13.

TUNICA EXTERNA A GLOBULUI OCULAR (SCLEROTICA SI

CORNEEA)
SCLEROTICA

- reprezinta invelisul extern al ochiului, fiind similara cu capsula unui organ

- asigura protectie mecanica foarte eficienta, fiind rezistenta si bine ancorata in orbita

- in partea anterioara se continua cu corneea, structura transparenta care permite trecerea razelor
luminoase

- grosimea scleroticii : 0,5-1 mm, variaza in functie de regiunea anatomica si de varsta individului

- constituita din fascicule de fibre colagene dispuse in straturi paralele

- printre fibrele de colagen se gasesc putine fibre elastice dispuse intr-o retea neordonata, rare fibrocite
sau fibroblaste, rare vase sanguine

- la exterior, se insera tendoanele muschilor extrinseci ai globului ocular (asigura mobilitatea ochiului) si
multiple fibre conjunctive care se insera pe capsula Tenon, prin care ochiul este fixat in orbita

- intre capsula Tenon si sclerotica : spatiul episcleral, ocupat de un tesut conjunctiv lax care permite
rotirea globului ocular, bogat in vase sanguine

- in partea anterioara, sclerotica se continua cu corneea printr-o zona scurta de tranzitie, numita limb
sclero-corneean

- la polul posterior, sclerotica prezinta o zona cu numeroase orificii, numita aria cribriforma, prin care
trec fibrele nervului optic

CORNEEA

- are forma unei calote emisferice

- bombarea corneei anterior permite o deschidere mai buna a campului visual

- suprafata ei este neteda, regulate

- orice deformare sau neregularitate a suprafetei corneei determina astigmatismul

Histologic

Formata din: tesutul propriu corneean, epiteliul anterior si epiteliul posterior al corneei

Tesutul propriu corneean

- format din 40-50 de lamele de fibre de collagen tip I dispuse parallel una peste alta
- distanta dintre lamele este constanta

- lamelele se jonctioneaza intre ele prin fibre de colagen

- intre lamele se gasesc rare celule conjunctive (fibrocite)

Epiteliul anterior

- epiteliu de tip malpighian, fara keratinizare

- format din 5-7 randuri de celule suprapuse, care se jonctioneaza intre ele prin interdigitatii si desmozomi

- stratul bazal : un rand de celule cubice, cu nucleu rotund dispus central, citoplasma abundenta

- celelalte straturi celulare : celule care devin din ce in ce mai turtite (pavimentoase), nucleii devin ovalari
si mai hipercromi

Epiteliul posterior

- format dintr-un singur rand de celule aplatizate, cu nucleul turtit, cu citoplasma vacuolara, bogata in
mitocondrii, asezat pe o MB groasa, membrana Descemet

Corneea nu este vascularizata

14. STRUCTURA RETINEI VIZUALE

Retina sau tunica interna a globului ocular este un tesut nervos modificat, de origine ectodermala.

Prin fata externa vine in contact cu tractul uveal, iar prin fata interna cu corpul vitros.

Prezinta 2 zone :

Retina vizuala situata posterior de ora serrata

Retina oarba situata anterior

Foita interna a retinei este formata din celule senzoriale (celule cu conuri si bastonase), celule bipolare,
celule ganglionare, celulele nevroglice Muller, celule amacrine si celule orizontale.

Celulele cu bastonas

- cca. 120 milioane

- absente la nivelul foveei centralis

- prezinta un corp neuronal usor alungit, din care porneste o prelungire externa (dendrita modificata, cu
aspect de bastonas)

- corpul celular : nucleu hipercrom, mic, o cantitate redusa de organite celulare

Prelungirea externa prezinta doua segmente:

o Extern - lung, cilindric, prezinta un numar foarte mare de plicaturari ale plasmalemei celulare, ce
determina discuri membranoase, ce-i dau o striatie transversala

- membrana discurilor contine rodopsina

o Intern cilindric, prezinta o striatie longitudinala data de prezenta mitocondriilor lungi si aspect
granular determinat de RE, aparatul Golgi

Celulele cu conuri

- cca 7 milioane

- au corp celular mic, unde se gaseste un nucleu rotund, mai mare si mai hipocrom decat cel din
celulele cu bastonas, cromatina este mai laxa

- au 2 segmente : extern, intern

- cele 2 segmente sunt conectate printr-o piesa intermediara subtire

- contin iodopsina

- numeroase in foveea centralis

Din corpul celular se desprind :

O prelungire dendritica in forma de con

O prelungire axonica, care se termina in butonii terminali, ce contin vezicule cu mediator chimic.
Aici se realizeaza sinapse cu celulele bipolare si orizontale.

