DREPT PROCESUAL CIVIL – Curs 1

Bibliografie:

- Drept procesual civil – Mihai Ciobanu, Traian Briciu și Dinu, ed. Națională
- Boroi și Stancu
- CPC comentat

JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

CERCETAREA PROCESULUI
În reglementarea judecății în primă instanță, legiuitorul a regândit fazele acestei judecăți, instituind
mai multe etape.

1. Etapa scrisă – presupune depunerea cererii de chemare în judecată, regularizarea,

completarea cererii etc. Are și această etapă un grad de contradictorialitate.
2. Etapa cercetării procesului;
3. Etapa dezbaterii în fond a procesului;
4. Deliberarea;
5. Pronunțarea și comunicarea hotărârii.

Art.211 – Scopul judecării procesului

Completul de judecată, constituit potrivit legii, efectuează activitatea de cercetare și dezbaterea

fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării
legale și temeinice a acestuia.

În etapa cercetării, instanța urmează a soluționa următoarele aspecte:

- Soluționează excepțiile invocate de părți sau de instanță din oficiu.

- Încuviințează sau respinge cererile de probatoriu; în cazul probelor înființate, va trece la
administrarea efectivă a probelor.

Dezbaterile în fond vizează analizarea situației de fapt stabilită în perioada cercetării și aplicarea
normelor de drept incidente la această situație de fapt. Aceste două etape sunt clar delimitate de
NCPC.

Art.213 – Desfășurarea procesului fără prezența publicului

(1) În fața primei instanțe cercetarea procesului se desfășoară în camera de consiliu, dacă legea
nu prevede altfel.
(2) De asemenea, în cazurile în care dezbaterile fondului în ședință publică ar aduce atingere
moralității, ordinii publice, intereselor minorilor, vieții private a părților ori intereselor justiției,
 după caz, instanța, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca aceasta să se desfășoare în
întregime sau în parte fără prezența publicului.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), au acces în camera de consiliu ori în sala de ședință
părțile, reprezentanții lor, cei care îi asistă pe minori, apărătorii părților, martorii, experții,
traducătorii, interpreții, precum și alte persoane cărora instanța, pentru motive temeinice, le
admite să asiste la proces.

În cazul art. 213 alin (1), prin legile de punere în aplicare, s-a prorogat această dispoziție până la 1
ianuarie 2019. Așadar, art. 213 alin. (1) nu este aplicabil în acest moment. Până la 1 ianuarie 2019
se va aplica art. 17 (”Ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.”).
Rezultă că cercetarea procesului până la 1 ianuarie 2019 se va realiza în ședință publică.

DEZBATERILE ÎN FOND
Art. 244 – Terminarea cercetării procesului

(1) Când judecătorul se socotește lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată
și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică.
(2) Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părților să redacteze note privind
susținerile lor și să le depună la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit potrivit alin.
(1), fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale.
(3) Părțile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeași zi sau
la un alt termen.
(4) Cererea de judecată în lipsă presupune ca partea care a formulat-o a fost de acord și ca
dezbaterea fondului să aibă loc în camera de consiliu, în afară de cazul în care partea a solicitat
expres ca aceasta să aibă loc în ședință publică.

Etapa dezbaterilor în fond va fi întotdeauna în ședință publică. Există și excepții:

a. Art. 213 alin (2) reglementează acele situații în care dezbaterea fondului se va face fără
prezența publicului, așa numita ședință secretă.
b. A doua excepție în ceea ce privește dezbaterea fondului nu mai are în vedere situațiile de
la art. 213 alin. (2), ci chiar voința părților – art. 244 alin. (3).
c. Un caz asimilat este reglementat în art. 244 alin. (4).

/!\ Dacă judecata trebuia făcută în camera de consiliu, însă ea a avut loc în ședință publică, este
incidentă nulitatea prevăzută de art. 176 alin. (5) – nulitate necondiționată. Invers, dacă ședința are
loc în camera de consiliu, deși trebuia făcută în ședință publică, nu mai este incident art. 176 alin.
(5), ci este vorba despre o nulitate condiționată – art. 175.

În primă instanță, norma generală de la art. 213 alin. (1) se aplică numai procedurii contencioase de
drept comun. Celelalte texte care prevăd că cercetarea se va face în camera de consiliu rămân valabile,
fiind norme speciale. Acelea nu au fost prorogate și, în consecință, se aplică. Numai norma generală a
fost prorogată.

