Prolog

Toată viața îmi voi aminti acest moment. Momentul în care am atacat. Momentul când
a trebuit să riscăm tot. Acel moment mi-a schimbat viața. Mi-a arătat de ce sunt în stare,
de ce trebuie să mă feresc. De ei. De persoanele ca ea. Și asta nu e tot, în acea zi, am aflat
că prietenia este cea mai importantă. Dacă nu ai prieteni pe care să te bazezi, atunci ai
șanse mici de reușită. Dar dacă ai prieteni adevărați, orice e posibil. Și, cine știe, poate să
fii diferit e un lucru bun.
5 fete într-o sală de bal, legate de un stâlp, amenințate cu pistolul.
Blonda, mândră cu pușca în mână, stă pe scări și trage spre tavan cu zâmbetul larg.
Vroia să mă ucidă. Știam asta. De aia ne-am și dus la bal. Nu de alta, dar suntem a 12-a A.
Poate că suntem tinere și poate că vrem să dăm timpul înapoi. Un lucru e sigur. Un Imon
nu renunță niciodată. Iar în cazul meu, eu sunt Imon 21.
Asta poate că sună stupid, dar în acest moment, tot ce-mi trece prin cap este că îmi
doresc să nu mai fiu Imon! Dar trebuie să încerc să rabd. Tot ce vrea ea de la mine. Asta
înseamnă...
Planul B. Nu vreau să fie aplicat. Speram căse va trece peste partea asta. Nu vreau să
fiu închisă știind că prietena mea e la un pas de moarte. Dar, sper că Charlie știe ce spune
și că va merge.
Cum a început totul? Păi, cred că mai durează până blonda va coborî. Ce-ar fi să îmi
ascultați puțin povestea. Povestea unei Imone și a prietenelor ei care au încercat să
oprească totul.

Capitol I

Prima zi de școală.
 Cel mai nasol e să te trezești dimineața pentru a te duce la școală. Prima zi ar trebui să
fie ușor, dar când Narcisa e cu tine în casă, e cel mai nasol moment al zilei. Narcisa, bona
mea din România a venit până în Cicago pentru a avea grijă de mine și de Charlie când
mama era plecată în Spania.
- Amber, mă auzi?
- Da, Vă aud.
- Ghiozdanul e pregătit. Du-o pe Charlie după ce termini tu. Eu am programare la
sală.
- Sunteți sigură că nu aveți nevoie să învățați limba mai întâi?
- Da, dragă. Sunt gata de ori ce. Dar, cum se întreabă: Unde e toaleta?
- Narcisa...
- Bine, vei întârzia. Eu plec. Ne vedem la 10.
Ziua acea, momentul, momentul treziri... a stricat tot farmecul primei zi de școală. Dar,
cu toate astea, mă ridic și îmi îmbrac ținuta. Un tricou galben și blugi deschiși. Lipsea
pentița galbenă care nu e la locul ei. Adică pe birou.
- Charlie, mi-ai luat cordeluța? Strig după ea.
Peste 10 minute, era în pragul uși, cu exact aceiași ținută ca a mea.
- Îmi trebuie!
Da, când ai o soră de 8 ani care știe tot, e greu să ai lucrurile tale.
- Chearls, ești blondă, nu îți stă bine cu ea.
- Iar tu ești... vopsea...
- E blond,negru.
Da, eu nu am părul blond, brunet sau roșcat. Îl aveam combinat. Jumătatea de jos era
blond, iar jumătatea de sus era neagră. Acesta este și motivul pentru care am ajuns să vă
povestesc povestea mea. Sincer, chiar e frumos părul meu. Chearlie îl urăște.
- Ești singura persoană din lume cu părul așa. Dacă îl tunzi, tot așa îl ai. Apropo, nici
ție nu îți stă prea bine.
Am spus că e enervantă, nu? Păi, eu nu mint de obicei. Și așa e acum, se va schimba
mult. Are un an întreg pentru asta. Ups, spun prea multe.
- Ești gata? Vi cu mine mai întâi, apoi mergem la tine. Vom fi gata la 12.30. eu ies cu
fetele. Dacă vrei, poți veni și tu.
- Vine și Ana?
- Sigur.
 Ana era una dintre prietenele mele. Apropo, numele meu este Kate Amber Walker.
Curând, toată viața mea va lua o întorsătură teribilă. Dar, momentan, e doar prima zi de
școală.
După ce Charlie a decis cu ce se v-a încălța, ieșim din casă. Am luat motocicleta până la
liceul meu, care era foarte aproape. Da, numai pentru motocicletă am permis momentan.
Dar dau examene pentru permisul de conducere. În Ianuarie dau examenul. Sper să trec.
Revenind la partea cu prima zi.
Ana, Belle, Jen și Elizabeth erau deja în curte. Charlie a alerget spre Ana, iar eu spre
Belle și Jen.
- Kate, ce faci, fat-o? Întârzi în prima zi dintr-a 12-a?
Asta e Jen. Punctuală și certăereașă. Părul blond deschis și ochi căprui.
- Scuze, a trebuit s-o duc pe Charlie să-și ia un suc.
- E ok, Kate. Ori cum, și Belle a întârziat.
- Elis, am vorbit despre asta!
Elizabeth, loială, dar glumeață. Se pricepe să țină un secret. Dar nu dacă vine din partea
lui Belle. Păr șaten și ochi verzi. Belle avea păr brunet și ochi albaștri.
- Uite, ne certăm degeaba. Doamna Christine ne-a spus să mergem în clase. Noi te-
am așteptat. Acum, hai!
Ana, vorbăreață și jucăușă. Păr blond, ochi albaștri. Toate avem ceva în comun. Ne
sustinem una pe alta. O, și ne spunem tot. E, aproape tot.
Ne îndreptăm toate șase spre clasa noastră. Când intrăm, colegi noștri stăteau cuminți
și se uitau la orarele lor. Doamna Christine ne spune să ne așezăm pe primul rând. Orarul
meu.
Vineri aveam exact același ore ca și Marți. Of, mocar știu că se va termina repede toată
chestia asta.
După ce doamna prof termină ce are de spus și o duc pe Charlie la școala ei, o aștept
alături de Jen și Ana. Belle și Elizabeth au mers so comande Pizza.
Când ni le alăturăm, începem să povestim despre nedreptatea pe care o avem în
orarele noastre.
- În primul rând, ora de istorie trebuie să fie pusă lunea! Se plângea Jen.
- Nu, trebuia pusă Joia. O contrazice Belle.
- Ba de loc. Trebuia pusă prima oră Marți, spune Elizbeth.
- Nu, trebuia să dispară!
 Ne uităm toate la Charlie. Ea habar nu are despre ce e vorba. Dacă nu am face istorie...
ei, nu prea sunt bună la învățat. De loc. Am C media pe tot parcursul scoli gimnaziale și
vreo 3 C- pe parcursul liceului. Nu am luat niciodată o notă mai mare de C.
- Asta nu se poate, Charlie, îi explică Ana. Trebuie să aflăm mai multe despre
George Washinton.
- Da. Și sora ta mai mare va trebui să ia măcar un A.
- Jen, Nu îmi trebuie A. Trebuie doar să mă feresc de un F. Atâta tot.
- Recunoaște, Kate, dacă nu iei măcar un B, vei regreta.
Da, când prietenele tale sunt eleve de A-, e greu să ai numai C. Adică 9 vs 6. Greu.
- În seara asta stăm la tine. Părinți noștri sunt plecați, deci putem sta o săptămână!
Spune Jen
- Super, Narcisa are o saptamană liberă.
- Sper că faci Pizza!
Da, ador să gătesc. Și, ei bine, totul se poate strica. Dar nu și pasiunea mea pentru
gătit.
Capitolul II

