sunt in anul I de cinci ani deja. N-o sa iau niciodata
licenta. In fiecare toamna la inscriere, toata lumea rade de
mine.
Vocea: E finalul celei de-a 53-a sedinte. Ne vedem marti.
(shimbare de lumina)
Daisy:(infuriat)Si cel mai mult ii urasc dn cauza inconsecventei.
Acum ma alinta si ma tin in brate si-mi dau Nyquill si in secunda
doi dau drumul la gaz, sau se intind pe podea sau ma ameninta ca
ma calca pe spate. Cum au indraznit sa se poarte asa? Care-i
problema lor? Nu eu am cerut sa fiu adus pe lume. Daca nu stiau
cum sa creasca un copil, mai bine isi luau un caine; sau o pisica
- sunt mai independente - sau un hamster! Dar sa ma lase pe mine
nenascut!
Vocea: Este finalul sedintei cu nr 215. (schimbare de lumina)
Daisy: A trecut pe langa un cuplu, ieri pe strada. Aveau un copil
de patru ani intre ei si se certau intr-una, parca erau nebuni.
Am vrut sa le iau copilul si....
Vocea: Si?
Daisy: Nu stiu. Sa-l arunc in fata unei masini, probabil. Era
prea tarziu ca sa fie salvat. Dar macar putea sa moara.
Vocea: E finalul sedintei cu nr 377. (schimbare de lumini)
Daisy:(epuizat de ani intregi de vorbit) Presupun ca parintii mei
nu sunt de fapt rai si poate ca planul meu de a angaja un ucigas
platit ca sa-i omoare, e prea exagerat. Nu sunt rai sunt doar
tulburati mintal. Si au intentii bune. Dar nu e de ajuns sa ai
intentii bune.
Vocea: Cum merge lucrarea ta despre Gulliver?
Daisy: Sunt prea deprimat.
Vocea: Din pacate saptamana viitoare voi fi in vacanta.
Daisy:(nu e dispus sa discute despre asta) Nu sunt multumit de
numele meu actual.
Vocea: Voi lipse doar o saptamana.
Daisy: Am purtat o rochie saptamana trecuta.
Vocea: Nu voi lipsi atat de mult.
Daisy: Si m-am culcat cu 30 de persoane.
Vocea: Sper ca te-ai simtit bine.
Daisy: Si nu pot sa-mi asum raspunderea pentru ce voi face
sapamana viitoare.
Vocea: Te rog, te rog, am nevoie de o vacanta.
Daisy: Bine, bine, ia-ti prostia de vacanta. Sper sa ploua.
Vocea: Incerci sa ma manipulezi.
Daisy: Da, dar am intentii bune. (se schimba lumina. O manie
intunecata si pesimista) Doctore, sunt in terapie de 10 ani. Am
fost anul I la facultate 6 ani si anul II 4 ani. O sa-mi ia o
viata sa platesc imprumutul pe care l-am facut pentru porcaria
asta de scoala. (cu voce pierduta) Nu stiu. Ma simt blocat!
Vocea: Da?
Daisy: A. Si mi-am mai amintit ceva ce uitasem, altceva ce mi-au
facut parintii. Era in perioada cand stateam in gramada de rufe.
Vocea:(vocea lui tradeaza putin faptul ca ii e de-ajuns) Da?
Daisy: Mama imi promisese ca-mi da inghetata daca ma ridic macar
10 minute din gramada de rufe, si cand chiar m-am ridicat, se
pare ca ea uitase ca dezgheta frigiderul si toata inghetata se
topise. (ofteaza) Tipic. (Brusc incepe sa se aprinda) Avea
facultate. Cine uita ca s-a apucat sa dezghete frigiderul? Sa n-
o urasti, pur si simplu?
Vocea: Cati ani ai?
Daisy: 27.
Vocea: Nu crezi ca a venit timpul sa treci peste toate astea?
Daisy: Ce?
