Sunteți pe pagina 1din 310
Cuprins CURS 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUL.. CURS 2. ORGANIZAREA CORPULUI UMAN. CELULA. CURS 3. CICLUL CELULAR. CURS 4. TESUTURILE CURS 5. SANGELE, CURS 6. SISTEMUL LOCOMOTOR 6.1. SISTEMUL 0560S... 6.2. ARTICULATIILE. 6.3. SISTEMUL MUSCULAR CURS 7. APARATUL RESPIRATOR SI RESPIRATIA. CURS 8. APARATUL CIRCULATOR ......ccsscssntesnesinsintn 8.1. Sanguin... 8.2. Sistemul circulator limfatic. CURS 9. APARATUL DIGESTIV Morfologia si anatomia aparatului digestiv. CURS 10. METABOLISMUL CURS 11. APARATUL EXCRETOR (URINA! CURS 12, APARATUL REPRODUCATOR §1 REPRODUCEREA CURS 13, SISTEMUL NERVOS. CURS 14. ANALIZATORIL CURS 15, SISTEMUL ENDOCRIN. BIBLIOGRAFIE, 7 30 38 59 68 68 96 99 129 138 oe 138 152 156 wa 1ST 1IP 176 190 199 214 260 296 310 CURS 1. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI 1. Definitia anatomiei si ramurile ei 2. Caracteristicile speciei umane 3. Planurile corpului uman 4. Nomenclatura anatomic’ 1.1, Definitia anatomiei si ramurile ei ‘Anatomia (gr. anatomia- a separa, a t&ia) este ramur& a biologiei si a medicinei care se ocupa cu studiul structurii organismelor vii. Este inrudit’ cu embriologia, anatomia $i embriologia comparata. Anatomia este divizatd, la réndul ei, in anatomia grosiera (macroscopicd) si anatomia microscopica. Anatomia macroscopic’ (denumit’ si anatomie topografic’, regionala sau antropotomie) studiaza structurile anatomice care pot fi vizute cu ochiul liber. Anatomia microscopic’ analizeaza acele structuri care pot fi observate doar cu ajutorul microscopului, si include histologia (studiul tesuturilor) si citologia (studiul celulelor). Anatomia umana poate fi invatat8 pe regiuni sau pe sisteme, adic’ fie sunt studiate toate structurile dintr-o anumit& regiune (cap, torace, membre), fie sunt studiate pe sisteme (digestiv, circulator, osos ete.) Ramuri specializate ale anatomiei - anatomia patologic’: studiazi modificarile diferitelor structuri, datorate bolilor - anatomia radiograficd: studiaz’ structurile interne vizualizate prin raze X - _biologia moleculars: studiaza structurile anatomice la nivel subcelular - fiziologia: studiazé modul de functionare a diverselor organe, adesea studiile vizeazi nivelul celular si molecular. Pentru intelegerea fiziologiei este nevoie de cunostinte din domeniul fizicii, care explic’ curentii electrici, presiunea sanguin’, implicarea oaselor de catre muschi in locomotie (parghiile). 1.2. Caracteristicile speciei umane Organismul uman, sau Homo sapiens, cum ne-am denumit noi ingine, este unic in multe privinte. Denumirea stiintific’ tradusd din latin’ inseamna om inteligent, si intr-adevar inteligenta este trasétura cea mai distinctiv’. Aceasta ne-a permis s& dezvoltim un mod de comunicare prin simboluri scrise. Continuam si dezvoltam, in permanent’, mijloace de 2IPage adaptare la mediul inconjurator. In acelasi timp, suntem atat de specializati intelectual, incat noi insine nu ne suntem de ajuns. Avem nevoie unii de ali, la fel de mult ct avern nevoie de cunostintele din trecut. Desi avem trasdturi comune animalelor, exist o serie de particularitati specifice: 1. Creierul este bine dezvoltat. Creierul unui om adult cdntareste intre 1350 si 1400 g. Aceasta face ca raportul creier - corp sa fie foarte mare. Dar mai important este modul diferit de dezvoltare a regiunilor creierului, Exist’ regiuni pe scoarta cerebral extrem de specializate, spre exemplu pentru emotii, gandire, invatare, memorare si chiar pentru coordonarea miscérilor. 2. Mersul biped. Deoarece oamenii se sprijind si merg doar pe 2 membre, tipul nostru de locomotie este biped. Postura dreapté a corpului impune si alte modificari, cum ar fi curbura in forma de S a coloanei vertebrale, anatomia coapselor si a bazinului si scobitura tarsului. Unele dintre aceste trasaturi pot cauza probleme clinice persoanelor in varsta. 3. Policele opozabil. Policele uman este adaptat pentru a prinde obiecte, articulatia de la baza lui permitind numeroase migca 4, Limbajul verbal articulat. Oamenii, spre deosebire de animale, prezinta limbaj articulat. Structura anatomic’ a organelor vorbirii (Iaringe, limba si buze) si creierul bine dezvoltat fac acest lucru posibil. La articularea limbajului contribuie si pozitia bipedd, laringele find dispus altfel fat de pozitia patrupeda. 5. Vederea stereoscopica. Desi aceast caracteristicd este prezenta si la unele animale, este deasemenea puternica si la om. Ochii nostri sunt pozitionati in acelasi plan in fat, astfel c&, atunci cand privim un obiect, il vedem din doug unghiuri. Vederea stereoscopica ne permite s& percepem lumea tridimensional. in cursul de fat3, vom aborda studiul anatomiei din perspectiva sistemic’, adic’ vom analiza fiecare sistem in parte. Pentru a putea realiza acest lucru, trebuie clarificate o serie de aspecte: 1.3. Planurile corpului uman Pentru a putea studia si intelege aranjarea structurala a diferitelor organe, corpul poate impartit, in functie de 3 planuri fundamentale de referinta (Fig. 1): - un plan sagital - un plan frontal - un plan transversal Planurile sagitale trec prin corp vertical, impartindu-I in regiuni dreapta si stanga. Planul sagital median este acel plan sagital care trece prin mijlocul corpului, impértindu-| in 2 Jumatati egale. Planurile frontale sectioneazi corpul pe lungime, impartindu-| in regiuni anterioar’ (spre in fata) si posterioara (spre in spate). Planurile transversale impart corpul in regiuni superioard si inferioara. Meritul tomografiei cu raze X este acela ci oferd imagini ale planurilor transversale, care nu pot fi 31Page obtinute decét prin sectiuni prin corp. Anterior dezvoltérii acestei tehnici, radiografia facea dificild, dacd nu imposibilé, capacitatea de a distinge prin neregularitatile corpului. Plan sagital Plan frontal Plan transvers ira 1. Planurile de orientare ale corpului uman 1.4, Nomenclatura anatomica Pozitia anatomic Toti termenii care descriu relatia dintre diferitele parti ale corpului, au ca punct de referint& pozitia anatomica. in pozitie anatomic’, corpul este drept, picioarele sunt paralele intre ele, lipite de podea, ochii privesc spre inainte, iar bratele sunt situate pe langé corp, cu palmele orientate spre inainte, perfect intinse (Fig. 2). 41Page Figura 2. Pozitia anatomica a corpului uman jn tabelul de mai jos sunt prezentati o serie de termeni directionali, pentru localizarea diferitelor organe unele fata de altele. Termenul Definitia Exemple Superior (cranial, cefi Situat spre regiunea cefalica Toracele este superior abdo- menului Inferior (caudal) (Opus regiunii cefalice Gatul este inferior capului [Anterior (ventral) Spre in fata ‘Sternul este anterior inimii Posterior (dorsal) Spre spate Rinichii sunt situati posterior intestinelor Me Spre linia median’ a Inima este situat medial corpului fata de plaméni Lateral (Opus liniei mediane a Urechile sunt situate lateral corpului fata de nas Intern (profund) Opus suprafetei corpului | Creierul este situat intern fat de craniu Extern (superfici Spre suprafata corpului Pielea este situatd extern fata de muschi Proximal Spre trunchi Genunchiul este situat proximal fata de tars Distal indepartat de trunchi Palma este situata distal fata SIPage de cot Eipenor ‘Artviot aie (vena teuaal, Indoor Distal Figura 3. Termeni directionali in corpul uman Regiunile corpului Corpul uman este impartit intr-o serie de regiuni ce pot fi identificate la suprafata corpului (Fig. 7). Regiunile mari ale corpului sunt: - capul - gatul - trunchiul - membrele superioare - _ membrele inferioare doud regiuni: © regiunea faciala: include ochii, nasul si gura © regiunea craniana: acoperd si protejeaza creierul. Denumirea anumitor zone de la suprafata capului se poate baza pe denumirea organelor situate in acele regiuni: = regiunea orbitala (jin dreptul ochilor) 6IPage = regiunea nazala (in dreptul nasului) - regiunea