Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pe vremea când eram şi eu mai mică şi mergeam la grădiniţă, bunicul mă trezea în fiecare
dimineaţă cu o cană de ceai de izmă (îmi amintesc cu bucurie mirosul şi gustul acela plăcut de
plantă), era singura persoana care făcea ceaiul aşa de bun, aromat şi gustos.
În această după-amiază o să prezint câteva plante medicinale care sunt utilizate pentru tratarea
şi vindecarea unor boli. Plantele pe care le prezint mai jos sunt oficializate de Farmacopeea
Română (este un manual care cuprinde datele oficiale privind descrierea şi formulele de
preparare a medicamentelor, precum şi modul lor de conservare şi de utilizare al acestora).
Perioada de recoltare are loc în lunile august şi septembrie, când 50-60% din fructe devin brune,
iar tulpinile încep să se îngălbenească.
Principii active: cel mai important este uleiul volatil, lipide,substanţe minerale, proteine,
zaharuri.
Perioada de recoltare se face din iunie până la sfârsitul lui septembrie, atunci când frunzele
ajunga aproximativ 30-35 cm lungime.
Principii active: substanţe amare, polifenoli, cinarină-alcaloid, acizi organici, săruri de potasiu şi
magneziu, flavonozide şi enzime.
Principii active: ulei volatil, rezine, lipide, taninuri, zaharuri, subtanţe minerale.
Acţiune şi întrebuinţări: intern este coleretic - colagog, antiseptic intestinal şi al căii respiratorii,
expectorant, antihelmintic şi stomahic. Se administrează în tuse convulsivă, bronşite,
enterocolite, pentru eliminarea viermilor intestinali şi pentru stimularea poftei de mâncare. Când
se administrează extern este folosit ca stimulator al circulaţiei periferice, antiseptic şi calmant al
sistemului nervos administrat sub formă de băi, comprese.