Sunteți pe pagina 1din 581

Jj VLNEOFIZIOTERAPIE

> \L P E N T R U ŞCOLILE TEHNICE S A N I T A R E

Sub redacţia

Prof. TRAIAN DINCULESCU

Autori

)r. ELENA BERLESCU, Dr. D. CONSTANTINESCU,


Dr. N. T E L E K I , Dr. I. T Y E R C H A

EDITURA JWICALĂ
JiUCrREŞTI
PREFAŢĂ

Manualul de balneofizioterapie, destinat elevilor şcolilor


de asistenţă medicală, a fost alcătuit nu fără să întîmpinăm
o serie de dificultăţi. Balneofizioterapia cunoaşte în ultimii
ani o dezvoltare destul de rapidă, pe de o parte prin funda-
mentarea ştiinţifică pe baze fiziopatologice, biochimice şi
histochimice a. efectelor terapiei cu agenţi fizici asupra orga-
nismului, pe de altă parte prin descoperirea şi aplicarea în
terapeutică a unor noi metode, a unor noi forme de curent
electric, cîmpuri electromagnetice etc., sau a unor complexe
balneofizicale. în literatura de balneofizioterapie se face de mult
resimţită lipsa unui manual sau tratat şi dacă această lipsă
a fost în parte înlăturată, prin apariţia în 1957 o, volumului I
de Fizioterapie (partea generală), partea specială a aceluiaşi
tratat continuă, să fie aşteptată de medicii specialişti şi de
toţi cei care lucrează în domeniul nostru de specialitate, in
continuă dezvoltare. Un asemenea tratat cuprinzător nu există
nici în literatura străină.
In aceste condiţii, necesitatea, editării unui manual de
balneofizioterapie de nivel mediu a reactualizat şi pe aceea a
unui manual sau tratat de nivel superior. Prin eforturile de-
puse de colectivul de autori ai prezentului manual, cadre
didactice din Clinica de balneofizioterapie a Institutului de
medicină din Bucureşti, a rezultat o lucrare menită să umple
acest gol existent în literatura noastră de specialitate şi în-
deosebi să satisfacă nevoile învăţămîntului nostru mediu me-
dical. Cunoştinţele prezentate în cadrul diferitelor capitole
oferă principalele noţiuni teoretice şi practice necesare ele-
vilor.
Dacă uneori aceste noţiuni depăşesc nivelul de pregătire
necesar elevilor, ele vor putea fi însă folosite de cei care vor
să se dedice muncii într-un anumit domeniu din cadrul bal-
neofizioterapiei.
Pentru redactarea acestui manual au fost folosite îndeo-
sebi lucrările apărute pînă în prezent în ţara noastră, expe-
rienţa cadrelor didactice şi de cercetare de la Catedra de bal-
neofizioterapie a I.M.F. şi din Institutul de balneofizioterapie,
precum şi literatura sovietică de balneofizioterapie. In plus,
au fost consultate şi o serie de tratate şi monografii occiden-
tale (de limbă franceză şi germană).
Deşi manualul nostru are încă numeroase lipsuri, inerente
oricărui început, considerăm că el va fi folositor elevilor şi,
de asemenea, şi studenţilor facultăţilor de medicină.
Considerăm de asemenea că acest prim pas deschide pers-
pectiva editării unui tratat de balneofizioterapie mai bogat şi
mai larg, care să fie util şi medicilor de specialitate.
De aceea solicităm specialiştilor care vor binevoi să con-
sulte acest manual să ne semnaleze lipsurile constatate şi
observaţiile lor asupra diverselor capitole, asigurîndu-i că
•vom ţine seamă de ele la o viitoare ediţie, precum şi la edi-
tarea unui manual de nivel superior.

Bucureşti. 20 august 1962

Prof. Tr. Dinculescu


I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

INTRODUCERE ŞI ISTORIC

Balneofizioterapia ocupă un loc important în cadrul te-


rapiei complexe, deoarece se adresează organismului uman
cu acei factori care, în procesul dezvoltării evolutive, au avut
o influenţă favorabilă sau defavorabilă asupra acestuia, con-
diţionată de intensitatea lor şi de caracterul mecanismelor
-speciale de adaptare.
Spre deosebire de terapia chirurgicală şi medicamen-
toasă, care au un cîmp de activitate limitat la un anumit
aspect al procesului morbid, balneofizioterapia cuprinde toate
fazele de dezvoltare ale acestuia : faza latentă (predispoziţio-
nală) sau preclinică, faza aparentă cu modificări funcţionale,
faza manifestă cu leziuni viscerale şi faza de postboală,
care se referă la terapia sechelelor sau la dezvoltarea unor
funcţii noi de compensare.
Un lucru demn de remarcat este acela că terapia cu
agenţi fizici, privită istoric, are un caracter constant, spre
deosebire de terapia medicamentoasă, care cunoaşte perioade
de utilizare maximă, ca şi perioade de renunţare pentru unul
şi acelaşi medicament.
Această constatare aduce după sine concluzia că terapia
cu agenţi fizici este cea mai veche.
Ea a evoluat în etape, pornindu-se de la o fază empirică
şi dezvoltîndu-se paralel cu celelalte ştiinţe, cu care are mari
contingenţe, pînă la etapa actuală ştiinţifică.
După o lungă perioadă de dezvoltare, în care concepţiile
mistice şi empirismul şi-au pus amprenta asupra balneofizio-
terapiei, apare Herodot, părintele istoriei, care pentru prima
oară — acum 2 500 de ani — pune bazele tratamentului bal-
near raţional.
Grecii au apreciat în mod deosebit apele termale, influ-
enţîndu-i şi pe romani, care le-au dat o dezvoltare deosebită.
Mărturii ale acestei epoci sînt multe din staţiunile balneare
din Italia şi Franţa, Austria şi Germania, iar la noi staţiunile
Herculane şi Geoagiu (Dodonae) şi Victoria (Felix).
Evul mediu este o piedică în calea dezvoltării staţiunilor
balneare, pe de o parte din cauza prohibiţiei impuse de reli-
gie, pe de altă parte din cauza bolilor contagioase — mai
ales a ciumei — a cărei răspândire o favorizau.
Secolul al X V I - l e a şi al XVII-lea cunoaşte o perioadă de
înflorire a staţiunilor balneare, care culminează cu intrarea
balneoterapiei în rîndul specialităţilor medicale la jumătatea
secolului al XVIII-lea.
O menţiune specială trebuie făcută pentru hidroterapie.
La începutul secolului trecut, ţăranul silezian Vincenz Priess-
nitz deschide la Graefenberg un stabiliment de hidroterapie.
Deşi empiric utilizată, această terapie se impune şi se afirmă
în cadrul terapiei generale, datorită calităţilor deosebite ale
acestui observator'.
Winternitz (1877) pune bazele ştiinţifice ala tratamentului
hidric, iar Sebastian Kneipp contribuie la răspîndirea aplica-
ţiilor reci fără presiune.
Descoperirile speciale ale lui Galvani şi Volta au atras
atenţia asupra folosirii energiei electrice în scop terapeutic.
Cercetările ulterioare ale lui Du Bois-Reymond, FI. H u m -
bold, Purkinje, Balatov, Gruzinov, Beliavschi au pus bazele
fiziologice şi terapeutice ale curentului galvanic.
Descoperirea aparatului de inducţie a lui Faraday (1832)
lărgeşte sfera electroterapiei în bolile sistemului nervos şi
muscular. Paralel cu electroterapia se dezvoltă şi electrodiag-
nosticul (Duchenne-Erb).
La începutul secolului al X X - l e a se introduc în terapie
curenţii de înaltă frecvenţă ai lui Tesla, cu ajutorul apara-
turii lui d'Arsonval.
Tot acum. Rontgen descoperă razele X (1896). Finsen stu-
diază efectele diferitelor raze din spectrul solar.
Gimnastica şi masajul au fost apreciate din antichitate,
mai ales de greci şi romani (Asclepiade, Celsius, Musa, Galen)
şi chiar şi în evul mediu.
Pneumatoterapia şi terapia de inhalaţie se impune la m i j -
locul secolului al X l X - l e a .
Medicina rusă numără în rîndurile ei oameni de ştiinţă,
care au adus un aport deosebit balneofizioterapiei : Nichitin
în 1825, G. A. Zaharin, Botkin şi Ostroumov, Pirogov, Bech-
terev, Veliaminov etc. au îmbogăţit, atît metodologia, cît şi
indicaţiile terapiei cu agenţi fizici. '
La noi în ţară, primele contribuţii în acest domeniu apar
scrise la sfîrşitul secolului al XVIII-lea.
în lucrările lui Lukas Wagner (1773) şi Richard Haquet
(1778) apar date în legătură cu apele minerale din Transil-
vania, printre care şi acelea de la Şarul Dornei.
Francisc Nyulas (1804) şi Pluschk scriu despre izvoarele
de la Borca (Neamţ).
Prima lucrare romînească de balneologie este tipărită în
1821, de Ladislau Pop, în Ardeal : .,Despre apele minerale de
la Arpătac, Bodoc şi Covasna".
In 1857 doctorul Ştefan Vasile Episcopescu semnează lu-
crarea ,,Apele metalice ale Romîniei Mari", arătînd eficacita-
tea acestora şi superioritatea lor faţă de unele din străinătate.
Anastasie Fătu publică, în 1851, cartea ..Despre întrebuin-
ţarea apelor simple şi apelor minerale ale Moldovei" şi în
1874 „Despre apele minerale din Romînia". în această carte
considerată cea mai valoroasă lucrare de hidro- şi balneologie
romînească pînă la sfîrşitul secolului trecut, se arată, atît
efectele fiziologice şi terapeutice ale apei în general, cît şi a
apelor minerale cunoscute pînă atunci. Tot la sfîrşitul seco-
lului trecut apare o serie de lucrări semnate de Carol Davila,
Şuţu, Buţureanu, Poni, Istrati, Zorileanu, Mrazec, Bujor etc.
La începutul secolului al X X - l e a apar două lucrări foarte
valoroase : „Apele minerale şi staţiunile climatice din R o -
mînia" (în două ediţii, 1900 şi 1906) de Alexandru Saabner
Tuduri si ..Hidroterapia medicală" de Gheorghe Baiulescu
(1904).
Monografia ]ui Saabner Tuduri cuprinde date asupra ape-
lor minerale şi staţiunilor balneo-climaterice cunoscute în
vechea Romînie, consideraţii geologice, botanice şi zoologice,
ca şi aprecieri chimico-fiziologice, deosebit de importante.
Prin ace astă contribuţie deosebită la dezvoltarea balneo-
fizioterapiei în ţara noastră, Saabner Tuduri este considerat
părintele balneologiei romîneşti.
Cercetările ştiinţifice experimentale introduse de A. T h e o -
hari în Institutul de balneologie, creat pe lîngă Clinica de
terapeutică de la Spitalul „Brîncovenesc" şi şcoala lui au
însemnat un salt calitativ în dezvoltarea balneologiei romî-
neşti (1923).
Colaboratorii lui A. Theohari, Gh. Băltăceanu, Petre Nicu-
lescu. Gh. Tudoranu, Gh. Nicolau, E. Cociaşu, au studiat în
laborator şi în clinică un mare număr de izvoare minerale
romîneşti, stabilindu-le indicaţiile.
Atît Gh. Băltăceanu la Bucureşti, cit şi I. Enescu şi
Gh. Tudoranu la Iaşi au acordat balneofizioterapiei un rol
important în cadrul terapiei complexe.
în 1931 a fost înfiinţată prima catedră de balneologie şi
fizioterapie la Facultatea de medicină din Cluj, iar conduce-
rea ei a fost încredinţată lui Marius Sturza, elevul lui
I. Hozan. Activitatea rodnică a lui Marius Sturza a dus la
crearea în Ardeal a unei valoroase şcoli de balneofizio-
terapie.
în 1935 ia fiinţă şi la Bucureşti Catedra de balneologie
şi dietetică, condusă de Gh. Băltăceanu.
Trebuie să mai amintim Societatea de hidrologie şi clima-
tologie, fondată în 1922, al cărui organ oficial era „Revista de
hidrologie şi climatologie", care a avut de asemenea un rol
stimulator şi propagator al balneofizioterapiei în ţara noastră.
Stadiul actual în balneofizioterapia din R.P.R. Realizările
înaintaşilor noştri se datoresc numai iniţiativei proprii şi ca-
lităţilor deosebite ale acestor oameni de ştiinţă.
Regimul burghez n-a înţeles şi n-a sprijinit această spe-
cialitate. Abia după 23 August 1944, partidul şi guvernul
nostru au creat balneofizioterapiei — devenită problemă de
stat — condiţiile necesare de dezvoltare.
încă din 1949 s-au înfiinţat catedre de balneofizioterapie
la toate institutele de medicină din ţară pentru pregătirea
cadrelor medicale, a luat naştere Institutul de balneologie şi
fizioterapie din Bucureşti, au trecut în patrimoniul obştesc
toate staţiunile balneare.
Institutul de balneologie şi fizioterapie, f o r metodologic-
ştiinţific pentru reţeaua balneară, se ocupă cu studiul facto-
rilor naturali existenţi în ţara noastră, cu descoperirea de noi
factori, precum şi cu îmbunătăţirea metodologiei terapeutice.
Orientarea actuală pavloviană, bazată pe concepţia mate-
rialist-dialectică, duce la fundamentarea ştiinţifică a balneo-
fizioterapiei prin stabilirea mecanismelor fiziologice de acţiune
a factorilor fizici asupra organismului.
Dezvoltarea crescîndă a reţelei de balneofizioterapie im-
pune formarea unui număr mare de cadre medicale superi-
oare, medii şi elementare.
în scopul acesta s-au înfiinţat şcoli speciale, în care se
pregătesc teoretic şi practic viitoarele cadre necesare secţiilor
de balneofizioterapie din oraşe, staţiunilor balneare şi sec-
ţiilor de fizioterapie din spitale.
Viitorii asistenţi de balneofizioterapie vor trebui să-şi în-
---- tot-mir-;i nrocedurilor, pentru a corespunde obli-
gaţiilor pe care le au pe linie terapeutică şi vor trebui să
înţeleagă bazele terapiei cu agenţi fizici, în vederea unei
corecte aplicări.
De tehnica de aplicare depinde reuşita tratamentului.
Manualul de faţă vine în ajutorul cadrelor de tehnicieni,
elemente de bază ale terapiei cu agenţi fizici.

LOCUL FIZIOTERAPIEI ÎN TERAPEUTICĂ

Pentru a putea înţelege locul pe care îl ocupă terapia


cu agenţi fizici în cadrul terapiei generale este bine să ne
reamintim concepţia despre boală în lumina teoriei pavlo-
viene.
Potrivit concepţiei lui Pavlov, boala este expresia dere-
glării interacţiunii normale dintre organism şi mediu.
Aplicarea teoriei nerviste în studiul bolilor a dus la ela-
borarea, de către elevii lui Pavlov, a concepţiei cortico-vis-
cerale, care a permis să se pătrundă în mecanismul apariţiei
şi dezvoltării fenomenelor patologice existente în unele boli,
ca : boala ulceroasă, boala hipertonică etc. Cum reiese din
această concepţie, cauza acestor boli rezidă în ciocnirea pro-
ceselor nervoase care duce la formarea unor focare de exci-
taţie şi inhibiţie în scoarţa cerebrală, cu iradiere în centrii
subcorticali. Ca o consecinţă a acestora apar în organe sau
sisteme diferite focare, care la rîndul lor devin o sursă de
impulsuri patologice şi întreţin starea de excitaţie şi inhibiţie
stagnantă din sistemul nervos central. Acest fapt duce la
fixarea reflexului patologic şi la producerea bolii.
încă de pe vremea lui Hippocrat exista părerea că orga-
nismul uman posedă forţe interne de apărare, care sînt puse
în acţiune atunci cînd el este afectat de boală.
Lui I. P. Pavlov îi revine meritul de a fi explicat meca-
nismul intim al acestor procese. In concepţia sa, factorul
determinant al bolii, provocînd tulburări în funcţia organelor
şi sistemelor, determină în acelaşi timp şi punerea în mişcare
a sistemelor de apărare ale organismului.
Toate aceste reacţii au luat naştere în procesul filogenetic
şi reprezintă mecanismul de adagţarg. .a..organism\dîii.Ja~me-
diu, sub acţiunea coordonatoare a sistemului nervos central.
Ele se împart în patru grupe : reacţii de apărare, de adapf-
tare, de compensaţie şi reacţii de regenerare funcţională şi
structurală.
( Schematic se poate considera că acest lucru se realizează
^ pe trei căi : calea nervoasă, calea neuroendocrină şi calea
I umorală. Dintre ele, cea mai importantă este calea nervoasă,
/ avind la bază actul r e f l e x ^
" A c t u l reflex, dezvoltindu-se în sfera sistemului nervos
vegetativ, ia la început aspectul de reflex necondiţionat.
Arcul lui poate fi închis în porţiunile inferioare ale siste-
mului nervos central, în centrii subcorticali sau în scoarţa
emisferelor cerebrale.
Calea neuroendocrină poate să aibă două aspecte : neuro-
adrenocolinergică şi neuroadrenocorticoidă.
Primul aspect este legat de creşterea cantităţii de adre-
nalină în mediul intern. Sub influenţa ei sînt stimulate
cîteva sisteme şi funcţii ale organismului (fagocitoză. hiper-
glicemie, mărirea activităţii cardiace), precum şi activitatea
scoarţei cerebrale, prin ridicarea tonusului substanţei reti-
culate.
Al doilea aspect este legat de mărirea producerii de
hormon adrenocorticotrop. Acesta determină o acţiune stimu-
latoare puternică asupra corticalei glandelor suprarenale,
unde se formează două grupe de corticoizi de adaptare : gli-
cocorticoizii (cortizon, hidrocortizon) şi mineralocorticoizii
(dezoxicorticosteron, aldosteron). A m b e l e grupe au o influenţă
puternică asupra unui număr de sisteme ale organismului cu
rol însemnat în procesele de însănătoşire.
Calea umorală determină stimularea mecanismelor de î n -
sănătoşire prin intermediul metaboliţilor tisulari, vitaminelor,

r
substanţelor biologice active şi al produselor de descom-
puriere.

Balneofizioterapia este terapia de stimulare şi reglare a


mecanismelor V sus-menţionate.
Factorii fizici naturali, fiind în procesul evoluţiei e x c i -
tanţi reflecşi pentru organism, se transformă în dezvoltarea
ontogenică în condiţionat-reflecşi. Ei constituie un tot unitar
în dezvoltarea filoontogenetică şi acţionează în mod perma-
nent asupra sistemului nervos central prin intermediul apa-
ratului receptor, dînd naştere unor mecanisme de reglare
importante în activitatea organismului. Dintre aceşti recep-
tori. o importanţă deosebită o au cei cutanaţi, datorită pro-
prietăţilor de recepţionare tactile, termice şi dureroase, pe
care le posedă.
Ca rezultat al activităţii vitale în organismul uman s-au
dezvoltat nu numai aparate receptoare strict diferenţiate,
H si reacţii generale biologice pentru diferenţierea diferitelor
substanţe chimice. Acest lucru are o mare importanţă în bal-
neologie. Organismul este capabil să deosebească substanţele
chimice şi chiar izotopii lor.
Fiziologia modernă consideră că la baza mecanismului de
acţiune a factorilor naturali (nămol, ape minerale, climă)
stau reacţiile reflexe.
Procesele umorale sînt momente foarte importante ale
acestor mecanisme.
Acţiunea factorilor balneari asupra organismului are un
caracter fazic. Se disting o fază reflexă complexă şi una neu-
rochimică, urmată de o perioadă de postacţiune.
Faza reflexă complexă cuprinde reacţii reflexe necondiţio-
nate şi condiţionate, precum şi toate transformările legate
de ele.
Faza neurochimică începe o dată cu pătrunderea în m e -
diul lichid al organismului a substanţelor caracteristice fac-
torului utilizat sau a derivatelor lor şi se prelungeşte atît
timp, cît în mediul lichid circulă aceste substanţe.
în decursul fazei neurochimice iau naştere procese legate
în primul rînd de sistemul vascular.
Organismul supus acţiunii factorilor balneari se comportă
conform legilor generale de fiziologie.
Unul şi acelaşi excitant balnear poate să fie slab sau pu-
ternic, depinzînd de starea funcţională a organismului.
în terapeutica balneară, la interpretarea mecanismului de
acţiune a factorilor balneari trebuie să ţinem seama de două
elemente : mecanismele fiziologice generale şi acţiunea spe-
cifică a excitantului.
Factorii balneari, ca excitanţi fizici, se caracterizează prin-
tr-o serie de proprietăţi : temperatură, caractere mecanice,
chimice etc. Ei acţionează asupra organismului, care răs-
punde printr-o serie de reacţii de adaptare (schimburi me-
tabolice, dilatarea vaselor cutanate, sudaţie, mărirea f r e c -
venţei respiratorii etc.).
I. P. Pavlov a arătat că dintre terminaţiile foarte dife-
rite ale nervilor centripeţi, unele sînt specifice, corespunzînd
terminaţiilor organelor de simţ şi specializate fiecare faţă de
excitantul ei chimic sau fizic.
Factorilor balneari şi mai ales unora dintre ei, cum sînt
apele minerale, nu le pot corespunde pentru toate elemen-
tele terminaţii nervoase specifice.
Totuşi, în funcţie de caracterele lor fizico-chimice aceste
ape pot fi reunite în anumite grupe, care au o acţiune oare-
cum specifică asupra organismului.
Unele ape minerale introduse în tubul digestiv măresc
posibilităţile ţesuturilor de a fixa calciul, altele, dimpotrivă,
scad aceste posibilităţi.
Terapia cu agenţi fizici naturali face parte din terapia
biologică. Ea nu acţionează etiologic asupra bolilor, ca terapia
medicamentoasă, ci acţionează asupra mecanismelor fiziopa-
tologice de producere a lor.
Balneofizioterapia este deci o terapie patogenică şi uneori
simptomatică. Boala, după cum se ştie, are un caracter ge-
neral, deci şi tratamentul va fi general şi nu local.
Un merit deosebit ce-i revine balneofizioterapiei este acela
că se adresează bolii şi în faza de predispoziţie, în sensul că
poate influenţa terenul. Este deci pe lîngă terapie cu carac-
ter curativ şi o terapie cu caracter profilactic.
Totuşi, terapia cu agenţi fizici nu poate fi ruptă din ca-
drul terapiei generale, mai ales în cadrul fazei funcţionale a
bolii. Tratamentul igieno-dietetic, medicamentos şi chiar c h i -
rurgical se vor asocia în funcţie de forma, evoluţia şi stadiul
bolii.
Balneofizioterapia ocupă un loc important în cadrul tera-
piei generale, mai ales ca terapie preventiv curativă în s t ă -
rile preclinice, patogenic-curativă în afecţiunile cronice şi de
refacere în stările de convalescenţă.

