Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sub redacţia
Autori
EDITURA JWICALĂ
JiUCrREŞTI
PREFAŢĂ
INTRODUCERE ŞI ISTORIC
r
substanţelor biologice active şi al produselor de descom-
puriere.
DEFINIŢIE, DIVIZIUNE
1. CURENTUL GALVANIC
' ' '
Redresoare electronice
sînt lămpile (tuburile) cu
placă filament, adică tu-
burile cu 2 electrozi (dio-
de, duble diode, keno-
troane).
Redresarea electronică
ne interesează în mod deo-
sebit, deoarece la ora ac-
tuală este cea mai f r e c -
vent utilizată în construc-
ţia aparatelor de electro-
terapie. Ea corespunde tu-
turor cerinţelor tehnice şi
medicale, în limitele ten-
siunilor şi intensităţilor
necesare aplicării curentu-
lui electric asupra orga-
nismului.
Tubul electronic (fig. 5) este compus dintr-un balon de
sticlă, în care s-a făcut vid şi în care există un anod (o. placă)
şi. un catod (un filament), în formă de spirală. Filamentul este
legat separat de o sursă electrică de joasă tensiune de cîţiva
volţi. Pe de altă parte, filamentul şi placa au legături cu o
sursă de curent electric continuu.
Principiul de funcţionare al tuburilor electronice constă
în faptul că lampa permite deplasarea electronilor între cei
d o i electrozi numai într-un singur sens, totdeauna numai
dinspre filament spre placă.
Orice metal încălzit emite electroni, numărul acestora fiind di-
rect proporţional cu temperatura şi invers proporţional cu presiunea
mediului înconjurător, care se exercită asupra metalului. In cazul
tubului electronic, filamentul este acela care este încălzit şi care de-
gajă electroni ce plutesc în jurul lui. Atîta timp cît nu există nici o
diferenţă de potenţial între filament şi placă, aceşti electroni nu se
deplasează. Legînd filamentul cu polul negativ, iar placa cu polul
pozitiv al unei surse de curent electric continuu constatăm o diferenţă
de potenţial între placă şi filament. Ea va face ca electronii care au
fost eliberaţi de filament să străbată cu uşurinţă vidul din tub şi să
ajungă la placă, fiind atraşi de aceasta prin încărcarea ei pozitivă.
Această migrare de electroni între catod şi anod dă naştere la un
curent electric continuu.
încercînd să inversăm polii v o m constata că nu se mai produce
acelaşi fenomen. Electronii (—) din jurul filamentului nu vor fi atraşi
de placă, care este tot negativă, iar placa nu este în stare să libe-
reze electroni nefiind încălzită, deci nu apare o degajare şi deplasare
de electroni.
Dacă în Joc de baterii cu curent continuu v o m racorda dioda la
•o sursă de curent alternativ, atunci cele 2 faze descrise mai sus se
succed în m o d ritmic. Cu-
rentul alternativ îşi schim-
bă sensul de 50 de ori/sec.,
deci filamentul şi placa
vor deveni alternativ p o -
zitiv şi negativ lot de a-
tîtea ori. Această alter-
nanţă va face ca electronii
să se îndrepte spre placă
în m o d întrerupt numai în
momentul cînd este dată
situaţia care permite tre-
cerea electronilor.
O astfel de redre-
sare cu o diodă simplă
(fig. 6) oferă o redre-
sare de 50 semiperioa-
de. Semiperioadele n e -
gative nu se redresează
(fig. 7).
_ Folosind 2 diode vom obţine redresarea ambelor semipe-
rioade, deci o redresare de 100 impulsuri, iumătate sinu-
soidale.
Redresorul cu oxid de cupru (fig. 9). Întregul dispozitiv constă
0 gerie de r o n d e l e de c u p r u şi p l u m b între care există un strat
htire de o x i d de cupru. La părţile e x t e r i o a r e ale r o n d e l e l o r există 2
S dele d e a l a m ă traversate de un ş u r u b transversal izolat, cu a j u t o -
r o ? c £ruia s e strîng toate rondelele.
42
completa mai ales cu modificări senzitive, care apar în reţeaua
bogată a plexurilor nervoase cu care este dotată pielea.
Modificările de la nivelul interstiţiilor aduc şi ele apor-
tul lor pentru completarea tabloului. în tegument au loc
reacţii vasomotoare, caracterizate printre) v as o c ons t r i c ţ ie—ci (•
'scurtă durată, urmata de o yasodilataţie şi o ~ hipererntgi;;ac-
tivă, manifestată prin piele .j:nşie-roză, calda7~măî accentuată
"la catod. Ea persistă cîteva ore, interesînd, atît vasele super-
ficiale, cît şi pe cele profunde. Vasodilataţia determină o acti-
vare a circulaţiei, avînd un rol trofic pentru ţesuturi.
Dacă procedura a fost generală, sub forma băilor 4-celu-
lare sau mai ales a băii Stanger, se va produce o vasodila-
taţie generalizată, care duce la o scădere a tensiunii arteriale.
Receptorii senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea
curentului electric continuu o senzaţie de furnicătură, care
creşte proporţional cu intensitatea curentului, transformîndu-se
în înţepătură fină, apoi chiar în senzaţie de arsură, iar dacă
mai creştem intensitatea apare senzaţia de durere.
După mai multe şedinţe se constată o modificare în sensul
creşterii pragului sensibilităţii tactile şi dureroase. Efectul
acesta analgezic ..Ci: se produce este mai accentuat la jjoIuT-*
pozitiv, realizînd o hipoestezie sau uneori chiar ^ a n e s t e z i e
qeIIscuEtă-.dura.tă. Fenomenul are la bază modificarea excitabi-
lităţii neuromusculare, care se numeşte electrotonus, pu.tînd să
îmbrace aspectul de anelectrotonus sau catelectrotonus, în ra-
port cu polul la nivelul căruia ia naştere.
Curentul de intensitate mare provoacă arsuri. Acestea pre-
zintă caractere diferite, în funcţie de caracterul substanţei chi-
mice care se formează la cei doi poli. La negativ apare o arsură
mare, cenuşie închisă, suplă, determinată de prezenţa hidroxi-
dului de sodiu (NaOH), iar la polul pozitiv o arsură de culoare
brană închisă, provocată de acidul clorhidric (C1H).
^^iştornin nervos. reacţionează__puternic la acţiunea cu-
rentului elec±cic_-tJnii autori pretind că efectele asupra siste-
mului nervos central depind de sensul de circulaţie a curen-
tului în corp. Curenţii descendenţi, _în care polul pozitiv este
aplicat la cap şi ceT~negatîv la picioare, au efect sedativ. iar
cei ascendenţi cu polaritate inversă au efecte stimulante, de
excitare.
Sisţemul_ji&uxQvegeta.tiv reacţionează în mod inconstant
la apîîcixeăcurenUÎIui în funcţie de polaritate, de locul de apli-
care, de predominanţa tonusului vagal sau simpatic al b o l -
navului.
Zona gulerului Scerbac (în regiunea cefei şi regiunea dor-
sală superioară) este regiunea electivă pentru influenţarea
sistemultH-jiervos vegetativ.
iffitpyŢi'l rnv^Hjj^ Şi nervii motori reacţionează împreună
la excitaţiile curentului electric: — —^
•Pentru excitaţia rnotoare avem nevoie de curent continuu
întrerupt. Forma pantei de creştere sau descreştere determină
efecte diferite asupra musculaturii striate sau netede. Cu cît
panta de ascensiune a intensităţii este mai lentă, deci de durată
mai lungă, cu atît muşchiul sănătos nu va reacţiona prin con-
tracţii ; în schimb, o creştere bruscă a intensităţii, ca şi o scă-
dere bruscă a ei, determină o contracţie musculară promptă.
Toleranţa la intensităţile mari depinde de panta de ascen-
siune a curentului. La o pantă de ascensiune lentă ajungem
să administrăm doze mari de curent, ţinînd seama de faptul
că administrarea curentului sub această formă determină „ a c o -
modarea" la intensităţi crescute, fără ca să apară contracţia
musculară.
în schimb, la creşteri şi descreşteri instantanee, cum este
la impulsele rectangulare, v o m obţine contracţii musculare
chiar la intensităţi mici.
3. Organele de simţ reacţionează specific faţă de curentul
electric. Reacţiile vizuale (fosfenele sau senzaţii luminoase) pot
să aibă forma de puncte, bastonaşe, cercuri de culoare gal-
benă sau alte culori. Reacţiile auditive de obicei nu apar nici
la intensităţi mari. Dacă apar se manifestă ca fluerături, şueră-
turi, sunete de diferite tonalităţi. Reacţia labirintică este ame-
ţeala, iar reacţia gustativă este aceea de gust metalic astrin-
gent, înţepător.
4. ^^ajWţuJ^_cardÂova^ular. Am amintit că la locul de
aplicare a' electrodului apare o vasodilataţie. în baia electrică
generală apar efecte de vasodilataţie generală asemănătoare
celor din hidroterapie. Sîngele fiind un bun conducător de elec-
tricitate în corp, cantitatea cea mai mare de curent va străbate
corpul tocmai de-a lungul vaselor.
5. Tubuldigestiv. Experienţele făcute arată o creştere a
secreţiei gasîrîce^ă^âplicarea curentului electric.
Tehnica de aplicare a curentului galvanic. în tehnica de
aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie să avem în
vedere : 1) bolnavul şi regiunea de tratat ; 2) aplicarea elec-
trozilor şi legătura cu sursa ; 3) manevrarea aparatului.
1. Bolnavul va sta în poziţia cea mai relaxată şi mai c o -
modă posibil, de obicei culcat pe o canapea de lemn, cu o
saltea de cauciuc îmbrăcată cu cearceaf curat. Folosim această
poziţie ori de cîte ori ne va permite situaţia, chiar şi atunci
cînd facem ionizări pe suprafeţe mici.
^ H = j j £ n t r u băile parţiale, bolnavul va sta pe un scaun special
de lemn, izolat electric de duşumea printr-o platformă de lemn.
Pentru baia electrică generală, bolnavul este culcat în vană
specială. Pentru procedurile parţiale cu electrozi ficşi din plumb
sau zinc este necesar ca bolnavul să descopere părţile pe care
se vor aplica electrozii. Trebuie evitat contactul direct care ar
putea să aibă loc între anumite părţi ale corpului şi calorifere,
robinete de apă sau alte conducte care au legătură cu pă-
mîntul, pentru ca să nu dea posibilitate apariţiei unei scurt-
circuitări.
bolnavilor care fac pentru prima dată tratament electric li
se va explica de asistenţi că procedura nu este periculoasă.
După aplicarea electrozilor acoperim bolnavul cu un cear-
ceaf sau la nevoie cu o pătură.
în tot timpul tratamentului, bolnavul va fi supravegheat
şi întrebat de efectele subiective ale procedurii.
După procedură, tegumentul hiperemiat al bolnavului se
va şterge cu un prosop curat, apoi se va pudra cu talc.