Seara fetelor

Acasă, Charlie m-a ajutat să fac o delicioasă pizza. Evident, a trebuit să îi fac ei una
separat. Am lasat-o pe ea să o facă. Avertisment, nu vă lăsați surorile mai mici să pună ce
vor pe pizza. Uita asa m-am ales eu cu o pizza Duuulce. Adică cu jeleuri topite și
scârboase. Am pus deasupra niște frișcă și Jeleuri normale ca să arate mai OK.
Jen a venit pe la 18.34, Belle și Ana s-au întâlnit pe drum. Elizabeth nu a venit. Am
servit ambele farfuri cu Pizza. Mai întâi pe cea făcută de mine, apoi pe cea făcută de
Charlie. Ana a luat o felie din Pizza dulce a lui Charlie.
- Wow, Charlie, este delicioasă!
La avul acestor cuvinte, Belle și Jen au luat și ele câte o felie. La finel, am luat și eu
una. Un gust divin. Ca o pizza făcută de o expertă. Adică o fetiță de 8 ani. Combinația de
frișcă cu jeleurile topite și cele intacte era super.
- Promite-mi că îmi faci și mie una de ziua mea. Kate, Ce ai pus în ea? Mă întreabă
Ana
- De fapt, Charlie a făcut-o.
Ana s-a uitat atent la Charlie zâmbind. Era fața pe care o făcea când Charlie gătea ceva
delicios. Dar acum, am găsit gustul adevărat al unei pizza!!!
Elizabeth a intrat grăbită în casă. Asta s-a întâmplat pe la 21.54. S-a așezat și a luat o
felie din pizza pe care am făcut-o eu. Apoi, una din cea făcută de Charlie. I-a plăcut mai
mult a mea decât a ei. În sfârșit cineva a gustat și minunata mea pizza.
- Mama a primit ieri o cutie cu pastine. Ceva asemănător cu tămâia.
- Și Narcisa a primit. PoiMaine este nu știu ce mare zi.
- E ziua Imon. Ziua în care o persoană v-a fi aleasă să fie Imon.
- Ce este un imon? O întreb pe Belle.
- O persoană care dacă bea ceai și citește ori ce. Gen, citește cuvântul Istorie, v-a ști
tot ce este legat de istorie. Absolut tot. Există unul pe Secol. Adică, practic, unul v-
a apărea maine și acela va fi singurul din univers.
 - Tare, mersi pentru discursul istoric, Jen. Dar nu trebuie să fiu Imon ca să fiu un
maestru șef!
Am râs toate 6. Probabil că, cineva născut pe 1.1.2000 ar putea fi Imon. O, stai, urmează
discuțiile despre ziua noastră.
- Deci, pentru că suntem născute consecutiv, eu zic să ne ținem petrecerea pe 6. Spune
Belle.
- Ce? Eu sunt născută pe 2 iar Kate pe 1. Ar trece vreo 5 zile până am avea parte de
petrecere. Spune Ana.
- Eu sunt născută pe 3 iar Jen pe 4, Belle. Am putea să o ținem pe 2 sau 3. Să fie la
mijloc. Știu că ești născută pe 5, dar nu putem aștepta atât de mult...
Erau discuți zilnice. Mereu se terminau cu Ana zicând ,, Mai avem timp,, , la fel ca și de
data asta.
- Ok, eu mă duc la somn. Micul dejun e la 6.30 iar plecarea e la 7.15. Ne vedem cu
Sarah în stație la 7.45 și ajungem la liceu la 7.55. Noapte bună!
Când mă duceam spre camera mea, mă simțeam copleșită. Speriată, poate. Existau 7
paturi în casa asta. În camera mea erau suprapuse două paturi, în camera mamei erau tot
două, una dintre cele două camere de oaspeți unde de obicei dormea Narcisa era 1 și în altă
cameră de oaspeți Tot una. și al lui Charlie. Ana urma să stea în camera mea în patul de sus,
Belle și Elizabeth în camera mamei și Jen în camera de oaspeți în care nu dormea Narcisa.
Deci, un pat liber.
M-am trezit la 5.30 și am început să fac clătite pentru 6 persoane și 5 cafele. Lui Charlie i-
am făcut un ceai de plante. Cât timp clătitele erau pe tigaie, eu priveam pe geam. Vântu
bătea iar copaci se clătinau.
Prim clătită a fost gata. Și, se pare că pe Ana a trezit-o mirosul. A venit în bucătărie și s-a
așezat.
- O cafea pentru Ana vine imediat.
Îi pun pe masă ceașca ei de cafea.
- Ești sigură că tatăl tău nu se supără? O întreb.
- Nu, probabil e prea ocupat cu FBI.
Ana era fica șefului de la FBI. Nu se prea lăuda cu asta. Chiar dacă e supe ca tatăl tău să
conducă cea mai tare agenție din Lume.
- Ana, ști că tatăl tău poate fi foarte protectiv când vine vorba de dispariții.
- Neah, el crede că sunt la mama.
- Ști că te iubește, nu?
- Să zicem.
 A patra clătită a fost gata.
- Știi, dacă aș fi Imon, m-ar omorâ. Asta e Legea. El adoră legea.
- Știi, eu nu cred că te-ar omorâ. Am vorbit ieri cu el. Te iubește mult. Da, dacă aș fi
Imon, nimeni nu ar fi de partea mea.
- Noi am fi.
Iau a 6 clătită.
- Știi, eu nu prea beau ceai.
- Ce? Dar ce bei când ești răcită?
- Cafea. Îi spun.
- Ok. Maine îți fac eu adevărata băutură. Un ceai marca Ana.
- Bine. Doar o dată.
A 16 clătită. 6.00 Jen a venit în bucătărie.
- O cafea pentru Miss Jennifer.
- Mersi.
Iau o ceașcă și i-o dau. Apoi, iau o a 17 clătită.
- Și clătite? Întreabă Jen.
- Le așteptam pe Chearlie, Belle și Elizabeth.
Jen oftează. O știu prea bine. Ar mânca și în somn. Era pasiunea ei. Pe lângă pictat. Da, era
pictorița anului. De 4 ani.
- Hei, crezi că Charlie ar putea sparge contul bancar al mamei? Am cumpăratniște
tocuri cu cardul ei. Nu vreu să afle.
Da, Charlie era o super Hackeriță. Deșteaptă când venea vorba de internet. Unul dintre
avantajele de a fi Kate Amber Walkers. Poți beneficia la propiu de sora ta.
Îmi trec mâna prin păr. De obicei, uit că îl am diferit față de al orcui. Dar, măcar nu va
trebui să mă vopsesc. Sincer, eu cred că Charlie este un Imon. Dacă se năștea acum 18 ani...
Ori cum, cine știe? Poate că ceva se va schimba secolul ăsta.
Sincer, nu cred că mă pricep prea bine la calculator. Noroc că o am pe Charlie. Dacă nu, nu
aș fi avut de loc laptop. Și, sunt foarte fericită că o am. Dar, ne certăm foarte des. Nu mint.
Chiar foarte des.
- De ea depinde.
- Știu. Ar trebui să înveți și tu de la ea. Îmi spune Jen.
- Da, poate altă dată...
Am terminat clătitele. Toate.
 - Charlie, Belle, Elizabeth, veniți!
5 minute și ele au venit.
- Prea devreme! Spune Belle.
- Da, Charlie, cum reziști?
- Sunt obișnuită.
Pun pe masă 6 farfuri cu clătite. Pun unt și sirop pe ele. Fetele le savurează liniștite. Asta
ce înseamnă? Le place? Nu le place? Cel mai silențios mic dejun.
- Deci? Cum este micul dejun? Le întreb fiindcă nu mai am răbdare să aflu dacă fac
clătite bune.
- Sunt uimitoare! Ești o vrăjitoare!
Ana adoră să mănânce clătite cu sirop. Când avea 6 ani, spunea că siropul e o poțiune a
vrăjitoarelor din cauza Harry Potter. Doamne, ce-am urât filmul ăsta!
Masa a decurs bine. După ce mi-am luat fusta cu lanțuri și ștrampi negri, alaturi de un
tricou negru închis cu mâneci largi la încheietură. Fusese al Anei. Dar, ia nu prea era fan al
chestiilor de genu, asa că... mi le dă mie pe toate. Și lui Jennifer din când în când.
Plecăm spre stația de autobuz. Acolo ne vedem cu Sarah, sora vitregă a lui Belle. Apoi,
când ajungem la școală cu dita mai întârzierea de 23 de minute. Logic, doamna Charity s-a
supărat. Și când ea se supără, înseamna un C-. Categoric! Dar, de data asta am scăpat doar
cu C. Noroc Chior! Cu C mare!
După terminarea orei, fetele au rămas în clasă să facă un plan ca să afle cine va fi Imon.
Tocilare...! Da, nu poți schimba cine ești peste noapte. Sau poți?
Pe hol, m-am dus la mașina de cafea. Am setat ca automatul de cafea să-mi facă un
capuccino. Auzeam laptele din paharul meu. Când cafeaua a fost gata, am smulso din aparat.
M-am dus din nou pe hol și am dat un telefon. Am sunat-o pe Isabel, o fată cu care mă
împrietenisem în Romania.
Nu îmi răspundea. Dar, fix în acel moment, cineva s-a izbit în mine, vărsândumi cafeaua. Și
m-a dărmat complet. Of, ce i-aș face dobitocului.
- Vei pe unde mergi, dobitocule!
- Scuze.
În acea secundă, i-am observat părul. Brunet. Ochi albaștri sclipitori. O față rotundă.
Semăna cu... cu nimeni. Era deosebit.
- Scuze pentru cafeea. Eu doar... se scuza el.
- E ok, era nou, se vedea asta. Hei, ești nou?
- Da. Clasa a 12-a.
- Perfect, dacă vrei, te duc eu.
- Serios? Ar fi perfect.
Fața îmi părea cunoscută. Puțin.
- Sunt Kate.
- Caleb. Mai șii? Clasa a 7-a.
- A, da. O singură zi.
- Exact.
- Mergem în clasă?
- Sigur.
Nu pot să cred. Dar, ziua acea nu a fost bună. Cea dintra 7-a. Urma să aflați de ce.
 Capitol 3
Trecutul...