DEFINIŢIA ŞI DIVIZIUNEA FIZIOTERAPIEI

Fizioterapia, în înţelesul larg al termenului, este o ramură


a medicinei generale, care foloseşte în scop terapeutic agenţii
fizici naturali sau artificiali.
Varietatea mare a acestor agenţi fizici, modul lor diferit
de aplicare şi de acţiune au făcut ca să se desprindă în timp,
în cadrul acestei specialităţi, o serie de ramuri a căror d e z -
voltare a atins în anumite perioade istorice un nivel i m -
portant.
Astăzi sînt cuprinse în fizioterapie următoarele ramuri spe-
ciale : electroterapia, hidrotermoterapia, masajul şi m e c a n o -
terapia, kinetoterapia şi gimnastica medicală, balneoterapia,
helioterapia şi talasoterapia. climatoterapia, pneumatoterapia
şi inhalaţiile.
Definiţia şi obiectul acestor ramuri vor fi descrise pe
larg la fiecare capitol în parte.
în afară de înţelesul larg al termenului de fizioterapie
mai există şi un înţeles restrîns. Astfel sînt incluse în cadrul
fizioterapiei toate procedurile care folosesc agenţii fizici arti-
ficiali (electricitate, apă, masaj etc.) ; în balneoclimatoterapie
toate procedurile care folosesc agenţii fizici naturali.
La început, balneologia avea un sens şi mai restrîns limi-
tîndu-se la „învăţătura despre băi". Astăzi, balneoclimatolo-
logia nu se ocupă numai cu băile, ci cu toţi factorii din sta-
ţiunile balneoclimatice folosiţi în scop terapeutic (ape m i n e -
rale, nămoluri, climă).
Aceşti factori trebuie bine cunoscuţi din punct de vedere
al originii, compoziţiei chimice, al posibilităţilor de captare,
transport, condiţionare, îmbuteliere şi utilizare, al tehnicii bal-
neare etc.
Aceasta face ca balneologia să aibă o sferă largă de ac-
ţiune, fiind strîns legată de o serie de specialităţi cum sînt
hidrogeologia, chimia, balneotehnica, microbioîogia, climato-
logia. :
Eficacitatea acestei terapii este în funcţie de o bună cu-
noaştere şi manipulare a factorilor naturali. De aceea, balneo-
logia cere un studiu complex şi vast, depăşind prin aceasta
celelalte ramuri aîe fizioterapiei.
II. ELECTROTERAPIA

DEFINIŢIE, DIVIZIUNE

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei, care studiază


utilizarea acţiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra
organismului, cu scop curativ _sau profilactic.
Aplicarea energiei'electrice se face, fie direct prin curentul
continuu sau alternativ şi derivatele lor, fie indirect, trans-
format în alte forme de energie, ca cea radiantă, calorică sau
luminoasă.

A. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU

1. CURENTUL GALVANIC
' ' '

Prin curentul electric înţelegem o deplasare de sarcini elec-


trice de-a lungul unui conductor *, adică o scurgere de elec-
troni. Dacă sensul de deplasare al electronilor este acelaşi
menţinîndu-se la o intensitate constantă, este vorba despre
un curent continuu constant.
Intensitatea curentului poate să varieze crescînd cu valori pozi-
tive de la intensitatea zero pînă la un m a x i m şi apoi descrescînd.
Curentul continuu, a cărui intensitate este în creştere progresivă de
la valoarea zero pînă la o valoare anumită poartă numele de curent
continuu ascendent. Descreşterea valorilor intensităţii de Ia o cifră
oarecare pînă la zero dă naştere unui curent continuu descendent.
Dacă intensitatea curentului continuu creşte şi descreşte în m o d
ritmic, reprezentarea grafică a variaţiei valorilor intensităţii in uni-

* Conductor electric este un corp prin care poate să treacă un


curent electric continuu. Se deosebesc conductoare metalice (de gra-
dul I), prin care curentul trece fără să jDrovoace reacţii chimice ;
conductoare electrolitice (de gradul II), soluţii de acizi, baze sau să-
ruri ; în ele are loc o electroliză prin trecerea curentului şi c o n d u c -
toare gazoase (de gradul III). în conductoare metalice, curentul c o n -
sistă numai în mişcarea electronilor, iar în celelalte două categorii, în
mişcarea ionilor şi a electronilor.
tate de timp va fi o linie curbă ondulatoare, iar curentul se nu-
meşte curent variabil,
întreruperi bruşte ale acestor patru f o r m e ale curentului continuu
determină f o r m e derivate care pot să fie urmărite pe figura 1.

Curentul conjjj^uu_eşte una^jjjjx-foţmele energiei_gl££ţEi£6


toarfe-^reţ^fenTrutilIzată JftTterjjieujji^^riTntnJiin^rea curen-
tului c0ntiritrn~tn--T3^^cttC^ de numele lui Galvani,
c a r e încă în secolul al XVIII-lea a făcut experienţele sale re-

numite cu acest curent. Aj^irprpn în terapeutică a curentului


continuu se numeşte galvanizare.
Metodele de producere a curentului electric continuu sînt.
diferite. Printre acestea amintim :

pile electrice (elemente voltaice, e-


lemente Leclanche umede şi uscate,
elemente Danieli, elemente Weston
neutre sau acide) ;

dinam generator cu motor; conver-


tizor cu dinam ;

redresoare termoionice, electronice,


cu semiconductori, cu arc în gaze
rarefiate, electrolitice şi cu cristal.
a) Metode c hi mi c e . La nivelul de contact între două
metale diferite se naşte o diferenţă de potenţial electric d e -
numită forţă electromotoare de contact. Această diferenţă de
potenţial este extrem de mică şi diferă de felul metalelor u t i -
lizate şi de condiţiile mediului în care se lucrează.
Acest potenţial electric devine cu mult mai mare, cres-
cînd în unele cazuri de mii de ori, atunci cînd metalele sînt
introduse în soluţii apoase acide. In această situaţie, forţa
electromotoare devine utilizabilă
pentru diferite scopuri în indu-
strie, radiofonie, medicină etc.
Pila Volta (fig. 2). Volta a fost
primul care a reuşit să producă c u -
rent electric continuu cu metode c h i -
mice. El a folosit pentru aceasta ca
electrozi o bară de zinc şi una de c u -
pru, pe care le-a introdus într-un vas.
izolat în soluţie diluată de acid sul-
furic. Prin legarea cu un conductor a
capetelor exterioare ale barei de zinc
cu cea de cupru s-a creat între c a p e -
tele libere ale electrozilor o diferenţă
de potenţial egală cu 0,9 V. Diferenţa
de potenţial electric, creată astfel î n -
tre barele de cupru şi zinc, care în
mediu uscat era de numai 0,00003 V,
în soluţie apoasă acidulată creşte de
3 000 ori.
Forţa electromotoare a curentului continuu, care circulă prin c o n -
ductor, se menţine atîta timp cît circuitul este închis. La întreruperea
contactului, neexistînd' nici un fel de deplasare de electroni, nu se
poate înregistra devierea acului unui voltmetru intercalat. Acest fel
de generator de curent electric poartă numele de pilă electrică sau
element voltaic. Dintre metodele chimice, acesta este cel mai simplu
sistem de a obţine o deplasare de electroni de-a lungul unui c o n -
ductor.
Producerea curentului electric se bazează pe reacţiile chimice sur-
venite între soluţia de acid sulfuric şi electrozii introduşi în vas. So-
luţia de acid sulfuric se disociază electrolitic în ioni de H+ şi radica-
lul SO4 • Reacţiile chimice au loc între ionii din soluţie şi ionii de
cupru şi zinc. Aceste reacţii chimice determină o eliberare de ioni
cu semne diferite, care se acumulează la nivelul electrozilor şi se
creează în consecinţă între cei 2 electrozi o diferenţă de potenţial.
Surplusul de electroni negativi de la nivelul catodului, pentru a ajunge
la anod cu scopul restabilirii stării de echilibru electric, îşi alege
calea conductorului de gradul I (firul de metal) în locul soluţiei e l e c -
trolitice care este un conductor de gradul al II-lea.
Astfel, pe firul metalic (conductor) care uneşte cei 2 electrozi vor
circula electroni dinspre catod spre anod, deci va apărea un curent
electric care curge într-un singur sens.
După un anumit timp de funcţionare a pilei voltaice se formează
noi reacţii chimice în jurul electrozilor, care generează o nouă forţă
electromotoare contrarie celei existente şi care este în măsură să m i c -
şoreze sau chiar să anihileze diferenţa de potenţial iniţial formată.
Acest fenomen, care împiedică generarea de curent continuu şi care
se întîmplă la nivelul electrozilor, poartă denumirea de polarizare.
Din cauza fenomenului de polarizare, elementele voltaice nu pot să
debiteze timp îndelungat curent electric de aceeaşi intensitate. Pentru
înlăturarea acestui inconvenient se folosesc diferite sisteme d e p o l a -
rizante.
Elementul Leclanche este construit pe acelaşi principiu ca şi cel
voltaic. A r e electrodul negativ din zinc amalgamat, cel pozitiv din
cărbune de retortă, plasat în centrul unui vas poros de argilă, u m -
plut cu granule de bioxid de mangan (MnC>>) şi cocs, cu rolul de
depolarizare. Electrolitul este o soluţie apoasă de clorură de amoniu
(C1NH/,).
Elementul Leclanche, deşi este polarizabil, nu poate fi utilizat
în continuitate timp îndelungat, ci numai intermitent, deoarece are
nevoie de timp pentru ca să se poată regenera. Există elemente Le-
clanche u m e d e (cele descrise mai sus) şi uscate. In acestea din urmă.
electrodul pozitiv este f o r m a t dintr-o vergea de cărbune de retortă,
care este înconjurată de un săculeţ cu bioxid de mangan (MnOj).
Electrolitul este clorura de amoniu (ClNH fl ) ; încorporată într-un gel
de agar-agar sau amidon. Mai multe elemente de acest f e l la un l o c
constituie ceea ce cunoaştem sub denumirea de baterie de buzunar.
Forţa electromotoare a unui astfel de element este de 1,45 V.
Elementul Danieli are anodul format dintr-o placă de zinc amalga-
mat în soluţie de sulfat de zinc (SO^Zn), iar catodul o placă de cu-
pru (Cu) în soluţie de sulfat de cupru, despărţite între ele printr-un
Perete poros. La electrodul de zinc se generează o diferenţă de p o -
tenţial de 0,51 V, iar la suprafaţa de contact a electrodului de cupru
o diferenţă de potenţial de 0,60 V. Forţa electromotoare a întregului
element este deci de l . l t V. Acesta este un element nepolarizabil,
care se utilizează în special în laboratoare la determinarea potenţio-
fnetrică a pH.
Pila cu bicromat are anodul format din două plăci de cărbune,
îf'1" c a t o c * u I d i n t i ' o placă de zinc. Electrolitul este o soluţie acidă de
oicromat de potasiu. Forţa ei electromotoare este de circa 2 V.
Pila Latimer-Clark este tot o pilă electrică, care însă nu se uti-
lizează în practica de toate zilele pentru energia electrică debitată ca
forţă energetică, ci este o pilă-etalon. A r e electrodul negativ din zinc
amalgamat, cel pozitiv din mercur acoperit cu o pastă de sulfat
mercuros, iar electrolitul este o soluţie saturată de sulfat de zinc
(SCV.Zn). La temperatura de 15° are o forţă electromotoare de 1.4328 V.
Elementul Weston este tot o pilă-etalon, în care elementele active
sînt cadmiul şi mercurul şi care oferă o forţă electromotoare c o n -
stantă. Polul pozitiv are mercur acoperit cu o pastă de sulfat
mercuros (S0 4 Hg 2 ) şi sulfat de cadmiu (S0 4 Cd), iar polul negativ
este un amalgam de cadmiu acoperit cu un strat de cristale de cad-
miu. Electrolitul este f o r m a t din cristale de sulfat de cadmiu şi so-
luţie saturată de sulfat de cadmiu. Electrozii sînt de platină. Forţa
electromotoare debitată la temperatura de 20° este de 1,01839 V. Există
tipuri neutre şi tipuri acide. Cele acide au sulfatul de cadmiu dizolvat
în acid sulfuric n / l ; ele sînt mult mai constante decît cele neutre.

Acumulatorii electrici sau pilele electrice secundare sînt


generatori de curent continuu, care sînt de tip special, d e -
oarece. deşi bazaţi pe reacţii chimice, nu eliberează energie
electrică decît după ce au fost încărcaţi cu curent electric.

Principiul de funcţionare este uşor de înţeles prin exemplul ur-


mător : prin introducerea a 2 electrozi identici de platină într-un vas
cu soluţie de sulfat de cupru nu se obţine nici o forţă electromotoare,
în p r i m a fază a experienţei conectăm electrozii la o sursă de curent
continuu şi v o m constata că în interiorul vasului se întîmplă o se-
rie de reacţii chimice datorită curentului electric. Deconectînd elec-
trozii de platină de sursa de curent continuu şi închizînd ulterior cir-
cuitul constatăm de data aceasta pre-
zenţa unui curent electric continuu
între capetele electrozilor de platină.
In faza a doua s-a produs deci f e n o -
menul invers, adică prin reacţii chi-
mice se p r o d u c e curent electric.

Există două tipuri de acumula-


tori, unul acid şi altul alcalin.
Un acumulator acid (fig. 3) se
compune dintr-un vas de sticlă, e b o -
nită sau alte materiale sintetice di-
electrice şi neatacabile de acizi, avînd
electrozii din plăci de p l u m b antimo-
niat în f o r m ă de fagure, în ale căror
depresiuni este substanţa activă (oxi-
dul de plumb). Electrolitul este o so-
luţie de acid sulfuric (S0 4 H 2 ) cu den-
sitatea de 1,18.
Constantele acumulatorului sînt :
capacitatea lui, care este cantitatea de electricitate pe care poate să o
debiteze acumulatorul pînă la limita permisă pentru descărcare şi se
exprimă în amper/oră. Capacitatea depinde de numărul şi mărimea
plăcilor polare. A doua constantă este forţa electromotoare, care este
dată de diferenţa de potenţial între borne şi se măsoară în volţi. Un
element de acumulator are în medie o forţă electromotoare de 2.5 V.
Acumulatorul alcalin, de construcţii' ceva mai recentă, are ca
masă activă pozitivă hidroxidul de nichel, ca masă activă negativă
fierul spongios, iar ca electrolit o soluţie de hidroxid de potasiu. Forţa
lui electromotoare este de 1,5 V. Avantajele pe care le prezintă faţă
de cel precedent sînt : inerţie mai bună, durabilitate mai mare, supor-
tare mai uşoara a unei suprasarcini sau a unei scurtcircuitări, între-
ţinere mai uşoară şi lipsită de pericole, funcţionalitate bună, atît la
temperaturi scăzute, cît şi la cele ridicate. Aceste calităţi ale acumu-
latorilor alcalini au determinat utilizarea lor pe scară largă.
b) Metode mecanice. Dinamul este o maşină electrică gene-
ratoare, de curent continuu, care transformă energia mecanică a unui
motor (cu aburi sau combustie internă) în energie electrică. Principiul
de funcţionare constă în producerea unui curent electric într-un con-
ductor care străbate un cîmp magnetic. în forma lui cea mai simplă,
dinamul este alcătuit dintr-un electromagnet puternic, între polii că-
ruia se roteşte un conductor, format din mai multe spire electrice.
Energia mecanică de rotaţie este astfel transformată prin intermediul
rotorului într-un curent electric care se captează la nivelul colectorului.

Convertizorul electric utilizat în fizioterapie este un apa-


rat care transformă curentul electric alternativ în curent
continuu. în cazul nostru este vorba de un motor-generator,
care transformă curentul alternativ de 110—220 "V de la r e -
ţea în curent continuu de circa 40—50 V, prin intermediul
energiei mecanice de rotaţie. Se compune dintr-un electro-
motor de curent alternativ, care este cuplat pe acelaşi ax cu
un generator de curent continuu, adică cu un dinam.
Curentul electric obţinut prin metodele mecanice este un curent
pulsator, din care cauză, în m o d obligatoriu, la aceste sisteme se a-
taşează un filtru electric
cu ajutorul căruia curen-
tul devine un curent con-
tinuu constant. Filtrele
electrice sînt dispozitive
care servesc pentru egali-
zarea intensităţii curentu-
lui pulsator produs de un
dinam sau cel redresat din
curentul alternativ. Ele
sînt alcătuite dintr-un seif
(bobină) cu miez de fier
Şi 2 condensatori care sînt
legaţi în paralel între cei
2 conductori (fig. 4).
c) Metode termo-
electronice. în ulti-
timp, redresarea cu-
ina alternativ prin convertizoare a fost înlocuită cu alte mij-
av Ce- .Tehnica modernă şi în special electronica a găsit posibilităţi
E l e * ° a S e c ' e r f > c ' r c s are a curentului alternativ sinusoidal de la reţea,
"ilătură o serie de neajunsuri pe care le-am găsit la sistemele
mecanice (greutatea aparaturii, întreţinere dificilă şi permanentă, in-
constanţa curentului, manevrarea greoaie, deplasare anevoioasă a apa-
raturii etc.).

Redresoarele moderne sînt sisteme complexe de v e n -


tile, respectiv de supape electrice, care permit trecerea cu-
rentului electric numai într-un singur sens, fapt prin care
putem transforma curentul alternativ în curent continuu.
Există mai multe feluri de redresoare.
Redresorul termoionic cu mercur şi supape cu gaze este folosit în
special în industrie şi radiologie, funcţionînd la tensiuni mari între 20
si 700 KV şi intensităţi mari.
Redresorul cu arc sau redresorul cu gaze rarefiate sau sub pre-
siune este acela în care există la catod un arc electric menţinut în
permanenţă incandescent. Şi acest sistem este utilizat mai ales în
industrie.
Redresorul electrolitic este utilizat tot în industrie. A r e electrozi
de aluminiu în soluţie alcalină şi nu lasă să treacă curentul prin elec-
troiit decît într-un singur sens. Funcţionează la tensiuni de 1 000 volţi.
Redresorul cu cristal este constituit dintr-un vîrf metalic în atin-
gere cu un cristal de galenă. Este folosit în special în radiofonie şi
funcţionează îa tensiuni foarte mici de 0,1—2 V şi la intensităţi mici
pînă la m a x i m u m 10 m A .

Redresoare electronice
sînt lămpile (tuburile) cu
placă filament, adică tu-
burile cu 2 electrozi (dio-
de, duble diode, keno-
troane).
Redresarea electronică
ne interesează în mod deo-
sebit, deoarece la ora ac-
tuală este cea mai f r e c -
vent utilizată în construc-
ţia aparatelor de electro-
terapie. Ea corespunde tu-
turor cerinţelor tehnice şi
medicale, în limitele ten-
siunilor şi intensităţilor
necesare aplicării curentu-
lui electric asupra orga-
nismului.
Tubul electronic (fig. 5) este compus dintr-un balon de
sticlă, în care s-a făcut vid şi în care există un anod (o. placă)
şi. un catod (un filament), în formă de spirală. Filamentul este
legat separat de o sursă electrică de joasă tensiune de cîţiva
volţi. Pe de altă parte, filamentul şi placa au legături cu o
sursă de curent electric continuu.
Principiul de funcţionare al tuburilor electronice constă
în faptul că lampa permite deplasarea electronilor între cei
d o i electrozi numai într-un singur sens, totdeauna numai
dinspre filament spre placă.
Orice metal încălzit emite electroni, numărul acestora fiind di-
rect proporţional cu temperatura şi invers proporţional cu presiunea
mediului înconjurător, care se exercită asupra metalului. In cazul
tubului electronic, filamentul este acela care este încălzit şi care de-
gajă electroni ce plutesc în jurul lui. Atîta timp cît nu există nici o
diferenţă de potenţial între filament şi placă, aceşti electroni nu se
deplasează. Legînd filamentul cu polul negativ, iar placa cu polul
pozitiv al unei surse de curent electric continuu constatăm o diferenţă
de potenţial între placă şi filament. Ea va face ca electronii care au
fost eliberaţi de filament să străbată cu uşurinţă vidul din tub şi să
ajungă la placă, fiind atraşi de aceasta prin încărcarea ei pozitivă.
Această migrare de electroni între catod şi anod dă naştere la un
curent electric continuu.
încercînd să inversăm polii v o m constata că nu se mai produce
acelaşi fenomen. Electronii (—) din jurul filamentului nu vor fi atraşi
de placă, care este tot negativă, iar placa nu este în stare să libe-
reze electroni nefiind încălzită, deci nu apare o degajare şi deplasare
de electroni.
Dacă în Joc de baterii cu curent continuu v o m racorda dioda la
•o sursă de curent alternativ, atunci cele 2 faze descrise mai sus se
succed în m o d ritmic. Cu-
rentul alternativ îşi schim-
bă sensul de 50 de ori/sec.,
deci filamentul şi placa
vor deveni alternativ p o -
zitiv şi negativ lot de a-
tîtea ori. Această alter-
nanţă va face ca electronii
să se îndrepte spre placă
în m o d întrerupt numai în
momentul cînd este dată
situaţia care permite tre-
cerea electronilor.
O astfel de redre-
sare cu o diodă simplă
(fig. 6) oferă o redre-
sare de 50 semiperioa-
de. Semiperioadele n e -
gative nu se redresează
(fig. 7).
_ Folosind 2 diode vom obţine redresarea ambelor semipe-
rioade, deci o redresare de 100 impulsuri, iumătate sinu-
soidale.
Redresorul cu oxid de cupru (fig. 9). Întregul dispozitiv constă
0 gerie de r o n d e l e de c u p r u şi p l u m b între care există un strat
htire de o x i d de cupru. La părţile e x t e r i o a r e ale r o n d e l e l o r există 2
S dele d e a l a m ă traversate de un ş u r u b transversal izolat, cu a j u t o -
r o ? c £ruia s e strîng toate rondelele.

fU între c o n d u c t o r u l de cupru şi s e m i c o n d u c t o r u l de o x i d de cupru


naştere un strat f o a r t e subţire de circa 10 m p. cu o rezistenţă.

mare, n u m i t strat de b l o c a j (baraj), care p e r m i t e trecerea curentului 7


numai într-un singur sens. T r e c e r e a curentului electric este posibilă
numai în situaţia în care p l a c a de c u p r u este negativă, iar p l a c a de
p l u m b este pozitivă, electronii deplasîndu-se în acest caz dinspre
cupru spre p l u m b . R e d r e s o r u l c u o x i d d e c u p r u lucrează c u u n r a n -
dament m e d i u de 70",» la tensiunea m a x i m ă de 4—5 V şi la inten-
sitatea de 0,05 A pentru f i e c a r e c m - de placă. Greutatea şi d i m e n -
siunile lui sînt f o a r t e mici, iar durata . de f u n c ţ i o n a r e este de circa
15 ani.
2. Redresorul cu seleniu (fig. 10) are o structură a s e m ă n ă t o a r e cu
cel de mai sus, a v î n d u r m ă t o a r e l e r o n d e l e : u n a din f i e r - n i c h e l , pe
care se aplică un strat subţire de seleniu şi a d o u a dintr-un aliaj
(bismut, staniu, cadmiu). Peste ele se presează r o n d e l e l e e x t e r i o a r e
de alamă. î n t r e stratul de seleniu şi cel de aliaj se f o r m e a z ă stratul
de b l o c a j . R e d r e s o r u l cu seleniu lucrează la sarcina de 50 mA pe
1 c m 2 şi la tensiunea m a x i m ă de 18 V.