2. Electrozii vor fi aplicaţi totdeauna, fie numai prin in-
termediul unui strat hidrofil îmbibat cu apă, despre care s-a
vorbit (tifon, pînză, flanelă, frotir de 1—1,5 cm grosime sau
de preferinţă burete gros de 2 cm), fie prin intermediul apei
în cazul băilor electrice. Preferăm buretele de cauciuc poros,
deoarece se adaptează mult mai bine pe neregularităţile te-
gumentului şi este mult mai igienic, putîndu-se spăla cu Jişu-
nnţă^ — c W&J^b ste ^y^if^ lUi l
Nu se va aplica niciodată electrodul de metal sau..de căr-
bune direct pe tegument sau mucoase :
a) Electrozii solizi, confecţionaţi din foaie de plumb, trebuie
să fie foarte bine neteziţi, ca să nu prezinte neregularităţi pe
suprafeţele lor, să nu aibă fisuri pe margini la locul în care se
aplică clema şi să nu aibă nici un colţ ascuţit. Pentru a re-
media aceste inconveniente se taie cu foarfeea marginea an-
fractuoasă (cu fisuri) a electrodului iar suprafaţa se netezeşte
cu ruloul metalic pe o masă netedă.
Mărimea electrozilor se va alege în funcţie de regiunea pe
care se aplică şi de efectele de polaritate pe care le urmărim
(.pozitive sau negative).
Există electrozi utilizaţi numai în cazuri speciale pentru
anumite aplicaţii, ca pentru ochi (fig. 22), urechi, hemifată
(Bergonier) (fig. 23). ceafă şi dorsal superior (Scerbac), tălpi.,
palme, i*estul fiind foi dreptunghiulare de dimensiuni diferite,
de la 50 cm 2 la circa 600 cm'-'. V o m alege forma şi dimensiunea,
în funcţie de locul unde se vor aplica.
La o galvanizare putem să aplicăm 2 electrozi egali sau
unul mai mare şi altul mai mic.
Este important acest lucru, deoarece
între electrozi egali puşi faţă în faţă,
transversal pe o regiune oarecare
a corpului (trunchi, coapsă etc.),
apare un cîmp de acţiune electro-
2. CURENŢII CU IMPULSURI
un unghi mai mare sau mai mic fată de orizontală. Un fapt important
e n t r u terapeutică este tocmai înlocuirea frontului anterior cu o curbă
c o n v e x ă de f o r m ă specială, care corespunde cu o funcţie matematică
e 3 { ponenţială, motiv pentru care şi impulsul a primit denumirea de
exponenţial.
Vitezar de creştere a intensităţii se exprimă prin constanta de timp,
(RC), care este produsul dintre rezistenţa (R) şi capacitatea (c) a circui-
tului generator de impulsuri. Cu cît constanta de timp este mai mare,
cu atît viteza de creştere va fi mai mică, deci unghiul dintre frontul
anterior şi linia izoelectrică va fi mai mică.
f
pulsului sau a pauzelor,
de cele două frecvenţe
e şi cele 6 f o r m e de
dirent diadinamic.
1 Majoritatea autori-
lor susţin că este vorba
de o., acţiune de acope-
rire a excitaţiei dure-
roase prin "stimuli "elec-
trici, de o blocare a
conductibilităţii, în spe-
cial a sistemului nervos
Vegetativ şi de o ische-
mie periferică^a terito-
riului tratat sau a re-
ceptorilor cu conducti-
bilitate micşorată (Din-
culescu).
Aceste efecte ar fi
date prin suprapunerea
unui curent continuu peste unul alternativ (deci un curent
cu impulsuri), care are o acţiune de creştere a pragului de
excitabilitate dureroasă. Ridicarea pragului de excitabilitate
dureroasă se constată în special la difazatul fix de 100 de i m -
pulsuri, 'monofazatul fix de 50 de impulsuri şi curentul alter-
nativ sinusoidal de 50 Hz.
Prin excitaţia tegumentului cu orice mecanism, deci şi
prin diadinamici se formează la acest nivel bistamină şi ace-
tilcolină,' care determină la rîndul lor efecte vasculare.
Curenţii diadinamici, în special cei cu frecvenţă de 50 i m -
pulsuri/sec. acţionează şi asupra musculaturii striate, provo-
cînd contracţirmusculare. Dacă se lucrează cu perioadă scurtă"
sau perioadă lungă se obţine o gimnastică electrică muscu-
Iară. urmată ulterior de o relaxare musculară şi un efect
antispastic.
Anelectrotonusul şi catelectrotonusul cunoscute de la cu-
rentul continuu sînt şi ele prezente, cu deosebirea că aici efec-
tul ana]gezic_revine p o l i ^ u i j i e g a t i v . ' ~~ "
— " T ' r i n .mecanismele amintite se obţin o înlăturare rapidă a
B. CTIU.XTS I.
ALTERNATIV
Generalităţi. Cu-
rentul alternativ este
un curent de induc-
ţie electromagnetică,
care îşi schimbă pe-
riodic semnul, inten-
sitatea lui variind în
permanenţă, trecînd
de la valori pozitive
la valori negative.
Fenomenul de in-
ducţie electromagnetică
este proprietatea pe care
o are un cimp mag-
netic sau electromagnetic de a genera prin influenţă un curent electric
într-un circuit închis (indus). Curentul electric apare în indus (circuitul
secundar) atunci cînd variem cîmpul electromagnetic din inductor (cir-
cuit primar). Fenomenul de inducţie electromagnetică poate să fie rea-
lizat în mai multe feluri :
1. prin deplasarea unui circuit într-un eîmp magnetic fix sau.
invers, prin mişcarea cîmpului magnetic faţă de un circuit (fig. 65) ;
2. prin apropierea şi îndepărtarea unui circuit închis faţă de cir-
cuitul primar, prin care trece un curent electric (inductor) (fig. 66);
3. prin variaţia intensităţii curentului în circuitul inductor ;
4. prin închiderea şi deschiderea circuitului în inductor ;
5. prin variaţia permeabilităţii mediului care influenţează cîmpul
electromagnetic.
1
Indicaţii terapeutice. D'arsonvalizarea constituie un excelent trata-
ment antialgic şi sedativ al sistemului nervos în baza efectelor ei fizio-
logice mai sus amintite.
Indicaţiile cele mai importante vor fi deci în domeniul tulburărilor
nervoase periferice dureroase sau stările de excitabilitate, iritabilitate.
Efectele secundare justifică utilizarea lor şi în alte cazuri.
Dependent de tehnica de aplicare v o m avea următoarele indicaţii :
1. Utilizarea electrozilor condensatori în aplicaţia sub f o r m ă de ne-
teziri : a) nevralgii superficiale (n. supraorbitar, occipital, intercostal,
cubital) ; b) hipoestezii şi parestezii cutanate (meralgia parestezică) ;
c) prurit anal, genital ; d) tulburări circulatoare periferice şi tulburări
trofice ale extremităţilor (degerături, boala Raynaud în faza incipientă,
acrocianoza) ; e) cicatrice mari şi dureroase postoperatorii.
2. Seînteieri cu electrozi de sticlă cu vid, pensulări : a) nevralgii
torpide ale nervilor mai profunzi (sciatic, plex brahial) ; b) migrene,
cauzalgia ; c) mialgii, artralgii reumatice în faza cronică ; d) ulceraţii
superficiale (ulcus crurale); e) adipozităţi l o -
calizate pe anumite regiuni, fibrozite, celulite ;
f) dureri periostale (epicondilite, stiloidite, tar-
salgii).
3. Duşuri, efluvii şi marele solenoid : a) n e -
vroze astenice, nevroze vegetative ; b) cefalee
rebelă, ameţeli, insomnii ; c) aterosclercză i n -
cipientă ; d) hipertensiune arterială, faza neu-
rogenă. ' . /
1
-din Europa să construiască aparate de unde scurte pe următoarele l u n -
g i m i de undă :
22,1238 m=13,65 MHz
11,062 m=27,12 MHz
7,32786 m—40,68 MHz.
Lungimea de undă este o constantă a fiecărui aparat în
parte, existînd trei modele de aparate în funcţie de lungimea
lor de undă.
Au fost multe controverse în legătură cu lungimea de undă, consi-
derîndu-se că efectele fiziologice ar fi diferite pentru undele scurte de
25 m sau acelea de 6 m. Majoritatea autorilor sînt de părere că aceste
diferenţe mici de lungimi de undă între 25 şi 6 m aproape că nu pot
să f i e luate în seamă şi nu se pot pune în evidenţă efecte fiziologice
diferite. Diferenţele apar între unde lungi (unde kilometrice), unde
medii (diatermie), unde scurte
(unde metrice) şi microunde
(unde centimetrice), atît în p r i -
vinţa construcţiei aparatelor, în
modul lor de aplicare, cît şi p r i -
vitor la efectele lor fiziologice.
C. FOTOTEKAPIA
|/
* ^alneofizioterapie
Există de asemenea şi obişnuinţă la ultraviolete. Obişnuinţa ridic.,
pragul de eritem sau reduce timpul de expunere (biodoza). Obişnuinţ,.
la iradieri cu ultraviolete cu lungime de undă mijlocie şi mare (so-
lare) este persistentă, pe cînd la cele scurte (lămpi cu mercur) n -
durează decît cîteva zile.
Mecanismul de producere a eritemului nu este încă cunoscut. Exist;
cîteva explicaţii bazate pe fapte de observaţie :
— există o vasodilataţie prin paralizie a vasomotorilor în rapor'
cu o hipotonie simpatică ;
— ultravioletele exercită o acţiune fotochimică asupra unui acid
aminat, histidina, care dă naştere histaminei (această teorie este in-
firmată de o serie de alte fapte) sau asupra altor substanţe proteice
care au efect vasodilatator ;
— în pielea iradiată cu ultraviolete cresc peroxizii lipidici, cart
ar avea un rol în apariţia eritemului actinic ;
— unii autori sînt de părere că ar exista două substanţe erite-
matogene care sînt lizate sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete : una
este o proteină, care îşi are sediul în corpii mucoşi Malpighi, fiind
eventual o nucleoproteină, alta legată probabil de steroli, care se
găseşte în stratul cornos.
Pigmetaţia melanică a pielii este un fenomen obişnuit care apare
după expunerea la soare, la ultraviolete artificiale infraroşii sau raze X.
Lumina activează pigmentaţia. Aceasta se observă în două con-
diţii : iradiaţie directă cu doze neeritematoase, care dă naştere unei
pigmentaţii rapide (2—4 zile), fără eritem şi pigmentaţie tardivă, după
eritemul actinic. Există o pigmentaţie fiziologică la om, care se observă
în regiunea genitală, a sinilor, în sarcină, precum şi o pigmentaţie pato-
logică în unele boli endocrine (boala Addison, boala Basedow). Razele
infraroşii pot să producă pigmentaţie numai în doze foarte puternice.
A p a r pigmentaţii şi după unele medicamente rubefiante sau revulsive.
Pigmentaţia este un proces pur chimic, cu mecanisme de produ-
cere complexe, care poate să fie total independent de acţiunea luminii.
Pigmentaţia melanică se datoreşte prezenţei în pielea omului a
unei substanţe, melanina. care se găseşte sub formă de granulaţii fine.
de culoare brună-închisă, cu compoziţie necunoscută precis, abun-
dentă în celulele bazale şi ramoase (melanoblaşti) ale epidermului şi
foarte rară în unele celule (melanofore) din derm.