orala (in dreptul gurl) + regiunea auriculara (in dreptul urechilor), sau pe denumirea oaselor din acea ond: ex. regiunea frontal (osul frontal), regiunea Zigomatica (osul zigomatic) Gatul - face referire la regiunea cervical, cea care sustine capul si ii permite mobilitatea. Trunchiul Trunchiul sau torsul, reprezint8 portiunea din corp la care se ataseaza gatul si membrele. Include: - toracele - abdomenul = pelvisul Toracele sau regiunea toracala, face referire la piept. Regiunea mamara a toracelui este cea din jurul areolelor mamare, care la femeile mature din punct de vedere sexual cuprinde s8nii. intre cele doud regiuni mamare se giseste regiunea sternal. Subsoara este denumit’ fosa axilar8 sau simplu, axil’, iar regiunea inconjuratoare se numeste regiune axilard, Regiunea vertebrala se extinde de-a lungul spatelui si urméreste coloana vertebral8. in cutia toracicd sunt localizati plamanii si inima, Anumite urme de la suprafata corpului sunt importante in verificarea integritatii acestor organe. Un medic trebuie s8 stie, spre exemplu, unde pot fi cel mai bine detectate valvele inimii si unde se aud cel mai bine sunetele respiratorii. Axila este important in examinarea unor ganglioni limfatici infectati Abdomenul este localizat sub torace. in centrul abdomenului se giseste ombilicul (buricul). Abdomenul a fost impartit in 9 regiuni pentru a descrie localizarea organelor interne. Cele nou’ regiuni sunt prezentate in figura de mai jos, iar organele interne corespunziitoare sunt prezentate in tabelul de mai jos (Fig. 4). Regiunea Localizarea ‘Organele interne corespunzatoare Hipocondrul drept Dreapta, treimea|Vezica biliar’, 0 parte din superioar’ a abdomenului_|ficat si din rinichiul drept Epigastrul Central, in __treimea[O parte din ficat, stomacul, superioari a abdomenului__| pancreasul si duodenul Hipocondrul stang ‘Sténga, in treimea|Splina, flexura splenic’ a superioarSaabdomenului |colonului, 0 parte din rinichiul stang si din intestinul subtire Flancul lateral drept Dreapta, in treimea medie a[Cecum, colonul ascendent, abdomenului flexura hepatica a colonului, © parte din rinichiul drept si din intestinul subtire TIPage Regiunea ombilicald Central, in treimea medie a abdomenului Jejunul, Hleonul, o parte din duoden, din colon si din rinichi si vasele sanguine abdominale principale Flancul lateral stang ‘Stinga, in treimea medie @ abdomenului Colonul descendent, portiuni din rinichiul stang si din intestinul subtire Regiunea inghinala dreapta Dreapta, in _treimea inferioara a abdomenului ‘Apendicele cecal, portiuni din cecum si _intestinul subtire Hipogastrul Central, in—_‘treimea inferioara a abdomenului Vezica urinar’, 0 parte din intestinul subtire si colonul sigmoid Regiunea inghinala stanga ‘Stdnga, in treimea inferioara a abdomenului Portiuni din intestinul subtire, colonul descendent sisigmoid Fig. 4 Regiunile abdomenului BIPage ‘impartirea abdomenului in 4 cadrane este o practica clinica folosita pentru localizarea durerii, a tumorilor sia altor dereglar ( Figura 5. Cadranele abdomenului Pelvisul. Regiunea pelviana reprezint& partea inferioaré a abdomenului. in aceasta regiune se gasesc alte subregiuni ~ _ pubiand (acoperitd de par la indivizii maturi din punct de vedere sexual) - _ perineand (perineu, regiunea ce contine organele sexuale externe si orificiul anal) - lombard (cunoscutd si sub denumirea de sale) - _ sacralé localizat& mai jos, in aceasta zona se terming coloana vertebral) - muschii lati ai bazinului formeazd fesele sau regiunea gluteal’. Aceast’ regiune este utilizat pentru injectiile subcutanate. Membrul superior Este anatomic impartit in: - umar - brat - antebrat - mand (palma). Umarul este regiunea cuprins’ intre centura scapulard si brat si cuprinde articulatia bratului la centurd. Umarul se mai numeste si regiunea deltoid’. 9IPage Regiunea cubitala este aria cuprins’ intre brat si antebrat, care cuprinde articulatia cotului. Fosa cubitala este depresiunea portiunii anterioare a regiunii cubitale. Este importanta pentru injectille intravenoase si pentru prelevarea de sange. Mana are 3 zone principale: ~ carpul, ce contine oasele carpiene = metacarpul, ce confine oasele metacarpiene - degetele, ce contin falangele Partea anterioara a mainii se numeste regiune palamard (palma), iar partea posterioar’ a mainii se numeste dosul mainii. Membrul inferior Este anatomic impartit in: - sold - coapsi - genunchi - gamba - picior Coapsa se mai numeste si regiune femurala. Genunchiul are 2 fete: fata anterioar’ (regiune patelars) si fata dorsala (fosa poplitee). Gamba prezinti regiunea crurala anterioara si posterioar’. Anterior se giseste fluierul piciorului, o creast8 proeminent’ osoass, care se intinde de-a lungul gambei. jorul are 3 regiuni principale: = tarsul, alcdtuit din oasele tarsiene - metatarsul, alctuit din metatarsiene - degetele, alcdtuite din falange Glezna reprezinta articulatia dintre picior si gamba. Calcdiul este situat posterior piciorului, iar talpa piciorului este suprafata plantar. Dosul piciorului este orientat superior. Cavitatile corpului (Fig. 8) Cavitatile corpului sunt spatii bine delimitate din interiorul corpului. Acestea contin organe care sunt protejate, delimitate si sustinute de membrane asociate. Exist 2 cavitati principale ale corpulu - cavitatea anterioard = cavitatea posterioar’ Cavitatea posterioara a corpului contine creierul si maduva spinari. Cavitatea anterioar’ a corpului se formeazé, in timpul dezvoltarii intrauterine, dintr-o cavitate a trunchiului numit& celom. Celomul este delimitat de o membrané care secret un lichid lubrefiant. Pe parcursul dezvoltarii, celomul este impartit de catre diafragm, intr-o cavitate superioar’ (cavitatea toracic8) si una inferioara (cavitatea abdomeno-pelviana). Organele din celom sunt denumite generic viscere sau organe viscerale. in cavitatea toracicd sunt doud cavitati pleurale ce inconjoara pliménul drept si stang. Deasemenea exist cavitatea pericardicd, care \conjoara inima. Spatiul dintre cele doua cavitati pleurale se numeste mediastin. Cavitatea abdomeno-pelvian’ este formata din cavitatea abdominal, situatd superior, si cavitatea pelviand, situata inferior. Cavitatea abdominala contine stomacul, intestinul subtire, intestinul gros, ficatul, vezica biliara, pancreasul, splina i rinichii. Cavitatea 10lPage pelviand este ocupaté de portiunea terminalé a intestinului gros, vezica urinar’ si organele de reproducere (uter, trompe uterine si ovare la femeie, veziculele seminale si prostata la barbat) (Fig. 9). Cavitatile corpului au rolul de a delimita organe si sisteme cu functii inrudite. Majoritatea sistemului nervos ocupa cavitatea posterioar’ a corpului; principalele organe ale sistemului respirator si circulator se gasesc in cavitatea toracic’; principalele organe ale sistemului digestiv se gisesc in cavitatea abdominal; organele de reproducere se gasesc in cavitatea pelviana. Aceste cavitati nu doar adapostesc si sustin diferitele organe, ci si compartimenteazi organele, astfel ca infectiile si bolile nu se pot rispandi dintr-un compartiment in altul. Spre exemplu, pleurezia unuia din cei doi plamani nu se transmite, de obicei, si celuilalt, iar afectiunile aprute in cavitatea toracicd sunt localizate de obicei la un singur plaman. reg efalicd reg. frontal reg. orbitals req. zigomaticd reg, mental reg sternal reg. pectoral reg. cubital ant. (Gosa cubital eg. anterioarit Drabiala og. femurala reg. patelar reg. crural anlerioari eg arsalé(glezma) —_ reg, dorsal ————_ a piciorulut Figura 7 A. Regiunile corpului - vedere anterioara H1IPage posterfoara mir veg. vertebral (coloana vertebral) reg. brabials ef, abdominal reg. cubital posterionr reg. lombari reg. sucrali veg. gluteal reg. dorsal palmei reg, perineal reg. femuralé fosa popitee reg. crural posterioara ‘regiune plantar Figura 7 B. Regiunile corpului vedere posterioara in plus fata de cavitatea anterioara si posterioara a corpului, exist o serie de alte cavit&ti mai mici, la nivelul capului. Cavitatea orala are rol principal in digestie si rol secundar ‘in respiratie. Contine limba si dintii. Cavitatea nazal8, care apartine sistemului respirator, este compartimentatd in doua spatii de catre septul nazal. Exist’ deasemenea, doua orbite care adapostese, fiecare, cate un glob ocular si muschii extrinseci lui. Deasemenea, exist 2 cavitati ale urechii mijloci, ce contin 3 oscioare cu rol in transmiterea sunetelor. 