Și principiul continuității va fi respectat. În acest sens, art. 214 alin. (1) prevede că membrii completului
care judecă procesul trebuie să rămână aceiași în tot cursul judecății. Completul trebuie să fie același
în toate etapele procesului, însă această continuitate nu poate fi absolută – art. 214 alin. (2). Poate
exista o imposibilitate a aplicării principiului continuității după ce instanța a rămas în pronunțare,
situație reglementată de art. 214 alin. (3).

Art. 212 – Locul judecării procesului -> Judecarea procesului are loc la sediul instanței, dacă prin lege
nu se dispune altfel.

Există și cazuri când cercetarea și dezbaterea au loc în alte părți:

- Art. 343 alin. (2) – Dacă mijloacele materiale de probă nu se află în păstrarea instanței, aceasta
poate ordona, după caz, fie aducerea lor, fie verificarea la fața locului, dispozițiile art. 293-300
fiind aplicabile în mod corespunzător.
- Când o probă este luată prin comisie rogatorie.
- Art. 346 alin. (2) – Instanța poate, de asemenea, încuviința ca ascultarea martorilor, experților
și părților să se facă la fața locului.

Configurarea mai exactă a celor 2 etape este dată de art. 237 alin. (2) în ceea ce privește scopul și
conținutul cercetării procesului, iar în ceea ce privește obiectul dezbaterilor, este incident art. 389.
Constituie excepții de la acest ultim articol art. 390 și 31.

Atât în etapa cercetării, cât și în dezbateri vorbim de activitate de judecată care presupune mai multe
termene de judecată. Ceea ce se întâmplă la un termen se numește ședință de judecată. Conceptul nu
acoperă perioada de deliberare sau de pronunțare.

Îndatoririle vor fi partajate între grefier și completul de judecată. Aceste îndatoriri sunt prevăzute în
NCPC și în Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, regulament aprobat de Plenul CSM-ului
(1375/2015).

ACTIVITĂȚI SPECIFICE ÎN PRIMA INSTANȚĂ

1. Activități premergătoare ședinței de judecată
2. Activități specifice derulării ședinței de judecată

1. ACTIVITĂȚI PREMERGĂTOARE ȘEDINȚEI DE JUDECATĂ

Art.114 din Regulament

(1) Grefierul de ședință preia dosarele de la arhivă, sub semnătură, de regulă, cu două zile înaintea
ședinței și afișează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată sau cel mai târziu cu
o oră înainte de începerea ședinței la instanțele la care activitatea se desfășoară în 2-3 timpi.
(2) Grefierul de ședință completează condica de ședință, acolo unde nu se generează în format
electronic și verifică dacă au sosit la instanță și s-au atașat la dosare dovezile de înmânare ori
de comunicare a citațiilor și a celorlalte acte de procedură, precum și relațiile și actele solicitate
de președinte sau de instanța de judecată. De asemenea, grefierul de ședință verifică
legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare atașate la dosar și informează
președintele completului de judecată despre deficiențele constante. Dosarele se predau
completului de judecată.
(3) La înscrierea dosarelor pe listă se dă întâietate cauzelor în care sunt deținuți sau arestați la
domiciliu și celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgență sau că se
 dezbat cu prioritate, ținându-se seama de orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate
în proces.
(4) Lista de ședință cuprinde și numele și prenumele judecătorilor care compun completul de
judecată, numele și prenumele grefierului de ședință, precum și numele și prenumele
procurorului de ședință. În cazul în care la ședința de judecată participă un alt procuror decât
cel menționat în lista de ședință, grefierul cauzei anunță numele și prenumele acestuia la
începutul ședinței sau înainte de a face referatul cauzei.

După acestea, intervin atribuțiile completului de judecată – art. 241 alin. (3) – judecătorii vor dispune
verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este
cazul, instanța va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri,
instanța va putea dispune ca încunoștințarea părților să se facă și telefonic, telegrafic, prin fax, poștă
electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului
supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii actului,
respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Dacă
încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de
încunoștințare și obiectul acesteia.

Grefierul mai are și următoarele atribuții prevăzute de art. 53 alin. (1) lit. e: grefierul completează
condica ședințelor de judecată în care se trec dosarele din ședința respectivă, în ordinea înscrisă în lista
cauzelor, cu următoarele mențiuni: numărul curent, numele sau denumirea părților, numărul dosarului
și obiectul cauzei, termenul acordat, cu indicarea motivului amânării cauzei; în cazul amânării
pronunțării, se va indica data acesteia.

Această înregistrare în registrele oficiale se face (încă) în dublu exemplar: format scris + ECRIS.
Întocmirea listei va asigura îndeplinirea și respectarea dreptului la apărare în conformitate cu
dispozițiile articolului 215 NCPC.