Concepţiile actuale asupra formării pigmentului melanic au ca
ounct rie nlecare un acid aminat. tirozina, care se găseşte în mela-
noblaşti. Tirozina este oxidată de un ferment endocelular, tirozinaza,
în prezenţa unui catalizator metalic (un ferment cupric), rezultînd o
substanţă denumită D O F A (dioxifenilalanină). D O P A se oxidează la
rîndul ei sub acţiunea aceluiaşi ferment, tirozinaza, care acţionează
deci pe două trepte ale melanogenezei.
Prin oxidare, D O P A dă naştere unor substanţe intermediare, do-
pa chin onele. care se polimerizează sub influenţa catalizatorului cu-
pric şi formează melanina. Reacţia de oxidare a dioxifenilalaninei de
către tirozinază este inhibată în prezenţa unor substanţe reducătoare,
în special clacă există un exces de grupări SH libere în piele, ceea
ce împiedică deci formarea pigmentului meîanic. Deci, pentru ca pig-
mentaţia să aibă loc, este necesară acţiunea tirozinazei asupra tiro-
zinei (propigmentul melanic), apoi asupra D O P A , în prezenţa catali-
zatorului cupric şi inhibiţia puterii reducătoare antagoniste a grupă-
rilor SH (s.ilfhidi il) din piele.
In aceste procese complexe, lumina ar interveni, potrivit părerii
unor autori prin excitarea acţiunii tirozinazei pe treapta tirozina-
DOPA sau piin excitarea catalizei cuprice, precum şi pe a doua
treaptă, DOPA-substanţe intermediare-melanină, blocînd acţiunea an-
tagonistă a grupărilor SH şi blocînd cuprul catalizator.
Pigmentaţia pielii, provocată de iradiaţia solară sau artificială,
este un fenomen trecător. După un timp, pigmentul dispare din piele,
în special prin îndepărtarea lui o dată cu celulele descuamante ale
epidermului.
Rolul biologic al pigmentului. S-a crezut multă vreme că pig-
mentul melanic ar avea un rol protector asupra organismului faţă
de razele ultraviolete. S-a dovedit însă că rezistenţa pielii la ultra-
violete nu este în funcţie de cantitatea de pigment melanic. Ultimele
cercetări au stabilit că acest rol de protecţie a tegumentului faţă de
radiaţiile ultraviolete revine cheratozei. Pielea iradiată îngroaşă stra-
tul cornos de cheratinăţ paralel cu creşterea mai accentuată a părului.
S-a mai atribuit pigmentului melanic un rol biologic în regla-
rea căldurii transmise corpului de radiaţiile vizibile şi infraroşii, pig-
mentul melanic mobilizînd mai rapid mijloacele de apărare împotriva
căldurii, respectiv transpiraţia. Pigmentul melanic fixează energia ra-
diaţiilor solare neeritematoase între 310 şi 550 m u.
S-a mai atribuit pigmentului melanic rolul de factor excitant al
activităţii pielii şi de creştere a puterii antiinfecţioase a pielii faţă
de diferiţi microbi.
Toate aceste roluri ale pigmentului melanic nu sînt complet do-
vedite. Problema rolului biologic al pigmentului melanic nu este încă
cunoscută.
Acţiunea fiziologică a luminii. După studiul acţiuni luminii asu-
pra tegumentului, la nivelul căruia se petrec cele mai importante
procese fizicochimice, urmează efectele luminii asupra diferitelor apa-
rate, sisteme şi funcţiuni ale organismului.
Acţiunea luminii asupra proceselor de metabolism. Metabolismul
general al organismului este influenţat direct de îegimul de lumină.
Razele vizibile şi ultraviolete măresc procesele de oxidare din or-
ganism. în ansamblu se observă o modificare a consumului de oxi-
gen şi a eliminării de CO>. La doze moderate, la simpaticotonici.
metabolismul este scăzut, iar la vagotonici este crescut. Dacă se aso-
ciază infraroşiile şi ultravioletele, variaţiile metabolismului sînt mai
accentuate. Echilibrul acidobazic este de asemenea influenţat. După
iradieri cu ultraviolete se observă imediat o acidoză, urmată de o
fază prelungită de alcaloză. Aceste modificări ale echilibrului acido-
bazic sînt însoţite de modificări ale echilibrului hidric din ţesuturi,
în timpul acidozei se observă o hidremie marcată, iar în alcaloză,
invers, o trecere a apei din sînge în ţesuturi.
Metabolismul mineral este de asemenea influenţat de iradierile
cu ultraviolete atît în ce priveşte variaţiile cantitative ale compozi-
ţiei minerale a sîngelui şi ţesuturilor, cît şi eliminarea diferitelor ele-
mente minerale.
Calcemia şi fosfcremia cresc sub influenţa razelor ultraviolete,
mai ales în stăiile de hipocalcemie şi calcemie normală. în rahitism,
m care calcemia şi fosforemia sînt scăzute, iradierile cu ultiaviolete
fac ca valorile calciului şi fosforului în sînge să revină la normal.
In timpul iradierilor cu ultraviolete se observă o scădere a eliminării
calciului şi o absorbţie mai intensă a lui de către ţesuturi. Aceste
efecte observate în rahitism în urma curei cu ultraviolete sînt deter-
minate de p r o d u c e r e a sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete a v i t a m i -
nei D-j în e p i d e r m din ergosterol. ; Ergosterolul este o substanţă b i o -
logic inactivă, lipidică, neazotată. El este de origine vegetală. A fost
denumit p r o v i t a m i n a Da. S u b acţiunea radiaţiilor ultraviolete cu l u n -
gime de undă între 270 şi 310 m;t este t r a n s f o r m a t in vitamina Dj,
d e n u m i t ă şi v i t a m i n a DL> antirahitică.
Există mai m u l t e p r o v i t a m i n e D. P r o v i t a m i n a D,. sau 7 - d e h i d r o -
colesterolul c o r e s p u n d e vitaminei D c ă r e i a î i d ă naştere sub a c -
ţiunea radiaţiilor ultraviolete. Iradierea tegumentului cu raze ultra-
violete p r o v o a c ă m a i ales t r a n s f o r m a r e a p r o v i t a m i n e i D,: în vitamina
D«. Singura însă care are proprietăţi antirahitice este v i t a m i n a D 2
(calciferolul), care p r o v i n e din ergosterol. trecind printr-o serie de
etape i n t e r m e d i a r e : lumisteroL. protahisterol.. tahisterol şi, în s f i r -
şit. v i t a m i n a D 2 (calciferol). V i t a m i n e l e din grupul D au o acţiune
importantă asupra m e t a b o l i s m u l u i mineral f o s f o c a l c i c .
Metabolismul glucidelor este de asemenea influenţat de acţiunea
luminii. C u r b a glicemiei la sănătoşi şi diabetici scade în cursul e r i -
temului actinic, apoi creşte, fără să a j u n g ă însă Ja v a l o a r e a iniţială.
Scăderea glicemiei este p r o p o r ţ i o n a l a cu intensitatea iradierii. La d i a -
betici scade, paralel cu g l i c e m i a şi giicozuria. şi eliminarea c o r p i l o r
cetonici. Creşte de a s e m e n e a sub acţiunea luminii depunerea de g l i c o -
gen în ficat şi muşchi.
Metabolismul proteinelor suferă anumite modificări sub acţiunea
iradierilor m o d e r a t e . Se o b s e r v ă o creştere a eliminării urinare de
azot, f o s f o r şi sulf. La iradieri intensive, dimpotrivă, scade e l i m i n a -
rea azotului total. S u b acţiunea luminii se accentuează m e t a b o l i s m u l
proteinelor, se m o d i f i c ă funcţia de sinteza a ureei în ficat. Paralel
scade eliminarea de acid uric prin urină.
L a n g e n d o r f şi L o r e n z au observat la şoareci un adevărat „siress"
actinic sub influenţa iradierii cu ultraviolete, manifestat prin reacţii
histologiee ale suprarenalei, m o d i f i c ă r i u m o r a l e : v o l u m u l plasmatic,
lipidele, apa etc.
Acţiunea luminii asupra singeiu'i şi circulaţiei. Razele ultravio-
lete acţionează asupra singelui şi circulaţiei generale. Ele d e t e r m i n ă
m o d i f i c ă i i ale circulaţiei superficiale din tegument, p r e c u m şi m o d i -
ficări ale circulaţiei p r o f u n d e , însoţite de hipotensiune. A c e s t e m o -
dificări ale circulaţiei şi ale tensiunii arteriale sînt e x p l i c a t e de
unii prin acţiunea r e f l e x ă asupra simpaticului şi parasimpaticului. de
alţii prin scăderea cantităţii de adrenalină sub acţiunea ultraviolete-
lor. De asemenea, scădei ea tensiunii arteriale este pusă in legătură
cu f o r m a r e a substanţelor de tip histaminic in piele sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete.
în i lară de scăderea tensiunii arteriale s-a mai observat că. sub
acţiunea luminii, se accelerează pulsul şi creşte debitul inimii drepte
cu ! 0 ° „ în p e r i o a d a apariţiei eritemului.
Radiaţiile infraroşii acţionează circulaţia din tegument, direct prin
efectul căldurii pe care o p r o v o a c ă , p r e c u m şi circulaţia p r o f u n d ă
fapt e x p l i c a t p r i n t r - o serie de r e f l e x e n e u r o v e g e t a t i v e la distanţă pe
care le p r o d u c e căldura prin excitarea z o n e l o r simpatice p r o f u n d e
în afară de influenţa radiaţiilor luminoase asupra circulaţiei, ra-
diaţiile ultraviolete influenţează direct singele. acţionînd asupra dife-
ritelor c o m p o n e n t e ale acestuia.
Radiaţiile cu l u n g i m e de undă de 250 - 3 0 0 mu reduc h e m o g l o -
bina în m e t h e m o g l o b i n ă , a c c e l e r î n d disocierea c a r b o x i h e m o g l o b i n e i
Ultravioletele p r o v o a c ă h e m o l i z a in vitm
l u n g i m e d e nnits c . k
vocată chiar ţi hemoh'za in rivo sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
Este v o r b a de un p r o c e s de oxidare.
Coagularea este influenţată de ultraviolete d u p ă o perioadă de
latenţă de 5—10 ore, numai în caz de apariţie a eritemului. Creşte
n u m ă r u l t r o m b o c i t e l o r şi scade timpul de coagulare la cei cu tendinţă
la hemoragie.
Viteza de sedimentare este accelerată de lumină, mai ales la b o l -
navii tuberculoşi, şi încetinită în cazul menţinerii organismului la
întuneric.
G l o b u l e l e roşii şi valoarea g l o b u l a r ă nu suferă m o d i f i c ă r i cînd
sînt normale. In caz de anemie insă, radiaţiile ultraviolete sînt u r m a t e
de reveniri la n o r m a l a!e numărului de g l o b u l e roşii cu apariţia de
f o r m e tinere, care denotă o e x c i t a r e a funcţiei h e m a t o p o e t i c e . Dacă
însă o r g a n i s m u l este supus la iradieri ultraviolete zilnice şi intense,
n u m ă r u l eritrocitelor şi v a l o a r e a g l o b u l a r ă scad.