Tocmai intrasem în clasă. profesoara, ni-la prezentat pe noul nostru coleg, întrun fel de
neuitat. A folosit cuvinte normale, dar un accent trist.
- Copii, el este Caleb. O să fie în clsa noastră de acum înainte.
După ce că ana nu a venit la școala, el s-a folosit de aceasta ocazie. Se părea că o cunoștea
foarte bine. În pauză, mi-a spus că Ana nu era cine știe ce fată. Doar pentru că tatăl ei este
sef FBI, nu înseamnă că trebuie să fie tratată ca o regină. El nu-i spunea Ana. Ci Annie.
Mă enerva fantastic. Însă, asta a fost doar începutul. Eu bănuiam că nu are 14 ani. Pentru
că a turnaat o doză de energizant pe gât. Probabil avea cam 16 ani... nu știu exact. Dar era
clar că ceva nu are Ok. Eram sigură de asta,
Pauza următoare, când m-am întâlnit cu el, mi-a spus că mo cunoaște bine și că mă place.
I-am ars o palmă peste față și două bicioare în locul sensibil. Parcămi-era milă de el. Apoi, cât
plângea de durere, i-am spus ceva ce să nu uite niciodată.
- Nemernicule, ai venit să te uiți după fete? Pun pariu că nici nu ești la gimnaziu.
Nenorocitule!
Am mers în clasășiam stat tăcută. Profesoara ne-a spus că trebuie să avem un
comportament calm în situați critice. În acel moment, Caleb a intrat în clasă și s-a așezat în
banca lui. Adică lângă mine. Nu-mi era rușine. Dar nu prea suportam să stau lângă el după
ce a făcut mai devreme. Vroiam să plec de acolo pe vecie.
După ora de mate, am alergat din clasă pe scările de marmură, până la cantină. Caleb a
venit după mine. I-am spus că ori ce ar încerca să-mi spună, nu vreau să îl ascult. A tăcut și s-
a așezat la masă, fără tava de mâncare. Așa, că în timp ce așteptam ca bucătarul să îmi dea
porția de chiftele, am mai cerut o înghețată pentru Caleb. M-am dus la masa lui și i-am dat-
o. El a zâmbit într-un felgroaznic. Deci, am presupus că se gândea la faptul că este un cadou
pentrru scuze. Nu! Nu era.
Asta nu a fost pertea cea mai rea. Partea cea rea s-a întâmplat în ultima pauză, după ora
de Engleză. Ne-am dus în sla de sport. Scuze, mă corectez, m-a dus în sala de sport.
 - Celeb, ce vrei? Îl întreb nervoasă.
- Ascultă, eu nu sunt elev. Sunt într-a 10-a. Sunt spionul FBI. Nu-i spune lui Annie că am
fost aici, ok?
- Caleb, ce se întâmplă?
Eram amuzată. Râdeam. Apoi, când i-am văzut chipul serios, am realizat că nu glumea. De
ce venise? De ce???
- Știu că ai multe întrebări, poliția nu va face nimic, dar tu da.
- În ce fel de misiune mai exact?
- Păi, trebuie să analizez elevi di Chicago pentru test Imon. Se pare că nu sunt aici. Dar
un strop de Imon trăiește în Chicago. Nu voi spune nimănui, dacă nici tu nu o vei face,
ok?
Cum adică test Imon? Să fi fost eu? O doamne, era de rău?
- E de rău?
- Să zicem. Dar voi avea eu grijă de asta. Până atunci, nu te mai gândi l ziua asta.
S-a înmuiat. Apoi, și eu la fel. Ceva mă atrăgea la el. Ceva, dar nu știu exact ce.
- Îmi promiți?
- Da, Caleb. Promit.
Apoi, când nu eram atentă, m-a sărutat. Stai puțin, de la capăt. APOI, CÂND NU ERAM
ATENTĂ M-A SĂRUTAT!!! M-am desprins din sărutul lui, cu o expresietristă.
- Caleb, nu pot.
- Știu, e vina mea. Nici eu nu pot. Ori cum, s-ar putea să nu ne mai vedem vreodată.
- Știu. Dar, poate șeful FBI te va lăsa să mai vi aici.
- Tata? Nu prea cred.
- Stai, ești frate cu Ana?
Devennea tot mai ciudat. Fratele Anei? Asta era ceva ce nu auzi în fiecare zi.
- Da, sunt. trebuie să plec.
A ieșit grăbit din sală. Cu un mic zâmbet. Iar eu, am plecat de acolo, cu ochii în ceasul de
pe telefon.
 Capitolul 4
Propunerea
Pe drum am fost cât se poate de tăcută. Când ajungem la lift,care era folosit foarte rar de
elevi, mai des de mine și Ana, îl opresc pe la mijlocul drumului. Caleb se uită dintr-o dată la
mine, cu o privire care părea curioasă.
- De ce ai venit, Caleeb? Spun fără să mă uit la el.
- Să te meditez. E clar că ai nevoie.
Nici el nu se uită spre mine. Bun, deci vrea să fie serios? Îi arăt eu cum e să fi serios.
- Serios? Nu mi-ar strica...
- Perfect. Apropo, operațiunea Imon s-a extins în Italia, Spania și România.
- Super, acum poți pleca să îi ajuți.
- Asta n-o să se întâmple.
Stai, am auzit eu bine? Întorc capul spre el și îl privesc direct în ochi... el se uită la mine cu o
privire din care înțeleg că vorbește serios.
- Vorbesc serios. Mă asigură el.
Pornesc din nou liftul, dar de data asta, mergem la parter.
- M-am gândit că poate nu ai rămas repetent trei ani, îi spun zâmbind.
- Ai dreptate, ne vedem azi la 12 la ieșirea din Chicago. Uite numărul meu.
Îmi dă numărul lui. Apui, fără să mă gândesc prea mult, mă interesez despre ce fel de
meditați este vorba.
- Bine, ce vom face?
- Nu te vei aștepta la asta.
- Ok, atunci ne vedem mâine.
Pleacă fără să privească înapoi. Urât din partea lui. Stai, eu ce trbuie să duc mâine la
ieșirea din Chicago. Și ce adresă? Ce naiba, Caleb?
 Trenuie să merg în clasă. Îmi dau seama că Ana nu știa nimic despre Caleb. Adică, mă
gândesc că nu ar fi venit la mine dacă ar fi știut. Ori cum se poartă de parcă nici nu îl
cunoaște. Nu ne-a povestit niciodată despre el. Asta este foarte ciudat.
În clasă intră Becca. O fată blondă cu șuvițe Șaten deschis, cu ochelari și părul lăsat liber.
Purta o pereche de blugi nugri și un pluover cu guler. Avea ochi căprui. Era nouăla școală
pentru că nu o mai văzusem niciodată în școală. Avea un ghiozdan plin de culoare roz
deschis. S-a așezat în fața mea. Din spate, îi puteam vedea părul creț atât de bine, încât am
crezut că a luat o medalie pentru cel mai frumos păr din Chicago. Cer este că nu vorbea
nimeni cu ea. Am vrut să o întreb ce face, dar m-am abținut. După, s-a apucat să facă ceva,
un proiect sau ceva de genu. Nu știu exact, nu prea reușesc să văd ce face acolo. Părea un
proiect individual sau ceva ce face o fată ca ia deobicei. Poate că vă gândiți că era o tocilară.
Nu părea genul acela de fată. Dar, este cineva ce știe ceva ce eu încă nu aflasem.
Doamna de chimie a intrat în clasă. Nu a scos nici un cuvânt. Se așează la catedră, face
prezența în o oarecare ordine alfabetică. Idea era că noi toți, toată clasa, eram români. Ei
bine, prietenele mele aveau origini românești.
Așa eram trecuți în catalog. În ordinea alfabetică eu, firește că eram ultima. Se pare că pe
fata cea nouă o chema Becca. Un nume excepțional. Cred că ar putea fi acceptată în grupul
nostru de prietene. Asta dacă vrea și Ana. Of, de ea depinde tot. Of, Doamne!
Profa tot tăcută era. Stătea liniștită, picior peste picior în rochia ei neagră care i se lipea
de genunchi. Se găndea la ceva foarte atent. Sau era îngrijorată. Nu mă prea pricep să
ghicesc emoțiile oamenilor. Niciodtă nu m-am priceput. Ei bine, cred că ea se gândea la ceva
gen, să le spun sau nu? Așa credeam eu. Însă, în timp ce ea se gândea, Ana mi-a trimis un
bilet. L-am deschis cu grijă, pentru a nu-l rupe. ,, Pizza după școală?,,
I-am trimis și eu unul, ,, De ce nu? Vrei să vorbesc cu fata nouă?,,. Il-am dt iar ea a dat din
cap aprobator. Așa că am atins-o pe spate. Ea s-a întors spre mine.
- Salut, eu și câteva fete mergem la pizza după școală, vrei să vi și tu? Îi șoptesc, în așa
fel încât profa să nu ne audă.
- Sigur. Vreți să vă duc eu sau...
Nu apucă să termine ce are de zis că profa se apucă să vorbească.
- Copii, sunteți liberi toată săptămâna. Nu întrebați de ce dar vă rog să nu mai veniți la
școală. O zi bună.
A ieșit din clasă și a trântit ușa. Cum adică liberi prima săptămână de școală? Ce e în
neregulă cu orașul acesta? Te pomeni că are legătură cu extratereștri sau Imoni. Ar fi tare
asta. Sincer, a doua variantă ar fi posibilă. Nu contează. Becca se ridică și vine spre mine.
- Deci, vrei să vă duc eu cu mașina sau aveți voi?
 Stai o secundă, are mașină! Nu pot să cred! Eu abea peste câteva zile dau examenul. Ce
norocoasă este Becca.
- Ne-ai putea duce tu? Noi nu am dat încă examenul.
- Sigur! Rar se întămplă ca cineva să mă invite în oraș!
Îmi iau ghiozdanul, iar Ana, Belle, Elizabeth și jen vin spre noi. Vorbesc puțin cu Becca în
timp ce eu o sun pe soră-mea. Telefonul sună și ea răspunde repede.
- Io, Charlie, ce faci?
- Bine, am terminat, ce să fac?
- Ai liber toată săptămâna, nu?
- Da.
- Păi, eu și fetele mergem la Pizza. Vrei să vi și tu?
- Normal. Te aștept. Pay!
- Pay!
Merg la Becca și o întreb dacă o puteam lua și pe Charlie. Ea îmi spune că se poate. Așa
cămergem în curtea școli unde erau două mașini gri și o limbuzină neagră. Bănuiam că vom
merge cu una dintre mașini, dar ea a urcat în Limbuzină. Așa că asta facem și noi. Eu mă pun
în față. Iar fetele în spate. Îi spun Beccăi de unde săo luăm pe Charlie.
Când Cherlie urcă înăuntru, o tot laudă pe Becca. Pentru mașină, evident! Nici nu mă
aașteptam să fie altfel. Peste 5 minute, Becca dă drumul la High Hopes. Toată lumea se
apucă să cânte.
Beyond the horizon of the place we lived when we were young
In a world of magnets and miracles
Our thoughts strayed constantly and without boundary
The ringing of the division bell had begun
Along the Long Road and on down the causeway
Do they still meet there by the Cut?
There was a ragged band that followed in our footsteps
Running before time took our dreams away
Leaving the myriad small creatures trying to tie us to the ground
To a life consumed by slow decay
The grass was greener
The light was brighter
With friends surrounded
The nights of wonder
Looking beyond the embers of bridges glowing behind us
To a glimpse of how green it was on the other side
Steps taken forwards, but sleepwalking back again
Dragged by the force of some inner tide
At a higher altitude with flag unfurled
We reached the dizzy heights of that dreamed of world
Encumbered forever by desire and ambition
There's a hunger still unsatisfied
Our weary eyes still stray to the horizon
Though down this road we've been so many times
The grass was greener
The light was brighter
The taste was sweeter
The nights of wonder
With friends surrounded
The dawn mist glowing
The water flowing
The endless river
Forever and ever

Au cântat toată melodia. Refrenul era minunat. După, au pus un Write The Stars cu Zac
Effor și Zendaya.
You know I want you
It's not a secret I try to hide
You know you want me
So don't keep saying our hands are tied
You claim it's not in the cards
And fate is pulling you miles away
And out of a reach from me
But you're hearing my heart
So who can stop me if I decide it's on my destiny?
What if we rewrite the stars?
Say you were made to be mine
Nothing could keep us apart
You'll be the one I was meant to find
It's up to you, and it's up to me
No one could say what we get to be
So why don't we rewrite the stars?
And maybe the world could be ours, tonight
You think it's easy
You think I don't wanna run to you, yeah
But there are mountains (But there are mountains)
And there are doors that we can't walk through
I know you're wondering why
Because we're able to be just you and me within these walls
But when we go outside
You're gonna wake up and see that it was hopeless after all
No one can rewrite the stars
How can you say you'll be mine?
Everything keeps us apart
And I'm not the one you were meant to find
It's not up to you, it's not up to me, yeah
When everyone tells us what we can be
And how can we rewrite the stars?
Say that the world can be ours, tonight
All I want is to fly with you
All I want is to fall with you
So just give me all of you
It feels impossible (It's not impossible)
Is it impossible?
Say that it's possible
And how do we rewrite the stars?
Say you were made to be mine
And nothing can keep us apart
'Cause you are the one I was meant to find
It's up to you, and it's up to me
No one could say what we get to be
And why don't we rewrite the stars?
Changing the world to be ours
You know I want you
It's not a secret I try to hide
But I can't have you
We're bound to break and my hands are tied