În cazul nerespectării acestor prevederi (art.215), actele procedurale întocmite vor fi lovite de nulitate
în temeiul art. 175 (nulitatea condiționată). De ex, dacă se fixează o oră orientativă, partea vine la ora
fixată, dar procesele s-au terminat mai repede, se încalcă dreptul la apărare și va interveni nulitatea
menționată. În consecință, se va repune cauza în discuție, fiind obligația completului de judecată să
facă acest lucru (dacă mai e în sală).

2. ETAPA DERULĂRII EFECTIVE

 Conducerea

Art. 216 alin. (1) – Președintele completului conduce ședința de judecată. El deschide, suspendă și ridică
ședința.

Conducerea realizată de către președintele completului este foarte importantă pentru că atât
conducerea, cât și poliția ședinței de judecată au ca scop respectarea solemnității procesului civil și
aplicarea respectului cuvenit. Solemnitatea asigură contradictorialitatea, oralitatea și dreptul la
apărare.

Atribuțiile președintelui:

- Dă cuvântul părților în ordinea firească: reclamantul, pârâtul, procurorul. Părțile nu pot vorbi
când doresc ei. Dreptul la cuvânt poate fi dat o dată sau de mai multe ori, în funcție de cauză.
 Intervenția părților poate fi limitată – art. 216 alin. (4) – președintele poate să limiteze în timp
intervenția fiecărei părți, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziție. Dacă
președintele dă 2 minute cuvântul reclamantului și 20 de minute pârâtului, se încalcă dreptul
la apărare. De asemenea, se încalcă dreptul la apărare dacă o parte cere timp și este refuzat.
- Poliția ședinței de judecată – art. 217

 Activitatea efectivă de judecată.

- Se face apelul în cauza respectivă – art. 219 alin. (1) – instanța verifică identitatea părților, iar
dacă ele sunt reprezentate ori asistate, verifică și împuternicirea sau calitatea celor care le
reprezintă ori le asistă.
- Dacă părțile nu răspund la apel, instanța va verifica dacă procedura de citare a fost îndeplinită
și, după caz, va proceda, în condițiile legii, la amânarea, suspendarea ori la judecarea
procesului – art. 219 alin. (2).
Regula este citarea legală în formele și condițiile NCPC. Nu este necesară prezența părților în
procesul civil. Lipsa părților la apelul cauzei poate determina anumite efecte.
- După apel, completul are 3 variante de lucru: poate dispune amânarea, suspendarea sau
judecarea efectivă a cauzei.

A. Amânarea procesului.

Se impune ori de câte ori există un temei de drept care să îl oblige pe judecător să amâne cauza.
Nu poate dispune amânarea din dorința sa.

- Art. 153 alin. (2) – instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori
constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege,
sub sancțiunea nulității.
- Art. 220 – Părțile pot cere instanței, la începutul ședinței, amânarea cauzelor care nu sunt în
stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Când completul de judecată este
alcătuit din mai mulți judecători, această amânare se poate face și de un singur judecător.
- Situații în care se amână: dacă se încuviințează expertiza și la următorul termen nu este gata,
se amână; dacă citarea nu este legal făcută și o parte nu este prezentă, se amână; dacă dosarul
nu s-a întors de la instanța superioară, se amână. Însă, nu se poate cere amânarea dacă părțile
au probe de administrat.
- Art. 221 + art. 222

B. Suspendarea judecății.
Art. 411-415 NCPC

C. Judecarea procesului.

Judecarea nu este afectată de lipsa părților. Dacă părțile nu sunt prezente și măcar o parte a
cerut judecarea în lipsă, nu intervine amânarea – art. 223 – (1) Lipsa părții legal citate nu poate
împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru
judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din
dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate,
 examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în
mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel
puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Activitatea de judecare se poate derula la un termen sau la mai multe termene. Un termen are
importanță procesuală deosebită deoarece de acel termen legea recunoaște o serie de efecte.

Primul termen de judecată:

- Modificarea cererii de chemare în judecată: art.204 alin. (1) – Reclamantul poate să își modifice
cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la
care acesta este legal citat […]
- Invocarea nulității: art. 178 alin. (3) – Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie
invocată: a) pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, prin întâmpinare sau,
dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată […]
- Cuprinsul citației: art. 157 alin. (2) – […] În cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, în
citație se va menționa obligația pârâtului de a-și pregăti apărarea pentru primul termen de
judecată, propunând probele de care înțelege să se folosească, sub sancțiunea prevăzută de
lege, care va fi indicată expres.
- Estimarea duratei cercetării procesului: art. 238 – (1) La primul termen de judecată la care
părțile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părților, va estima durata necesară
pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie
soluționat într-un termen optim și previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în
încheiere.
- Invocarea excepției de necompetență: art. 130 alin. (2) – Necompetența materială și teritorială
de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată
la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
- Art. 367: La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și dacă acestea sunt
prezente sau reprezentate, instanța le va întreba dacă sunt de acord ca probele să fie
administrate potrivit dispozițiilor din prezenta subsecțiune.