M o d i f i c ă r i l e sanguine o b s e r v a t e sînt puse pe seama stimulării o r -
g a n e l o r h e m a t o p o e t i c e de unele p r o d u s e care iau naştere sub acţiu-
n e a iradierilor ultraviolete şi care trec în circulaţie.
G l o b u l e l e albe se m o d i f i c ă de asemenea sub acţiunea iradierilor
cu ultraviolete. N u m ă r u l l e u c o c i t e l o r creşte în sîngele venos şi ca-
pilar, creşterea f i i n d m a x i m ă în p r i m e l e 30 de m i n u t e d u p ă iradiere
iar după 5—6 ore se revine la n o r m a l . F o r m u l a leucocitară se m o d i -
f i c ă în sensul unei p o l i n u c l e o z e , cu creşterea m o n o c i t e l o r şi e o z i n o -
filelor.
A s e m e n e a m o d i f i c ă r i ale g l o b u l e l o r roşii şi. albe au fost observate
d u p ă e x p u n e r i la soare mai ales la copii.
Acţiunea luminii asupra respiraţiei. Sub influenţa radiaţiilor ultra-
v i o l e t e cu l u n g i m e de u n d ă m i c ă (sub 320 mu.) se m o d i f i c ă s c h i m b u r i l e
gazoase, prin m ă r i r e a cantităţii de Oi> absorbit, care este şi m a i i m p o r -
tantă, dacă ultravioletele sînt însoţite şi de infraroşii. De asemenea,
mişcările respiratorii d e v i n mai rare şi mai p r o f u n d e .
T o a t e aceste m o d i f i c ă r i au l o c pe cale r e f l e x ă , p r i n excitarea
centrului respirator, r e f l e x e l e avînd ca punct de p l e c a r e m o d i f i c ă r i l e
de la nivelul pielii.
Acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra aparatului digestiv. Se-
creţia gastrică este influentatâ de radiaţiile ultraviolete în sensul creş-
terii acidităţii, mai ales la cei cu secreţie scăzută. A c e a s t ă i n f l u -
enţă a fost explicată prin histamina care ar lua naştere în piele sub
acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
S - a u m a i o b s e r v a t m o d i f i c ă r i ale funcţiilor glandelor salivare şi
ale pancreasului sub acţiunea eritemului ultraviolet.
Radiaţiile ultraviolete au de a s e m e n e a influenţă asupra f u n c -
ţiilor m o t o a r e ale stomacului şi intestinului, în sensul creşterii m o t i -
lităţii. Creşte de a s e m e n e a p o f t a de m î n c a r e .
Acţiunea luminii asupra sistemului neri-os şi glandelor cu sectv-
tie internă. L u m i n a influenţează în m a r e măsură sistemul n e u r o v e -
getativ. A c e s t fapt este dovedit de o serie de p r o b e care se m o d i -
f i c ă sub acţiunea luminii în general sau a radiaţiilor ultraviolete in
special.
Radiaţiile infraroşii aplicate în d o z e m o d e r a t e au o acţiune Ia
început excitantă asupra sistemului nervos, urmată de o fază de cal-
mare. de sedare prelungită, care poate să a j u n g ă chiar p î n ă la somn.
S u b acţiunea radiaţiilor infraroşii scade c r o n a x i a nervilor, iar c o n -
tractilitatea m u s c u l a r ă creşte Ia temnprahn'i
Radiaţiile vizibile influenţează de asemenea sistemul nervos. Prin
intermediul ochiului, lumina influenţează centrii vegetativi subcorti-
cali din hipotalamus şi neurohipofiză. Culoarea roşie are o influenţii
net excitantă, puţind să f i e utilizată pentru efectele ei stimulante j ,
bolnavii deprimaţi. Culoarea albastră, dimpotrivă, are un efect st
dativ şi analgezic, motiv pentru care poate să fie aplicată la boi
navii cu astenie nervoasă sau pentru producerea somnului.
Radiaţiile ultraviolete au o serie de acţiuni care au ca efect seă
derea tonusului simpatic. Unii autori atribuie acest efect unei acţiur:
imediate a radiaţiilor ultraviolete asupra terminaţiilor nervoase di;
epiderm. Alţi autori explică efectul radiaţiilor ultraviolete asupra sis-
temului neurovegetativ prin excitarea parasimpaticului de către sub
stanţele de tip histaminic care iau naştere în piele în cazul erite-
mului ultraviolet.
Scăderea tonusului simpatic explică hiperemia, hipotensiunea, hipo-
glicemia şi pigmentaţia care apar după expuneri la ultraviolete.
Această scădere a tonusului simpatic poate să fie pusă în evidenţă
şi printr-o serie de teste, dintre care cele mai importante sînt reflexul
ocuiocardiac, influenţat net de iradierile cu ultraviolete în sensul
inversăiii lui, cu accelerarea pulsului, proba cu atropină, de aseme-
nea modificată, prin scăderea treptată a pulsului in timpul iradierii,
proba cu adrenalină, care arată creşterea progresivă şi accelerarea
pulsului etc. Aceste modificări ale sistemului neurovegetativ sînt spe-
cifice iradierilor cu ultraviolete şi nu se obţin cu radiaţii infraroşii
sau luminoase vizibile.
t Razele ultraviolete au şi o acţiune netă de scădere a sensibili-
tăţii dureroase a nervilor periferici. Această acţiune analgczică p e -
riferică poate să meargă pînă la analgezii asemănătoare acelora date
de substanţele narcotice neurotoxice : eter. cocaină, morfină. însă
după radiaţiile ultraviolete, curenţii de acţiune clin terminaţiile ner-
voase revin Ia amplitudinea lor iniţială, spre deosebire de substanţele
toxice narcotice, după care aceşti curenţi de acţiune nu mai revin la
amplitudinea lor iniţială. Eozele eritem puternice de ultraviolete au
etecte analgezicc importante, motiv pentru care se pot aplica cu
bune rezultate într-o serie de nevralgii, îndeosebi nevralgia sciatică,
nevralgii intercostale etc. Efectul analgezic al radiaţiilor ultraviolete
asupra nervilor periferici se explică prin acţiunea asupra firişoarelor
simpatice vasometoare din derm şi asupra capilarelor şi vaselor su-
perficiale, precum şi printr-o serie de reflexe cu punct de plecare la
nivelul pielii şi cu efect în profunzime la nivelul circulaţiei şi rno-
tilităţii organelor profunde. Mai intervin probabil şi alte mccanisme.
umorale (modificările calciului şi fosforului din sînge, care au la
rindul lor efecte asupra sistemului nervos) şi endocrine.
Lumina şi razele ultraviolete au şi o acţiune asupra glandelor cu
secreţie internă prin intermediul substanţelor chimice produse în te-
gument în urma iradierii, care ar stimula unele glande endocrine.
In felul acesta se explică acţiunea favorabilă a radiaţiilor ultravio-
lete în rahitism, unde substanţele de tip histaminic care iau naştere
în epiderm influenţează glandele paratiroide care, producînd o hiper-
secreţie de hormon paratiroidian. normalizează metabolismul calcic.
Tot astfel, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, pancreasul endocrin,
excitat de produsele histaminice, îşi măreşte funcţia glicoreglatoare,
ducînd la hipoglicemie.
în concluzie se poate spune că lumina şi îndeosebi radiaţiile ultra-
violete manifestă o serie de acţiuni fiziologice importante asupra o r -
ganismului, atît asupra metabolismului general şi mineral, cît şi asu-
p r a sistemului nervos, g l a n d e l o r endocrine, f u n c ţ i i l o r digestive, sîn-
.gelui etc. T o a t e aceste e f e c t e f i z i o l o g i c e cunoscute servesc pentru e x -
plicarea e f e c t e l o r terapeutice ale diferitelor p r o c e d u r i bazate pe l u -
m i n ă şi pentru stabilirea indicaţiilor terapiei cu lumină.
"" D. SONOTERAPIA
INFRASUNETVL (VIBROTERAP1A)
1. GENERALITĂŢI
DEFINIŢIE ŞI OBIECT
hidrofoarele
cataplasmele
împachetările _
se răsMnge sub călcîie sau peste labe, aşa cum s-a procedat
şi cu cearşaful. Dacă nu există o pătură de dimensiuni mari,
folosim 2 pături obişnuite pe care le aşezăm astfel : una din
pături se aşază cu lungimea pe lăţimea patului. A doua se
îndoaie şi se aşază în continuare, sub pătura mare. Împache-
tarea se face la fel c a ^ ^ m a i înainte.
Se aplică un cearşaf uscat, îndoit, sub bărbie, pentru a
evita frecarea de pătură şi apoi o compresă rece pe frunte.
Se lasă bolnavul împachetat după durata prescrisă, care
poate să atingă 60—80 de minute, după care se aplică o
scurtă procedură de răcire (spălare, duş, baie etc.) ca după
-orice aplicaţie hipertermică.
Pentru ca procedura să-şi atingă scopul, ea trebuie să se
execute într-un timp foarte scurt şi aplicînd tehnica corectă.
Nici cearşaful şi nici pătura nu trebuie să facă cute.
In cazul cînd dorim să obţinem o încălzire mai rapidă şi
mai importantă, împachetarea poate să fie asociată cu aplicaţii
de termofoare, hidrofoare sau sticle calde, aşezate între cele
două porţiuni ale păturii, la gambe şi tălpi.
Dacă în timpul curei apar fenomene de intoleranţă, bolna-
vul va fi despachetat, i se aplică o procedură de răcire şi va
fi lăsat în repaus.
2. împachetarea umedă trei sferturile întinde de la axilă
în jos, cuprinzînd trunchiul şi membrele inferioare şi lăsînd
libere membrele superioare.
Tehnica este aceeaşi ca şi pentru împachetarea umedă
completă. La terminarea procedurii se aplică ne faţa ante-
rioară a bolnavului un cearşaf uscat. Invităm bolnavul să-şi
încrucişeze mîinile pe piept şi răsfrîngem cearşaful peste
umeri şi braţe, trecînd capetele lui la spate.
Durata procedurii este cea prescrisă.
3. împachetarea umedă inferioară este identică cu prece-
denta, dar se întinde numai de la ombilic în jos. Şi aici
braţele sînt învelite într-un cearşaf uscat.
4. împachetarea umedă modificată constă dintr-o împa-
chetare de jumătate combinată cu o compresă cruciată con-
f o r m tehnicii descrise. Braţele se învelesc în cearşaf uscat.
5. împachetarea umedă superioarq cuprinde braţele şi
partea superioară a corpului pînă la nivelul la care degetele
ating coapsele. In rest, bolnavul este învelit în cearşaf şi pătură.
6. împachetarea umedă la trunchi _cuprinde numai por-
ţiunea dintre axilă şi pubis. Tehnica este identică cu a
celorlalte împachetări, membrele superioare şi inferioare
rămînînd neîmpachetate.
Modul de umede^ împachetările
poate diferenţia în 3 faze, care depind de durata procedurii
şi de reactivitatea bolnavului.
Faza iniţială numită şi fază de excitaţie apare datorită
contactului dintre tegument şi cearşaful rece, contact care
determină o excitaţie a sistemului nervos.
