CURS 2 Gavril MUSCĂ 1

2. Structura stațiilor de lucru în

proiectarea asistată
2.1. Structura postului de lucru în proiectarea
asistată
Prezentarea principiilor proiectării asistate de calculator trebuie să
înceapă cu o scurtă descriere a structurii hardware a calculatoarelor. Întrucât
unele laboratoare universitare şi o parte din cele uzinale au în dotare
calculatoare de tip IBM-PC se vor prezenta câteva elemente privitoare la
construcţia și principiile de programare.
Un calculator are două componente:
∗ Hardware, sau componente fizice,
∗ Software, sau programe.
Schematic, structura hardware a unui post de lucru este următoarea:
a. Calculator, care este compus din:
a1. carcasa, în care se află:
∗ placa de bază;
∗ memoriile externe, de următoarele tipuri:
o disc flexibil (floppy);
o disc dur (hard disc);
o memorie SSD;
o memorie stick;
o unitate CD de tip citire sau citire-scriere.
∗ plăci interfeţe;
o placa interfaţă video;
o placa interfaţă sunet;
o placa interfaţă periferice (imprimantă, plotter,
scanner etc.).
∗ sursa de alimentare.
a2. tastatura;
a3. monitorul;
a4. mouse-ul.
b. Periferice, care pot fi:
b1. imprimante;
b2. plottere;

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 2

b3. tablete şi digitizoare grafice;

b4. scanere.
Placa de bază cuprinde:
∗ Unitatea centrală, compusă din:
∗ Microprocesor;
∗ Coprocesor matematic (se regăsește la versiuni vechi de PC-uri);
∗ Memorii interne.
∗ Bateria CMOS;
∗ Ceasul intern;
∗ Controlerul de tastatură;
∗ Magistrale de date;
∗ Conectoare (numite şi sloturi) pentru interfeţe ce servesc la cuplarea
perifericelor.
Microprocesorul este circuitul integrat care coordonează întreaga
funcţionare a calculatorului. Dacă în 1981 calculatoarele IBM-PC utilizau
microprocesorul 8080, pe 16 biţi având frecvenţa de maximum 20 MHz,
începând cu 1993 se află în folosire curentă procesoare Pentium pe 32 biţi şi
o frecvență de 450-550 MHz.
După numărul de instrucţiuni ce pot fi executate se întâlnesc
următoarele tipuri de procesoare:
∗ CISC (Complex Instruction Set Computers), care execută un număr
mare de instrucţiuni specifice;
∗ RISC (Reduced Instruction Set Computers), care pot executa un
număr mai mic de instrucţiuni decât precedentele dar sunt
disponibile la un cost redus şi au o viteză superioară de execuţie a
instrucţiunilor.
La momentul actual există trei mari producători de microprocesoare,
aceştia fiind INTEL, AMD (Advanced Micro Devices) şi CYRIX.
Coprocesorul matematic preia calculele operaţiilor aritmetice şi
sporeşte viteza de lucru de aproape 5 ori, prin degrevarea microprocesorului
de o parte din sarcinile care-i revin. Pentru primele variante de calculatoare
IBM-PC, coprocesorul era un circuit integrat separat, dar microprocesoarele
Pentium au coprocesorul integrat. Pentru calculatoarele anterioare versiunii
386, care nu aveau coprocesor matematic se puteau utiliza programe de
calcul specializate, numite emulatoare de coprocesor (emulatoarele EM87 şi
Q387).
Memoria este componenta care permite stocarea temporară sau
definitivă a informaţiei. Stocarea informaţiei se realizează în şiruri de tip 0

