SUMMERLOST SAU VISUL UNEI VACANȚE DE

VARĂ
DE ALLY CONDIE

Peste două zile, în tura de seară, Leo mi-a spus că aveam

trei clienţi care s-au înscris la tur pentru ziua următoare.
Începeam.
Când am ajuns acasă, mama a dorit să afle tot ce s-a
întâmplat la muncă, Miles voia să mai facem o partidă din
Jocul Vieţii, iar eu aveam neapărată nevoie să ştiu unde erau
tricoul şi blugii mei negri şi dacă i-am adus măcar din casa
veche, dar nu puteam discuta aşa ceva cu mama şi cu Miles.
Aşa că am jucat Jocul Vieţii cu Miles (a câştigat din nou),
apoi am început să o mint pe mama, pentru a putea să o
întind de acasă dimineaţă şi să-l întâlnesc pe Leo fară ca ea
să se sperie dacă observă că sunt plecată.
I-am spus că voi începe să alerg în unele dimineţi.
Era povestea pe care o convenisem cu Leo.
- Singură? s-a interesat ea.
- Cu noul meu prieten, Leo, am liniştit -o eu.
Cel de la lucru. Vrea să facă parte din echipa de cros pentru
juniori la anul.
- Petreci foarte mult timp cu el, a remarcat ea.
- Ştiu, am spus eu. Mă bucur că mi-am găsit un
prieten atât de repede. Totul pare mult mai amuzat acum.
- Care este numele lui de familie? a întrebat mama,
zâmbind.
- Bishop, am răspuns.
- Mama lui ne-a adus lasagna acum câteva zile,
m-a informat. Părea o persoană foarte drăguţă.
- Unde este lasagna? a sărit Miles.
- Am pus-o în congelator, a zis mama. Începusem deja să
gătesc cina în acea seară. O putem mânca mâine.
- Sau o putem mânca acum, a intervenit Miles. Ne
îndepărtaserăm de subiect.
- Deci, mă laşi să alerg?
- Bine, a spus ea. Până la ora aceea se luminează
afară, aşa că ar trebui să fii în siguranţă. Doar să nu alergi
singură. Dacă alarma lui Leo nu porneşte sau se întâmplă
ceva, vino înapoi acasă.
-Mulţumesc, am răspuns.
1. Scrie tiparul textual ( explicativ, narativ, descriptiv,
dialogat, argumentativ)
a) Peste două zile, în tura de seară, Leo mi-a spus că
aveam trei clienţi care s-au înscris la tur pentru ziua
următoare.
Începeam.- narativ
b)
- Bishop, am răspuns.
- Mama lui ne-a adus lasagna acum câteva zile,m-a
informat. Părea o persoană foarte drăguţă.- dialogat
2. Transcrie subiectul și atributul
- Care este numele lui de familie? a întrebat mama,
zâmbind.

SB- mama
de familie- care nume? AT
3. Scrie forma verbală a verbului subliniat la exercițiul
anterior
 Zâmbind- gerunziu – ind/înd

4. Scrie felul predicatului ( PV/PN)

apoi am început să o mint pe mama, pentru a putea să o

întind de acasă dimineaţă şi să-l întâlnesc pe Leo fară ca ea
să se sperie dacă observă că sunt plecată.

Am început= PV
Să mint- PV
Să întind- PV
Să întâlnesc-PV
Să se sperie-PV
Observă-PV
Sunt plecată=PN

5. Recunoaște substantivele articulate și precizează felul

articolului

- Mama lui ne-a adus lasagna acum câteva zile,

m-a informat. Părea o persoană foarte drăguţă.

- Cu noul meu prieten, Leo, am liniştit -o eu.

Dacă alarma lui Leo nu porneşte sau se întâmplă ceva, vino

înapoi acasă.

Mama- art hot a

Lasagna- neart
Zile – nearticulat
O persoană-articulat nehotărât
Prieten- nearticulat
Leo- neart
Alarma- art cu art hot
Atentie !!!!
Lui Leo – lui nu este articol / morfem/ particula care ajută
la formarea genitivului

6. Recunoaște o trăsătură a personajului, așa cum reiese

din fragmentul de mai jos și precizează tipul de portret și
mijlocul de caracterizare în câteva enunțuri

Când am ajuns acasă, mama a dorit să afle tot ce s-a

întâmplat la muncă, Miles voia să mai facem o partidă din
Jocul Vieţii, iar eu aveam neapărată nevoie să ştiu unde erau
tricoul şi blugii mei negri şi dacă i-am adus măcar din casa
veche, dar nu puteam discuta aşa ceva cu mama şi cu Miles.
Aşa că am jucat Jocul Vieţii cu Miles (a câştigat din nou),
apoi am început să o mint pe mama, pentru a putea să o
întind de acasă dimineaţă şi să-l întâlnesc pe Leo fară ca ea
să se sperie dacă observă că sunt plecată.
I-am spus că voi începe să alerg în unele dimineţi.
Era povestea pe care o convenisem cu Leo.