La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstricţia,
contracţiile inimii devin mai puternice, respiraţia devine mai
profundă şi mai accelerată, temperatura creşte uşor. B o l -
navul are senzaţia de frig.
După aproximativ 1—3 minute, vasoconstricţia este în-
locuită cu vasodilataţie periferică activă, viteza de circulaţie
a sîngelui creşte.
Senzaţia de frig este înlocuită cu senzaţia de căldură plă-
cută. Corpul cedează treptat căldură cearşafului. Aceasta
face ca la bolnavii afebrili, prin acţiune de termoreglare,
arderile să fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura să
scadă cu 1—2 grade, dacă schimbăm împachetarea de cîteva
ori.
Aceste modificări au loc pînă ce temperatura corpului şi
a cearşafului se egalează.
Dacă în timpul împachetării apare frisonul, procedura
trebuie întreruptă.
Această primă fază durează 15—20 de minute şi are un
efect tonifiant asupra organismului.
Faza a doua apare ca un rezultat al continuării p r o c e -
durii. Cearşaful se încălzeşte mai departe. Căldura umedă
moderată determină o dilataţie a vaselor cutanate, care are
ca rezultat scoaterea sîngelui din organele interne şi tri-
miterea lui la periferie, scăderea temperaturii, rărirea pulsu-
lui şi a respiraţiei. Bolnavul are o senzaţie de căldură plă-
cută, tendinţă la somn. Faza aceasta are caracterul de fază
sedativă. Ea apare după aproximativ 15 minute şi se m e n -
ţine un interval de aproximativ 50 de minute.
Faza a treia are loc cînd bolnavul rămîne împachetat în.
continuare. Cearşaful continuă să se încălzească, căldura se
acumulează din cauza păturii, iar procedura devine hiper-
termă. Bolnavul transpiră abundent. Procedura devine exci-
tantă pentru sistemul nervos. Pulsul şi respiraţia se accele-
rează.
Durata acestei faze este 50—90 de minute.
Indicaţiile şi contraindicaţiile i^npach^ârilor. In funcţie
de durata lor şi deci de TazăT^aîîlincU.caţi^Bîf^'ritt_>.
Cele de scurtă durată (pînă la 10—15 minute) sînt i n d i -
cate pentru acţiunea lor antitermică la bolnavii febrili, în
cursul bolilor infectocontagioase. Ele se repetă în cazurile
acestea de 1—2 ori.
Se indică, de asemenea, ca procedură de tonifiere la
bolnavii cu tulburări funcţionale ale sistemului nervos jpen-
tral, stări depresive, astenie generală şi în cadrul c o m p l e x e -
lor terapeutice de stimulare a metabolismului. ^împachetările
umede de durată medie (între 20 şi 50 de minute) se indică
pentru efectul lor calmant, bolnavilor obosiţi, în caz ele
insomnii, în" caz de nevroze motorii (coree, ticuri, constipaţii
spastice, boală ulceroasă, prurit etc.)„
împachetările umede de lungă durată (50—90 de minute)^
se recomandă bolnavilor cu tulburări metabolice, obezitate,
gută. celor intoxicaţi cu metale grele, în unele polinevrite,
neuromiozite etc.
Contraindicaţiile împachetărilor umede • boli de inimă
decompensate, boală hipertonică în faza înaintată, t u b e r c u -
loză pulmonară şi boli de piele cu caracter inflamator.
B. .împachetările uscate constau în învelirea unei părţi î n -
tinse sau a corpului în întregime într-o pătură de lînă, apli-
cată direct pe corp.
Ele pot să f i e parţiale sau complete. Cele mai folosite
sînt cele complete.
împachetarea uscată completă. Materiale ne-
cesare; una canapea, una pătură de lînă de 220/250 cm
sau 2 pături obişnuite, hidrofoare, sticle cu apă caldă, un c e a r -
şaf, una compresă pentru cap.
Tehnica de aplicare. împachetările uscate se efectuează
numai cu pătura care se aplică direct pe corp, fără cearşaf,
în acelaşi m o d ca şi la împachetarea umedă.
Durata procedurii este de aproximativ o oră şi jumătate.
Deoarece împachetarea uscată este o procedură de sudaţie,
putem să mărim retenţia de căldură determinată prin î m p a -
chetare, prin adăugarea pe părţile laterale ale corpului, peste
pătură, de termofoare sau sticle cu apă caldă. Dacă v r e m să
stimulăm şi mai mult sudaţia. dăm bolnavului în timpul î m -
pachetării un pahar cu apă rece.
împachetarea se termină totdeauna cu o procedură de ră-
cire (spălare, duş sau baie rece de scurtă durată).
Împachetarea uscată este o procedură energică şi de aceea
bolnavul trebuie să fie supravegheat în permanenţă.
In caz de apariţie a fenomenelor de ameţeală, cefalee,
palpitaţii, nelinişte, despachetăm repede bolnavul şi îi a d m i -
nistrăm o procedură de răcire ; spălare, fricţiune, compresă
precordială.
împachetările uscate pot să fie şi parţiale şi se execută
conform aceleiaşi tehnici.
Mod de acţiuTig. Împachetările uscate sînt proceduri cu
acţiune generală. Efectul lor terapeutic se datoreşte elemen-
tului termic important realizat prin acţiunea mecanică a
păturii aplicată direct pe tegument, ca şi prin retenţia de
căldură realizată de aceasta.
Aceste procedeuri de sudaţie cresc metabolismul, măresc
arderile ; sub influenţa lor, pulsul şi respiraţia se accele-
rează.
Indicaţii: hipotiroidism, obezitate, diateză cronică, intoxi-
caţii cronice, reumatism cronic.
Contraindicaţii : toate bolile caşectizante acute sau cronice,
tuberculoza, sindroame miocardice.
/' împachetarea cu parafină constă_ în apUearea.
conform unei anumite tehnici pe o ^egRrne~Tîmitată de corp,
•a.:parafinei topite! ; " — — 1 —~
Materiale necesare : canapea sau scaun, parafină albă de
parchet, un vas pentru topit, tăvi de tablă, pensule late
de 8 cm, bucăţi de flanelă, una pătură, manşoane pentru ar-
c ticulaţiile mari, baie de apă, reşou, una găleată cu apă la tem-
fricţiunile
SPALXRILE
AIR/.N xu.i:
duşurile
«. BAILE
TERMOTERAPIA
DEFINIŢIE ŞI OBIECT
t e h n i c a s p e c i a l a de a p l i c a r e a pneumoterapiei,
modul de acţiune, indicaţii şi contraindicaţii
GENERALITĂŢI
INDICAŢII GENERALE
MASAJUL PE REGIUNI
turare a cnnpp« t î o i - — u
Masaiul gîtului trebuie să se facă cu deosebită atenţie,
ţ i n î n d ^ e a m a de faptul că, în această regiune, există n u m e -
roase formaţiuni vasculare, nervoase, glandulare etc. Din punct
de vedere topografic, impărţim regiunea gîtului în 3 părţi :
regiunea suprahioidiană, regiunea subhioidianâ şi regiunea
laterală a gîtului sau sternocleidomastoidiană.
Regiunea suprahioidiană are f o r m a unui triunghi, a cărui
bază trece prin osul hioid, vîrful prin bărbie, marginile fiind
constituite de ramurile orizontale ale maxilarului inferior.
Sub piele se află ţesut grăsos, mai mult sau mai puţin d e z -
voltat, în funcţie de individ, iar mai profund, între cele două
ioiţe ale fasciei superficiale se află muşchiul pielosuL_gîţuiui.
Şi mai profund se găsesc organe fragile, cum sînt : _glanda.
submaxilară, ganglionii limfatici,,artera şi v e n e faciale. Masa-
jul în această regiune se limitează la planurile superficiale,.
adică la zona hipodermică încărcată cu grăsime, unde pot să
apară lipoame difuze sau localizate, precum şi la muşchiul
pi el osul gîtului, în scopul diminuării plicilor, şanţurilor,
relaxărilor tisulare, ridurilor gîtului (masajul estetic). Mişcă-
rile de masaj v o r fi deci superficiale în această regiune, p o r -
nind de la linia mediană şi urmînd direcţia fibrelor pielosului
gîtului, adică se vor orienta oblic în sus şi în afară către m a r -
ginile inferioare ale mandibulei. Planurile profunde, datorită
fragilităţii organelor din această regiune, nu v o r face decît
excepţional obiectul masajului.
Regiunea subhioidiană se întinde de la furculiţa sternală
în sus pînă la osul hioid şi lateral pînă la marginile anterioare
ale muşchilor sternocleidomastoidieni. în această regiune, p i e -
lea este subţire, foarte mobilă şi se întinde cu uşurinţă, p e r -
miţînd efectuarea cu bune rezultate a masajului estetic. Ţesu-
tul subcutanat are aceeaşi constituţie ca în regiunea suprahioi-
diană, cu strat adipos şi pielosul gîtului între cele două f o i ţ e
ale fasciei superficiale. Planul p r o f u n d muscular este format
muşchii subhioidieni. în profunzime se află laringele şi
"care este situat corpul tiroid. Regi-
unea lâHngetm~ţmd ul _lui_Adam) trebuie sâ fie respectată de
masor. Totuşi se p o a f e aplica vibraţia laringelui, care se f a c e
după o netezire prealabilă, pTinzînd laringele între police şl
index şi executînd vibraţia din cot, vertical şi orizontal, l u n e -
când concomitent cu mîna în jos spre baza gîtului. Laringele este
învecinat de o parte şi de alta cu n n ^ ^ ' -
gîtului. caro • •'
laringian superior, In ceea ce priveşte corpul tiroid, care este
situat dedesubtul cartilajului tiroid, peste trahee. în caz de
hipertrofie (guşă) se poate aplica masajul cu bune rezultate,
explicate prin acţiunea asupra circulaţiei bogate a tiroidei
hipertrofiate. Se utilizează netezirea şi vibraţia corpului tiroid.
Regiunea laterală a gîtului corespunde muşchilor sterno-
cleidomastoidieni. care se inserează în sus pe mastoide. în jos
pe stern şi claviculă, Înaintea marginii anterioare a muşchiului
se află un şanţ, în f u n d u l căruia se află artera carotidă, ale
cărei pulsaţii se simt la palpate. Masajul acestei regiuni se
adresează muşchiului sternccleidomastcidian. Pentru masaj, m a -
sorul se aşază în faţa bolnavului, care stă cu capul uşor extins.
Se începe cu netezite cu vîrfurile degetelor situate în regiunea
mastoidei (fig. 172). lunecînd în jos de-a lungul muşchilor
sternocleidomastoidieni pînă la furculiţa sternală. Cînd vrem
să aplicăm şi frămîntarea muşchiului, bolnavul va flecta capul
şi-1 va înclina uşor de partea masată. în această poziţie este
posibilă frămîntarea între police şi index a muşchiului (petri-
saj) (fig. 173). In stare patologică,, relieful muşchiului sterno-
cleidomastoidian poate să fie exagerat, ca în torticolis, unde
muşchiul are aspect de coardă. Masajul acestei regiuni mai
poate să fie aplicat în cazuri de nevralgii ale nervilor super-
ficiali din această regiune (ramurile auriculară, cervicală, trans-
versă şi subclaviculară din plexul cervical), aplicîndu-se mai
ales netezirea, cu efect sedativ. Sub muşchiul sternocleido-
mastoidian. pachetul vasculonervos al gîtului este înconjurat
de un ţesut celular. în care există numeroşi ganglioni, între
15 şi 30, care pot să fie adeseori sediul unor adenopatii cervicale,
simple sau specifice. Unii autori sînt de părere că adenopa-
tiile simple beneficiază de masajul blînd al acestei regiuni.