121Page posterioars cavitaten cranial cavitatea vertebral ceavitate toraciea Figura 8. Cavitatile corpului ‘abdomeno -pelviand Figura 9. Cavitatea anterioara a corpului 131Page Membranele corpului Membranele corpului sunt alcatuite din straturi sub' acoperd, separa si sustin organele interne. Exist dou’ tipuri principale de membrane: = membrane mucoase - membrane seroase Membranele mucoase secret un fluid dens si lipicios numit mucus. Mucusul lubrefiaza si protejeazi organele in care este secretat. Membranele mucoase se gasesc in organele cavitare, in cavitatile sau tuburile care intra si ies din organism, cum ar fi cavitatile orala si nazal8, tuburile respiratorii, digestive, genitale si excretoare. Membranele seroase se gasesc in cavitatea toracali si abdomeno-pelviand si acoper’ viscerele, secretand un lichid lubrefiant, numit lichid seros. © pleura este o membrand seroas& asociat fiecdrui pléman. Fiecare pleur’ (pleura plamanului drept si pleura plimSnului stang) este formata din doua componente: = foita viscerald: ader’ la suprafata externa a pliménilor = foita parietala: cdptuseste cutia toracica si diafragmul, Spatiul dintre cele doud foie se numeste cavitate pleurald. Astfel, fiecare pl&man este inconjurat de cate o cavitate pleural proprie. © Pericardul seros este membrana care acopera inima * Pericardul visceral vine in contact direct cu inima = Pericardul parietal vine in contact cu pericardul fibros Spatiul dintre cele dou’ membrane se numeste cavitate pericardic © Peritoneul sau membranele peritoneale reprezint seroasele cavitatii abdominale: = Peritoneul visceral acoperd viscerele abdominale = Peritoneul parietal vine in contact cu peretele abdominal Spatiul dintre cele dou foite se numeste cavitate peritoneal. Micul si marele epiploon sunt pliuri ale peritoneului care pleacd de la stomac. Acestea depoziteaza grisimi si tesut conjunctiv lax, protejand viscerele. Unele organe, precum rinichii, suprarenalele si portiunea median’ a pancresului nu sunt acoperite de peritoneu, si se numesc retroperitoneale. Mezenterele sunt pliuri duble ale peritoneului ce leaga peritoneul visceral de cel parietal (Fig. 10). de tesut epitelial si conjunctiv care 1.5. Notiuni generale privind formarea temenilor medicali Termenii medicali se formeaza pornind de la rédacina cuvantului si prin adjugare de sufixe, respectiv de prefixe. in tabelele de mai jos sunt prezentate o serie de radacini, sufixe si prefixe ale acestor termeni. 1Page micul epiploon items pancreas a stomac duoden intestin gros mezenter intestin peritoneu parietal subtire marele epiploon peritoneu visceral cavitate ae peritoneal vezica urinara ira 10. Organele viscerale ale cavitatii abdomeno — pelviene seroase asociate Petree ener ‘Abdomeno Privind abdomenul Angi/o Cu privire la vasele sanguine artros Cu privire la articulati cianos Albastru Cit/o Cu privire la celula Derm/o Cu privire la piele eritros Rosu Gastr/o Cu privire la stomac Glicos Glucide, zaharuri Hepat/o Cu privire la ficat Hist/o Cu privire la tesuturi Leuc/o Alb Mamo Cu privire la sani, glande mamare 15IPage ‘Nefro Cu privire la Neuro Cu privire la sistemul nervos Osteo Cu privire la oase fago Cu privire la hranire Pato Cu privire la boala Rino Cu privire la nas a Pee afan f8r3, absent acro extremitate bradi incet dia prin dis dificil endo interior epi deasupra, peste hiper peste normal hipo sub normal macro mare micro mic peri jurul tahi rapid cite -ectomie (tomos ~ a t&ia) “gram -erafie -logie (logos - cuvént, stiint) -otomi -ostomie Sufixul Eee ekcaeur Durere Celule ‘indepartarea chirurgicala a... jnregistrarea unor parametri Procesul inregistrarii Studiul .. Taiere in... Formarea ut chirurgical marire Boala Team’ Repararea chirurgicald a... Scdderea sau reducerea .. Instrument de examinare Inflamatia ... deschizaturi, in mod 161P CURS 2. ORGANIZAREA CORPULUI UMAN. CELULA. 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman 2.2 Numérul, dimensiunile si tipurile celulare 2.3 Compozi 2.4 Structura celulei 2.5 Ciclul celular si diviziunea celular acelulei 2.1 Nivele de organizare ale corpului uman (Fig. 11) Nivelul celular Celula reprezinta unitatea structurala si functional a organismelor vii. Omul este un organism pluricelular alc3tuit din 60 - 100 trilicane celule. Pentru a se mentine integritatea si buna functionare a organismului, functiile vitale, precum: metabolismul, cresterea, excitabilitatea, remanierea si diviziunea, trebuie si se desfasoare corect, la nivel celular. Celulele sunt compuse din atomi. Acestia, la randul lor, prin diverse legaturi chimice, formeazd molecule, Anumite molecule sunt grupate caracteristic pentru a forma structuri functionale, numite organite. Fiecare organit indeplineste 0 functie bine definit’ in celula. Organismul uman contine multe tipuri de celule, fiecare specializat’ pentru o anumiti functie. Exemple de celule specializate: celulele osoase, celulele musculare, adipocitele, elementele figurate, hepatocitele, celulele nervoase. Structura particular a fiecdrei celule este direct legata de functia ei Nivelul tisular Jesuturile sunt straturi sau grupari de celule asem&natoare, care indeplinesc aceeasi functie. Intregul organism este format din 4 tipuri principale de tesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular si nervos. Un exemplu de tesut este cel muscular prezent in inim8, a c&rui functie este de a pompa sange prin corp. Stratul extern al pielii (epiderma) este un tesut, deoarece este compus din celule asemanstoare care, impreun’, alcituiesc un scut protector pentru corp. Histologia reprezinta stiinta care se ocupd cu studiul tesuturilor. Nivelul organic Un organ este o structura alc&tuita din dou’ sau mai multe tipuri de tesuturi care ‘indeplineste o anumita functie. Organele variazi mult in dimensiuni si functie. Ex. inima, splina, pancreasul, ovarele, pielea, oasele. Fiecare organ contine, in general, un tesut pricipal si alte tesuturi secundare. in stomac, spre exemplu, mucoasa epitelialii este considerat& tsutul primar deoarece functia de bazi a stomacului este secretia si absorbtia ce se realizeaza la acest nivel. Tesuturile secundare ale stomacului sunt tesutul conjunctiv, nervos si muscular. I7IPage Nivelul sistemic Sistemele corpului constituie urmatorul nivel de organizare structural. Un sistem este constituit dintr-o varietate de organe, ce au functii similare sau inrudite. Ex. sistemul Circulator, sistemul nervos, sistemul digestiv, sistemul endocrin. Anumite organe pot participa la alcdtuirea a doua sisteme. Spre exemplu, pancreasul functioneaz’ atat in sistemul digestiv, ct si in cel endocrin. Toate sistemele corpului sunt conectate si functioneaza impreuns, alc&tuind organismul ca intreg, 2.2 Numarul, dimensiunile si tipurile celulare Organismul este o masinarie extrem de complexé, in care baza este reprezentar’ de celule. Din acest motiv, celula este considerat o unitate functionala. Pentru ca organismul s functioneze normal, celulele trebuie si — si indeplineasca corect functille. Pentru ca celulele s& rman in viat si s8-si desfasoare normal activitatea, sunt necesare anumite conditii. Fiecare celulé trebuie s& aib& acces la nutrienti si oxigen si s& fie capabil8 s8 elimine reziduurile. in plus, trebuie mentinut, in permanent, un mediu care s& protejeze celula. Celulele