CURS7 .

Filtre optice
Invers, daca se doreste eliminarea radiatiei de o anumita frecventa pe o anumita directie, se poate
aseza in calea fasciculului luminos o substanta cunoscuta, care are tranzitii de absorbtie permise la
frecventa data.
Grosimea stratului de substanta minim necesar se calculeaza functie de procentul de radiatie Id /
I0 dorit.
Cu cat probabilitatea tranzitiilor de absorbtie a substantei date este mai mare, cu atat coeficientul
de absorbtie este mai mare si grosimea stratului absorbant necesar atenuarii este mai mic.
Substanta actioneaza ca un filtru optic.
Am aratat ca aceeasi substanta, prelucrata sub forma unui strat absorbant de aceeasi grosime,
atenueaza radiatii de diferite frecvente in mod diferit.
Daca fasciculul luminos incident este policromatic, substanta folosita poate absorbi complet
anumite fascicule monocromatice din componenta radiatiei policromatice incidente si concomitent,
sa transmita restul de fascicule.
Substantele pot actiona ca filtre optice selective.
Atunci cand fenomenul de imprastiere a luminii nu este neglijabil, aplicand metoda de mai sus se
determina de fapt coeficientul total de atenuare.
Coeficientul total de atenuare poate fi asimilat deci cu un coeficient de absorbtie aparent.
Lantul experimental descris mai sus poate sta si la baza unei metode optice de masura a grosimii
unui strat de substanta.
Metoda optica de masura a grosimii unui strat de substanta.

MOD DE LUCRU:

1. Se masoara:intensitatea fasciculului incident Iv0 , intensitatea Ivd a fasciculului transmis de o

proba de grosime cunoscuta d, obtinuta din aceeasi substanta ca si proba a carei grosime vrem sa
determinam, intensitatea Ivx a fasciculului transmis de catre proba de analizat.

2. Grosimea x a acesteia din urma se calculeaza dupa cum urmeaza:

  d
I I e
d 0
Id 1 Id
I I e
x 0
  x
  e   x  d   x  d 

ln
Ix

Ix
 ln Id  ln Ix 
 x  d 1  
 ln I 0  ln Id 
PARCURSUL RADIATIEI PRIN SUBSTANTA

Fie σ distanta la care un flux radiant monocromatic de frecventa v se atenueaza de e ori datorita
absorbtiei radiatiei de catre substanta. Tinand cont de legea atenuarii,
 Distanta σ este denumita parcursul radiatiei prin substanta.

Parcursul radiatiei prin substanta este o marime fizica analoaga cu parcursul liber al particulelor
dintr-un gaz si reprezinta valoarea medie a drumului pe care-l strabat fotonii prin substanta pana
la absorbtia lor.

Fractiunea de fotoni absorbita la traversarea stratului de la o grosime x la x + dx este egala cu

probabilitatea de absorbtie a unui singur foton in intervalul dx:

Valoarea medie a drumului parcurs x pana la absorbtie este:

Se observa ca valoarea parcursului radiatiei, ca si cea a coeficientului de absorbtie, depinde de

natura substantei si de frecventa radiatiei cu care aceasta interactioneaza.
Sensul fizic al acestei marimi este urmatorul:
Daca grosimea substantei ce absoarbe fotonii incidenti este mult mai mare decat parcursul lor
prin substanta, atunci in interiorul volumului de substanta sunt absorbiti toti fotonii si se stabileste
un echilibru total intre radiatie si substanta.
Daca insa parcursul radiatiei este mare in raport cu dimensiunile volumului de substanta, atunci
exista o probabilitate nenula ca fotonii sa traverseze stratul de substanta fara a fi absorbiti.
Datorita dependentei parcursului de frecventa radiatiei incidente, acelasi volum de substanta
poate fi concomitent in echilibru cu o anumita radiatie si in neechilibru cu o alta de frecventa
diferita. In acest caz spunem ca avem un echilibru partial.