19-Jan-19

REED
Reconstrucţia ecologică a ecosistemelor degradate

dr.  Ciprian Palaghianu

2018‐2019

Conţinutul cursului 1
REED – ce este?

REED – scop, obiective, istoric, concepte, necesitate

Conservare Vs Reconstrucţie.

Reconstrucţie. Reabilitare. Restaurare.

Metode folosite în reconstrucţie.

Reconstrucţie ecologică ‐ etape

Considerente etice

1
 19-Jan-19

REED – Ce este?
Procesul de asistare a procesului de refacere şi de 
management al integrităţii ecologice a unui ecosistem
(SER 2002 ‐ Society for Ecological Restoration)

Arta şi ştiinţa de a repara ecosisteme degradate la cel mai bun 
nivel de autenticitate istorică (Mills, 1995)

Acţiunea umană de refacere într‐o perioadă restrânsă de timp 
a ecosistemelor care au suferit în urma unor perturbări majore 
degradări şi vătămări ale structurii şi funcţiilor. 

REED – RESTORATION ECOLOGY
Restoration Ecology
Ecological Restoration

• Intervenția umană conștientă și responsabilă de  restaurare 
sau refacere a ecosistemelor și habitatelor alterate, 
degradate sau distruse.
• Reconstrucția ecologică presupune inițierea sau accelerarea
recuperării unui ecosistem.

REED urmăreşte refacerea sănătăţii, integrităţii şi 
sustenabilităţii ecosistemelor.

2
 19-Jan-19

REED – Scop şi obiective
Scopul reconstrucţiei ecologice este de a 
reface complet componentele şi procesele unui 
sit sau ecosistem distrus faţă de starea acestuia 
la un moment dat, la un standard contemporan 
sau către o condiţie dorită (Gayton 2001).

Se acţionează atât asupra componentei fizice a ecosistemului 
(habitatul) cât şi asupra celei biotice (populaţiile).

Obiectivul ‐ ecosistemul să arate şi să funcţioneze la fel ca înainte de 
perturbare (deşi este practic imposibil să se revină la starea iniţială), 
de la care istoric s‐a plecat.

Limitări legate de dinamica ecosistemului
Există o dinamică continuă a ecosistemelor – care stare să fie 
considerată stare inițială, de referință?
Pot fi însă considerate aşa zise ecosisteme de referinţă.

Momentul 
Stare 1 Stare 2 Stare 3 intervenției

perturbare
degradare

Dinamica ecosistemului – O țintă în mișcare  

3
 19-Jan-19

REED – Motivarea acțiunilor de RE

Principalele direcții de acțiune:
• Restaurarea capitalului natural (populații, specii, habitate)
• Reducerea sau atenuarea efectelor schimbărilor climatice
• Sprijinirea speciilor pe cale de dispariție
• Motive estetice sau sociale (peisaje sau obiective sociale)
• Perspectiva morală – Poluatorul, plătește! (majoritatea 
ecosistemelor sunt degradate în urma activităților umane)

Acţiuni frecvente în cadrul REED

• Controlul eroziunii
• Reîmpădurirea
• Reinstalarea vegetaţiei
• Reintroducerea speciilor native
• Controlul speciilor invazive
• Bioremedierea
• Reamenajarea cursurilor de apă

4
 19-Jan-19

REED – Chiar este necesară/oportună?

Toate ecosistemele naturale (chiar şi cele degradate) dispun de 
o capacitate generală de autoreglare / autoreparare / 
regenerare.

Succesiunea  ecologică – asigură o permanentă dinamică a unui 

ecosistem – el poate să evolueze, să se modifice din punct de 
vedere al structurii, compoziţiei, funcţiilor, să se „reinventeze”.
Putem confunda dinamica cu degradarea?

Este necesară
atunci reconstrucţia sau
reabilitarea ecologică?

REED – Necesitate?
Dezavantaje REED
• costisitoare
• dificilă
• implică mulţi factori biotici şi abiotici
• succesul operaţiei nu poate fi garantat – riscuri potenţiale mari

Este necesară atunci reconstrucţia sau reabilitarea ecologică?

Nu întotdeauna – se face anterior intervenţiei o EVALUARE! 

Sau se pot implementa măsuri de reconstrucţie parţiale (suportul 
pentru auto‐regenerarea naturală).
Dar, acţiunea naturii e foarte lentă şi greu de controlat – ceea ce 
implică riscuri mari ale neintervenţiei în anumite situații.

5
 19-Jan-19

Legătura cu alte discipline
ramură nouă a ecologiei, strânsă conectată cu:

• Ecologia conservării ‐ metode şi tehnici de prezervare

• Conservarea biodiversităţii ‐ sţiinţă interdisciplinară ce 
studiază starea biodiversităţii în ecosistemele naturale, fiind 
preocupată de protecţia speciilor, habitatelor şi populaţiilor.
• Ecologia restaurării ‐ oferă concepte, modele, metode 
şi unelte pentru acţiunile de reconstrucţie ecologică

Conservare VS Reconstrucţie

CONSERVĂM ceea ce a mai rămas
sau
RECONSTRUIM ceea ce a fost cândva

CONSERVAREA şi RECONSTRUCŢIA ‐ complementare

6
 19-Jan-19

Conservare VS Reconstrucţie
Rata extincției speciilor: de 1000‐10 mii mai mare decât rata ”normală”.
Reducerea habitatului – problema principală ce conduce atât la 
dispariția speciilor cât și la reducerea funcțiilor ecosistemelor.

SOLUȚIA:
CONSERVAREA şi RECONSTRUCŢIA – complementare
Conservarea – păstrarea habitatelor neafectate
Reconstrucția – acționează asupra 
habitatelor degradate

Reconstrucţie ecologică ‐ ISTORIC
• principiile generale formulate încă de acum sute de 
ani, dar dezvoltarea ca ştiinţă de sine stătătoarea abia
în ultimele două decenii

• anii 80 ‐ John Aber şi William Jordan au introdus 

termenul de Reconstrucţie ecologică 

7
 19-Jan-19

Reconstrucţie ecologică ‐ concepte
• peisaj – ecologia peisajului

• disturbanțe /perturbări – impactul asupra ecosistemului

• succesiuni – evoluţia ecosist. de la simplu la complex

• fragmentarea habitatelor

• funcţiile ecosistemelor

• ecologia comunităţilor – asamblarea comunităţilor

Reconstrucţie VS Reabilitare
• Reconstrucţia ‐ presupune refacerea tuturor proceselor, 
subsistemelor, structurilor funcţionale ale unui ecosistem 
afectat de o perturbare majoră, înlocuind sau construind 
dacă este nevoie (noi) structuri/subsisteme distruse pentru 
ca ecosistemul să poată sa‐şi îndeplinească funcţiile 
anterioare.

• Reabilitare (Remediere) ‐ se referă la acţiunile care 
urmăresc restabilirea principalelor funcţii şi procese ale 
unui sistem. Se oferă suport pentru ca ecosistemul afectat 
să‐şi reia cea mai mare parte a funcţiilor de care era 
capabil anterior confruntării cu o perturbare majoră.

8
 19-Jan-19

Reconstrucţie VS Reabilitare / Restaurare
1. Starea iniţială
2. Perturbare
3. Acţiune

Reconstrucţie

Reabilitare

Reconstrucţie VS Restaurare
• Restaurare (Refacere) ‐ presupune readucerea unui 
ecosistem într‐o stare cât mai apropiată de cea originală –
o stare specifică ecosistemului dinainte de o perturbare (se 
pot reface subsistemele originale, nu se introduc elemente 
noi).

•Restaurare (Refacere)

9
 19-Jan-19

Restaurare ca Mustang original

Mustang degradat Reabilitare – Mustang funcţional

Reconstrucţie – Mustang tunat

Avansul tehnologic ‐ Tehnologii noi
• Bioremediere – tehnologii bazate pe folosirea microorganismelor 
pentru a înlătura poluanţii

• Fitoremediere ‐ se bazează pe capacitatea anumitor plante de a 
bioacumula sau degrada poluanţi din sol, apă sau aer ‐ fitoextracţie, 
fitostabilizare, fitotransformare, fitostimulare (rizoremediere), 
fitovolatilizare, rizofiltrare

• Micoremediere / micofiltrare ‐ folosirea miceliilor ciupercilor 

pentru decontaminare sau filtrarea reziduurilor toxice

• Bioextragere – extragerea metalelor cu ajutorul organismelor vii

10
 19-Jan-19

Bioextragere ‐ Bioleaching

•Kazem Kashefi şi Adam Brown ‐ Universitatea de Stat din Michigan,  
"alchimie microbiană"
•bacteria Cupriavidus metallidurans extrage aurul din clorură de 
aur (un reziduu toxic)

Reconstrucţie ecologică – analiza 
preliminară
• Analiza gradului de degradare şi a soluţiilor în funcţie de:

• natura perturbării
• amplitudinea / magnitudinea perturbării
• localizarea acesteia
• subsitemele afectate
• modificările produse / pierderile directe şi indirecte
• resurse disponibile (materiale şi imateriale)

•TEST Care credeţi că sunt etapele unui proiect REED? 

11
 19-Jan-19

Reconstrucţie ecologică ‐ ETAPE
•identificarea zonei degradate şi a necesităţii reconstrucţiei
•caracterizarea ecologică a ariei ce urmează a fi refăcută
•formularea obiectivelor urmărite de reconstrucţie
•desemnarea unui sistem de referinţă (un ecosistem model) sau 
a unor indici de monitorizare
•verificarea viabilităţii planului de reconstrucţie
•planificarea şi proiectarea propriu‐zisă (inclusiv estimarea 
resurselor ce vor fi necesare)  
•stabilirea protocoalelor de evaluare a soluţiei implementate şi 
a celor de monitorizare
•stabilirea obiectivelor şi măsurilor de protecţie pe termen lung

Considerente etice
• Alterarea ecosistemelor e o
problemă controversată
• Reconstrucţia nu poate crea 
ecosisteme naturale (doar replici )
• Scopul reconstrucţiei nu e de a crea un 
ecosistem nou ci de a "repara" şi ajuta să 
repornească unul natural.

• Ecosistemele naturale sunt prea complexe pentru a putea fi 
total şi sigur "reconstruite" – prea multe exemple negative
• Echilibrul natural e greu de realizat într‐o perioadă prea scurtă

12
 19-Jan-19

Considerente etice

•Dacă ne propunem să obţinem un ecosistem similar 
unuia model (de referinţă), ce referinţă să ne alegem? 