Celulele bipolare

- reprezinta primul neuron al cailor optice

- fac legatura intre celulele fotoreceptoare si celulele multipolare (al II-lea neuron)

- aspect fusiform, nucleu hipercrom si citoplasma redusa

Celulele multipolare

- reprezinta al II-lea neuron al cailor optice

- celule mari, forma rotunda, ovalara sau piriforma

- nucleu unic, round sau eliptic, situat central, hipocrom

- citoplasma este abundenta, neomogena, bogata in organite citoplasmatice (in special corpusculi
Nissl)

Celulele nevroglice Muller

- reprezinta elemente de sustinere ale celulelor din retina

- celule alungite, de forma neregulata

- citoplasma abundenta, cu prelungiri numeroase

- nucleu ovoid

Celulele orizontale

- sunt neuroni de asociatie

- forma si dimensiuni variate

- corpul neuronal : nucleu central

Celulele amacrine

- celule particulare, lipsite de axon

Retina vizuala prezinta zone topografice cu structura histologica particulara :

Fovea centralis

- depresiune in suprafata interna a retinei, cu aspectul unui crater

- contine peste 300.000 celule cu conuri

- nu contine celule cu bastonase

- zona de acuitate vizuala maxima a retinei

Papila

- locul de concentrare a axonilor celulelor multipolare inainte de a parasi globul ocular

 - situata sub foveea centralis

- prezinta artera si vena centrala a retinei

Ora serrata

- zona de tranzitie intre retina vizuala si retina oarba

- celulele vizuale sunt rare si atrofice

15. MUGURELE GUSTATIV

-reprezinta segmentul periferic al analizatorului gustativ
-se gaseste in mucoasa cavitatii bucale, ocupand intreaga grosime a epiteliului mucoasei
-localizare: in epiteliul mucoasei care delimiteaza papilele circumvalate, in epiteliul unor papile
fungiforme, la nivelul boltii palatine, val palatin, epiteliu buco-faringian, chiar in caile nazale, laringe,
faringe
-forma ovoidala
-situat cu baza pe MB a epiteliului, iar varful se deschide la suprafata epiteliului intr-un orificiu numit por
gustativ

Structural, corpusculul gustativ prezinta:

a) O componenta epiteliala, formata din:

Celulele senzoriale (gustative)
- 6-20 pentru fiecare mugure gustativ
- ocupa zona centrala a corpusculului
- forma alungita, fusiforma, cu nucleu ovalar, situat central
- polul bazal : in contact cu MB a epiteliului
- polul apical : prezinta niste formatiuni ciliare fixe, numite peri gustative
- aceste celule involueaza, fiind inlocuite cam la fiecare 10 zile cu altele noi

Celulele de sustinere
- Sunt celule epiteliale cu functie de protectie
- Inconjoara celulele senzoriale
- Sunt celule inalte, sprijinindu-se pe MB a epiteliului
- Polul apical : delimiteaza porul gustativ
- Au nucleu rotund, globulos, situat central
- Citoplasma clara

Celulele bazale (de inlocuire)

- Asezate la polul bazal, pe MB, intercalate printre celelalte tipuri de celule
- Se dezvolta si inlocuiesc celulele de sustinere
 - Sunt putine, mici, au forma prismatica si nucleu sferic

b) O componenta nervoasa

- Mugurele gustativ este inconjurat de o bogata retea nervoasa, reprezentata de

terminatiunile dendritice ale neuronilor senzitivi bipolari din ganglionul
geniculat, ANDERSH si EHRENRITTER si plexiform.
- Sunt prezente 3 plexuri : plexul subgemal, perigemal si intragemal

16. EPIDERM STRUCTURA HISTOLOGICA

Epidermul este un epiteliu pavimentos, stratificat, cu keratinizare, in continua regenerare.
Grosimea lui este variabila de la 0,04 4 mm.

Majoritatea celulelor prezente in structura epidermului, numite keratinocite, au capacitatea de a

sintetiza keratina.

Epidermul este asezat pe o MB, o structura ce il desparte de derm.