au fost observate acum mai bine de 300 de ani in urmé, de citre cercettorul englez Robert Hooke. Utiliznd un microscop primitiv, a examinat o bucdtic’ subtire de plutd si a observat o retea de pereti celulari si de cimarute. El le-a denumit celule, dup’ asemnarea lor cu chiliile din mandstiri. imbundtétirea microscoapelor a dus la noi date despre celule, culminand cu formularea teoriei celulare, in 1838 si in 1839 de catre biologii germani Matthias Schleiden si Theodor Schwann. Aceasti teorie sustine ci toate organismele vii sunt alcituite din una sau mai multe celule si c& celula este unitatea structurala si functionalé pentru toate organismele. Studiile acestor cercetitori au dus la conturarea unei noi discipline, numite citologie, care urmareste structurii si functiilor celulei, Cunoasterea nivelului celular este important pentru intelegerea proceselor de bazé ale organismului, respiratia celular, sinteza proteinelor, mitoza si meioza. O intelegere a structurii celulare contribuie la clarificarea structurii nivelelor superioare. Mai mult decat atat, multe dintre disfunctionalitatile si bolile organismului igi au originea la nivel celular. Este uimitor cum dintr-o singura celuls, zigotul sau celula ou, sute de tipuri de celule apar, ajungand la 60 ~ 100 trilioane celule care formeaz’ organismul adult. Celule variaz’ mult, ca forma si dimensiuni. Cele mai mici celule sunt vizibile doar cu un microscop cu omputere foarte mare de focalizare. Chiar si cea mai mare celul’, ovulul, este de-abia vizibild cu ochiul liber. Dimensiunea celulelor este masuata in micrometri (um). 1 um - 10% m. Ovulul are aproximativ 140 um in diametru, in timp ce un eritrocit (hematie) are 7,5 um. Globulele albe au in medie 10 -12 um in diametru. Pe de alta parte, unele celule, desi microscopice, pot fi foarte lungi. Un neuron poate ajunge la peste un metru lungime. Forma initiald a celulelor este sfericS, dup’ diferentiere luand o alta form’ caracteristicé (fig. 12). Pot fi «© Aplatizate (pavimentoase) 181Page © Ovale © Fusiforme + Stelate + Prismatice © Cubice ete. Forma celulelor este adaptatd functiei: globulele rosii discoidale sunt adaptate pentru transportul gazelor. Forma neregulat 3 a neuronilor creste raportul suprafat/ volum, ce permite trecerea influxului nervos. Suprafata unor celulelor poate fi neted’, permitand trecerea cu usurinté a substantelor. Alte celule prezint8 o suprafati denivelat ce ajutd la absorbtie. Privind forma si dimensiunile celulelor, toate prezint’ modificdri structurale pentru a servi functiei pe cae trebuie si 0 indeplineasc’. Pentru a intelege structura si functia, trebuie inteleas3 chimia corpului uman. Toate procesele din organism se desfisoara respectandu-se principiile chimiel. Mai mult, disfunctionalitatile din organism au de multe ori, 0 baz chimicé. ia chit 2.3 Compozit 3 a celulei Elementele sunt cele mai simple substante chimice. Patru dintre elemente reprezint& cam 95% din masa corpului (carbonul, hidrogenul, oxigenul si azotul). Alte elemente comune existente in orgnism sunt: calciul, potasiu, sodiu, fosfor, magneziu si sulf. Putine dintre elemente se gasesc libere in organism, majoritatea formeaza legaturi, alcatuind molecule. Unele molecule sunt alcatuite din atomi identici (O,), altele sunt alcatuite din tipuri diferite de atomi (H20). Compusii existenti in organism se impart in 2 mari categorii: compusi organici si anorganici. Compusii organici sunt caracteristici organismelor vii si sunt reprezentati de: proteine, glucide, lipide, vitamine, acizi nucleici. Compusii anorganici sunt prezenti si materia nevie si sunt reprezentagi de apa si sdruri minerale (electroliti). Apa Apa este compusul cel mai abundent prezent in celule si in mediul extracelular. Apa este prezentd, de cele mai multe ori, in corp, sub forma de solutii, ea reprezentand solventul. Apa este un solvent aproape universal, aproape toti compusii chimici putandu-se dizolva in ea. in plus, are rolul de a transporta diversi metaboliti prin membrana celular’ sau dintr-o parte in alta a celulei. Apa contribuie la termoreglare, absorbind sau eliberand c8ldura. 0 alt& functie a apei este implicarea in diverse reactii enzimatice (hidroliza). Electrolitii Electrolitii sunt compusi anorganici care se descompun jn ioni in mediul apos, formand solutii capabile s& permits trecerea curentului electric. Rolul electrolitilor este de a 191Page mentine constant pH medului intern, deasemenea sunt implicati in transmiterea influxului nervos, in contractia muscular3. Dezechilibre in balanta electroliticd pot duce la crampe musculare, friabilitate osoas’, coma sau diabet. Compusii organi Proteinele Proteinele sunt compusi organici alcatuiti din aminoacizi. in structura proteinelor intr8 20 de aminocizi. Varietatea de combinatii permite formarea unel anumite structuri si a unui anumit mod de functionare. Proteinele sunt cele mai abundente substante organice si pot exista individuale sau asociate acizilor nucleici (nucleoproteine), _glucidelor (glicoproteine), lipidelor (lipoproteine) . Proteinele indeplinesc in organism diverse roluri structural, enzimatic, de transport, in contractia muscular, in apSrarea organismulul Glucidele Glucidele sunt compusi organici care contin in moleculé C, H si O. Din aceast’ categorie fac parte monozaharidele, dizaharidele si polizaharidele. Principalul lor rol este cel energetic. Excesul de glucide poate fi convertit in lipide. Lipidele Lipidele sunt a treia categorie mare de substante organice. Sunt insolubile in apa si includ grdimi si subtante inrudite, precum colesterol, fosfolipide. Lipidele au rol structural si energetic. Deasemenea protejeaza si izoleazi diverse organe. Fosfolipidele intra in structura membranei celulare. 2.4 Structura celulei Oricat de mare ar fi diversitatea celular, toate celulele au in comun o serie de structuri (fig. 13 ). Pentru a descrie mai usor celula, aceasta pote fi divizat8 in 3 parti mari 1, membrana 2. citoplasma 3. nucleul . Membrana celulard (Plama lema) (fig. 14) - este alcatuitd in principal din: proteine un dublu strat fosfolipidic colesterol carbohidrati alte lipide eo coo8 21Page Grosimea membranei este de aprox. 65 — 100 angstromi (A). Structura membranei celulare nu este pe deplin elucidat’, dar majoritatea cercetatorilor accepté ca fiind real modelul mozaicului fluid. Structura de baz este reprezentata de stratul dublu fosfolipidic. in acest strat sunt inserate proteine mari, globulare. Fiecare fosfolipid din membrand contine un capat solubil in ap’ (hidrofil) si un capt solubil in grasimi (hidrofob). Capatul care contine fosfatul este hidrofil, iar cel care contine acizii grasi este hidrofob. Deoarece capetele hidrofobe sunt respinse de ap8, dar se atrag intre ele, au tendinta naturald de a se dispune tn zona central a membranei, unele spre altele. Polii hidrofili constituie cele dou’ fete ale membranei, in contact cu mediul intracelular si extracelular. Stratul lipidic este impermeabil pentru substantele specific solubile in ap, cum ar fi ionii, glucoza sau ureea. In schimb, substantele solubile in grdsimi, precum oxigenul, dioxidul de carbon, alcoolul, pot patrunde prin stratul fosfolipidic, cu usurinya Colesterolul este tot de naturé lipidic’. Acesta determina gradul de permeabilitate (impermeabilitate) al stratului fosfolipidic la compusii hidrosolubili ai mediului interstitial. Proteinele membranare se gisesc, multe dintre ele, insotite de glucide. Se disting doua categorii mari de proteine, dup’ modul de dispunere in membrana: ‘* proteine transmembranare (integrale) ‘* proteine periferice, atasate doar la una dintre suprafetele membranei. Multe dintre proteinele integrale formeaza canale (pori) membranare(i), prin care moleculele solubile in ap, inclusiv apa, pot strabate membrana. Aceste canale proteice permit trecerea preferential a anumitor molecule. Alte proteine integrale se comporta ca si cGrausi, transportand substante care altfel nu pot strabate membrana. Uneori, transport’ substantele in sensul opus directiei normale de difuziune (transportul activ, cu consum energetic). Altele se comport ca si enzime. Proteinele integrale pot servi ca receptori pentru moleculele solubile in ap, cum ar fi hormonii peptidici, care nu pot trece altfel prin membrana celulara. Prin interactiunea receptorului cu diferiti liganzi (molecule care se ataseazi receptorului), acesta suferi o modificare conformationala. Modificarea induce activarea regiunii interne a receptorului sau activarea unor proteine intracelulare atasate receptorului, care determina un anumit réspuns din partea celulei Proteinele periferice sunt adesea atasate celor integrale. Acestea functioneazd, in majoritate, ca enzime sau ca reglatori ai transportului membranar. Glucidele membranare se gisesc in combinatie proteinele sau cu lipidele. Acestea se gisesc la exteriorul celulei si intervin in incdrcarea membranei. Deasemena contribuie la coeziunea celulelor. Altele intra in structura unor receptori. 