Vocea: Nu crezi ca e momentul sa-ti vezi de viata ta? Da,
parintii tai au fost imposibili, dar asta s-a intamplat demult. E
timpul sa treci peste. De ce nu-ti termini naibii lucrarea despre
Gulliver? De ce nu-ti alegi naibii un nume? Secretara mea a facut
crampa scriitorului de cand tot schimba dosare de la Rocky la
Butch la Cain la Abel la Tootsie la Nordeploaie la Elizabeth I la
Elizabeth a II-a la PONCHITA PEARCE LA MARY BAKER EDDY! Inteleg
ca ai avut un inceput greu dar REVINO-TI IN FIRE! Esti destept,
ai resurse, nu poti sa-i invinovatesti la nesfarsit. TRECI PESTE!
(Daisy a ascultat tot, rusinat si in disconfort, nestiind cum sa
radpunda. Apoi.)
Daisy: DU-TE DRACULUI! (Heblu)

Scena 5

(Acasa la Helen si John. O cutie mare cu panglica; pe ea o cutie

mai mica, tot cu panglica. Un banner mare pe care scrie "La multi
ani, Ponchita". John are doua sticle de vodka, Helen foloseste un
inhalator Vicks.)

Helen:(inhaland) Mmmmmmmm, iubesc aroma asta. Aproape ca ma face

sa-mi doresc sa fi fost racita. (Inhaleaza) Mmmmmmmm delicios.
Ah, exista lucruri placute in viata. (Striga catre culise) Daisy,
dragoste, esti gata? Vrem sa vedem cum iti vine cadoul!
John: Credeam ca-l cheama Ponchita.
Helen: John, ti-am zis toata ziua ca l-a chemat Ponchita doar in
luna martie, acum cativa ani. In ultima vreme si-a zis Charles
Kuralt, dar acum ca a implinit 30, s-a hotarat sa-mi faca un
cadou si sa revina la numele Daisy. (Striga) Daisy! Te asteptam!
John: As fi vrut sa ma anunte si pe mine cineva. As fi schimbat
banner-ul.
Helen: Banner-ul este un gest foarte dragut, John. Il apreciem cu
totii. Ne doare in cur ce scrie pe el. Iarta-ma. N-am vrut sa
injur. Ne doare in fund ce scrie pe el. Daisy, iubitule! Mami si
tati vor sa te vada cu cadoul. (Intra Daisy purtand un kilt
scotian; pare trist dar a hotarat sa fie politicos si sa nu
tulbure apele. Isi tine pantalonii in mana.)
Helen:(admirand kilt-ul) Vaaaaai. Iti place, iubire?
Daisy: Nu sunt sigur.
Helen: Nu e rochie. Vreau sa fie clar. E un kilt scotian.
Barbatii scotieni il poarta in zone muntoase, si tot aerul face
bine la potenta daca porti boxeri in loc de chiloti normali care-
ti distrug sperma. Nu-i asa, John?
John: Nu eram atent!
Helen:(Impacata cu situatia.) Asa e, nu erai atent. Niciunul
dintre noi nu era. Eram toti cu mintea in alte parti. (Catre
Daisy) Tatal tau a devenit scientolog si suntem foarte incantati.
Acum, daca se taie, nici macar nu-i mai punem leucoplast, doar ne
uitam cum sangereaza.
John:(Bucuros, povestind o anecdota amuzanta) M-am taiat azi-
dimineata. In timp ce ma barbieream. O taietura urata pe laba
piciorului. Cu atata vodka si flurazepam si cu greutatea
aparatului de ras, am cazut. (Rade) In timp ce incercam sa ma
ridic, mi-am taiat laba piciorului. Mama nu m-a lasat sa-mi pun
un bandaj pentru ca acum crede ca sunt scientolog.
Helen:(ferma) Asa este! Asta cred! Ponchita, iubitule, scuze,
vreau sa spun Daisy, esti atat de tacut. Iti place cadoul de ziua
ta?
Daisy: Mi l-ai dat crezand ca o sa-mi placa din cauza ca esti
nebuna sau mi l-ai dat ca o aluzie rautacioasa la faptul ca m-ai
imbracat ca o fata in primii 15 ani ai vietii mele?
Helen:(cu sinceritate) Ti l-am da crezand ca o sa-ti placa.
Pentru ca sunt nebuna. SUnt nebuna pentru ca am ramas intr-o
casnicie nefericita si nu mi-am urmat drumul. Dar nu sunt
frustrata. Si acum ca tatal tau a devenit scientolog, o sa devin
si eu Martor al lui Iehova si o sa fortez oamenii din
supermarket-uri sa citeasca Turnul de veghere. Poate ca Turnul de
veghere o sa ma publice. Cu siguranta cineva trebuie s-o faca,
intr-o zi.
