Sunteți pe pagina 1din 3

Daciu Cristi-Andrei, Psihopedagogie Specială

Anul I, Grupa 1

Care sunt cauzele Autismului? Explorarea contribuției mediului


Philip J. Landrigan

Argument

Am ales acest subiect, deoarece autismul este una dintre cele mai des întâlnite tulburări cu
care se confruntă societatea noastră. De multe ori auzim discutându-se în cotidian, fie în
mediul educațional, fie în mass media, despre diverse cazuri de copii cu autism. Am hotărât
așadar să trec în vedere unele aspecte referitoare la ceea ce reprezintă această tulburare,
precum și frecvența și cauzele apariției acesteia.

Rezumat

Autismul este o tulburare biologică, bazată pe dezvoltarea defectuoasă a creierului. Factorii


implicați în apariția acestei tulburări sunt fie de natură genetică, precum mutațiile genetice, fie
se pot prezenta ca o multitudine de factori ce determină o serie de afecțiuni la nivelul
creierului. Câteva cercetări au ca și punct de plecare în explicarea cauzelor ce duc la apariția
autismului, expunerile celor mici la mediul familial și social. Unele dintre cauze au în vedere
expunerea copilului încă din perioada prenatală la unele substanțe cu care mama intră în
contact: misoprostol, acid valproic sau thalidomide. Nu există nicio dovadă că și vaccinurile
ar putea duce la apariția autismului.

Cercetările ulterioare au ca scop investigarea rolului pe care îl are mediul asupra apariției
acestei tulburări. Copiii din ziua de astăzi sunt expuși la multe substanțe chimice, unele dintre
acestea fiind toxice.

Primul cercetător care a pus în evidență termenul de autism, ca tulburare biologică,


complexă ce are ca și efect dezvoltarea defectuoasă a creierului, a fost medicul Leo Kanner, în
Daciu Cristi-Andrei, Psihopedagogie Specială
Anul I, Grupa 1

1943. Acesta a descris pentru prima dată, unsprezece copii care s-au prezentat la clinica sa cu
o combinație de deficiențe grave de vorbire, marcate de anormalități în interacțiunea socială și
o înclinație spre comportamente stereotipice, ritualistice și repetitive. În urma acestei analize a
apărut termenul de autism infantil. Deși sintagma a fost lansată de Kanner în 1943, A.S. Reber
îl prezintă ca pe un sindrom patologic, apărut în copilărie, caracterizat printr-o stare de
înstrăinare/retragere, o lipsă de răspuns social și/sau interes față de cei din jur, dificultăți de
comunicare și de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal și existența unor
căi bizare de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător.

S-a raportat că în Statele Unite 6-7 copii din 1000 au autism. Raportul cunoaștere o creștere
mai mare decât cu zece ani înainte. Creșteri similare au loc și în Marea Britanie, o mare parte
a Europei și în Japonia. În prezent apariția autismului este explicată în proporție de 7-8% de
factorii genetici. De exemplu, studiul gemenilor relevă faptul că autismul care apare la ambii
membri ai unei perechi identice de gemeni (gemeni monozigoți), prezintă o posibilitate mai
mare, 60%, decât cea de 3-5% a autismului care apare la gemenii dizigoți.

Autismul are un determinism genetic și e rezultatul interacțiunii mai multor gene. Studii
genetice au încercat să descopere gena sau genele responsabile pentru cauzarea acestei
tulburări în majoritatea cazurilor, dar deși unele zone ale genomului uman sunt considerate loc
de dezvoltare pentru gene moarte, încă nu a fost identificată vreo genă cu rol decisiv în
apariția autismului.

Există totuși o serie de substanțe implicate în slaba dezvoltare neuro cerebrală: metilmercur,
alcoolul etilic, arsenic, mangan sau insecticidele organofosfate.

Această afecțiune este evidentă de regulă pe la vârsta de 3 ani și este mai frecventă la băieți
decât la fete. Studiile arată că aproximativ 5 persoane din 10000 suferă de autism, indiferent
de mediul din care provin.

În final, se poate spune că problematica autismului face referire la dificultatea copilului de a


comunica și de a parcurge în mod firesc amplul proces de socializare. Poate cercetările
ulterioare vor aduce mai multe informații legate de impactul mediului asupra apariției
autismului.
Daciu Cristi-Andrei, Psihopedagogie Specială
Anul I, Grupa 1