2. Citoplasma a. Hialoplasma (citosolul): este mediul in care se gisesc organitele celulare Contine dizolvate proteine, electroliti si glucoz’. in citoplasma se gasesc dispersate lipide neutre, granule de glicogen si organitele. b. Organitele celulare: > cu membrand dubla: mitocondrille > cu membrana simpla: lizozomii, reticulul endoplamatic, aparatul Golgi, peroxizomii > lipsite de membrana: ribozomii, centrozomul 211Page Mitocondriile Mitocondriile sunt prezente fn citoplasma tuturor celulelor, dar numérul lor variaz’ de la mai putin de 100 la cateva mii, in functie de necesarul energetic al celulei. Au forma si dimensiunea variabile: globular’, elongatd, filamentoas’. Structura de baz’ a mitocondriei (fig. 15) este reprezentaté de o membran’ dubla (anvelop’) si o matrice (plasma mitocondriei). Membrana are aceesi structur& ca si membrana celular’. Mebrana externa este neted’, cea interna invagineaz’ creste mitocondriale. Acestea prezintd atasate numeroase enzime oxidative. Matricea contine mari cantitati de enzime dizolvate implicate in producerea de energie. Aceste enzime actioneaz’ impreuna cu enzimele atagate crestelor, in scopul oxid&rii nutrientilor cu obtinere de energie. Aceastd energie este stocatd in molecule macroergice (care acumuleazi mari cantittati de energie) numite ATP (adenozin trifosfat). ATP-ul ste transportat apoi extramitocondrial pentru a elibera energia de fiecare dat& cdnd este necesara. Mitocondriile se replica independent, de fiecare dat cand este nevoie de energie jn plus in celula. Acest lucru se datoreazi existentei ADN-ului mitocondrial. !Deoarece mitacondrille se gasesc doar in ovul, nu si in capul spermatozoidului, toate mitocondrille se transmit pe cale maternd. Replicéndu-se independent de nucleu, ele se transmit identic de la mamd. O formé raré de orbire - neuropatia opticé ereditard Leber ~se considera cé s-ar transmite astfel. Rolul mitocondriilor este acela de a produce energie pentru celula, prin respiratia celular’. Reticulul endoplasmatic (reticul - retea, endos ~ interior) Reticulul endoplasmatic (fig. 16) este alcatuit dintr-o retea de canalicule si cisterne, raspandite in citoplasm8. Aceste canalicule sunt interconectate. Pertele reticulului are aceeasi structurd ca si membrana celular. Spatiul din interiorul retelei de tuburi este plin cu un matrix, diferit de cel extrareticular, ins este acelasi cu cel aflat intre cele dous mebrane care acoper’ nucleul. Suprafata peretilor reticulului poate depasi in unele celule (hepatocite) de 30 - 40 ori suprafata celulei Rolul reticului este de a transporta diverse substante in celuld. Deasemenea suprafaa mare permite existenta a numeroase enzime implicate in metabolismul celulei Deasemena are rol mecanic, de sustinere a celulei. Reticulul endoplasmatic poate fi de doud tipuri: ‘+ Reticul endoplasmatic rugos (granular) — REg (Fig. 17) ‘* Reticul endoplasmatic neted - REn (fig. 18) Reticulul endoplasmatic rugos prezint& atagati ribozomi si este implicat in sinteza proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted este lipsit de ribozomi si este implicat in sinteza unor lipide. IH! O persoand care consumd repetat anumite substante, cum ar fi alcoolul sau fenobarbitalul, dezvolté o toleranta, astfel ci este nevoie de cantitati din ce in ce mai mari pentru a obtine efectul initial. Explicatia citologicé este aceea cd acest consum indelungat determind proliferarea reticulului endoplasmatic neted in vederea detoxifierii eficiente a organismului. 221Page Aparatul Golgi (fig. 19 ) Aparatul Golgi este strdns legat de reticulul endoplasmatic. Este format din 4 sau mai multe straturi de vezicule aplatizate din care se desprind alte vezicule sferice. Acest aparat este bine dezvoltat in celulele secretoare (fig. 20). Aparatul Golgi functioneazé in dependenté cu reticulul endoplasmatic (fig. 21). Vezicule transportoare desprinse din reticul fuzioneaza cu aparatul Golgi. Substantele transportate sunt procesate de acest aparat si formeazi lizozomi, vezicule secreatoare sau alte componente. Rolul aparatului este acela secretor si de sintezi de carbohidrati. Lizozomii (fig. 22) Lizozomii sunt vezicule sferice desprinse din aparatul Golgi si dispesate apoi in citoplasma. Lizozomii contin peste 40 de tipuri diferite de enzime, numite hidrolaze $i alcdtuiesc un sistem digestiv al celulei, ce permite degradarea structurilor celulare distruse, a particulelor incorporate de celula si a unor bacterii. Membrana lizozomilor impiedic’ raspandirea hidrolazelor prin celul8 si autoliza celulei ! Atrofierea normal, sau reducerea mérimii uterului dupd nastere, se datoreaza lizozomilor. La fel, regresia sdnilor dupé perioada de aldptare se datoreazé acelorasi organite. ! Unele boli se datoreazi functiondrii anormale a lizozomilor. Inflamarea dureroasa din artritele reumatoide, de exemplu, are loc atunci cind enzime lizozomale sunt eliberate in capsula articulatiilor si initiazd deigestia tesutului inconjuréitor. Peroxizomi Peroxizomii sunt asem&natori lizozomilor, dar difer8 prin dou’ aspecte. Se formeazi fie prin replicare proprie, fie provin direct din reticulul endoplasmtic si contin oxidaze, ca enzime. Au rolul de a degrada o serie de substante toxice pentru organism. Spre exemplu, cam jumatate din alcoolul consumat de o persoand este detoxifiat de peroxizomii hepatocitelor. ozomii (granulele lui Palade) Ribozomii sunt orgnite lipsite de membrana celular, prezenti liberi in citoplasma sau atasati reticului endoplasmatic sau membranei externe a nucleului. Se formeaza in nucleoli. ‘Au aspect sferic si sunt formati din 2 subunitati ce contin ARN ribozomal si proteine. Au rolul de a sintetiza proteinele prin legarea aminoacizilor conform informatiei codificate in acizii nucleici BlPage Centrozomul (fig. 23) Centrozomul este masa sferica lipsit’ de membrana, situat& in apropierea nucleului. Este format din 2 centrioli, perpendiculari unul fata de altul. Fiecare centriol este alcétuit din tubuli de natur’ proteic3. Centrozomii sunt prezenti doar in celulele care e divid. in timpul diviziunii centriolii se dispun de o parte si de alta a nucleului, forman fusul de diviziune. Neuronii nu au centrozom si deci, nu se pot divide. . Nucleul (fig. 24) Este de obicei localizat central in celul8. In cazul adipocitelor, fibrelor musculare striate de tip scheletic este impins spre periferie. Reprezintd cea mai mare component a celulei si contine materialul genetic ce determina structura si functiile celulei. Majoritatea celulelor contin un singur nucleu. Unele celule nu prezinté nucleu (hematia adult8), altele au 2 (hepatocitul), sau chiar mai multi (fibra musculara striata de tip scheletic). Nucleul este delimitat de o membrana dubl’, poroasé. Porii sunt formati din proteine ce permit trecerea selectivi a ARN-ului, a unor proteine si a unor complexe ARN ~ proteine. ‘n interiorul nucleului se gaseste carioplasma ce contine: '* Nucleolii: corpi sferici lipsiti de membrand formati din ARN si proteine cu rol in sinteza ribozomilor, ‘+ Cromatina este o masa cu aspectul unui ghem, format din ADN, proteine si mici cantitati de ARN si diferiti ioni. Cromatina reprezinta materialul genetic al celulei. Cand 0 celula se divide, cromatina se spiralizeazd si se condenseaz’ forman cromosomii. Fiecare cromosom poartd mii de gene responsabile de caracterele organismului Rolul nucleului este de a depozita si transmite informatia genetic’ la descendenti si de a controla activitatea intregii celule prin procesul de sintezi proteic’. 