Capitolul 1

M-am trezit într-o casă abandonată alături de tatăl meu. Eram bebeluș pe
atunci. Și crește-am repede, după cum spuea și tata. Nu aveam un nume anume.
Mă striga scumpo sau dragă. Când am împlinit 5 ani, cadou de ziua mea, l-am
primit pe 2. Mă rog, fratele meu. Am inceput să ne spunem așa penru că tata nu
ne-a lăsat să ne spunem pe nume. Sincer, nici numele nu nil știam. Simplu fapt că
nici tata nu ne striga pe acest nume necunoscut. Ne striga UNU și DOi.
Am avut grijă de Doi cât de bine am putut. Sincer, cred că îl iubesc! Adică, îmi
zâmbește și îmi doarme în poala mea mereu. Acest lucru mă ajuta să îl înțeleg.
Adică, când vomita pe mine sau chesti de genul. Tata nu prea venea la el. Așa că
eu eram singura responsabilă de el.
Aveam o singură cameră amândoi. Ușa avea un spațiu prin care tata ne trimitea
mâncare de două ori pe zi. Cam ca la închisoare. Însă nu era interzis să ieși. Avem
voie de Două ori pe săptămână să ieșim afară. Luni și Vineri. În anumite situații
aveam voie să ieșim și toată săptămâna, dar doar ocazional.
La 2 ani după apariția lui Doi, tata m-a învățat să citesc. După ce am reușit să
termin prima carte, ,, Un om bun și o inimă mare,, , tata mi-a dăruit un palton cu
multe buzunare. Pentru iarnă. Până atunci, eu aveam o geacă ruptă, dar niciodată
nu m-am plâns de ea. Care ar fi fost rostul? Tot acea mi-ar fi rămas. Fix în ziua în
care am primit paltonul, în el am găsit ceva nemaipomenit! O hârtie pe care
scria ,, 1 leu,, ! Adică? În cartea pe care am citit-o eu, se foloseau bancnote de 1
leu sau mai mult pentru achiziționarea a diferite obiecte sau, de obicei, insule. Ei
bine, și locuința în care locuiam noi trei era pe o insulă. O insulă pustie în care
iarna copaci au nevoie de haină și vara trebuie să o dea jos de la cât de cald este.
Unde primăvara păsările cântă iar toamna ele pleacă. Când toaamna copacii sunt
în toate culorile la caree te poți gândi, iar primăvara își caută haina lor verzuie. Iar
lacul de lângă insulă, iarna era înghețat iar vara era numai bun de bălăceală. Și,
mie, îmi place la nebunie să mă bălăcesc în el.
Tata nu prea comunica cu noi. În timp ce eu încercam să îi citesc lui 2.
- Cristian a reușit într-un final să ajungă la celălalt mal. Dar numai acolo a
realizat că mândrul său armăsar nu a reușit.
- Iunu, veli că miali plomis mai mult! Îmi spune Doi.
 Avea glasul unui îngeraș. Adică, avea numai 2 ani și 11 luni. Am continuat să îi
citesc.
- Așa, cristian a realizat greșala pe care a făcut-o în viață. A mers acasă la fiul lui,
care îl aștepta. I-a povestit despre calul pierdut iar fiul i-a promis că îi va aduca
calul în viață. Așa că, a doua zi, el merge după calul tatălui său. Deci, pe drum,
tânărul a întâlnit un urs...
De ziua lui Doi, tata i-a adus o geacă galbenă. Una frumoasă și elegantă. El a
sărit de bucurie! Și, sincer, și mie mi-a plăcut acest cadou. Geaca era cu 2
buzunare. Eu încă nu apucasem să le explorez pe toate cele pe care le avea geaca
mea. Și, cred că se afla ceva interesant în fiecare dintre ele. Dar, le păstrez pentru
alte situații. Unele delicate.