Avantajele mari ale semiconductorilor sînt : în primul


rînd nu se sparg, nefiind din sticlă ca tuburile electronice, iar
uzura lor este incomparabil mai mică decît a altor redre-
soare. Dimensiunile şi greutatea mică permit construcţia u n o r
aparate uşoare şi mici cu randamentul mare. Toate acestea
vor face ca în curînd să fie introduse pe o scară tot mai
largă în construirea aparatelor electromedicale.
Aparatura pentru curent continuu. Aparatele electrome-
dicale. care ne furnizează diferite forme de curent electric

folosite în fizioterapie, se nu,mese pantostate. Ele sînt în mă-


sură să debiteze curent electric de lorme diferite, cum ar fi :
curent continuu, curent continuu întrerupt, curent modulat
şi chiar curent alternativ sinusoidal şi faradic.
a) Pantostate cu conv ertizor (fig. 11). Prin a-
vantajele pe care le prezintă, pantostatele au reuşit să înlo-
cuiască pilele electrice şi acumulatorii din fizioterapie încă
de la sfîrşitul secolului al X l X - l e a . Introducerea lor în tera-
pie şi înlocuirea surselor învechite de curent continuu a con-
stituit un pas înainte din punctul de vedere al progresului
tehnic. Primele pantostate au fost cele cu motor generator
(dinam). Acestea sînt de o construcţie robustă, cu greutate
mare (circa 40—50 kg), destul de uşor de manevrat. Ele pro-
duc pe lingă curent continuu şi curent alternativ de tip f a -
radic pentru galvanizări, faradizări, cauterizări, endoscopii.
Deşi nu produc curent atît de constant ca elementele galva-
nice pe care le-au înlocuit, din cauza avantajelor pe care le
• tâ ele reuşesc să asigure şi astăzi tratamentul în ser-
^ciile fizi°teraP^e s Pi ta ^ e > policlinici sau sanatorii
balneare.
h) Pantostate cu lămpi (fig. 12). De un tip ceva
mai nou sînt pantostatele cu lampă, care reprezintă un nou

pas înainte în rezolvarea problemei dificile a generatorilor de


curent continuu constant. Prin descoperirea diodelor şi a du-
blelor diode reînvie interesul pentru construirea de noi apa-
rate electrice de tratament şi diagnostic, cu atît mai mult,
cu cît aceste aparate prezintă şi o serie de avantaje faţă de
modelele anterioare.

în primul rînd, convertizorul mare şi greu aici este înlocuit prin-


tr-o singură lampă, care îl face mai uşor, cu dimensiuni mai reduse ;
are un dispozitiv de reglare a tensiunii, astfel că poate să f i e racordat
la orice tensiune de reţea (120—250 V). Se foloseşte pentru galvani-
zări, faradizări, endoscopii şi cauterizări.

Dimensiunile reduse dau posibilitatea să fie transportate


cu uşurinţă la patul bolnavului şi nu are nevoie de o între-
ţinere atît de minuţioasă ca pantostatele cu motor.
Tipurile mai recente de aparate electromedicale sînt d i f e -
renţiate şi nu mai debitează curent pentru endoscopie şi c a u -
terizări, aşa cum erau modelele anterioare ; tendinţa este să
se specializeze numai pentru anumite forme de curent elec-
tric utilizat în electroterapie. Aşa, de exemplu, galvanostatul
(fig. 13) produce numai curent galvanic. Galvanofaradul pro-
duce numai curent galvanic şi faradic.
c) Pantostate cu semiconductori (fig. 14). Pen-
tru a reduce mai mult dimensiunile aparatelor de terapie,
în ultimii ani au început să fie fabricate pantostate mici. de
dimensiunile unei cărţi, a căror greutate ajunge pînă la
maximum 2—3 kg. Aceste aparate au sistemul de redre-
sare cu semiconductori. De semnalat este faptul că, deşi de
dimensiuni mici, ele sînt în măsură să debiteze curent con-
tinuu bine filtrat, curent neofaradic şi au posibilitate să m o -
duleze aceste două forme de curent, deci au capacitatea de
a produce patru forme diferite de curent electric.
Pantostatele existente în secţiile de fizioterapie ale p o -
liclinicilor, clinicilor sau staţionarelor din oraşe şi staţiuni
balneare nu sînt toate de acelaşi tip, fiind fabricate la între-
prinderi diferite şi în ţări diferite. Această mare varietate de-
tipuri de aparate, care diferă între ele prin mecanismele de
generare a curenţilor, prin varietatea formelor de curenţi,
prin forma lor particulară şi prin diferenţa pieselor de m a -
nevrare de la o masă de comandă la alta, îngreuiază expu-
nerea şi ne determină să renunţăm la descrierea amănunţită
a unui singur tip de aparat mai frecvent întîlnit.
V o m încerca să găsim elementele- comune pe care le au
majoritatea aparatelor.
Plecînd de la cel mai simplu pantostat pînă la cel mai
complicat v o m găsi următoarele părţi componente, indispen-
sabile :
I. Sistem de alimentare cu curent electric de la reţea
(cordon, întrerupător).
II. Dispozitiv de redresare (convertizor, tub sau semicon-
ductor).
III. Aparat de reglare a intensităţii (potenţiometru).
IV. Comutator pentru forma curentului (G = galvanic.
F ~ faradic).
V. Aparat de măsură (mA).
VI. Sistem de racordare cu bolnavul (borne, cabluri, e l e c -
trozi).
Fără aceste dispozitive elementare, care constituie un
minim obligatoriu pentru un aparat electromedical de tera-
pie. nu poate să f i e conceput nici un fel de pantostat. De r e -
marcat că la toate pantostatele vechi sau moderne, ale căror
tipuri şi forme sînt diferite, vom regăsi aceste dispozitive.
Aparatele noi sînt mult mai complexe, totuşi, toate piesele
acestora pot fi încadrate în cele 6 categorii enumerate.
I. Sistemul de alimentare. Alimentarea pantostatelor se
face cu curent alternativ sinusoidal de 50 Hz. de 110—220 V
de la reţea, prin intermediul unei prize simple sau a unei
prize speciale Schuko, în care, pe lîngă cele două fire de
contact, există şi al treilea fir, care face legătura cu pămîntul.
1. Cordonul este confecţionat din liţă simplă sau este un
cordon special fabricat cu izolaţie de cauciuc sau plastic, care
conţine trei fire. Are un stecker la un capăt, iar cu celălalt
capăt este legat direct de aparat.
2. Dacă nu există cordon cu 3 fire şi nici priză specială,
care să asigure legătura cu pămîntul, este necesar să se lege
masa aparatului cu ajutorul unui conductor izolat de un calo-
rifer, robinet sau direct cu pămîntul.
3. Schimbătorul de tensiune dă posibilitatea ca aparatul să
fie utilizat, atît la tensiunea de 110, cît şi 220 V. majoritatea
sistemelor dispunînd şi de valori intermediare : 125, 150, 170,
220, 250 V. El este situat de obicei la spatele aparatului.
4. Siguranţa fuzibilă deschisă (cu lamă) sau închisă (cu
buşon) împiedică trecerea unui curent electric de intensitate
prea mare, în aparat. Ea este de obicei situată în spatele
aparatului, în apropierea schimbătorului de tensiune, lîngă l o -
cul de intrare a cordonului de alimentare în aparat.
5. întrerupătorul central al curentului electric de la reţea
poate să fie basculant sau rotator. situat de obicei pe masa
(faţada) de comandă a aparatului, avînd de cele mai multe
ori în apropiere şi o lampă mică semnalizatoare (13), care in-
dică starea de funcţionare sau repaus a aparatului. Aparatele
moderne au întrerupătorul în directă legătură şi cu un sta-
bilizator de tensiune montat în aparat (4 a).
II. Sistemul de tr an sf or mare-redresare. 8. Redresarea c u -
rentului de la reţea se face cu convertizor, lămpi sau semi-
conductori şi a fost expusă la capitolul redresoarelor. Acolo s-a
vorbit şi despre celula de filtraj a curentului redresat.
7. Instalaţiile speciale şi complexe de generare a diverse-
lor forme de curent electric fiind de domeniul electrotehnicii
nu vor fi expuse aici.
III. Dispozitiv de reglaj al intensităţii. 8. Dispozitivul prin
care putem să reglăm intensitatea este potenţiometrul, care
a r e capacitatea să crească sau să descrească în mod lent in-
tensitatea de la 0 la o valoare oarecare în cadrul unei limite
maxime date. Limita maximă a intensităţii la pantostate, va-
riază de la aparat la aparat, ajungînd în general la circa 100-
500 mA.
Potenţiometrele pot să fie liniare, ca la majoritatea pantostatelor
cu motor generator sau circulare (rotatorii) cum sînt la aparatele cu
lămpi. Poate să existe un singur potenţiometru pentru toate f o r m e l e
de curent pe care le debitează un aparat sau pot să existe tot atîtea
potenţiometre cîte f o r m e de curent debitează acel aparat.
Manevrarea potenţiometrelor liniare se face prin fracţionarea tijei
cînd intensitatea creşte şi prin împingerea ei înapoi cînd intensitatea
scade. Potenţiometrele rotative se manevrează prin exercitarea unei
mişcări circulatoare ; de obicei, în sensul mişcării acelor de ceasornic,
cînd intensitatea creşte, iar la mişcarea inversă, ea descreşte.

Diviziunile şi cifrele din jurul butoanelor de comandă sau


gradaţiile de pe tijele pantostatelor cu motor nu indică va-
loarea mA, aceasta trebuind să fie urmărită pe miliamper-
metru (11).
IV. Comutator pentru diverse forme de curent. Majoritatea
pantostatelor existente în funcţiune în diverse servicii de să-
nătate publică debitează curent continuu şi curent alternativ
faradic.
9. Pantostatele cu dinam au un singur comutator pentru
curent galvanic (G), faradic (F) şi galvanofaradic (GF). Curen-
tul debitat pentru galvanizare (G), faradizare (F), endoscopii
(E) şi cauterizări (C) se obţine de la borne diferite (GF), (E)
şi (C). Aparatele însă nu sînt standardizate, din care cauză
pentru aceste forme de curenţi nu există un principiu comun
de reglare, iar aranjamentul butoanelor de pe masa de co-
mandă diferă de la aparat la aparat. Unele aparate au un sin-
gur comutator, care dă posibilitatea să se aleagă forma curen-
tului solicitat conform unui indicator, altele produc numai
unul sau două feluri de curent, care se manevrează de la c o -
mutatoare separate (fig. 15).
10. Pentru reglarea frecvenţei impulsurilor curentului fa-
radic există ciocănelul Wagner-Neef sau un buton special.
V. Aparate de măsură şi semnalizare. 11. Miliampermetrul
nu lipseşte la niciun pantostat. Fără el nu se poate preciza in-
tensitatea curentului continuu, care străbate bolnavul. El este
e obicei montat în centrul mesei de comandă a aparatului:
• a r e 2 sau 3 scări pe acelaşi cadran.
12. Un comutator cu sunt ne ajută să putem schimba
scara miliampermetrului după nevoie. De exemplu : 1.5—15 —
75 ; 5—50 : 12—16 ; 5—50—500 ; 150—1 500 ; etc.
Cifrele indicatoare maxime de pe cadranele miliamperme-
trelor sînt diferite ele fiind dependente de tipul de fabricaţie
al aparatului.

Unele aparate au şi un „buton de reglaj", cu ajutorul că-


ruia putem readuce acul miliampermetrului la zero, atunci
cînd acesta se dereglează.
13. Lăvipile semnalizatoare în număr de una sau mai multe
la acelaşi aparat sînt plasate de obicei lîngă butoanele de în-
trerupere-pornire a diverselor forme de curent, ele indicînd
debitarea acelei forme de curent la bornele aparatului. Dacă
este o singură lampă semnalizatoare, ea indică funcţionarea
pantostatului.
Vi. Racordarea cu bolnavul. 14. Bornele. Pantostatele cu
motor şi unele cu lămpi au borne separate pentru curentul
GF, pentru endoscopii (E) şi cauterizări (C).
Tendinţa este să se reducă numărul bornelor, astfel că la
aparatele moderne există o singură pereche de borne, prin
care se recepţionează toată gama de f o r m e de curenţi debitată
de aparat.
15. Schimbătorul de poli este un comutator basculant sau
rotator, cu indicaţie dublă ± şi T sau N şi W, care ne dă p o -
sibilitatea de a schimba chiar în timpul procedurii polaritatea
electrozilor de la N (normal) la W (Wechsel = schimbat).

16. Cablurile sînt nişte conductori de liţă cu diametrul de


1—1,5 mm, izolaţi în cauciuc sau masă plastică, de circa 1,5—
2 m lungime, care au la un capăt o banană ce face contactul
cu borna aparatului, iar la capătul celălalt un sistem de ra-
cordare cu electrodul (banană, clemă sau direct lipit de el)
(fig. 16).
Clemele de fixare a electrozilor sînt în formă de gură de
crocodil şi au un şurub de strîngere, cu care se fixează pe
Plăcile de plumb sau aluminiu.
Există şi cabluri bifurcate. Ele se folosesc atunci cînd tre-
buie să aplicăm concomitent 2 electrozi de acelaşi semn pe
^ a r ţ i simetrice ale corpului, ca : ochi, urechi, membre superi-
° a r e sau inferioare etc.
17. Distribuitorul de curent este o piesă separată sau di-
rect montată la pantcstatele pentru băile 4-eelulare (fig. 17).
Cu ajutorul lor se dirijează curentul şi sensul acestuia în cele
4 vane separate, avînd posibilitatea de a distribui curentul

electric în diverse circuite sau de a schimba sensul curen-


tului.
Tot un distribuitor de curent există şi la baia Stanger.
unde electrozii laterali de cărbuni pot să primească sarcini
electrice de semne diferite sau pot să fie scoşi din funcţie
atunci cînd se cere acest lucru.
18. Electrozii sînt piese care se aplică direct pe tegument
şi care pun bolnavul în legătură cu energia electrică ce vine-
prin cablu de la pantostat.
Ei pot să fie flexibili sau rigizi. Cei flexibili sînt confecţio-
naţi din foaie de plumb de 0.3 — 0,5 mm, de forme şi dimen-
siuni diferite. Ei sînt maleabili şi se mulează exact pe tegu-
ment după forma regiunii pe care se aplică, încît acelaşi elec-
trod se poate utiliza pe diferite părţi ale corpului. Forma lor
poate să fie rotundă, ovală, dreptunghiulară, patrată, în formă
de pelerină etc., formă care se taie cu foarfeca, după nevoie..
Dimensiunile lor variază de la cea a electrozilor rotunzi,
Jire sînt de circa 20 cm 2 , pînă la aceea a electrozilor mari de
000 cm 2 . Indiferent de formă şi mărime trebuie să avem grijă
c a la confecţionarea lor să rotunjim colţurile ascuţite.

Există şi electrozi semiflexibili, confccţionaţi din foi de


aluminiu de circa 0.2—0,5 mm, care au de la început forma şi
dimensiunile stabilite de fabrică. Ei se pot îndoi destul de uşor,
aproape ca cei de plumb, însă nu cu aceeaşi uşurinţă pot să
fie readuşi la forma lor plană. Există electrozi speciali pentru
diverse regiuni, avînd forme şi dimensiuni aparte (frunte, ceafă,
faţă, tălpi, Jombe. membre etc.). Pentru a-şi păstra suprafaţa
netedă, plăcile mari de 20X30 cm sînt montate pe placaj.
Electrozii rigizi sînt. confecţionaţi de obicei din cupru (de
grosimea de 1 —1,5 mm) şi sînt nichelaţi sau cromaţi. Ei sînt
de obicei electrozi speciali, cu o suprafaţă de contact mică ;
astfel •. rulou, electrozi punctiformi şi cei rotunzi pentru ochi,
urechi, nas sau electrozi dreptunghiulari îndoiţi pentru d e -
gete sau antebraţ (fig. 18).
Electrozii punctiformi şi rotunzi al căror diametru este
cuprins între 10 şi 40 mm au posibilitatea să fie înşurubaţi
a nişte mînere sau la nişte sisteme de fixare cu arcuri sau

cu pîrghii mobile de plastic.


19. Stratul hidrofil. Indiferent care ar fi forma, dimen-
d u f 1 ^ S a u f e l u l me ta.lu.lui din care este confecţionat electro-
nu este permis ca .acesta să ia contact direct cu tegumen-
tul, deoarece provoacă arsuri ; este absolut necesar ca elec-
trodul să fie îmbrăcat într-o ţesătură hidrofilă. Deci, între
electrod şi tegument este obligatoriu să existe totdeauna un
strat de o grosime cit mai mare de material hidrofil. în unele
cazuri v o m utiliza tifonul ca material hidrofil, in special pen-
tru electrozii mici,
punctiformi sau r o -
tunzi. Recomandăm
ca el să fie pus în
cel puţin 4—8 stra-
turi. Un singur strat
subţire de tifon nu
este recomandabil să
fie utilizat pentru a-
plicarea pe electrozi.
Pentru electrozi mai
mari v o m întrebuin-
ţa pînză, finet sau
mai bine material
pluşat (frotir) sau
flanelă, împăturite în
6—8 straturi.
Subliniem faptul
că una dintre moda-
lităţile de a evita ar-
surile este tocmai
utilizarea unui strat
cît mai gros (10—
20 mm) de material hidrofil. Acest lucru este realizat la ane-
xele aparaturii moderne, prin acoperirea electrozilor cu un
strat de burete de plastic microporos de 10—15 mm.
20. Fixarea electrozilor se face în general cu saci de n i -
sip sau cu feşi de tifon (faşă cu ţesătură elastică), cu benzi
de cauciuc, sau cu sisteme de pîrghii cu articulaţii din plastic.
Toate aceste sisteme sînt b u n e ; recomandăm ca mai practic,
uşor de realizat şi cel mai rapid de manevrat, sistemul ben-
zilor elastice de cauciuc cu butoniere, aplicabile cu multă
uşurinţă pe toate părţile corpului. —
' VII. Accesorii. 21. Pentru băile parţiale 4~celulare se uti-
lizează vane speciale din faianţă, porţelan sau masă plastică,
prevăzute cu cîte o despărţitură laterală, în care se pune
electrodul.
Există vane diferite ca formă şi dimensiune, pentru m e m -
brele superioare şi pentru cele inferioare (fig. 19). Cele de
mîini sînt aşezate pe nişte suporturi care permit mobilizarea
vanelor la poziţia corespunzătoare membrelor superioare.
Un taburet rotativ permite aşezarea bolnavului la înălţi-
mea dorită.
Electrozii sînt din cărbune de retortă de formă dreptun-

ghiulară, groase de 10 mm. Lungimea lor este de 200 mm


pentru băile de mîini şi 400 mm pentru cele de picioare.
Baia generală electrică (Stanger) (fig. 20) este o vană
'mare de lemn sau material plastic izolator, cu dimensiunile
interioare de 2 0 0 X 9 0 X 6 5 cm, prevăzută pe pereţii laterali cu
electrozi. Electrozii pentru baia generală sînt din cărbune de
retortă şi au dimensiuni mari, tapetînd toţi pereţii vanei. Ei
sînt acoperiţi cu material dielectric, astfel că bolnavul este
izolat şi nu poate să-i atingă.
Instalaţia este prevăzută cu electrozi suplimentari mobili,
care se pot introduce în vană, atunci cînd dorim să facem
tratamente numai pe anumite părţi ale coronlni
De cele mai n-mi*- - '
împreună cu generatorul de curent şi cu distribuitorul con-
stituind un singur bloc.
Nu este recomandabil să se încerce improvizarea unei băi
galvanice într-o vană obişnuită de fontă faianţată.