2 IPage Cresterea complexititi a Figura 12. Forma celulelor a. Neuronul; b. Celuld epiteliala pavimentoasa; c. Celula musculad neteda; d. Celulé musculaa striaté de tip scheletic; e. Leucocit; f. Hematie; g. Osteocit; h. Spermatozoid 251Page Nucleu Proteinefibriare Guside Giicolipide Proteine Colesterol ‘lobuiare Figura 14, Structura membranei celulare 261P age smembrand extern’ Figura 17. Reticulul endoplasmatic rugos _Figura 18, Reticulul endoplasmatic neted 21Page Figura 19. Aparatul Golgi Figura 20. Aparatul Golgi in celulele secretoare a Figura 21. Relatia dintre reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi 281Page tb Figura 23. Centrozomul cu centri ‘membrani Por nuclear nucle. ‘cromatind Figura 24. Nucleul 291Page CURS 3. CICLUL CELULAR Un ciclu celular const in cresterea celulei si diviziunea ei. Reprezinta perioada din momentul aparitiei unei celule pan in momentul formérii altor doua celule prin diviziunea ei. Ciclul celular prezint3 doud etape mari: interfaza si diviziunea. Diviziunea urmareste pe de © parte, cresterea organismului si inlocuirea celulelor distruse, iar pe de alt& parte conservarea cantittii de material genetic in descendenti. in functie de scopul urmarit, se disting dous tipuri de diviziune: mitoza si meioza. Informatia genetic’ este stocatd in molecula de ADN. ADN-ul este un polimer format din unitati de baz’ numite nucleotide (fig. 25). 0 nucleotida este format din: © Obazi azotata © Purinic’: adenina, guanina © Pirimidinic&: citozina, timina © Zahirul: deoxiriboza * Fosfatul Nucleotidele sunt legate intre ele prin intermediul fosfatului si al zahdrului formand o caten’, ADN-ul este 0 moleculi bicatenard, cele doua catene sunt legate intre ele prin punti de hidrogen intre bazele azotate de pe cele doua catene. Structura ADN-ului este cea de dublu helix, catenele sunt rasucite una in jurul celeilalte (fig. 26). Cea mai mare cantitate a materialului genetic se gaseste in nucleu, unde formeaz’ cromatina. Aceasta este format din ADN si proteine, care sunt implicate in stabilizarea cromatinei. in timpul interfazei, materialul genetic se gaseste sub forma de cromatind, care este lax, iar in timpul diviziunii se condenseazé formand cromosomii (cromatin’ = cromosomi). Specia umand are informatia geneticd grupaté in 23 perechi de cromosomi. Dintre acestia, 22 de perechi sunt autosomi si 1 pereche sunt cromosomii specifici sexului (XX pentru femeie sau XY pentru barbat). Structura unui cromosom este reprezentat& mai jos: jin urma diviziunii celulare rezult cromosomi monocromatidici, fiecare continand o singura moleculé de ADN bicatenar. in timpul interfazei are loc dublarea cantitatii de ADN prin procesul de replicare (fig. 4). Astfel vor rezulta cromosomi bicromatidici, fiecare continand 2 molecule de ADN, ca in fig de mai sus. 3.1 Mitoza Mitoza este procesul de diviziune care se desfisoara in celulele corpului si are scopul de a realiza cresterea organismului sau refacerea celulelor distruse. Procesul se desfagoarai in 4 etape mari: * Profaza © Metafaza © Anafaza * Telofaza Profaza (fig. 29): = Cromatina incepe sé se condenseze = Membrana nucleara si nucleolul incep s& se dezagrege 301P age ~ Centrioliiincep sa formeze fusul de diviziune - Materialul genetic este dublu (46 de cromosomi/cromatind bicromatidici) Metafaza (fig. 30): - Cromosomii sunt bine individualizati (In aceasta etapa pot fi studiati deoarece se observa foarte clar cele 2 cromatide) - Membrana nucleard a disprut complet Cromosomii sunt dispusi central formand placa ecuatoriala (metafazics) Anafaza (fig. 31): - Lainceputul acestei etape cromosomii bicromatidici incep s& se separe de la nivelul centromerului si devin monocromatidici La sfarsit eromosomli monocromatidici ajung la jumatatea distantei dintre ecuator si polil celulei Telofaza (fig. 32): = Cromosomii monocromatidici ajung la poli celulei Se formeazé membrana celulars care separ’ cele doua celule nou formate ~ Ate loc citokineza (separarea celorlalte organite celulare) 3.2 Meioza Este procesul de diviziune care se desfasoara in celulele generatoare din organele sexuale. Are ca rezultat obtinerea de celule haploide (care contin doar jumatate din cantitatea de material genetic, 23 cromosomi). Meioza precede fecundatia si are loc tocmai pentru a pastra cantitatea de material genetic constanta in descendent& {23 cromosomi materni + 23 cromosomi paterni = 46 cromosomi) (fig. 35). Are 2 etape mari © Etapa reductionala (fig. 33): = Profaza! = Metazal " Anafaza | = Telofaza! © Etapa equationald (fig. 34): = Profaza Il "= Metafaza It = Anafaza Il = Telofaza ll in meiozi intri cromosomi bicromatidici (46 cromosomi). Etapa reductionala se finalizeaza cu obtinerea a 23 cromosomi bicromatidici. Profaza I: — Este mai lungé decat profaza mitozei — in plus fat de evenimentele din profaza metafazei are loc gruparea cromosom omologi, paterni si materni, in tetrade formand 23 de perechi de cromosomi. 311Page — In aceasté etapa are loc si crossing - over-ul (schimbul reciproc de gene intre cromozomii omologi) Metafaza I: — Tetradele se dispun la mijlocul celulei formand placa metafazic’ Anafaza I: — Are loc separarea cromosomilor omologi i migrarea lor spre polii celulei. — Migreazé cromosomi intregi, bicromatidici, 23 spre un pol si 23 spre celdialt pol Telofaza I: — Cromosomii bicromatidici ajung la polii celulei — Are loc separarea celorlalte componente celulare si individualizarea celor dou celule nou formate Dupa etapa reductionalé urmeaz& o scurt& interfaz8, in care nu se mai dubleaz materialul genetic. Etapa equationalé se desfasoard ca 0 mitoz obisnuit8, singura diferent fiind aceea c& se obtin 23 cromosomi monocromatidici in loc de 46. Celulele rezultate in urma diviziunii sunt ovulele, respectiv spermatozoizii. Ovulele contin toate 22 + X cromosomi, iar spermatozoizii contin 22+X sau 22+Y cromosomi. Materialul genetic, in afara de a se transmite (prin replicare) la descendenti, are rolul de a controla activitatea celulei prin sintez’ proteics. 33 wteza proteinelor (fig. 36) are loc in 2 etape mar M Transcriptia BF Translatia Transcriptia (fig. 37) are loc in nucleu si const in copierea informatiel din ADN, pe baz de complementaritate, in ARN-ul mesager. Acesta, dup’ maturare, pardseste nucleul si ajunge in citoplasmé, la nivelul ribozomilor. Pentru a se forma proteine este nevoie de aminoacizi, care se leaga intre ei prin legaturi peptidice. Translatia (fig. 38) const in exprimarea informatiei din ARN-ul mesager. Astfel 3 nucleotide din ARN (ADN) formeaza un codon. Un codon codific’ un anumit aminoacid. in citoplasma exist ARN de transport care contine 3 nucleotide complementare cu un anumit codon din ARN mesager. ARN de transport leag’ specific un aminoacid si-1 transports la nivelul ribozomilor, unde se fixeazi de secventa complementari de ARN measager. Urmatorul ARN de transport se va prinde in continuarea primului si intre aminoacizii transportati se vor forma legaturi peptidice, dup’ care ARN de transport se desprinde. Procesul se repeté pand ce se termind catena de ARN mesager. La sférsit rezult8 un lant peptidic care se va impacheta intr-un anumit fel formand o protein’. Proteinele sunt sintetizate in functie de necesarul celulei si in permanent are loc un control al sintezei prin diverse mecanisme chimice. 