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 3

sau 1. O astfel de informaţie este numită binară, iar un semn 0 sau 1

reprezintă 1 (un) bit. Literele şi cifrele sunt memorate folosind o combinaţie
de 8 biţi, combinaţie numită octet (byte). Întrucât literele și cifrele sunt
reprezentate prin combinații de 8 semne de tip 0 sau 1, rezultă că pentru
acest scop se pot utiliza 28, adică 256 combinaţii. Pentru memorarea unui
caracter de tip literă sau cifră se foloseşte 1 octet de memorie, pentru
memorarea unui număr întreg se folosesc 2 octeţi de memorie iar pentru
reprezentarea numerelor reale, în simplă sau dublă precizie se utilizează 4
sau mai mulţi octeţi. Chiar şi alte informaţii, cum sunt cele referitoare la
memoria alocată unei imagini grafice, se exprimă tot în octeţi, cu toate că, la
nivel intern, reprezentarea internă nu se realizează pe combinaţii de 8 biţi.
Multiplii, folosiţi curent, cu referire la volumul memoriei alocate sunt:
1 ko sau 1 kB (un kilo-octet sau un kilo-byte) reprezintă
210=1.024 octeţi;
1 Mo sau 1 MB (un mega-octet sau un mega-byte) reprezintă
220=1.048.576 octeţi;
1 Go sau 1 GB (un giga-octet sau un giga-byte) reprezintă
230=1.073.741.824 octeţi;
Memoria internă a unui calculator cuprinde:
∗ Memoria ROM (Read Only Memory);
∗ Memoria RAM (Random Access Memory);
∗ Memoria CMOS;
∗ Memoria cache.
Memoria ROM este nevolatilă, adică nu se pierde la oprirea
calculatorului. Această memorie conţine componente program pentru
pornirea şi funcţionarea calculatorului, componente numite BIOS (Basic
Input/Output System). Sunt memorii lente şi, de aceea, conţinutul lor este
copiat în memoria RAM la fiecare pornire a calculatorului.
Memoria RAM este volatilă, conținutul ei pierzându-se la oprirea

BIOS Date EMS

Programe si date Upper Memory
HMA Date
0 640 ko 1 Mo
Fig. 2.1. Conţinutul memoriei RAM

calculatorului. O schemă simplificată a alocării memoriei RAM este

prezentată în fig.2.1. Din fig. 2.1 rezultă că primii 640 Ko sunt rezervaţi
programelor şi datelor. Această zonă cuprinde programe şi date rezidente,

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 4

necesare funcţionării dorite a calculatorului, precum şi programele dorite a

fi utilizate. Zona de memorie cuprinsă între 640 ko şi 1 Mo, numită
memorie superioară (Upper Memory) este utilizată de sistemul de operare,
pentru încărcarea componentei BIOS şi a datelor EMS (Expanded Memory
Specification). Zona de memorie peste 1Mo cuprinde o zonă specială pentru
încărcarea sistemului de operare, după care se încarcă date specifice,
referitoare la utilizarea calculatorului.
Memoria cache poate avea până la 512 ko, este o memorie tampon,
care accelerează accesul la memoria internă a calculatorului, în vederea
sporirii vitezei de execuţie a aplicaţiilor.
Memoria CMOS cuprinde informaţii privitoare la configuraţia
internă a calculatorului, la tipul şi caracteristicile hard-discului, precum şi la
ceasul intern al calculatorului. Această memorie are un consum redus de
energie electrică, fiind alimentată permanent de la o baterie-acumulator.
Legăturile calculatorului cu elementele periferice se realizează cu
ajutorul interfeţelor. După tipul elementelor legate se întâlnesc următoarele
tipuri de interfeţe:
∗ de tastatură;
∗ de monitor;
∗ de disc, interfaţă numită şi cuplor sau controler de disc;
∗ porturi de comunicaţie.
Există două standarde de interfeţe:
∗ Interfaţă SCSI (Small Computer System Interface), care are o
magistrală de date de 32 de biţi şi poate cupla simultan mai multe
periferice (hard-discuri, unităţi de CD, imprimante). Aceste interfeţe
au o rată mare de transfer şi sunt relativ scumpe.
∗ Interfaţă IDE (Integrated Drive Electronics), care utilizează circuite
pe unităţile de disc, sunt mai lente decât precedentele dar, sunt şi mai
ieftine.
Pentru cuplarea perifericelor externe există două tipuri de porturi.
Acestea sunt:
∗ Porturi paralele, care permit transmiterea simultană (paralelă) a
celor 8 biţi ce formează un octet. Aceste porturi permit viteze mari
de transfer a informaţiei şi sunt desemnate de prescurtarea LPT1:
∗ Porturi seriale, care permit transmiterea celor 8 biţi, în serie, pe un
singur fir. Transmiterea informaţiei este mai lentă decât în cazul
precedent dar, în acest caz, informaţiile pot fi transmise printr-un
singur fir, deci şi prin linii telefonice, caz în care sunt necesare