•E posibil ca ecosistemul model să fie potrivit doar din 
perspectiva umană. De unde ştim că ecosistemul model nu este de 
asemenea unul alterat?

• Comunitățile umane pot fi afectate de unele acțiuni 
(introducerea populațiilor de carnivore mari, a speciilor lemnoase 
frecvent afectate de incendii).

Considerente etice

•Costurile pot avea un impact negativ –
comunitatea poate considera costurile 
mult mai mari decât beneficiile sociale 
și ecologice obținute în urma implementării proiectului.

• Unele ecosisteme sunt atât de degradate încât efortul de 
reconstrucție este prea mare ( soluția ‐ atenuarea naturală).

13
 19-Jan-19

Implicare la nivel internaţional

SER ‐ Society for Ecological Restoration

Reviste cunoscute

Restoration Ecological Ecological

Ecology Restoration Management & 
Restoration

14
 19-Jan-19

Cap. 2 FACTORII CARE CONDUC LA DEGRADAREA 
ECOSISTEMELOR 

Supraexploatarea resurselor

Poluarea şi contaminarea ecosistemelor

Specii invazive

Ecosistem – ce este?
• Arthur Tansley (1935) – ecosistem
• biocenoză + biotop

Abordare
• biologică – centrată pe organisme
• funcţională – centrată pe funcţii/procese
• geografică – centrată pe ecotop

Degradarea afectează direct sau
indirect toate componentele 
ecosistemului! 

15
 19-Jan-19

Degradarea ecosistemelor 
• Degradarea – procesul prin care 
ecosistemele sunt în mod progresiv 
contaminate, poluate, supra‐exploatate, 
fragmentate şi uneori chiar distruse
(în urma intervenţiei antropice)

• Deteriorarea principalelor componente 
ale ecosistemului ‐ este implicată atât 
degradarea biotopului /habitatelor cât şi 
a componentei biotice ‐ biocenoza 
(populaţii, specii)

Efectul degradării
• Are loc o degradare şi o epuizare 
a resurselor de o bună calitate 
(resursele de aer, apă şi sol) cu un
impact nefavorabil asupra populaţiilor 
ecosistemului 

• Degradarea reduce capacitatea speciilor de a 
supraviețui și conduce în timp la extincţia unor specii.

• Se reduce drastic biodiversitatea

• Se reduce intensitatea funcțiilor ecoprotective

16
 19-Jan-19

Pericolul degradării
• Degradarea mediului ‐ este una din 
cele Zece Pericole (Ten Threats)
recunoscute de Naţiunile Unite (ONU) 
în 2004 în Panelul Ameninţărilor 
Globale cu Grad Ridicat de Risc (High
Level Threat Panel)
• Cauze complexe

Degradarea antropică

Supra‐
exploatarea

Contaminarea
/ Poluarea

17
 19-Jan-19

Supra‐exploatarea şi supra‐consumul
• Între 1960 și 2000 populația globului s‐a dublat iar activitatea 
economică a crescut de 6 ori!

Supra‐exploatarea
• Exploatarea resurselor naturale ‐ totalitatea operaţiilor care  
urmăresc extragerea din mediu a unor resurse utile societăţii
•Resurse naturale fizice (neregenerabile / greu regenerabile) ‐ 80% 
din consumul global de energie este susţinut de resurse naturale 
fosile (petrol, cărbune, gaz).

•Resurse naturale biologice (regenerabile ‐ păduri, populaţii din 

ecosisteme terestre sau acvatice)
•Exploatarea iraţională – exploatarea unei populaţii cu o intensitate 
care depăşeşte rata naturală de creştere (bilanţul mortalitate‐
capacitate de reproducere) (e afectată capacitatea de regenerare a
unei specii – poate conduce la extincţie)

18
 19-Jan-19

Cauzele supraexploatării resurselor naturale
• Perspectiva funcţională – cauza este  necunoaşterea sau 
neconştientizarea consecinţelor supraexploatării (nu se 
percepe modul de funcţionare sau efectul final)

• Perspectiva conflictuală – cauza este dominaţia anumitor 
entităţi sau grupuri ale societăţii asupra resurselor, ceea ce 
poate duce la o distribuţie şi o alocare inechitabilă a 
resurselor (apar conflicte de interese cu privire la resurse).

• Perspectiva simbolistică – cauza este interacţiunea resurse –
dezvoltare socială şi dependenţa excesivă a societăţii umane 
de resursele naturale. 

Tragedia bunurilor comune

Tragedy of the Commons 
• economistul englez William Forster Lloyd a scris în 1833 un 
pamflet preluat apoi în 1968 de către un ecologist american, 
Garrett James Hardin, sub numele Tragedy of the Commons
Profit individual 
superior în cazul 
deţinerii unui 
număr mai mare de
animale

19
 19-Jan-19

Epuizarea resursei – în acest caz a păşunii, prin 

introducerea mai multor animale

Luis de Molina (1535‐1600) observă o caracteristică general umană ‐
proprietarii au mai multă grijă de bunurile individuale decât de cele 
comune

Supra‐exploatarea ‐ capcana socială
• Supra‐exploatarea este percepută ca o 
capcană socială ‐ obţinerea de către un grup a 
unor câştiguri imediate, care însă pe termen 
lung vor conduce la pierderi pentru 
respectivul grup.
• Supra‐consumul ‐ consumul resurselor 
depăşeşte capacitatea de susţinere a unui 
ecosistem. Prelungirea situaţiei de supra‐
consum conduce la epuizarea resurselor şi 
degradarea mediului – influenţat şi de 
suprapopulare

20
 19-Jan-19

Exploatarea – scenariul pesimist
•Scenariul pesimist ‐ Capcana Malthusiană ‐ revenirea forţată la 
un nivel de dezvoltare mult inferior (de subzistenţă) ca urmare a 
faptului că dezvoltarea demografică poate depăşi nivelul 
resurselor (şi a producţiei agricole).

Teoria Malthusiană

21
 19-Jan-19

Explozia demografică

Dinamica populatiei

acum
1999
1987
1974
1960

1804

Presiunea societăţii asupra resurselor 
naturale 
• Expansiunea terenurilor agricole
• Nevoia de terenuri de păşunat
• Dezvoltarea navigaţiei, oraşelor, reţelelor de drumuri
• Industrializarea
• Explozia demografică (7 mld oameni în prezent)
• Creşterea economică şi explozia consumului
• Politici şi strategii de dezvoltare nesustenabile

22
 19-Jan-19

Probleme conexe supraexploatării
• reducerea suprafeţei acoperite de păduri
• deşertificarea
• extincţia speciilor
• migraţia forţată a unor specii/populaţii
• eroziunea solului şi degradarea terenurilor
• epuizarea unor resurse (petrol, gaz, cărbune, metale)
• creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră
• poluarea ecosistemelor terestre şi acvatice
• creşterea riscului de apariţie a unor dezastre naturale 

Exploatarea resurselor biologice prin pescuit

nu ei sunt problema ci ….

23
 19-Jan-19

Exploatarea resurselor biologice prin pescuit

400 tone de macrou prinse de un vas de pescuit cilian

Exploatarea resurselor biologice prin pescuit

Pescuitul excesiv

24
 19-Jan-19

Pescuitul
Cantitatea de peşte pescuit a crescut de 5‐6 ori în ultimele 5 decenii

Pescuitul – cantitatea pescuită
1950 – 20 mil. tone  ............................. 2010 cca. 180 milioane tone
Inițial ‐ cantităţi reduse provenite din acvacultură

25
 19-Jan-19

Situația flotelor de 
pescuit și efectele
1950 VS 2006

Pescuitul excesiv  face peștii mai mici 

http://www.theguardian.com/news/datablog/interactive/2013/may/
21/ocean‐before‐and‐after‐overfishing

26
 19-Jan-19

Pescuitul excesiv
modifică lanțul trofic
Efect ‐ înmulțirea efectivelor de 
meduze

Pescuitul – specii pe cale de dispariție
Tonul din Atlanticul de nord

Marele alb

27
 19-Jan-19

Exploatarea resurselor biologice ‐ vânătoare

Numeroase specii în pragul extincţiei

Braconajul
Efectivul elefanţilor din 
Africa Centrală a scăzut în
ultimii 10 ani cu 62% 
(Jerome Mokoko, Wildlife 
Conservation Society, 
conferinţă Brazzaville 2013)

5000 de elefanţi braconaţi în Congo între 2009‐2011

(Jules Caron – purtător de cuvânt WWF Africa)

28
 19-Jan-19

Specii periclitate încă vânate

Ghepardul și leul african

Specii periclitate încă vânate
Hipopotamul, rinocerul negru și elefantul african

29
 19-Jan-19

Specii periclitate încă vânate
Ursul grizzly și ursul polar
1155$  autorizația de vânătoare 35.000$

Cazul fericit ‐ lecția bizonului și zimbrului

30
 19-Jan-19

Specii mai puțin norocoase ‐ dispărute

Mamutul                                           Pasărea Dodo (Mauritius, 1681)

Specii mai puțin norocoase ‐ dispărute

Tigrul javaian 1970                                          Tigrul caspic, 1970

31
 19-Jan-19

Specii mai puțin norocoase ‐ dispărute
Tigrul (lupul) tasmanian 1933                    Leopardul de Zanzibar, 1990
Benjamin

Specii mai puțin norocoase ‐ dispărute
Porumbelul voiajor american ‐ Martha, ultimul porumbel voiajor 1914
Ectopistes migratorius

32
 19-Jan-19

Specii mai puțin norocoase ‐ dispărute
Capra Ibex de Pirinei, 2000         Rinocerul negru Vest‐african, 2011
(reînviată 7 min în 2009)

Extincție masivă

33
 19-Jan-19

A șasea mare extincție
Holocen – epoca geologică în care ne aflăm ( începută acum 11.700 ani)
Adesea apare termenul de Antropocen – pentru ultima perioadă a 
Holocenului.