II
M-am dus în cameră, la culcare, şi am aprins lumina, pe
care geamurile în formă de romb au răsfrânt-o asupra mea.
Mi-am găsit tricoul şi blugii, am deschis fereastra şi m-am
uitat afară. Nici urmă de pasăre.
Apoi am zărit ceva pe pervaz. O şurubelniţă mică, genul
de obiect care i-ar fi plăcut lui Ben. Nu şi-a dorit niciodată
prea mult să se joace cu jucării, dar îi plăceau alte obiecte,
lucruri care arătau drăguţ sau care aveau ceva care să-l
atragă într-un anumit fel. Printre preferatele lui se numărau
un tel metalic pentru bucătărie, o brăţară cu un turcoaz mic,
neted, pe care îl luase din cutia de bijuterii a mamei, şi o
broşură mototolită de la staţiunea montană unde lua iarna
lecţii de schi pentru persoane cu nevoi speciale.
1. Recunoaște atributele
geamurile în formă de romb au răsfrânt-o asupra mea

O şurubelniţă mică, genul de obiect care i-ar fi plăcut

lui Ben

Printre preferatele lui se numărau un tel metalic pentru

bucătărie, o brăţară cu un turcoaz mic, neted
2. Recunoaște cazul

unde lua iarna lecţii de schi pentru persoane cu nevoi

speciale.
3. Scrie funcția
Cine?
Cui?
Care?
A cui?
Despre cine?
Unde?
 Cum?
Când?
Pe cine?
Ce?

III

Noi le spuneam chestii acestor obiecte întâmplătoare care

îi plăceau. Le lua după el şi le mişca în mâini înainte şi
înapoi, pentru a se calma când era nervos. Le lua cu el peste
tot. Ştiam că, probabil, a avut câteva cu el şi în maşină, în
ziua cu accidentul, dar nu am întrebat niciodată. Nu m-am
dus la el în cameră, după accident, să văd care dintre ele
lipseau.
Am ţinut şurubelniţa în mână câteva clipe. Avea mânerul
negru şi vârful argintiu. Cum ajunsese acolo? O fi reparat
mama fereastra. Dar fereastra nu părea să fi avut nevoie de
reparaţii. Nici mai devreme, când am deschis-o, nici acum.
M-am căţărat în pat şi am pus şurubelniţa sub pernă.
Auzeam vântul şuierând afară printre copaci şi zgomotul
aspru al scândurilor pe care le şlefuia mama. Mă gândeam
la Lisette Chamberlain şi la tunelurile secrete. Încercam să
nu mă gândesc la Ben, dar, evident, am făcut-o. Am fost ani
întregi sora mai mare a lui Ben. Oamenii au crezut
întotdeauna că l-au cunoscut pe Ben, însă, de fapt, nu l-au
înţeles niciodată. Ceea ce nu-i împiedica să vorbească
despre el.
„E special, spuneau ei. Unul dintre acele suflete speciale
care nu trebuie să se îngrijoreze pentru nimic din ce fac
aici, pe pământ, pentru că vor merge direct în rai!"
Sau: ,,Este printre noi pentru a ne învăţa să semănăm mai
mult cu el."
Cineva mi-a explicat că, pe vremuri, oamenii ca el erau
luaţi şi duşi într-un loc special.
- Sora bunicii era aşa, mi-a mărturisit prietena mea Casey
de la biserică. Şi au dus-o în acel loc. Un fel de spital.
Bunica nu a prea mai văzut-o după asta. Mama spunea că
sunteţi foarte norocoşi că trăim alte vremuri.
Cred că avea dreptate, dar mi se părea că şi oamenii care
repetau că Ben era special şi că nu are de ce să-şi facă griji
greşeau la fel de mult ca oamenii de pe vremuri, dar în alt
sens.
Pntru că era o prostie. Ce se întâmpla dacă această viaţă
este tot ce a avut Ben? Oamenii spuneau că este dulce şi
special (aşa şi era), dar el era totodată trist şi nervos. Mai
mult decât majoritatea oamenilor. Ţipa. Uneori propriul
corp i se părea atât de ciudat, încât sărea şi sărea de parcă ar
fi vrut să fie eliberat din acea piele. Îl puteam vedea cum se
uita la noi şi părea să ne roage să-l luăm de acolo, iar noi nu
am ştiut niciodată unde anume să-l ducem. Nu poţi să scoţi
pe cineva din propriul corp. Nu era cinstit. Oare Dumnezeu
chiar i-ar fi făcut aşa ceva unui om pehtru ca alţii să poată
simţi că învaţă lucruri importante în cele câteva minute pe
care le petreceau cu el?
- Acum s-a vindecat, îmi explicau la înmormântare. Are
corpul perfect. Gândeşte- te cât de fericit trebuie să fie în
rai.
Am urât înmormântarea din adâncul sufletului. Erau atât de
siguri pe ei, iar eu nu eram deloc sigură.
 - Şi este o mare binecuvântare că Ben este împreună cu
tatăl lui, a spus altcineva. Au fost împreună când s-a
întâmplat şi acum sunt împreună. Sunt acolo sus amândoi şi
aşteaptă.
Cuvintele acelea m-au frapat, pentru că, dacă Ben ura ceva,
erau sălile de aşteptare. Şi asta pentru că, după ce stătea în
sala de aşteptare, i se întâmplau de obicei lucruri
înfricoşătoare, dureroase sau stresante. Cineva îi lua sânge,
ca să se asigure că medicamentele nu îi provocau diabet.
Sau mergea la un doctor nou, care să vadă dacă nu cumva
avea ceva la sistemul digestiv. Sau la altul, care să verifice
dacă nu cumva avea ceva la piele.
Ben nu se purta urât în sălile de aşteptare. Nu avea accese
de furie sau altceva asemănător. Era doar neliniştit. Se
plimba, sărea, vorbea singur. Privea în jur, se întreba ce
pericol îl pândea şi ce urma să i se mai facă.
Aşa am ajuns să mi-i închipui pe tata şi pe Ben într-o sală
de aşteptare cu scaune bej, cu un televizor pe care era
difuzat un film Disney şi un covor care arăta de parcă ar fi
avut bucăţi de creioane înăuntru, dar de fapt erau doar
puncte colorate care formau modele, dintr-un motiv
oarecare. Poate pentru a arăta amuzant, dar nu era amuzant
deloc. Reviste vechi. Ben care se plimba îngrijorat pe
acolo. Tata îi vorbea pe un ton scăzut, pentru a încerca să-l
calmeze.
Amândoi aşteptând ca restul familiei să moară sau ca
Dumnezeu să apară şi să spună ceva, una din două.
Vântul a încetat să mai bată. Mama s-a oprit din şlefuit.
Când mi-am pus capul pe pernă, şurubelniţa era încă acolo.
Şi m-am întrebat. Cine mi-o fi dat-o?
1. Explică rolul ghilimelelor în textul dat
2. Precizează funcția cuvintelor subliniate
Cuvintele acelea m-au frapat, pentru că, dacă Ben ura
ceva, erau sălile de aşteptare.
3. Scrie modul/ forma verbală și timpul
Tata îi vorbea pe un ton scăzut, pentru a încerca să-l
calmeze.
4. Scrie funcția substantivelor
Masa este acolo
Copilul era al femeii aceleia
Am văzut copilul
I-am spus fetei
Despre fată vorbeau ei
La munte au mers ieri
A venit odată cu tata acasă
A plecat fără mama
-Maria, vino aici!
5. Recunoaște o trăsătură a personajului și tipul de
portret