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 5

modem-urile, pentru modularea semnalului. Calculatoarele personale

au două porturi seriale desemnate prin COM1: şi COM2:.
Tastatura utilizată frecvent are 102 taste şi este tastatura americană
US-102. Tastatura cuprinde mai multe blocuri de taste, între care: blocul
alfanumeric, tastele funcţionale (F1 până la F12), tastele speciale (Insert,
Del, Home, End, PageUp, PageDown), tastele ce formează blocul de
navigaţie, cu săgeţi, blocul tastelor numerice, situat în dreapta, precum şi
indicatoare cu led-uri.
Monitorul reprezintă elementul de afişare a datelor şi vizualizare a
interacţiunii utilizatorului cu sistemul de calcul. Caracteristica principală
este rezoluţia, care este dată de dimensiunea celui mai mic punct ce poate fi
afişat. Un astfel de punct se mai numeşte şi pixel, iar dimensiunea uzuală
este de 0,28 mm 1. Pentru o utilizare sigură, monitoarele trebuie să aibă o
radiaţie electrostatică şi de raze X, cât mai redusă. Aceste monitoare se mai
numesc şi de radiaţie redusă LR sau Low-Radiation. Rezoluţia şi numărul de
culori specifice unui monitor sunt date de standardul grafic şi de memoria
grafică. Cele mai cunoscute standarde video sunt CGA (320x200 pixeli,
puţin folosit astăzi), VGA care are 640x480 pixeli şi permite afişarea a 16
până la 256 culori, variante Super VGA care au rezoluţii şi număr de culori
superioare precedentelor. Memoria grafică uzuală poate fi de 1 Mo, 2 Mo, 4
Mo şi 8 Mo.
Discurile flexibile (dischete) sunt schimbabile şi asigură memorarea
pe suport magnetic extern a datelor şi programelor. Sunt notate cu literele A:
sau B: şi arată ca în fig. 2.2. Discul circular este impregnat cu o substanţă
magnetic sensibilă şi este protejat de o carcasă din material plastic. Pentru a
folosi o dischetă este necesară formatarea acesteia. Formatarea este operaţia
de înscriere a unor semnale care împart suprafaţa magnetică a discului în
piste circulare, divi-
zate, la rândul lor, în
sectoare. Aceste sem-
nale permit poziţio-
narea capului de
citire/scriere, precum
şi sincronizarea şi
adaptarea la variaţia

Fig. 2.2. Dischete de 3,5’’

1
Se menţionează că monitoarele de ultimă generaţie au rezoluţii superioare.

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 6

vitezei de rotaţie. Modul în care sunt folosite pistele şi sectoarele discului

este descris în tabelul de descriere a fişierelor FAT (File Allocation Table),
aflat pe pista 0. Cele mai frecvent folosite sunt dischetele de 3,5”, având o
capacitate de 1,4 Mo.
Discul dur sau hard-discul, are acelaşi scop ca şi discul flexibil dar
nu este schimbabil şi are o capacitate mult mai mare, memoria uzuală
disponibilă fiind de 4-8 Go iar la momentul actual poate ajunge la 1-2 To .
Un disc dur este compus din mai multe discuri. Suprafața magnetică este
împărțită în piste şi sectoare iar zona desemnată de poziţia ocupată de
capetele de citire/scriere, la o rază dată, poartă numele de cilindru. În timpul
funcţionării, discurile se rotesc continuu, iar capetele plutesc pe o pernă de
aer. Din acest motiv trebuie asigurată o protecţie la şocuri, iar pentru
transport este necesară „parcarea” capurilor, într-o zonă care să nu afecteze
discurile magneti-
ce. Hard-discurile
de ultimă generație
permit parcarea
automată a
capetelor.
Alte peri-
ferice sunt mouse-
ul și trackball-ul,
prezentate în fig.
2.4. Culegerea
semnalului se face
de la o bilă
cauciucată aflată în
contact cu un sis-
tem de două poten-
țiometre iar selec-
tarea opțiunilor se
realizează cu aju-
torul unor butoane.
Track-ball-ul este
asemănător mouse-
ului cu deosebirea
că elementul de
selectare este bila
Fig. 2.3. Hard-discul (HDD Western Digital)