Extincția Holocenului 
Extincția Antropocenului
A șasea mare extincție
‐ cauzată de activitatea umană 
‐ 875 de specii dispărute în 
perioada 1500‐2009 
(cazuri documentate)
‐ Se apreciază că rata actuală
este mult mai mare

Omul ca super‐prădător
Homo sapiens
– super‐prădător global
Apărut acum  200 mii ani
Civilizația umană extinsă pe ultimii 6 mii ani
Industrializarea extinsă pe ultimii 200 de ani

34
 19-Jan-19

Resurse limitate

Exploatarea resurselor biologice ‐
despăduriri

Exploatarea pădurii în bazinul Amazonului

35
 19-Jan-19

Despăduriri

Exploatarea pădurii în Bolivia

Distributia padurilor pe glob

36
 19-Jan-19

Suprafaţa ocupată de pădure acum 8000 de ani

Distributia padurilor pe glob

aprox. 8 miliarde ha 
pădure

Suprafaţa ocupată de pădure în prezent

Distributia padurilor pe glob

3,952 miliarde ha 
pădure

37
 19-Jan-19

Harta despăduririlor în Romania ‐ GreenPeace

Defrișările de peste 1 ha între 2000 și 2011

Exploatarea resurselor naturale fizice

Minerit – de suprafaţă sau în adâncime

38
 19-Jan-19

Exploatarea resurselor naturale fizice

Efectul mineritului asupra peisajului și terenului

Exploatarea resurselor naturale fizice

Efectul poluator al mineritului

39
 19-Jan-19

Exploatarea resurselor naturale fizice

Câmp petrolier ‐ California

Exploatarea resurselor naturale fizice

Platforma petrolieră Nowruz – Golful Persic 1983

40
 19-Jan-19

Exploatarea sustenabilă
• Sustenabilitatea este capacitatea  de a perpetua existenţa unui 
sistem şi a funcţiilor sale prin procese de reînnoire, menţinere, 
susţinere. 
• În accepţiune largă – este responsabilitatea pe termen lung (cu 
toate aspectele ecologice, economice, sociale)

• În ecologie – sustenabilitatea se referă la
capacitatea ecosistemelor de a‐şi menţine 
în timp diversitatea, integralitatea şi
capacitatea de producţie. 

Exploatarea sustenabilă
•ONU, 1987 ‐ Dezvoltarea sustenabilă este aceea ce satisface nevoile 
prezentului fără a compromite abilitatea viitoarelor generaţii de a‐
şi satisface propriile nevoi.
•Cei trei piloni ai sustenabilităţii ‐ componenta de mediu, socială şi 
economică (suportabil, echitabil, viabil)

41
 19-Jan-19

Cap. 2 FACTORII CARE CONDUC LA DEGRADAREA 
ECOSISTEMELOR 

Supraexploatarea resurselor

Poluarea şi contaminarea ecosistemelor

Specii invazive

Degradarea antropică

Supra‐
exploatarea

Contaminarea
/ Poluarea

42
 19-Jan-19

Contaminarea, poluarea și degradarea
• Contaminarea – creșterea concentrației anumitor
elemente sau substanțe chimice peste o limită  normală 
(naturală). În cazul în care contaminarea trece anumite praguri 
limită și conduce la efecte negative asupra resurselor biotice se 
vorbește de poluare. 
•Poluarea – introducerea directă sau indirectă de produse și 
substanțe toxice ce au un impact negativ asupra resurselor și 
proceselor biotice.
• Degradarea – presupune alterarea calității, proprietăţilor, 
funcţiilor şi proceselor specifice, cel mai adesea ca rezultat al 
unor activități antropice ce implică contaminarea și poluarea.

Contaminarea și poluarea
• Poluarea poate avea şi cauze naturale (erupţii vulcanice) 
dar în general este asociată  activităţilor umane.

Omul introducea inițial în mediu dejecții de
natură organică (ușor degradabile).

Ulterior a introdus produse mai rezistente/
sintetice, cu o durată de viață considerabilă 
și o toxicitate crescută.

43
 19-Jan-19

Poluarea ‐ tipuri
Principalele tipuri de poluare

• a aerului
• a apei
• a solului

• Adesea poluare MIXTĂ
datorită circuitului unor 
elemente în ecosisteme.

Migrarea poluanţilor

44
 19-Jan-19

Poluarea – generalităţi
• 500 tone de poluanți chimici anual 
(Kvesitadze et al, 2006)

Principalele categorii de poluanţi

• biodegradabili ‐ substanţe ce se descompun rapid în 
mediu
• nedegradabili ‐ substanţe care nu se descompun sau 
se descompun foarte lent (compuşi bifenili policloruraţi 
PCB, dioxine, pesticide ‐ fungicide, insecticide – DDT, 
compuşi radioactivi)

Poluarea aerului – situatie NASA 2013

•Mortalitatea cauzată de poluarea aerului – model NASA 2013 calculat 
pe baza datelor din perioada 1850‐2000 (decedați/an/1000km2)
• Model conceput de Jason West (http://iopscience.iop.org/1748-9326/8/3/034005/)
• Anual mor 2,1 milioane de oameni din cauza poluării (cauză directă)

45
 19-Jan-19

Poluarea aerului
•Poluarea aerului ‐devine o problemă odată cu industrializarea
• poluanți primari ( CO, CO2, NO, NO2, SO2) – eliberați direct în mediu 
în general de industrie și transporturi (dar și natural de vulcani)
• poluanți secundari ( H2SO4, H2O2, SO3) – rezultați prin reacția 
poluanților primari (sintetizați în mediu)

Poluarea aerului
•Efecte: ploi acide, efect de seră,
toxicitate/reducerea calității aerului

•oxizii de sulf (SO2) –
produs şi de erupţiile vulcanice şi de
industrie, provoacă ploi acide

•oxizii de azot (NO2) ‐ produs în procese de ardere (emisiile 

autovehiculelor) şi de fulgere, e un gaz brun toxic 
•SO2 şi NOx – responsabili de formarea ploilor acide

•dioxid de carbon (CO2) – produs de industrie și transporturi

46
 19-Jan-19

Formarea ploilor acide

•oxizii de sulf (SO2) şi oxizii de azot (NO2) formează acidul sulfuric 
(H2SO4) şi acidul azotic (HNO3)

Formarea ploilor acide

47
 19-Jan-19

Efectul ploilor acide

Efectul ploilor acide asupra pădurilor (Cehia şi Germania)

Alţi poluanţi ai aerului
• monoxidul de carbon (CO) ‐ inodor, incolor dar foarte toxic, produs 
de arderile incomplete
• dioxidul de carbon (CO2) ‐ inodor, incolor, ne‐toxic, produs de 
arderi, prod. de ciment, respiraţie (provoacă efectul de seră)
• ozonul (O3) ‐ gaz urât mirositor, toxic (dar cu un rol benefic în 
stratosferă UV)
• amoniacul (NH3) ‐ produs în procesele agricole
• clorofluorocarbonati (CFC / freon) ‐ atacă stratul  de ozon
• dioxinele – subst. toxice, cancerigene, generate de ind. chimică 
producătoare de pesticide, ind. de celuloză şi hârtie, automobile
• metale grele – 11 controlate de UE ‐ arsenic, plumb, cadmiu, 
cobalt, crom, cupru, mercur, mangan, nichel, aluminiu şi taliu

48
 19-Jan-19

Amprenta ecologică

Pădurile conţin 60% din vegetaţia 
Dinamica CO2
fixatoare de carbon

Creşterea de cca. 1,5 ppm/an

49
 19-Jan-19

Reducerea emisiilor de gaze 

cu efect de seră
• Protocolul de la Kyoto (1997) – intrat în vigoare în 2005
• reducerea emisiilor de CO2 cu 5,2% faţă de nivelul 1990

• perioada activă: 2008‐2012
• pînă în prezent 174 de ţări au ratificat protocolul (mai puţin SUA, 
India, China)

• mecanisme flexibile – tranzacţionarea creditelor de emisie conform 
Schemei Investiţiilor Verzi (GIS)

• România – emisiile de gaze în 2005 au fost cu 45,6% sub nivelul celor 

din 1989 (colapsul industriei grele) conform Agenţiei Europene pentru 
Protecţia Mediului (EEA)

Emisiile anuale de CO2 (2008) – tone carbon

50
 19-Jan-19

Atingerea targetului Kyoto (2004)

Amprenta ecologică – emisii CO2

51
 19-Jan-19

O soluție ‐ stocarea carbonului
• CCS ‐ carbon capture and sequestration
• ar putea fi mai ieftin să stocăm carbonul
decât să construim mașini și
avioane care să polueze
mai puțin.

Stocarea carbonului
• extragerea CO2 și stocarea sa terestră, oceanică sau geologică
• tehnologia curentă – injectarea CO2 în zăcămintele epuizate de gaz sau 
petrol, în acviferele saline sau adânc în straturile bazaltice

52
 19-Jan-19

Stații de stocare a carbonului
• adaptarea termocentralelor în vederea stocării CO2‐ului
• în România  ‐ proiectul  termocentralei Turceni 6

Stocarea carbonului

53
 19-Jan-19

Arbori artificiali care extrag CO2
• proiectul din UK 
(Institution of Mechanical 
Engineers)

Arbori artificiali ‐ Boston Treepods
• proiectul Boston Treepods (Massachusetts, USA)
• arbori artificiali cu funcții multiple
• integrare în zone urbane

54
 19-Jan-19

Boston Treepods
• integrare în zone urbane

Poluarea și degradarea solului
• Contaminarea solului – creșterea concentrației anumitor elemente 
sau substanțe chimice peste o limită  normală admisă în sol.
• Poluarea solului – introducerea directă/indirectă de produse și subst. 
toxice ce au un impact negativ asupra proceselor biotice din sol.

• Degradarea solului – degradarea presupune reducerea sau 
pierderea anumitor valori sau 
funcții specifice solului, 
cel mai adesea ca rezultat al 
unor activități antropice 
(agricultura  și zootehnia intensivă,
eroziunea, managementul 
deșeurilor).

55
 19-Jan-19

Poluarea solului ‐ cauze
• Agricultura ‐ îngrăşăminte, pesticide și erbicide ce conduc la 
contaminare, irigații necorespunzătoare ce pot determina acumularea de 
săruri, tehnici intensive și inadecvate de lucrare mecanică a solului.
• Industrie – evacuarea apelor sau a altor produse reziduale sau 
deversări accidentale ce conduc la acumularea de substanţe toxice 
(săruri, metale grele, materiale radioactive) 
• Depozitarea deșeurilor – scurgerea de solvenți, substanțe solubile
• Canalizare – scurgeri ale sistemului de canalizare

• Precipitațiile/inundațiile
pot conduce la extinderea
zonei contaminate. 