M.asajul feţei se aplică atît în scopuri terapeutice,
ît şi m scopuri estetice. Datorită bogăţiei de inervaţie a pielii
feţei, reflexele declanşate printr-un masaj facial interesează
numeroşi centri nervoşi, ceea ce explică efectul deosebit de
accentuat al masajului aplicat în această regiune. Pielea feţei
este bogat vascularizată, cu numeroase glande anexe, în regi-
unea f r u n ţ i i predominînd cele sudoripare, în restul feţei, cele
sebacee,_ Toate orificiile din această regiune (pleoape?'nări,
'Buze, conduct auditiv) sînt înconjurate de o mucoasă foarte
sensibilă. Nervii feţei sînt în parte senzitivi, în parte motori.
în afară de maseter, care este un muşchi masticator, toţi m u ş -
chii sînt pieloşi. cu rol de mişcare a orificiilor f^t®'
asemenea, cu rol deosebit în
laringian superior. în ceea ce priveşte corpul tiroid, care este
situat dedesubtul cartilajului tiroid, peste trahee, în caz de
hipertrofie (guşă) se poate aplica masajul cu bune rezultate,
explicate prin acţiunea asupra circulaţiei bogate a tiroidei
hipertrofiate. Se utilizează netezirea şi vibraţia corpului tiroid.
Regiunea laterală a gîtului corespunde muşchilor sterno-
cleidomastoidienL care se inserează în sus pe mastoide, în jos
pe stern şi claviculă. Înaintea marginii anterioare a muşchiului
se află un şanţ, în fundul căruia se află artera carotidă, ale
cărei pulsaţii se simt la palpare. Masajul acestei regiuni se
adresează muşchiului sternccleidomastcidian. Pentru masaj, ma-
sorul se aşază în faţa bolnavului, care stă cu capul uşor extins.
Se începe cu netezire cu vîrfurile degetelor situate în regiunea
mastoidei (fig. 172). lunecînd în jos de-a lungul muşchilor
sternocleidomastoidieni pînă la furculiţa sternală. Cînd vrem
să aplicăm şi frâmîntarea muşchiului, bolnavul va flecta capul
şi—1 va înclina uşor de partea masată. în această poziţie este
posibilă frământarea între police şi index a muşchiului (petri-
saj) (fig. 173). In stare patologică; relieful muşchiului sterno-
cleidomastoidian poate să fie exagerat, ca în torticolis, unde
muşchiul are aspect de coardă. Masajul acestei regiuni mai
poate să fie aplicat în cazuri de nevralgii ale nervilor super-
ficiali din această regiune (ramurile auriculară, cervicală, trans-
versă şi subclaviculară din plexul cervical), aplicîndu-se mai
ales netezirea, cu efect sedativ. Sub muşchiul sternocleido-
mastoidian. pachetul vasculonervos al gîtului este înconjurat
de un ţesut celular, în care există numeroşi ganglioni, între
15 şi 30, care pot să fie adeseori sediul unor adenopatii cervicale,
simple sau specifice. Unii autori sînt de părere că adenopa-
tiile simple beneficiază de masajul blînd al acestei regiuni,
MASAJUL TORACELUI
MASAJUL ABDOMENULUI__
1
enţarea secreţiei, motilităţii şi sensibilităţii gastrice. A d m i -
nistrată pe stomacul gol, cu IV2—2 ore înainte de masă, apa
alcalină are ca efect scăderea secreţiei gastrice printr-un m e -
canism reflex cu punct de plecare în mucoasa duodenală.
Dacă este administrată însă cu puţin timp înainte de masă sau
în timpul mesei, efectul ei este excitant pentru secreţia gastrică,
datorită faptului că din combinarea bicarbonatului cu acidul
clorhidric din sucul gastric rezultă clorura de sodiu care are
efect excitosecretor. Administrată după masă, deci cînd există
suc gastric în stomac, efectul este acelaşi, adică excitosecretor.
Apele alcaline au şi un efect de excitare a motilităţii gastrice
şi de accelerare a evacuării stomacului.
în afară de acţiunea asupra stomacului, apele alcaline au
şi efecte generale care se datoresc trecerii ionului bicarbonic
prin mucoasa intestinală în circulaţia generală. în felul acesta
^reşte rezerva alcalină a organismului. Efectul acesta alca-
linizant dă rezultate bune în diabetul cu tendinţă la acidoză,
precum şi în alte afecţiuni.
Proprietăţile arătate mai sus sînt caracteristice numai
apelor minerale alcaline pure sau în care predomină ionul
bicarbonic, cum sînt apele de la Malnaş (izvorul Maria), B o -
doc (izorul Matild), Slănic Moldova (izvoarele 1, 1 bis, 3 şi
cel din Valea Ciungetului). Datorită prezenţei şi a altor sub-
stanţe în apa minerală, alte ape, deşi cu caracter alcalin, au
însă efecte excitante asupra secreţiei gastrice, datorită mai
ales clorurii de sodiu, bioxidului de carbon, sulfului etc. A s e -
menea ape se găsesc la Slănic Moldova (izvoarele 6, 10, 13),,
Sîngeorz (izvorul Hebe), Zizin, Covasna (izvorul Horgas) etc.
Pe lîngă acţiunea asupra funcţiilor stomacului, apele alca-
line influenţează si funcţia biliară şi intestinul, mai ales prin
spălarea şi fluidificarea secreţiilor mucoaselor. Deosebit de
active asupra funcţiei biliare sînt apele alcaline-sulfatate
(Karlovy-Vary în R. S. Cehoslovacă).
Alcalinizarea urinii în urma administrării de ape alcaline
favorizează eliminarea uraţilor, fiind deci utilă la bolnavii
cu diateze urice.
Indicaţiile apelor alcaline în cură internă sînt deci gastri-
tele hiperacide, boala ulceroasă cu hiperaciditate în faza de
acalmie şi fără complicaţii, afecţiunile cronice hepatobiliare,
unele forme de colită, 'diabetul zaharat, diateza urică şi
oxalică.
Sub formă de spălări intestinale sînt indicate în colitele
cronice.
Pe cale externă, apele alcaline sînt indicate sub formă de
inhalaţii şi gargarisme în afecţiunile catarale cronice ale căi-
lor aeriene superioare, datorită efectului lor de fluidificare
a secreţiilor patologice, care favorizează eliminarea lor.
Sub formă de irigaţii vaginale sînt indicate pentru ace-
laşi motiv în metrite cronice, cu leucoree.
Apele alcalinoteroase şi teroase conţin, pe lîngă bicarbo-
natul de Na şi K, peste 1 g de bicarbonat legat de calciu
sau magneziu la un litru de apă minerală. De obicei aceste
ape sînt mixte şi conţin şi COo şi fier, sare, sulf, sulfaţi.
Există o diferenţă între apele alcalinoteroase şi cele teroase.
în privinţa raportului dintre cationii de care este legat ionul
bicarbonic : în cele alcaline pure predomină Na şi K, în cele
alcalinoteroase se găsesc în proporţii asemănătoare atît Na
sau K, cît şi Ca sau Mg, pe cîna în cele teroase predomină
ionii teroşi Ca şi Mg.
Cel mai important element al acestor ape este calciul,
care, resorbit, duce la echilibrarea metabolismului calciului,
tulburat în anumite stări de boală. Calciul intervine în nu-
meroase procese fiziologice din organism : în metabolismul
apei, în coagulare, în excitabilitatea neuromusculară, în per-
meabilitatea membranelor, în metabolismul osos şi altele. De
menţionat de asemenea efectul diuretic.
Principalele indicaţii terapeutice ale apelor alcalinoteroase
şi teroase sînt gastritele cu hipersecreţie şi boala ulceroasă,
colitele şi enterocolitele cronice, procesele inflamatoare cro-
nice ale căilor urinare, tulburările metabolismului calciului,
ca rahitism, osteomalacie, stările alergice, gută etc.
La noi în ţară se găsesc ape alcalinoteroase la Borsec şi
Covasna, iar la Sîngeorz, Tinca şi Slănicul Moldovei ape alca-
linoteroase clorurosodice.
Apele feruginoase sînt ape minerale care conţin cel puţin
10 mg ioni de fier la litru de apă minerală. în afară de fier.
aceste ape conţin de obicei şi alte substanţe dizolvate, uneori
peste 1 g la litru, alteori sub 1 g, cînd se numesc oligo-mi-
nerale. Apele feruginoase sînt totdeauna şi, carbogazoaşe. In
plus sînt alcaline, alcalinoteroase, sulfatate sau. clorurosodice.
Acţiunea farmacodinamică se datoreşte însă în primul rînd
fierului pe care îl conţin, care este resorbit în mică măsură
în intestin numai sub formă bivalentă, în prezenţa acidului
clorhidric din stomac şi a vitaminei C. participînd ulterior
la metabolismul fierului în organism.
Apele feruginoase se administrează în cură internă numai
la izvor, dat fiind că în contact cu aerul, fierul este transfor-
mat în hidroxid de fier care precipită, fierul devenind tri-
valent, deci inactiv. Nevoile organismului bolnav sînt aco-
perite de fierul existent într-un litru de apă pe 24 de ore.
Apa se administrează după mese, cînd secreţia gastrică este
maximă, în doze mici de cîte 30 g la 30 de minute, repetat
pînă la doza totală pe 24 de ore, care este între 600 şi 1 000 ml.
Indicaţiile curei de băut cu ape feruginoase sînt ane-
miile, care se datoresc unui aport insuficient de fier în
carenţe alimentare, în anemii datorite unei resorbţii defec-
tuoase, ca în achilia gastrică, stomac operat, în anemii după
hemoragii, deci într-un cuvînt în anemiile feriprive.
în ţara noastră se găsesc ape feruginoase în staţiunile
Vatra Dornei, Tuşnad, Buziaş, Covasna ş. a.
Apele arsenicale sînt ape minerale care conţin cel puţin
r>. / mg ioni de arsen la un litru de apă minerală. Apele arse-
nicale sînt rareori pure, de obicei fiind concomitent ferugi-
noase sau sulfatate. Acţiunea arsenului introdus în organism
este în primul rînd anabolizantă, adică de reducere a arderilor
tisulare, ceea ce face ca procesele de asimilare să depăşească pe
cele de dezasimilare. Ca urmare se obţine o creştere în greu-
tate. în plus, arsenul are rol de stimulare a hematopoezei.
Apele arsenicale se administrează în cură internă în doze
progresive, începînd cu doze mici de 30 ml de două ori pe
zi şi crescînd treptat cu 25 ml pînă la 300 ml/zi. Apa se bea
în timpul mesei sau după masă. La sfîrşitul curei, dozele se
scad treptat.
