SERIAL IUGOSLAVIA Profesorul Aleksandar Rastovic, despre trecutul Serbiei

Ionut Cojocaru,

,,Dezmembrarea Iugoslaviei a inceput in ultimii ani ai mandatului presedintelui iugoslav Josip Broz Tito. Ceea
ce a cauzat ruperea Iugoslaviei a fost adoptarea Constitutiei federale din 1974", spune Aleksandar Rastovic,
istoric si profesor universitar sarb.

Domnule profesor as dori sa va adresez o serie de intrebari referitoare la politica externa a Serbiei si la poporul
sarb.

Stimate coleg, precum stii, suntem amandoi istorici si ca viziune de stanga. In acelasi timp, stiu ca ai intentii
bune si esti un adevarat patriot sarb. De ce anume are trebuinta poporul sarb pentru a obtine respectul Uniunii
Europene<</span>

Mai intai, trebuie sa subliniez faptul ca sunt membru al Partidului Socialist al Serbiei, inca de la fondare, 1990,
fiind unul dintre cei mai tineri delegati ai primului Congres. Intre timp, am fost membru al Comitetului Central
al PSS, membru al Comitetului Executiv al PSS 1992-2003, si presedinte la Tineretul Socialist al Serbiei 1996-
2000. La ultimul Congres, decembrie 2014, am fost reales ca membru al Comitetului Central al PSS. Sunt, de
asemenea, membru al Consiliului Politic al PSS. In acelasi timp sunt istoric si profesor universitar.

In istoria politica moderna a Serbiei, incepand din 1804 de cand se marcheaza inceputul revolutiei sarbe, pana in
prezent, statul si societatea noastra se confrunta cu o dilema constanta: modernizare sau traditionalism. Interesul
nostru strategic, in prezent, este sa inaintam catre Uniunea Europeana. Aproape toate partidele politice din
Serbia au acest interes. Este interesant de subliniat faptul ca in istoria moderna a Serbiei nu a existat un consens
atat de larg in ceea ce priveste apropierea de Uniunea Europeana. Impartasim valorile europene, respectam
traditia europeana si avem convingerea ca suntem parte a Europei.

Dar, in acelasi timp suntem constienti ca acceptarea in uniune nu va fi usoara si lipsita de injosiri.

Practic, va insemna ca vom fi nevoiti sa ne armonizam sistemul politic legitim cu legile europene. Este un
process dificil, cu multe provocari. Una dintre cele mai complicate va fi exigenta Comisiei Europene de a ne
ajusta politica externa in functie de cea europeana. Practic, inseamna ca Serbia va fi nevoita sa se alature
actiunilor impotriva Federatiei Ruse.Desigur, ca va trebui sa ne ajustam politica externa dupa cea
europeana, dar in acelasi timp, Uniunea va trebui sa accepte faptul ca Serbia se afla, in mod traditional,
in relatii stranse cu Rusia. In acest proces extins ca durata, va trebui sa ajungem la un consens national.

In 2010, salariile in Romania au fost reduse cu 25%. Stiu ca in Serbia s-a intamplat recent acelasi lucru. Ce
credeti, cand ne putem astepta la o crestere economica in Serbia<</span>

Serbia, ca toate tarile din Balcani si din Europa, trece prin criza economica. Este dificil de prezis cand se va
sfarsi criza. Coalitia noastra guvernamentala a adoptat masuri si reforme dureroase a caror scop era de a vindeca
economia nationala. Datorita estimarilor economice, ne putem astepta la o crestere economica anul viitor. Este
o previziune optimista si eficienta. Cel mai important scop, in opinia mea, este de a atrage investitii straine si de
a lansa productia interna pentru a revigora economia. Beneficiile noastre sunt agricultura, industria energetica,
transporturile, infrastructura, turismul. In cele cateva luni din urma, dupa o lunga perioada de timp, am anticipat
un surplus in buget, ceea ce este un bun argument pentru revenirea economiei nationale.

Ca istoric, spune-mi, cand a inceput dezmembrarea Iugoslaviei Care au fost greselile Serbiei<</span>

Dezmembrarea Iugoslaviei a inceput in ultimii ani ai mandatului presedintelui iugoslav Josip Broz Tito (foto).
Ceea ce a cauzat ruperea Iugoslaviei, a fost adoptarea Constitutiei federale din 1974. Pana la achitarea lui
Aleksandar Rankovic, vicepresedinte al Iugoslaviei, si unul dintre cei mai apropiati complici ai presedintelui
Josip Broz Tito, din functiile plenului Brioni al Comitetului Central al Ligii Iugoslaviei Comuniste, in 1966,
statul iugoslav era oranduit ca stat centralizat.