Apoi un alt Musical pe care nu îl cunosc. Ceva gen Write the stars și Unstapable. Ori cum,
a fost distractiv. Pot confirma că nu m-am mai distrat de mult așa de bine.
La Pizzerie, comandăm o pizza mare pentru toate. A fost fantastică. Logic, când mă uit la
ceas este 12 fără 10. Mă ridic de la masă și plec. Iau un taxi până la Ieșirea principală. Și,
chiar și așa, am ajuns cu 5 minute întârziere.
Caleb nu era nicăieri. Îi scriu apoi, la 2 minute după, apare în spatele meu. Mă sperie. Nu
doar pe mine, ci și pe copacul de lângă mine care s-a scuturat.
- Ceva nou.
- Poftim?
Ceva nou? Eu mă sperii mereu! La ce Naiba se referea? La poziția mea? Stau mereu cu
mâinile încruțișate. Sau la faptul că eu îl aștept???
 - La ce te referi?
- La nimic. Oricum, azi nu facem absolut nimic.
WTF? De ce? Stai că vede el acuma!
- Și de ce mai chemat?
- Să vezi unde trebuie să vi mâine.
- Nu putem face măcar ceva? Un test sau așa ceva?
- Cred că ar trebui.
- Perfect! Unde mergem?
- Vino cu mine.
Îl urmez până la o piatră mare. El ridică piatra și sub ea apare un tunel. El coboară pe
scara de pe marginea acestuia. Îmi fac curaj și cobor alături de el. Am crezut că voi ajunge
într-un canal. Dar, am ajuns într-o încăpere uriașă! Cu multe uși și camere. Părea un paradis.
Două etaje cu vreo 10 camere. Fiecare etaj avea pe margine o bară Albastră. Nu cred că pot
descrie exact așa cum era ea. Deci, nu mai spun nimic.
Mergem la un dintre uși, pe etajul 2, camera 7. Semăna mult cu un cabinet de dentist. Un
scaun în mișloc și o măsuță cu unelte. Scaunul alb, dat pe spate, te face să crezi că ești la
dentist. Asta mă cam sperie.
În cabinet mai era un birou mic, alb, cu un scaun negru. Sau, cum zic Americani, A black
Chair It,s here.
- Ce facem aici?
- Vei da un test, îmi spune el blând.
- Ce fel de test?
Ma așez la birou iar el îmi da testul. O foaie de hârtie cu un test de trecere dintr-a 11 într-
a 12. Calcule matematice imposibile!!!
Iau creionul și mă apuc de treabă. Când îl termin el îl verifică apoi zice îngrijorat.
- Poate nu este activ
- Cum adică?
- Nimic, întinde-te pe scaunul alb.
Fac ce mi-a zis Caleb apoi, el vine cu indispoziție spre mine. A, da, și cu o injecție. Acel
dispozitiv, cum spunea și el, se numea Cortop. Scana activitatea și nivelul oamenilor. Dar
când nu am fost atentă, mi-a băgat acul injecții în mână. După am fost foarte amețită apoi
am văzut negru în fața ochilor.
Cert este că încă eram conștientă de ce se întâmplă. Și îl auzeam pe Caleb.
- Deci, Kate, trebuie să îți reactivăm simțul. Nu am crezut că nu este activ. Apropos, ai
luat 5 la test. Face o scurtă pauză apoi zice iar : nu cred că vei mai avea problem de
 acum. Dacă vezi ceva verde, gen o luminiță înseamnă că a mers. Dacă e de altă
culoare, ești la un nivel foarte avansat. Deci, te vei trezi peste 10 minute.
Da, după asta am adormit. Și, m-am trezit după, cred că 20 de minute. Caleb era cu
răsuflarea tăiată pe scaunul de lângă mine. L-aș fi întrebat despre ce este vorba. Dar părea
prea speriat pentru intrebari. Dar , cred să a observat că am întrebări și a dat din cap spre
mine.
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic. Cineva a venit aici și m-am speriat.Ori cum, mâine la cât poți veni?
- La ori ce oră. Am liber toată săptămâna.
- Bine, la cât te trezești de obicei?
- La 4.
- Atunci vino la 5. Ai mașină, nu?
- Nu, maine dau examenul.
- Vei lua o mașină din depozit. Dacă te oprește poliția suna-ma.
M-a condus la noua mea mașină. Un BMV alb. Atât de frumos!!! Am plecat din ,, sediu,,
înapoi acasă. Fetele erau deja acolo. Cu Becca. De ce cu Becca? Și nu pot spune nimănui!!!
Nici de a Becăi. Sau de a fetelor. Așa că plec spre casa Anei. Tatăl ei era plecat. Deci puteam
sta în camera ei.
Am pornit motorul și am plecat la drum. Era întuneric beznă. Era ora 8. Cumde? Pentru că
m-a ținut de vorbă cu tot felul de detali mici și neimportante. Cum mergeam eu așa pe
stradă, nu obsev, pe pod, un gip care a vrut să depășească o mașină. L-am văzut în fața mea
și am țipat dintr-o dată, din instinct. Mașina a … cum să spun… a sărit în aer și a făut o roată
până la marginea podului. Mașina a căzut în lac. Speriată, am parcat repede pe margine și
am alergat spre pod.
 Capitolul 5
Accidentul
Poliția a ajuns repede. Smurdul a venit cu brcile de salvare. Reporteri s-au adunat în jurul
meu. Cel din spatele meu filmat totul. Deci, ori a fost un fel de defecțiune a mașini, ori l-am
lovit eu foarte tare. Am vorbit cu reporterii puțin. Le-am spus că avusesem dificultăți și că
mergeam la o plimbare dar tot sunt vinovată. CUM???!
Pe la 11. 30 am reușit să plec de la fata locului. Am vorbit cu Ana să mă lase la ea acasă
peste noapte. Așa că mă îndrept spre casa ei. Sincer, cred că nici acolo nu mai aveam vlagă
să merg. Asta era nașpa rău de tot!!!
Am ajuns într-un final acasă la Ana. Credeam că voi putea să mă trântesc în patul pufos și
să uit de tot! Dar, peste cine dau eu pe canapeaua albă din sufrageria frumos mobilata? De
unicul și inegalabilul CALEB WASHINTAN! Stătea picior peste picior în fața televizorului și se
uta la episodul 4 sezonul 1 din Stranger Things. Ce gândea capul meu în momentul acela?
Poor Boy.1 De ce? Pentru că nu a văzut serialul! Ori cum, el a fost mai surprins să mă vada
decât eu pe el. Deci, ce căuta aici? Ok, exacerez, el a llocuit aici! Îmi aruncă o privire scurtă,
se întoarce la televizor și zice.
- Aici locuiesc.
O, deci așa vrea să joace. Bine, ascultă la mine, Caleb.
- Accident de mașină.
Râde scurt. Ceva de genul... DEJA?
- Deja e prima zi și ai dato-n bară? Reord mondial.
- Prima zi de la ce?
Of! Ce aiurea e!
- E 12, nu?
Mă uit la ceas.
- Da,este 12,10. De ce?
- Ia loc.
 Mă așez și mă uit la el. Ce trebuia să fac? Să râd? Să mă sperii? Nu, voi sta calmă și
liniștită.
- Kate, ești Imon 21.