Poluarea solului – pesticide în agricultură
• Agricultura intensivă şi pesticidele
• Certificarea este necesară

• Pesticidele – denumirea generică
a substanțelor destinate protecţiei 
plantelor cultivate împotriva bolilor 
şi dăunătorilor

• Fungicide, insecticide, bactericide, acaricide, erbicide, rodenticide.

•DDT – insecticid organoclorurat, sintetizat încă din 1874, 
• folosit ca insecticid din 1939 și împotriva răspândirii malariei. 

56
 19-Jan-19

DDT – Silent Spring (Rachel Carson)

•1962 – apare cartea 
Silent Spring
care determină 
interzicerea DDT în 
SUA din 1972

•1970‐1980 – începe interzicerea DDT‐ului
(ciclu de înjumătăţire 10‐15 ani)
• în anul 2004 prin „Convenția de la Stockholm” s‐a interzis DDT pe tot 
globul pentru agricultură

Degradarea solului și lucrările agrotehnice
• Degradarea ‐ pierderea totală sau parțială a productivității 
terenurilor ca rezultat direct/indirect al activităților umane.

•În fiecare an, aproximativ 12 hectare de teren agricol sunt 
transformate în deşert din cauza acţiunilor oamenilor (Luc Gnacadja, 
secretarul executiv al Convenţiei ONU de Luptă împotriva 
Deşertificării ‐UNCCD)

•40 % din terenurile agricole
sunt puternic degadate la nivel
mondial (Ian Sample, 2007)

57
 19-Jan-19

Situația globală a terenurilor degradate

Degradarea terenurilor
La nivel global – 2 miliarde de hectare (conform GLASOD ‐ The
Global Assessment of Soil Degradation) (Oldeman et al., 1990).

Rapoartele FAO TerraSTAT (Bot et al., 2000) – 6 miliarde ha

În România
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie apreciază
că peste 6,5 milioane de hectare sunt afectate de eroziune
(Dumitru et al., 2002).
Dintre acestea ‐2,5 milioane de hectare puternic degradate
4,6 mil ha terenuri agricole cu eroziune de suprafață
2 mil ha cu eroziunea în adâncime și alunecările

58
 19-Jan-19

Degradarea terenurilor – România

Degradarea terenurilor ‐ cauze

• înlăturarea vegetației naturale, ceea ce induce eroziunea
• practici agricole deficitare ce sărăcesc solul sau îl destructurează
•expunerea terenurilor la lucrări de mecanizare cu utilaje grele
• contaminarea solului cu substanțe chimice periculoase
•tehnici deficitare de irigare
• creșterea animalelor și supra‐pășunat
•exploatarea unor resurse ‐ piatră, nisip, argilă, minerale
•slab management al deșeurilor
•dezvoltarea urbană

59
 19-Jan-19

Poluare determinată de depozitarea
deşeurilor toxice
• deșeuri toxice nebiodegradabile (chiar radioactive) sau cu 
ciclu mare de înjumătățire

Depozitarea deşeurilor
• cimitirul din Sulaibiya (Kuweit) ‐
peste 7 mil. de cauciucuri uzate

•Cimitirul de anvelope uzate –

vizibil din spaţiu

60
 19-Jan-19

Managementul deșeurilor radioactive
• Posibilități limitate – în general tehnici de depozitare și nu de 
tratament (inactivare prin transmutație)
• Riscuri mari asociate depozitării

• Tehnici de depozitare:
• depozitarea uscată (depozite izolate)
• bazine de depozitare
• în sedimentele oceanice de adâncime 
• în puțuri adânci (4‐5 km)

• Tehnici de izolare:
• Vitrificarea reziduurilor
• Synroc ‐ izolare în roci sintetice
• Cimentare (DUCRETE, Saltcrete)

Depozitarea deșeurilor radioactive
• depozitarea în bazine și depozitarea uscată

61
 19-Jan-19

Deșeurile radioactive – alte soluții
• depozitarea în spațiu
• depozitarea în zone de subducție
• depozitarea pe platforma Antarcticii
• dezvoltarea de tehnologii de reutilizare a 
deșeurilor

• Tehnicile de depozitare în gropi oceanice
nu mai sunt permise

Poluarea apei
• Poluarea prin deversarea în apă a 
unor substanţe chimice toxice sau 
acumularea de materiale cu un 
impact negativ asupra speciilor din 
ecosistemele acvatice.

• Alterarea caracteristicilor fizice, 
chimice și biologice ale apelor

În funcție de localizare și tipul apei
• Poluarea apelor dulci
• Poluarea apelor marine

• Poluarea apelor de suprafață
• Poluarea apelor subterane

62
 19-Jan-19

Poluarea acvatică – tipul sursei de poluare
•Ptr apele de suprafață:
• de tip punct (deversarea de reziduuri prin conducte/scurgeri) 
• surse difuze (surse greu identificabile cu efect cumulativ în timp a 
substanţelor toxice – infiltrarea în pânza freatică a compuşilor 
azotului folosiţi în agricultură)

•Poluarea apelor subterane – în general indirectă, a apei freatice și 
acviferelor

Poluarea apei – deversarea de substanţe 
în portul din Rio

63
 19-Jan-19

Poluarea apei – efecte asupra biocenozei

Principalele tipuri de poluare a apei
• Acidificarea apelor
• Eutrofizare (mai ales în golfuri, lagune)
• Aglomerarea de deşeuri şi reziduuri solide (plastice 
consumate)
• Poluare cu substanţe toxice (cu metale grele ‐ mercur,
plumb, arsenic; pesticide)
• Poluare fonică (este afectată ecolocaţia)

64
 19-Jan-19

Poluarea acvatică – cauze 1
• Deversarea de reziduuri prin canalizare (deversări netratate) 
• Fertilizatori (reziduuri din agricultură ce conțin azot și 
fosfor ce cresc troficitatea  și reduc gradul de oxigenare)
• Apele reziduale folosite în industrie (reziduuri din industrie, 
insuficient tratate în stațiile de  filtrare sau epurare)
• Reziduuri chimice (detergenți, bifenili policlorurați, metale 
grele)   (cazul poluării cu mercur din golful Minamata, 1956 ‐. 
Contaminare 1932‐1968, decontaminarea începută abia în 2004) 
• Convenţia Minamata privind mercurul (oct. 2013)

Poluarea acvatică – cauze 2
•Deșeuri radioactive (cazul deversării  uzuale 
apelor uzate folosite în centralele nucleare ‐ Sellafield și 
Cap La Hague în Europa , uneori accidente – Fukushima + 
depozitarea deșeurilor uzate)
• Poluarea cu petrol (accidente navale în zona de coastă sau 
scurgeri de la platformele petroliere marine)
• Mase plastice (afectează direct nu doar calitatea apei dar și 
speciile)
• Poluarea cu specii invazive (transportate în balastul navelor)
•Alte forme: poluare termică industrială, perturbarea 
sedimentelor prin lucrări hidrotehnice

65
 19-Jan-19

Poluarea apei – Marea miasmă 1858
• 1858 – Londra – The Great Stink

• poluarea Tamisei cu reziduuri 
menajere pe fondul unei veri 
călduroase

• Londra va dezvolta în urma acestui 
eveniment un sistem de canalizare 
modern

Deversările marine petroliere (în 2009 – zona de coastă)

66
 19-Jan-19

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Localizare – Alaska  ‐ recif cu ecosistem complex
Tip – accident maritim (eşuarea unui tanc petrolier în recif)
Cantitate deversată – 40‐100 mii tone
Dezavantaj natural ‐ temperatură scăzută (microorganismele ce 
descompun petrolul nu sunt active), petrolul nu se evaporă.
Cost
3,5 mld. dolari
6,3 mld. dolari
Cost actualizat

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Instalarea de bariere (estacade)

67
 19-Jan-19

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Extindere

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Presiune enormă mediatică – efort imens, dar multe greşeli
Intervenţie târzie – estacadele şi separatoarele au lipsit iniţial 
(mecanismele se blocau frecvent datorită vâscozităţii mari)
S‐a folosit inclusiv curăţarea cu apă fierbinte sub presiune 
(activitate foarte controversată – a afectat pop. locale)

S‐a folosit un dispersant
toxic (Corexit)

Impact ecologic major

68
 19-Jan-19

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Durata intervenției ‐ 4 ani (doar în sezonul cald era posibil).
În perioada de maximă activitate – peste 10 mii muncitori, peste 
1000 de vase, peste 100 de avioane/elicoptere.
Efectul ‐ mai puţin de 10% din petrol a fost îndepărtat.

1989 – Alaska – Exxon Valdez

Curăţarea păsărilor şi focilor cu Dawn (detergent de vase) 

69
 19-Jan-19

2010 – Golful Mexic ‐ Deepwater Horizon

Tip deversare – platformă petrolieră (BP ‐ British Petroleum)
Cantitate – 0,6 milioane tone
Costuri aprox.‐ 38‐41 miliarde dolari
14 mld. – costuri de restaurare a aprox. 7000 km coastă
restul – compensaţii, amenzi, costuri reprez. juridică

timpul necesar
sigilării puţului 5 luni

... cel mai (actual şi) 
mediatizat mare accident
ecologic marin

2010 – Golful Mexic ‐ Deepwater Horizon

Localizare contaminare – Golful Mexic şi delta fluviului 
Mississippi

4 state afectate

Louisiana
Mississippi
Alabama
Florida

2 mari rezervaţii 
naturale 

70
 19-Jan-19

2010 – Golful Mexic – izolarea poluării

Montarea de bariere plutitoare / estacade 
deficienţe de montaj
insuficiente iniţial
eficiente doar în zone de calm

2010 – Golful Mexic – dispersare

S‐a folosit acelaşi agent dispersant toxic ‐ Corexit

71
 19-Jan-19

2010 – Golful Mexic – curăţare

3 abordări de curăţare a petrolului din apă:

• Incendierea petelor de petrol (poluează aerul)
• Filtrarea in SITU 
• Colectarea pentru procesarea ulterioară (separatoare)

2010 – Golful Mexic – curăţare

• Incendierea petelor de petrol izolate cu bariere plutitoare

72
 19-Jan-19

2010 – Golful Mexic – efecte

Impact major ecologic – estimări ce arată că 75% din petrol a 
rămas în mediul Golfului

Efecte resimţite de
‐ Speciile locale din zonă (mutaţii)
‐ Probleme de sănătate pentru populaţia umană
‐ Industria pescuitului
‐ Turism
‐ Economie
‐ Legislaţia de mediu – responsabilitatea accidentelor

Efecte încă incomplet evaluate în prezent.

