Competentele Uniunii Europene

§ Delimitarea competentelor in cazul Uniunii Europene

Din punct de vedere al evolutiei competentelor in cadrul Comunitatilor Europene si al
Uniunii Europene, mentionam ca initial raspunderea Comunitatii Europene intervenea numai in
domeniul economic si comercial. Pe masura ce UE devine un partener politic, SM ii acorda din ce
in ce mai multe competente, considerandu-se ca anumite aspecte sunt coordonate mai bine la nivel
supranational.
Transferul de competente s-a realizat prin intermediul tratatelor modificatoare odata cu
reglementarea diferitelor obiective ale comunitatii, respectiv ale Uniunii Europene. In prezent, art. 1
din TUE precizeaza in mod clar ca ‘inaltele parti contractante instituie intre ele o Uniune Europeana
careia SM ii atribuie competente pentru realizarea obiectivelor lor comune’. De asemenea, art. 4 si 5
din TUE stabilesc principiile fundamentale care guverneaza competentele, reafirmandu-se
principiul atribuirii reglementat in tratatul anterior. Totodata, se precizeaza ca acele competente care
nu sunt atribuite UE raman in sarcina SM.
TFUE cuprinde in partea I un titlu special - Categorii si domenii de competenta ale Uniunii,
definind astfel pentru prima data diferitele tipuri de competente carora le sunt asociate anumite
domenii de actiune.
Ca si tratatele anterioare, Tratatul de la Lisabona nu contine o lista de competente negative,
respectiv domeniile in care Dreptul Uniunii Europene nu poate interveni; anterior, jurisprudenta
CJUE a fost cea care a definit competentele Uniunii in diferite domenii de actiune.

§ Tipuri de competente
- cele 3 tipuri de competente de care dispune UE sunt prevazute in art. 2 din TFUE si sunt
urmatoarele:
1. competente exclusive ale Uniunii: in cazul in care tratatele atribuie competenta exclusiva
Uniunii intr-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera si adopta acte cu forta
juridica obligatorie, SM putand legifera:
a) numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune
b) pentru punerea in aplicare a actelor Uniunii
2. competente partajate cu SM: in cazul in care tratatele atribuie Uniunii o competenta partajata
cu SM intr-un domeniu determinat, Uniunea si SM pot legifera si adopta acte obligatorii din
punct de vedere juridic; SM isi exercita competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat
competenta; SM isi exercita competenta in masura in care Uniunea a hotarat sa inceteze sa si-o
mai exercite.
3. competente de sprijinire, coordonare sau completare a actiunii SM: in anumite domenii si
in conditiile prevazute de tratate, Uniunea este competenta sa intreprinda actiuni de sprijinire,
coordonare sau completare a actiunii SM fara a inlocui competenta lor in acest domeniu.

!1
 Art. 2 TFUE prevede fata de aceste tipuri de competente doua mari categorii de competente
de care dispune UE, fara ca acestea sa fie definite:
1) SM isi coordoneaza politicile economice si de ocupare a fortei de munca pentru definirea carora
Uniunea dispune de competente.
2) Uniunea Europeana este competenta sa defineasca si puna in aplicare o politica externa si de
securitate comuna, inclusiv sa defineasca treptat o politica de aparare comuna.
Conform jurisprudentei, competentele prevazute in mod expres de tratate sunt
imprescriptibile chiar daca acestea nu au fost niciodata exercitate (Hotararea 7/71).

