BCE curs 19 10.12.

2009

Modul de excitare a structurii elastice a sistemului tehnologic

Se realizeaza prin aplicarea unor forte variabile in timp asupra structurii

sistemului. Excitarea se face cu 2 tipuri de forte:
- forte cu variatie armonica;
- prin impuls.
Primul caz necesita o aparatura relativ complexa necesitand existenta unor
excitatoare de vibratie armonica.
F(t) = F0 sin(wt + j) ;
Cel de-al 2-lea caz, se realizeaza prin aplicarea unei forte de scurta durata asupra
structurii (lovirea acesteia cu un ciocan dinamometric). Aici se masoara cantitatea de
miscare “P” intr-un interval de timp t- t 0 .
t
P=�
F(t)dt .
t0

Excitatoare folosite in cercetarea experimentala.

Pot fi electrodinamice, mecanice, hidraulice, pneumatice, etc.

Excitatorul electrodinamic – se bazeaza pe fenomenul de aparitie a unei forte
electrodinamice, atunci cand avem un conductor care se deplaseaza intr-un camp
magnetic.
F(t) = B ��
L i(t) ;

Echipamentul mobil este format din membranele 2, tija 5, prevazuta cu mansonul

6. Solidar cu acestea este si bobina 1, care se misca in interiorul magnetului permanent 4.
Introducand in bobina un curent variabil de la un generator de frecventa variabila si un
amplificator de putere, are loc deplasarea axiala a tijei dezvoltand o forta armonica de
aceeasi frecventa cu a curentului de alimentare. Limita inferioara a frecventei este data de
frecventa proprie a echipamentului mobil, iar cea superioara de frecventa de rezonanta a
suportului bobinei. Generatorul se tine apasat pe piesa careia vrem sa transmitem

1
miscarea prin intermediul mansonului 6 cu rol de amortizare a loviturilor dintre piesa si
tija.
Excitatorul hidraulic – are ca element central un cilindru hidraulic, care poate fi
actionat din 2 sensuri diferite. Alimetarea celor 2 cai de acces a fluidului se face prin
intermediul unui distribuitor hidraulic, actionat de un vibrator electrodinamic.

Raspunsul in frecventa depinde de sarcina la care lucreaza.

Graficul ilustreaza domeniul maxim de lucru.

Astfel de excitatoare lucreaza pana la 500 de Hz si au forte intre 2000-4000 N.
Cursele sunt de ordinul mm.
Excitatoarele prin impuls – sunt niste ciocane dinamometrice cu masa de 0.2-0.3
kg, care efectueaza sau genereaza o forta corespunzatoare acesteia de la 0.5 m.

Prelucrarea datelor experimentale. Analiza rezultatelor si erorilor de masurare

Cercetarile experimentale prezente, analizeaza fenomene complexe care depind

de un numar foarte mare de factori de influenta. O parte limitata din acestia cu influente
semnificative asupra sistemului cercetat, sunt cunoscuti de experimentatori si variati in

2
mod controlat sau mentinuti la valori cunoscute. In afara acestor factori controlabili, mai
exista inca un numar nelimitat de factori, fiecare din ei cu actiune nesemnificativa asupra
sistemului, dar care impreuna fac ca rezultatele obtinute in conditii identice sa difere intre
ele. Acest lucru se datoreaza variabilitatii sistemelor naturale, dar si imposibilitatii
controlarii tuturor variabilelor din sistem. Din acest motiv prelucrarea datelor trebuie sa
se faca cu metode apartinand statisticii matematice, tinand cont de teoria probabilitatilor.
Abordarea statistica a experimentarilor se realizeaza in toate fazele procesului
experimental (formularea ipotezelor, organizarea experimentului, prelucrarea datelor).
Modelarea sistemelor fizice studiate se poate face in 3 moduri:
- modelare analitica – porneste de la o relatie matematica cunoscuta dintre factorii
implicati in sistem, experimentul urmand sa verifice veridicitatea modelului
realizat. Abordarea analitica se realizeaza facand apel la ipoteze simplifactoare
care pot sa indeparteze modelul de sistemul real;
- modelare experimentala (empirica) – urmareste determinarea modelului
matematic prin prelucrarea datelor obtinute experimental fara a se tine seama de
eventualele legitati dintre parametrii sistemului. Modelul obtinut pe cale
experimentala este valabil doar pe domeniul cercetat;
- modelare mixta – urmareste determinarea unui model matematic pornind de la o
forma matematica cunoscuta, iar determinarea constantelor modelului se
realizeaza experimental.

Erori si incertitudini de masurare.

