Capitolul I

Despre mine

Salut. Eu sunt Teodora . Cand aveam 10 ani am

fost rugată să scriu o carte despre natură, cu toate
acestea nu participam la ora de științe ale naturii
mai deloc, așa că am pus condiția să primesc toți
banii pe carte. Eu sincer nu prea știam ce vor
răspunde acei domni, dar ei au fost de acord cu
condiția mea. A doua zi m-am dus la bibliotecă și am
citit 20 de carți despre natură, dar nu prea am
priceput despre ce e vorba. Când am terminat de
scris cartea, am făcut peste 1000 de vânzări, eram
șocată m-am apucat de scris cartea la 10 ani și e
gata la 12 ani ce mult timp pierdut dar am fost mult
mai atenta la toate orele din clasa a 5-a deși mă
cam plictiseau temele care îmi furau între una
uneori chiar 5 ore pe zi totuși aveam timp de
shoping în fiecare zi pentru a cumpăra câte o jucarie

1
L.O.L Surprise omg sau papușă de mărime normală.
Aveam și mulți prieteni. Prietenii și colegii mei se
numesc:
Teodora,Mara,Miruna,Dragoș,Ion,Alexandru,Sebasti
an,Christian,Georgiana,Daria,Antonia,Antonia,Nicol
eta,Iosif,Paul,Maria,Teo,Iulia,Ilinca,Eliza,Amelia,Mat
ei,Natalia... . Eu citeam multe carți dar toate la final
aveau final fericit dar eu vroiam ceva diferit vroiam
multa acțiune ca în filmul Croodurile cu naufragiați
la fel de multa acțiune avea și filmul Frozen era plin
de rau facatori ,garzi,și magie asta vreau eu la filme
multa acțiune acestea sunt cele mai faine filme din
lume.

2
 Capitolul II

Invitația

Astazi era o zi splendida, era soare, pasarile

ciripeau, iar vantul nu se simțea sau auzea, însa
degeaba, eu tot bolnava eram, nu puteam ieși afara,
așa că mergeam la fereastra pentru a asculta și a
mirosi primavara. Nu era corect ca eu să nu ies
afară chiar deloc, mai ales pe vremea aceasta
frumoasă.
O luna mai încolo, în luna Aprilie, am ieșit afara
fiindcă nu mai eram răcita, dar parcă în luna Martie
era mai însorit și mai cald decât acum, acum era
cam noros. Unde erau ghioceii? Unde erau fluturii?
Acum era doar iarba, copaci și mulți trandafiri roșii
ca sângele. Eu mă așteptam la fluturi și ghiocei. Așa
că m-am dus în vila mea alba cu piscina de 3 metri
lungime iar adâncime 2,9 metri, am urcat la etajul 3
3
și m-am plâns mamei. Mama imediat a cumparat
fluturi și ghiocei, dupa cum i-am cerut. A doua zi pe
la prânz am primit o invitație la un mare om de
afaceri, iar pe invitație scria:
„Buna ziua, domnișoară Teodora. Va invit
mâine, la ora 7.32 PM, la biroul Disney Movie
Institution din orașul Austin din America, pentru a
discuta despre un film la care aș vrea să participați.
O zi bună va doresc!
Domnul Delosca ”
Ce decizie dificilă, să plec de la familia mea cine
știe pentru cat timp, un an, doi, cine știe ? A doua zi
dimineață am pornit la București cu bani trimiși de
domnul Delosca. Am plecat la ora 6 pentru a prinde
avionul cel mai rapid, cu care faceam 12h 55m până
la Austin. La aeroport mi-am luat la revedere de la
cei 14 frați ai mei pe care îi chema: Alex, Alan,
Bogdan, Cristi, Darius, Vitalis, Vlad, Ana, Bianca,
Carla, Diana, Elisabeta, Ioana, Maria. Vlad și Maria
m-au întrebat dacă nu vreau să rămân cu ei și cu
ceilalți. Când aveam 15 ani eram mare și trebuia să
4
îmi gasesc un loc de munca, așa că asta e, a trebuit
să fac bani pentru a trai. I-am strâns pe toți în brațe,
inclusiv pe mama și pe tata, apoi m-am urcat trista
în avion.