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 7

Fig. 2.4. SSD (Solid State Driver

cauciucată. Aceste periferice sunt
indispensabile la utilizarea mediului Windows.
Tot în cadrul memoriilor externe se
menționează SSD-urile, fig.2.4 și memoriile Fig. 2.5. Memorie stick
stick, fig.2.5.

a) a)

b)
Fig. 2.6. Mouse şi tracker ball

b)
Fig.2.7. Tabletă grafică cu selector de tip
stilou (a) şi de tip reticul (b)

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 8

În proiectarea asistată se
utilizează curent mese și tablete
grafice, fig. 2.5. Pentru elaborarea
documentației se utilizează scane-
rele care sunt periferice capabile să
transforme o imagine sau un
document într-un fişier de tip
grafic. Unele calculatoare pot fi
dotate cu dispozitive de memorare
ex-ternă cu bandă magnetică, nu-
mite streamer.
Imprimantele, fig. 2.6, sunt
Fig. 2.8. Schema imprimării cu fascicul peri-fericele care transferă
laser informaţia text sau grafică pe
hârtie. După modul în care se realizează imprimarea se întâlnesc
următoarele tipuri de imprimante:
∗ imprimante cu rozetă-margaretă (daisy whel);
∗ imprimante matriceale cu ace (dot matrix);
∗ imprimante cu jet de cerneală (Deskjet sau Inkjet);
∗ imprimante cu fascicul laser;
∗ imprimante termice.
Plotterele sunt dispozitive de desenare. În funcţie de forma mesei de
desenare şi modul de deplasare al stiloului se întâlnesc:
∗ plottere de tip masă
de desen;
∗ plottere tambur;
∗ plottere
electrostatice,
∗ plottere cu jet de
cerneală.

Fig. 2.9. Schema imprimării cu jet de cerneală

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 9

Imprimantele tip rozetă au un disc secţionat radial, asemănător

petalelor unei flori. Pe fiecare sector se află profilul unei litere sau cifre.
Imprimarea se realizează prin poziţionarea discului şi lovirea lui cu un
ciocănel. Imprimantele cu ace realizează imprimarea prin descompunerea

a) b)
Fig. 2.10. Imprimante; a)cu ace; b) laser

caracterului imprimat în mai multe puncte, fiecare dintre acestea fiind

imprimat prin lovirea unei benzi tuşate de ace acţionate electromagnetic. Un
principiu asemănător folosesc şi imprimantele cu jet de cerneală, la care
punctele de imprimare sunt constituite din picături de cerneală, obţinute de
la un generator de picături, acţionat de un cristal piezoelectric (fig. 2.8).
Picăturile pot să fie ghidate electrostatic, dar în cazul imprimantelor cu jet
această orientare a picăturilor nu este folosită. Fig. 2.7 prezintă principiul de
funcţionare al imprimantei cu fascicul laser. La acest tip de imprimantă,
fascicolul laser generează imaginea de imprimat a foii de hârtie pe un
tambur cu seleniu, electrizându-l. Pe acest tambur se rulează foaia de hârtie
care se electrizează. Foaia astfel electrizată atrage tonerul (o pulbere fină,
neagră). Foaia parcurge un cuptor care încălzeşte şi fixează tonerul pe foaia
de hârtie. Caracteristica de precizie a unei imprimante cu jet sau a unei
imprimante cu laser este dată de dimensiunea minimă a punctului
imprimabil, având valori uzuale de 300-720 dpi 1. Pentru imprimantele
rapide şi silenţioase, aşa cum sunt imprimantele cu jet şi cele cu fascicul
laser se utilizează caractere speciale, concepute pentru a realiza o formă
adecvată documentelor. Aceste caractere sunt de tip Post script sau true type
şi se caracterizează prin faptul că forma de imprimat este definită prin curbe