John: Mama ta trece printr-o faza religioasa. Cocktail, cineva?
(Ofera una dintre sticle)
Helen: Tatal tau numeste bautul din sticla, cocktail. Intr-un fel
e adorabil. Nu multumesc, dragule, bea tu. Ah, azi imi place
viata. Si tu ai facut 30 de ani ceea ce inseamna ca ma apropii de
moarte si ca mi-am risipit tineretea - ah, asta ma bucura. La
multi ani, iubitule. (il saruta pe Daisy)
John: Nu si-a deschis inca celelalte caoduri.
Helen: Da, Daisy, iubitule, mai avem si alte cadouri. Uite aici
unul. (Daisy lasa pantalonii pe canapea si deschide un cadou mic.
E o cutie de aluminiu, din care sare un "sarpe" la fel ca in
prima scena. Daisy se sperie. John si Helen rad incantati) Lui
Daisy mereu i-au placut surprizele. Si acum, deschide cutia mai
mare. (Daisy deschide cutia mai mare. Nanny tasneste din cutie,
chiuind, asemenea sarpelui. Daisy cade pe spate.)
Nanny: AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Ughi! Bughi! Ughi! Surpriza!!!
Helen: Sa cantam cu totii!
Halen, John si Nanny: (Canta "Multi ani traiasca" pe muzica de la
"Frere Jacques.")
Daisy: Asta cine mai e?
Nanny: Sunt matusa-ta Mamie. (nota: Auntie Mamie e un film de
comedie bazat pe un roman de Patrick Dennis) (Rade) Nu, glumesc.
Sunt ANTICRISTUL! (Rade) Nu, glumesc. (Tandru) Sunt matusa-ta
Nanny. (Helen il conduce pe Daisy la Nanny care a ramas in
cutie.)
Helen: Ea e Nanny! Ti-o amintesti pe Nanny?
Daisy: Imi amintesc ceva. Dumnezeu stie ce. De ce ati cantat
"Multi ani traiasca" pe melodia gresita?
Helen: Pai, Nanny ne-a spus ca trebuie sa platesti drepturi de
autor ca sa canti adevaratul "Multi ani traiasca". Egoistii care
au scris melodia asta nu mai trebuie sa ridice niciun cacat de
deget toata viata lor , iar eu ma chinui ca un sclav cu Tabela de
Materii a "Pasarilor Spin". (Pauza) Si totul din cauza ca tatal
tau n-a fost in stare sa-si castige existenta. (Se uita la John;
spune cu totala si necrutatoare sinceritate:) Of, de ce nu mori
naibii odata? (Rade) Ha, ha, glumesc. Sunt bine.
Nanny:(Lui Daisy, ca unui bebelus.) Bunaaaaa. Bunaaaaaa. Te
ochisoli albastli flumosi avem aici. Guguuuu. Guuuuguuuuu.
(Brusc.) TACI! Iti amintesti, iubire?
Daisy: Putin. Incerc sa nu-mi amintesc prea multe. Nu ma ajuta la
nimic.
John:(Canta beat pe melodia corecta.) Multi ani traiasca, Mul....
Hele: SHHHT!! Spionii de la UCMR (Uniunea compozitorilor) sunt
peste tot.
(John intoare capul cu emotie, uitandu-se dupa spioni.)
Nanny: Ma bucur atat de mult sa vad ce mare a crescut unul dintre
bebelusii mei. Si ce rochie draguta. Materialul se asorteaza cu
ochii tai.
Helen: Nu e o rochie, e un kilt.
Nanny: Ma rog, orice ar fi ii vine foarte bine.
John:(canta) Multi ani traiasca....
Helen: Te rog, John, te rog. (I se pun un nod de plans in gat) Nu
ne permitem sa platim drepturi de autor. (Incepe sa planga)
Nanny:(Catre Helen, linistind-o) Hai gata, gata. TACI! Ha, ha.
(Helen pare speriata; apoi ea si Nanny se imbratiseaza si rad)
Ah, toti bebelusii mei cresc atat de puternici si sanatosi, sunt
atat de multumita. Ce lucreaza bebe?