Eteetele (izico-chimice ale curentului electric continuu. Proprie-


tăţile fizico-chimice ale curentului electric se studiază amănunţit în
capitolele de fizică, astfel că aici vom face numai o scurtă trecere a
lor în revistă. V o m încerca apoi să studiem efectele pe care le pro-
duce curentul electric asupra organismului prin prisma proprietăţilor
lui biofizice şi biochimice.
Se cunosc următoarele efecte fizico-chimice ale curentului elec-
l rjf ^onTînu^Iîr — '
termic consţjL4lLJîI££^^
rentuluî electric p r m t f : : u r r c o n < ^ rezistenţă.
dee/ecFXeTfâ'^Toirite-EHer-
gia electrică, care se transformă în energie calorică, se măsoară în
Joule şi este direct proporţională cu rezistenţa conductorului (R), cu
pătratul intensităţii (I) şi cu timpul (t).
Q (calorii) = R(ohmi)X/- (amperi)X* (secunde)X0,24.
Efectul luminos constă în faptul că un conductor cu o rezistenţă,
supus curentului electric într-un anumit mediu gazos sau în vid, pro-
duce lumină. Intensitatea luminii depinde de intensitatea curentului,
de compoziţia chimică a conductorului şi de rezistenţa lui electrică.
Efectul termic, în practica de toate zilele este folosit pentru de-
gajare de căldură, iar cel luminos prin becurile electrice pentru ilu-
minare.
2. Efectul tcrmoclactronic constă in emitere de electroni la încăl-
zirea unui f i l a m e n t (catod) într-un spaţiu închis, în care este vid, atunci
c î n d în apropiere există un e l e c t r o d încărcat pozitiv (anod), c a r e c a p -
tează aceşti electroni. A c e s t e f e c t stă la baza tuturor l ă m p i l o r e l e c t r o -
nice. Fiind c u n o s c u t nu-1 v o m mai discuta.
3. Efectul magnetic, inducţia electromagnetică. Un curent electric
c o n t i n u u d e t e r m i n ă în jurul c o n d u c t o r u l u i prin care trece un c î m p
m a g n e t i c , care deviază acul unei busole. V a l o a r e a c î m p u l u i m a g n e t i c
realizat de un curent electric care trece printr-un c o n d u c t o r depinde
de f o r m a g e o m c t r i c ă a circuitului, de distanţa punctului faţă de circuit,
si de intensitatea curentului.
Efectele m a g n e t i c e ale curentului sînt strîns legate de inducţia
electromagnetică, f e n o m e n pe care-1 găsim la baza construcţiei e l e c t r o -
m o t o a r e l o r şi a diferitelor aparate electrice de măsură şi terapie.
4. Electroliza. Efectele curentului electric asupra lichidelor sînt
diferite, în f u n c ţ i e de c o m p o z i ţ i a lor chimică. L i c h i d e ca a p a distilată
nu reacţionează cu n i m i c la i n t r o d u c e r e a a doi electrozi cuplaţi la o
sursă de curent continuu. B a c ă însă în această apă d i z o l v ă m substanţe
cristaloide (acizi, baze sau săruri) v o m constata că o p a r t e din m o l e -
cule se disociază în atomi, care se încarcă cu electricitate, d e v e n i n d ioni.
f e n o m e n u l poartă n u m e l e de disociaţie electrolitică, iar lichidul devine
clectrolit (de e x e m p l u . C I N a = C l - şi Na-r).
F e n o m e n u l se e x p l i c ă p r i n faptul că a t o m u l de sodiu p i e r d e un
electron, r ă m î n î n d ionul d e N a i a r electronul pierdut este luat d e
clor, care d e v i n e ion negativ de C I - .
Dacă în electrolit, în care s-a disociat CI Na, i n t r o d u c e m 2 e l e c -
trozi legaţi de o sursă de curent electric, v o m constata că ionii pozitivi
de N a + (cationii) se vor îndrepta spre catod (pol negativ), iar anionii
( C I - ) se vor îndrepta spre anod (pol pozitiv).
La nivelul electrozilor, f i e c a r e din ionii amintiţi îşi p i e r d sarcinile
clectrice, d e v e n i n d radicali activi, se c o m b i n ă c u / a p a şi dau :
1 Cl v-,2]T,0 - . 5 C]|[ O.,
\a - U2() •_ \ a nif 11
O x i g e n u l p r o d u s se d e g a j ă în dreptul anodului, iar h i d r o g e n u l se
c a p t e a z ă la nivelul catodului.
F e n o m e n u l poartă n u m e l e de electroliză şi se c o n d u c e pe b a z a c e l o r
2 legi ale lui F a r a d a y *.
în cazul c î n d între electrozii din e x p e r i e n ţ a de m a i sus i n t r o d u c e m
un perete poros, s e m i p e r m e a b i l , v o m constata că s c h i m b u r i l e se î n -
tîrrîplă în a m b e l e sensuri, f e n o m e n e x p l i c a b i l prin osmoza electrică.
5. Electroforeza constă în efectul curentului electric asupra s o l u -
ţiilor coloidale. Particulele substanţei în stare c o l o i d a l ă atrag sarcini

* 1. Masa de substanţă M, depusă la electrozi este p r o p o r ţ i o n a l ă cu


cantitatea de electricitate Q. care străbate electrolitul, a d i c ă cu i n t e n -
sitatea curentului şi cu t i m p u l (Q—It), adică : M = K : Q. în care K este
un c o e f i c i e n t numit e c h i v a l e n t e l e c t r o c h i m i e al substanţei care se depune.
2. Cantitatea de electricitate care d e p u n e un a t o m - g r a m de e l e m e n t
cu valenţa n, este de n ori mai m a r e decît cea care d e p u n e un a t o m -
g r a m de element m o n o v a l e n t . adică : K = C . „ , u n d e C este un c o e f i -
cient de proporţionalitate. A este greutatea a t o m i c ă luată în g r a m e ,
este cantitatea de electricitate, iar n este n u m ă r u l valenţelor e l e -
m e n t u l u i considerat.
electrice pozitive sau negative, în funcţie de natura substanţei. Dacă
într-un vas cu perete poros despărţitor introducem o soluţie coioidală,
la închiderea circuitului constatăm după un timp o denivelare a supra-
feţelor lichidelor din cele 2 compartimente. S-a produs în acest caz o
deplasare de molecule prin peretele poros. Unele substanţe trec spre
catod, altele spre anod. Acest fenomen poartă denumirea de electro-
foreză. Deplasarea particulelor spre anod se numeşte anaforeză, iar
deplasarea lor spre catod este cataforeză. Fenomenul nu trebuie c o n -
fundat cu electroliza, moleculele rămînînd intacte în cazul e l e c t r o f o -
rezei, aici neproducîndu-se disocierea lor electrolitică.

Efectele biologice şi fiziologice ale curentului electric con-


tinuu. în funcţie de gradul de conductibilitate electrică, cor-
purile se împart în bune conducătoare (de gradul I), corpuri cu
conductibilitate ceva mai slabă — electroliţii (de gradul al
II-lea), semiconductorii cu conductibilitate aparte şi cele rău
conducătoare sau dielectrice.
Corpul omenesc este considerat un conducător de gradul
al II-lea (electrolitic), ţinînd seama de faptul că el conţine
70° o apă din greutatea lui, în care sînt dizolvate numeroase
săruri, ceea ce constituie un mediu electrolitic foarte bun.
Corpul omenesc însă nu este un mediu omogen, care să
permită trecerea uniformă a curentului electric, în virtutea
anumitor legi fizice, ci este un mediu heterogen, avînd n e -
spus de multe elemente cu conductibilităţi diferite. Krîlova
şi Simanko au reuşit să determine diferite grade de conduc-
tibilitate electrică în corpul omenesc. Ei au împărţit ţesu-
turile şi organele în următoarele grade de conductibilitate:
Plecînd de la celulă şi ţesutul intercelular, eare este m e -
diul în care trăiesc celulele, din punct de vedere electric tre-
buie să semnalăm existenţa unei diferenţe de potenţial la
nivelul membranelor celulare. Acest lucru este cunoscut sub
numele de biocurenţi, care pot să fie captaţi, amplificaţi şi
înregistraţi la electromiograf, electrocardiograf, electroretino-
graf, electroencefalograf etc.

Diferenţele de potenţial de la nivelul membranelor celulare d e -


termină buna funcţionalitate, atît a membranelor (permeabilitatea lor
pentru diferiţi ioni), cît şi a întregii celule (metabolismul intermediar,
energetic etc. al ţesuturilor, organelor).

Unii autori sînt de părere că tocmai această diferenţă de


potenţial biologic, caracteristică tuturor vieţuitoarelor, deter-
mină buna funcţionalitate a întregului organism. Dereglarea
acestui echilibru electric condiţionează starea de funcţionare
necorespunzătoare a diverselor sisteme, aparate, organe.
Studiul biocurenţilor constituie un capitol special al elec-
trofiziologiei şi nu va fi expus în cadrul electroterapiei.
Din punctul nostru de vedere interesează reacţia organis-
mului la efectele curentului electric şi studiul fiziologic al
efectelor fizico-chimice produse în co^p.
Am amintit că organismul este considerat un conducător
de gradul al II-lea, deci trecerea curentului va determina la
nivelul lui o serie de schimbări şi anume : la nivelul electro-
zilor, efecte polare, în restul corpului, efecte interpolare.
Efectele polare se rezumă Ia. modificările survenite la locul de
contact al tegumentului cu electrodul. Ele depind în primul rînd de
calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compoziţia chimică), de c a -
lităţile curentului (intensitatea, direcţia, sensul, densitatea şi durata)
şi de anumite proprietăţi ale organismului (starea tegumentului, rezis-
tenţa electrică, capacitatea, conductibilitatea diverselor ţesuturi şi re-
activitatea generală a corpului).
în caz de supradozare a curentului electric, efectele polare se traduc
clinic prin fenomenul de arsură.
Efectele interpolare sînt acelea care se produc în interiorul orga-
nismului, în regiunea cuprinsă între cei doi electrozi. Ele sînt cele mai
însemnate efecte şi constau în procese de bioelectroliză, ionoforeză,,
electroosmoză, modificări de potenţial de membrană, modificări de
excitabilitate neuromusculară, efecte termice şi de inducţie electro-
magnetică, modificări în compoziţia chimică a ţesuturilor.
Această delimitare arbitrară (polar şi interpolar) este greu de de-
terminat în practică, atunci cînd se lucrează Ifi 1im;tn ->-
•oarece efectele polare şi interpolare se manifestă concomitent, efectul
total al curentului este suma celor două efecte.
Din punct de vedere terapeutic contăm pe efectele interpolare, cele
polare rczumindu-se în special în cazurile patologice, la arsuri.
Electroliza biologică este fenomenul de electroliză, care are loc în
spaţii mici ale corpului omenesc, limitîndu-se la deplasări de ioni în
interiorul celulei şi în spaţiile intercelulare. Efectul electrobiologic constă
în deplasarea cationilor şi a ionilor de H+ spre catod şi deplasarea
radicalilor metaloizi (anioni) şi a OH— spre anod. Ca f e n o m e n e se-
cundare iau naştere diverse reacţii chimice între ionii deveniţi atomi
neutri. Prin deplasarea cationilor pozitivi spre catod şi a anionilor
spre anod se formează în apropierea electrozilor, paralel cu supra-
faţa lor de contact a tegumentelor o concentraţie de sarcini elec-
trice de semn contrar cu electrodul. Aceste sarcini constituie în ţesu-
turi un electrod nou „virtual", carc va poseda la un moment dat o di-
ferenţă de potenţial egală cu a electrodului şi determină fenomenul
de polarizare biologică asemănătoare cu polarizarea elementelor
voltaice.
Organismul nefiind o soluţie cristaioid omogenă şi avînd în c o m -
poziţia lui şi soluţii coloidale v o m regăsi în el fenomene de electro-
foreză (anelectroforeză şi catelectroforeză) de electroosmoză, ca şi cele
amintite, de ionoforeză, adică deplasarea de ioni prin m e m b r a n e semi-
permeabile celulare. Modificarea permeabilităţii membranelor celulare
duce la rîndul ei la fenomene secundare chimice.
S-a observat că în prezenţa sarcinilor negative, permeabilitatea
membranelor celulare creşte, iar în prezenţa sarcinilor pozitive ea scade.
Efectul termic nu este u n i f o r m în toate ţesuturile, fiind mai p u -
ternic în cele care opun o rezistenţă electrică mai mare la trecerea
curentului. El este mai intens la nivelul epidermei, a ţesutului celulo-
grăsos, la nivelul oaselor şi de-a lungul nervilor periferici super-
ficiali.

Efectele fiziologice. Modificările pe care le determină


•curentul continuu asupra diverselor sisteme şi aparate se pot
sistematiza astfel :
1. Tegumentul. Am amintit că primul strat al corpului
este rău conducător de electricitate. Nu trebuie să uităm" însă
că sîngele este un electrolit cu o conductibilitate foarte bună
şi că în tegument există o reţea vasculară foarte bogată, în
care încap 3 0 % din cantitatea totală de sînge. De aici rezultă
că la nivelul capilarelor şi venulelor tegumentare vor avea
loc modificări însemnate din punct de vedere electrolitic,
electroosmotic, ionoforetic, electroforetic etc. Acestea se vor

42
completa mai ales cu modificări senzitive, care apar în reţeaua
bogată a plexurilor nervoase cu care este dotată pielea.
Modificările de la nivelul interstiţiilor aduc şi ele apor-
tul lor pentru completarea tabloului. în tegument au loc
reacţii vasomotoare, caracterizate printre) v as o c ons t r i c ţ ie—ci (•
'scurtă durată, urmata de o yasodilataţie şi o ~ hipererntgi;;ac-
tivă, manifestată prin piele .j:nşie-roză, calda7~măî accentuată
"la catod. Ea persistă cîteva ore, interesînd, atît vasele super-
ficiale, cît şi pe cele profunde. Vasodilataţia determină o acti-
vare a circulaţiei, avînd un rol trofic pentru ţesuturi.
Dacă procedura a fost generală, sub forma băilor 4-celu-
lare sau mai ales a băii Stanger, se va produce o vasodila-
taţie generalizată, care duce la o scădere a tensiunii arteriale.
Receptorii senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea
curentului electric continuu o senzaţie de furnicătură, care
creşte proporţional cu intensitatea curentului, transformîndu-se
în înţepătură fină, apoi chiar în senzaţie de arsură, iar dacă
mai creştem intensitatea apare senzaţia de durere.
După mai multe şedinţe se constată o modificare în sensul
creşterii pragului sensibilităţii tactile şi dureroase. Efectul
acesta analgezic ..Ci: se produce este mai accentuat la jjoIuT-*
pozitiv, realizînd o hipoestezie sau uneori chiar ^ a n e s t e z i e
qeIIscuEtă-.dura.tă. Fenomenul are la bază modificarea excitabi-
lităţii neuromusculare, care se numeşte electrotonus, pu.tînd să
îmbrace aspectul de anelectrotonus sau catelectrotonus, în ra-
port cu polul la nivelul căruia ia naştere.
Curentul de intensitate mare provoacă arsuri. Acestea pre-
zintă caractere diferite, în funcţie de caracterul substanţei chi-
mice care se formează la cei doi poli. La negativ apare o arsură
mare, cenuşie închisă, suplă, determinată de prezenţa hidroxi-
dului de sodiu (NaOH), iar la polul pozitiv o arsură de culoare
brană închisă, provocată de acidul clorhidric (C1H).
^^iştornin nervos. reacţionează__puternic la acţiunea cu-
rentului elec±cic_-tJnii autori pretind că efectele asupra siste-
mului nervos central depind de sensul de circulaţie a curen-
tului în corp. Curenţii descendenţi, _în care polul pozitiv este
aplicat la cap şi ceT~negatîv la picioare, au efect sedativ. iar
cei ascendenţi cu polaritate inversă au efecte stimulante, de
excitare.
Sisţemul_ji&uxQvegeta.tiv reacţionează în mod inconstant
la apîîcixeăcurenUÎIui în funcţie de polaritate, de locul de apli-
care, de predominanţa tonusului vagal sau simpatic al b o l -
navului.
Zona gulerului Scerbac (în regiunea cefei şi regiunea dor-
sală superioară) este regiunea electivă pentru influenţarea
sistemultH-jiervos vegetativ.
iffitpyŢi'l rnv^Hjj^ Şi nervii motori reacţionează împreună
la excitaţiile curentului electric: — —^
•Pentru excitaţia rnotoare avem nevoie de curent continuu
întrerupt. Forma pantei de creştere sau descreştere determină
efecte diferite asupra musculaturii striate sau netede. Cu cît
panta de ascensiune a intensităţii este mai lentă, deci de durată
mai lungă, cu atît muşchiul sănătos nu va reacţiona prin con-
tracţii ; în schimb, o creştere bruscă a intensităţii, ca şi o scă-
dere bruscă a ei, determină o contracţie musculară promptă.
Toleranţa la intensităţile mari depinde de panta de ascen-
siune a curentului. La o pantă de ascensiune lentă ajungem
să administrăm doze mari de curent, ţinînd seama de faptul
că administrarea curentului sub această formă determină „ a c o -
modarea" la intensităţi crescute, fără ca să apară contracţia
musculară.
în schimb, la creşteri şi descreşteri instantanee, cum este
la impulsele rectangulare, v o m obţine contracţii musculare
chiar la intensităţi mici.
3. Organele de simţ reacţionează specific faţă de curentul
electric. Reacţiile vizuale (fosfenele sau senzaţii luminoase) pot
să aibă forma de puncte, bastonaşe, cercuri de culoare gal-
benă sau alte culori. Reacţiile auditive de obicei nu apar nici
la intensităţi mari. Dacă apar se manifestă ca fluerături, şueră-
turi, sunete de diferite tonalităţi. Reacţia labirintică este ame-
ţeala, iar reacţia gustativă este aceea de gust metalic astrin-
gent, înţepător.
4. ^^ajWţuJ^_cardÂova^ular. Am amintit că la locul de
aplicare a' electrodului apare o vasodilataţie. în baia electrică
generală apar efecte de vasodilataţie generală asemănătoare
celor din hidroterapie. Sîngele fiind un bun conducător de elec-
tricitate în corp, cantitatea cea mai mare de curent va străbate
corpul tocmai de-a lungul vaselor.
5. Tubuldigestiv. Experienţele făcute arată o creştere a
secreţiei gasîrîce^ă^âplicarea curentului electric.
Tehnica de aplicare a curentului galvanic. în tehnica de
aplicare a procedurilor de electroterapie trebuie să avem în
vedere : 1) bolnavul şi regiunea de tratat ; 2) aplicarea elec-
trozilor şi legătura cu sursa ; 3) manevrarea aparatului.
1. Bolnavul va sta în poziţia cea mai relaxată şi mai c o -
modă posibil, de obicei culcat pe o canapea de lemn, cu o
saltea de cauciuc îmbrăcată cu cearceaf curat. Folosim această
poziţie ori de cîte ori ne va permite situaţia, chiar şi atunci
cînd facem ionizări pe suprafeţe mici.
^ H = j j £ n t r u băile parţiale, bolnavul va sta pe un scaun special
de lemn, izolat electric de duşumea printr-o platformă de lemn.
Pentru baia electrică generală, bolnavul este culcat în vană
specială. Pentru procedurile parţiale cu electrozi ficşi din plumb
sau zinc este necesar ca bolnavul să descopere părţile pe care
se vor aplica electrozii. Trebuie evitat contactul direct care ar
putea să aibă loc între anumite părţi ale corpului şi calorifere,
robinete de apă sau alte conducte care au legătură cu pă-
mîntul, pentru ca să nu dea posibilitate apariţiei unei scurt-
circuitări.
bolnavilor care fac pentru prima dată tratament electric li
se va explica de asistenţi că procedura nu este periculoasă.
După aplicarea electrozilor acoperim bolnavul cu un cear-
ceaf sau la nevoie cu o pătură.
în tot timpul tratamentului, bolnavul va fi supravegheat
şi întrebat de efectele subiective ale procedurii.
După procedură, tegumentul hiperemiat al bolnavului se
va şterge cu un prosop curat, apoi se va pudra cu talc.
2. Electrozii vor fi aplicaţi totdeauna, fie numai prin in-
termediul unui strat hidrofil îmbibat cu apă, despre care s-a
vorbit (tifon, pînză, flanelă, frotir de 1—1,5 cm grosime sau
de preferinţă burete gros de 2 cm), fie prin intermediul apei
în cazul băilor electrice. Preferăm buretele de cauciuc poros,
deoarece se adaptează mult mai bine pe neregularităţile te-
gumentului şi este mult mai igienic, putîndu-se spăla cu Jişu-
nnţă^ — c W&J^b ste ^y^if^ lUi l
Nu se va aplica niciodată electrodul de metal sau..de căr-
bune direct pe tegument sau mucoase :
a) Electrozii solizi, confecţionaţi din foaie de plumb, trebuie
să fie foarte bine neteziţi, ca să nu prezinte neregularităţi pe
suprafeţele lor, să nu aibă fisuri pe margini la locul în care se
aplică clema şi să nu aibă nici un colţ ascuţit. Pentru a re-
media aceste inconveniente se taie cu foarfeea marginea an-
fractuoasă (cu fisuri) a electrodului iar suprafaţa se netezeşte
cu ruloul metalic pe o masă netedă.
Mărimea electrozilor se va alege în funcţie de regiunea pe
care se aplică şi de efectele de polaritate pe care le urmărim
(.pozitive sau negative).
Există electrozi utilizaţi numai în cazuri speciale pentru
anumite aplicaţii, ca pentru ochi (fig. 22), urechi, hemifată
(Bergonier) (fig. 23). ceafă şi dorsal superior (Scerbac), tălpi.,
palme, i*estul fiind foi dreptunghiulare de dimensiuni diferite,
de la 50 cm 2 la circa 600 cm'-'. V o m alege forma şi dimensiunea,
în funcţie de locul unde se vor aplica.
La o galvanizare putem să aplicăm 2 electrozi egali sau
unul mai mare şi altul mai mic.
Este important acest lucru, deoarece
între electrozi egali puşi faţă în faţă,
transversal pe o regiune oarecare
a corpului (trunchi, coapsă etc.),
apare un cîmp de acţiune electro-

magnetic, ale cărui linii de forţă vor fi paralele, cu densitatea


egală pe toată aria electrozilor. în acest caz acţionează ambii
electrozi la fel, metoda fiind denumită bipolară.
Dacă electrozii nu sînt egali, densitatea liniilor de forţă va
fi mai mare în apropierea electrodului mic, care devine elec-
trodul activ ; cel mare rămîne indiferent.
Pe acest principiu se bazează aplicarea dirijată a electro-
dului mic pe zonele pe care vrem să le influenţăm, fie cu polul
pozitiv, fie cu cel negativ. .?tiind că există diferenţe între efec-
tele celor doi poli. Această metodă este mai frecvent utilizată.
Alegerea stratului hidrofil se face în funcţie de dimen-
siunea electrodului. El va trebui să depăşească cu cel puţin
1—2 cm marginile electrodului.
Kowarschik dă următoarele dimensiuni de pînză hidrofilă
necesară pentru diverşi electrozi :
Pentru un electrod 6 X 8 cm este nevoie de o pînză de 26X42 cm.
Pentru un electrod 8X10 cm este nevoie de o pînză de 34X50 cm.
Pentru un electrod 12X17 cm este nevoie de o pînză de 44X66 cm.
Pentru un electrod 14X22 cm este nevoie dj o pînză de 54X74 cm..
Bineînţeles că în practica de toate zilele, aceste cifre pot
să f i e rotunjite fiecare cu cîţiva cm în plus : 30X45, 40X50,
50X70, 60X80. Deşi dimensiunile par să fie cam mari, totuşi
împăturite în cel puţin 4—6 straturi realizează o suprafaţă

