Sunteți pe pagina 1din 12

Suedia sau Regatul Suediei este un stat în Europa de Nord, situat în partea estică a

peninsulei Scandinave, la țărmurile Mării Baltice (Golful Botnic). Cuprinde și


numeroase insule din Marea Baltică (Gotland, Öland ș.a.). Are frontiera comună
cu Norvegia la nord-vest (1619 km de lungime), Finlanda (586 km) la nord-
est, Marea Nordului împreună cu strâmtorile daneze la sud-vest și Marea Baltică la
est. Are o suprafață de 449.964 km². Capitala Suediei este Stockholm.

Suedia a rămas o țară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să
stea nealiniată în timpul Războiului Rece și nu este astăzi membră a nici unei
alianțe militare (deși a participat la antrenamenteleNATO). Aderarea la Uniunea
Europeană a fost susținută de partidele politice, și referendumul privind aderarea a
avut succes, trecând cu o majoritate de 52%, pe 13 noiembrie 1994. Suedia a aderat
la 1 ianuarie1995.

Pe durata Războiului Rece, țările nealiniate, cu excepția Irlandei, au considerat că


nu e înțelept să adere la Uniunea Europeană, deoarece predecesorul Uniunii,
Comunitatea Europeană, fusese asociată cu țările membre NATO. După sfârșitul
Războiului Rece, Suedia, Austria și Finlanda au intrat în UE, dar Suedia fără să
adopte și moneda unică europeană. Suedia în continuare a rămas nealiniată militar,
cu toate că a participat la unele exerciții NATO, pe lângă colaborarea ei cu alte țări
europene în domenii precum tehnologii militare și industria de apărare. Printre
altele, companiile suedeze exportă armament, care este folosit de armata americană
în Irak. Suedia are de asemenea o lungă tradiție de participare la operațiuni militare
internaționale, cea mai recentă fiind în Afganistan, unde trupele suedeze se află sub
comanda NATO, dar și operațiuni de menținere a păcii sub protectorat ONU, cum
ar fi în Kosovo, Bosnia și Herțegovina, sau Cipru.

Economie

Economie bazată pe industrie și servicii.

 PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.

 Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, șisturi bituminoase,


cupru, zinc, wolfram, uraniu, aur, argint.

 Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ș.a.),


constructoare de mașini (nave, avioane, automobile, material rulant ș.a.),
energetică (peste 1000 de hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de
celuloză și hârtie, chimică și petrochimică, textilă, alimentară.
 Agricultură specializată în creșterea animalelor pentru lapte și carne
(bovine, ovine, porcine, păsări) și producția de cereale (grâu, orz, ovăz, secară).
Se mai cultivă cartofi, sfeclă de zahar, legume, plante furajere.

 Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse


miniere și chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse
alimentare.

 Importă combustibili, mașini și utilaje industriale, fructe, legume.

Comerț extern cu Germania, Marea


Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franța, Țările de Jos, Finlanda ș.a.

 Monedă : coroană suedeză (SEK)|

 Turism de amploare.

 Pescuit maritim.

 Flotă comercială maritimă.

 Căi navigabile interne.

 Căi ferate: 11.285 km.

 Căi rutiere: 135.859 km.

 La începutul secolului XX, Suedia era o țară preponderent agrară si una


dintre cele mai sărace națiuni europene.

 Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere


hidraulică), au permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un
modern stat al bunăstării.

 Suedia este o țară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie


extractivă, siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcțiile navale au o
mare dezvoltare (la Malmo si Goteborg).

 Cea mai importantă ramură industrială este construcția de mașini


(autovehicule, motoare diesel, aeronave, ambarcațiuni, echipamente electrice)
cu centrele principale la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).
 Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producția de
cherestea și locul 7 la plăci aglomerate și fibrolemnoase.

 Stockholmul reprezintă un important centru industrial și comercial al


Suediei (industrie constructoare de mașini, electrotehnică, șantiere navale,
industrie poligrafică, chimică, usoară, pielărie și alimentară).

 Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă


tehnologie, precum telecomunicațiile și industria farmaceutică, orientate către
export.

 Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.