Oamenii spuneau că este dulce şi special (aşa şi era),

dar el era totodată trist şi nervos. Mai mult decât
majoritatea oamenilor. Ţipa. Uneori propriul corp i se
părea atât de ciudat, încât sărea şi sărea de parcă ar fi
vrut să fie eliberat din acea piele

IV

Cartea Summerlost sau visul unei vacante de vara scrisa de Ally

Condie a aparut la editura Corint si face parte din categoria beletristica.
In lucrarea de fata este prima vara pe care Cedar trebuie sa o petreaca fara
tatal sau si fara Ben, fratele ei mai mic, disparuti intr-un accident de
masina. A trecut un an de la evenimentul care le-a dat viata peste cap, iar
familia fetei—ce a mai ramas din ea—alege sa isi petreaca vacanta de vara
la Iron Creek, orasul natal al mamei lui Cedar. Abia ce s-au instalat in
noua lor casa si un baiat pe nume Leo, imbracat cu niste haine de moda
veche, trece cu bicicleta pe strada ei. Curioasa, Cedar se ia dupa el si astfel
ajunge in campusul unde are loc renumitul festival de teatru Summerlost.
Curand, se trezeste nu doar cu un nou prieten si cu o slujba, ci si
inconjurata de fel de fel de mistere, cum este cel al scurtei existente a unei
actrite de la Hollywood, care debutase la Summerlost. Impreuna, Cedar si
Leo incearca sa scoata la lumina adevarul si sa inteleaga nu doar ce s-a
intamplat cu vedeta de cinema, ci si faptul ca un vis se poate implini
invatand sa mergi mai departe, chiar si dupa ce ai crezut ca totul este
pierdut.

https://portokal.ro/summerlost-sau-visul-unei-vacante-de-vara-ally-condie-
editura-corint.html

V.

Visul unei nopți de vară, conform originalului din engleză, A Midsummer

Night's Dream este o comedie romantică a dramaturgului englez William
Shakespeare, scrisă în anii 1595/96. Acțiunea prezintă aventurile a patru
iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată
feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și
spiridușii care locuiesc în pădure. Astăzi, această piesă este una dintre cele
mai populare lucrări scenice ale lui Shakespeare și este jucată la scară
largă în întreaga lume.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Visul