BCE curs 17 03.12.

2009

Detector de proximitate cu lumina polarizata

Senzori cu fibra optica – se folosesc pentru detectarea nivelului de lichid dintr-un

recipient. Se bazeaza pe principiul reflexiei si refractiei luminii intr-o prisma.

1
 Constructia se bazeaza pe existenta unor coeficienti de refractie diferiti in aer si in
lichid. Cand prisma se gaseste deasupra nivelului lichidului, fluxul luminos este reflectat
de prisma spre cablu de iesire cu fibra optica. Cand prisma se gaseste in interiorul
lichidului, refracta unda incidenta astfel ca in fibra optica de iesire dispare fluxul
luminos.
Senzori optici liniari (DSP).
Pentru masuratori de pozitie, de precizie, in intervale scurte si lungi, sistemele
optice pot fi inca eficiente. Un exemplu este detectorul sensibil la pozitie, produs pentru
sesizarea cu precizie a pozitiei unui obiect si mai apoi autofocalizarea in camerele
fotografice si video.
Pozitia unui obiect este determinata prin aplicarea principiului triunghiului la
masurari. Pentru a evalua distanta de la aparat la un obiect oarecare, aparatul emite un
impuls de 0,7 ms, spre obiectul cercetat si masoara raspunsul dat de lumina reflectata.
Problema principala in acest caz este ca gradul de absorbtie al obiectului vizat este
variabil si inca in limite foarte mari. Acest semnal este prelucrat in interiorul aparatului
cu ajutorul unui DSP care analizeaza pozitia undei reflectate.

DSP-ul lucreaza pe principiul fotodetectorului. El are o rezistenta superficiala

dispusa pe suprafata de contact a spotului luminos. Daca la extremitati se monteaza 2
borne de iesire, curentii la aceste borne sunt proportionali cu pozitia x fata de extremitati.

2
 Din punct de vedere constructiv DSP-ul este construit din 2 straturi de siliciu de
inalta rezistenta si conductori de legatura pe laturile extreme.
Curentul I A de la extremitatea A este proportional cu curentul I0 produs de unda
reflectata si depinde de pozitia spotului.
R - Rx
I A = I0 � B ;
Rd
R
IB = I0 � x ;
Rd
D-x
I A = I0 � ;
D
x
I B = I0 � ;
D
I D-x D D D
P= A = � = - 1 => x = ;
IB D x x P +1
L0 LB L � f L � f
= => L 0 = B = B (P + 1) = k(P + 1) .
f x x D
Distanta L 0 este proportionala cu raportul curentilor P.
O alta aplicatie a DSP-urilor permite masurarea cu precizie ridicata a
dimensiunilor unei piese fara contact dar in zona de imediata vecinatate a piesei.

3
 Distanta de masurare este de 40 mm. Intervalul de masurare este �5 mm. Precizia
�20 microni. Rezolutia de 10 microni. Cu un astfel de dispozitiv se poate masura
inaltimea unui obiect, abaterea de circularitate a unei piese, prezenta sau absenta unui
obiect, inspectia computerizata a inaltimii.
Asocierea de 2 sau 3 asemenea dispozitive permit si masurari bidimensionale.
Senzori ultrasonici
Pentru masurarea distantelor fara contact se pot concepe dispozitive care sa emita
un semnal si sa receptioneze semnalul reflectat. Semnalul emis poate fi semnal
electromagnetic, acustic, ultrasonic etc.
Pentru masurarea distantei de la un obiect se determina o relatie de legatura de
v ��t cos q
forma: L 0 = 0 .
2
Pentru masurarea intervalului de timp intre emisie si receptie cu suficienta
precizie este necesar ca viteza undei sa fie cat mai mica. In consecinta utilizarea
ultrasunetelor nu este eficienta deoarece viteza de deplasare a acestora este apropiata de
viteza luminii.
O frecventa specifica de masurare este de 37 kHz, fara a putea fi spusa cu precizie
din motive de securitate. In acest mod se poate masura intervalul de timp de la emisie la
receptie, cu o precizie suficient de buna.
Reflexia este puternic influentata de obiectul vizat. Unghiul de reflexie putand
merge pana al 180 o .
Generarea undelor ultrasonice se poate face cu ajutorul unor materiale piezo-
ceramice, dispuse pe membrane metalice elastice. Aceste dispozitive pot functiona atat ca
motor cat si ca generator de unde ultrasonice. Deci alimentand materialul piezo-ceramic
cu o tensiune variabila de frecventa ultrasonica putem genera unde ultrasonice. Invers,
daca asupra memranei actioneaza unde ultrasonice, acestea genereaza un curent
proportional cu intensitatea undei si avand aceeasi frecventa.

4
 Pentru marirea sensibilitatii in zona din fata membranei elastice se monteaza un
con care sa concentreze undele ultrasonice.

CAP. METODE SI MIJLOACE DE MASURARE A VIBRATIILOR SISTEMULUI

TEHNOLOGIC.

In cazul sistemelor reale, abordarea strict teoretica a comportarii la vibratii, nu

este posibila decat prin introducerea unor ipoteze simplificatoare care sa permita
elaborarea unui model matematic teoretic. Spre deosebire de alte situatii, ipotezele
simplificatoare introduse la studiul vibratiilor, pot indeparta substantial modelul de
situatia reala. Din aceasta cauza este necesara si o abordare experimentala a studiului
fenomenului vibrator din sistemele tehnologice.
In majoritatea sistemelor tehnologice de prelucrare, vibratiile au influenta
negativa asupra desfasurarii proceselor. In consecinta, cercetarile experimentale urmaresc
diminuarea pe cat posibil a efectului datorat vibratiilor.
Orice problema de vibratii ale unui sistem elastic poate fi privita din punct de
vedere matematic ca o functie de raspuns la o excitatie de intrare. Functia de raspuns
depinde de forma excitatiei de intrare, precum si de proprietatile statice si dinamice ale
sistemului elastic. Din aceasta perspectiva, studiul vibratiilor se imparte in 3 mari
categorii:
- masurarea raspunsului in vederea compararii acestuia cu limitele admise;
- masurarea excitatiilor de intrare in vederea intocmirii programelor de incercari;
- masurarea simultana a excitatiei si raspunsului pentru determinarea
caracteristicilor dinamice ale sistemului si construirea pe aceasta baza a unui
model matematic.
Vibratiile se definesc prin deplasare, viteza si acceleratie.
Pentru vibratiile armonice se considera ca acestea sunt complet cunscute daca se
cunosc amplitudinea, frecventa si deferenta de faza. In cazul vibratiilor sub forma de soc
se masoara amplitudinile maxima si durata acestora in timp. In cazul vibratiilor aleatoare,
acestea se definesc prin functii specifice de tip frecventa si putere.

5
 Masurarea vibratiilor in cele mai multe cazuri se realizeaza in coordonate relative
in functie de zona cu efecte negative maxime. De ex: in cazul unui sistem tehnologic,
intereseaza vibratiile produse la nivelul scula-piesa, care influenteaza regimul de lucru si
calitatea suprafetei obtinute.