Împărțire administrativă
În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există
un birou administrativ (länsstyrelse) numit de guvern și un consiliu (landsting)
ales. Fiecare comitat este mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în
2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei.
În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice (landsdelar):

 Götaland - Suedia de Sud, incluzând Scania, fost teritoriu danez


și Västergötland cu orașul Göteborg.

 Svealand - Suedia Centrală, partea cea mai veche a țării, cuprinzând și


orașul Stockholm

 Norrland - jumătatea nordică a țării, cuprinzând 59% din suprafața Suediei,


dar doar 12% din populația țării, cuprinzând și o parte importantă din Laponia,
locuită de populația Sami.
Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland,
actuala Finlandă.
Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna,
Suedia era divizată în 25 de regiuni (landskap).
Orașe principale

 Stockholm

 Göteborg

 Malmo
 Uppsala

 Linköping

 Norrköping

 Jönköping

 Helsingborg

 Östersund

Demografie
Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la
9.347.899 de locuitori[20]. Conform unor statistici publicate de către agenția
guvernamentală Statistiska centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins
pentru prima dată în istoria țării în august 2004. Densitatea populației este de doar
20,6/km², și există o diferență clară în favoarea sudului țării. Aproximativ 85% din
populație locuiește în zone urbane[21]. Capitala, Stockholm, are aproximativ
800.000 de locuitori (1,3 milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria
metropolitană). Al doilea și al treilea oraș ca mărime sunt Gothenburg și Malmö,
respectiv.
Un recensământ din 2007 a arătat că 13,4% (1,23 milioane) din cetățenii suedezi s-
au născut în altă țară[22]. Acest fapt reflectă migrațiile între țările nordice, precum și
perioade de imigrație pentru căutarea unui loc de muncă, iar, în ultimele decenii,
imigrația refugiaților și a unor membri a familiilor deja stabilite în Suedia. Astfel,
Suedia s-a transformat dintr-o țară de emigranți (până la primul război mondial),
într-o țară care primește imigranți (începând cu al doilea război mondial). În 2007,
imigrația a atins cota maximă, 99.485 de persoane stabilindu-se în Suedia[23] .
Dintre imigranți, cel mai mare grup etnic din 2007 l-au reprezentat finlandezii,
urmați de persoane născute în fosta Iugoslavie, în Irak, Polonia, Iran, Danemarca,
Germania, Norvegia, Turcia, Chile, Liban, Tailanda, Somalia, Regatul Unit, Siria,
China și Statele Unite. În ultimul deceniu, cei mai mulți imigranți au provenit
din Irak, Polonia, Tailanda, Somalia și China[24].
Imigrația din celălalte țări nordice și-a atins apogeul (peste 40.000 de oameni pe
an) în 1969-70, când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele
pentru imigranții care nu proveneau din partea nordică a Europei. Acele legi erau
motivate de politicile privind piața forței de muncă. Imigrația refugiaților, și
rudelor de refugiați din afara Europei de Nord s-a accentuat dramatic la sfârșitul
anilor 1980, mulți dintre refugiați provenind din Asia și America, în special
din Iran și Chile. Din anii 1990, un număr important de imigranți au sosit din fosta
Iugoslavie și din Orientul Mijlociu[25] . Pe 15 decembrie 2008, noi reguli privind
imigrarea forței de muncă au fost puse în practică, devenind astfel mai ușor pentru
muncitorii din afara Uniunii Europene să ajungă în Suedia. Majoritatea
imigranților de pe piața forței de muncă sunt specialiști încalculatoare și ingineri,
provenind din India, China și Statele Unite[26].