Astfel, Rankovic era simbolul mentinerii statului iugoslav centralizat. Apoi, sustinatorii confederatiei, mai ales
lideri comunisti din Slovenia si Croatia (Edvard Kardelj si Vladimir Bakaric), au incercat sa aranjeze o noua
reorganizare a statului iugoslav. Au exercitat o imensa presiune asupra lui Josip Broz Tito pentru ca acesta sa
consimta la adoptarea amendamentelor constitutionale, ca prim pas in directia crearii confederatiei si a disolutiei
statului iugoslav. Prin noua constitutie din 1974 Iugoslavia formal era stat federal, dar substantial confederatie.

Cea mai controversata parte a constitutiei se referea la drepturile celor sase republici federale si doua provincii
autonome care au rezultat din Iugoslavia si Serbia (Vojvodina, Kosovo si Metohija care faceau doar in mod
formal parte din Serbia, insa practic aveau toate atributele statalitatii). Josip Broz Tito era conform constitutiei
votat presedinte permanent al Iugoslaviei si se introducea institutia Prezidentiala colectiva a statului care era
formata din opt membrii, sase din republici si doi din provincii. Acest organ politic avea sa preia conducerea
statului dupa moartea presedintelui, prin sistemul rotatiei la conducere dupa cate un an a fiecarui membru.

Bizar este ca membrii credintei islamice obtineau dreptul de a se declara in acceptie nationala, musulmani. O
mare greseala a sarbilor si a liderilor politici ai Serbiei a fost faptul ca au permis aproape in mod unanim si fara
semnificativa opozitie, adoptarea Constitutiei Confederale in 1974.

Ai convingeri de stanga de cand ai intrat in politica. Cum iti privesti colegii care se afla acum in factiuni de
dreapta Arata sarbii toleranta fata de cei care au schimbat tabara politica<</span>
Inca sustin stanga in Serbia, ca membru al Partidului Socialist Sarb. Familia noastra apartine, in mod traditional
stangii. Este adevarat, ca multi dintre vechii mei camarazi politici, care au fost membrii ai PSS in trecut, s-au
razgandit si si-au schimbat opiniile politice si au devenit sustinatori ai politicii de dreapta. In prezent, este
absolut firesc ca cineva, care a sustinut stanga, sa adere la factiuni de dreapta si invers. Dar este dreptul lor si nu
le resping optiunile. In general, sarbii sunt un popor tolerant si desigur ii intereseaza daca un politician a
schimbat doua, trei sau mai multe partide politice. Dar, la drept vorbind, sarbii nu apreciaza politicieni
nehotarati.

Armata Serbiei era a treia din Europa. In prezent, armata a fost slabita in mare masura. Care este motivul unei
astfel de situatii<</span>

Nu armata Serbiei, era armata poporului iugoslav care fusese fondata in 1941 si dizolvata in 1992, cand insasi
Republica Federativa Iugoslavia a disparut. Fostul stat iugoslav avea o armata puternica, care era una dintre cele
mai respectate forte armate din Europa. Armata iugoslava era pe locul cinci in Europa ca potential militar si era
specializata in razboiul defensiv. Trupele terestre din cadrul armatei iugoslave aveau 140.000 de soldati activi si
90.000 de recruti.

In caz de razboi, armata iugoslava putea recruta un million de soldati in rezerva. Dupa cum vezi, era o forta
militara impresionanta in Balcani si in Europa. In noile circumstante, cand statul nostru a suferit scaderi
teritoriale si numerice, este absolute firesc sa detinem o armata mica. Ar trebui, de asemenea, sa luam in
considerare situatia economica si noua oranduire a relatiilor politice din Europa.