Capitolul 6
Imon 21
Nu vă gândți că l-am crezut din prima. A trebuit să îmi dovedească. Așa că l-am rugat să se
explice. Și nu a fost ușor.
- Kate, folosește asta.
 Mi-a dat o cutie cu pastile din care am pimit și eu și fetele acum câteva zile. Pastile Imon.
Ciudat. De ce? Atât de multe întrebari. Dar, ciudat, le știam răspunsul. Ca să îmi dovedească
că nu se înșală.
- Vor funcționa?
- Fi sigură de asta.
A luat cutia și a aprins o pastilă. Apoi mi-a dat o eșarfă pentru ochi. Mi-am pus-o și am
așteptat. Peste câteva minute, în fața ochilor mi-a apărut o lumină verde și s-a auzit o voce
de femeie. Nu-mi era cunoscută. Femeia a spus ceva de genul
- Testul Imon s-a terminat. Rezultatul testului este afirmativ. Ești un Imon!
Caleb mi-a dat jos eșarfa de pe ochi.
- Deci? Mă întreabă.
Am început să plâng. Chiar eram Imon. Nu pot să cred!!! De ce, Doamne? După ce m-am
calmat, m-am dus la somn. Trebuia să mă trezesc devreme mâine. La 4. Nu era de fapt așa
devreme, dar aveam mare nevoie de somn în acest moment. Poate nici nu mă mai trezesc
din somn. Ar fi ceva...
Dar, nu. A doua zi m-am trezit la 3.20. nu am mai putut adormi la loc, așa că am stat pe
Instagram. Nimeni nu posta nimic la 3 noaptea. Deci erau aceleași postări vechi. Nimic de
făcut nici pe YouTube. Așa că am văzut un film Horror. Doar de idee. Dar Caleb a venit la
mine și mi-a spus că trebuie să plecăm la meditații. Așa că mi-am luat o rochie neagră și am
plecat. Dar când să mergem pe acolo, ne-am întâlnit cu cei de la FBI și cu restul unitățiilor de
salvare. Încă nu au găsit mașina... e doar vina mea...
Un agent FBI a venit la noi. L-a recunoscut pe Caleb, așa că ne-a lăsat să trecem. Caleb s-a
uitat pe geam. A rămas șocat.
- Ce s-o fi întâmplat aici?
- Știu eu. Acesta este accidentul făcut de mine.
- Ce?
I-am explicat ce am făcut eu ieri. Cum mașina a zburat ca și cum ar fi avut aripi. Apoi nu
m-au lăsat să plec înapoi și am venit la Ana. Așa că es a fost surprins. A spus că probabil a
fost o eroare la mașină. Atât. Și bănuiesc și eu că asta a fost. Cel puțin, Sper...
Am ajuns la placa de ieșire din oraș. Sincer, nu prea am făcut mare lucru azi. Doar m-a pus
să fac un alt test. Sincer, nici nu-mi amintesc mare parte din lucrurile pe care le-am făcut
acolo în ultimele luni. Deci, nu prea am ce povesti din ce s-a întâmplat acolo. Știu că m-a mai
pus la un aparat. Cel la care se antrenează astronauții. Mi-a fost atât de rău, încât am
vomitat mai mult ca oricând. Serios vorbesc.
 Pe la 4 m-a lăsat să plec. Am mers acasă. Fetele au plecat acasă. Nu știu de ce. Așa mi-a
spus Charlie care m-a așteptat. Așa că nu am avut nimic de zis.
Deci, așa a continuat totul. Timp de 2 luni. Pana când trebuia sa fie balul Bobocilor. Mama
s-a oferit să îl organizeze. Deci trebuia să fiu acolo cu clasa să aranjăm sala. Băieți nu au
venit. Poate pentru că mai era o saptamana pana la bal. Asta era ciudat. Dar ce a mers prost,
a fost un test bombă la matematică care a avut loc cu 2 zile înainte de bal. Nuuu! Nu am
învățat tot anul școlar. Am fost prea ocupată să stau cu Caleb…
Profa, pe care nu o plăceam deloc, ne-a dat testele. Se considera legea de compozitie pe
R, xoy=xy+ax+3y+b . Ce este asta? M-am folosit de avantajul faptului că sunt Imon. Am
învățat repede.
Ce e drept, nu v-am spus că nu am nevoie de ceai pentru a fi cu mintea deschisă. Am avut
nevoie doar să mă gândesc la cifra prefeerată. Adică 7. Și, ca prin minune, răspunsurile mi-au
apărut în minte. Simplu. Am rezolvat astfel fiecare exercițiu. Peste 20 de minute am predat
testul. A reușit să îl corecteze și a rămas mască. Nu aveam nici cea mai mică greșală. Eu, Kate
Amber Walker am luat primul 10 din viața mea! Cea mai mare notă din lume! În sârșit!
Profa, al cărei nume era Anastasia, m-a chemat. A găsit o greșală!!! Nu! Stai, eu povestesc
aici. Eu stiu deja ce am făcut mai departe. Așa cu nu mă mai plâng.
- Ai greșit aici. Ai făcut teorema lui Gaus în loc de a Lui Pitegora.
- Dn profesoară, scrie să aleg teorema care este mai ușor de clculat. Gauss e mult mai
ușor.
S-a încruntat. Motiv pentru care o uram. Apoi a spus în scârbă că am luat 10!!!
Asta a fost problema. Acel 10 a schimbat tot. Pentru că, în pauză, m-a sunat Caleb.
- Te-ai folosit de Imon pentru testul acela?
Am realizat atunci că se uita în catalogul online.
- Da, și?
- Să vi aici după ore. Singură!1
A închis. Nu îmi place când face asta. Serios! Cu cine să vin? Nimeni nu știe de chestia asta
în afară de noi doi. Ciudat, nu? Asta cred șieu în fiecare zi. Apropo, mașina de la accident a
fost găsită, dar fără pasageri. Ori au fugit, ori au fost mâncați de vietățiile marine. Eu cred că
sunt ok. Sincer vorbind. Dar, trebuie să mă pregătesc pentru ce e mai rău. Hai să vă mai
povestesc din cea ce face un Imon. Și repede, pentru că blonda aproape a terminat de
coborât treptele.
Un imonține de tot cea ce este în jur. Adică, dacă un Imo moare, înainte de începerea
unui nou secol, care în anumite cazuri, din 1900 până în 2000, v-a dispărea toată apa iar
oameni nu vor mai putea trăi prea mult. Exagerat, nu? Cred că nu este adevărat. Poate e
spus doar așa. Ori cum, Imon 11 a fost cel mai puternic. Iar eu nu mă descurc cu înseșirile și
cu povestitul, vă spun pe scurt, era ceva gen Millie Boby în Stranger Things. Putea controla
lucrurile cu mintea. Deja pare o poveste inventată, nu? Nu este. Asta mi-a spus Caleb. El
crede că eu sunt Imon 20. Normal, ca ori ce Imon. Adică fără puterile extra. Dar eu, de fapt,
sunt Imon 11. Am puterile lui. Din cauza asta s-a produs accidental.
Doamne!!! Nu mă pricep să povestesc, nu? Așa mă gândeam și eu. Sunt o povestitoare
groaznică.! Asta e, dr vreau să aflați povestea asta. Să o înțelegeți așa cum trebuie. Ori cum,
trebuie să vă spun partea cu Caleb, nu? Ok, deci...
După școală, mă duc la Caleb, logic că nu la casa Anei. Ei bine, acel spațiu subteran, se
numea CS. Caleb Studio. Sau SC, studioul lui Caleb. Deci, după ce am coborât, m-am întâlnit
cu Maria, o ,, asistentă,, a lui Caleb. Părea agitată.
- Salut, Maria, ce s-a întâmplat?
- Doamne, aici erai, te caută de o oră, unde ai fost?
- La școală.
- Dute repede, că de nu ajunge la nivelul maxim de furie.
Ea a plecat cu o expresie ciudată. Care spunea ceva de genu ,,Fata asta!,,.
Nu doar Caleb știe că eu sunt Imon. Mai mulți știu. Alți copii cu care face meditați de
genu. Majoritatea pot gândi logic, nu strategic. Alți doar vreau să facă meditații. Și ei sunt
urmăriți de guvern, deci e ok. Nimeni nu dă în vânt pe nimeni.
Am ajuns într-un final la biroul lui Caleb. Era mai nervos ca de obicei. Mult mai nervos.
- În sfârșit! Făceam o criză dacă nu intrai în următoarele 10 minute!
- Ce s-a întâmplat, Cal?
- Christina, CUM SĂ IEI 10???
- M-am folosit de ce m-ai învâțat tu. Nu pentru asta mă meditezi?
- Ai idee ce înseamnă asta? Doar trei persoane au luat 10 secolul ăsta! Ei sunt cei mai
bănuiți. V-a trebui să îi spui profesoarei că ai copiat. Vorbesc serios!
- 1, nu mă striga Christina, 2, mă mai gândesc.
- Nu, nu te mai gândești! Dacă până mâine nu ai 5 sau 6, voi trece la extrem.
- Bine, fă ce vrei.
Am ieșit furioasă din încăpere. Nervoasă rău! Am ieșit din CS și am mers la sala rezervată
pentru bal. Trebuia să organizăm. Nu eram fericită că merg, dar asta e. De data asta au venit
și băieții.
Alex, s-a apucat de umflat baloane alături de Christian și Mark. George, Martin, Antonio,
Christian, Ciprian și Paul au început să agațe luminițele. Fetele din clasă au început, alături de
Becca și Ana, să pună scaunele și să așeze mesele. Jen, Elisabeta și Belle au încercat să
monteze globul disco. Nu au reușit. Nici nu se putea altfel!
 Toate astea au durat până la 4 după-amiaza, când toți au plecat acasă. Eu trebuia să mă
apuc de gătit cu Charlie și cu Ana la ea acasă. Așa că m-am dus direct la ea, alături de Charlie
pe care am luat-o de la After School.
La Ana ne-am apucat de gătit. Charlie s-a dus să se uite la TV în altă cameră, în timp ce noi
două găteam. Ana s-a apucat să facă jeleuri pentru brioșele pe care urma să le pregătim
mâine, iar eu a trebuit să caut un DJ. Idea era că știam deja cu cine să vorbesc pentru asta.
Cu un DJ Român pe nume Cristian. A spus că va veni la balul nostru. Ura! Dar, fix când vine
Ana la mine să mă întrebe dacă a spus da, mă sună Caleb.
Of! Nu vreau să afle că îi cunosc fratele. Nici el nu vrea momentan. Ce să fac? I-am
răspuns într-un final.
- Alo, George? Îi spun discret.
- Nu sunt George, sunt...
- Ah, George, ce glumeț ești. Știu cine ești. Uite, sunt la o prietenă. Nu prea pot vorbi
acum...
- Ah, da, Kate, crezi că pot veni și eu la bal?
- Nu cred... adică...
Mă enerva. Nu, nu a învățat. Ori cum, e secret.
- Te rog, Kate.
- Ok, bine, mai vorbim, PA!
- Pa.
Am închis telefonul. Ana m-a întrebat cine mă sunase. I-am spus că o persoană secretă, pe
care o pregătesc special pentru ea. Ce puteam să spun? Hei, a fost frati-tu. Vrea să vină la
bal! Așa trebuia să îi spun? Nu! Ori cum, va trebui să vorbesc cu el. Mâine!
După ce a terminat jeleul, ne-am dus sus. La Charlie. Pe drum am trecut pe lângă camera
secretă.și pentru prima dată în viața mea, am întrebat-o ce este acolo.
- Nimic. E o cămară cu nimicuri. Hai, la Charlie.
Am mers după acasă și l-am sunat pe Caleb. Disperată!
- Ce a fost în capul tău?
- Uite, vreau să o anunț pe Ana. Sincer, aș vrea să îi spun și că tu ești Imon. E singura în
care pot avea încredere.
- Sigur că vreau să îi spun! Asta era o ușurare. Chiar vroiam să îi spun. Caleb, vrei să vi
cu mine la bal? Adică, nu am încă partener și...
- Sigur. Ne vedem acolo.
Nu eram sigură de alegerea pe care am făcut-o. Să învit pe el… am regretat imediat. Am
regretat și că l-am lăsat să vină la bal așa simplu. Balul organizat de MINE! Ori cum, ce mai
pot face? Doar să aștept. #SuntSigurăCăVoiRegreta!
 Capitolul 7
Alex ne dă de furcă.
Astăzi este ultima zi înainte de marele bal. Ana mi-a dat o rochie, o voi descrie la bal. Dar,
astăzi este cea mai grea zi din cele 7. DJ-ul a venit să își monteze echipamentul pe scenă, toți
ne-am chinuit să agățăm glubul disco și luminile. Pentru lumini am avut nevoie de un
elecrtician. Apoi, a trebuit să alegem un microfon din cele recomandate. După, cei dintr-a
11-a au venit să ne ajute cu decorațiunile. Jennifer a adus sucurile iar Elizhabet a adus
sniksurile.
Cei dintr-a 11-a și dintr-a 10-a au venit cu rochiile pe ei. Băieți au venit în costume foarte
elegante. Numai clasa noastră a venit cu haine obișnuite.
Alex, a vrut să o ajute pe Christina la cutia cu alegeri. A făcut mult mai rău. Sub cutie
exista o rachetă cu confetii. Ce a făcut el, a apăsat pe buton și a sărit cot confetii-ul. Idea era
că confetiul trebuia să cadă de sus. Gen, să plouă cu confetti. Ana a plecat să cumpere altul.
Iar noi restul, să curățăm tot. De nu s-au supărat fetele pe el! Ori cum, după ce a plecat Ana,
a 10-a cu a 11-a și câțiva dintr-a 12-a, au ieșit să fumeze. Eu am rămas cu alte fete să facem
câteva TikTok-uri. Altele au pus Story pe Instagram.
Nici nu a trecut bine timpul, că și vine cofetarul cu torturile. Erau vreo 20. Erau mulți copii
și aveam nevoie de tort pentru toți. Apoi, încă două torturi pentru regele și regina balului. Și
3 pentru câștigătorii concursului Kiss. Concursul Kiss e acel concurs unde mergi cu partenerul
pe scenă și cineva extrage numele tău sau al altcuiva dintr-o cutie. Persoana care poartă acel
nume trebuie să își sărute partenerul. Acestea erau regurile. Ei bine, în fiecafre an, clasele a
9-a și a 12-a jucau acest joc. Ori cum, băieții au venit să Ia torturile. După chestia asta, toată
sala a mirosit a fum de țigară. Logic că am sunat-o pe maraa să aducă un parfum, pentru că
nu se mai putea respira în sală.
Ne-am uitat toți la torturile comandate. Cele 20 pentru invitați erau albe, acoperite cu
frișcă și cu bombonele albe. Cele pentru concursul Kiss conțineau numele concursului și
aveau cam 2,5.K. iar cele pentru rege și regină aveau dedenate pe ele un rege și o regină. Un
desen pe care îl face un copil de 6 ani. Adică, nu ne trebuia neapărat realist, Nu?
Ana a venit cu confetti! Yey! I-am spus Beccăi să aducă scara. După ce a adus-o, i-a dat-o
lui Alex, care s-a urcat pe ea și a încercat să pună confetti în cutia din care căzuseră celălalte.
A ridicat mecanismul cutii. Apoi, Ana a apăsat butonul să vadă dacă cutia se desprinde. Asta
nu s-a întâmplat. Așa că Jen, Becca, Belle, Elizabeth și Ana s-au dus să cumpere alta. Eu m-am
dus să îl cert pe Alex. Era atât de speriat așa că l-am lăsat în pace. Dar, ori cum, a pierdut
dreptul de a mai umbla cuconfetti. Niciodată!
Charlie s-a dus la o colegă acasă. Urma să stea peste noapte și ziua următoare. Nu o
puteam lua cu mine, pentru că nu aveau voie copii de 8 ani.
Peste o oră, în care noi restul am făcut TikTok-uri și poze, fetele au venit cu o cutie nouă și
cu un mecanic. Mecanicul a montat cutia și a pus confetti-ul. Alex i-a mulțumit mult pentru
că ne-a ajutat. Măcar și-a cerut scuze... E ok, îl iert de data asta. De data asta!
După asta, am folosit o sticlă de suc și am băut toți. Uni au luat Vin. Și anume, cei care nu
conduc. Având în vedere că ne distram, am mers la magazinul de lângă și am cumpărat beri
fără alcol. Un box mare! Am luat fiecare câte una. Iar pe TikTok, iar pe Insta... apoi, am primit
un mesaj de la Diriginta noastră. Ne-a spus că vine să verifice ce facem peste 15 minute!
Dacă le spuneam că vine diriginta celor din 12, nu se speriau. Le-am spus că vine profa de
mate. Ne era frică de ea la maxim!!! Așa că am început să strângem dozele de bere și le-am
ascuns, apoi am luat niște confetti albastru care rămăsese în plus și le-am împrăștiat peste
tot. Apoi, am luat câte o mătură și ne-am prefăcut că măturăm. Elena dintr-a 10-a, a pornit
muzica. Numai bine, că Diriginta a venit imediat ce am pus noi mâna pe mătură.
- Cum merge? Ne întreabă Profa.
- Bine, am vărsat niște Confetti. Ne ajutați să măturăm? O întreb.
Eram singura care avea tupeu cu ea de față.
- Am venit să văd dacă beți sau dacă fumați. Ați făcut asta?
- Cum adică dn Dirigintă? Noi avem treabă. De nu ne-au sărit azi capacele...
- Ok, Kate, ai grijă să nu se îmbete! Eu plec. Vin mâine să văd ce faceți.
Ea a plecat iar noi am terminat de măturat. După acea, am scos iar sticlele de Bere. Până a
venit Ana, noi am făcut un spectacol de talente. Fiecare cânta la Karaoke sau dansa.
Câștigătorul, Alex, a primit 1$. Care a foat talentul lui? A spus că el și-a arătat cu 2 ore în
urmă talentul. Adică a stricat cutia cu confetti. Logic că a câștigat. Adică, a făcut-o lată.
După ce au venit fetele, am plecat eu să iau bennerul din fabrică. Pe drum, am ascultat K-
Pop apoi, am luat bennerul. M-am întors și am luat 4 scări. Le-am dat băieților scările pentru
a pune bennerul. Alex s-a chinuit să agațe mijlocul. Și, logic că l-a și rupt. Deci, cred că avem
un nou comediant în clasă.
- Copii! Faceți cunoștință cu comediantul clasei!
Am luat o rolă de hârtie și am început toți să pictăm. Deja pare ireal, nu? Dar, pentru mine
care eram talentată la desen era simplu. Bennerul a fost gata în 2 ore. Cu multă muncă.
Desenasem niște fluturași și numele Liceului. Dedesubt, balul bobocilor. Atât
După ce am terminat, am mâncat niște chipsuri cu sare și sandwichuri. Apoi, la desert, o
fabuloasă prăjitură cu cireșe. După acea, am mai făcut câteva poze și am montat rachetele.
Adică, artificiille. A fost nevoie de toți pentru asta. Doi pentru o rachetă. La final, cei de-a 12-
a, adică noi, am lansat una și ne-am uiytat la ea în timp ce cineva ne făcea o poză. Logic, acea
rachetă era de rezervă pentru o situație de genul. Poza a ieșit superb!
Ori cum, trebuia să mai mergem și acasă. Era totuși ora 7.30. deci, ne-am luat larevedere
și Noapte Bună!
A fost cea mai obositoare zi din viața mea. Sincer, acasă, m-am trântit în pat. 9 ore am
lucrat la sală. De la 10 la 19. Eram frântă.
 Capitolul 8
Dexastrul
După ziua de ieri, astăzi, la 8, am găsit sala dezastroasă. Am început singură să fac curat,
apoi, am observant că cineva si-a scăpat pantoful în sală. Cu siguranță venise cineva după ce
plecasem noi. Așa că i-am trimis lui Caleb pantoful iar el mi-a zis că aparține unei dn pe nume
Otilia Christina. Profa mea de mate. I-am sunat pe toți și le-am zis să vină repede. Când au
venit, au rămas șocați.
- Cine a făcut asta? Întreabă Alex.
- Profa de mate! Am pantodul cu amprentele ei și filmări pe camerele de filmat. Au mai
rămas 13k de dolari.
- Păi, și ce facem?
- Ana, tu, Becca, Belle, Elisabeta, Jen, Alex și Chris mergeți să cumpărați confetti și o
cutie nouă. Matei, tu și cei dintr-a 11-a mergeți la dn Pumpkin să luați torturile pe
care le gașiți. Dacă nu găsiți 20, mergeți și la alte cofetării. Clasa a 10-a mă ajută la
curățenie iar a 12-a merge la magazinul de pe colț să cumpere sucuri și chipsuri. Nu
uitați să luați și un instalator.
Fiecare și-a făcut partea. Noi am început să măturăm și să dăm cu mopul. Să așezăm
fețele albe de masă și scaunele. Apoi tacâmurile și pe urmă paharle. Când au venit cei dintr-a
12-a am pus în castroane totul. Apoi când au venit Ana și restul, instalatorul a pus cutia apoi
noi am pus confetti-ul unde îi era locul. Artificiile erau ok. Nimic suspect. Ori cum, ne-am
străduit și am lucrat în echipă. Totul arăta mai bine ca înainte. Mulțumim Diriga!
 Peste 3 ore, când totul a fost gata iaer noi puneam pe Insta Story povestea, a intrat
diriginta.
- Ce...?
- Da dn, dirigintă. Vă place?
- Dar... se vaită ea.
- Știm despre micul dvs truc. Avem dovezi pe care le vom preda poliției. De fapt,
agenții FBI au deja dovezile și imaginile de pe camerele de filmat. Au spus că pesste o
săptămână vor veni să ne spună părerea lor. Deci, bucurațivă de acest bal.
Profa care era supărată, a ieșit din sală. A venit la bal, în cele din urmă. Și la bal a fost
fabulos.
Eu, cu rochia fără bretele care îl aștepta pe Caleb afară, la 6,45. Cân a ajuns, am sprat să
se fi răzgândit. Dar nu, el a vrut să vine cu mine la bal. A adus cu el un agent pentru a o
escorta la închisoare pe profa de Mate, care s-a descoperit că modifica notele copiilor, în
special pe ale mele. Din 8 în 6. Deci, nimeni nu mai putea trece nimic cu vederea. Așa că ni se
va schimba orarul și dirigintele. Nu... regret că am realizat că ea este vinovatul.
mi-era frică de Ana. Așa că vorbisem cu Caleb să îi spun de dinainte ca sunt Imon apoi să îi
spun că Caleb e profesorul meu...
Doamna director a început un discurs
- Bună ziua liceul românesc High Romanian school. Acest bal este pentru bobocei
noștri. Sper că de vor simți minunat. Pentru acest bal, organizatoarea și celălate clase
au lucrat o săptămână. Pentru că doamna Hins a distrus totul în această noapte, ei au
trebuit să reface totul dimineață. Deci, o rog pe Kate Amber să facă deschiderea
balului.
Toți au aplaudat iar eu am pornit-o spre scenă.
- Îi mulțumesc directoarei și vouă pentru că sunteți astăzi prezenți la acest bal. La 10 va
avea loc concursul Kiss și după, pe la 11 seara, vom decide regele și regina balului
după ținute. Acum, DJ Snake, te rog dă drumul la prima muzică despre care am
vorbit. Apropo, vom avea o celebritate ca invitat special pe la finalul concursului Kiss.
Restul detaliilor le veți primi pe parcurs.
Am coborât de pe scenă cu unsentiment de vinovăție față de Ana. Cu care am ș mers la
baie să discutăm.
- Kate, ce faci? Petrecerea este acolo!
- Știu, dar trebuie să îți spun ceva. Legat de fratele tău.
- Despre ce vorbești?
- Nu minți, știm amândouă foarte bine că el este real. Îl cheamă Caleb, nu?
- De unde știi?
 - Poveste lungă… ori cum. Trebuie să afli ceva despre mine mai întâi.
- Bine, te ascult.
- Ok, Ana, promiți că nu vei spune nimănui?
- Da.
- Ok, ana, sunt Imon 21.
- Ce/?
- Da, și Caleb este, practic proful meu….