Sistem politic
Suedia este o monarhie constituțională. Parlamentul este unicameral. Primul
ministru și parlamentul (Riksdag) cu 349 membri sunt aleși pentru perioade de
patru ani, prin vot direct și reprezentare proporțională.
Rege (din 1973) este Carl Gustaf al XVI-lea, care îndeplinește astăzi numai funcții
ceremoniale, în calitate de Șef al Statului. Toate funcțiile politice ale regelui au fost
transferate Purtătorului de Cuvânt al Parlamentului. Carl XVI Gustav al Suediei, al
cărui nume complet este Carl Gustaf Folke Hubertus (născut pe 30 aprilie 1946),
este fiul lui Gustav Adolf al Suediei (1906-1947) si al Sybillei de Saxe-Coburg-
Gotha(1908-1972); este nepotul direct al Regelui Gustav VI Adolf al Suediei. Carl
XVI Gustav al Suediei s-a căsătorit cu Silvia Sommerlath pe 19 iunie 1976, având
trei copii:

1. Prințesa Victoria, Ducesa de Västergötland (n. 1977)

2. Prințul Carl Philip, Duce de Värmland (n. 1979)

3. Prințesa Madeleine, Ducesa de Hälsingland si Gästrikland (n. 1982).


Prințesa Victoria este moștenitoarea Coroanei Suedeze ca prim născut al Regelui
Carl XVI Gustav.
Sistemul politic este unul parlamentar, cu reprezentare proporțională pe liste de
partid. Timp de peste 50 de ani Partidul Social Democrat Suedez (Sveriges
socialdemokratiska arbetareparti (Partidul Social Democrat al Lucrătorilor din
Suedia), cunoscut popular ca Socialdemokraterna sau SAP) au dominat sistemul
politic, guvernând în total timp de 47 de ani, cu numai 3 întreruperi (1976-1982,
1991-1994 și 2006-) din 1950 până astăzi.
Partidele de dreapta, la guvernare din 2006, sunt grupate într-o alianță (Allians för
Sverige - "Alianța pentru Suedia") și sunt cunoscute popular ca "Partide burgheze"
- Borgerliga partier, acest termen neavând în niciun fel conotații negative. Acestea
sunt "Partidul Moderat" (Moderata samlingspartiet, pop. Moderaterna sau "m"),
de orientare liberal-conservatoare; "Partidul Popular Liberal" (Folkpartiet
liberalerna, pop.Folkpartiet sau fp), de orientare liberală cu elemente social-
liberale; Partidul de Centru (Centerpartiet, sau c) de orientare centrist-agrară, cu
elemente liberale și "Creștin-Democrații" (Kristdemocraterna sau kd).
Pe lângă SAP și Alianță, mai există două partide, Partidul Mediului - Verzii
(Miljöpartiet de gröna, mp), de orientare ecologistă, respectiv Partidul de Stânga
(Vänsterpartiet, v), fostul partid comunist, actualment democrat-socialist. Aceste
două partide nu au fost niciodată în guvern, deși au sprijinit SAP cât timp aceștia
au fost la guvernare.
Ziarele sunt în general partinice unei orientări politice - astfel, ziarele serioase
(cunoscute ca "ziare de dimineață" precum Dagens Nyheter) sunt de dreapta, pe
când tabloidele (sau "ziarele de seară" precumAftonbladet) sunt predominant de
stânga. Cum o mare parte din suedezi citesc zilnic câte un ziar din ambele
categorii, majoritatea sunt expuși punctelor de vedere venind din ambele tabere.
Viziunea suedeză asupra statului implică tratamentul echitabil și egalitarist, cu
servicii sociale puternice și universale în contextul unei economii puternice, bazate
în cea mai mare parte pe piața liberă și capital privat, fără intervenția statului, dar
taxată substanțial (pentru sprijinirea serviciilor sociale) a fost implementată mai
ales între 1950 și 1960. Această viziune (folkhemmet - în traducere liberă "casa
tuturor", numită uneori și modelul suedez) a fost preluată și de alte țări nordice,
rămânând și astăzi o parte principală a politicii suedeze. Statul este conceput ca un
sprijin pentru oameni în toate fazele vieții, fiind dator să asigure, în mod gratuit,
tuturor servicii sociale cât mai bune, indiferent de venituri, sau clasă socială. În
schimbul acestor servicii rezidenții plătesc taxe mari - care însă se întorc înapoi sub
forma a diverse pachete de asistență socială (școlarizare, spitalizare, pensie,
formare continuă, chirii subvenționate).
Alegerile sunt deosebit de importante pentru suedezi, participarea politică fiind
considerată foarte importantă (peste 30% sunt membri în diverse partide și peste
80% sunt membri în diverse sindicate). La alegerile legislative și locale (organizate
la fiecare 4 ani), peste 80% din alegători sunt prezenți la vot, foarte mulți
participând anterior în organizarea campaniei electorale și în realizarea
platformelor politice. Participarea la vot și dezbaterile civilizate sunt considerate de
majoritatea cetățenilor ca fiind esențiale pentru democrație, încălcarea regulilor sau
a civilizației discuțiilor fiind privită ca un gest puternic nedemocratic și reprobabil.
Mai mult, viața politică nu se limitează numai la alegerile "mari" - în Suedia se
organizează alegeri și la niveluri mai mici, precum alegeri bisericești (în fiecare
parohie) sau alegeri universitare (în care profesorii și studenții votează pentru
alegerea conducerii, senatului și consiliilor), în care participă tot cele 7 partide
mari.
Limba vorbită
Limba oficială a Suediei este suedeza,[27][28] o limbă ce aparține ramurei limbilor
germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu daneza și norvegiana, dar diferă
din punct de vedere al pronunției și al ortografiei. Norvegienii înțeleg suedeza cu
un pic de dificultate, iar danezii un pic mai greu decât norvegienii. În împrejurimile
orașului Malmö (care este foarte apropiat de Copenhaga, capitala Danemarcei) este
înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populația
înțelege ambele limbi cu ușurință fără a avea studii.
În Suedia există cinci limbi care sunt cunoscute drept limbi minoritare în această
țară (finlandeza, meänkieli, sami, romani și idiș). Deși este vorbită de către
majoritatea populației, suedeza a devenit limba oficială în Suedia abia în 2009 [28].
Anterior, pe data de 7 decembrie a anului 2005 parlamentul a mai supus votului
acest lucru, dar rezultatul a fost considerat o eroare deoarece au fost exprimate 147
de voturi din 145 posibile.[29]
Majoritatea suedezilor, în special cei născuți după cel de-Al Doilea Război
Mondial înțeleg și vorbesc engleza din cauza influenței anglo-americane care s-a
răspândit cu ușurință după război. În școlile in Suedia, depinzând de autoritățile
locale, engleza este studiată din prima clasă până la terminarea școlii primare.
Studierea sa este continuată pentru încă cel puțin un an. Cea mai mare parte din
elevi optează pentru două limbi străine, cea de-a doua
fiind spaniola, germana, franceza sau italiana. Cunoașterea limbii engleze este
obligatorie pentru admiterea în universități, fiind un subiect obligatoriu în cadrul
examenului național de admitere (Högskoleprovet)