corespunzătoare cu a electrodului respectiv şi o grosime de


circa 1,5—2 cm.
Acest material hidrofil (şerveţele sau prosoape pluşate) se
înmoaie în apă călduţă, se stoarce suficient, ca să nu se mai
scurgă apă din el şi se aplică pe regiunea solicitată, întins, în
aşa fel ca să nu facă cute. Deasupra se pune electrodul de
plumb, care se acoperă cu o pînză cauciucată izolatoare, care
va depăşi suprafaţa stratului hidrofil. Se fixează apoi cu una
din metodele amintite (faşă. elastică, bandă de cauciuc sau sac
de nisip) (fig. 24). Preferăm fixarea cu benzile de cauciuc cu
butonieră. V o m verifica să nu existe nici un contact direct
între piele şi clemele cu care este fixat cablul de electrod.
Pentru siguranţă, în cazurile în care clemele au o dimensiune
prea mare şi comprimă tegumentul sau acolo unde părţi grele
ale corpului (fese, trunchi), în poziţie clinostatică, apasă p u -
ternic asupra clemei 'situată sub corp, intercalăm ca strat izo-
lator o bucăţică de cauciuc sau pînză cauciucată.
Materialul hidrofil va fi spălat cu apă caldă după fiecare
întrebuinţare, iar la 2—3 zile va fi sterilizat prin fierbere.
Cauciucul microporos va fi bine spălat, cu apă caldă şi săpun,
după fiecare bolnav.
După aplicarea electrozilor facem legătura lor cu aparatul
prin intermediul cablurilor, ale căror banane le introducem
în bornele aparatului în dreptul notatiei G (galvanic) la semnul
( + ) Şi (—)•
SJd) în cazul băilor electrice 4-celulare, mediul mijlocitor între
tegument~Şr-eleetredri-~d^ V o m introduce cu
un furtun apă de 34—38° în cele 4 vase (celule) ale băii. Se
prescrie ca apa să fie la temperatura corpului sau ceva mai
ridicată, deoarece apa rece accentuează senzaţia neplăcută dată
de trecerea curentului ; în apa caldă, senzaţia aceasta este mai
slabă ; din această cauză se indică temperatura de 37—38°
atunci cînd dorim să lucrăm cu intensităţi mari.
Afară dp aplicarea 4-celulară putem să facem aplicaţii 3-
celulare, bicelulare sau unicelulare. In cazul din urmă este
nevoie să aplicăm un electrod de plumb pe o regiune oarecare
a corpului (de obicei un electrod mare pe regiunea dorsală,
lombară, sacrată sau pe abdomen).
Mărimea suprafeţelor de contact a tegumentului cu apa
poate să fie variată, prin cantitatea de apă din vase. Dacă d o -
rim să avem un pol mai activ reducem la minimum cantitatea
de apă din vana membrului asupra căruia vrem să acţionăm.
Sensul curentului poate să f i e de multe feluri, în funcţie de u r m ă -
toarele racorduri :
— m e m b r e l e superioare la acelaşi semn, membrele inferioare la
semn contrar ;
— m e m b r e l e drepte la acelaşi semn, membrele stingi la semn
•contrar ;
— 3 m e m b r e la acelaşi semn, 1 membru la semnul contrar ;
- - 2 m e m b r e la acelaşi semn, 1 m e m b r u la semn contrar ;
— 1 membru pozitiv, alt m e m b r u negativ.
Aceste aplicaţii de bază ale băilor 4-celulare, 3-celulare sau bicelu-
lare totalizează un număr de 24 variante derivate prin diferitele lor
combinaţii posibile. Ele ne ajută foarte mult la alegerea celei mai
•eficace variante în tratament.

Dacă sensul curentului este craniocaudal. adică polul pozitiv


la membrele superioare şi cel negativ la cele inferioare, o b -
ţinem un curent descendent. în situaţia inversă, adică polul
pozitiv la picioare şi cel negativ la cap, obţinem un curent
ascendent. Unii autori au constatat că efectele acestor curenţi
sînt diferite. Ele se pot rezuma astfel (Schnee) :
I. Curentul descendent: 1) activează aportul sanguin din
circulaţia mică spre inimă ; 2) accelerează fluxul venos din
plămîn şi extremităţile superioare ; 3) creşte aportul sanguin
arterial spre organele abdominale şi membre]e inferioare. Creşte
tensiunea arterială.
II. Curentul ascendent: 1) activează circulaţia de întoar-
cere venoasă, dinspre extremităţile inferioare şi din abdomen
spre inimă : 2) creşte aportul de sînge arterial spre plămîn
şi extremităţile superioare : 3) intensifică fluxul venos
pulmonar.
Aceste acţiuni ale curenţilor ascendenţi şi descendenţi au
u n caracter',general. In practica de toate zilele ne vom orienta
si după felul de reactivitate a bolnavului.
Legăturile electrozilor cu pantostatul se fac prin cablurile
care duc, fie întîi la distribuitor (ca la modelele mai vechi), fie
direct la bornele aparatului, în care este montat şi distri-
buitorul.
Controlăm personal prezenţa curentului în apă, introducînd
mîinile (4- şi —), apoi oprim curentul de la aparat şi solici-
tăm intrarea bolnavului în baie. Bolnavul se aşază pe scaun,
introduce întîi picioarele în vană, astfel ca apa să ajungă sub
genunchi, apoi membrele superioare, apa ajungînd pînă la j u -
mătatea braţului. Se va indica bolnavului să stea liniştit. în-
cercarea de a scoate vreun membru din apă duce la producerea
unui şoc electric.
c) Baia electrică generală se face în instalaţia specială de-
numită baie Stanger. Se umple vana cu apă la 36—37° sau.
dacă dorim să lucrăm cu intensităţi mari, la 38—39°.
Posibilităţile de dirijare ale curentului sînt multiple, de-
oarece în pereţii vanei avem electrozi ficşi, care pot să pri-
mească semne diferite sau pot să fie scoşi din funcţie. Există
şi electrozi mobili, care se pot aplica între membrele inferioare
sau între membrele superioare şi corp, oferind posibilitatea de
a acţiona ca într-o baie parţială.
Sensul curentului poate să fie dirijat descendent, ascen-
dent, transversal sau în diagonală. Efectele curenţilor ascen-
denţi şi descendenţi au fost descrise la băile parţiale şi în
mare parte par să fie valabile şi aici.
Intensitatea cu care se lucrează este mare, ajungînd să în-
registrăm la miliampermetru pînă la 1 000—1 200 mA. Se pare
că din cantitatea mare de curent, numai circa 1 3 trece prin
corp, restul străbate numai apa.
După pregătirea băii controlăm, prin introducerea mîinii
în baie, prezenţa curentului electric, apoi oprim aparatul şi
solicităm pe bolnav să intre în baie.
Pentru o-mai mare eficacitate putem să adăugăm băii di-
verse ingrediente ca plante medicinale sau diverse produse
farmaceutice.
Acţiunea acestor băi se bazează pe efectul termomecanic
al apei, pe cel electric al curentului, care trece prin apă şi
corp, şi pe cel chimic al ingredientelor farmacologice adăugate.
3. Manevrarea pantostatului. Indiferent de tipul pantosta-
tului, pe care-1 avem în faţă, va trebui să procedăm în felul
următor :
a) controlăm ca schimbătorul de tensiune (3) să fie la cifra
care indică tensiunea de la reţea ;
b) controlăm ca toate butoanele pctenţiometrelor (8, 8G.
8F, 8C, 8E). comutatoarelor (9, 10) şi întrerupătorul (5) să f i e
puse la zero ;
c) controlăm legătura cu pămîntul (2) (separat sau prin
priză) ;
d) controlăm ca legăturile dintre bolnav şi bornele (16, 17)
aparatului să fie corect făcute :
e) introducem ştecărul cordonului de alimentare în
priză (1) ;
f) închidem circuitul cu întrerupătorul principal (5) al apa-
ratului şi aşteptăm circa 30 de secunde (la pantostatele cu
lămpi). Constatăm aprinderea lămpii de semnalizare gene-
rală (13) ;
g) la pantostatele cu motor trebuie trasă tija motorului la
maximum, pentru a da o turaţie corespunzătoare electromo-
torului ;
h) tragem lent, progresiv tija G a potenţiometrului liniar
(8G) la pantostatele cu motor şi urmărim miliampermetrul
(11), care este pus pe scala cea mai mică prin comutatorul 12.
La pantostatele cu lămpi răsucim cu prudentă butonul poten-
ţiometrului (G) în sensul acelor ceasornicului. La unele apa-
rate vom auzi o pocnitură scurtă, care este sunetul întrerupă-
torului şi concomitent se aprinde o lampă de semnalizare. Ur-
mărim pe miliampermetru (11) creşterea intensităţii ;
i) luăm legătura cu bolnavul, întrebîndu-1 de senzaţia ps
care o are. Vom creşte intensitatea progresiv, lent, pînă la
miliamperajul indicat de prescripţia medicală. Uneori, însă,
aceste intensităţi nu sînt suportate de bolnav, pentru care
motiv ne vom orienta după sensibilitatea individuală ;
j) după ce am stabilit intensitatea punem ceasul semnali-
zator, cu scopul determinării duratei precise a tratamentului
prescris.
După scurgerea timpului indicat v o m proceda cu multă
atenţie, în primul rînd, la readucerea potenţialului la 0.
Reducerea intensităţii trebuie să fie făcută lent, deoarece
o manevrare bruscă a potenţiometrului este în măsură să deter-
mine în corpul bolnavului un şoc electric, care influenţează
nefavorabil procedura.
După readucerea lentă a potenţiometrului la 0 (zero) v o m
întrerupe circuitul general al aparatului şi apoi procedăm la
desfacerea electrozilor de pe tegumentul bolnavului. Ştergem
tegumentul cu un prosop şi pudrăm zona tratată cu talc.
în cazul băilor 4-celulare, după readucerea la zero a poten-
ţiometrului, bolnavul este invitat să-şi scoată membrele din
vane, le ştergem cu un cearceaf şi lăsăm bolnavul să se odih-
nească pe o canapea circa 10—15 minute. După baia generală
Stanger, bolnavul se odihneşte 15—20 de minute.
Tehnica specială de aplicare după regiuni. Felul în care se
fixează electrozii şi stratul hidrofil pe tegument este comun
pentru toate regiunile şi a fost expus la capitolul corespun-
zător. încercăm să sistematizăm întreaga tehnică specială de
aplicare sub forma unor tabele sinoptice, în care să fie ară-
tate posibilităţile de aplicare pe cele 5 regiuni ale corpului :
cap, gît, ti'unchi, perineu, membre.
Aceste tabele cuprind : denumirea procedurii aşa cum apare
ea în prescripţia medicilor, locul de aplicare şi dimensiunile
electrozilor în cm 2 , separat pentru anod şi catod, intensitatea
curentului electric utilizat, exprimat în mA, şi durata proce-
durii, precum şi diverse observaţii.
Tabelele sînt valabile în general atît timp cît medicu
nu prescrie o aplicare specială de galvanizare. în legătură ci
semnul electrozilor s-a dat indicaţia locului unde se aplic;
anodul şi catodul, în legătură cu modul cel mai frecvent uti
lizat, dar există foarte multe cazuri în care polii pot să fi'
schimbaţi. Această inversare a polilor depinde, în cazul ioni
zărilor, şi de medicamentul pe care-1 utilizăm. Specificăr
acest lucru de Ia început, ţinînd seama de faptul că în prac
tica curentă nu se foloseşte frecvent o simplă galvanizare, c
de obicei, se preferă aplicarea unor medicamente pe strati
hidrofil, ca să fie introduse în tegument cu ajutorul curentuh
galvanic (ionoterapie).
Totuşi nu trebuie să se uite că pentru urmărirea efectelc
analgezice v o m folosi următoarele reguli generale : anodi
( + ) cu suprafaţă mai mică va deveni electrodul activ ; ele
trodul indiferent va avea o suprafaţă mai mare, va fi leg
la polul negativ şi, pe cît posibil, va fi situat distal de ano
pentru'obţinerea unui curent descendent sedativ.
în cazurile în care solicităm efecte de stimulare vom apli
electrozii în aşa fel ca să obţinem un curent ascendent.
A. Galvanizarea capului se efectuează în foarte multe afe
ţiuni ale diverselor organe situate la extremitatea cefalică.
Tehnicile utilizate pentru galvanizarea capului folosesc p£
ţile nepăroase ale tegumentului, ca loc de aplicare. Suprafeţf
netede şi fără păr sînt destul de limitate la extremitatea (
taiică, din care cauză avem numai unele locuri precise pe ci
putem aplica electrozii de dimensiuni reduse. Acestea sînt :
fruntea, regiunile occipitală, temporală, maxiliară şi orbitară.
în unele proceduri aplicăm ambii electrozi la cap, iar în
altele numai electrodul activ este pus pe tegumentul capului,
electrodul negativ fiind aşezat pe o altă regiune a corpului,
la distanţă mai mică sau mai mare (fig. 25).

Fixarea electrozilor se face cu benzi elastice de cauciuc


sau cu feşi elastice (vezi tabelul I, cu tehnica de aplicare a
galvanizărilor pe regiunea capului).
Trebuie să dozăm cu mare grijă intensitatea curentului,
în special la aplicaţiile transorbitare (fig. 26). Semnalăm şi
valorile intensităţilor pentru galvanizări şi ionizări transorbi-
tare (tabelul II).
B. Gîtul este regiunea corpului prin care se fac toate le-
găturile nervoase, vasculare etc. ale extremităţii cefalice cu
restul corpului, deci constituie zona în care putem influenţa
bine aceste elemente.
Galvanizarea şi ionogalvanizarea regiunii gitului este des
folosită în procesele dureroase cu etiologie reumatică sau de
altă natură, care interesează ţesutul celular subcutanat (celu-
litele), grupele musculare ale regiunii cervicale şi cervicodor-
sale (mialgii, miozite), precum şi în afecţiunile nervoase (ne-
vralgii şi nevrite), care apar independente sau coexistente cu
procese artrozice ale coloanei cervicale.
Nevralgiile şi nevritele plexului cervicobrahial nu sînt strict
localizate numai în regiunea cervicală, ci ele interesează toată.
zona senzitivă a rădăcinii nervoase afectate de la nivelul umă-
rului şi membrului superior.
Tiroida, laringele, traheea, ganglionii submaxilari. sinusul
carotidian, lanţul ganglionilor simpatici, sînt elemente care se
pot aborda prin curent electric atunci cînd este nevoie să
tratăm direct diverse
procese patologice ale
lor sau să influen-
ţăm reflex la dis-
tanţă funcţionarea
diferitelor organe.
In scopul acesta
întrebuinţăm elec-
trozi mici, puncti-
formi sau rotunzi,
aplicaţi exact pe zona
limitată pe care vrem
să o influenţăm.
în majoritatea ca-
zurilor. clectrodul
activ (cel mic) este aplicat pe regiunea gîtului. iar electrodul
al doilea este pus la distanţă. La stabilirea locului pe care se
aplică al 2-lea electrod ţinem seama de traiectul nervilor sau
al vaselor, alegînd o zonă distală pe traiectul corespunzător
(plexjeervicobrahial. nerv frenic etc.).
Deoarece galvanizările regiunii anterioare şi laterale ale
gîtului dau reacţii prompte şi uneori puternice prin influenţa
sinusului carotidian, a ganglionului stelat (simpatic inferior),
asistentul trebuie să fie prezent în tot timpul procedurii şi să
supravegheze îndeaproape bolnavul. Pulsul, respiraţia şi ten-
siunea arterială trebuie urmărite şi chiar înregistrate, spre a
se putea observa reacţia bolnavului (tafyicardie-bradicardie,
hipo- sau hipertensiune etc.).
La bolnavii labili neurovegetativi este bine să efectuăm
înainte de procedură cîteva probe funcţionale pentru determi-
narea reactivităţii neurovegetative (simpaticotonie, vagotonie
etc.). Mărimea, modul de aplicare a electrozilor şi dozarea se
pot vedea în tabelul III.
r C. Trunchiul prezintă cele mai întinse suprafeţe netede pe
care pot să fie aşezaţi electrozi mari, din care cauză, în m a j o -
ritatea cazurilor, electrozii indiferenţi de 400—500 cm 2 se aplică
pe trunchi.
Electrozii se pot aplica transversal şi anume : asupra tora-
celui : antero-posterior (dorso-sternal) sau latero-lateral ; asu-
onnbo-abdominal, lombo-precordial, dorso-
pra abdomen;
pelvian etc.
Deşi suprj cutanate permit aplicarea ambilor elec-
trozi mari vi jsî si în acşste cazuri un electrod ceva mai
mic, care esi activ, pe care-1 aşezăm pe locul în care dorim
să obţinem maxim.
Procedi transversale pe torace sau pe abdomen se fac
cu electro: -00 400 cm 2 , intensitatea curentului putînd
să fie de 8 12 mA.
Apli gulerului galvanic Scerbac este procedura în
care. un electrod în formă de pelerină care acoperă
regiuni caia inferioară şi regiunea dorsală superioară, in-
fluenţ ivorabii sistemul nervos vegetativ,
El ul inactiv de 500 cm 2 , de formă dreptunghiulară,
se aş. regiunea dorsală-inferioară sau mai bine pe lombe.
Teh; aolicare se poate vedea în tabelul IV.
^D»fSfemb»':(? superior. Multe din afecţiunile centurii scapu-
lare şi membru; ui superior pot să fie tratate prin galvanizări
şi ionifcări. în . aport cu localizarea proceselor patologice şi de

faza lor de evoluţie, procedăm la felul de aplicare a curen-


tului continuu.
în sindroamele de umăr dureros utilizăm o aplicare trans-
versală cu doi electrozi egali, unul anterior, altul posterior,
(fig- 27), intensitatea curentului va fi mică. durata maximă
•mmr

15—20 de minute. Această procedură este preferată faţă de


oricare alta, mai ales în P.S.H., unde se poate aplica şi în faza
acută.
Aplicarea unui electrod pe umăr se poate face în cazurile
în care dorim să facem o galvanizare longitudinală de-a lungul
traiectoriei unui vas sau nerv
(fig. 28). în cazul acesta, elec-
trodul al doilea va fi pus pe
antebraţ (fig. 29), palmă sau
vom utiliza o vană de mîini
(fig. 30).

în leziunile localizate la nivelul antebraţului, cotului, bra-


ţului facem galvanizări transversale ale acestor regiuni, apli-
cînd cei doi electrozi paralel pe două feţe opuse ale regiunii.
Prin introducerea ambelor mîini în două vane ale băilor
celulare, curentul va trece de-a lungul membrelor superioare,
interesînd şi regiunea cuprinsă între cei doi umeri. în cazul
în care dorim ca sensul curentului să fie acelaşi în ambele
braţe vom intercala un electrod pe regiunea cervico-dorsală.
pe care-1 legăm la un pol, iar cele două vane se leagă la polul
celălalt printr-un cablu bifurcat (tabelul V).
E. Membrul inferior. Orientîndu-ne după numeroasele in-
dicaţii ale galvanizărilor în afecţiunile aparatului locomotor al
membrelor inferioare ne putem da uşor seama de importanţa
mare pe care o prezintă acest fel de tratament în ameliorarea
şi chiar vindecarea acestor procese. Nevralgiile, nevritele, mial-
giile, artralgiile. ca şi parezele şi paraliziile constituie pe scurt
domeniul vast al aplicării galvanoionizărilor membrelor in-
ferioare.
Procedurile folosite sînt locale, regionale, băile 4-celulare
sau băile generale Stanger. Electrozii utilizaţi pot să aibă su-
prafeţe destul de mari, deci şi intensităţile folosite vor fi ceva

mai mari decit cele de la membrele superioare, în medie de


10—15 mA. în anumite cazuri, unde suprafaţa electrozilor
ajunge pînă la 700 cm 2 , ca în cazul ionizărilor transversale ale
întregului membru inferior (sciatică), intensitatea este de
50—60 mA, pentru unii autori chiar 120 mA (fig. 31).