Sunt definite in STAS 2872/1 din 86. Eroarea de masurare notata “e” se defineste
ca abatere a valorii masurate de la adevarata marime a masurandului. Valoarea adevarata
a masurandului este o marime care principial nu poate nici ea fi cunoscuta. Din acest
motiv se introduce notiune de incertitudine de masurare, cu intelesul de interval estimat
care cu o anumtia probabilitate include valoarea adevarata a masurandului.
Incertitudinea de masurare se noteaza cu “u” , se referea la rezultatul unei
masuratori si da o indicatie asupra gradului de incredere in acel rezultat. Ei i se poate
determina valoarea, dar nu si semnul. In consecinta in urma unei masuratori se obtine o
valoarea de foram x �u. (x-valoarea masurata, u-incertitudinea)
Erori de masurare. Clasificare:
- din punctul de vedere al expresiei matematice:
o absolute – notate cu D , D = x - x 0 ;
x - x0
o relative => d = ;
x0
x - x0
o raportata => d = .
v
x 0 – valoarea adevarata a masurandului.
v – intervalul de masurare;
- din punct de vedere al structurii statistice;
eroare aleatoare – care variaza imprevizibil atat ca marime cat si ca sens si care se
obtine in conditii de repetabilitate a masurarii. Ele nu pot fi inlaturate din procesul de
masurare;

3
 eroarea sistematica – corespunzatoare unei erori care ramane constanta si care
insoteste procesul de masurare. Aceasta eroare poate fi inlaturata prin metode specifice
sau chiar prin calcul;
eroarea grosolana – care depaseste substantial celelalte 2 tipuri de erori si care
este rezultat cel mai probabil al unei erori de masurare. Includerea masuratorilor afectate
de erori grosolane poate modifica substantial concluziile privind rezultatele masurarii.
Din acest motiv ele trebuiesc inlaturate din sirul valorilor masurate. Oportunitatea
eliminarii unei masuratori posibil afectate de astfel de erori se determina folosind teste
statistice.
- din punct de vedere al regimului masurandului:
o eroare statica – cand marimea de masurat are o variatie lenta sau este
constanta;
o eroarea dinamica – corespunzatoare unei marimi dinamice.
- din punct de vedere al dependentei fata de masurand:
o eroarea aditiva – care ramane practic constanta pe tot domeniul de
masurare;
o eroare multiplicativa – care variaza proportional cu marimea
masurandului.
- din punct de vedere al surselor care le cauzeaza;
o eroarea instrumentala – cauzata de mijlocul de masurare;
o eroarea de model – datorata imperfectiunii modelului asociat;
o eroarea de retroactiune – datorata influentei aparatelor de masura asupra
marimii masurate;
o eroarea de metoda – datorata metodei de masurare folosita;
o eroarea de operator – datorate operatorului care efectueaza masuratorile;
o eroarea globala – se defineste ca suma a tuturor erorilor de masurare.
O notiune fundamentala in statistica matematica este cea de populatie, ca fiind o
multime de elemente cu o aceeasi caracteristica (de ex: multimea valorilor posibile ale
unei masuratori, formeaza o populatie).
Un grup limitat de valori obtinute in urma efectuarii unor masuratori repetate
poate fi considerat un sondaj (o selectie), un lot din populatia valorilor rezultatelor.
De regula sondajele obtinute din aceeasi populatie difera intre ele, existand ceea
ce se cheama o dispersie a sondajelor. Rezultatele obtinute in urma analizarii unui sondaj
reprezinta doar evaluari ale parametrilor populatiei din care provine.
Se considera un ansamblu de experimente obtinute prin repetarea operatie de
masurare in conditiile mentinerii acelorasi valori ale factorilor controlabili. Daca
intervalul de variatie a marimii masurate se imparte intr-un numar de subintervale egale si
se contorizeaza numarul de valori din fiecare subinterval, se obtine frecventa de citire
corespunzatoare fiecarui subinterval. Daca se reprezinta grafic pe axa absciselor
intervalul de masurare si pe ordonata numarul citirilor, se obtine poligonul frecventelor.

4
 Daca numarul de citiri este foarte mare se observa ca frecventa de aparitie
raportata la numarul total de masuratori corespunzatoare fiecarui interval tinde catre
valori constante.
Daca se micsoreaza marimea unui subinterval, la limita treptele histogramei
dispar rezultand o curba caracteristica specifica masuratorii respective.
Valoarea limita a frecventei relative de aparitie corespunzatoare unui subinterval
se numeste probabilitate de aparitie a valorii in acel interval. Conform definitiei data de
Laplace, probabilitatea de aparitie a unui eveniment este data de raportul dintre numarul
cazurilor favorabile aparitiei acelu eveniment supra numarul de cazuri total posibile ale
experimentului.