Cultură
O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare
cu sarmalele românești, din carne de porc și frunze de varză. Mâncare tipică pentru
zona est mediteraneană, sarmalele au fost aduse în Suedia însecolul XVIII de către
armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au petrecut 2 ani în exil pe
teritoriul Moldovei de astăzi (orașul Tighina). Pentru prima oară au fost menționate
într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi
de viță, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai ușor de
găsit în Scandinavia.

Religie
Suedezii sunt printre cei mai puțin religioși oameni, doar 2% din cetățeni ducându-
se în mod regulat sau semi-regulat la un serviciu religios. Mai puțin de 24% din
cetățenii Suediei cred în existența unei divinități, între 17 și 83% fiind clasați ca
atei. Majoritatea populației religioase este creștină, de
rit protestant, luteran (evanghelic). Această majoritate este organizată în
jurul Bisericii Suedeze (Svenska Kyrkan). Există și un număr destul de important
de protestanți de alte rituri (mai ales în Dalarna și Vasterbotten), grupați în jurul
"Bisericilor Independente" (Frikyrkan). Mai există și o mică comunitate romano-
catolică. În plus, imigranții din fostul spațiu sovietic și Serbia au dus la creșterea
numărului de ortodocși, iar imigranți din Iran, Iraq și Bosnia-Herțegovina au dus la
creșterea numărului de musulmani (astăzi între 100,000-150,000).
Oficial, peste 67,5% din cetățeni sunt înregistrați ca membri ai Bisericii
Suedeze (în scădere cu aproximativ 1.2% anual)[30]. Acest lucru se întâmpla dintr-
un motiv birocratic - până în 1996 copiii nou-născuți erau automat înscriși în
biserică dacă unul dintre părinți era înscris în registrele acesteia. Mai mult,
separarea legală între stat și biserică s-a produs de-abia în 2000, când statul a retras
sprijinul oficial acordat Bisericii și a anulat obligația acesteia de a efectua
recensăminte ale populației.
Libertatea religioasă a fost recunoscută din 1862, iar ateismul ca opțiune de
gândire a fost adăugat explicit în textele legale în 1951. Societatea suedeză este
una foarte laică, religia fiind privită ca un lucru privat, nu public. Nu se studiază
cursuri de doctrină religioasă în școli, dar se predau cursuri de etică și morală, unde
se discută atât valori laice cât și valori religioase, cât și istoria religiilor.