1
Dpi (dots per inch) reprezintă numărul punctelor imprimabile pe un segment de 25,4 mm.

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 10

a) b)
Fig. 2.9. Caracter truetype TTF (Times New
Roman), cu vizualizarea punctelor de control ce
definesc conturul

c) d)

e) f)

Fig. 2.11. Plottere: a) cu masă de desenare; b) cu tambur de fricţiune; c) cu tambur; d) cu

tambur şi antrenare prin perforaţii; e) plotter color cu jet de cerneală; f) imagine plotter
spline, uşor de modificat şi gestionat 2, fig. 2.11.
Câteva tipuri de plottere sunt prezentate în fig. 2.11

2
A se vedea capitolul 4.

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 11

Utilizarea calculatoarelor la nivelul unei întreprinderi sau la nivelul

extins se face prin integrarea acestora în reţele de calculatoare.
O reţea de calculatoare este un sistem de comunicaţii care permite
diferitelor echipamente independente să schimbe informaţii utilizând canale
fizice de comunicaţii. Între avantajele cuplării în reţele de calculatoare
menţionăm:
∗ Împărţirea resurselor între diferiţi utilizatori;
∗ Asigurarea accesului unui număr mare de utilizatori la soft, dar şi la
echipamente;
Preţul unei reţele este mai mic decât al unui supercalculator capabil
să satisfacă cerinţele unui număr mare de utilizatori, posturile de lucru fiind
dotate, de cele mai multe ori, cu calculatoare personale, ieftine.
Se întâlnesc două tipuri de reţele:
∗ Reţele locale LAN (Local Area Network);
∗ Reţele extinse WAN (Wide Area Network).
Din punctul de vedere a configuraţiei reţelelor se întâlnesc:
∗ Reţele în stea, când un calculator central, serverul, deserveşte mai
multe posturi de lucru;
Reţele inel când se cuplează mai multe calculatoare asemănătoare ca
performanțe;
∗ Reţele de tip magistrală, sau sistem deschis când la o magistrală de
date se cuplează calculatoare, periferice sau rețele de calculatoare.
∗ Principalele programe utilizate în mediul Windows, în afara acelora
specializate în CAD/CAM, pot asigura dezvoltarea proiectelor, a
calculelor de proiectare, a gestionării şi arhivării datelor precum şi
elaborarea documentaţiei de proiect.
∗ Utilizarea calculatoarelor la nivelul unei întreprinderi sau la nivelul
extins se face prin integrarea acestora în reţele de calculatoare.
O reţea de calculatoare este un sistem de comunicaţii care permite
diferitelor echipamente independente să schimbe informaţii utilizând canale
fizice de comunicaţii. Între avantajele cuplării în reţele de calculatoare
menţionăm:
∗ Împărţirea resurselor între diferiţi utilizatori;
∗ Asigurarea accesului unui număr mare de utilizatori la soft, dar şi la
echipamente;

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 12

Preţul unei reţele este mai mic decât al unui supercalculator capabil
să satisfacă cerinţele unui număr mare de utilizatori, posturile de lucru fiind
dotate, de cele mai multe ori, cu calculatoare personale, ieftine.

Fig. 2.12. Tipuri de reţele locale de calculatoare

Se întâlnesc două tipuri de reţele:
∗ Reţele locale LAN (Local Area Network);
∗ Reţele extinse WAN (Wide Area Network).
Din punctul de vedere a configuraţiei reţelelor se întâlnesc:
∗ Reţele în stea, când un calculator central, serverul, deserveşte mai
multe posturi de lucru;
∗ Reţele inel când se cuplează mai multe calculatoare asemănătoare ca

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018

CURS 2 Gavril MUSCĂ 13

performanţe;
∗ Reţele de tip magistrală, sau sistem deschis când la o magistrală de
date se cuplează calculatoare, periferice sau reţele de calculatoare.

CURS 2 Gavril MUSCĂ PTAC 2017-2018