; Galvanizările transversale pe coapsă, genunchi (fig. 32),


glezne (fig. 33) se fac prin aplicarea a doi electrozi egali, de
circa 8 0 - 120 cm 2 , aşezaţi paralel pe feţele laterale sau an-
tero-posterioare ale regiunii de tratat.ţj Procedura poate să fie
efectuată şi în baia Stanger prin folosirea electrozilor supli-
mentari mobili.
py- Galvanizările longitudinale ale membrului inferior se fac
prin aplicarea unui electrod lombosacrat, al doilea fiind pe
gambă, gleznă, dosul labei piciorului sau tălpii.
" " T n unele cazuri, ea poate să fie combinată cu băile 2-celu-
lare la membrele inferioare.
Cordonul Scerbac este o procedură în care un electrod
de 7 5 X 7 5 cm este aşezat pe regiunea sacrolombară şi merge
de-a lungul crestelor iliace, în formă de cordon, iar doi elec-
trozi de 1 4 X 2 2 cm sînt aşezaţi pe feţele anterioare ale
coapselor.
Intensitatea utilizată este de 10—30 mA, durata fiind de
10—30 de minute.
O variantă a cordonului Scerbac o constituie metoda chi-
loţilor galvanici, în care cordonul este înlocuit cu un electrod
activ, reprezentat de o placă de 1 4 X 2 2 cm, aşezată pe re-
giunea lombosacrată (tabelul VI).
F. Unii autori recomandă şi ionizări perineale, vaginale,
rectale, bucale, nazale sau chiar ureterale, care însă nu au
reuşit să intre în practica curentă de toate zilele. Ele au
numai o importanţă teoretică şi experimentală.
^__Indicaţiile şi contraindicaţiile galvanoterapiei. Galvaniza-
r e a e s ţ e una dmtre procedurile cele" mai des"" utilizate în elec-
troterapie, care are un cîmp foarte larg de aplicare.
Efectele analgezice, sedative. vasomotoare, trofic£_^sau. cele
gtimulanle—Şi—de creştere a excitabilităţii m u acill ar e _ d e t e r -
njină întrebuinţarea _ej_ î n f o a r t e m u l t ^ â î e c ţ i u n i . De impor-
tanţă capitală este faptul că putem ilTilTza "galvanizarea în
oricare stadiu al bolii, spre deosebire de alte proceduri elec-
troterapeutice şi mai ales hidroterapeutice.
Indicaţii. I. Afecţiunile sistemului nervos. -Meizralgiile
si__oguriţele periferice ale extremităţilor, plexagiile brahiale,
sciaticele, ca şi radiculitele care însoţesc afecţiunile inflama-
toare sau degenerative ale coloanei vertebrale, răspund f a v o -
rabil la curentul continuu.
a) jn nevralgia sciatică aplicăm galvanizările longitudinale
lombopl antărer~irrmbo~^urii- sau bicelulare, cordonul Scerbac
sau galvanizarea transversală pe sciatic. Dacă durerile sînt
numai pînă la coapsă sau gambă aplicăm un electrod lombar,
iar celălalt pe faţa posterioară a coapsei sau externă a gambei.
Băile 2, 3 sau 4-celulare. prin care realizăm o galvanizare
longitudinală a membrului bolnav, sînt de asemenea de mare
utilitate în aceste cazuri.
b) y ^ r ^ e y r j x l g i a ^ & e x u l u i ^ putem să utili-
zăm cu bune rezultate galvanizarea cervicopalmară, umăr
anterior-mină sau umăr-baie unicelulară-mînă.
c) In nevralgiile intercostale aplicăm electrodul pozitiv pe
coloană" vertebrală, în dreptul emergenţei nervului suferind,
iar electrodul negativ se pune sau de-a lungul nervului, sau
pe marginea sternului de aceeaşi parte.
d) în nevralgiatrig-eminală se aplică de obicei o mască
specială de faţă (Bergonier) sau simplu, un electrod mic, r o -
tund, activ, în regiunea preauriculară. De obicei se asociază şi
aconitina, novocaina etc.
e) Nevralgia dentară se tratează cu galvanizări simple
sau cu~masca~T3ergonier legată la polul pozitiv. Electrodul n e -
gativ indiferent, mult mai mare, se pune pe regiunea dor-
sală sau pe torace. Unii autori recomandă utilizarea celor
mai mari intensităţi suportate, pînă la 60—80 mA. Durata
va fi de 20—30 de minute. La început, şedinţele vor fi zil-
nice, apoi la 2 zile. Se fac şi ionizări cu aconitină sau salicilat.
f) KevraJgicL-oceipUelă. Electrodul activ pozitiv se pune pe
regiunea occipitală (zona de emergenţă a nervului Arnold),
celălalt pe frunte.
g) în nevralgia parestezică, nevralgia de femur ocutanat,.
aplicăm cordonul Scerblc.
"Pareze, paralizii^ a} Paraliziile ţlaşte ale membrelor su-
periâăfe şi inferioare, care se instalează după poliomielite,
rievrite toxice, infecţioase, reumatice sau posttraumatice, se
tratează prin galvanizări, punînd electrodul activ (cel nega-
tiv) pe muşchiul lezat. Galvanizările se fac cervico-palmar,
băi 2—, 3—, 4-celulare. la nevoie lcmbo-plantar.
b) Parezele faciale, hemiplegiile după accidente vasculare
cerebrale ŢxTf să înceapă tratamentul abia la 4—6 săptămîni
după accident. în aceste cazuri aplicăm masca Bergonier cu
iodură de potasiu, legată la polul negativ.
c) în pareza sfincterului anal aplicăm/ un electrod spe-
cial negăîfv""introdus în anus. iar cel pozitiv de 200 cm 2 se
pune pe regiunea sacrată. Intensitatea folosită este de
2—20 mA, iar durata procedurii de 10—20 de minute.
d) în pareza, sfincterului detrusor al vezicii urinare se
indică galvanizările sacro-pubiene.
e) Paraliziile spastice vor fi tratate cu foarte mare pru-
denţă şi numai în mod selectiv, pe grupele musculare. Elec-
trodul activ este cel negativ, el se pune pe muşchi, iar cel
indiferent (pozitiv) pe coloană.
Organele de simţ. a) Hipoacuziile, vîjîielile în urechi din
cadrul otosclerozelor pot fi ^tratate cu electrozi speciali auri-
culari.
b) în afecţiunile oculare se f a c mai ales ionizări.
4. Nevrozele astenice de suprasolicitare profită şi ele de
efectul sedativ al curentului--galvanic descendent transcere-
bral, transcerebromedular, transorbitar, transorbitomedular, ca
şi de băile descendente 4-celulare.
b) în nevrozele vegetative se f a c galvanizări pe sinusul
carotidian sau pe zonele lătero-cervicale. Gulerul galvanic
Scerbac este una din prescripţiile specifice tulburărilor neu-
rovegetative.
II. Afecţiunile aparatului _locomotor. 1. Mialgii-neuromi-
algii cu localizări diferite. Electrodul pozitiv ~TT punem pe c o -
loana vertebrală în dreptul segmentului neuromuscular inte-
resat, iar cel negativ pe zona musculară dureroasă. Există
e x t r e m de multe modalităţi de aplicare a electrozilor. A m i n t i m
câteva : cervico-palmar în vană, cervico-sacrat fesier, dorso-
pectoral, transabdominal-sacro-pubian, deltoid, braţ, ante-
braţ, coapsă, gambă, băi 2—, 3—, 4-celulare. Cordonul Scerbac
şi gulerul Scerbac.
2. Artrite, atroze cu diverse localizări mono- sau oligoarti-
•culare.""De" obicei, "pe articulaţiile mari se fac galvanizări
transversale (de exemplu, cot, genunchi, umeri, glezne). P e n -
tru articulaţiile mici ale m e m b r e l o r superioare sau inferioare
se fac băi parţiale 2—, 3—, 4-celulare. în spondiloze folosim
galvanizări transcerebro-medulare, cervico-sacrate, transver-
sale pe torace cu polul activ mic dorsal, transabdominale cu
electrodul m i c activ în regiunea lombară.
3. îni_ţendinite! bursite, periartrite, epicondilite aplicăm pe
locul dureros electroctal mîe, activ-pozitiv. iar electrodul in-
diferent la distanţă.
4. în P.C.E. şi spondilită, galvanizarea este o indicaţie m i -
noră, ea fiind numai antalgică în doze mici şi cu prudenţă.
V o m ţine seama de felul în care reacţionecză bolnavul.
5. Afecţiuni ortopedice. Traumatisme, entorse, edeme,
posttraumatice pot să f i e tratate cu galvanizări simple, dar
mai ales cu ionizări cu calciu, novocaină etc.
III. Afecţiunile aparatului cardiovascular, a) Tulburările
circulatoare periferice, in c a r e există şi o componenţă spas-
tică, sînt bine influenţate prin galvanizări. în aceste cazuri
contăm pe efectul vasodilatator de lungă durată al curentului
continuu. Se fac de obicei galvanizări longitudinale pe supra-
fete mari de contact cu tegumentul, cum ar fi băile 2—. 4 - c e -
luiare.
Boala Raynaud, arterita obliterantă, acrocianoza, degera-
turile beneficiază şi ele de acest fel de tratament. Se pot face
ionizări transversale, cu diverse medicamente vasodilatatoare.
b) Flebitele în faza subacută şi cronică şi tromboflebitele
cronice ale membrelor inferioare profită de galvanizări longi-
tudinale cu un electrod în vana pentru membrul inferior şi
un electrod lombar sau cu 2 electrozi pe traiectul vasului
afectat. Se pot face şi galvanizări transversale ale coapsei
şi gambei.
c) Arteroscleroza generalizată şi în special cea cerebrală
profită de galvanizări transversale la cap cu intensitate de
1—2 mA şi durata de 5—10 minute. în ateroscleroza gene-
ralizată putem să facem băi 4-celulare. în cefaleea vasomo-
toare facem galvanizări transversale ale capului.
' d) Boala hipertensivă în stadiul neurogen profită de băile
4-celulare şi de băile generale Stanger, ca şi de galvanizări
transorbitare, transcerebrale.
IV. Alte afecţiuni. Hipertiroidismul şi boala Basedow.
Aici contăm pe efectele sedative cerebrale ale sistemului ner-
vos prin aplicaţii transcerebrale, transcerebro-medulare,
transorbitare, transorbito-medulare, aplicaţii pe tiroidă, sub
formă de galvanizare simplă sau ionizare, cu diverse medi-
camente.
Contra i n dj^c_at_i.i- Contraindicaţii speciale pentru cu-
rentul galvanic mi există afară de contraindicaţiile generale
ale electroterapiei. Acestea sînt. în primul rînd, afecţiunile
care împiedică aplicarea electrozilor pe tegument ca. da e x e m -
plu. afecţiunile supurative de toate felurile, stările alergice
(urticarie), eczemă, tuberculogă__şi neoplasmele cutanate.
.^ IonizijrHe. Ionizarea este procedura prin care introducem
în" organism", cu ajutorul curentului electric, diferite substanţe
medicamentoase cu acţiuni farmacologice.
" în literaturi medicală găsim multe sinonime pentru ioni-
zări : ionoterapia, galvanoionoterapia. ionoforeza, iontoforeza.
electroionoterapia, dielectroliza etc. Pînă la ora actuală încă
nu s-a adoptat o singură denumire pentru această procedură.
La noi, în practica de toate zilele, s-a încetăţenit terme-
nul de ioni zâne. Principiul ionoterapiei se bazează pe disocie-
a diverselor substanţe şi transportarea anio-

rnlor (—) şi caţionilor, ( + ) spre -electrozii de semn contrar


încărcării Tor electrice
Vom înţelege mai bine mecanismul de pătrundere a ionilor în or-
ganism dacă ne vom imagina un corp poros oarecare, îmbibat cu apă
(electrolitul), acoperit cu o membrană semipermeabilă, pe suprafaţa
căruia s-au pus 2 electrozi a căror ţesătură hidrofilă a fost îmbibată
cu aceeaşi substanţă chimică (de exemplu, CINa). Realizînd o diferenţă
de potenţial între cei doi electrozi constatăm că ionii de N a + de la
electrodul pozitiv vor fi respinşi de acesta,,
fiind de acelaşi semn, dar vor fi atraşi
de electrodul din partea opusă.
Şi ionii de CI— de la electrodul ne-
gativ vor fi respinşi de acesta, dar vor
fi atraşi de polul pozitiv (fig. 34).
Neexistînd alt drum cu o conducti-
bilitate electrică potrivită decît tocmai
electrolitul (masa poroasă), ionii vor stră-
bate membrana semipermeabilă şi vor
intra în corpul poros. Trecerea curentului
prin corpul omenesc determină deci o de-
plasare de ioni. O parte din ionii de clor
pătrund în corp la polul negativ, iar ionii
de sodiu pătrund la nivelul polului pozi-
tiv. Ionii de semn contrar cu electrodul
vor rămîne pe loc la nivelul stratului hi-
drofil pe care s-a pus soluţia de CINa.

Respingerea de către electrod a


ionilor de acelaşi semn cu el şi atra-
gerea ionilor de semn contrar stau
la baza mecanismului de mobilizare a ionilor de pe stratul
hidrofil, pe care am aplicat soluţia medicamentoasă.
O serie de substanţe, ca : acizi, baze, săruri, se disociază
electrolitic în ioni simpli sau radicali, care pot să fie m o b i -
lizaţi de curentul electric. Substanţele mai complexe, care
nu se pot descompune în atomi se vor desface în radicali şi
se încarcă cu sarcini electrice pozitive sau negative, fapt care
permite şi mobilizarea lor de către un curent electric.
Substanţele cu greutate moleculară foarte mare nu se pot
disocia şi vor rămîne pe tegument fără să-1 străbată.
în virtutea fenomenului de electroosmoză, atomii încărcaţi
cu sarcini electrice pot să traverseze tegumentul. Calea de
pătrundere a lor o constituie orificiile glandelor sebacee şi
sudoripare.
Pătrunderea ionilor în tegument depinde în primul rînd
de greutatea lor atomică, cei cu greutatea mică traversînd cu
mai multă uşurinţă straturile superficiale ale pielii. Pătrun-
derea ionilor în tegument mai este determinată şi de c o n c e n -
traţia şi de puritatea soluţiei utilizate, de intensitatea c u -
rentului, de mărimea electrozilor şi de durata procedurii.
Pentru a uşura pătrunderea ionilor se folosesc electrozi
mici, activi, iar soluţia trebuie să f i e făcută cu apă distilată,
pentru a evita prezenţa altor ioni (parazitari) care se găsesc
în apa de robinet.
Ionii pătrunşi în organism iau două căi diferite. Metalele ca p l u m -
bul, zincul, magneziul, alcalinele teroase (calciul, stronţiul, bariul) p ă -
trunse în tegument îşi pierd sarcinile electrice şi intră în combinaţie
cu proteinele celulare. In celulă, ei vor înlocui cîte un atom propriu
celulei, de aceeaşi valenţă care la rîndul lui va deveni încărcat elec-
tric (ion) şi va fi transportat mai departe de curentul electric.
Metalele ca sodiul, potasiul ; halogenii clor, brom, iod, ca şi unii
radicali acizi şi unii alcaloizi, ajung pînă la capilare, străbat endoteliul
acestora şi pătrund în circuitul sanguin.

Tehnica de aplicare. Pentru a putea f a c e o ionizare a v e m


nevoie de toată aparatura şi utilajele necesare pentru o g a l -
vanizare. A v e m deci un pantostat cu toate anexele lui (ca-
bluri, electrozi, cordon, legătura cu pămintul, ţesătura h i d r o -
filă etc.).
*"Ceea ce diferenţiază ionizarea de galvanizare este numai
îmbibarea ţesutului hidrofil cu o soluţie medicamentoasă în
l o c de apă. «Pentru o eficacitate m a x i m ă v o m folosi electrozi
activi ceva mai mici decît în cazul galvanizărilor. «Polul activ
va fi dependent de încărcarea electrică a soluţiei m e d i c a m e n -
toase. Substanţele încărcate pozitiv deci cationii, se v o r pune
totdeauna la polul pozitiv (anod), iar substanţele încărcate
negativ, adică antonii, se v o r pune totdeauna la polul n e -
gativ (catodul). Luăm o bucată de ţesătură hidrofilă, o î m b i -
b ă m în soluţia de ionizat şi apoi o aplicăm pe tegument pe
locul dorit. Lucrăm cu apă distilată pentru a înlătura p r e -
zenţa ionilor paraziţi din apa de robinet. Ţesătura hidrofilă,
la nevoie, poate fi înlocuită cu hîrtie de filtru îmbibată cu
soluţia pentru ionizare. Poziţia electrozilor este de preferinţă
cea transversală. V o m evita aplicaţiile longitudinale. După
aplicare f i x ă m electrozii cu benzi de cauciuc, faşă elastică sau
săculeţ de nisip şi controlăm încă o dată toate contactele. Mai
departe se procedează la manevrarea obişnuită a pantosta-
tului.
Soluţiile de ionizare (pomezile, alifiile). Soluţiile cu care
lucrăm pot fi foarte variate. Acţiunile lor farmacologice d e -
termină utilizarea lor în diverse afecţiuni. în cazul ionizări-
lor se asociază efectul curentului electric (galvanizarea) cu
efectul farmacologic al medicamentului folosit. O constatare
care trebuie semnalată este faptul că deşi prin ionizare p ă -
trunde în c o r p o cantitate minimă de medicamente, totuşi
manifestă efecte farmacologice destul de puternice.
Aplicarea medicamentelor pe anumite zone, f i e direct pe
zona dureroasă, fie pe zonele reflexogene, ne îndreptăţeşte
să ne gîndim şi la o acţiune reflexă viscerocutanată, deter-
minată, fie de drog, fie de curentul electric care pătrunde
în corp.
Pregătirea soluţiilor. Soluţiile vor fi făcute cu apă şi nu
cu alt solvent, apa fiind cel mai bun electrolit. Concentraţia
trebuie să f i e cît mai mică, ţinînd seama de faptul că diso-
ciaţia electrolitică este cu atît mai puternică, cu cît soluţia
este mai diluată. în general indicăm soluţii diluate între 1 şi
3 % , iar în unele cazuri, soluţii şi mai diluate.
Soluţiile utilizate le împărţim în funcţie de locul unde
se aplică :
La anod aplicăm : a) metale (litiu, fier, cupru, mercur,
vAffcrtttovtf'-~h)~ răăicali de metale (amoniu, N H J ; c) alcaloizi
(histamină, cocaină, chinină, stricnină, morfină, novocaină,
atropină, pilocarpină, butazolidină).
La catod aplicăm : a) halogeni (clor, brom, iod) ; b) radi-
cali acizi (sulfuric (—SO/J, azotic (—NOL>), salicilic).
în tabelul VII sînt indicate medicamentele utilizate cel
mai frecvent pentru ionizări. Găsim aici concentraţia soluţiei,
polul la care se pune, durata de aplicare, ca şi indicaţiile ei.
Trebuie specificat faptul că ionizările se pot aplica în
\toate cazurile indicate pentru galvanizări.

2. CURENŢII CU IMPULSURI

Introducere. Un capitol nou se deschide în electroterapie


prin folosirea curenţilor cu impulse. Nu au trecut decît două
decenii de cînd s-au făcut primele încercări de a obţine c u -
rent continuu, ritmic, întrerupt prin alte mecanisme decît
cele efectuate cu mîna omului.
întreruperile sacadate, aritmice sau ritmice ale operatorului la
cheia Courtard, întrerupătorul rotativ Leduc sau cel de la nivelul elec-
trodului punctiform cu mîner au făcut să se vorbească de curent între-
rupt, iar ulterior de curent cu impulsuri, atunci cînd întreruperile au
fost ritmice.
Parametrii care variază la aceste f o r m e de curant sînt intensitatea,
ritmul întreruperilor, sensul şi semnul curentului, panta de creştere sau
de descreştere a intensităţii.
Aparatura modernă permite să se execute ritmic, exact şi cu regu-
laritate operaţiile de întrerupere, cu mijloace automate.

Duensing, în 1942, reuşeşte să fabrice primele aparate cu


impulse de joasă frecvenţă. Mai tîrziu, Le Go reuşeşte să
realizezeimpulsuri exponenţiale cu o durată minimă de
j 10 msec. a căror frecvenţă era de 1 impuls/sec. pînă la
500 impulsuri/sec.
în ultimul timp, Leduc, Kowarschik, • Henssge, au reuşit să p e r f e c -
ţioneze aparatura producătoare de impulsuri, lărgind scala - de acţiune
pînă la 2 000 impulsuri/sec. şi scăzînd durata lor pînă la 0,01 msec.
K o w a r s c h i k propune termenul de Reizstrom pentru curenţii de e x c i -
taţii cu impulsuri, termen care s-a încetăţenit ca atare.
Aparatura modernă este de dimensiune mică, produce curent c o n -
tinuu, curent modulat, curent cu impulsuri, curent neofaradic şi altele.
Curenţii cu impulse se caracterizează prin forma şi am-
plitudinea impulsurilor, frecvenţa lor, durata impulsului şi a
pauzei, ca şi prin modulaţia lor.
Din punctul de vedere al formei, impulsurile pot să fie
rectangulare, triunghiulare, trapezoidale, sinusoidale, la care
se mai pot adăuga f o r m e derivate.
1. Un impuls rectangular (fig. 35) se caracterizează prin-
tr-un front anterior perpendicular pe linia izoelectrică, o
platformă reprezentată
printr-o porţiune orizon-
tală paralelă cu ordonata
şi un front posterior tot
perpendicular pe linia izo-
electrică. Impulsul este
reprezentat grafic printr-o
linie frîntă, care formează
unghiuri de 90° între seg-
mentele lui. Distanţa t
reprezintă durata impul-
sului, tp durata pauzei,
iar T durata întregii p e -
rioade (t + tp), iar i este
amplitudinea impulsului.
Impulsurile rectangu-
lare (dreptunghiulare) (cu-
rentul Leduc) provin din-
tr-un curent continuu, rit-
mic întrerupt, prin meca-
nisme cu totul automate,
al cărui număr de im-
pulsuri poate să varieze în limite largi, fiind în medie în jur
100 impulsuri/sec. Acest curent determină efecte dureroase
asupra nervilor senzitivi, chiar la o intensitate scăzută (3—8 m A )
şi devine de multe ori insuportabil la o intensitate de 20 m A .
Muşchiul sănătos reacţionează cu o secusă fulgerătoare, iar cel
bolnav cu o secusă din ce în ce mai lentă, proporţional cu
gradul de degenerescenţă. Din aceste motive se utilizează mai
ales în electrodiagnostic (cronaximetrie), iar în ultimul timp,
autorii sovietici în special, îl utilizează şi în terapeutică pentru
realizarea electrosomnului.

Din curentul rectangular putem să obţinem f o r m e derivate prin


modificarea platformei superioare sau inferioare, prin creşterea sau des-
creşterea intensităţii. Putem varia durata impulsurilor între 25 şi 600
msec, iar cea a pauzelor între 1 şi 5 secunde. în consecinţă, variind
şi numărul impulsurilor pe secundă, variaţia intensităţii ne oferă posi-

bilitatea de a ne adapta la sensibilitatea fiecărui individ şi a fiecărui


grup muscular în parte. La nevoie se poate varia şi semnul, obţinînd
un curent inversat sau unul alternativ rectangular.
2. Impulsurile triunghiulare (fig. 36) se caracterizează printr-o pantă
ascendentă şi una descendentă, adică un front anterior şi unul poşte-
rior c a r e Sa m a * l u n S i s a u m a i scurte, respectiv pot s ă i o r m e z e

un unghi mai mare sau mai mic fată de orizontală. Un fapt important
e n t r u terapeutică este tocmai înlocuirea frontului anterior cu o curbă
c o n v e x ă de f o r m ă specială, care corespunde cu o funcţie matematică
e 3 { ponenţială, motiv pentru care şi impulsul a primit denumirea de
exponenţial.
Vitezar de creştere a intensităţii se exprimă prin constanta de timp,
(RC), care este produsul dintre rezistenţa (R) şi capacitatea (c) a circui-
tului generator de impulsuri. Cu cît constanta de timp este mai mare,
cu atît viteza de creştere va fi mai mică, deci unghiul dintre frontul
anterior şi linia izoelectrică va fi mai mică.

Nervii senzitivi din tegument se acomodează foarte bine


la curentul exponenţial, spre deosebire de cel dreptunghiular.
Pentru a provoca o contracţie a muşchilor sănătoşi folosim
intensităţi de 3—6 ori mai mari decît la curentul rectangular.
Nernst este de părere că această acomodare sau acomodabili-
tate caracteristică cuplului neuromuscular intact, de a nu fi
excitat de un curent galvanic cu impulsuri a cărui intensitate-
creşte progresiv, se pierde proporţional cu gravitatea leziu-
nilor neuromusculare, astfel că muşchiul lezat se contractă
chiar la intensităţi mici, prin curent exponenţial. Acest lucru
permite o excitare selectivă a muşchilor bolnavi. Acţiunile
curentului exponenţial nu se limitează de altfel numai la
funcţia motoare, ci au efecte multiple asupra sensibilităţii.