Indicaţiile terapeutice ale apelor arsenicale sînt stările
de debilitate la copii, anemiile secundare, convalescenţa după
boli infecţioase, precum şi în nevroza astenică şi în unele
boli de piele.
Izvoare cu ape arsenicale se găsesc la Şarul Dornei şi
Covasna.
Apele sărate (clorurate sodice) sînt ape minerale în care
se găseşte cel puţin 1 g de sare la litru. Apele sărate din ţara
noastră ^sînt de diferite origini şi au diferite concentraţii.
Unele sînt ape sărate de concentraţie mică, sub 15 g la litru.
Aceste ape sînt fie hipotone, f i e izotone sau hipertone şi pot
sa lie utilizate şi î n c u r § internă sau pentru inhalaţii. M a j o -
ritatea conţin şi alte săruri, cel mai adesea iod, bicarbonat,
Alt m e t a l e t e r o a s e (calciu şi. magneziu) sau fier.
1 "t ^ H 1 Z V O a r e a P e de lacuri sărate conţin peste 15 g/litru,
NĂMOLURILE (PELOIDELE)
PATOMECANICA MERSUI/UI
Tratamentul de r e c u p e r a r e f u n c ţ i o n a l ă a d e f i c i e n ţ e l o r l o c o m o t o r i i
•este un tratament de lungă durată. El nu are ca o b i e c t i v n u m a i v i n -
decarea sau ameliorarea deficienţei, ci întreaga activitate a b o l n a -
v u l u i urmărind să-i dea condiţiile necesare pentru ca acesta să se
p o a t ă reintegra în viaţa n o r m a l ă a colectivităţii. în u l t i m ă instanţă,
reeducarea f u n c ţ i o n a l ă m o t o r i e î n s e a m n ă adaptarea funcţiunii . m o -
torii a bolnavului la necesităţile activităţii p r o f e s i o n a l e şi a celei de
toate zilele.
Ergoterapia sau terapia prin m u n c ă este un tratament prin m i ş -
c a r e la un nivel mai înalt şi mai c o m p l e x , p r i v i n d întreaga acti-
vitate a bolnavului.
Uneltele şi materialele de lucru vor a d u c e noi stimuli pentru m i ş -
-care, alţii decît cei utilizaţi în kineziterapie, i n f l u e n ţ î n d activitatea c e n -
trilor nervoşi şi muşchilor. Aceştia nu v o r mai d e p i n d e de boală, ci vor
îi îndreptaţi spre alte activităţi. De aci înainte, viaţa b o l n a v u l u i în
spi«>i va căpăta un n o u sens, care-1 va apropia de viaţa o m u l u i s ă -
nătos, îl va scoate din mentalitatea de b o l n a v , de invalid şi d e -
p e n d e n t social. Efortul de adaptare la m u n c ă îi va îmbunătăţi starea
fizică, m o b i l i z î n d toate resursele de energie a organismului.
T e r a p i a prin m u n c ă este o cale prin care se v i n d e c ă b o a l a şi se
dă o atitudine nouă, sănătoasă b o l n a v u l u i . Ca divertisment, terapia
p r i n m u n c ă e deosebit de utilă, ea d e t e r m i n ă acea relaxare, capitală,
pentru p s i h o p r o f i l a x i e . De aceea, o parte din activitatea de ergoterapie
se va petrece, alături de ateliere, în activităţi culturale (teatru, t e l e -
vizor, f i l m , cercuri literare, artistice, ştiinţifice etc.) care stimulează
şi antrenează activitatea de gîndire.
Alături de m u n c a de p r e v e n i r e sau c o r e c t a r e a contracturilor, de
î m b u n ă t ă ţ i r e a forţei m u s c u l a r e şi a c o o r d o n ă r i i mişcărilor, este n e -
c e s a r să se stabilească şi toleranţa la m u n c ă a b o l n a v i l o r . O m u l are
de efectuat în afara m u n c i i p r o f e s i o n a l e şi alte activităţi : rutina v i e -
ţii cotidiene, timpul liber de recreare, deosebit de i m p o r t a n t e pentru
ca să f i e luate în seamă în planul de reeducare. în m o d c o n c r e t în
•sanatoriile de tratament al sechelelor de p o l i o m i e l i t ă , copiii urmează
cursuri de învăţămînt elementar, au activităţi distractiv-culturale, a c -
tivitate de autoservire. Ele trebuie luate în seamă în organizarea p l a -
nului d e tratament c o m p l e x b a l n e o f i z i c a l d e r e c u p e r a r e motorie. P e n -
tru specialistul în ergoterapie, ca şi pentru kineziterapeut, toleranţa
la m u n c ă î n s e a m n ă nu numai rezistenţă la m u n c ă p r o f e s i o n a l ă (în
•subsidiar Ia rezistenţa la p r o c e d u r i l e fizioterapice), ci şi la activitatea
de toate zilele. A nu ţine seama de aceasta î n s e a m n ă a n e g l i j a pe de
o parte posibilitatea de r e f a c e r e a forţelor, pe de altă parte a dăuna
activităţii generale a b o l n a v u l u i , cu repercusiuni imediate şi directe
asupra procesului de v i n d e c a r e şi asupra acţiunii noastre terapeutice.
P e n t r u aceasta e necesar să se ia în consideraţie u r m ă t o a r e l e as-
pecte principale :
a) Funcţiile fiziologice generale. D e o s e b i t de i m p o r t a n t e sînt m a -
nifestările pulsului, capacitatea respiraţiei, ameţelile în cursul m a n e -
v r e l o r executate.
b) Funcţiile neuromusculare : d u p ă c u m ştim, în s i n d r o a m e l e de
n e u r o n p e r i f e r i c u r m ă r i m f o r ţ a mişcării, iar în cele de n e u r o n central
c o o r d o n a r e a şi viteza. în p r i m u l caz, o b o s e a l a din cauza tulburărilor
din proprioreceptori nu este percepută ca atare. în dauna epuizării
muşchilor; în al doilea caz, oboseala se manifestă prin ataxie şi
lentoare.
c) Postura: adaptarea sistemului cardiovascular la poziţia orto-
statică. Deosebit de importantă pentru bolnavii care stau în pat şi
pentru cei cu nevroză astenică, este adaptarea la diferite poziţii p r o -
fesionale. Deformările coloanei şi trunchiului, reduc posibilităţile m o -
torii ale membrelor.
d) Probleme psihologice privind însuşi procesul terapeutic de re-
educare funcţională. Bolnavul trebuie să aibă impresia unui plan p r o -
gresiv de pregătire. Munca să f i e astfel calculată, încît să dea posi-
bilitatea bolnavului să se ia la întrecere cu rezultatele obţinute de
el în trecut şi cu cele ale celorlalţi tovarăşi, să ofere variaţii în m i ş -
cări şi tipuri de muncă.
Unii bolnavi adoptă o atitudine de indiferenţă, pasivitate şi des-
curajare faţă de posibilităţile de recuperare care de multe ori nu
reflectă decît o atitudine generală anterioară în faţa dificultăţilor.
Munca devine dificilă în acest caz şi ajutorul unui neuropsihiatru
este necesar. Din contră, bolnavii care mai înainte erau activi, c o m -
bativi, prin influenţa directă a tehnicianului, vor adopta această
atitudine şi faţă de recuperarea funcţională.
O altă problemă este pusă de însăşi deformarea estetică a cor-
pului şi a gesturilor, care creează un sentiment de inferioritate, alături
de incapacitatea motorie. Acceptarea lor nu se poate realiza decît in-
direct, prin sustragerea bolnavului de la aceste preocupări.
Starea de nelinişte pentru viitor, pentru ce va deveni în viaţă,
alimentează nevroza şi împiedică procesul de vindecare, dă naştere la
atitudini agresive.
Bolnavul care vede că a realizat ceva, că poate să devină util, care
e antrenat în activităţi similare celor ale oamenilor sănătoşi, îşi
recapătă încrederea în sine, face efort, adoptă o atitudine sănătoasă
şi, prin aceasta, asigură procesului de recuperare condiţii optime de
reuşită. Este procesul terapeutic prin care un bolnav adoptă p r o g r e -
siv atitudinea de om sănătos.
•494
VIII. BALNEOFIZIOTERAPIA SPECIALA
R e u m a t i s m u l S o k o l s k i - B o u i l l a u d se încadrează în grupul b o l i l o r
r e u m a t i s m a l e cu caracter i n f l a m a t o r , care au c o m u n interesarea ţesu-
tului c o n j u n c t i v şi a aparatului l o c o m o t o r .
Clasic este descris ca o a f e c ţ i u n e febrilă, cu poliartrite şi l o c a -
lizări cardiace.
Tratamentul b a l n e o f i z i c a l este un e l e m e n t a d j u v a n t preţios în c a -
drul terapiei c o m p l e x e a reumatismului S o k o l s k i - B o u i l l a u d , întregind
eficienţa terapiei m e d i c a m e n t o a s e în toate fazele bolii.
,• TRATAMENTUL ARTROZELOR /
4. TRATAMENTUL BOLILOR
APARATULUI CARDIOVASCULAR
/y BALNEOFIZIOTERAPIA NEVRALGIILOR
Orice atingere iritativă a unui nerv senzitiv sau a unui nerv mixt
provoacă durere.
Această atingere iritativă recunoaşte o mare diversitate de cauze.
Considerarea etiopatogenică a nevralgiilor este indispensabilă pentru
tratamentul lor, ducînd la eliminarea cauzei mecanice toxice, infec-
ţioase sau metabolice, care p r o v o a c ă suferinţa nervului. Tratament" 1 .
balneofizioterapie are ca scop modificări ale excitabilităţii şi c o n /
bilităţii nervului suferind, pe de o parte pentru a restabili f u r y ^
tatea lui normală, pe de altă parte pentru a inhiba reflexe ir
dureroase care întreţin iritarea. Tot prin proceduri balneofizioterapice
putem să influenţăm şi mecanismele patogenice vasomotorii sau infla-
matoare locale care întreţin iritaţia.
Aplicaţia procedurilor fizioterapice se face în raport cu stadiul de
evoluţie a procesului nevralgic şi cu particularităţile localizării lui to-
pografice. O deosebită importanţă în tratamentul nevralgiilor o are
considerarea reactivităţii bolnavului, atît la nivelul funcţiilor lui ner-
voase superioare (primul şi al doilea sistem de semnalizare), cît şi la
cel al funcţiilor lui vegetative şi circulatoare.
Principii generale de tratament fizioterapie în nevralgii.
A v e m la dispoziţie două categorii mari de proceduri, unele se-
dative, altele revulsive, prin care putem să obţinem diminua-
rea durerii.
Proceduri sedative, Proceduri termice: ac-
ţionează printr-o vasodilataţie a capilarelor, o mărire a cir-
culaţiei venoase şi creşterea metabolismului celular. Este pro-
cedeul cel mai des întrebuinţat în sedarea durerilor nevral-
gice şi este bine suportat în mai toate formele de nevralgii. în
procesele acute inflamatoare, în stările congestive, căldura
agravează durerea şi este contraindicată, ca şi acolo unde sta-
rea vaselor împiedică irigarea ţesuturilor. Procedurile ter-
mice trebuie aplicate cu grijă acolo unde nevralgiile se înso-
ţesc de tulburări de sensibilitate, ca să nu provoace arsuri,
ca şi acolo unde există leziuni de nervi sau tegument.