Capitolul 9
Concursul Kiss
 Am vorbit cu ana despre asta pana la începerea concursului Kiss. Nici nu la văzut pe Caleb.
Ok, asta era normal, nu? Ori cum, am mers pe scenă să prezint celebritatea surpriză și
participanții la concursul Kiss.
- Ok, toată lumea! Va începe concursul Kiss cu câteva melodi de dragote pe parcurs.
Deci, să îi urăm bun vezit Zendayey și Rihannei! Și, evident, Lui Zac Efron.
Poate că am exagerat puțin cu acești cântăreți, dar mama mi-a spus că i-a pregătit deja
pentru un show live. Ce trebuia să face?
Cei trei au fost întâmpinați cu aplauze. Au început Zendaya și Zac, apoi urma Rihanna.
- Bine, clasele a 9-a și a 12-a să se prezinte pe scenă cu partenerii lor. Chris, dintr-a 11
te rog să faci tu onorurile.
Caleb a venit pe scenă alături de mine. Ce credeți? Am și eu nevoie de partener.
Sebi a început să extragî câte un nume pe rând. Primul, Alesia. Al doi-lea, Maria. I-am spus
lui Caleb că sunt șanse mici ca noi să fim ultimi extrași. Al trei-lea nume, Kate. Ok, m-am
înșelat. Deci, ce era de făcut? El fără să ezite, m-a sărutat. Dar știți cum? Eu eram cu fața spre
sală, iar el lângă mine. M-a tras ușăr dar repede de bărbie și m-a sărutat ca fulgerul. Refrenul
cântecului, a adăugat cea mai frumoasă attmosferă. După 1 minut, m-am dus iar la Microfon.
- Mulțumim clasele a 9-a și a 12-a. Urmează Rihanna și apoi putem să ascultăm câte un
single de la ceilalți doi artiști!
Ana a coborât prima de pe scenă dupărată foc. A ieșit din sală. Am mers după ea iar Caleb
a venit după mine. Am apucat-o pe Ana de braț și am oărit-o din mers.
- Ce a fost în capul tău? Iar apoi l-a văzut pe Caleb și a plecat spre el. Și tu! A spus
nervoasă.
- Ana, te rog...
- Nici un terog. 1, nu mi-ai mai scris la mesae, mi-ai sărutat prietena de 2 ori și ea este
Imon. Plus, comportamentul tău!
- Kate, lasă-ne puțin singuri. Ok?
Am plecat. Am stat lângă scenă așteptând să coboare Rihanna.
 Partea a Doua

Chris

Un vechi prieten.