O altă f o r m ă a impulsurilor triunghiulare sînt impulsurile în dinţi


de ferăstrău. Sînt caracterizate printr-un front anterior : creşterea (cursă
directă) trebuie să fie liniară şi de o durată mai lungă decît frontul
posterior (cursa de descreştere), care va fi o curbă concavă.

Din acest tip de curent fac parte curenţii progresivi La-


pique. Utilizarea lor în neurologie este limitată pentru exci-
tarea selectivă a muşchilor paralizaţi, care, pentru a se con-
tracta, au nevoie de o intensitate mult mai puternică. Curenţii
progresivi Lapique se utilizează pentru a nu excita şi muş-
chiul sănătos, care, la o intensitate de peste 15 mA nu se
contractă, atunci cînd creşterea este progresivă. Muşchiul
sănătos are capacitatea de a se acomoda la un curent cu in-
tensitate progresiv crescîndă (tip Lapique), fără să se con-
tracte.
Frecvenţa impulsurilor pentru aceşti curenţi este cuprinsă
între 1 impuls/secundă şi 10 impulsuri/secundă, iar durata
impulsurilor este cuprinsă între 100 şi 1 000 msec. Curentul
progresiv Lapique permite deci o excitare selectivă a m u ş -
chilor bolnavi, o excitare ritmică sub formă de gimnastică
selectivă, neobositoare.
3. Impulsurile trapezoidale (fig. 37) rezultă din combina-
rea celor triunghiulare cu cele rectangulare, ele formînd c u -
rentul cu cea mai mare importanţă terapeutică. Parametrii
acestui curent cu impulsuri sînt : creşterea (frontul anterior),

descreşterea (frontul posterior), durata impulsului, intensi-


tatea, viteza de ascensiune şi de întoarcere, sensul, alternanţa,
frecvenţa, precum şi existenţa sau lipsa pauzelor.
V o m regăsi şi aici aceleaşi f o r m e descrise la impulsurile triunghiu-
lare, care rezultă din variaţia frontului anterior şi, posterior în m o d
oblic sau perpendicular, variaţia duratei impulsurilor în perioada de
m a x i m ă a intensităţii, variaţia pozitivă sau negativă a semnului, suc-
, cesiunea de „acelaşi semn sau alternativă a impulsurilor.
VwNA^OU P ^SUJJU.
^ .jjL-^gtk^nfetl Mnusoidal^redresat provine din curentul sinu-
.soidal de 50 tiz de la reţeă7~"5e face "redresarea a urîSl3~"sau
a ambelor semiperioade, _ obţinînd astfel un curent ale cărui
impulsuri au o frecvenţă de 50 sau 100 impulsuri/sec. Forma
curbei descrise de variaţia intensităţii este identică "cu cea a
fazei pozitive a curentului sinusoidal. Datorită stabilităţii f o r -
mei, a amplitudinii
maxime constante, a
ritmicităţii regulate,
precum şi pentru
faptul că parametrii
acestui curent pot să
fie măsuraţi cu a-
paratura de pe masa
de comandă, mulţi
autori folosesc c u -
rentul sinusoidal în
locul curentului fa-
radic clasic produs de
bobina de inducţie.
^Din curentul si-
n usoidăT^red resaT~de"
5TT~şT~l00 impulsuri/""
~~sec! 3erivă curentul
t i r a t r o n ş i curentul
diadinamic (fig. 38).
Curentul tiratron
utilizat în terapeutică sc
obţine cu ajutorul tu-
burilor catodice tiratron
şi este un derivat al c u -
rentului sinusoidal. Este
un curent redresat, din care lipseşte faza negativă, dar îi lipseşte şi
partea ascendentă a fazei pozitive. Este deci un curent care apare n u -
mai în a doua jumătate a fazei pozitive a curentului sinusoidal. Prin el
s - a încercat să fie înlocuit curentul faradic, ale cărui mari defecte l e - a m
amintit.

Curentul tiratron are multe avantaje în comparaţie cu c u -


rentul faradic. în primul rînd este constant în ceea ce pri-
veşte intensitatea, ritmicitatea, durata impulsurilor, iar în al
doilea rînd putem să cunoaştem precis diverşi parametri prin
aparatura de măsurat. Efectele terapeutice par să fie bazate
pe stimuli mai fiziologici ca la cei faradici, ţinînd seama că
acest curent nu are o fază negativă, deci nu este un curent
alternativ, ci un curent continuu, cu impulsuri ritmice, r e -
gulate.
Plecînd de la curentul sinusoidal redresat, P. Bernard reu-
şeşte să obţină alte forme de curent, numiţi diadinamici, care
sub acest nume generic cuprind multe variante, fiecare cu
caracteristicile lor speciale tehnice şi terapeutice. Caracteris-
tica esenţială a curenţilor diadinamici este faptul că frontul
posterior al impulsului sinusoidal redresat devine alungit,
panta devine mai lină şi revine la intensitatea de 0 abia la
începutul impulsului următor, deci dispare pauza. Frecvenţa
impulsurilor este fixă, fiind de 50 sau de 100 impulsuri/sec.,
fără să existe posibilitatea de a varia numărul lor.
In ceea ce priveşte frecvenţa impulsurilor, durata lor şi
a pauzelor există anumite reguli în generarea curenţilor cu
impulsuri de joasă frecvenţă şi anumite limite.
Plecînd de Ia frecvenţa cea mai joasă de 1 impuls/min.
care constituie limita inferioară, ajungem la frecvenţa de
500 impulsuri/sec., care, potrivit părerii unor autori ar fi l i -
mita superioară. Unele aparate pot să debiteze impulsuri cu
o frecvenţă chiar pînă la 2 000 impulsuri/sec., adică 120 000
impulsuri/min., depăşind limita mai sus amintită.
Durata cea mai lungă a impulsurilor este de 3 secunde,
adică 3 000 msec., iar durata cea mai scurtă la care s-a ajuns
cu unele aparate este de 0,03 msec.
Aceste cifre extreme, atît de distanţate între ele, care e x -
primă limitele de frecvenţă şi durată ale impulsurilor, ne
orientează asupra posibilităţilor vaste pe care le oferă terapia
cu impulsuri în alegerea celor mai potriviţi parametri în tra-
tarea diverselor afecţiuni.
Trebuie de pe acum să se specifice că aparatele generatoare de
impulsuri existente în secţiile de terapie reproduc numai parţial f o r -
mele şi frecvenţele amintite. Ele au limite de frecvenţe şi de durată
specifice fiecărui aparat în parte.
Modulaţia frecvenţei. Indiferent de forma impulsurilor şi
de frecvenţa lor putem să obţinem forme derivate prin m o -
dulaţia lor.
Prin modulaţia impulsurilor înţelegem procesul de v a -
riaţie în timp a unuia din parametri (amplitudine, fază sau
durată).
1. Modulaţia de amplitudine (intensitate) (fig. 39) este v a -
riaţia progresiv crescîndă şi descrescîndă a amplitudinii m a -
xime a impulsurilor, proporţională cu amplitudinea semna-
lului sinusoidal de modulaţie, care poate să aibă o frecvenţă
de 10—50 oscilaţii/min. Modulaţia de amplitudine este foarte
frecvent întîlnită la aparatele electromedicale cu impulsuri.
Curenţii modulaţi (ondulaţi) au o fază ascendentă, una
staţionară (platou) şi una descendentă, urmate sau nu de o
a u ză. î n g e n e r a ^ modulaţiile sînt destul de lente, durata
modulaţiei fiind de 0,05—1 secunde, iar perioada pauzelor
3 5 secunde, astfel că un ciclu întreg poate să dureze pînă
] a circa 6 secunde. Autorii germani denumesc acest fel de
curent Schwellstrom, iar autorii francezi vorbesc despre unde
de lungă perioadă.

,0 variantă. specială a acestui curent modulat este curentul


ondulator, alternativ de lunga" perioadă. Laquerrioiv. Autorul
^pTOpuTO ^utiiîzăfeir curentului modulat ~ galvanic, a celui gal-
vanofaradic şi a celui galvanic cu impulsuri fine, insistînd
asupra proprietăţilor deosebite asupra musculaturii hipotro-
fice sau atrofice. Curentul ondulator de lungă perioadă este,
utilizat în paraliziile infanti] e, hemiplegii, tulburări circula-
toare şi trofice, constipaţie, depresiune şi astenie, paralizii
ale diverşilor nervi, obezitate şi diverse afecţiuni ginecologice.
2. Modulaţia de fază (ritmicitate), denumită şi modulaţia
de timp a impulsurilor, constă în deplasarea în timp a impulsu-
rilor faţă de poziţia lor medie (nemodulată). Deplasarea va fi
spre înainte pentru un semnal pozitiv de modulaţie şi înapoi
pentru un semnal negativ. Deplasarea este cu atît mai mare, cu
cît valoarea momentană a semnalului de modulaţie este mai
mare. Modulaţia de fază se realizează cu ajutorul dispozitivelor
de întîrziere variabilă.
3. Modulaţia de durată se caracterizează printr-o creştere
periodică progresivă a dtiratei impulsurilor pînă la un maxim
şi revenirea tot progresivă la durata iniţială a impulsului,
corespunzător semnalului de modulaţie.
4. Supramodulaţia este dată de posibilitatea de a supra-
pune două feluri de modulaţii diferite. De exemplu, peste o
modulaţie de durată se suprapune o modulaţie de amplitu-
dine, prin care impulsurile iniţiale şi cele de la sfîrşitul m o -
dulaţiei de amplitudine vor fi de o durată scurtă, pe cînd
cele de o amplitudine mare vor fi şi de o durată mai lungă.
Supramodulaţia poate să îmbrace caracterul de dublă m o -
dulaţie de intensitate, în sensul că peste un curent modulat
de scurtă perioadă se poate suprapune o modulaţie de lungă
perioadă. Acest lucru este mai evident la curenţii de medie
frecvenţă.
Afară de impulsurile amintite, cu o ritmicitate regulată,
există şi impulsuri cu ritm neregulat, denumite aperiodice
(Adam). Acestea sînt impulsuri rectangulare şi trapezoidale,
cu frecvenţa de 50 impulsuri/sec., despărţite prin pauze v a -
riabile în trenuri de unde cu durata variabilă. Un ciclu a p e -
riodic durează un minut, în care timp se succed 36 de tre-
nuri, de unde de lungimi diferite, întrerupte de tot atîtea
pauze de durată variabilă. Neregularitatea cu care se succed
trenurile de unde şi pauzele lor amintesc de semnalele de
telegraf Morse.
Efectele curenţilor aperiodici Adam sînt eutrofice, analge-
zice şi antiinflamatoare.
In rezumat se poate spune că există o varietate extrem
de mare de curenţi cu impulsuri de joasă frecvenţă dacă v o m
ţine seama de posibilităţile de combinare între formă, f r e c -
venţă, durată şi modulaţia impulsurilor.
Aparatura. Aparatura electromedicală generatoare de i m -
pulsuri este foarte variată, existînd uneori diferenţe esen-
ţiale în fabricarea lor, în funcţie de scopurile terapeutice
urmărite.
Nu există un tip standard de aparat, după cum nici toate
aparatele nu produc aceleaşi f o r m e de curenţi. Există modele
mici, portative, care produc numai un singur fel de impulsuri
cu o frecvenţă limitată la două valori destul de apropiate
(fig. 40, 41). Modelele mari, pe lîngă curentul continuu, d e -
bitează 3—4 forme diferite de impulsuri cu limite largi de
frecvenţă, durată şi modulaţie (fig. 42).
întrerupătorul general, lămpile de semnalizare, poten-
ţiometrele, butoanele de reglare a frecvenţei, duratei i m -
pulsurilor şi a pauzelor sînt elementare pentru aceste apa-
rate. Butoanele constantei de timp, ale descreşterii şi m o -
d u l a p i sînt diferite de la aparat la aparat, însăşi scala de
alegere a frecvenţei şi duratei impulsurilor nu este aceeaşi
la tşate aparatele, existînd 2—4—7 scale diferite.
Manevrarea aparatelor cu impulsuri necesită o cunoaştere

intimă a construcţiei şi a modului de funcţionare a fiecărui


aparat în parte.
In principiu se respectă regulile cunoscute de la mînuirea
pantos ţaţelor. cu excepţia faptului că înainte de a proceda
la manevrarea potenţiometrului trebuie să ne asigurăm că
am reglat bine frecvenţa, durata, creşterea, descreşterea,
forma şi modulaţia impulsurilor.
Tehnica de aplicare este asemănătoare cu cea de la gal-
vanizări, faradizări (fig. 45, 46, 47. 48, 49, 50. 51, 52, 53 54.
55, 56).
In tabelul VIII se pot urmări tehnica de aplicare şi indi-
•^tiile diverselor forme de impulsuri.
^^CurCTţul diadinamic. Curentul diadinamic este o formă
w r i v a t a c i i n curentul sinusoidal de 50 Hz. care a suferit o
serie de modificări.
r
T r e c î n d curentul sinusoidal de 50 Hz de la reţea p r i n t r - o l a m p ă
redresoare v o m o b ţ i n e anularea fazei negative, a d i c ă un curent redresat
cU 50 H z 1 2 sinusoidale, iar dacă-1 t r e c e m p r i n t r - o d u b l ă d i o d ă o b -
ţinem un curent 1,2 sinusoidal de 100 Hz.
A m b e l e feluri de curent trec din categoria curentului alternativ
în categoria curenţilor cu impulsuri, d e o a r e c e nu au f a z ă negativă.
Forma acestor i m p u l s u r i p o z i t i v e este curbă, 1/2 sinusoidală, ca o durată
de 1/100 sec. (0,01). La cei de 50 Hz intervin p a u z e de 1 100 sec. (0,01),
pe c î n d i m p u l s u r i l e de 100 Hz nu mai prezintă nici un fel de pauze
între ele.
N e f i i n d un curent alternativ, s e m n u l curentului se menrine tot
-timipul acelaşi (pozitiv) ; ceea ce v a r i a z ă la el este intensitatea ;are în
m o d r i t m i c creşte de la v a l o a r e a 0 la o v a l o a r e m a x i m ă şi apoi, d e -
scriind o c u r b ă simetrică cu cea a v a l o r i l o r ascendente, a j u n g e din nou
la v a l o a r e a zero. A c e s t e impulsuri se repetă de 50 sau de 100 ori/sec.,
dar nu a v e m posibilitatea de a regla f r e c v e n ţ a ca la curentul f a r a d i c .
Aceste d o u ă c i f r e de f r e c v e n ţ ă sînt constante şi nu se m o d i f i c ă . Din
aceste d o u ă feluri d e i m p u l s u r i 1 2 sinusoidale derivă curentul d i a d i -
n a m i c cu toate v a r i a n t e l e lui.

De curentul diadinamic s-a ocupat în special Pierre B e r -


nard, de la numele căruia curenţii au şi primit denumirea de
„curenţi Bernard". Ei se caracterizează printr-o frecvenţă de
50 impulsuri/sec. sau 100 impulsuri/sec. şi printr-o formă care
se aseamănă cu cea a curenţilor sinusoidali. în sensul că panta
ascendentă a intensităţii este la fel cu cea sinusoidală, iar
panta descendentă în loc să cadă simetric cu cea ascendentă
şi să revină la zero, în decurs de 1/200 sec. (0,005 sec.), des-
crie o curbă lentă exponenţială, ajungînd la zero în timp d u -
blu decît la curentul 1/2 sinusoidal. In felul acesta, la diadi-
namicul de 50 Hz, partea descendentă acoperă şi perioada de
pauză şi ajunge la zero abia la baza impulsului următor.
In funcţie de felul în care se pot combina diversele posi-
bilităţi de succesiune şi de modulare a impulsurilor mai sus
descrise se pot obţine următoarele feluri de curenţi diadina-
mici (fig. 57).
1. Monofazat fix de 50 impulsuri, sec. (M.F.), a cărui formă
am descris-o. Frecvenţa este exprimată în impulsuri pe se-
cundă, iar durata unui impuls este de 20 msec. ; pauză nu
există. Intensitatea vîrfurilor impulsurilor este constant
aceeaşi.
2. Difazat fix (D.F.), care rezultă din suprapunere a doi
curenţi monofazaţi cu un decalaj de 1/2 perioadă. Vîrfurile
impulsurilor sînt asemănătoare, însă intensitatea nu mai are
posibilitatea să ajungă la zero, rămînînd la un anumit nivel,
de unde rezultă o curbă asemănătoare cu aceea a unui curent
continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de formă
1/2 sinusoidală.
3. Scurtă perioadă (S.P.), în care, la intervale regulate de
1 secundă, se alternează brusc monofazatul f i x de 50 i m -
pulsuri sec. cu difazatul fix de 100 impulsuri sec. Putem să
creştem după dorinţă durata perioadelor de impulsuri (MF
ca şi DF) de la 1 pînă la 10 secunde.
4. Monofazat de 50 impulsuri sec. modulat (M.M.) este tot
curentul monofazat, dar ale cărui intensităţi de vîrf nu sînt

constant aceleaşi, ci variază în sensul modulaţiilor de lungă


perioadă — Laquerriere a autorilor francezi, corespunzător
Schwellstromului autorilor germani.
Aceste modulaţii sînt destul de lente, creşterea este de
circa 0.5 secunde, perioada de intensitate constantă (platou)
poate să ajungă pînă la 7 secunde. Descreşterea lentă d u -
rează circa 1,5 secunde. Socotind şi pauza care urmează, d u -
rata întregii perioade de modulaţie poate să dureze între
3 şi 15 secunde. Impulsurile în acest caz sînt de 50/sec., d u -
rata lor fiind tot de 20 msec.
5. Difazatul de 100 impulsuri sec. modulat (DM.) este su-
prapunerea unei modulaţii de amplitudini (intensitate) peste
curentul difazat de 100 Hz.
g. Perioada lungă (P-L.) este o formă specială de supra-
punere a doi curenţi de 50 de impulsuri.
La bază avem un curent monofazat fix de 50 de impulsuri,
peste care, cu un decalaj de 12 perioadă, se adaugă în mod
lent (modulat) tot un curent monofazat de 50 de impulsuri,
care însă este modulat (suprapunere care dă caracterul de
difazat). Durata modulaţiei de creştere a fazei a 2-a este de
0,5 secunde. Durata perioadei constante (platou) este varia-
bilă între 1 şi 7 secunde, iar descreşterea este de 1,5 secunde.
Alternanţa dintre monofazat şi difazat. în cazul perioa-
dei lungi, se face între 3 şi 10 secunde.
7. Ritmic sincopat (R.S.J este un curent în care alternează
la intervale de rite 1 secundă monofazatul fix cu pauze de
aceeaşi durată.
Există multe tipuri de aparate de diadinamici, unele m o -
dele portative (tip geamantan), altele mari (tip clinic). Aproape
fiecare ţară a realizat cîte un model propriu. Astfel : Diady-
namic (Physiotehnie), Ionomodulator (Mela K.G.), Neodynator
(Siemens Galvanomodulator Dinculescu-Mangesius), Bipulsa-
tor (Bulgaria) etc.
Pe masa de comandă (fig. 58) vom întîlni un întrerupător
principal, cu sau fără stabilizator de tensiune, un comuta-
tor-rotator sau tip claviatură pentru alegerea celor 7 feluri
de curenţi care pot l'i furnizaţi, cu caracter diadinamic sau
1/2 sinusoidal. Comutarea pentru a obţine diadinamic sau
sinusoidal se face printr-un comutator basculant. Majorita-
tea aparatelor debitează şi curent continuu, manevrarea fă-
cîndu-se la acelaşi comutator.
La aparatele la care alternarea dintre M.F. şi D.F. nu se
face automat şi rigid la o durată dinainte fixată, durata poate
fi variată printr-un buton de reglaj, atît pentru unul, cît şi
pentru celălalt tip de curent sau pentru pauze în cazul rit-
mului sincopat. La unele modele poate fi reglată printr-un
buton şi durata modulărilor (Sc.hwellung). între 3 şi 10 se-
cunde, cum este cazul aparatului romînesc.
Unul sau două miliampermetre arată intensitatea maximă a
vîrfurilor şi intensitatea medie a curentului debitat.
Scala miliampermetrelor poate să fie modificată la fel ca
la oricare pantostat.
Butonul de reglare a intensităţii este un potenţiometru
asemănător cu cele întîlnite la pantostate.
Osciloscopul catodic montat la mijlocul mesei de comandă
face ca să putem urmări vizual caracterul impulsurilor d e -
bitate de aparat.
Bornele, schimbătorul de poli, ceasul semnalizator, b e c u -
rile semnalizatoare, schimbătorul de tensiune, siguranţa f u z i -

bilă, cablurile şi legătura cu pămîntul sînt şi ele prezente şi


completează necesarul aparatului.
Electrozii sînt la fel cu cei utilizaţi pentru galvanizări sau
ionizări : punctiformi, medii şi mari. Şi aici electrodul mai
mic este cel activ, dar spre deosebire la galvanizare, acesta
este legat de polul negativ.
Unele fabrici produc electrozi speciali cu fixatori sau cu
mînere, care utilizează un material spongios (microporos) de
burete sau plastic în locul pînzelor hidrofile (fig. 59).
. Efectele curentului diadinamic. Acţiunea fiziologică a unui
curent"cu impulsuri de joasă frecvenţă este determinată de
mai mulţi factori : intensitate, forma impulsurilor, frecvenţa
lor, durata impulsului, panta de creştere şi descreştere, d u -
^Rauzelor, modulaţia de amplitudine, de durată sau de
* a jWnţă şi succesiunea variată a diverselor feluri de tre-
^ • e impulsuri.
fli curentul diadinamic se pot varia numai intensitatea şi succe-
. a p diverselor trenuri de impulsuri, obţinînd cele 6 f o r m e de curenţi,
parametri rămînînd
la frecvenţa f i x ă de
s S f 100 impulsuri/sec.
' • M o d u l d e acţiune î n
S t caz n u este dat deci
« f o r m a variată a i m p u l -
S i l o r . d e frecvenţa lor
fiabilă sau de durata

f
pulsului sau a pauzelor,
de cele două frecvenţe
e şi cele 6 f o r m e de
dirent diadinamic.