Terapia prin frig este mai puţin utilizată în nevralgii din
cauza acţiunii ei momentane şi este indicată acolo unde sînt
procese inflamatoare acute.
Galvanizarea este un mijloc clasic şi fidel de sedare a du-
rerilor nevralgice. Electrodul pozitiv are o acţiune sedativă
locală, ca şi curenţii descendenţi. Curenţii ascendenţi aplicaţi
contralateral duc la o creştere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate să utilizeze concomitent şi introducerea
de ioni cu acţiune antalgică (iontoforeză).
Curenţii diadinamici se prescriu în aplicaţii transversale
sau longitudinale, în special perioada lungă avînd un efect
sedativ. Perioada scurtă are un efect resorbtiv în edemele
nevritelor.
Tratamentul r e v ul s i v. Faradizarea cu periuţa
sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc,
legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizant.
Darsonvalizarea, sub forma de efluvii aplicate cu un piep-
tene metalic, se adresează nevralgiilor uşoare.
Ultravioletele în doze de eritem pe porţiuni de tegument
din zona dureroasă.
Ionizările cu histamină. Par să acţioneze pe terminaţiile
cutanate ale nervilor vegetativi.
Tratamentul prin mişcare. în general, miş-
cările provoacă stimuli care deşteaptă durerile nevralgice şi
tendinţa reacţiilor bolnavului este de a imobiliza voluntar sau
prin contracturi antalgice segmentele dureroase. în fazele cro-
nice însă imobilizarea prelungită creează condiţii patologice
care trebuie evitate. De asemenea, mobilizările blînde ale seg-
mentelor dureroase la distanţă de locul de iritaţie au un efect
sedativ.
Masajul uşor generează stimuli cu acţiune vagală, trofo-
tropă, care aduc o sedare apreciabilă şi o activare a circula-
ţiei active.
Masajul pe zone este indicat, dînd naştere la reflexe in-
hibitoare antalgice.
Ca încheiere vom menţiona valoarea radioterapiei în sin-
droamele dureroase prin acţiunea ei antiinflamatoare, sim-
paticolitice şi inhibitoare asupra excitabilităţii şi conductibi-
lităţii nervoase. -'
7 Tratamentul nevralgiei sciaticei va fi în primul rînd tra-
tamentulachesErtTl»^ medical sau fizio-
terapie (antiinflamator, resorbtiv, vasomotor), şi tratamentul
reumatismului degenerativ al coloanei. în al doilea rînd se va
aplica tratamentul care se adresează durerii.
Evoluţia unei lombosciatice este cronică, cu perioade de
acutizare care comportă atitudini terapeutice diferite.
Tratamentul stării acute este în primul rînd un tratament
de poziţie pe pat tare, în decubit dorsal, bolnavul are sub spate
o pernă, sub genunchi alta şi ambele coapse susţinute de alte
perne pentru a realiza o flexiune a trunchiului şi genunchilor
şi imobilizarea şoldurilor. în decubit ventral se aşază o pernă
sub abdomen.
Fizioterapie, două proceduri în elecţie : termoterapia blîndă
cu lumină albastră şi diadinamici în formele perioadă lungă
4 minute, difazat f i x 4 minute, ambele de 2 ori pe zi. Ultra-
violete în doză de eritem.
Se recurge la medicaţia antalgică (piramidon, aspirină) şi
tranchilizante nervoase (carbaxin, plegomazin).
Cînd fenomenele acute cedează în parte (faza subacută), se
trece la permisiunea de a umbla distanţe mici în cameră, fără
stat în şezut sau picioare, la mobilizări pasive blînde ale m e m -
brelor inferioare, în decubit.
Masajul pe zone este în mod particular indicat : lombar
inferior, sub plică fesieră, pe faţa internă şi mediană pe coapsă
şi gambă, periarticular pe genunchi.
Se administrează ultraviolete in doze de eritem pe sectoare
de-a lungul zonei dureroase.
Termoterapia sub formă de băi de lumină inferioară,
aplicaţii de parafină lombar şi pe faţa posterioară a coapsei.
Galvanizări longitudinale descendente ale membrului in-
ferior cu electrod pozitiv lombar şi negativ plantar, sau gal-
vanizări ascendente pe membrul inferior contralateral
10—15 mA, 10—15 minute.
Iontoforeză transversală cu novocaină, aconitină sau re-
vulsiv cu histamină.
Se pot prescrie serii de 6—3 şedinţe de diadinamici în
o aceeaşi formulă ca pentru starea acută.
Băile generale cu plante se indică la 37°, timp de 10 m i -
nute pentru sedarea stării nevrotice.
In faza cronică, tratamentul lombosciaticei este indicat
în staţiuni. Se indică nămoloterapia sub formă de împache-
tări fierbinţi pe lombe şi membrul inferior sau de jumă-
tate, 40—42°, timp de 20 de minute, băile akratoterme, să-
rate sau sulfuroase calde, în alternanţă o zi baie, o zi nă-
mol. Se indică vertebroterapie, mai ales elongaţii sub apă.
Gimnastica medicală pentru tulburările de postură, masajul
aplicat zilnic lombar şi pe membrele inferioare. Se evită şe-
derea prelungită în picioare sau în şezut.
Fizioterapie se indică ultrascurtele şi diatermia (care e
contraindicată în formele acute), ionizările cu salicilat de
sodiu, faradizările cu ruloul, duşuri scoţiene inferioare.
In această fază primează tratamentul reumatismului de-
generativ al coloanei ; durerile fiind reduse şi intermitente.
'Nevralgia facială_este în general rebelă la majoritatea
tratamentelor. A v e m o nevralgie facială prin iritare de tri-
gemen şi o nevralgie facială cu punct de plecare cervical,
în ambele, componenta nevrotică este importantă. Trata-
mentul fizioterapie se face după ce s-au luat în considerare»
terapeuticile etiopatogenice. . (V-av.4 ' t''
Se indică 2 forme de galvanizare :
a) Galvanizarea intensivă cu electrod pozitiv facial, de
forma unei hemimăşti/ bine capitonat, de grosime uniformă
şi aplicat cu o presiune uniformă. Electrodul negativ este
aplicat pe ceafă. Se ridică intensitatea progresiv pînă la
limita tolerabilităţii (30—40 mA), durata şedinţei de 20 de
minute, se preferă totuşi intensităţi mai mici (5—15 m A ) cu
durată ceva mai lungă.
b) Galvanizări de mică intensitate (0,5 mA), cu elec-
trod pozitiv pe regiunea laterocervicală, de o parte şi de
alta succesiv, care durează cît timp se obţine şi se men-
ţine un reflex bradicardic sinocarotidian (2—3 minute). Se
numără frecvenţa pulsului şi se încetineşte aplicaţia, îndată
ce, după o perioadă de rărire a frecvenţei, se observă o ac-
celerare a pulsaţiilor.
Rezultatele se obţin după mai multe şedinţe şi se mani-
festă prin rărirea şi diminuarea în intensitate a crizelor.
Prima formă de galvanizare (intensivă) se face la 2 zile,
8—10 şedinţe pe lună, a doua în şedinţe zilnice (15—18 pe
lună). Ionizările cele mai indicate sînt cu ion chinină, la elec-
trodul pozitiv. Ionizarea cu aconitină în soluţie de 2—20%o,
în şedinţe zilnice, 12 pe serie, cu durată de 10—20 de mi-
nute, cu intensitate de 10 mA lasă un eritem viu, care cal-
mează uneori durerea după primele şedinţe.
" Diatermia şi ultrascurtele dau rezultate inconstante, mărind
deseori durerea. —: * ' '
" J\evratai(i irfmih'iiM secundară unei iritaţii de ples
brahial printr-o leziune de vecinătate sau reumatismală. Se
indică ultravioletele în doze de eritem pe traiectul dureros
galvanizările longitudinale ceafă-palmă, descendente, ioni-
zări longitudinale cu ion salicilic în faza acută şi în perioadî
/ de declin mijloace revulsive : faradizări cu ruloul, eritem hista-
minic.
In nevralgiile reumatismale legate strîns de spondilartrozj
cervicală se va face, în fazele subacute sau cronice ale nevral-
giei, împachetări cu parafină, împachetări cu nămol, galvanizăr
decontracturante. gimnastică medicală (prudentă), tracţiun
şi masaj.
Radioterapia este de cele mai multe ori tratamentul d<
elecţie. —
v..--Jlewrctgiile "mîercos£flie__sînt datorite fie unei iritaţii re*
flex§" pieuraie, medlastinale, aortice sau costale sau sîn
reumatismale. în formele torpide sînt indicate procedurili
revulsive : ultraviolete în doză de eritem, ionizăzi cu his
tamină. în formele acute, radioterapie sau galvanizării*
simple (sau ionizările calcice) cu electrod negativ pe coloan;
la emergenţa nervului şi electrod pozitiv pe partea antero
laterală a toracelui pe zona dureroasă.
Pag.
Prefaţă
I . Noţiuni introductive (dr. Elena Berlescu) . . . .
Introducere şi istoric
L o c u l fizioterapiei în terapeutică 1
Definiţie, diviziune ., 1
A. Curentul electric continuu 1
1. Curentul galvanic 1
2. Curenţii cu impulse ?
B. Curentul alternativ (dr. I. Tyercha) '
Curentul faradic . . . IC
Eleetrodiagnosticul (dr. D. Constantinescu) . . 1 1
Curenţi d e medie frecvenţă (dr. I . Tyercha) . . . 12
Curenţii de înaltă, frecvenţă 12
C. Fototerapia (dr. N. Teleki) : . . _. . ^
D. Sonoterapia (dr. I. Tyercha) 21
Infrasunetul % (vibroterapia) 2c
Undei® ultrasonore (ultrasunetul) U.U.S 24
E. Sincardonul 2f
V -Generalităţi 2(
- Definiţie şi obiect 2(
Bazele fizice şi fizielogice ale hidroterapiei . . . 2(
Bazele fiziologice ale acţiunii termice a apei . . . 2(
Acţiunea procedurilor de hidroterapie asupra diverse-
lor aparate şi funcţii 21
Reguli generale ale practicii hidrotermoterapice . 2'
p ţ Tehnica specială d e hidroterapie 2'
xr
Compresele 27 S>
Hidroloarele 28&
Cataplasmele -91
împachetările 293
V Fricţiunile 303
X * Perierile 310
' / Spălările 312
_ ./j><C Afuziunile
V Duşurile . . . 317
314
' y Băile 324
A s ' Termoterapia 347
' Enterocleaner sau baia intestinală . . . . . 351
IV. Terapia respiratorie 358
Definiţie şi obiect 358
Bazele fiziologice ale terapiei respiratorii . . . 358
Tehnica specială de aplicare a pneumoterapiei . . 360
Terapia cu inhalaţii şi aerosoli 366
Proprietăţile fizico-chimice şi acţiunea fiziologică pe
care se bazează efectul terapeutic al inbalaţiei şi
G
aerosolilor 360