Sunteți pe pagina 1din 7

EVUL MEDIU ȘI RENAȘTEREA

 Condițiile generale ale decăderii ”Lumii Vechi”


 Abandonarea speculațiilor filosofice
 Îndepărtarea de acuratețea informațiilor etnografice
 Discursul se va angaja în jurul ideilor creaționiste, teocentriste.
 Umanitatea are un ”început” situat, în funcție de lectura vetero-testamentară, cu 3-
6000 ani înainte.
 La ”începuturile sale” Lumea avea deja un aspect contemporan (state, instituții,
agricultură).
 Aceste viziuni creștine medievale timpurii au evoluat influențând interpretarea
datelor arheologice.

PRIMA ARHEOLOGIE !!! ARBORE, SUCEAVA

IDEI DOMINANTE

 Lumea este mai recentă și de origine divină.

 Lumea fizică este în declin și multe dintre schimbările naturale reprezintă decăderea
creației divine.

 Umanitatea a fost creată de Dumnezeu în Eden, localizat în Orientul Apropiat.

 Decăderea Umanității este naturală. Rolul revelației.

 Istoria Lumii este văzută ca o succesiune de evenimente unice, de întâmplări care aveau
semnificație cosmică, rezultate în urma intervenției divine. Reprezentarea luptei dinte
bine și rău și recunoașterea conceptului de progres ca intrisec istoriei umane.

 Învățații perioadei erau mai puțin conștienți decât cei din Antichitate în ceea ce privește
schimbările din cultura materială.

CONTEXT

 Pierderea unor noțiuni despre istoria timpurie a umanității și înlocuirea lor cu idei
despre crearea Lumii, despre Potopul Universal, idei regăsite în cartea Genezei.

 Renașterea, în sec. XIV-XVI, a readus interesul pentru Antichitate și antichități, fiind


reluată citirea și studierea autorilor antici.

 Perioada declanșării interesului pentru antichități (Firenze, Roma).


ARGUMENTE !!!

 Activitatea papilor: Sixtus VI, Julius II, Julius III – inițiatorii acestei mode.

 Extinderea interesului și la ceilalți reprezentanți ai societății.

 Colectarea, depozitarea, finanțarea descoperirilor și ”cercetărilor”.

 DILETTANTI !!!

 Călătoriile în medii exotice (stabilitate, MDG, impact cultural).

 Finalitate – inițiere culturală, achiziționarea de antichități – descrierea, analiza,


întocmirea jurnalelor de călătorie.

 Evul Mediu vest-european – renaște interesul pentru trecutul umanității în condiții


dominate de ideile creaționiste.

 Renașterea culturală va duce la concentrarea interesului și revenirea preocupărilor


pentru Lumea Veche și în special pentru lumea greco-romană.

 Dominantă – colectarea și păstrarea relicvelor.

ARHEOLOGIA ISTORICIZANTĂ

 Schimbările produse în sec. XIV în nordul Italiei (economie, societate, mentalitate,


decăderea feudalismului) au creat un mediu intelectual care încerca să demonstreze
originea acestei situaţii noi prin precedentele din Antichitate sau din vremuri mai
timpurii.

 Consecinţă: întoarcerea spre literatura clasică şi spre antichităţi, chiar dacă adeseori la
comanda unor “patroni” culturali.

 Negativ – trecutul era total diferit de prezent. Astfel, acesta, nu putea fi aplicat pentru
înţelegerea modelelor de comportament din trecut.

 Prima etapă – glorificarea achiziţiilor culturale din Antichitatea greco-romană. Această


apreciere superlativă a surselor scrise se va extinde în artă şi arhitectură (ex. stilul gotic
este înlocuit cu stilul renascentist).

 Consecinţă: învăţaţii vremii vor folosi deopotrivă sursele scrise cât şi pe cele materiale în
efortul de înţelegere a trecutului.

ARGUMENTE
 Cyriacus din Ancona/Ciriaco de Pizzicolli (1391-1452).