Sărbători naționale
În Suedia, majoritatea sărbătorilor se serbează în ajun (de exemplu, festivitățile
de Crăciun au loc pe 24 decembrie, ziua de 25 decembrie fiind mult mai liniștită).
Pe lângă sărbătorile creștine tradiționale precum Crăciunul (Jul) și Paște (Påsk),
sărbători importante sunt și Sf. Lucia (13 decembrie) ca și Valborg (30 aprilie).
Tradițiile creștine sunt împletite cu cele păgâne, de exemplu, cu ocazia Valborg,
comemorarea principală nu este a sfântului proto-creștin, ci a primăverii de-abia
începute, sărbătoarea fiind bazată pe aprinderea de focuri uriașe în jurul cărora se
strâng comunități întregi. Cea mai importantă sărbătoare rămâne solstițiul de vară
(Midsommar), serbată în prima sâmbătă după 20 iunie sub forma unor foarte mari
serbări câmpenești în jurul unor stâlpi tradiționali ornamentați (majstång). Alte
sărbători civile importante sunt ziua regelui (care, pe durata domniei lui Carl XVI
Gustaf coincide cu Valborg) și 1 Mai, când partidele de stânga (SAP și
Vansterpartiet) și sindicatele organizează parade, mitinguri și festivități.
Sărbătoarea națională, 6 iunie (întronarea regelui Gustav Vasa în 1523) este puțin
sărbătorită, fiind declarată zi liberă doar din 2005. Cu ocazia sărbătorilor naționale,
toate instituțiile arborează steagul (în afara acestor zile, foarte puține instituții fac
acest lucru), cetățenii fiind și ei încurajați să facă același lucru (o mare parte a
cetățenilor arborează steaguri în curți și la ferestrele apartamentelor tot timpul
anului).

Climă
 Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde
are caracter continental, și mai blândă în partea sudică, unde influența
marină este puternică, iar precipitațiile depășesc 500 mm/an (temperat-
maritimă). Curentul Golfului, curentul cald al Golfului din Atlantic, imprimă
Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în
îndepărtatul nord.
 Stockholm, capitala țării, se situează aproape la aceeași latitudine ca și
sudul Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de
+18 °C, cu maxime de peste +28 - +30 °C anual. Iarna, temperatura medie
se situează ușor sub zero, iar căderile de zăpadă sunt moderate. Mai spre
nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase, cu căderi abundente de
zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se mențină, în anumite locuri, precum în
rezervația Abisko din nord-vestul țării, până la 10 luni pe an, la înălțimi de
peste 500 m netopindu-se niciodată.
 La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten și în nordul län-ului
Västerbotten), soarele nu apune în lunile iunie și iulie. Mai la sud, în aceleași
luni, deși soarele se situează pentru câteva zeci de minute sub linia
orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune activități
diurne fără iluminat adițional (așa-numitele nopți albe). În Stockholm, în
luna iunie, noaptea durează câteva ore.

Relief
Relief predominant de platou și de câmpie, cu următoarele particularități:

 În vestul și nord-vestul țării se întind Alpii Scandinavi care ating altitudinea


maxima prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m).

 Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitjelma (alt. 1914 m).
Spre est munții sunt mărginiți de un podiș, care coboară în trepte spre litoralul cu
fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a țării se
întind câmpii care înconjoară o mică regiune deluroasă, podișul Smaland (alt. 377
m) și câmpia vălurită Skania, cu soluri fertile și peisaje asemanatoare Danemarcei
învencinate. Există foarte multe lacuri de origine tectono-glaciară, mai ales in
câmpia central-sudică a țării. Din cele circa 96.000 de lacuri, mai mari
sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) și Mälaren (1140 km²). Zonele
mlăștinoase acoperă peste 10% din suprafața țării.
Capitala Suediei, este situată de o parte și de alta a strâmtorii Norrström, care leagă
lacul Mälaren de Marea Baltică și pe câteva insule ale lacului Mälaren, legătura
între cartierele-insule făcându-se prin intermediul a nu mai puțin de 50 de poduri.
Lacul Mälaren a fost cândva un golf al Mării Baltice care pătrundea adânc în
interiorul țării. Mișcările de ridicare care au antrenat peninsula au înălțat
pamânturile despărțind apele golfului de cele ale Balticii, formând lacul Malaren.
Între lac și mare se formează un cordon litoral care nu mai permite accesul
corăbiilor spre interior și obligă crearea unui punct de tranzit pe uscat. Așa a apărut
orașul Stockholm la zona de contact dintre mare și uscat cu un dublu rol: economic
(asigurând tranzitul mărfurilor pe continent) și strategic (constituind un obstacol în
calea piraților care urmăreau și prădau corabiile negustorești). Legătura lacului cu
marea a fost refăcută artificial, necesitatea canalului Norrström fiind vitală.
Rețea hidrografică
Hidrografia este reprezentată de numeroase râuri în general scurte
(Ume 465 km, Lule 450 km), dar cu debite bogate și un potențial hidroenergetic
ridicat (mai ales cele din Norrland) și de cele circa 96.000 lacuri, unele de mari
dimensiuni. O parte din lacuri și râuri sunt legate între ele prin canale navigabile,
mai cunoscut fiind canalul Göta, care traversează partea de sud a Suediei și face
legătura între lacuri si râuri pe o distanță de 560 de kilometri, de
la Göteborg la Stockholm.

 Fluvii și râuri
principale: Klarälven, Österdal, Indalsälven, Ångerman, Ume, Pite, Lule, Torn
e.

 Lacuri: Vänern, Vätern, Mälaren, Hjälmaren Storsjön, Siljan.


Vegetație
Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai
puțin de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr,
grâu). În partea nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri
amestecate, iar în extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase
înalte se dezvoltă vegetația de tundră montanaă. În faună se remarcă ursul (protejat
de lege), elanul, nevăstuica, hermelina, păsările de apă. Există 16 parcuri naturale
și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care protejează flora tipică de tundră
sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

Resurse naturale
Suedia este bogată în păduri de conifere, în minereu
de fier, cupru, zinc, aur, argint, plumb, wolfram, uraniu și alte minereuri, dar nu are
zăcăminte de petrol și cărbune, dispune însă de energie hidroelectrică. Cele mai
importante rezerve de fier se află în nordul îndepărtat și sunt îndeosebi exportate.
Întinsele păduri de conifere ale Suediei, într-o bună combinație cu foioasele,
servesc la aprovizionarea unei industrii extrem de dezvoltate: gatere, celuloză,
hârtie și produse finite pe bază de lemn. Suedia este un important furnizor
de hârtie și produse lemnoase pe piețele internaționale. În 1997, exportul
produselor industriei forestiere s-a ridicat la 91 miliarde coroane suedeze.
Energia hidroelectrică ieftină a constituit un factor esential în dezvoltarea
industrială a țării. Aproximativ 15% din cantitatea de energie a Suediei este
furnizată de centralele hidroelectrice, așezate pe râurile principale din nord.
Petrolul importat asigura 40% din energia care se consumă, iar cocsul si cărbunele
importate asigură 7%. Cele douasprezece reactoare nucleare ale Suediei asigură
peste 15% din energia totală a țării sau 50% din energia electrică. Restul energiei
provine din combustibili biologici.
Referat pentru disciplina
Integrarea Economica la tema:
“Suedia”