Stratul bazal

- format dintr-un singur rand de celule de forma cilindrica (keratinocite)

- 18% din grosimea epidermului

- nucleul keratinocitelor este ovalar, intens cromatic, central sau la polul apical

- citoplasma : bazofila, prezinta numerosi ribozomi, mitocondrii, lizozomi, vezicule de pinocitoza

- celulele contin numeroase granule de pigment melanic

- membrana celulara prezinta 2 componente :

1. glicolema complex lipoproteic superficial

2. plasmalema sau membrana plasmatica propriu-zisa, trilaminata

- prezinta desmozomi si hemidesmozomi - structuri importante in adezivitatea celulara, nu sunt

structuri permanente
Stratul spinos

- stratul celulelor poliedrice sau stratul mucos al lui Malpighi

- 53% din grosimea epidermului

- 6-20 de randuri de celule poliedrice, voluminoase, asezate deasupra stratului bazal

- nucleul este rotund, dispus central, cu 1-2 nucleoli vizibili

- citoplasma este acidofila, mai condensata la periferie si mai clara perinuclear

- keratinocitele contin toate organitele celulare, dar mai putine decat in stratul bazal : lizozomi
(rol in digestia celulara)

- caracteristic pentru keratinocitele stratului spinos este sporirea numarului de filament

citoplasmatice si aparitia keratinozomilor

- keratinozomi : rol in sinteza lipidelor, colesterolului, biosinteza provitaminei D3

Stratul granulos

- 2-3 randuri de celule romboidale

- 10% din grosimea epidermului

- celulele prezinta : un nucleu tahicrom, ovalar, citoplasma contine mitocondrii balonizate,

ribozomi, keratinozomi

- in citoplasma se gasesc numeroase granule, formate din keratohialina

- membrane celulara este mai groasa, desmozomii sunt rari si cu structura modificata

Stratul lucios

- mai evident la palme si plante

- format din cateva randuri de celule turtite, intens acidofile

- citoplasma contine o grasime complexa, eleidina, dar si acid oleic, grasimi neutre si glicozizi

- la microscopul fotonic, in acest strat nu se mai identifica limite celulare

Stratul cornos

- 4-10 randuri de celule clare, moarte, acidofile, turtite, asezate paralel cu suprafata pielii

- 18% din grosimea intregului epiderm

- mai gros la nivelul palmelor si plantelor

- celulele sunt anucleate, iar organitele citoplasmatice sunt absente

- celulele acestui strat se numesc corneocite

- se gaseste o proteina specifica numita filagrina

- plasmalema celulei cornoase se ingroasa progresiv, devenind foarte densa, asigurand astfel
rezistenta mecanica a stratului cornos

Melanocitele

- celule derivate din crestele neurale, au rol vital in fotoprotectie

- sunt intercalate printre keratinocitele stratului bazal al epidermului, dar si in bulbul firului de par

- celule cu citoplasma palida, abundenta in organite citoplasmatice, nucleu rotund si nucleolat,

tahicrom, situat central

- au forma neregulata sau stelata, cu multe prelungiri

- sintetizeaza pigment melanic, formand melanozomi

- melanozomii sunt compusi, in mare parte, din melanina si proteine

- marimea si numarul melanozomilor sunt determinate genetic, pielea neagra tropicala continand
mai multi melanozomi decat pielea alba. O maladie genetica rara este albinismul, caracterizat prin
lipsa sintezei de melanina.

- sinteza melaninei este influentata puternic de factorii hormonali (MSH, ACTH)

Celulele Merkel

- raspandite printre keratinocitele stratului bazal si spinos

- in cantitate mare in pielea degetelor, buzelor si teaca firului de par

- citoplasma clara, bogata in organite si prelungiri

- nucleul este normocrom, situat central, lobulat

- caracteristica acestor celule este prezenta in citoplasma a granulelor Merkel

- au proprietati receptoare, actionand ca un inductor mecanosenzitiv asupra fibrelor nervoase

amielinice din epiderm

Celulele Langerhans

- asemanatoare melanocitelor

- se gasesc printre celulele stratului bazal, dar mai ales in straturile spinos si granulos

- citoplasma clara, abundenta, nucleu boselat

- rol : initierea raspunsului imun, in procesele imunoalergice de contact

- dupa iradiere cu ultraviolete, se constata o reducere semnificativa a celulelor Langerhans,

considerata a fi una din cauzele dezvoltarii cancerelor cutanate

Membrana bazala a epidermului (jonctiunea dermo-epidermica)