Helen: Merge la facultate. A fost boboc timp de sase ani si e
impotmolit in anul doi de sapte ani.
Nanny: 13 ani de facultate! Bebe trebuie sa fie foarte destept!
Helen: Intampina greutati in a-si scrie lucrarea de inceput de an
I, despre Calatoriile lui Gulliver. Cum mai merge, Rocky? Pardon,
Daisy!
Daisy: Am terminat-o! Ma gandeam sa v-o citesc!
Helen: Vai, ce prilej de bucurie. John mai esti aici? John? Daisy
o sa ne citeasca.
Nanny: Numai putin, sa-mi pun ochelarii. (isi pune ochelarii,
asculta cu atentie.)
Daisy:(Citeste de pe o foaie de hartie) "Calatoriie lui Gulliver"
este o opera caustica si amara....care ma deprima ingrozitor.
Helen: O, deja imi place.
Daisy: "Pana la finalul cartii, Guulliver ajunge sa fie de acord
cu regele din Brobdingnag ca omenirea este, citez, "cea mai
daunatoare rasa de paraziti odiosi, pe care natura a putut sa-i
rabde sa se tarasca pe suprafata pamantului", am incheiat
citatul. La finalul cartii, Gulliver respinge omenirea si decide
ca prefera compania cailor in locul oamenilor. Trebuie sa
intelegem dezgustul lui Gulliver fata de umanitate dar si ca pana
la final innebuneste. Totusi, nu doresc sa mai scriu lucrari in
care sa analizez aceste lucruri, deoarece sunt de acord cu
Gulliver si gasesc ca intreaga lume, inclusiv profesorii, merita
sa li te adresezi mai putin decat cailor. Totusi, nu-mi plac nici
caii, asa ca dupa 13 ani de facultate, am hotarat ca nu sunt
facut pentru facultate asa ca ma retrag. Da-o dracului de
diploma, ma fac sofer de autobuz."
Helen: Este excelenta, cred ca vei lua o nota foarte mare. John,
nu-i asa ca e foarte buna? Si ce interesant ca vei fi sofer de
autobuz. Mereu ai fost atras de autobuze.
Nanny: SI eu iubesc autobuzele. Ador toate mijloacele de
transport in comun! Pericolul deraierii, apropierea de oameni,
mirosurile, mizeria. Sunt ca o bacterie! - oriunde ma aflu,
infloresc. (Ii zambeste lui Daisy)
Daisy: Ma bucur ca va place lucrarea. Trebuie sa va mai spun ca
urmeaza sa ma casatoresc.
Helen:(Luata prin surprindere) Te casatoresti? Fascinant! John,
simt ca nu participi la conversatia asta!
John: Ma intreb cum se scrie "dipsomanie"?
Helen: John esti prea tanar ca sa-ti scrii memoriile. SI in plus,
eu sunt scriitorul in familia asta.
Daisy: Nu intentionam sa ma casatoresc, dar e insarcinata.
Helen:(si mai surprinsa) Insarcinata, ce frumos!
John: D-I-P...
Helen: John, fii prezent in propria-ti viata acum. Asta nu e un
cocncurs de ortografie, e o discutie ca de la parinte la copil.
Daisy: E a 1756-a persoana cu care m-am culcat, desi doar a 877-a
femeie.
Helen:(scurta pauza) Conversatia asta e atat de interesanta, ca
nu stiu ce sa ma fac cu ea.
Daisy: Nu cred ca o iubesc, dar nici nu am folosit vreodata
cuvantul asta; si chiar cred ca o plac.Faptul ca a ramas
insarcinata a parut ca un semn ca e momentul sa ne casatorim.
Asta si cu faptul ca i-am cerut numarul de telefon.
John: S-O-M...
Nanny:(cantand) K-E-Y, M-O-U-S-E.
John: Asa e, multumesc.
Nanny: Mi se pare minunat. Felicitari, Daisy.
Helen: Ei bine, tatal tau si cu mine avem o multime de sfaturi.
Sa nu-i dai bebelusului Nyquill pana la trei ani. Noi am gresit
cu tine.
Daisy: Nu ma intereseaza sfaturile voastre.