Capitolul 10
Întâlnirea
Mă plimbam în parcul din apropierea școli mele. În fiecare zi stăte-am pe aceiași bancă.
Fie citeam, fie priveam oameni, fie o priveam pe ea. Kate Palas. O fată care stătea în fiecare
zi la umbra unui copac, cu câte o carete în mână. Era de la școala mea. Nu am vorbit
niciodată cu ea. Și sunt a 9-a. Ea o fi a 10-a, dar totuși, a trecut jumătate de an.
Astăzi însă, mi-am luat o carte pe care o citea și ea, și m-am îndreptat spre copacul ei. Îmi
transpirau palmele. Inima mai să-mi sară din piept. Nu purtam ceva sofisticat. Un Haanorac
Guci sau nu știu eu ce pantaloni de stofă. Purtam un pleuover cu guler și pantaloni de
trening. Adidași Nike și un ceas normal. Mă simt așa de speriat, încât îmi vine să o iau la
goană. Dar, a venit momentul mult așteptat.
- Bună. I-am spus.
- Hei, or ice ai vrea, nu sunt interesată.
- Vroiam doar să te întreb dacă mă pot așeza.
Când mi-a spus că nu este interesată, a avut o voce rece. Chiar era o fată interesantă.
- I-a loc.
M-am așezat și am privit spre cartea ei. Eram la aceiași pagină. Era momentul.
- Ce carte citești? Am întrebat-o, dar dupaia m-am gândit că mai bine îmi ține-am gura.
- O noapte în doi. Tu?
- Aceiași carte. Wow!
Ști-am că asta citea. Dar nu mă așteptam să fie așa de calmă. Chiar merge bine treaba.
Sunt expert!
- Ce tare. Eu aproape am terminat-o. îmi spune ea.
- Și eu. Suntem la aceiași pagină. Ce părere ai despre Joe?
- Nu știu, mi se parre că încearcă să o facă pe Bia să se simtă prost. Adică, de ce a
plecat din București în Brașov?
- Exact același semn de întrebare am și eu.
Ea a râs. Nu cred! A râs!
- Cum te cheamă?
- Chris.
- Eu sunt Kate.
Acum, cred că suntem prieteni buni.
Am rămas acolo să citim. Am fi putut citi din aceiași carte. Eu eram viteaz la citit iar ea era
foarte atrăgătoare... ok, Chris, Revino-ți! Am început să citim împreună. Apoi, ea i-am atins
mâna. A acceptat gestul. Ce drăguță era Christin... da, dee fapt o cheamă Christina Amber
Palas, dar vă va explica ea de ce nu i se spune așa.
Am citit împreună dintr-a ceiași carte după 5 minute. Yes! O cuceresc!
 A doua zi, am găsit-o tot acolo. Sub copacul respectiv. Am început să discutăm despre noi.
Cine suntem, la ce școlă mergem... când i-am spus de școala Românească și că sunt nici 2%
popular, a spus că va face tot posibilul ca în maximum 1 lună să fiu popular, ca ea. Mă rog,
mai puți, dar popular. I-am povetit despre faptul că joc basket, și a spus că sigur voi fi ok la
școală. Deși eu nu credeam asta. I-am mai spus și că am încercat să intru în echipa de basket
a școlii, dar nu m-au primit. Ea a stat puțin pe gânduri, apoi m-a salutat și a plecat.
Următoarea zi, la școală, după ora de sport, profesorul de sport m-a chemat la el în birou.
Biroul lui era dezordonat. Ori unde priveai vedeai acte și foi scrise de elevi. Adeverințe
medicale și mingi de basket. Scaunul lui era roșu, pe birou se afla un laptopcare era prăfuit.
- Deci, Chris, îți place basket-ul?
- Da, domnule.
- Ai vrea să intri în echipa școlii?
Cine i-a spus? Oare Kate... Nu cred eu că ea a fost. Dar poate...
- Da, domnule!
- Ne vedem joi la antrenament.
A trebut pe lângă mine și mi-a șoptit. M-a întrebat de ce nu i-am spus că sunt prieten cu
Kate. Acum știu sigur că ea a fost. Și asta nu a fost ultimul lucru pe care l-a făcut pentru
mine. Au urmat și altele. O singură problemă, ea părea distrasă de ceva. Ori cum, trebuia să
aflu ce pune la cale. Să fiu Sharlock Holmes.

Capitolul 11

Azi am mers să mă văd cu Kate, Ca ultimele dăți. De data asta nu citea, ci se uita într-un
caiet. Am mers lângă ea. Am vrut să arunc ochii în caiet, și am văzut tot felul de litere
împrăștiate. ,, NTSU ĂSTRIT RICHS,,.
- Ce sunt toate astea? Am întrebat-o.
- Un joc de cuvinte. L-am dăcut special pentru tine. Te rog, cât mai repede, să faci
baremul.
Mi-a dat caietul apoi s-a ridicat. Pustaa ei scurtă gri și pluoverul roz, pe deasupra cămășii
arătau nasol pe ea. Apoi, a plect, lăsându-mă cu caietul și cu o pagină de deslușit. Bun, deci,
să vedem.
NTSU ĂSTRIT RICHS. MA VONEIE ED LUROTUJA ĂUT. MA RECANC.
 Un joc de cuvinte... unul greu. Foarte greu. Ok, cele formate din 2 litere se transformă în
am și de. Deci, are nevoie de ceva... Dar de ce? E timpul să devin Sherlock Holmes. Ok, de
unde să încep? Ok, NTSU. Ustu… Tusn… SUNT… asta e! Sunt! Ok, mai departe. ĂSTRIT.

***
Kate venea zilnic în parc. De data asta, cu carți în mână. Am uitat de caiet. Atăteam cu
capul pe umărul celuilalt și ne ține-am de mână. Dar, în ziua de azi, nu am putut mege în
parc. Îmi aranjasem o întâlnire cu un vechi prieten. Caleb Whashinton. Prietenul meu roial.
De fapt, numele lui era Christian, ca al meu. Deci, nu prea cred că Caleb i se potrivește. Ori
cum, mergeam la restaurantul Oranje. Aproape de Parcul unde ne vedeam noi.
Am stat să îl aștept pe Caleb. Iar când a venit, l-am înbrățișat strâns și l-am bătut de două
ori pe spate. Îmi luasem un ghiozdan vechi și un costum cât mai elegant cu putință. El a venit
cu un hanorac gri și o geacă de blug. O pereche de pantaloni de trening și o geantă plină cu
documente.
- Ce faci frate?
- Ce să fac?
- Păi, cum e la școală
Mi-am adus aminte că trebuia să îi dau ceva. Un document legat de școală. Când umblam
prin ghiozdan am găsit caietul de la Kate. Maro cu un simbol pe el. Un val care urma să se
spargă sau ceva de genul. Ori cum, l-am pus pe masă și i-am dat documentul cu copii din
școală. Apoi m-am grăbit să pun caietul înapoi în ghiozdan.
- Ce ai în caietul acela? M-a întrebat.
- Doar chestii de la o fată. Nimic special.
- Pot să văd?
Am scos caietul și am deschis prima pagină. Am văzut scrisul ei. ,, Grăbește-te!,,. Il-am dat
după lui Chri... adică Caleb. El l-a deschis și a observat încercările mele de a descoperi care
sunt cuvintele. Mi-a spus că părea o fată foarte hotărâtă. Și așa era. Apoi, mil-a dat înapoi și
s-a dus un pic afară să vorbeasccă cu tatăl lui. În timpul ăsta, eu am început să mai caut
cuvintele secrete.
Ok, deci am, de și sunt. Ok, următorul… ĂSTRIT. Ok, ar putea fi… Tritsă. Nu… ok, ĂTRIST…
ok, trebuie să mă Concentrez. T… R… I… S… T… Ă. Tristă! Asta e! Sunt Tristă! Următorul era
sigur numele meu! Yay! Acum pot afla ce urmează. AM Voneie…. Ok, Ienove… stai, toate o
iau invers sau din mițloc! Deci, încep cu N... E... V... Nevoie! Sunt tristă, Chris. Am nevoie
de…. LURATUJA…
Ok! Atujalura… nu! Stai! E scris invers.
 Caleb a intrat înapoi în restaurant. Am băgat repede caietul înapoi în ghiozdan. Deci, până
acum am ,, Sunt tristă, Chris. Am nevoie de A… J… U… T… O … R… U… L. Am nevoie de
Ajutorul Tău!,, asta e! am descoperit mesajul. Nu, mai am 2 cuvnte, dar mă pot descurca cu
ele.
- Așa, deci, cum îți merge reputația?
- Sunt în echipa de Basket a școlii. Căpitan de echipă defapt.
- Wow, parcă ai spus că nu te-au primit.
- Așa e, dar m-a așutat o fată.
- Cine?
- Kate Walker.
Fața lui s-a transformat din una veselă în una speriată. Sau, îngrijorată... o față care parcă
trebuia să îmi spună ceva.
- Doar, stai departe de Kate.
Apoi s-a ridicat și a plecat brusc. De ce să stau departe de ea? Ea nu e periculoasă. Ori
cum, am scos caietul și am început să descifrez ultimele două cuvinte. Unul era Am iar
celălalt… RECANC... ok, poate... CNACER... nu..
Am mers acasă și toată noaptea am stat să descifrez mesajul secret. RECANC... ok, să o iau
din mijloc... CER... ultimele litere. Ok. Am rămas cu CNA. ACNCER... Naccer… sau… o, nu. Ori
ce numai nu… CANCER…
Am sunat-o imediat pe Kate.
- Alo, Chris…
Îi tremura vocea... ceva nu era bine.
- Ce se întâmplă?
- Ai descoperit mesajul?
- Da, sper că nu este adevărat, nu?
- Ba da, și am neoie rapid de un doctor. Adică acum!
Am închis repede și am sunat la salvare. După acea, am mers la spitalul SF Ioan. Acolo am
găsit-o pe Kate. Am stat acolo toată noaptea. Nu mă mișcam de pe scaun. Pe la 4 dimineața,
doctorul a venit la mine.
- Problema este părul. Nnu poate fi tăiat și nici nu îi cade. Asta cam agravează situația.
Nu înțeleg explicația acestui lucru. Puteți intra la pacientă, domnule Walker.
Când doamna mă conducea spre salonul ei, l-am văzut pe Caleb. Într-un costum negru.
Eram sigur că venise pentru Kate. 100%. Nu era cine știe ce om care semăna cu el. Era chiar
el.
 Am ajuns în cabinetul lui Kate. Părea slăbită. Ori cum, sora ei nu era acasă în seara acea,
deci nu avea de ce să-și facă griji. Apoi, a intrat în salon Caleb cu po asistentă care încerca să
îl oprească.
- Vă spun, fații asta lui Kate și se va face bine! A spus Caleb. Apoi eu l-am ajutat.
- Este fratele meu. Lăsați-l să intre.
Asistenta a plecat și ne-a lăsat singuri. Noi 3. Caleb a luat o sticluță cu un lichid alb și a
turnat în paharul lui Kate. A spus că se va face bine. Imediat după, Kate a băut o gură de apă
și a adormit. Credeam că o omorâse, dar nu se întâmplase asta. Apoi, am stat de vorbă.
- De unde o cunoști? L-am întrebat.
- Ea este motivul pentru care am renunțat la facultate. Când v-a avea 18 ani va trebui
să i se spună adevărul.
- Ce adevăr?
- Că este Imon.
Am făcut ochii mari! Și care era explicația părului ei?
- Și părul?
- Are o misiune. Majoritatea este alb. Va fi blond când va termina misiunea.
- Dar il are alb și brunet.
- Da, dar altfel funcționează altfel. Și așa va fi și pentru ea. Când era într-a 7-a am mers
la ea și am sărutat-o… dar de atunci nu am mai comunicat.
Acesta eraa secretul meu. O plăceam cu adevărat pe Kate. Iar acum că am aflat că Caleb a
sărutat-o, mă face să cred că o vrea doar pentru el. Ce om… sau sunt doar paraonic…
La o oră după, a plecat. Exact înainte ca Kate să se trezească. Iar după ce s-a trezit, am
discutat despre faptul că nu mi-a spus despre Cancer. Atunci a spus…
- Îmi era teamă să nu mai funcționeze lucrurile între noi.
Și ea ținea la noi. Asta mi-a încălzit inima. La maaxim
Capitolul 12