- separa epidermul de derm

Prezinta 3 straturi lamelare suprapuse :

1. Lamina lucida (lamina rara)

2. Lamina densa
3. Lamina fibroreticularis

17. DERM STRUCTURA HISTOLOGICA

- limitat la suprafata de MB care il separa de epiderm, iar in profunzime se continua fara o

delimitare neta cu hipodermul
- grosime 0,2 - 4 mm
- este un sistem integrat de celule, fibre, filamente si substanta fundamentala amorfa
- confera pielii rezistenta, protejand organismul impotriva agentilor mecanici, dar in acelasi
timp este si un organ de depozit al apei
- intervine in procesele de reglare termica si in receptionarea stimulilor senzoriali

Microscopic, dermul prezinta 2 zone :

1. Dermul papilar sau superficial, situat imediat sub MB, 1/5 din grosimea dermului
2. Dermul profund sau propriu-zis, 4/5 din grosimea dermului
Componenta fibrilara
- 75% din greutatea uscata a acestuia
- contine fibre elastice si de colagen

Fibrele de colagen
- 90% din structura fibrilara a dermului
- se pot grupa in fascicule sau benzi ondulate dispuse aproximativ paralel cu suprafata
pielii
- sunt lungi, sinuoase, cilindroide
- biosinteza colagenului se desfasoara la nivelul fibroblastelor, fiind favorizata de
vitamina C si inhibata de vitamina A si cortizol
- structura si cantitatea de colagen se modifica cu varsta

Fibrele elastice
- 10% din structura fibrilara a dermului
- sunt subtiri, sinuoase, invizibile in tehnicile microscopice uzuale
- principala lor proprietate este extensibilitatea, putandu-se alungi pana la 100-120% si
reveni la lungimea initiala
- rol : in elasticitatea cutanata, dar si in mobilitatea jonctiunii dermo-epidermice
- biosinteza fibrelor elastice se realizeaza sub forma unu precursor numit tropoelastina

Fibrele de reticulina
- sunt foarte subtiri si scurte
- se vizualizeaza numai prin impregnare argentica, colorandu-se in negru
- au calibru neuniform
- se aseamana cu fibrele de colagen, de aceea se mai numesc si fibre precolagene
- rol : formarea structurii de rezistenta a dermului

Celulele dermului

1. Fibroblastele
- provin din diviziunea si maturarea celulelor mezenchimale
- rol : sinteza moleculelor de colagen, de elastina si a glicozaminoglicanilor
- pe masura imbatranirii individului, fibroblastele isi pierd capacitatea de multiplicare
si secretie
- o schimbare a metabolismului fibroblastelor o produce limforegulina

2. Macrofagele (histiocitele)
- au morfologie variabila
- rol : apararea pielii, ingloband bacterii, virusuri, corpi straini, fragmente celulare
dezintegrate, lipide sau pigment melanic
- au mobilitate mare
- au origine in maduva osoasa rosie
3. Mastocitele
- celule conjunctive
- intalnite mai des in jurul vaselor sanguine/ foliculilor pilari
- forma ovalara sau alungite
- citoplasma contine toate organitele comune, miofilamente si un numar mare de
granule
- se evidentiaza prin coloratii speciale : albastru de toluidina/metilen, violet de
gentiana, giemsa, albastru alcian

Substanta fundamentala
- amorfa, gelatinoasa, dispusa in spatiile libere dintre celule si fibre
- este abundenta la nastere si se reduce progresiv cu inaintarea in varsta
- la elaborarea SF participa fibroblastele si mastocitele
- contine : apa, electroliti, globuline, polipeptide, unii aminoacizi si acizi grasi liberi
- rol : in depozitarea apei, in schimburi metabolice dintre celule si vasele sanguine,
sustinere a fibrelor si celulelor dermice