Helen: Noi am ascultat lucrarea ta ingrozitoare. Poti avea macar
amabilitatea/decenta de a asculta rahaturile pe care avem sa ti
le zicem.
John:(Se uita afara.) O, DOamne, iar vine bufnita aia. (Se lasa
in jos, se lupta cu aerul.)
Helen: Tatal tau are probleme iar. John, dragule, incearca sa
scrii ortografic/spui pe litere, delirium tremens. Asta e un
cuvant distractiv.
John: Z-B-X
Helen: Nu, dragule, esti extrem de departe. O Doamne, acum are
de gand sa faca asta toata noaptea. E imposibil sa discuti cu el
cand silabiseste. Dar, Daisy, tu esti aici asa ca vom vorbi noi,
nu-i asa? Ti-am pregatit o cina delicioasa. Am comandat mancare
chinezeasca.
Daisy: Nu cred ca pot sa raman la cina.
Helen: Dar e ziua ta de nastere. Mie nu-mi place mancarea
chinezeasca. ce sa fac cu ea?
Daisy: Mi-e greu sa va spun.
Helen: Poftim?
Daisy: Am hotarat sa nu mai vorbesc cu tine si cu tata penru
cativa ani, ca sa vad daca voi fi mai putin nervos.
Helen: Nervos? De ce esti nervos?
Daisy: Sa vad daca pot raspunde. (Se gandeste) Nu, nu cred ca
pot. Imi pare rau. Multumesc pentru kilt, e cazul sa plec.
Helen: Sa pleci?
Nanny: Bebe, iubire, lasa-ma sa-ti dau eu niste sfaturi, inainte
sa pleci.Sa faci multe controale medicale. Pe langa
promiscuitatea ta, parintii tai te-au expus la plumb, azbest si
vopsea rosie nr 2, de la o jucarica pe care ai avut-o. In plus,
evita ploaia acida, contaminarea cu dioxina si orice pastile care
ar putea contine cianura. Incearca sa eviti raditiile si arsurile
de gradul trei dupa ce vin exploziile atomice. In sfarsit,
incearca sa capeti simtul umorului. S-a dovedit medical,ca rasul
si buna-dispozitie ajuta oamenii sa faca fata tensiunilor vietii
moderne, care daca ar fi tinute in interior, ar cauza cancer,
hipertensiune si colon iritabil. (Zambeste) Bun! Ma bucur mult ca
te-am vazut, succes pe viitor; Helen, daca ai putea sa ma
expediezi inapoi in Eureka, California, cat de repede poti, ti-as
fi recunoscatoare. (Nanny dispare inapoi in cutie)
Daisy: Despre ce jucarie vorbeste?
Helen: Ei, cine stie? Probabil ca memoria ii joaca feste. Trebuie
ca are cam 103 ani sau asa ceva. Flexibila femeie.
John: D-E-L...
Helen: Ah, delirium. Asa e mai bine, dragule.
John: E-R-I...
Daisy: Trebuie sa plec!
Helen: Of! Of, mai stai putin, Daisy iubitule!
Daisy:(Incercand sa fie ingaduitor.) Bine. (Sta cam cat ai numara
pana la trei.) Asta e, gata. (Se ridica din nou) Cred ca o sa-ti
innapoiez kiltul asta si te sun este cativa ani, daca ma simt mai
putin ostil.
Helen: Asta ar fi minunat, multumesc, Daisy! (II innapoiaza
kiltul. Isi ia pantalonii de pe canapea dar nu si-i pue, ci se
indreapta catre usa. La usa se opreste si sa uita catre mama lui.
Pare ranita si nauca. Se uita la ea cu regret si o ciudata
combinatie de antipatie si tandrete.)
Daisy:(cald) Adio. (Daisy pleaca)
Helen:(Recita, cu mare durere in voce)
"Mai ascutit decat dintele sarpelui, e sa ai un copil
nerecunoscator."
John din ce e asta?
John: D-E-L...
Helen: De unde e asta, John!
John: E-R-I, M-O-U-S-E. Gata! Dar ce e delirimouse?
Helen: Dumnezeu stie, John! (John observa kiltul din mainile lui
Helen)
John: O, alt kilt!
Helen: Nu, dragule. Daisy mi l-a innapoiat. A zis niste lucruri
foarte urate, apoi a plecat.