Sarbii au indurat razboiul, sanctiunile si bombardamentul NATO insa au ramas legati de Milosevic pana la final.
Este acesta un exemplu de fidelitate sarba<</span>

Nu pot afirma ca este fidelitate sau altceva. Insa un lucru este sigur. Acelea au fost vremuri grele, dar onorabile.
Noi sarbii avem o caracteristica pe de-o parte in vreme de pace suntem dezbinati, tindem catre diviziune si
neintelegeri, pe de alta parte, in vreme de razboi, suntem extreme de uniti in apararea statului. Razboiul din
1999 a fost un exemplu limpede de unitate si solidaritate sarba.
Slobodan Milosevic a fost presedinte al Serbiei si al Republicii Federale Iugoslavia

In Romania, putem citi multe despre dezmembrarea Iugoslaviei dintr-o perspectiva vestica. Poti expune, pe
scurt, istoria acelui proces<</span>

Primul stat iugoslav a fost creat in 1918 si cea de-a doua Iugoslavie s-a format in timpul celui de-Al Doilea
Razboi Mondial intre 1941-1945.

De la inceput, Iugoslavia a avut dusmani interni si externi. Inamicii externi erau Italia, Ungaria, Bulgaria si
Albania. Ei considerau ca este un stat artificial, creat la Versailles, pe seama teritoriilor lor istorice.

Din aceasta cauza, acele puteri nu au acceptat niciodata constituirea statului iugoslav si au incercat sa il abroge.
Acele state isi aveau sustinatorii lor in interiorul Iugoslaviei, in diferite cercuri politice, religioase separatiste si
chiar fasciste, de exemplu, miscarea Ustashe, care recruta dintre croati, din Organizatia revolutionara
macedoneana interna, sustinuti de forte albaneze si bulgare, asa-numitii Balisti.

Au incercat sa slabeasca Iugoslavia prin diferite metode, prin institutii de stat oficiale ca Parlamentul, chiar
Guvernul, sistemul educational, propaganda sau prin utilizarea unor metode extreme, acte teroriste, intimidare,
batai si ranirea adversarilor politici. La inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cel mai mare dusman al
Iugoslaviei a fost Hitler si Germania nazista. Dupa incheierea razboiului, in 1945, al doilea stat iugoslav avea
aproximativ aceiasi inamici.

Erau forte invinse in timpul razboiului ( miscarea Ustashe, Chetnik) sau alte organizatii separatiste care actionau
in secret pana la moartea lui Tito in 1980. Apoi s-au reorganizat si au expus public ideea de a dezmembra
Iugoslavia. Era un conglomerat de diferite organizatii nationaliste si separatiste, unite prin scopul de a
dezmembra Iugoslavia. Din pacate, aveau sustinatori in infrastructura de stat si a partidului, ceea ce a i-a ajutat
la distrugerea statului.

In conversatia noastra de acum un an, mi-ai spus ca, dupa moartea lui Tito, a existat o institutie prezidentiala
colectiva cu cate un membru din cele sase republici si doua provincii iugoslave si ca urmau la conducere prin
rotatie. Mi-ai detaliat ca au fost presedinti din Bosnia, Kosovo, Macedonia, Slovenia, Croatia. Nu a existat o
dominatie sarba in aceasta, nu-i asa<</p>

Institutia prezidentiala a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia era reprezentata de presedentia colectiva a
Federatiei Iugoslave. A fost infiintata in 1971, conform cu amendamentele constitutionale si reorganizata in
1974, dupa noua constitutie. Pana in 1974 institutia prezidentiala avusese 23 de membrii - trei din sase republici,
doi din doua provincii autonome, iar membru al acelui organ colectiv era Josip Broz Tito.

Prin noua constitutie, presedentia se reducea la doar noua membrii, un reprezentant al fiecarei republici
iugoslave si provincii autonome si, pana in 1988, un lider al Prezidiului Ligii Comunistilor iugoslavi, ex officio.
Conform constitutiei din 1974, institutia prezidentiala detinea un spectru larg de atributii, cum ar fi,
reprezentarea federatiei intern si extern, conducerea ANI, deciderea utilizarii armatei pe timp de pace precum si
pe timp de razboi, apararea egalitatii nationalitatilor din Iugoslavia si a ordinii constitutionale, propunerea unui
candidat pentru postul de prim ministru federal, numirea ambasadorilor, generalilor si amiralilor si a multor
altii. Toti membrii institutiei prezidentiale erau alesi de catre parlamentele fiecarei republici si provincii
autonome si proclamati de Adunarea Federala. Dupa moartea lui Tito, presedentia a inceput sa functioneze
conform cu constitutia si cu sistemul rotatiei din an in an a presedintelui si vice-presedintelui din celelalte
republici. De la moartea lui Tito, pana in anul dezmembrarii RSFI (1991), au fost doar patru conducatori sarbi ai
institutiei prezidentiale a RSFI. Dominarea institutiilor federale de catre sarbi iese din discutie.