Kate a ieșit din spital, iar noi ne vedeam mereu în parc. Dar, azi, am decis să mergem în
Central Park, în New York. Decizia a fost luată cu greu, dar a fost distractiv. După ce am citit,
am început să povestim.
- Îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme, dar nu am putut. Credeam că mesajul
codat e mai ok. Scuze...
- E ok, Kate. Tot prieteni rămânem. Ori ce ar fi.
- Ești cel mai tare prieten al meu.
Apoi, am vrut să o sărut. Am încercat, dar ea, mi-a pus degetul pe buze.
- Nu pot, Chris. Te văd ca pe un prieten, nimic mai mult. Și, sincer, te văd ca pe cel mai
bun prieten al meu.
Atunci am realizat că ea nu vrea să fim împreună. Se folosea demine? Sau ea crede că eu
vreau să mă folosesc de ea? Ori cum ar fi, asta a fost ultima zi în care ne-am mai văzut așa.
Au trecut câțiva ani iar ea era acum în clasa a 12-a. Nu mai vorbeam deloc, deci a fost
ciudat să ne vedem la pregătirile pentru festivalul bobocilor. De aceea, pentru că am încercat
să fiu drăguț dar nu am putut, am vorbit cu Alex să saboteze pregătirile. El a stricat cam
jumătate de sală. Iar, când diriginta lui Kate a venit să ne vadă, i-am spus pe ascuns că uni
beau bere și că alți fumează, ca și Kate. Ea s-a supărat și a spus că în noaptea asta avea de
gând să distrugă toate pregătirile. Iar eu m-am oferit să o ajut.
În noaptea asta, m-am întâlnit cu profa de mate la intrareaîn sală. Ea era pregătităcu
ciocnul iar eu cu manuși și bandă adezivă. Ne-am apucat să disrugem, dar am auzit un
zgomot. Ne-am ascuns repede sub mese. Acel zgomot venea de la Kate. Era beată.în cel mai
serios mod cu putință. Și, spre uimire noastră, s-a apucat chiar ea să ne termine treaba. Apoi,
am mers și noi să o ajutăm. Ease distra în timp ce eu și profesoara eram îngroziți. Pe un
perete din spate, am lipitbandă addezivă. Am scris ,, SM URTNEP ROTAJU, TEKA. SP GARIDI
IȘ RICHS,,.
MS PENTRU AJUTOR, KATE. PS DIRIGA ȘI CHRIS, CSEMUȚMUL!
Nu era răzbunare. Avem dovezi și anume filmări. Montasem înainte o cameră de luat
vederi, deci a filmat-o pe ea distrugând totul. Aveam dovezi lla tribunal. Și pentrucă era
prietenă cu Caleb, nici el nu îi putea lua apărarea. Deci, săspunăcineva că am minte de pui,
că am dovedit deja că este o minciună.
Însă,a doua zi am ajuns puțin mai târziu decât ea. Am intrat iar ea se holba l scrisul de pe
perete.
- Chris!
A exclamat ea surprinsă. Apoi, mi- spus că a venit și a găsit sala un dezastru. Știa că
diriginta ei a fost cauza. Apoi, și-a cerut scuze că nu am mai comunicat
- Uite, nu știu de ce nu am mai făzut-o atunci, dar acum este o situație mai complicată.
Înțelegi? Îmi spune ea.
- Ce fel de situație?
- E secret. Dar, dacă veri, eu merg mereu în parc. Asigurăte de asta.
A spus apoi a plecat spre mașina ei. MMI. Mașina lui Caleb. Deci aflase. Însă, ce a urmat
câteva ore mai târziu nu a fost așa plăcut.
***
La concursul Kiss, după ce m-am simțit vinovat pentru faptul că FBI a venit săo ia pe
diriginta lui Kate, m-am așezat la microfon, după cum spus Kate. Partenerul ei era Caleb.
Cum altfel? Adică, eu sunt invizibil, nu? Ori cum, am anunțat pe rând câștigătorii. Și, pentru
că am vrut să îi văd reacția lui Caleb, am falsificat ultimul nume cu al lui Kate. Și am rămas
șocat... plus că după, a venit la mine…
Capitolul 13.

Kate.

M-am îndreptat spre Caleb,care se distra de parcă ar fi fost în clasa a 11-a. era simpatic cu
antaloni lui mulați. Adică, mă rog, nu erau mulați, dar erau foarte eleganți. Ori cum, discuta cu
cineva. Un tip din clasa a 10-a. Nu-mi spune că îl cunoaște și pe tipul ăsta. Adică, e prieten cu unul
de-a 10-a? Ok, am ceva de vorbit cu el. Și anume, faptul că să mă sărute e un lucru foarte aiurea!!!
Dar, cine mă ascultă pe mine?

- Ce faci, Cal?
- Bine.
- Știi, te plac așa. Dar dacă te mai aproprii de buzele mele până fac 22 ani, ai încurcat-o!
- Ok, deci, mai aștept mult până se termină toată chestia asta? Cu balul.
- Vreo oră, două. Dar poți pleca dacă vrei.
- Mersi, Doamne!

Caleb era genul de persoană care nu era nici prea serios, nici prea amuzant. Doar... Caleb!

- Și, e un băiat care te așteaptă!

A arătat spre Chris. Afăcut semn spre el. Și pe el îl cunoștea? Adică, se bagă de-a dreptul în
relațiile mele de prietenie. Și, sincer, mă cam deranjează. Dar, poate ca nu era chiar așa de grav
până la urmă! Dacă Chris m-a chemat, înseamnă că vrea ceva? Sau doar e curios? Nu conta asta
acum, m-am dus spre el.

- Christian!
- Christina! Ce mai faci? Cum mai stai?
- Bine, uite, aș vrea sa merg în parc după bal, ești bine venit, dacă vrei!
- Serios?
- Da, adică, de ce nu? Era chestia noastră...

Sincer, fapptul că am spus asta, m-a tentat puțin. Dar, era prietenul meu și chiar mai mult. Cel
mai bun prieten al meu! Și, îmi pare rău că am rupt legătura cu el. Ar fi trebuit să rămânem
prieteni. Dar, am avut o retragere. Ei bine, mă pot revanșa acum. Și asta îmi doresc din inimă.
 - Uite, Kate, merci pentru invitație, dar nu pot veni în seara asta. Sunt destul de ocupat
după bal. Vorbim mai târziu?
- Sigur. Ne vedem mai târziu.

Ne-am îndepărtat amândoi de locul respectiv, dar, el a mers afară, întimp cee u am rămas
înăuntru. Muzica se auzea tare, dar , cred că er la nivelul potrivit. După ce au coborât de pe scenă,
a venit momentul mult așteptat. Regele și Regina balului. Am urcat pe scenă, Jen mi-a dat
microfonul, și a pregătit pălăria.

- Bine, 10 minute să votați regele și regina balului! Extragerea va avea loc la 11.30.

Să se extragă regele și regina era cea mai frumoasă parte. Adică, unul avea sădevină celebru și
cunoscut tot anul. Eu am fost regina balului în clasa a 9-a. Am fost cunoscută anul respective, apoi
am devenit populara școlii. Ce vremuri… Nu mai pot de nerăbdare să aflu cine va fi anul ăsta

Peste câteva minute, a început extragerea. Toți copiii de a 9-a erau gata să afle dacăă voor fi
sau nu nimeriți. Am primit picul de la o elevă și am citit numee câștigătoare.

- Bun, regele și regina balului sunt, Maria și Justin!!!

Maria era mai să plângă drăguța. Iar Justin era în cumea fericirii. Cred că erau împreună,