321P age bon Figura 25. Structura deoxiribonucleotidei a Figura 26. Structura dublu helix a ADN-ului Figura 27. Structura cromosomului bicromatidic 331Page Figura 30 Metafaza 341Page Figura 32 Telofaza Figura 33 Etapa reductionala: profaza |, Figura 34 Etapa equationald metafaza |, anafaza |, telofaza | 351Page Figura 37 Transcr Figura 38 Transcriptia si translatia 371Page CURS 4. TESUTURILE - Sunt alcétuite din celule care au aproximativ aceeasi forma si indeplinesc aceeasi functie. - Exist 4 tipuri fundamentale de tesuturi 4.1 Epitelial 4.2 Conjunctiv 4.3 Muscular 4.4 Nervos 4.1 Tesutul epitelial - Este format din celule strdns unite intre ele prin substanta fundamentala, - Celulele sunt dispuse pe o membrana bazala - Tesutul este nevascularizat, hranirea se face prin difuzie, pe baza tesutului conjunctiv lax situat sub membrana bazal8. - Tesuturile epiteliale formeazé cu tesutul conjunctiv o unitate functionals - Dupi rolul pe care-|indeplinesc in organism, epitel 1. Epitelii de acoperire: a. Unistratificate: i. Pavimentos: pleur8, periard, peritoneu, endoteliul vaselor sanguine si limfatice (fig. 39) ji, Cubic: tubul contort distal al nefronului (fig. 40) iii, Columnar (prismatic) > Cucili: trompele uterine (fig. 41) > Cu microvili: epiteliul tubului digestiv de la stomac la rect (fig. 42) b. Pseudounistratificate: este un epiteliu unistratificat, la care nucleii celulelor sunt situati la nivele diferite si creeaz’ efectul de pluristratificat: mucoasa traheei si a bronhiilor principale (fig. 43) c. Pluristratificate: se clasifica in: i. Pavimentos: > Cheratinizat: epiderma > Necheratinizat: mucoasa__bucalé, faringiand, vaginald (fig. 44) ii, Cubic: canalele mari de secretie ale glandelor salivare, mamare, sudoripare (fig. 45) 381Page ili, Prismatic: canalele mari de secretie ale unor glande salivare, uretra penian& d. De tranzitie (uroteliu): este un epiteliu de acoperire la care numéarul de straturi variaza: vezica urinara, cdile urinare. Atunci cand vezica urinara este plind numérul de straturi scade, iar cand este goal, numérul de straturi creste (fig. 46). 2. Epitelii glandulare: intra in alcdtuirea glandelor, aldturi de jesut conjunctiv, vase de sange si nervi Glandele sunt de 3 tipuri mari * Glande exocrine: isi varsi produsul de secretie printr-un canal Prezinté: © Oportiune secretorie (adenomer) © Un canal de secretie (duct) Dupé forma partii secretorii pot fi © Tubuloase © Acinoase Tipuri morfologice de glande exocrine (fig. 47) = Simple ‘© Tubulare: glandele Liberkuhn din mucoasa intestinal’ © Acinoase: glandele sebacee = Compuse: ‘© Tubulare: glandele Brunner din duoden © Acinoase: glandele mamare © Tubulo-acinoase: glandele salivare Dupa mecanismul de excretie, glandele pot fi (fig. 48): - Merocrine: produsul de secretie este eliminat fara distrugerea celulelor secretoare: pancreasul exocrin = Holoci produsul de secretie se elimin& prin distrugerea completa a celulei secretoare: glandele sebacee - Apocrine: produsul de secretie se elimind prin distrugerea polului apical al celulei: glandele mamare + Glandele endocrine: elimina produsul de secretie direct in snge. Dupa structur§, pot fi © Foliculare (tiroida) © Sub forma de cordoane: pancreasul endocrin 391Page © Glandele mixte: prezinté si parte endocrina si parte exocrina pancreasul, ovarul, testiculul 4, Epiteliile senzoriale: sunt formate din celule specializate pentru captarea stimulilor si transformarea lor in impuls nervos, transmis mai departe prin dendritele neuronilor cu care vin in contact: celulele senzoriale auditive, vestibulare, gustative 4.2 Tesutul conjunctiv - Este aledtuit din: = Substanté fundamentala * Celule conjunctive re: elastice, de colagen, de reticuling Dupa tipul de substanta fundamental8, se disting 4 tipuri principale de tesut conjuncti 1) Tesutul conjunctiv moale: substanta fundamental8 are o consistent moale, a. Tesutul conjunctiv lax: celulele, substanta fundamentala si fibrele se gasesc aproximativ in cantitate egal. Tesutul conjunctiv lax insoteste epiteliile, b. Tesutul conjunctiv fibros: predomina fibrele elestice si de colagen: fascii, aponevroze, tendoane (fig. 49 si 50) c. Tesutul conjunetiv reticular (fig. 51): predomina fibrele de reticulina si reticulocitele. Jesutul alc&tuieste matricea (cu aspect de retea) a organelor hematopoietice (care produc elementele figurate) si limfopoietice (care produc limfocitele): splini, miduva rosie hematogeni. d. Tesutul conjunctiv adipos (fig. 52): predomin’ adipocitele (celule care depoziteaza lipide): in jurul rinichilor, suprarenalelor, in hipoderm e. Tesutul conjunctiv elastic (fig. 53): predomin fibrele elastice: tunica interna a arterelor 2) Tesutul conjunctiv semidur (cartilaginos) - Substanta fundamental: condrina (de natur’ proteic8) impregnaté cu saruri de calciu sisodiu - Fibre de colagen si elastice - Celule cartilaginoase: = Condroblaste (celule tinere) = Condrocite (celule adulte) care se gisesc in cavitdti condroplaste - Este avascularizat, hrénirea se face prin difuzie pe baza pericondrului, membrana ce Inconjoara cartilajul = Se clasificd in 3 categorii “& Hialin (substanta fundamentalé are aspect sticlos): capetele articulare ale oaselor, laringe, trahee, cartilaje costale (fig. 54) numite 40|Page 3) Elastic (predomina fibrele elastice): epiglot8, pavilionul urechii, aripile nasului (fig. 55) “% Fibros: predomind fibrele de colagen: discurile intervertebrale, simfiza pubiand (fig. 56) Tesutul conjunctiv dur (osos) Substanta fundamentald: oseina (protei Fibre de colagen Celule: osteoblaste (celulele tinere), osteocite (celulele mature prezente in osteoplaste) si osteoclaste (celule cu echipament enzimatic bogat ce intervin in remanierea osoasa) Tesutul osos se clasificd in doua categorii mari: “ Compact: este format din unitati morfologice numite osteoane sau sisteme Havers. Sistemele havers sunt alcatuite ca in fig. 57. Ex. diafiza oaselor lungi, lama extern’ a oaselor late si scurte Spongios: este format din trabecule, care delimiteaz8 areole cu maduva rosie hematogen’. Trabeculele sunt formate din straturi de lamele osoase care nu formeazad osteoane. Ex. interiorul epifizelor oaselor lungi si lama intern’ a oaselor late si scurte. ’3) impreganta cu saruri de calciu si fosfor 4.3 Tesutul muscular intr in alc&tuirea muschil prezint& proteine contractile (actina si miozina) implicate in contractia muscular’ si grupate in organite specifice acestui tesut: miofibrile Se clasificd in r Tesutul muscular striat: © Scheletic © Cardiac Jesutul muscular neted: © Visceral o Mul itar Tesutul muscular striat de tip scheletic - Este prezent in muschii scheletici - Este format din fibre plurinucleate (fig. 58) - Reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat sub forma de tuburi T si este implicat in transportul ionilor de Ca. - Viteza de contractie este mare - Durata contractiei este micd - Structura miofibrilei (fig. 59, 60 si 61): A1IPage ©. Disc clar (izotrop) = Central: membrana Z, care strabate transversal toaté fibra Miofilamente de actin8, subtiri itunecat (anizotrop) = Capetele miofilamentelor de actin’ = Miofilamentele de miozin’, groase, dispuse central = Banda H (stria Hensen), localizata central este mai dechisa la culoare si reprezint& zona formata doar din din miofilamente de miozina = Unitatea functionals a miofibrilei este sarcomerul. Acesta reprezinté portiunea cuprinsd intre 2 membrane Z succesive. - In timpul contractiei, miofilamentele de miozina se cupleaza cu cele de actin’, in prezenta ionilor de calciu, determinand scurtarea sarcomerelor si apropierea membranelor Z Tesutul muscular striat de tip cardiac (fig. 62) Intr’ in alc3tuirea miocardului Fibrele sunt unicelulare ite in