Evolutia cunoasterii psihologice din perspectiva

principalelor scoli, curente, conceptii

ale psihologiei stiintifice

Scoli si curente psihologice

Introspectionismul

Printre reprezentantii sai se numara: O. Klpe, K. Bhler, G. Selz. Metoda practicata de catre
acesti psihologi a fost experimentul introspectiv, prin care se incerca, in mod sistematic, surprinderea
naturii non-imagistice a gandirii. Introspectionistii concep psihicul ca pe o realitate interioara,
formata din fenomene exclusiv subiective, rupte de orice manifestari exterioare. Studiul gandirii nu se
poate face decat prin introspectie.
Cercetatorul trebuie sa devina astfel concomitent si subiect, si obiect al studiului, el trebuie sa
gandeasca si sa-si descrie experienta personala, trairea nemijlocita. Aceasta dedublare este suficienta
studiului propriei persoane, nu si a altora, prin urmare, pentru studierea altor persoane se recomanda
empatia.
Punand in centrul psihologiei constiinta, introspectionismul se mai numeste psihologia
constiintei.

Behaviorismul

Scoala comportamentista a fost initiata de B. Watson care, relevand esecul psihologiei

introspectioniste, a sustinut constituirea cercetarii psihologice pe baze exclusiv comportamentale, prin
studiul pur al reactiilor externe, observabile. De o importanta aparte este relatia dintre stimul si raspuns,
cunoscuta sub formula SR .
Limitele acestui curent se datoreaza simplificarii exagerate a proceselor psihice complexe care
sunt reduse la nivelul unor formule. Alti psihologi behavioristi au fost E. Tolman si B.F. Skinner.
Denumirea curentului provine de la termenul englezesc 'behavior' care inseamna comportament,
de unde si denumirea de Teoria comportamentului.
Behavioristii au studiat comportamentul animalelor, al nou nascutilor si al copiilor mici.
Pornind de la observatiile facute la noul-nascuti, Watson a considerat ca poate afirma ca la inceputul
vietii exista trei emotii fundamentale: frica, furia si dragostea, acestea regasindu-se extrem de
diversificate, ca efect al conditionarii si la omul adult.
Asadar, pentru comportamentalisti obiectivul psihologiei era sa descopere factorii determinanti
ai comportamentului: Ce stimuli produc respectivele raspunsuri observabile? Cum se modifica relatiile
intre stimuli si raspunsuri, odata cu experienta?
 Comportamentalismul era adecvat in special studiului invatarii. Intr-un experiment
comportamentalist tipic, cand un animal facea o anumita actiune (dadea un raspuns), acest raspuns era
urmat rapid de o portie de mancare (un intaritor) si cercetatorii observau si masurau devierile in rata de
raspunsuri a animalului.
Neobehaviorismul introduce variabila intermediara (motiv, emotie) intre stimul si raspuns.

Asociationismul

Bazele sale au fost puse de J. Locke, care a enuntat principiul senzualismului, conform caruia
nimic nu este in gandire din ceea ce inainte nu a fost in simturi. Din aceasta idee au fost desprinse
cateva principii cu aplicatie practica. Alti reprezentanti ai acestui curent au fost: J. Mill, St. Mill, Al.
Bain, H. Spencer. In conceptia acestor filosofi, singurul principiu de organizare a vietii psihice il
reprezinta 121j95b asociatia, fie dintre senzatii, fie dintre idei. O limita a acestui curent este data de
faptul ca, asociatia era conceputa ca fenomen pur mecanic.

Spencer a incercat sa surprinda asociatia ca relatie. De exemplu: perceptia ar fi un complex de

tip relational, iar a percepe un anumit obiect, inseamna a-l situa in acelasi context cu obiecte
asemanatoare. Perceptia s-ar desfasura spontan fiind denumita clasificare organica.
Legile asociatiei sunt:
1) Ideile fenomenelor asemanatoare tind sa se prezinte impreuna in spirit;
2) Cand doua impresii sau idei au fost percepute simultan sau in
succesiune imediata una tinde sa aduca in constiinta pe cealalta. Exista doua feluri de
contiguitate: a) simultaneitatea si b) succesiuea imediata.
Asociationismul materialist impune ideea ca viata psihica are un suport
material, iar asociationistii idealisti in frunte cu David Hume neaga existenta unei substante
materiale sau spirituale si cauta originea notiunii de substanta in asociatiile psihice.
Analizeaza si chiar experimenteaza legile, formele si conditiile asocierii.
Importanta asociationismului pentru evolutia ulterioara a psihologiei
este legata in principal de definirea legilor asociatiei.

Gestaltismul

Reprezentanti ai acestui curent au fost: M. Wertheimer, K. Koffka si W. Kohler. Curentul se

manifesta ca o reactie impotriva interpretarii asociationiste si introspective a vietii psihice, introducand
in centrul preocuparilor intregul structurat. Principala idee sustinuta este ca unitatea formei nu se
reduce la partile ce o compun. De exemplu, o melodie este un ansamblu intreg si nu doar o insiruire de
sunete. Sunt precizate cateva principii: intregul conditioneaza partile, o parte dintr-un intreg este
altceva decat partea izolata. In aceasta lumina, sistemele mentale constau in totalitati organizate de la
inceput ca forme si structuri de ansamblu, deci perceptia nu rezulta din sinteza unor senzatii prealabile.
 Au fost formulate cateva legi privind organizarea perceptuala:

Legea asemanarii;
Legea celei mai mici distante ;
Legea bunei forme sau pregnantei.