5
 Capitolul III

Intalnirea

Dupa ce am intrat în avionul către America m-

am așezat la locul cu numarul 13 la geam. Cel care
era așezat lângă mine era bătrân și parea obosit și
înfometat, așa că i-am dat niște mere și pere. Omul
mi-a mulțumit și m-a întrebat cum ma cheama. Am
raspuns că mă cheama Teo și că mă îndrept spre
America. Domnul mi-a raspuns:
- Pe mine mă cheamă Vital și calătoresc în
lumea largă, dupa tradiția familiei, eu dau
reprezentații și din asta traiesc.
Lângă Domnul Vitalis se afla un copil (un baiat)
pe care Domnul Vitalis îl striga Mihai. Domnul Vitalis
îmi povestise de ce era amărât. După ce mi-a
povestit despre viața bunicului său. Eu mă întrebam
dacă nu cumva bunicul său nu era personajul dintr-
6
o anume carte, dar nu am avut timp să-l întreb
1

acest lucru, pentru că povestirea durase destul de

mult și deja am ajuns.
În același avion era o doamnă care vindea căini,
pisici, găini, pui de găină, maimuțe, veverițe,
hamsteri și fluturi. De la ea am cumpărat 3 câini
mari și unul mic și pufos. Am mai cumpărat și o
maimuță, pe care le-am dăruit lui Vitalis și lui Mihai.
Vreo o oră mai târziu am adormit, cred, dar atunci
când m-am trezit mai aveam doar 5 minute până la
aterizare, așa că m-am pregătit pentru a ieși atunci
când ateriza dar... s-a întâmplat un mic accident la
avion și o mică explozie, mai degrabă una uriașă, și
m-am prins de o parașută împreună cu micuțul meu
cățelușul scump (nu de bani vorbesc, ci de
drăgălășenie). Am aterizat în siguranță pe o clădire
pe care scria Disney Movie Intervention (intervenția
filmelor Disney). Exact aici trebuia să ajung eu! Să
fie așa de mare norocul?...

7
 Capitolul IV

În spital

M-am dus la spital, unde mi-au pus mâna în

ghips și m-au bandajat, fiindcă eram rănită. M-au
internat și mi-au spus că mă vor ține în spital timp
de 3 luni. Când am intrat în salon, l-am sunat pe
regizorul filmului și i-am spus:
-Bună ziua
-Bună ziua. Unde sunteți ? vă aștept de mult
timp...
- Păi... a fost o explozie în avion, iar acum sunt
la spital și aștept 3 luni pentru a mă scoate din
internare, iar apoi voi veni la audiții.
- ok... sper să fii bine, dar ai fi avut rolul
principal, adică Eva, din filmul care se va numi wall.e
- Mulțumesc. O zi bună!
- La fel va doresc!
Iată-mă acum cu mari bătăi de cap. Ce să fac?

8
 Peste 2 ore vine doctorița la mine pentru a mă
întreba câteva lucruri despre ce pățisem, așa că îi
povestesc totul.
-Aveți noroc, spune ea.
-Cum adică?
-Pai, unii oameni mor de la așa accidente cu
avionul. Și ați aterizat pe ceva moale?
-Pai, am căzut într-o gradină cu flori, cred că era
cu trandafiri. Dintr-o dată mi-am amintit de
cățelușul meu. Scuzați-mă, unde este cățelul meu?!
am strigat.
- Este... pai....
- Păi?
- Este afară, nu are voie în spital, dar cred că vi-l
vom aduce. Cum îl cheamă?
M-am gândit rapid la un nume și singurul nume
care îmi venea prin minte era Bella, așa că i-am
răspuns doamnei doctor:
-O cheamă Bella.
- Bine, o vom aduce pe Bella aici în 5 minute ,
merg să o pregătesc.

9
 Așa am rămas singură în salon unde mă
gândeam la viitorul meu. Ce mă voi face acum?
M-am gândit doar la un lucru la instituție.
Nu trecu mult timp și aud un lătrat puternic, era
Bella
-V-am adus cățelușul. Altceva?
-Nu, mulțumesc! Ce mai faci, frumoaso? o
întrebai eu pe Bella, sperând să îmi răspundă, dar...
- Hey, mi-e foame, aș mânca ceva ca niște
banane! spune Bella.
Visam? Cred că de la spinii trandafirilor puteam
să o înțeleg, sau ea era specială. Peste 2 minute mă
trezeam din somn, iar acum Bella nu mai vorbea. Ce
s-a întâmplat? Ajunsesem într-un alt salon plin de
banane. Asta era absurd, sigur visam...Apoi o aud pe
Bella spunând:
- Ei, tu ce îți dorești?
Cu mine vorbea? Sigur visam!
- Ei bine, ce îți dorești?
- Păi, să plec din acest spital.
-Și eu la fel. Hai, trezește-te acum.

10
 Mă trezisem cu doamna doctor în fața mea și
mi-a spus să ma pregatesc fiindcă plecam de acolo.
- Poftim?
- Da, veți pleca, v-ați vindecat.
Mă uitai la Bella și îmi spuneam în minte ce
câine special am!