1. Competentele exclusive ale Uniunii Europene

Art. 3 din TFUE precizeaza o lista exhaustiva a competentelor exclusive ale Uniunii in
urmatoarele domenii:
• uniunea vamala
• stablirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne
• politica monetara pentru SM a caror moneda e euro
• conservarea resurselor biologicie ale marii in cadrul politicii privind pescuitul
• politica comerciala comuna
De asemenea, conform tratatului, competenta Uniunii este exclusiva in ceea ce priveste
incheierea unui acord international in cazul in care:
a. aceasta incheiere e prevazuta de un act legislativ al Uniunii
b. aceasta incheiere este necesara pentru a permite Uniunii sa-si exercite competenta interna
c. masura in care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica
domeniul de aplicare al acestora
Dupa cum rezulta din analiza prevederilor tratatului se poate observa ca unele competente
sunt mentionate ca fiind exclusive ale Uniunii si in alte prevederi ale tratatului, ceea ce in opinia
doctrinara atribuie un caracter redundant acestor enumerari, respectiv in cazul uniunii vamale, unde
prevederi distincte din tratat atribuie Uniunii competenta exclusiva de a actiona. In ceea ce priveste
competenta exclusiva a Uniunii de a incheia un acord international in situatiile prevazute la art. 3
alin. 4 din TFUE, se considera ca se reglementeaza competentele exclusive, implicite la nivel extern
ale UE. Astfel, conform doctrinei, aceasta prevedere reglementeaza de fapt urmatoarele:
- codificarea principiului OMC (Organizatia Mondiala a Comertului) potrivit caruia pot fi create
competente externe exclusive atunci cand Comunitatea a adoptat in actele sale legislative interne
prevederi referitoare la tratamentul nationalilor din statele terte si a acordat expres institutiilor
competenta de a negocia cu tari terte. (Avizul 1/94)
- acordarea catre Uniune a unei competente externe exclusive atunci cand un acord international
este necesar pentru ca Uniunea sa isi poata exercita competenta sa interna. (Avizul 1/76)
- Uniunea are o competenta exclusiva externa in masura in care un acord al Uniunii poate afecta
reguli comune sau modifica aplicabilitatea lor (Hotararea 22/70)
Asadar, se poate observa ca tratatul de la Lisabona a extins competenta exclusiva a Uniunii
Europene.

!2
 2. Competentele partajate
Potrivit art. 4 din TFUE, competenta Uniunii este partajata cu SM in cazul in care tratatele
atribuie o competenta care nu se refera la domeniile mentionate la art. 3 si 6 din TFUE.
Competentele partajate in UE si SM se aplica in urmatoarele domenii principale:
- piata interna
- politica sociala
- coeziunea economica, sociala si teritoriala
- agricultura si pescuitul cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii
- mediul
- protectia consumatorului
- transporturile
- retelele transeuropene
- energia
- spatiul de libertate
- securitate si justitie
- obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în tratat.
De asemenea, in domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului Uniunea dispune
de competență pentru a desfășura acțiuni pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără
ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și
exercita propria competență.
În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea dispune de
competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea
acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-și exercita
propria competență.
Competentele partajate reprezinta regula in materie de competente, exceptiile fiind expres
prevazute de tratat. Exercitarea acestor competente se realizeaza conform art. 2 alin. 2 TFUE.
Declaratia nr. 18 cu privire la delimitarea competentelor subliniaza ca, in conformitate cu sistemul
partajarii competentelor intre UE si SM, orice competenta care nu a fost atribuita prin tratate
Uniunii apartine SM; declaratia precizeaza in mod clar situatia in care Uniunea nu si-a exercitat
competenta sau a hotarat sa inceteze sa si-o mai exercite. De asemenea, Protocolul nr. 25 privind
exercitarea competentelor partajate aduce clarificari cu privire la modul in care sunt exercitate de
catre Uniune aceste competente.
Competentele prevazute in alin. 3 si 4 din art. 4 din TFUE se circumscriu asa-numitelor
competente partajate paralele care lasa Statelor Membre o marja de actiune paralel cu actiunea UE.
Dupa cum se poate observa, competentele partajate intervin in domenii fundamentale de
actiune care reprezinta, in fapt, obiective ale UE, respectiv piata interna, coeziunea economica si
sociala sau spatiul de libertate, securitate si justitie.
In doctrina se analizeaza faptul ca tratatele definesc competentele partajate folosind limbajul
specific competentelor concurente (specifice statelor federale), ceea ce poate avea consecinte asupra
naturii principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene; acest lucru, al transformarii principiului

!3
prioritatii, odata cu tranformarea competentelor partajate in competente concurente ar putea
conduce la pierderea de catre SM a propriei puteri de a legifera. Totusi, in doctrina se precizeaza
faptul ca normele de drept al Uniunii Europene contin elemente care sa contribuie la salvgardarea
principiului prioritatii, luand in considerare si cele mentionate de SM in Declaratia nr. 17 cu privire
la suprematie.

!4