Kurt Levin a preluat idei gestaltiste privind notiunea de camp si a lansat psihologia dinamica.
El a introdus conceptul campului total care include elementele materiale ale situatiei, atractiile
afective, barierele psihice, conflictul dintre subiect si situatie, reusita care aduce satisfactie,
incalcarea consemnului sau renuntarea la actiune. Conceptia dinamica a lui K. Levin a influentat
cercetarile de psihologie sociala capatand o larga popularitate.

Psihanaliza

Psihanaliza reprezinta un set de teorii si o disciplina pusa la punct de medicul neuropsihiatru

austriac Sigmund Freud si dezvoltata de adeptii teoriilor sale. Psihanaliza este o abordare
psihodinamica a psihologiei si s-a nascut din dorinta de a trata afectiunile psihologice, precum si de a
analiza mintea umana si modul in care gandim si ne comportam.

Aceasta disciplina are la baza principiul determinismului sau cauzalitatii psihice, si anume
credinta ca fenomenele psihice si comportamentele umane sunt determinate de evenimente petrecute in
trecut si care, daca nu sunt constientizate, produc repetarea incontinuu a acelorasi tipuri de
comportamente. Mecanisme psihice descoperite de Freud se intalnesc in mod obisnuit in psihologia
umana, insa pot in aceeasi masura sa produca un comportament in limitele normalului sau unul
patologic.

Psihanaliza poate fi considerata prima forma de psihoterapie moderna (in aceeasi masura si
prima disciplina psihologica unitara si coerenta), iar Freud primul psihoterapeut profesionist. Mai mult
decat o psihoterapie, psihanaliza presupune si o conceptie despre om - latura antropologica - si despre
lume - dimensiune filosofica. Teme majore in psihanaliza freudiana: constient, preconstient,
inconstient.

Constructivismul

Teoria constructivist este o teorie a cunoaterii tiinifice, aplicat la problemele nvrii, ca

aprofundare a cognitivismului. Nu este o teorie a instruirii, ci un suport tiinific, cu valoare
conceptual, metodologic pentru aceasta. Baza teoriei constructiviste se afl n teoria lui J. Piaget
privind dezvoltarea cognitiv, stadial a abilitilor cognitive, cu rol de constructe, n care sunt
implicate dou procese eseniale: asimilarea i acomodarea, ca interiorizri ale cunoaterii construite n
timp. Piaget evideniaz rolul formrii structurilor mentale, ca moduri de organizare a informaiilor, ce
se pot combina, transforma i asimila variat. Constructivismul cognitiv se mai revendic i din teoria
lui J. Bruner, dup care nvarea este un proces activ, n care elevii construiesc noile idei sau concepte
pornind de la cunoaterea curent i cea trecut. Construcia mental a structurilor cognitive se face n
mod propriu, personalizat, n funcie de modul n care cel care nva i selecteaz i transform
informaiile, construiete ipoteze, ia decizii, i organizeaz experienele i informaiile.

Psihologia umanista

Psihologia umanista este o abordare psihologica ce a aparut in anii 1950, ca reactie la limitarile
teoriilor psihodinamice si comportamentale in privinta unor chestiuni ca semnificatia
comportamentului si natura dezvoltarii sanatoase.
Principalii promotori ai psihologiei umaniste au fost Carl Rogers si Abraham Maslow, iar
teoriile acestora se concentreaza pe aspecteumane, cum ar fi sinele, actualizarea sinelui, sanatatea,
speranta, iubirea, creativitatea, existenta, devenirea, individualitatea si semnificatia, adica o intelegere
concreta a existentei umane.
Psihologia umanista se bazeaza pe urmatoarele convingeri:
Cel mai important aspect este prezentul, astfel incat abordarea umanista se concentreaza pe
"aici si acum", in loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul.
Pentru un psihic sanatos, omul trebuie sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale,
indiferent daca sunt pozitive sau negative.
Fiecare persoana este importanta si merituoasa, prin simpla sa existenta. Actiunile pot fi
negative, insa acestea nu anuleaza valoarea de fiinta umana.
Obiectivul suprem al vietii este obtinerea intelegerii si dezvoltarii personale. Individul poate
fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie mai bun si sa se inteleaga pe sine.

Psihologia umanista a fost definita ca o "a treia putere in psihologie", primele doua fiind
psihanaliza si perspectiva comportamentala. Acest lucru inseamna ca cele trei scoli nu se afla in
competitie, ci fiecare a contribuit la intelegerea mintii si comportamentului uman, iar psihologia
umanista a adaugat o nou dimensiune ce a creat o perspectiva holistica asupra fiintei umane.
Ceea ce deosebeste psihologia umanista de alte abordari psihologice este accentul pus mai
degraba pe semnificatia subiectiva decat pe determinism, precum si dezvoltarea pozitiva in opozitie cu
patologia. Fata de majoritatea psihologilor conform carora comportamentul uman poate fi inteles doar
de un observator impartial sau obiectiv, potrivit abordarii umaniste, semnificatia comportamentului este
personala si subiectiva - depinde de valorile morale si intentiile fiecaruia dintre noi. Fiinta umana este
privita ca fiind buna prin natura sa innascuta, iar problemele sociale si mintale reprezinta o deviere de
la aceasta natura. Omul tinde mereu sa isi maximizeze interactiunile si creativitatea, pentru a se simti
cat mai liber si mai constient de sine si trairile sale.