Deepwater Horizon ‐ extindere

73
 19-Jan-19

Deepwater Horizon ‐ extindere

Deepwater Horizon ‐ extindere

74
 19-Jan-19

Deepwater Horizon ‐ extindere

Poluarea apei – acumularea de deşeuri

75
 19-Jan-19

Poluarea apei – un nou continent din deșeuri

Charles J. Moore descoperă în 1997 – în cursa Transpac, o zonă 

imensă de deșeuri în Pacific (zona curentului Pacificului de nord –
un vortex ce ”culege” deșeurile)

Poluarea apei – un nou continent
• Suprafața estimată – 1 ‐15 mil. km2 (aproape cât America de Sud)
• 2013 – Agenția spațială franceză (CNES) organizează o expediție 
spre vârtejul din Pacificul de Nord (Patrick Deixonne).
• Estimează  suprafața plăcii de deșeuri la circa 3,4 milioane de km2. 

http://www.hotnews.ro/stiri‐international‐14701453‐expeditie‐pleaca‐
cautarea‐continentului‐plastic‐din‐pacific‐sfarsitul‐lunii‐mai.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/Great_Pacific_Garbage_Patch
Captain Charles Moore on the seas of plastic ‐
http://www.youtube.com/watch?v=M7K‐nq0xkWY

76
 19-Jan-19

Acidifierea oceanelor
Nivelul CO2‐ului la suprafața oceanelor în 1990

Acidifierea oceanelor – dinamica PH‐ului

Dinamica PH‐ului în perioada 1700‐1990

77
 19-Jan-19

Recifurile de corali
Sisteme bioecologice formate din colonii de animale marine ce 
construiesc structuri din carbonat de calciu
Recifurile de corali  sunt specifice apelor calde, puţin adânci, cu un 
conţinut redus de nutrienţi.
Sisteme foarte fragile –
sensibile la  calitatea apei (ph)
şi temperatura ei –
majoritatea recifurilor 
situate în interiorul zonei
delimitate de 
izoterma de 20° C.

Recifurile de corali
Biodiversitate excepţională ‐ adevărate "păduri tropicale" ale 
mărilor. Procent de sub 0,1% din suprafaţa oceanului, dar găzduiesc 
25% din totalitatea speciilor marine

78
 19-Jan-19

Impactul antropic asupra oceanelor
studiu Benjamin Halpern, 2008

Sustenabilitate ‐ indexul de sănătate al oceanelor
www.oceanhealthindex.org – 100 max. stabilitate

79
 19-Jan-19

Navigația
Rutele navale din 2004 – creştere constantă a rutelor an de an

Speciile invazive
Majoritatea speciilor invazive deplasate de către nave în balast

80
 19-Jan-19

Rezultatul poluării marine la nivel global
• Populaţiile de mamifere marine, păsări, peşti şi reptile au scăzut cu
49% faţă de anul 1970 (raport oficial WWF 2015 – analiză făcută pe 
1200 de specii).
• Populaţiile de ton şi macrou au scăzut cu 74% faţă de anul 1970.

„Bomba cu ceas” de pe fundul Mării Baltice
• După al doilea război mondial Uniunea Sovietică şi Marea Britanie 
au deversat (1947‐1948) aproximativ 65.000 de tone de arme 
chimice germane în adâncurile Mării Baltice. 
• un potenţial dezastru ecologic în cazul în care armele se vor 
degrada, iar conţinutul lor se va vărsa în mare.
• Cercetări recente au descoperit urme de gaz muştar (iperită) pe 
fundul mării în Golful Gdańsk ‐ coroziunea metalului permite 
substanţelor chimice toxice să
se scurgă în apă. 

81
 19-Jan-19

Moștenirea războaielor
• Teatrele de război – contaminate ca urmare a folosiri de arme: 
• Chimice
• Biologice
• Radioactive
• Ex: Războiul din Vietnam sau războiul din Golf (Irak)

Erbicidul Agent Orange (Monsanto)

• Folosit în războiul din Vietnam (și anterior în Malaiezia)
• 400 mii de persoane afectate (inclusiv decese)
• 500 mii de copii cu malformații
• Eroziune intensă și efecte ecologice pe termen lung

82
 19-Jan-19

Poluarea în spaţiu

Space – final frontier? ... valabil şi în cazul poluării

Poluarea în spaţiu

Deşeurile spaţiale – o viitoare mare problemă

83
 19-Jan-19

Deşeurile spaţiale 

Poluarea în spaţiu 
racheta balistică intercontinentala lansată
de Rusia din Kazahstan (Topol/SS‐25) în 10
oct. 2013 (lansare tăcută – neanunțată), 
descoperită și fotogafiată de astronautul
italian Luca Parmitano de pe statia Spatiala
internationala ‐ ISS) ‐ și norul lăsat în urma 
dezintegrării sale.

84
 19-Jan-19

Supraexploatarea / Poluarea şi speciile 
invazive
• SUPRAEXPLOATAREA resurselor (naturale, biotice) şi/sau 
CONTAMINAREA mediului poate să conducă la dispariţia şi / sau 
înlocuirea anumitor populaţii sau specii dintr‐un habitat sau 
ecosistem cu altele – datorită modificărilor apărute în 
favorabilitatea habitatelor şi în lanţurile trofice.

• Speciile invazive – specii exotice care nu au o formă de control 
natural în noile habitate (lipsa de prădători, dăunători, erbivore) şi 
reuşesc să domine şi chiar să elimine populaţiile locale, prin 
mecanisme de competiţie superioare şi alte adaptări specifice (sp. 
generaliste cu cicluri rapide de reproducere şi dezvoltare,  abilităţi 
superioare de dispersie, toleranţă mare şi adaptabilitate crescută la 
condiţiile de mediu – plasticitate fenotipică deosebită).

Speciile invazive
• Speciile invazive – domină noile habitate și populaţiile locale (se 
răspândesc rapid și provoacă modificări în ecosisteme)
•Cele mai mari probleme sp. adventive (exotice, alohtone, neindigene)

85
 19-Jan-19

Etapele ”invaziei”

1. Transportul / Introducerea

2. FIXAREA

3. RĂSPÂNDIREA

4. IMPACTUL

Specii invazive – EFECTE
• REDUCEREA BIODIVERSITĂȚII 
• prin competiție, prădătorism, agenți patogeni, erbivorism
• MODIFICAREA HABITATULUI
• POLUARE GENETICĂ
• EFECTE ECONOMICE (benefice sau negative)
• EFECTE ASUPRA SĂNĂTĂȚII UMANE

86
 19-Jan-19

Specii invazive – VECTORI
• VECTORI NATURALI
• vectori fizici ‐ vânt, curenți marini
• vectori biologici – animale purtătoare
• VECTORI ARTIFICIALI – mijloace de transport (intr. accidentală)
• Ptr. introduceri intenționate:
• motive economice ‐ agricultura, 
silvicultura, zootehnia, piscicultura
• animale domestice sau 
de companie

Specii invazive – introducere intenţionată
• Introducerea intenţionată – introducerea deliberată a animalelor 
domestice (caini, pisici, porci, oi, capre) în habitate izolate (insule) 
unde speciile introduse nu au pradători sau competitori naturali

• Exemple 

• introducerea caprelor în insula Sf. Elena
(1513) a dus la dispariţia unui număr foarte
mare de sp. de plante

87
 19-Jan-19

Specii invazive – introducere intenţionată
• Veveriţa gri canadiană – introdusă în 
Marea Britanie, purtătoare a virusului POX 
ce a decimat populaţiile native de veveriţă 
(introducerea unor boli – o altă problemă)

• introducerea salcâmului în Europa sau a 
eucaliptului ‐ Pen. Iberică, Africa de Sud

• Spartina – plantă introdusă în China (pe 
fluviul Yangtze) din America de Nord, 
pentru prevenirea eroziunii – a devenit 
invazivă și înlocuiește vegetația naturală 
specifică mangrovelor cu efecte asupra 
mamiferelor și păsărilor

Specii invazive – introducere intenţionată
• crapul asiatic – o mare problemă în 
America de nord
• zona marilor lacuri foarte afectată, dar și 
unele fluvii (Mississippi și Illinois )
• bariere de protecție și combatere 
agresivă prin pescuit

88
 19-Jan-19

Specii invazive – introducere intenţionată
• Australia  ‐ exemplul negativ de introducere a a numeroase specii

•1788 – introducerea iepurelui european (încercări de combatere 
prin introducerea vulpilor (1833‐1845) – altă greșeală, apoi prin 
combaterea cu ajutorul virusului Myxoma – iepurele a dezvoltat 
imunitate)

Specii invazive – introducere intenţionată
• broaștele râioase ale trestiei de zahăr (Bufo marinus) – introduse în 
1935 în Australia pentru controlul gândacului trestiei (din Hawai)
• otrăvitoare dacă este mâncată – de șerpi, crocodili

89
 19-Jan-19

Specii invazive – Bufo marinus
• a reușit să pericliteze populația de crocodili pitici – intoxicați

Specii invazive – Bufo marinus
• extinderea previzionată

90
 19-Jan-19

Specii invazive – introducere accidentală
• Introducerea accidentală ‐ introducerea neprevăzută a unor 
specii în habitate izolate (insule) unde speciile introduse nu au 
pradători sau competitori naturali
• Şobolanii – odată cu dezvoltarea 
navigaţiei
• Scoicile zebră în marile lacuri din 
America de Nord (balastul navelor)

Specii invazive – scoicile zebră
• răspândire rapidă în America de Nord – efecte economice și 
ecologice majore

91
 19-Jan-19

Specii invazive în mediul acvatic
• traseele de răspândire și principalele zone afectate
•http://www.international‐marine.com/invasivespecies/what‐are‐invasive‐species.aspx

Specii invazive – albina africanizată
• Albina africanizată – hibrid între albina africană și specii 
europene de albine obținută în 1956 în Brazilia

• introduse ”accidental” ?