 Negustor italian – călătorii în Peninsulă, Grecia, răsăritul Mediteranei – a cules date


despre vechile monumente, a copiat inscripţii, a realizat desene ale monumentelor, a
colecţionat cărţi, monete şi opere de artă

 Cyriaci Anconitarii itinerarium, 1742, Firenze.

“primul arheolog” pe baza cercetărilor sale şi a îmbinării interesului şi studiului pentru


ambele categorii de evidenţe

 Poggio Bracciolini (1380-1459)

 Secretar apostolic cu o preferinţă deosebită pentru căutarea operelor Antichităţii.

 Descrierea ruinelor Romei, Roma – prima descriere amănunţită a antichităţilor romane


pornind de la izvoarele scrise antice şi de la studiul inscripţiilor.

 Scrupolos, critic şi cunoscător al antichităţilor

 Interesul Papalităţii

 Colecţionarea şi expunerea antichităţilor

 Mecenat-Sponsori

 Legislaţie specifică (ex. Papa Pius al II lea – Lege de protecţie a vechilor clădiri din statul
papal)

EXTINDEREA INTERESULUI PENTRU ANTICHITĂŢI ȘI ÎN ALTE LOCURI DIN EUROPA

 Context

 Revoluţia industrială

 Bunăstarea generală

 Impactul revoluţiior

 Nobilimea vest-europeană devine înteresată în achiziţionarea antichităţilor din Italia,


Grecia şi Levant.

 Competiţie pentru achiziţionare obiectelor de artă !!!

PRECEDENTELE INSULARE !!!


 John Leland (1503-1552)

 Anticar regal care-şi manifestă dorinţa de a călători pentru a vedea lucrurile şi nu numai
de a citi despre acestea.

 1575 Societatea Anticarilor – scopul păstrării şi studierii antichităţilor naţionale

 Ex. Jacob al VI lea 1567-1625/James I 1603-1625 – suprimă activitatea Societăţii pentru


a desuraja naţionalismul englez.

JOHN AUBREY (1626-1697)

 Anticar englez 1663

 Lucrează în zona Wiltshire

 Descrie monumentele de la Stonehenge (1666) şi Avebury concluzionând că aceste


monumente preistorice erau probabil temple druidice.

 Monumenta Britannica

DILETANŢII !?

 1734 Society of Dilettanti – reunea un grup de gentlemen cu scopul încurajării gustului


pentru artă şi pe cei “care făcuseră Italia şi Marele tur”

Ex. Richard Chandler, Ionian Antiquities

“Some Gentlemen who had travelled in Italy, desirous of encouraging, at home, a taste for
those objects which had contributed so much to their entertainment abroad, formed
themselves into a Society under the name of Dilettanti”

JOHANN JOACHIM WINCKELMANN (1717-1768)

 Delectarea prin artă şi interesul pentru achiziţionarea antichităţilor vor pune bazele
istoriei artei antice.

 Geschichte der Kunst der Altertums, 1764 – propune o primă periodizare a stilurilor
sculpturale greceşti şi romane – o minuţioasă descriere şi prezentare a factorilor care au
influenţat formele de expresie artistică (mediu, societate, artizani).

 A iniţiat, prin metodă, în perioada de început a descoperirii Pompei-ului şi Herculanum-


ului, studiile de artă clasică prin studierea , deopotrivă a evidenţelor scrise dar şi a
elementelor de istoria artei.
 Concluzie: acestea marchează schimbările din regimul artistic, din cultura materială, din
mentalitatea perioadei, aducând şi precizări de ordin cronologic

 J.J.W. – pune bazele disciplinei Istoria Artei ca parte a disciplinei Studii Clasice, o
disciplină care-şi avea resursele, în primul rând, în evidenţele scrise şi în monumentele
rămase la suprafaţa solului.