11
 Capitolul V

Filmul

Când am ieșit din spital, l-am sunat pe regizor.

- Alo? Bună ziua.
-Bună ziua. E vreo problemă?
-Nu, dar cred că voi participa la filmul
dumneavoastră.
-Ar fi minunat, nu am găsit altă fată ca
dumneavoastră. Aveți cumva niște carton alb? m-a
întrebat el cu o voce firavă.
-Da... i-am răspuns fără convingere.
-Minunat! Te aștept într-o oră și de-acum
spune-mi Bob.
Ce mă voi face? Va trebui să cumpăr.
- Mi-aș dori să am o grămadă de carton alb, mă
gândeam eu cu voce tare. În acea clipă în mâinile
mele se aflau 20 bucăți de carton alb. Să fie Bella?
Am ajuns la Disney Movie Institution, unde l-am
cunoscut mai bine pe Bob. Avea o cămașă argintie

12
pe care scria movie, o șapcă alba cu imprimeu cu o
labă de pisică, pantaloni de gală (eleganți) de parcă
acolo era o nuntă și niște adidași verzi cu dungi
negre, cu scai, talpa era înaltă și ușor neagră, mai
bine zis gri închis. Am început să vorbim despre film.
- Și cu ce te ocupi? mă întrebă Bob,
- Speram ca aici să lucrez prima oară în viață.
- A...
- E vreo problemă?
- Nu , doar vă priveam rochia și pantofii. Ați
adus cutiile?
- Evident! Bella!
Într-o clipă venise cu cartonul alb și lucios, așa
că îi șopti la ureche:
- Draga mea Bella, poți să îmi arăți viitorul?
- Sigur! răspunse ea în secret.
Mă uitam și vedeam cum eram foarte bogată,
aveam un fiu, un soț care era chear Bob. Trăiam
într-o vilă plină de distracție.
Peste vreo 5 minute am revenit la realitate, nu
era de mirare că îl plăceam pe Bob atât de mult.

13
Adică eram și eu tânără, aveam vreo 15 ani, dar nu
a încetat să îmi placă de Bob.
După ce filmările pentru Wall.e s-au terminat,
trebuia să aștept 1 an pentru a apărea în
cinematografe. Aș fi vrut ca Bob să facă mai repede
toate acele efecte. După ultima scenă m-a chemat
la el în birou.
- Despre ce vom vorbi?
- Hey, ascultă, trebuie să pleci. Următorul
film se va filma curând, am vrea să se numească
Aladin, iar alta fata va juca rolul printesei Jasmine.
- Dar, Bob, nu, mai lasă-mă să stau cu tine,
Alan, Ben, Cari, Elsa și Mara!
- Nu se poate, trebuie să pleci.
Aceste cuvinte agresive pe care mi le-a spus pe
tonul acesta m-au întristat, așa că m-am dus să îmi
iau adio de la Alan, Ben, Cari, Elsa și Mara, apoi am
plecat spre vila mea din America, foarte aproape de
spital.
Ce voi face acum? Unde voi merge?
- Aș vrea să am super puteri... Ce mă fac, Bella?
- Mergi și cumpără cartea „Singur pe lume”.
14
 Eu nu știam prea multe despre carte, doar ce
am auzit de la prietenii mei.

15
 Capitolul VI
Un nou angajat

În timp ce plecam de la instituție, Bella se uită la

mine cu ochi ei magici, adică chiar erau înconjurați
de sclipici albastru deschis care strălucea la soarele
arzător. Peste câteva minute, am întrebat despre
noi locuri de muncă și aveam un loc ca actriță de
teatru pentru copii în apropriere... a doua zi m-am
dus ca să văd ce aveam de făcut. Acolo mi-au zis că
rolul meu era Scufița Roșie sau, dacă voiam, puteam
fi mama Scufiței. Am ales să joc rolul Scufiței Roșii.
După spectacol am numărat banii caștigați. Erau
1000 dolari numai la o piesă. Caștigam bine! Am
continuat așa încă 4 ani, după aceea am mers să
cânt operă timp de 3 ani. După aceea am fost
asistentă la spital timp de 4 ani și jumatate. Am
numarat banii facuți în acesti 11 ani și șase luni.
Erau 1.000.000 de dolari!
Îmi suna telefonul. Era Raul.
- Alo!
16
- Teodora?
- Da, ce este, Raul?
- Bob nu mai lucrează aici.
- Ce?
- Nu mai are idei.
- Și?
- Vrei să lucrezi tu aici?
- Da!
- Vino mâine la ora 8!
- Ok!
Nu îmi venea să cred. Sigur era magia Bellei!

17