• foarte agresivă cu celelalte specii de albine

92
 19-Jan-19

Specii invazive – albina africanizate
•Extinderea roiurilor de albine africanizate din Brazilia spre America 
Centrală și de Nord

Specii invazive – introducere accidentală
• de la Crocodilul de Mureș (Lăpuș) la Pitonul de Florida :‐)
•Introducerea accidentală în habitate nespecifice a unor “animale
de companie”

•Pitonii abandonați au 
redus diversitatea
mamiferelor mici în Florida

93
 19-Jan-19

Specii invazive – mijloace de control

• MECANICE
• îndepărtare mecanică,  captură, vănătoare

• CHIMICE 
• pesticide, insecticide, fungicide

• BIOLOGICE 
• prădători, agenţi patogeni

•Problemă controversată legată de etică

Specii invazive – propuneri UE

• Politici comune pentru că efectele 
prezenței speciilor alogene invazive 
se manifestă pe plan economic și ecologic. 

• Rapoartele UE arată 12.000 sp. alogene (2013) din care 
15% au potențial invaziv
• Rețeaua europeană de informare cu privire la speciile 
alogene (http://easin.jrc.ec.europa.eu/ )
•European Alien Species Information Network

94
 19-Jan-19

Propuneri de intervenție UE
Tipuri de intervenție propuse:
• prevenire: controale pentru a preveni introducerea intenționată 
• avertizare timpurie și reacție rapidă: inclusiv luarea de măsuri 
imediate pentru eradicarea speciei respective;
•gestionarea speciilor alogene invazive care prezintă motive de 
îngrijorare: în cazul unei largi răspândiri a unor specii care prezintă 
motive de îngrijorare la nivelul UE

România
•ORDIN Nr. 979 din 10 iulie 2009 privind introducerea de specii 
alohtone, intervenţiile asupra speciilor invazive, precum şi
reintroducerea unor specii indigene 

Specii invazive în Romania
• Salcâmul, amorfa (salcâm pitic), cenușer (oțetarul fals), arțarul 
american, frasinul de Pensilvania, Paulownia, iarba elefantului
• Speciile genului Amaranthus (talpa gâștei),
sânzienele de grădină, vița canadiană
• Mamifere: câinele enot, veverița canadiană
• Crapul chinezesc, păstrăvul curcubeu
melcul Rapana, midiile Dreissena. 

95
 19-Jan-19

Specii invazive – org. modificate genetic
• Introducerea OMG ‐ introducerea unor organisme care au 
inserate în genomul lor, prin tehnologii transgenice, gene de la alte 
organisme (în general se urmăresc caracterele de augmentare a 
producţiei sau de rezistenţă la factori de mediu sau factori 
dăunători biotici).

Organisme modificate genetic
• efect controversat – probleme ecologice şi etice

• impactul asupra biodiversităţii – încă monitorizat şi studiat

• Pierderi la nivelul biodiversităţii şi pierderea 
unor importante soiuri / varietăţi locale
(soia, porumb, rapiţă)

96
 19-Jan-19

Organisme modificate genetic
• 5 țări produc 95% din totalul producției de OMG
• corporații influente

Frankenfish
• în nov. 2015 FDA a aprobat consumul de somon modificat genetic
• la 18 luni – 60 cm (iar cel crescut în ferme până acum doar 32 cm). 

97
 19-Jan-19

Organisme modificate genetic
• impactul asupra omului ‐ controversat

Organisme
modificate 
genetic

• impact controversat

98
 19-Jan-19

Capitolul 3 ‐ Tehnici de decontaminare

Necesitatea decontaminării

Tehnici de decontaminare in situ

Tehnici de decontaminare ex situ

Biotehnologii de decontaminare
Bioremedierea. Fitoremedierea. Micoremedierea

Tehnici de reconstrucţie ecologică
Factori de degradare Măsuri tehnice Măsuri biologice
aplicate habitatului aplicate biocenozei
degradat
Poluare
decontaminare
Reinstalarea 
vegetaţiei şi faunei
Supra
exploatare alte lucrări tehnice

OMG
Controlul 
populaţiilor
Specii
invazive

99
 19-Jan-19

Necesitatea decontaminării

• decontaminarea – prima etapă în reconstrucţia 
ecosistemelor degradate
• necesitate – refacerea habitatelor / crearea condiţiilor 
de aplicare a măsurilor biologice – habitatul fiind suportul 
fizic al populaţiilor ecosistemului
• Planul de decontaminare – acţiune planificată şi 
coordonată, cu implicaţii ecologice, sociale, economice şi 
etice.

Măsuri preventive şi alternative
• monitorizarea zonelor de risc potenţial 
• stoparea procesului de contaminare 
• măsuri de limitare a extinderii contaminării

•Alternativa – atenuarea naturală ‐ capacitatea micro‐

organismelor indigene din zonele contaminate de a reface în 
timp arealul  contaminat (metabolizarea contaminanţilor  şi 
transformarea acestora în compuşi netoxici). 
• Avantaj – nu implică măsuri şi nici costuri
•Dezavantaj – chiar dacă este posibil, este un proces lent

100
 19-Jan-19

Informaţii necesare planului de 
decontaminare
• tipul substanţei contaminante (organică / 
anorganică, biodegradabilitate, raportul 
carbon‐azot, proprietăţi fizice şi chimice, 
solubilitate, grad de toxicitate – ptr. 
stabilirea urgenţei de intervenţie)
•tipul substratului contaminat (sol ‐ tipul de sol, apă ‐
stagnantă/ curgătoare, temperatură, alcalinitate‐aciditate)
•magnitudinea contaminării (intensitatea, aria de 
răspândire, gradul sau tiparul de dispersie, momentul 
iniţial al contaminării)
• timp necesar pentru decontaminare

RESURSE necesare contaminării

Să nu uităm de: 

COSTURI !!!
(foarte importante)

Costuri în general mari!
Nimeni nu vrea să plătească
Resurse financiare, tehnologice, 
umane, de timp.

101
 19-Jan-19

Tehnici tradiţionale de decontaminare
• tehnica sapă şi aruncă (pentru sol şi reziduuri solide)

Tehnici tradiţionale de decontaminare
• tehnica pompează şi tratează (pentru resurse de apă)

102
 19-Jan-19

Decontaminarea In SITU vs Ex SITU
•Remedierea in situ – tratarea / procesarea substratului 
contaminat chiar la locul contaminării
• Remedierea ex situ ‐ înlăturarea substratului contaminat şi 
transportul acestuia în staţii de decontaminare

in situ  ex situ

Tehnici de decontaminare IN SITU

• izolarea zonei poluate prin  ecrane impermeabile; izolare 
hidraulică; 
•bariere permeabile reactive sau ecrane impermeabile cu 
porţi de epurare; 
•pomparea şi epurarea la suprafaţă a apei poluate; 
•metode termice de decontaminare prin injectarea 
aburului, încălzire electrică sau prin unde radio; 
•sisteme de aspiraţie a vaporilor din subteran pentru 
recuperarea compuşilor organici volatili şi semi‐volatili; 

103
 19-Jan-19

Tehnici de decontaminare IN SITU

•barbotarea cu aer, injectarea aerului pentru antrenarea 
compuşilor poluanţi şi transportul lor la suprafaţă; 
•metode chimice ‐ oxidarea/reducerea produşilor petrolieri 
reziduali din subteran prin injectarea unor oxidanţi sau 
spălarea mediului subteran ‐ reducerea tensiunilor apă‐
poluant, mărirea solubilităţii poluanţilor  şi reducerea 
vâscozităţii acestora, fiind posibilă recuperarea poluanţilor; 
•metode de bioremediere in‐situ‐ sistem de   pompare a apei  
subterane şi introducerea în zona poluată împreună cu apa a 
oxigenului şi nutrienţilor, bioventilarea. 
•Alte tehnici bio – fitoremedierea / micoremedierea

Tehnici de decontaminare EX SITU

•Extragerea substratului contaminat (excavarea pământului, 
dragarea bazinelor / lacurilor, pomparea apei contaminate) şi 
transportul acestora într‐o staţie de depozitare (depozitarea în 
zone fără riscuri) sau de decontaminare (tratare/epurare sau 
inactivare ‐ incinerare)

Caracteristici
• se poate realiza decontaminarea totală
• costuri mari (extragere, transport, depozitare, decontaminare)
• tehnică dificilă cu multiple limitări
• aplicabilă obiectivelor importante, grav contaminate

104
 19-Jan-19

Tehnici de decontaminare

IN SITU
Avantaje: 
• tratamentul se face direct la locul contaminat
• nu mai apare necesitatea transportului – se reduc 
riscurile referitoare la extragerea substratului 
contaminat şi la transportul şi depozitarea ulterioară a 
acesteia

IN SITU – izolarea zonei cu ecrane 
• izolarea zonei poluate prin  ecrane impermeabile;
(acoperirea, crearea unui perete sau strat izolator)
• nu au rol de decontaminare – doar de prevenire, izolare și 
limitare a poluării

105
 19-Jan-19

IN SITU – izolarea zonei cu ecrane 
• bariere impermeabile verticale (stg)
•bariere impermeabile orizontale (drt)

IN SITU – ecrane de decontaminare
• izolarea zonei poluate prin  ecrane impermeabile cu porţi 
/ zone de epurare

106
 19-Jan-19

IN SITU – Bariere permeabile reactive

•Izolarea zonei sau a substratului contaminat

•pereţi izolatori ce tratează/
inactivează poluanţii 
(are un strat reactiv)

•Avantaj – nu necesită o 
sursă de energie ca în cazul
sistemelor pompează şi 
tratează

IN SITU – izolarea hidraulică
•Izolează poluanţii din apa freatică sau limitează extinderea
•puţ de extracţie în faţa frontului poluant, din care se 
pompează apa poluată (ce poate fi epurată sau transportată)
•Se poate construi şi un puţ de injecţie, amplasat în amonte 
de zona poluată, cu scopul creşterii gradientului hidraulic. 

•Folosită mai ales în cazul
minelor – pentru a nu polua
acviferele limitrofe

107
 19-Jan-19

IN SITU – Sisteme pompează şi tratează
• apa contaminată este pompată din subteran şi tratată la 
suprafaţă utilizând procedee adecvate tipului de poluant.