sarcomere Miofibrilele sunt orga Fibrele comunicd intre ele prin intermediul striilor scalariforme (discurilor intercalare) iteza de contractie este medie Durata contractiei este medie Muschiul inimii se contract independent de informatiile venite de la nivelul sistemului nervos, proprietate numit’ automatism cardiac si se datoreaza existentei unui tesut excito-conductor nodal format din fibre musculare cardiace modificate Tesutul muscular neted Este format din fibre unicelulare ‘Au aspect fusiform Miofibrilele nu sunt organizate in sarcomere A Viteza de contractie este mi Durata contractiei este mare Este de doua tipuri: ©. Visceral (fig. 63): prezent in organele viscerale (tub digestiv, vezica urinar’, caile respiratoril, tunica medie a vaselor sanguine). O fibra nervoasa inerveaz’ mai multe fibre musculare © Multiunitar: muschiul erector al firului de par, fibrele circulare si radiare ale irisului, mugchiul ciliar. Fiecare fibr muscular este inervaté de cate o fibri nervoas’ 421Page 4.4 Tesutul nervos (fig. 64) - Este alcatuit din: © Celule nervoase (neuron) © Celule de sustinere (nevroglii, celule gliale) Neuronul o& Alcatuire (fig. 65): © Corp celular: * Neurilema = Neuroplasma + Neurofibrile = Corpiitigroizi (corpusculii Nissl) - mase dense de reticul endoplasmatic rugos = Organite nespeci pseste centrozomul (neuronul nu se divide) © Prelungiri nervoase: = Dendrite (dendros — copac): prelungiri multiple, care conduc e impulsul nervos aferent, centriped, celuliped (dinspre exterior spre corpu celular) + Axon: prelungire unicd, care conduce impulsul nervos eferent, celulifug, centrifug. Prezint’ 0 axolema (membrana) si axoplasma, in care se gasesc numeroase mitocondrii. Axonul se termind cu butoni terminali, in care existé vezicule cu mediatori chimici, cu rol in transmiterea impulsului nervos.Axonul poate fi acoperit de 3 teci: * Teaca de mielind: este situatd peste axolemé si are 0 structurd discontinua. Are rol trofic si de apirare a axonului + Teaca Schwann: este format din celule gliale Schwann si produce teaca de mielin’. Teaca aceasta este, deasemenea, discontinud, spatiile rimase neacoperite de ea se numesc strangulatii (noduri) Ranvier. * Teaca Henle este o teaci continua cu rol de izolare a fibrei nervoase (axonului) Clasificarea neuronil 1, Dupé functie: "= Senzitivi (fac sinapsa cu receptorii) = Motori (transmit informatia spre efectori de la centrii nervosi) + Senzoriali (joacd rol de celule receptoare: celulele cu con si bastonas din retina) 431Page "= Secretori (produc hormoni, neuronii din hipotalamus) 2. Dupa numarul de prelungi a. Unipolari: prezint& doar axon (celulele cu con si bastonas din retina) b. Pseudounipolari: prezinta si axon si dendrite, care se unesc in dreptul corpului celular si creeaz impresia de unipolar (neuronii din ganglionii spinali) ©. Bipolari: prezintd un axon si o dendrité (celulele bipolare din mucoasa olfactiva) d. Multipolari: neuronii piramidali din scoarta cerebral . Dupa forma celulelor: i. Sferici ii. Piramidali Piriformi iv, Stelatietc. Celulele gliale - Sunt de 10 ori mai numeroase decat neuronii - Aurol trofic si de sustinere a neuronilor Sinapsa - Reprezintd legtura dintre: © Doineuroni © Unneuron sio celulé receptoare © Unneuron sio celuld efectoare (muscular sau glandular’) ~ Aledtuirea sinapselor chimice (fig. 66): © Componenté presinaptic’: butonul terminal al neuronului presinaptic © Fanta sinaptica (spatiul sinaptic): 200 A (angstromi, 1 A = 107m): contine proteine cu rol in conducerea mediatorilor chimici © Componenta postsinapticd: membrana neuronului post-sinaptic care contine receptori pentru mediatorii chimici ~ Clasificarea sinapselor: ‘© Dup& componentele pre- si postsinaptic’ + Neuro- neuronale: * Axo-axonice (intre axonul neuronului presinaptic si axonul neuronului postsinaptic) * Axo-dendritice (Intre axonul neuronului presinaptic si dendrita neuronului postsinaptic) © Axo-somatice (Intre axonul neuronului presinaptic si corpul celular al neuronului postsinaptic) * Neuro —musculare: intre neuron si o fibrd musculard (plac motorie) 44|Page Adrenergice (mediatorii sunt adrenalina si noradrenalina) Colinergice (mediatorul este acetil- colina) b. Electrice: foarte rare in organismul uman © Dupé efect: a. Excitatorii: impulsul se transmite mai departe b. Inhibitorii: impulsul nu se mai transmite mai departe Figura 39 Tesut epitelial de acoperire pavimentos simplu - endoteliul vaselor sang Figura 40. Tesut epitelial de acoperire cubic simplu — tubul contort distal al nefronului 45\Page Figura 42 Tesut epitelial de acoperire prismatic simplu cu microvili 461Page 47|Page Figura 45. Tesut epiteli de acoperire pluristratificat cubic Figura 46 Tesut epitelial de acoperire de tranzitie 481Page tebola compass Bh scinonsd compress Figura 47. Tipuri morfologice de glande exocrine i Figura 48. Tipuri de glande exocrine dupa mecanismul excretiei 49|Page Mh eatice 1, de olan Figura 50 Tendon - tesut conjunctiv moale fibros S0IPage fide rticntina Figura 51 Tesut conjunctiv moale reticular Figura 52 Tesutul conjunctiv adipos S1lPage ‘unisa intern a vase sangine « Figura 54 Tesut cartilaginos hialin S21Page Figura 55 Tesut cartilaginos elastic Figura 56 Tesut cartilaginos fibros S31Page Figura 57. Tesutul conjunctiv dur (osos) {esut mascularstriat de tip scheletic Figura 58 Fibre musculare striate S4|Page Figura 59 Structura fibrei musculare striate de tip scheletic Figura 60 Fibra musculara striatd de tip scheletic 55IPage Figura 62 Fibra musculard cardiac 561Page nasog Figura 64. Tesutul nervos; a. Neuronul b. Nevrogli qi STIPage ‘miclina igura 65 Structura neuronul Figura 66. Sinapsa chimic& SBIPage CURS 5. SANGELE 5.1 Componentele sanguine 5.1.1 Elementele figurate 5.1.2 Plasma 5.2 Grupele sanguine si Rh-ul ‘Sngele, limfa si lichidul interstitial formeazs mediul intern al organismului. Definitie. Sdngele este un lichid de culoare rosie, cu miros specific, gust usor sérat si un pH usor alcalin (7,35). Cantitatea de singe din corpul uman reprezint cam 8% din greutatea corpului. Cantitatea de sdnge rimane constant’ in stiri fiziologice, organismul avand mecanisme speciale de reglare. in unele stari patologice: anemii, hemoragii, cantitatea de sange scade, jar in altele creste: hipertiroidism, leucemie. Elementele sanguine se distrug si se refac neincetat in decursul vieti. Ele se formeaz’ ‘in organe speciale numite organe hematopoietice. Ramura medical ce se ocupé cu studiul sangelui se numeste hematologi 5.1 Componentele sanguine Sangele este un tesut format din elemente figurate si o substanté fundamentalé numita plasma sanguin’, in care elementele figurate sunt libere; de aceea sangele este considerat un tesut mobil (fig. 67). 5.1.1 Elementele figurate Volumul elementelor figurate reprezinta 42-45% din volumul total sanguin. Elementele figurate se impart in 3 categorii mari: 1. eritrocite 2. leucocite 3. trombocite 1. Eritrocitele (fig. 68) Sunt celule diferentiate pentru a transporta oxigenul de la plémani la tesuturi si dioxidul de carbon de la acestea la plimani. Ele se formeaza in organe speciale numite organe hematopoietice, trecénd prin mai multe stadii, care, impreuna, alc3tuiesc seria eritrocitard, al c&rui stadiu final este globulul rosu din séngele circulant. Primul stadiu este proeritroblastul (celuld mare, nucleat). Acesta evolueaza si di alte forme celulare, care se caracterizeaz’ prin micsorarea nucleului. Stadiul final fiind eritrocitul, care este globulul rosu matur, anucleat. Acesta se mai numeste si hematie. Eritrocitul este o celula foarte diferentiata, care a pierdut capacitatea de diviziune. El se formeazé doar prin transformarea elementelor din seria eritrocitars. Are un aspect caracteristic. Din fat are aspect circular cu diametru de ~7um, iar din profil are aspect de disc biconcav. Aceastd forma asigura un maxim de suprafata la minim de 591Page