ILUMINISMUL

Nimic nu se schimbase de la Aristotel până în sec. XVIII. – Lumea - ”Lanț de ființe sau lucruri
rațional prin puterea sufletului”

Alcătuire – lumea plantelor

- lumea animalelor – nu gândesc

- lumea omului – putea raționaliza și înțelege Zeitatea

ÎNTREBĂRI ???

 Cum de au apărut, dezvoltat şi apărut atâtea specii ???

 Cum de Umanitatea a evoluat de la primate persistând în starea de “sub-umanitate”


pentru milioane de ani în rase acum dispărute ???

DOMINANTE !!!

 Perioada în care încep să fie date răspunsuri şi încep să fie abandonate speculaţiile
filosofice sau teologice asupra Istoriei sau Umanităţii.

 Debutul investigaţiilor ştiinţifice, al elaborării metodelor şi obiectivelor unei noi ştiinţe -


Arheologia.

 Se pun bazele intelectuale, ştiinţifice ale arheologiei, parcurgându-se drumul de la


interesant şi fascinant la rigoare, pe durata unui secol şi jumătate.

 Metoda ştiinţifică, apărută în domenii conexe, va sta alături, de la sf. sec. XVIII şi înc. sec.
XIX de marile idei ale perioadei: determinism, evoluţionism și materialism, în încercarea
de a înţelege şi explica Umanitatea, Istoria în toate coordonatele existenţei acestora.

 Acum va fi realizată trecerea de la mărturii, rapoarte diplomatice, repertorii, cele mai


multe epigrafice, de la aşa numitele “afaceri antice” cum le numea Nicolas Claude de
Fabri, aşa cum le numea în corespondenţa cu agenţii comerciali din Smyrna.
JACQUES SPON 1647-1685

 “antichităţile nu sânt decât jocurile mele de cărţi”

 Miscellanea eruditae antiquitatis - prima încercare de clasificare a antichităţilor într-o


ordine logică

 Utiliizarea termenului de arheologie

 Metoda comparativă

BERNARD DE MONTFAUCON 1655-1741

Antichităţile explicate şi reprezentate prin ilustraţii, 15 volume

SEC. XVIII

 Secol al pasiunii pentru antichităţi şi al declanşării interesului public.

 Apar publicaţii, teorii dezordonate, fără suport ştiinţific adeseori, toate inspirate de un
scop – demonstrarea faptului că arta veche a atins vârfurile artistice şi ceea ce mai
putea fi făcut era imitarea capodoperelor antichităţii.

PARADIGMELE ILUMINISTE. CONTEXT GENERAL

 Sec. XVIII – apar rudimentele teoriei iluministe în condiţiile extinderii corpus-ului


decoperirilor şi al transformărilor treptate produse în ideologie/mentalitatea epocii,
precum şi datorită permanentelor achiziţii tehnice.

 Perioada dezvoltării bilaterale: economice şi culturale.

 Ideile renascentiste (Antichitatea !!!) încep să fie abandonate. Francis Bacon, la înc. sec.
XVII, este împotriva aserţiunii potrivit căreia Antichitatea este superioară perioadei
moderne – debutul perioadei confruntării dintre Vechi şi Nou

NOUTATEA ESTE SUSŢINUTĂ DE:

 Revoluţia industrială

 Revoluţia ştiinţifică

 Creşterea încrederii în progres şi în ideea că Umanitatea este stăpâna propriului destin.


 Umanitatea este o supravieţuire a condiţiei umane primordiale şi nu un produs al
degenerării.

 Gânditorii iluminişti au combinat maniera naturalistă de înţelegere a proceselor naturale


şi credinţa în progres în încercarea de a produce concepte pentru explicarea
schimbărilor sociale.

 În sec. XVIII – Iluminismul – vor fi aşezate bazele intelectuale ale arheologiei moderne.

 Metoda ştiinţifică va fi acompaniată de:

 - determinism

 - materialism - în explicarea Lumii Vechi

 - evoluţionism