• apa epurată poate fi reinjectată în acvifer pentru a creşte 

eficacitatea metodei şi a reduce timpul de decontaminare.

• proiectarea sistemului de pompare trebuie să prevadă 
debite mari de pompare şi eventual  reinjectarea (pentru o 
decontaminare rapidă).

•Metoda nu poate fi aplicată tuturor tipurilor de poluanţi.

Sisteme de tip pompează şi tratează
• e nevoie de timp îndelungat
• costisitoare (necesită mult timp şi energie)

108
 19-Jan-19

Sisteme de tip 
pompează şi tratează
• puţurile de acces la apă şi 
pompele cu instalaţiile de tratare

Pompează şi tratează + volatilizarea
• o variantă a tipului de pompare şi tratare e volatilizarea
•Metodă folosită pentru a extrage din apă poluanţii volatili 
(de ex. benzen, toluen, xylen, amoniac)

•Aerul evacuat adesea

trebuie filtrat anterior
evacuării (filtre de carbon
activ, filtre catalitice)

109
 19-Jan-19

IN SITU – sisteme de extragere a 

vaporilor din subteran
• Soil vapor extraction – tehnici SVE
• se reduce concentraţia compuşilor volatili absorbiţi în 
subteran. Se aplică  o presiune negativă în subteran pentru a 
avea o forţă de sucţiune care să colecteze vaporii prin aspirare.

Un sistem SVE tipic cuprinde: 
puţuri de extracţie/aspiraţie, 
pompă de vacuum
(pentru extragerea vaporilor) 
sistem de conducte 
staţie de tratare + filtru particule 

IN SITU – sisteme SVE

•metodă foarte rapidă şi foarte eficientă
•poate elimina cantităţi mari de poluanţi din volume mari
• costuri relativ reduse (raport eficienţă‐cost bun )

• Gamă largă de tehnici
• aspiraţie vacuumetrică
• aerarea solului
• ventilarea solului

110
 19-Jan-19

IN SITU –Barbotarea cu aer (Air sparging)
Tehnică ce urmăreşte reducerea concentraţiei substanţelor 
contaminante volatile prin injectare aerului în substratul 
contaminat.
‐ transformare a stării compuşilor contaminanţi dintr‐o formă 
dizolvată în substrat în vapori.
‐ adesea folosit în tandem cu tehnici SVE pentru aspirarea 
vaporilor
‐ tehnică mai eficientă, mai rapidă şi mai ieftină decât tehnica 
pompează şi tratează (pomparea apei)
Dezavantaj – uneori decontaminarea e incompletă (rămân 
componentele mai puţin volatile cu temp. de fierbere mai mare)

IN SITU –Barbotarea cu aer (Air sparging)
Instalaţie de barbotare cu aer şi pompe de extracţie a 
vaporilor (SVE)

111
 19-Jan-19

IN SITU – SVE – Injectarea aburului

Variantă a barbotării cu aer (se injectează aer cald sau vapori încălziţi)

IN SITU – SVE – Injectarea aerului cald

112
 19-Jan-19

IN SITU – SVE – desorbție termică

• In‐situ thermal desorption – tehologie de remediere termică 
din gama tehnicilor SVE (combinată cu acestea)

• decontaminarea este aproape completă (95‐99%)
• eficienţa operaţiei de decontaminare creşte datorită faptului 
că sunt mobilizaţi şi compuşii slab volatili, compuşi cu 
temperatură de fierbere ridicată 
• Există şi alte metode de remedierea termică ‐ încălzirea 
substratului contaminat pentru volatilizarea / evaporarea 
substanţelor poluante

IN SITU – Remedierea termică
• Tehnici bazate pe încălzirea substratului contaminat în 
vederea mobilizării şi extragerii compuşilor contaminanţi.

•în unele cazuri metodele termice pot conduce chiar la 
inactivarea compuşilor (de către activitatea microorganismelor) 
sau imobilizarea acestora într‐o forma mai stabilă  ‐ cazul 
vitrificării ‐ topirea solului la temperaturi înalte şi 
transformarea într‐un material vitros (sticlos), stabil chimic.

•Eficienţă deosebită ‐ decontaminarea cvasi‐completă (95‐99%)

113
 19-Jan-19

IN SITU – Remedierea termică
• Sistem Thermopile de remediere termică – pompare de aer 
încălzit şi aspirarea gazului cu elementele contaminante

IN SITU ‐ Metode chimice
• imobilizarea compuşilor poluanţi la locul de contaminare prin 
oxidarea sau reducerea lor în forme mai stabile, netoxice.
• de obicei se foloseşte injectarea unor oxidanţi puternici 
(peroxid de hidrogen, ozon, peroxon, permanganat de potasiu, 
oxigen) sau a unor substanţe reducătoare (sulfiţi, dioxid de sulf)
• se pot folosi şi tehnici de spălare (de mobilizare şi extragere a 
NAPL – lichide nemiscibile cu apa) 

Spălarea NAPL – cu detergenţi sau 
tehnica SEAR – stimularea cu agenţi 
tensioactivi

114
 19-Jan-19

IN SITU ‐ Stabilizarea şi Solidificarea
•Stabilizarea – adăugarea de materiale agregative poluanţilor 
pentru a produce compuşi mai stabili
•Solidificarea – adăugarea de materiale agregative poluanţilor 
pentru a le creşte stabilitatea şi a‐i izola în produse solide (de ex. 
pentru a nu fi mobilizaţi de apa din ploi)
•De obicei se foloseşte cimentul în diferite combinaţii
• metode costisitoare, aplicabilă doar anumitor produse 
contaminatoare, necesită o tehnică complexă, durabilitatea 
izolării e incertă iar produsele toxice nu sunt distruse sau extrase 
ci sunt stabilizate/cimentate la locul contaminării (rămân in situ –
deşi tehnica se aplică şi Ex SITU – dar foarte rar).

IN SITU – Tehnici de bioremediere
•Biotehnologie ce constă în folosirea organismelor vii – a 
particularităţilor lor metabolice – sau a unor procese naturale în 
acţiunea de înlăturare a substanţelor contaminante din mediu.
De obicei se injectează oxigen şi 
nutrienţi pentru a accelera 
capacitatea metabolică a 
microorganismelor, ciupercilor, 
bacteriilor de a produce enzime
ce vor descompune enzimatic
materialele contaminante în 
subcompuşi cu o toxicitate 
redusă.

115
 19-Jan-19

IN SITU – Bioremedierea
Principii comune pentru o serie de metode 
denumite în diverse moduri:
Bioremediere – Bioremediation
Biostimulare ‐ Biostimulation
Bioventilare – Bioventing
Biodestructurare – Biosparging
Bioaugmentare ‐ Bioaugmentation

Ciclul bioremedierii

1. Bacterii
2. Enzime
3. Degradare
4. Consum
5. Reziduuri – apă şi CO2
6. Reproducerea
bacteriilor

116
 19-Jan-19

Bioremedierea – instalaţie de bioremediere

Capitolul 3 ‐ Tehnici de decontaminare

Necesitatea decontaminării

Tehnici de decontaminare in situ

Tehnici de decontaminare ex situ

Biotehnologii folosite în decontaminare
Bioremedierea. Fitoremedierea. Micoremedierea

117
 19-Jan-19

Decontaminarea In SITU vs Ex SITU
•Remedierea in situ – tratarea / procesarea substratului 
contaminat chiar la locul contaminării
• Remedierea ex situ ‐ înlăturarea substratului contaminat şi 
transportul acestuia în staţii de decontaminare

in situ  ex situ

Tehnici de decontaminare ‐ recapitulare

IN SITU
• izolarea zonei cu ecrane / izolarea hidraulică
• ecrane de decontaminare / bariere permeabile reactive
• sisteme pompează şi tratează / volatilizarea
• sisteme SVE ‐ de extragere a vaporilor din subteran
• (barbotarea cu aer, injectarea aburului)
• remedierea termică
• metode chimice
• stabilizarea şi solidificarea
• tehnici de bioremediere

118
 19-Jan-19

Tehnici de decontaminare
EX SITU
Dezavantaje – COSTURI MARI
• apare necesitatea transportului, extragerii substratului 
contaminat (riscuri sporite)
• amenajări speciale pentru depozitare
• spaţiu mare de depozitare/decontaminare
Avantaje
‐ metode aplicabile unei game largi de contaminanţi
‐ flexibilitate mai mare în alegerea metodei de decontaminare
‐ se poate realiza decontaminarea / inactivarea totală

Ex SITU ‐ Metode
•Extragerea substratului contaminat (excavarea pământului, 
dragarea bazinelor / lacurilor, pomparea apei contaminate) şi 
transportul acestora într‐o staţie de depozitare (depozitarea în 
zone fără riscuri) sau de decontaminare (tratare/epurare sau 
inactivare ‐incinerare)

Metode
• biologice – utilizarea unor biocelule (biodegradare)
• incinerare (distrugerea poluanţilor)
• desorbţie termică 
• staţii de epurare/ filtrare

119
 19-Jan-19

Ex SITU – Metode biologice
•Depozitarea materialului contaminat în biocelule în care se 
realizează decontaminarea cu ajutorul microorganismelor (se 
adaugă noi culturi de microorganisme, aer, eventual nutrienţi)

Ex SITU – Metode biologice
Uneori e nevoie de suprafeţe mari ce trebuie amenajate

120
 19-Jan-19

Ex SITU – Incinerarea
Distrugerea substratului contaminat prin expunerea la 
temperaturi ridicate. 
Este nevoie de instalaţii speciale – incineratoare (cuptoare) care 
să fie dotate cu sisteme de epurare şi filtre adecvate pentru a 
nu permite generarea de reziduuri toxice (altfel unii poluanţi pot 
fi relocaţi din substratul contaminat în aer).
Precauţie în incinerarea anumitor materiale care prin tratament 
termic pot conduce la formarea de substanţe foarte toxice!!!
Sistemele de epurare şi filtrare vor avea camere de 
postcombustie a gazelor reziduale, 
microfiltre şi sisteme catalitice 
de filtrare.