18. HIPODERM STRUCTURA HISTOLOGICA

- reprezinta tesutul fibro-gasos subdermic

- specializat in sinteza si depozitarea intracelulara a grasimilor
- grosimea lui variaza in functie de regiunea anatomica, sex, varsta, rasa, starea de
nutritive a individului si echilibrul sau endocrine
- in unele regiuni ale pielii este bine reprezentat (abdomen, obraz), iar in altele poate
lipsi
- deriva din mezenchimul embrionar
- este format din fascicule de fibre colagene cu dispozitie plexiforma
- in grosimea fibrelor colagene se gasesc rare fibre elastice, rare celule conjunctive
(fibrocite si mastocite) si putina SF
- fibrele de colagen creaza o retea anastomotica in ochiurile careia se gasesc lobuli
adiposi
- lipidele din hipoderm sunt intr-un circuit continuu de mobilizare si depozitare,
proces ce se desfasoara sub influenta : insulina, noradrenalina, cortizon, STH, ACTH,
TSH, unele prostaglandine
- contine numerosi corpusculi senzitivi, de tipul Vater-Pacini si Golgi-Mazzoni
- rol : protectie mecanica si termica pentru organism, suport pentru formatiunile
glandulare, foliculare, vasculare si nervoase
- in unele parti ale corpului, hipodermul contine fibre musculare netede si striate
19. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE
PAROTIDIENE

Parotida

- localizata anterior si sub tegumentul urechii, intre ramura mandibulei si procesul mastoidian

- componenta secretorie a acestor glande este de tip seros

- acinii sunt foarte numerosi

- canaliculele intercalare Boli sunt lungi, au diametru mic si se continua cu canalele excreto-secretorii
Pfluger

- canalele excretorii extralobulare converg si dau nastere ductului excretor comun al glandei, canalul
Stenon

- canalul Stenon se deschide in cavitatea bucala, in dreptul celui de-al doilea molar superior

- secretia glandelor parotide este discontinua, ritmata de alimentatie

- saliva este fluida, bogata in proteine si saruri, dar lipsita de mucina

20. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE

SUBMAXILARE
- este localizata in podeaua cavitatii bucale, sub corpul mandibulei si se extinde spre gat, pe sub marginea
inferioara a acesteia

- este o glanda de tip mixt

- sistemul canalicular excretor este asemanator celui din parotida, dar ductele alveolare sunt mai scurte,
iar canalele striate Pfluger sunt mai bine conturate

- saliva contine mucus, secretat de celulele caliciforme din epiteliul canalicular

- canalul excretor comun : Wharton

- ductul lui Wharton se deschide in cavitatea bucala, sub varful limbii

- saliva contine lizozim, substanta cu actiune antibacteriala si enzime de tip amilaza

21. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE
LINGUALE
- este reprezentata de un grup de glande aflate in stransa legatura cu canalul Wharton, dar avand fiecare
un duct excretor separat, ce se deschide sub limba

- este o glanda mixta, predominant mucoasa, acinii serosi si semilunele Gianuzzi sunt putin numeroase

- saliva contine mult mucus, bogat in polizaharide sulfatate

- procesul secretor al glandei este continuu

22. HISTOFIZIOLOGIA GLANDELOR SALIVARE

Glandele salivare majore sunt organe parenchimatoase. In planul lor general de organizare se identifica
doua elemente majore : stroma si parenchimul.

Stroma

- Formeaza la exterior o capsula, septuri si tesut conjunctiv interstitial

- in tesutul conjunctiv interstitial, pe langa vase si filamente nervoase, se gasesc grupari de celule
adipoase, infiltratii limfoide si microganglioni vegetativi.

Capsula

- este un tesut conjunctiv fibros, bogat in fibre de colagen si de reticulina

- contine o cantitate variabila de tesut adipos

- confera individualitate glandelor salivare majore

- are rol protector

- de pe fata interna a capsulei, iau nastere septuri sau travee conjunctive groase, ce delimiteaza
parenchimul in lobi

Parenchimul

1. Portiunea secretorie acinii

2. Portiunea excretorie canaliculele si canalele excretorii ale glandelor salivare
Acinii glandulari sunt de 3 tipuri : mucosi, serosi si micsti

Acinii mucosi
la MO : forma ovalara, format din celule trapezoidale, cu citoplasma clara, vacuolata,
care contine mucus
contin celule mioepiteliale (cu actina si miozina)

Acinii serosi
Secreta proteine depozitate in granule de zimogen
Au forma piramidala, sunt asezate pe un singur rand
Citoplasma contine : ribozomi, mitocondrii, complex Golgi. Are aspect intunecat, intens
bazofil
Contin celule mioepiteliale

Acinii micsti
Sunt alcatuiti atat din celule mucoase, cat si din celule seroase
Portiunea intralobulara : contine canale excretorii de dimensiuni mici
Portiunea extralobulara : contine canale excretorii de calibru mare, care conflueaza si dau
nastere canalului excretor principal