*Exemplu de subiect de sinteză: primul termen procesual – efecte.

EXCEPȚIILE PROCESUALE
Sediul materiei: art. 245-248 NCPC

Cuvântul excepție provine din limba latină și se referă la o abatere de la regulă. Avem în vedere
excepțiile procesuale, adică acele excepții care pun în discuție încălcarea unor norme de procedură,
nu de drept material.

În procesul civil avem 2 categorii de excepții: excepții procesuale și excepții de fond (apărări de fond –
încălcarea unei norme de drept substanțial: de exemplu, excepția de neexecutare a contractului,
excepția de plată, excepția de uzucapiune, excepția procesului rău condus).

Excepțiile procesuale pun în discuție numai încălcarea unor norme de drept procesual și care nu pun
în discuție dreptul dedus judecății, nu alterează fondul.

Trăsături:
 - Ele sunt mijloace de apărare puse la dispoziția părților de către NCPC.
Art. 31 – Apărările formulate în justiție pot fi de fond sau procedurale.
- Presupun un proces în curs. Ele nu pot exista în afara unui proces.
- Părțile interesate pot invoca neregularități procedurale sau neregularități privind exercitarea
dreptului la acțiune.
- Excepția procesuală e o componentă a acțiunii civile și presupune ca cel care o invocă să aibă
o anumită calitate și un anumit interes.
- Nu pot pune în discuție niciodată fondul procesului.
- Excepția procesuală admisă poate duce fie la o întârziere a procesului (excepții dilatorii, de
exemplu excepția privind citarea), fie o împiedicare a judecății (excepții peremptorii, de
exemplu excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei de interes).
- Invocarea excepției procesuale, chiar dacă va fi admisă, nu afectează autoritatea de lucru
judecat cu privire la fond. De exemplu, dacă va fi admisă excepția netimbrării, asta nu
înseamnă că partea nu poate porni din nou procesul; excepția prematurității nu împiedică ca
partea să reia procesul fără a i se opune autoritatea de lucru judecat.
- Intră în noțiunea de apărare.

Clasificare:

1. După obiect: excepții de fond și excepții de procedură.

Excepțiile de fond vizează fie neregularități ale procedurii, fie nerespectarea regulilor cu privire la
exercițiul drepturilor civile (excepția prematurității, excepția lipsei de interes, excepția lipsei
calității active/pasive, excepția lipsei capacității de folosință/exercițiu).

Trebuie diferențiate excepțiile de fond propriu-zise (cele de drept substanțial) de excepțiile

procesuale (reglementate de NCPC), care pot fi excepții de procedură și excepții de fond.

Importanța clasificării:

- Ordinea soluționării excepțiilor: art. 248 alin. (2) – În cazul în care s-au invocat simultan mai
multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care
acestea le produc.

2. După efecte (efectul admiterii excepției): excepții dilatorii, peremptorii și mixte

- Excepțiile dilatorii sunt cele care, dacă sunt admise, duc la amânarea procesului.
- Excepțiile peremptorii sunt cele care, dacă sunt admise, duc la finalizarea litigiului (excepția
lipsei de interes, excepția netimbrării, excepția lipsei capacității de folosință).
- Excepțiile mixte încep prin a avea un caracter dilatoriu și se pot finaliza prin a avea un caracter
peremptoriu (excepția lipsei calității de reprezentant, excepția lipsei semnăturii – se dă un
termen, iar dacă nu se semnează până atunci, se va anula cererea).

3. După caracterul normei încălcate: excepții absolute sau de ordine publică și excepții relative
sau de ordine privată.
Art. 246: (1) Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unei norme de ordine
publică.
(2) Excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu
precădere interesele părților.
De la caz la caz, se va stabili caracterul normei încălcate, dacă aceasta este de ordine publică
sau de ordine privată.
Această clasificare are un efect major în ceea ce privește regimul de invocare – art. 247 + art.
488 alin. (2)
Pot exista excepții de inadmisibilitate (invocarea unei excepții nereglementate de lege,
introducerea apelului pentru o hotărâre rămasă definitivă) și excepții care au ca efect
inadmisibilitatea (excepția competenței generale).