Ex SITU – Incinerarea
Instalaţiile de incinerare de obicei conţin: 
• un compartiment de selectare a materialelor şi mărunţire
• camera de deshidratare (uscare)
• camera de incinerare (cuptorul de ardere)

Incineratoarele pot 
produce energie pentru 
mici comunităţi locale.
incinerator din
Insula Man

121
 19-Jan-19

Ex SITU – Desorbţia termică 

Proces termic de decontaminare ce presupune volatilizarea 
poluanţilor prin încălzirea substratului şi epurarea şi filtrarea 
gazelor reziduale.

Avantaje:
• Costuri de instalare şi exploatare mai mici decât incinerarea 
(substratul nu e ars ci doar încălzit pentru volatilizarea 
poluanţilor).
• Substratul tratat este decontaminat şi poate fi refolosit.
• Cea mai puţin costisitoare – desorbţia cu microunde.

Ex SITU – staţii de filtrare sau epurare
Materialul contaminat este condus în aceste staţii în care se 
aplică tehnici (mecanice / chimice/ termice) de decantare,
filtrare şi inactivare a substanţelor contaminante.

122
 19-Jan-19

Capitolul 3 ‐ Tehnici de decontaminare

Necesitatea decontaminării

Tehnici de decontaminare in situ

Tehnici de decontaminare ex situ

Biotehnologii folosite în decontaminare
Bioremedierea. Micoremedierea. Fitoremedierea

Biotehnologii de decontaminare
• Biotehnologii ce constă în folosirea organismelor vii – a 
particularităţilor lor metabolice – în acţiunea de înlăturare a 
poluanţilor (adesea acţiunea e numită bioremediere).

Cel mai frecvent termenul este 
folosit pentru a desemna 
utilizarea microorganismelor
sau enzimelor produse de 
acestea ‐ descompunerea 
enzimatică a materialelor 
contaminante în subcompuşi cu 
o toxicitate redusă.

123
 19-Jan-19

Clasificarea biotehnologiilor de decontaminare
• Bioremediere – Bioremediation
Biostimulare, Bioventilare , Biodestructurare
Bioaugmentare, Lucrări ale solului
• Micoremediere ‐ Mycoremediation
• Fitoremediere – Phytoremediation
Dendroremedierea, Fitoextragerea
(Fitoacumularea), Fitostabilizarea, Rizofiltrarea, 
Fitovolatilizare, Fitodegradare, Rizodegradare

Bioremedierea
• Principiile de bioremediere şi fitoremediere au fost folosite din 
vechi timpuri (desalinizarea terenurilor prin fitoextracţie)
• George Robinson ‐ inventator al bioremedierii ‐ aplicaţii în 
cazul decontaminării siturilor poluate de produsele petroliere

124
 19-Jan-19

Bioremedierea
• folosește microorganismele şi  particularităţile lor metabolice
în acţiunea de reducere a gradului de contaminare.

Tehnica – injectarea de oxigen şi 
nutrienţi ce accelerează 
metabolismul microorganismelor 
(acestea vor descompune 
enzimatic materialele 
contaminante).

Bioremedierea – principiu

Ciclul bioremedierii

1. Bacterii
2. Enzime
3. Degradare
4. Consum
5. Reziduuri – apă şi CO2
6. Reproducerea
bacteriilor

125
 19-Jan-19

Bioremedierea – Caracteristici
• gamă largă de metode cu impact redus asupra mediului.
• eficacitate mare – poluanţii sunt de regulă inactivaţi / 
degradaţi într‐o proporţie mare. 
•Eficacitatea bioremedierii in situ este bună în anumite condiţii: 
• umiditatea crescută a solului 25 % ‐ 85 %; 
• pH –ul relativ neutru al solului 6,5 ‐ 8,5; 
• temperatura relativ ridicată 15 ‐ 45 °C.

Bioremedierea – Condiții
• condițiile necesare pentru o bioremediere eficientă

126
 19-Jan-19

Bioremediere ‐ Avantaje
• mai puţin costisitoare comparativ 
cu tehnicile tradiţionale
• tehnică preponderent folosită IN SITU – riscuri reduse ‐ se 
reduc riscurile de extragere, transport, depozitare a materialelor 
• impact redus asupra mediului – se folosesc procese naturale
• de regulă nu rezultă reziduuri suplimentare
• noile tehnici de inginerie genetică pot conduce la crearea unor 
microorganisme mai eficiente în activitatea de degradare.

Bioremediere ‐ Dezavantaje
• timp îndelungat necesar remedierii
• control greoi asupra microorganismelor IN SITU
• volum mare de muncă pentru a avea omogenitate 
• mediul poate conţine inhibatori ai activităţii microorganismelor
• monitorizare atentă pentru a detecta eventuale reziduuri
• nu toţi compuşii sunt biodegradabili
• aspecte legale şi etice legate de patentarea microorganismelor 
modificate genetic

127
 19-Jan-19

Micoremedierea
• Biotehnologie de remediere ce foloseşte
ciupercile în acţiunea de degradare, inactivare
sau izolare a elementelor contaminante. 
• Unele specii de ciuperci au capacitatea de a absorbi şi acumula 
compuşi ai metalelor grele în corpurile sporifere, iar alte specii 
contribuie la degradarea unor substanţe contaminante.
• Ciupercile în general au rolul de descompunători ai ecosistemelor, 
miceliul lor secretând enzime şi acizi cu rol in descompunere.
• Micoremediere folosită în degradarea hidrocarburilor, pesticidelor 
şi în acumularea de metale grele

Micoremedierea ‐ rezultate
Experimentele au dovedit capacitatea de bioremediere a cipercilor.
În general ciupercile descompunătoare ale lemnului au o capacitate 
mare de descompunere a hidrocarburilor şi a unor pesticide 
persistente.

Experimentele cu Pleurotus au 
avut rezultate deosebit de 
bune în cazul terenurilor 
contaminate cu motorină (în 4 
săptămâni 95% din 
hidrocarburile toxice au fost 
descompuse în compuşi 
netoxici, ulterior eliminaţi). 

128
 19-Jan-19

Micoremedierea ‐ concept
Conceptul folosit chiar de Mosie în exod – îndulcirea apei la Marah?
Introducerea unui trunchi de arbore în izvor

Micoremedierea ‐ concept
Conceptul de micoremediere folosit de 
Studio Ghibli în Nausicaä of the Valley of the Wind

129
 19-Jan-19

Micoremedierea ‐ avantaje

• Cost redus, comparativ chiar cu alte tehnici de bioremediere
• Efort minim de instalare şi întreţinere a bioremedierii
• Metodă mai flexibilă (fungii au o plasticitate mai mare decât alte 
microorganisme, micoremedierea fiind o opţiune chiar în condiţiile 
în care alte tehnici nu sunt eficiente)
• Eficacitate deosebită (tehnică mai eficientă ca alte tehnici de 
bioremediere – fungii pot degrada PAH – hidrocarburile policiclice 
aromatice cu 6 inele aromatice – performanţă nemaiatinsă de altă 
tehnică, Pleurotus poate degrada hidrocarburi în proporţie de 97%) 
(Cerniglia, 1997)

Fitoremedierea
•Metode de bioremediere IN SITU bazate pe 
folosirea plantelor în acţiunea de decontami‐
narea a solului sau apei.
•Biotehnologia se bazează pe capacitatea 
plantelor de imobilizare/ izolare, degradare
şi îndepărtare (extragere şi acumulare) a 
unor substanţe contaminante.
•Biotehnologie similară cu sistemul pompează şi tratează ‐
plantele sunt biopompe eficiente alimentate de energia solară.

130
 19-Jan-19

Fitoremedierea
•De obicei se utilizează capacitatea
de bioacumulare a plantelor ‐ în special
în cazul contaminării cu plumb, uraniu, arsenic.
Trebuie făcută şi o evaluare a risurilor asociate
• nu este complet cunoscut efectul ingestiei de către animale a 
plantelor acumulatoare
•biomasa ce reintră în litieră ar putea reintroduce anumite 
elemente toxice în mediu
•volatilizarea unor elemente este nesigură
•expunerea ecosistemului la contaminare este prelungită de durata 
mare a fitoremedierii

Plante frecvent folosite
• Cele mai frecvent folosite plante
în fitoremediere:
• Floarea soarelui
• Tutunul
• Brassicacee (muștar indian, nap, varza)
• Talpa gâștei
• Cânepa
• Ferigile
• Hrișca, orz, grâu, lupin galben, păiuțul roșu

131
 19-Jan-19

Metode de fitoremedierea
• Metode de bioremediere în cazul metalelor grele

• Fitoextragere şi fitoacumulare

• Rizofiltrare (pentru filtrarea apei poluate)

• Fitotransformarea – Fitostabilizare

• Metode de bioremediere în cazul poluanţilor organici

• Fitotransformare – Fitodegradare

• Fitostimulare (Rizoremediere)

• Fitovolatilizare

Avantaje ale fitoremedierii

• costul fitoremedierii e mai redus decât al altor tehnici

• plantele pot fi uşor monitorizate

• metalele extrase pot fi recuperate şi reutilizate 
(fitoextragere a metalelor – asemănătoare bioextragerii)

• e o metodă prietenoasă cu mediul, fiind naturală

132
 19-Jan-19

Dezavantaje şi limitări

• este limitată la suprafaţa şi adîncimea sistemului radicelar
• proces lent de bioremediere (plantele au bioacumulări lente)
• nu se poate preveni scurgerea contaminanţilor în pânza 
freatică
•vitalitatea / supravieţuirea plantelor este afectată de poluanţi
• bioacumularea trebuie să fie completată de o culegere şi 
depozitare a materialului contaminat pentru a nu intra in lanţul 
trofic

Dendroremedierea
• Biotehnologie de decontaminare care utilizează arborii pentru 
izolarea, extragerea, acumularea sau degradarea poluanţilor.
• Arborii sunt plante astfel că sunt valabile toate caracteristicile 
fitoremedierii dar mai apar o serie de avantaje
• Foarte folosite sunt speciile genului
Salix şi Populus, Morus, Paulownia.
• Dendroremedierea este frecvent
utilizată în cazul decontaminării
ariilor poluate cu metale grele.

133
 19-Jan-19

Dendroremedierea
Avantaje:
• Arborii acumulează cantităţi mari de biomasă 
(au o capacitate mare de bioacumulare)
• Consum mare de apă (bio‐pompe eficiente)
• Longevitate şi stabilitate mare (tehnica poate
fi folosită timp îndelungat fără intervenţii majore – arborii sunt mai 
rezistenţi si au o mare capacitate de autosusţinere)

134