John: Poate era nervos din cauza bannerului.
Helen: (sarcastica) Da. Poate asta e. Cu toate astea, "a gresi e
omeneste, a ierta este divin." Asta de unde e?
John: Din "Dictionarul de maxime si cugetari" al lui Bartlett.
Helen: Ah, esti inutil. Nanny din ce e asta? Si "Mai ascutit ca
limba sarpeului" - "dintele" - de unde e asta?
Nanny: (din cutie, iritata) Nu ai am nimic de zis. Trimite-ma la
posta.
Helen: Trimite-ma la posta. Ce viata ordonata are Nanny. Cat o
invidiez.
John: Oh-oh. (Se fereste de alta bufnita, lasandu-se in jos)
Helen: Zboara foarte jos, lighioanele astea, nu-i asa John? John
ma intreb daca sunt prea batrana ca sa mai fac un copil. Am putea
incerca din nou. (John se lasa din nou in jos.)Dar poate ca nu
ai dispozitia necesara in noaptea asta. Putem vorbi maine despre
asta. (Se uita afara cu tristete, se simte singura)"Maine si
maine si maine"(Foarte trista) John, din ce e asta? Nanny?
(Niciun raspuns, ofteaza) Asa se uita clasicii. (Se uita
afara.Scade lumina.)

Scena 6:

(Patutul din prima scena. Daisy, imbraca normal, in haine

barbatesti intra cu o femeie pe nume Susan. Susan e draguta si
delicata si placuta. Stau deasupra patutului.)
Susan: Buna, bebeeeee. Bunaaaaa. Guuguuuu Guuuuuu. Ce bebelus
dragut. Nu e nemaipomenit cum ajungi sa-i iubesti instant?
Daisy: Da, presupun ca da.
Susan: Spune-i buna bebelusului, Alexander!
Daisy:(Destul de formal, rece) Buna.
Susan: Alexander, esti prea rigid. Fii mai prietenos cu copilul.
Daisy: Buna. (Mai bine) Ii stim sexul, nu-i asa?
Susan: Da, e baiat. Nu-ti amintesti ca am trimis carti postale in
care scria, Alexander si Susan Nevsky sunt mandri sa anunte
nasterea fiului lor Alexander Nevsky Jr?
Daisy: Da. Eu imi amintesc. Verificam doar daca nu cumva esti
nebuna si-o sa zici dintr-odata ca e fata.
Susan: Nu, nu sunt nebuna. Buna alexander jr. (Catre Daisy) Ce
ciudat ca te numesti Alexander Nevsky. Ai stramosi rusi?
Daisy: Ca sa fiu sincer, nu. Mi-am luat singur numele asta. Mi-a
placut coloana sonora a filmului. Mereu am avut probleme cu
numele.
Susan: E un nume dragut. (Bebelusul incepe sa planga)
Daisy: O Doamne, plange!
Susan: Aoleu. Ma intreb ce-ar trebui sa facem.
Daisy: Nu sunt sigura. (Tac o vreme.) Poate ar trebui sa-l luam
in brate. (Susan ia bebelusul in brate)
Daisy: Dumnezeule, cum ai facut asta?
Susan: Incearca si tu. (Ii da bebelusul. Daisy tine bebelusul
intr-un mod ciudat; bebelusul incepe sa planga)
Daisy: Nu-i place de mine.
Susan: Leagana-l putin. (Daisy il leagana)
Daisy: Hai gata, gata. (Bebelusul se opreste din plans.)
Susan: De ce nu-i canti ceva?
Daisy:(canta) Nani, nani, dormi usor/Mama o sa-ti.... (Daisy se
gandeste, se uite in gol o vreme apoi schimba finalul)
...cumpere un pudel negru.
Susan: Astea sunt versurile?
Daisy: Nu stiu versurile. (Canta)
Si daca pudelul cel mare si negru o sa te atace
Mama pe spate o sa te....
(Isi da seama si reface versul....)
Mama....pe spate o sa-l calce
Si cand o sa creasca bebe mare si puternic
Bebe o s-o ajute pe mama sa...rescrie acest cantec
Susan: Ce dragut, Alexander. (Daisy se uita la Susan. Zambeste
putin. Ii canta impreuna.)