Am auzit, de asemenea, ca a existat o idee de a crea o mica Iugoslavie fara Slovenia si Croatia si ca Alija
Izetbegovic (presedinte al Bosniei-Hertegovina - n.r.) dorea sa devina presedinte in locul lui Milosevic.
Poti explica<</span>

In opinia mea, razboiul din Bosnia putea fi evitat. Cu cateva luni inaintea inceperii operatiunilor de razboi in
Bosnia, liderii fostelor republici iugoslave au tinut o serie de intrevederi bilaterale pentru a gasi o solutie pentru
un viitor stat iugoslav. In timpul unor astfel de discutii, Slobodan Milosevic, fostul presedinte al Republicii
Sarbe, a facut o propunere interesanta pentru crearea unui stat iugoslav de dimensiuni reduse, care ar fi format
din patru republici (Bosnia si Hertegovina, Serbia, Muntenegru si Macedonia). Statul ar fi fost organizat ca o
blanda federatie, cu o libertate crescuta pentru membrii federatiei.

Statul ar fi reglementat de un sistem prezidential ferm Presedintele ar fi ales la fiecare patru ani din alte
republici. Presedintele Milosevic a sugerat ca Alija Izetbegovic, lider musulman si pe atunci, presedinte al
Bosniei Hertegovinei, sa devina presedinte al Iugoslaviei astfel micsorate. Presedintele Macedoniei, Kiro
Gligorov, era dispus sa accepte acest plan, dar, sub presiuni ale unor cercuri politice internationale, Alija
Izetbegovic a respins ideea. Cateva luni mai tarziu, incepea razboiul in Bosnia. Consider ca decizia liderului
musulman a fost catastrofala.
Slobodan Milosevic, Alija Izetbegovic si Franjo Tumman (primul presedinte al Croatiei independente)

Sunt atat de multe lucruri de spus despre Jasenovac. Ca istoric, cum explici acest fapt<</span>

In fosta Iugoslavie, nu era corect sa vorbesti despre lagarul de la Jasenovac din cauza politicii interne de fratie
intre sarbi si croati. Discutarea acestui subiect putea rani sentimentele croatilor si crea un fel de sentiment de
vina nationala a croatilor pentru crimele comise de miscarea paramilitara Ustashe. Practic, Jasenovac era un
subiect tabu despre care nu se putea vorbi. Dar faptele istorice referitoare la Jasenovac sunt oribile si
dezastruoase.

Jasenovac era un lagar de exterminare creat in 1941 in Croatia de catre autoritatile asa-numitului stat croat
independent. Lagarul a fost creat de regimul Ustashe , atunci la putere. Era unul dintre cele mai mari lagare de
concentrare din Europa. Exista diferite estimari ale numarului de victime de la Jasenovac. Un raport al
Comitetului National al Croatiei pentru investigarea crimelor fortelor de ocupatie si a colaboratorilor lor, datat
15 noiembrie 1945, care a fost cerut de noul guvern iugoslav, indica intre 500,000-600,000 de personae ucise la
Jasenovac, predominand sarbi, evrei si tigani.

Din nefericire, istoriografiile croate contemporane au incercat sa micsoreze numarul victimelor. Din aceste
estimari, rezulta ca au fost ucise mai putin de 15 000 de personae, ceea ce reprezinta un proiect inadmisibil de
falsificare a faptelor istorice. La Jasenovac a avut loc un genocid, orchestrat de regimul croat Ustashe, impotriva
sarbilor, evreilor si tiganilor.

Scurta biografie:

Aleksandar Rastovic s-a nascut la Belgrad in 1969. A absolvit departamentul de istorie al Facultatii de Filozofie
in 1993. Teza de masterat - 1993: Marea Britanie si Serbia 1878-1889, Facultatea de Filozofie, Universitatea
Belgrad. Teza doctorat- 2003:Marea Britanie si Serbia 1913-1914, Facultatea de Filozofie, Universitatea
Belgrad. A fost profesor asistent la Departamentul de Istorie, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Nis
(2008-2011). In prezent, este Membru superior al Institutului de Istorie din Belgrad si profesor asociat la
Facultatea de Filozofie a Universitatii din Nis. Domenii de cercetare: diferite aspecte ale relatiilor anglo-sarbe:
diplomatice, economice, politice si culturale in secolele al XIX-lea si al XX-lea.