1 Majoritatea autori-
lor susţin că este vorba
de o., acţiune de acope-
rire a excitaţiei dure-
roase prin "stimuli "elec-
trici, de o blocare a
conductibilităţii, în spe-
cial a sistemului nervos
Vegetativ şi de o ische-
mie periferică^a terito-
riului tratat sau a re-
ceptorilor cu conducti-
bilitate micşorată (Din-
culescu).
Aceste efecte ar fi
date prin suprapunerea
unui curent continuu peste unul alternativ (deci un curent
cu impulsuri), care are o acţiune de creştere a pragului de
excitabilitate dureroasă. Ridicarea pragului de excitabilitate
dureroasă se constată în special la difazatul fix de 100 de i m -
pulsuri, 'monofazatul fix de 50 de impulsuri şi curentul alter-
nativ sinusoidal de 50 Hz.
Prin excitaţia tegumentului cu orice mecanism, deci şi
prin diadinamici se formează la acest nivel bistamină şi ace-
tilcolină,' care determină la rîndul lor efecte vasculare.
Curenţii diadinamici, în special cei cu frecvenţă de 50 i m -
pulsuri/sec. acţionează şi asupra musculaturii striate, provo-
cînd contracţirmusculare. Dacă se lucrează cu perioadă scurtă"
sau perioadă lungă se obţine o gimnastică electrică muscu-
Iară. urmată ulterior de o relaxare musculară şi un efect
antispastic.
Anelectrotonusul şi catelectrotonusul cunoscute de la cu-
rentul continuu sînt şi ele prezente, cu deosebirea că aici efec-
tul ana]gezic_revine p o l i ^ u i j i e g a t i v . ' ~~ "
— " T ' r i n .mecanismele amintite se obţin o înlăturare rapidă a

durerilor, o acţiune trofică jrnarcată mai__ales asupra celulite-


lor, un efect dinamogen asupra musculaturii striate şi un
_efect^resorbtiv al edemelor şi exsudatelor,
-—XăiSica~^e~âpTTcare. Curentul diadina'mic se aplică pe te-
gument p 1 • in intermeaTti 1 electrozilor care au fost descrişi.
Alegerea lor şi modul de aplicare depind de scopurile u r -
mărite.
1. Aplicăm pe puncte dureroase electrozi mici gemelari cu
polul negativ exact pe locul dureros, iar celălalt la depărtare
de 2—3 cm (fig. 60. 61).
2. Aplicaţiile longitudinale de-a lungul vaselor sau ner-
vilor se fac cu un electrod mare. proximal, la locul de emer-
genţă (rădăcina membrului sau pe coloana vertebrală cervi-
cală sau lombară) şi cu electrod ceva mai mic, distal, pe zona
afectată.
3. Aplicaţiile transversale pe o articulaţie, pe membre sau
pe trunchi, se fac cu electrozi mari, paraleli, antero-poste-
rior sau latero-lateral (fig. 62).
4. Aplicaţiile paravei'tebrale pentru radiculite, mialgii se
fac cu electrozi mijlocii, aşezaţi alăturat (fig. 63).
Tgetice (de tonifiere a musculatura)
are indiferent, la locul de emergenţă
5- Aplic,
leneral în dreptul coloa-
se fac cu
flei lombare, iar electro-
a nervilor
nei cervic; ?unctele motorii ale muş-
dul mic
chilor i n t â y u n e a tratat Şi c u efec-
Jn ra Jm:im electrozi mai mici sau
tele u v r n W & v e m grijă să umezim bine
mai m a r j / s elastic sau ţesătura hidro-
'naterialiMni.
filă cu JHa drumul la aparat trebuie să
•înajjMate butoanele să fie puse la
controljffndă tensiunea cu cea a reţelei
z ero, s j p r e lucrăm, să aibă legătură cu

ei&dr^•oduc.em ştekerul în priză, apoi


Pair, ? « . o z j j stabilim la comutator felul
aplică scris, manevrăm după aceasta p o -
de ci pentru stabilirea intensităţii pe
tenţh rim la miliampermetru.
care
r J n t u l monofazat fix, cu frecvenţa de 50 de i m -
P u ] J P a r e 0 senzaţie de pişcătură şi de vibraţie pro-

100^'h'Cniar i n t e n sităţi mici, pe cînd la difazat f i x de


chiar l a vaiorj m a j mari nu apar senzaţii subiective
neplăcute de arsură sau vibraţii profunde. Bolnavul simte
o uşoară furnicătură şi fine înţepături.
a) în mod obişnuit, dacă medicul nu prescrie altă indi-
caţie, v o m începe cu difazatul fix de 100, timp de 15—20 se-
cunde, durată necesară pentru adaptare, după care conducti-
biiitatea electrică a tegumentului ajunge la un maxim.
b) Reducem cu 1—2 mA intensitatea şi trecem la un cu-
rent monofazat f i x de 50, timp de 15—20 de secunde. în
acest interval de timp creştem intensitatea cît se poate de
mult, pînă aproape de pragul senzaţiei neplăcute. Este faza
de adaptare a sensibilităţii.
c) La sfîrşitul celor 30—40 de secunde se poate trece la
curent diadinamic modulat cu lungă perioadă, fără să mai f i e
nevoie să acordăm o atenţie deosebită intensităţii curentului.
O altă metodă este aceea de a trece direct la un curent
cu perioadă scurtă, timp de 30 de secunde, în care timp r e -
glăm intensitatea pînă îa un maxim tolerabil şi apoi trecem
la curentul modulat cu perioadă lungă.
Durata tratamentului este un factor important în tera-
pia cu diadinamici. în general nu este nevoie să se prelun-
gească o şedinţă peste 4-5 minute. ^Dacă avem de făcut mai
multe aplicaţii succesive în aceeaşi şedinţă, scădem durata
şedinţelor următoare cu cîte 1 minut de la o aplicaţie la
alta, adică prima durează 4 minute, iar cele ce urmează vor
fi de 3 minute, 2 minute, 1 minut. De obicei facem o sin-
gură şedinţă pe zi, la nevoie putem să facem chiar 2 şe-
dinţe pe zi.
In aplicaţiile curente obişnuite se 'fac 6—8 şedinţe, ur-
*mate de o pauză de 6 - - 1 0 zile, după care eventual se poate
* începe o a doua serie de 6—8 şedinţe.
Indicaţii. Indicaţiile majore ale curenţilor diadinamici sînt
afecţiunile aparatului locomotor, în primul rînd procesele
reumatice şi traumatice articulare şi garaarticulare, nevral-
giile cu diverse etiologii, ca şi unele sindroame vasculare, tro-
fice şi neurovegetative.
1. Leziuni traumatice. Entorse, luxaţii: aplicaţii transver-
sale (D.F.), (S.P.), (L.P.). în cazurile cronice : (M.F.) pe
puncte dureroase (D.F.), (S.P.), (L.P.). Traumatisme musculo-
ligamentare; în cazuri acute (D.P.), (S.P.). (L.P.) aplicaţii
transversale, apoi (R.S.) (mioenergetic). Contuzii: D.F. S.P.
L.P. Redori articulare; transversal M.F., L.P. şi mioenerge-
tic R-S. Anchiloze după imobilizări pentru fracturi, trauma-
tisme ale umărului cu interesarea nervului spinal şi a n e r -
vului circumflex.
iuni reumatice. Mialgii, nevralgii: efect neuro-
Igezic (S.P.), (L.P.), paravertebral cu electrozi mici.
paravertebral (S.P.) (L.P.) şi (D.F.) ca şi mioener-
'.). Lombosciatică de orice natură : paravertebral
L.P., de-a lungul nervului S.P., L.P. Nevralgii fa-
vralgii de glosojaringian, occipitale (Arnold), nevral-
"iale, intercostale. epicondilite, PSH, zona zoster,
e, bursite, celulite, spondiloze, artroze de genunchi,
e altor articulaţii.
indroame vasculare. Hipertensiunea arterială, tulbu-
rculatoare periferice : de-a lungul vaselor şi transver-
.F., S.P., L.P., ca boala Raynaud, acrocianoza, arterita
rantă, varice.
Sindroame trofice. Sindromul fiziopatic. osteoporozele
oase care apar după traumatisme vechi, refracţiile apo-
ozei palmare (boala Dupuytren), edeme Quincke, edeme
traumatice, acroparestezii, atrofii musculare la sedentari.
. Sindroame neurovegetative. Simpatalgia facială, epigas-
gia, migrenele.
6. Afecţiuni abdominale. Atonii veziculare, constipaţia
nospastică.

B. CTIU.XTS I.
ALTERNATIV

Generalităţi. Cu-
rentul alternativ este
un curent de induc-
ţie electromagnetică,
care îşi schimbă pe-
riodic semnul, inten-
sitatea lui variind în
permanenţă, trecînd
de la valori pozitive
la valori negative.
Fenomenul de in-
ducţie electromagnetică
este proprietatea pe care
o are un cimp mag-
netic sau electromagnetic de a genera prin influenţă un curent electric
într-un circuit închis (indus). Curentul electric apare în indus (circuitul
secundar) atunci cînd variem cîmpul electromagnetic din inductor (cir-
cuit primar). Fenomenul de inducţie electromagnetică poate să fie rea-
lizat în mai multe feluri :
1. prin deplasarea unui circuit într-un eîmp magnetic fix sau.
invers, prin mişcarea cîmpului magnetic faţă de un circuit (fig. 65) ;
2. prin apropierea şi îndepărtarea unui circuit închis faţă de cir-
cuitul primar, prin care trece un curent electric (inductor) (fig. 66);
3. prin variaţia intensităţii curentului în circuitul inductor ;
4. prin închiderea şi deschiderea circuitului în inductor ;
5. prin variaţia permeabilităţii mediului care influenţează cîmpul
electromagnetic.

Tensiunea curentului indus este cu atît mai mare, cu cit variaţia


cîmpului electromagnetic este mai mare (legea Faraday). Sensul forţei
electromotoare din circuitul indus este de sens invers faţă de cel din
inductor (legea Lenz).
Aceste două legi ale inducţiei electromagnetice stau la baza tuturor
fenomenelor care utilizează forţa electromotoare de inducţie.

Generatori de curenţi de inducţie. A. Alternatorii, Cei


mai întrebuinţaţi generatori de curenţi alternativi sînt maşi-
nile de inducţie (alternatorii) care transformă energia meca-
nică în energie electrică pe baza fenomenului de inducţie.
Intensitatea curentului alternativ se schimbă în fiecare moment.
Variaţia intensităţii în timp poate să fie reprezentată grafic prin-
tr-o sinusoidă (fig. 67).
p,jgCare buclă a sinusoidei se numeşte alternanţă, iar durata de timp
ecesară pentru producerea unei alternanţe pozitive şi negative este
nerioada. Frecvenţa este dată de numărul de perioade, în unitate de
timp (Pe s e c u n d ă ) . Frecvenţa cea mai obişnuită pentru curentul de reţea
este de 50 perioade pe secundă (50 Hz).
flerţul sau ciclul este unitatea de frecvenţă pe secundă. Curentul
alternativ sinusoidal produs de reţea nu se utilizează ca atare în tera-
peutica electromedicală, din cauza forţei electromotoare prea ridicate,
de 110-220 V.
Prin reducerea acestei tensiuni mari, curentul sinusoidal poate să
fie folosit în electroterapie.
B. Bobina de inducţie (Ruhmkorff) este un generator deosebit, care
produce un curent alternativ de inducţie, de o formă specială. Acest
curent de formă spe-
cială a fost utilizat, în
scopuri terapeutice, de
Karaday, încă din 1831.
CURENTJJ L FARADIC
Clasic, reprezen-
tarea grafică a curen-
tului faradic este o
curbă neregulată, în
care denivelări cu
valori negative se al-
ternează cu creşteri
mari ale valorilor p o -
zitive (fig. 68).
Valorile pozitive şi
negative ale intensi-
tăţii sînt date de în-
chiderea şi deschide-
rea contactului în b o -
bina primară. La în-
chiderea contactului
ia naştere în secun-
dar o forţă electro-
magnetică de semn
contrar celei care a
generat-o, iar la des-
chiderea contactului
apare un curent de
semn invers.
Diferenţele intensităţilor pozitive şi negative sînt date de
inegalitatea dintre vitezele de întrerupere şi închidere a cir-
cuitului prin sistemul mecanic al întrerupătorului cu arc.
Închiderea contactului se face mai încet, din cauza arcului
care opune rezistenţă faţă de cîmpul electromagnetic, care
atrage armătura de fier de pe el. Va apărea deci o undă cu
valori mai mici.
întreruperea circuitului se face extrem de repede, din
care cauză valoarea intensităţii curentului în secundar va fi
mare.
Intensitatea curentului faradic în general este echivalată
la cîţiva m A , iar tensiunea lui ajunge pînă la 100—200 V ; la
unele aparate chiar la 1 000 V. Există o relaţie invers p r o -
porţională între valorile intensităţii şi ale tensiunii. La apa-
ratele medicale nu avem posibilitatea să dozăm intensitatea
curentului cu vreun aparat de măsură.
Frecvenţa este variabilă şi poate să fie manevrată .potrivit
dorinţei, prin sisteme diferite, fiind în medie reglabila între
limitele de 5 şi 150 de întreruperi pe secundă. Cel mai utilizat
sistem de reglare a întreruperilor este ciocănelul Wagner,
care se găseşte la pantostatele cu m o t o r şi unele tuburi e-
lectronice.

In urma cercetărilor făcute la oscilograful catodic s-a ajuns la


concluzia că de fapt, la nivelul tegumentului, forma curentului faradic
nu este aceea clasică pe care o cunoaştem cu toţii şi pe care am de-
scris-o la începutul acestui capitol. S'-a stabilit că este vorba de o serie
întreagă de oscilaţii alternative, între care şi o bruscă trecere de la
pozitiv la negativ, de amplitudine mult mai mare decît cea conside-
rată în trecut (fig. 71).
Totodată s-a observat că durata impulsului nu este de 1 msec., ci
de fapt este numai 1 5 -l 10 sigma, iar frecvenţa şi intensitatea impul-
surilor sînt neregulate.
Din cauza acestor neajunsuri, astăzi nu se mai construiesc genera-
tori cu bobină de inducţie, ci aparatele moderne au intercalat sistemul
electric cu o lampă tiratron. Curentul obţinut are multe avantaje faţă
de curentul faradic clasic. Unii au propus numele de „curent neofa-
radic". Se compune din impulsuri pozitive, cu intensitatea, frecvenţa
şi durata impulsurilor reglate ; diverşii parametri se pot cunoaşte prin
aparate de măsură ; nu prezintă trecerea bruscă de la valori pozitive
la cele negative, ca cel faradic.

Aparate pentru curent faradic. Aparatul care este în m ă -


sură să genereze curentul faradic în scopuri terapeutice este
pantostatul, a cărui utilitate am văzut-o la curentul galvanic.
Pantostatul obişnuit debitează curent pentru galvanizări,
faradizări, endoscopii, cauterizări.
Pentru generarea curentului faradic este nevoie de curent
continuu. Pantostatul este acela care produce curentul c o n -
tinuu necesar şi tot el îl transformă în curent faradic. Trans-
formarea curentului continuu se face cu ajutorul unei b o b i n e
de inducţie, care se găseşte în aparat. întreruperile din circui-
tul bobinei primare se pot face, fie cu metode mecanice, fie
cu cele electronice.
Instalaţia pentru generarea curentului faradic se compune
din : 1) sursa de curent continuu ; 2) bobina de inducţie :
3) sistemul de întrerupere ; 4) dispozitivul de reglare a inten-
sitătii; 5) sistemul de racordare cu bolnavul.
' l . Sursa de curent continuu. Curentul continuu este pro-
dus fie de un convertizor cu motor, fie de redresori cu tuburi
electronice sau cu semiconductor}.
Curentul continuu de la pantostate este în medie de 30—
40 V. Pentru bobina de inducţie avem nevoie de un curent
continuu de numai 4—6 V.
2. Bobina de inducţie constă din două bobine de dimensiuni
diferite, care se întrepătrund. Bobina primară de dimensiuni
ceva mai mici (inductor) are un miez de fier pe care sînt
"înfăşurate spire groase. în număr mic. Bobina secundară este
mai mare şi în locul miezului de fier are un orificiu cilin-
dric longitudinal, în care poate să pătrundă bobina primară.
Spirele din fire subţiri ale bobinei secundare sînt în număr
mare, ceea ce face ca în secundar tensiunea curentului să fie
mult mai mare ca în primar.
3. întreruperile curentului electric în circuitul bobinei pri-
mare şi reglarea frecvenţei la pantostat.ele cu motor generator
se realizează cu ajutorul ciocănelului Wagner-Neef.
Acest sistem se bazează pe principiul întrerupătorului mecanic cu
arc al bobinei de inducţie. în plus, faţă de sistemul simplu al între-
rupătorului cu arc, aici există posibilitatea de a regla şi frecvenţa cu
un dispozitiv mecanic, care scurtează sau lungeşte spaţiul în care vi-
brează arcul întrerupătorului. Numărul întreruperilor în general nu este
constant la toate aparatele. Ele sînt cuprinse între 10 şi 150 întreru-
peri/sec. (în medie între 20 şi 60'sec.).

Dispozitivele mai recente de întrerupere a circuitului în


bobina primară se bazează pe utilizarea tuburilor electronice.
La masa de comandă a acestor aparate nu mai găsim ciocă-
nelul Wagner-Neef cu lamă vibratoare, ci există un simplu
buton de reglaj al frecvenţei.
Folosirea în circuitul primar a curentului alternativ sinu-
soidal de la reţea este un alt sistem pentru obţinerea curen-
tului alternativ. In acest caz nu mai este nevoie de sistem de
întrerupere. Curentul obţinut în secundar va fi un curent
sinusoidal cu 50 perioade sec., a cărui frecvenţă este fixă şi
nu poate să fie modificată.
4.^ Dispozitivul de reglare a intensităţii curentului. Regla-
rea intensităţii se face printr-un dispozitiv special în cazul
bobinei de inducţie. Am amintit că cele două bobine se în-
trepătrund de-a lungul axelor longitudinale. Bobina primară
este fixă, iar cea secundară este mobilă, alunecînd pe un sis-
tem de glisieră. Prin această mişcare de translaţie a bobinei
secundare se pot acoperi parţial sau total spirele bobinei
primare.
Cînd bobina secundară acoperă în întregime pe cea pri-
mară, acţiunea inductoare este maximă, iar cînd bobina se-
cundară este îndepărtată de pe spirele bobinei primare, v a -
lorile devin din ce în ce mai mici, ele fiind direct propor-
ţionale cu numărul de spire primare acoperite de secundar.
Această mobilizare a bobinei secundare se face cu o tijă,
care poate fi manevrată într-un sens sau altul pe partea din
faţă, a pantostatelor cu motor.
La aparatele cu tuburi electronice, unde nu există nici
ciocănelul Wagner, reglarea intensităţii se face cu un poten-
ţiometru rotativ.
Intensitatea, în cazul curentului faradic, nu poate să fie
măsurată, dozarea făcîndu-se numai pe baza aprecierilor su-
biective făcute de bolnav în raport cu efectele produse. De
altfel nu există aparate nici pentru măsurarea tensiunii şi
nici a frecvenţei.
5. Sistemul de racordare cu bolnavul. Racordarea cu bolna-
vul se face prin intermediul unui sistem care necesită : a)
borne ; b) cabluri cu banane, cleme ; c) electrozi ; d) strat hi-
drofil pentru electrozi ; e) fixatori de electrozi.
a) La majoritatea pantostatelor, bornele pentru curentul
faradic sînt aceleaşi ca şi pentru cel galvanic. Există o serie
de aparate care au bornele separate pentru curent faradic
(Tesla, Elmeeo, Dozimed).
b) Cablurile sînt conductori de liţă cu diametrul de 1 —
1,5 mm, izolată în cauciuc, de circa 2 m lungime.
c) Electrozii în cazul faradizărilor sînt diferiţi. în funcţie
de modul de aplicare. Pot să existe sau doi electrozi stabili,
sau unul fix şi unul mobil.
Electeozii stabili sînt identici cu cei pentru galvanizări,
adică flexibili, din foi subţiri de plumb 0.4 mm, zinc 0,2 mm
sau rigizi din plăci mai groase de aluminiu 0,6 mm sau cupru
nichelat 1 mm.
Forma lor poate să fie de cele mai multe ori rotundă, ovală
sau dreptunghiulară. Dimensiunile variază, de asemenea, de
la 1 la 4 cm 2 ; cele rotunde, punctiforme pînă la 200—300 cm 2 .
Electrozii mobili sînt în formă de : a) pensulă ; b"! rulrw ;
c) elipsoid.
pensula constă dintr-un mănunchi de fire moi, metalice
j n formă de măturice, legate strins la un capăt şi adaptate
la un miner izolator, cu sau fără întrerupător. Acest mîner
are un şurub de contact
pentru cablu.
Ruloul constă dintr-un
cilindru metalic cu dia-
metrul de 3 cm şi lungi-
mea de 5 cm, care este
fixat într-o furcă meta-
lică, în aşa fel încît să
permită rularea cilindru-
lui în jurul axei lui lon-
gitudinale. Furca meta-
lică este fixată pe un mî-
ner izolator, care posedă
un şurub de contact pen-
tru cablu (fig. 69).
Elipsoidul este o sferă
alungită, cu axa mare de
7 cm, axa mică de 4 cm.
Este fixat pe un mîner
izolator, care are un şu-
rub pentru cablu. Elipsoi-
dul este constituit dintr-o
placă de cupru de circa
1—2 mm grosime, cu o
suprafaţă perfect netedă,
nichelată şi cromatâ.
Pensula şi elipsoidul se
folosesc la aplicaţiile di-
recte ale curentului fara-
dic, fără intermediul stra-
tului hidrofil.
Restul electrozilor necesită un strat hidrofil de tifon, pînză
de in, finet sau frotir în strat de 0,5—1 cm grosime, care se
pune între electrod şi tegument. La electrozii mici, rotunzi
sau rulou, unde spaţiul nu permite punerea unui strat gros
de frotir, v o m folosi ţesătură de tifon pusă în 6—8 straturi.
Curentul faradic mai poate fi utilizat sub forma băilor
Parţiale sau generale electrice. Instalaţiile sînt identice ca la
galvanizări, cu condiţia ca pantostatul să fie dotat cu un dis-
pozitiv pentru debitarea curentului faradic.
Tehnica de aplicare a curentului faradic. La tehnica de
••apliCTPrTT^^i^-'i^ aplicarea electro-
zilor ; 3) manevrarea aparatului.
1. Curentul faradic se utilizează în majoritatea cazurilor
pentru tonifiere musculară şi acţionează numai asupra muş-
chilor relaxaţi._ De aceea bolnavul va fi culcat pe o canapea,
aceasta fiind cea mai relaxantă poziţie posibilă pentru muscu-
latura pe care o avem de tratat.
2. Electrozii, a) Unul din electrozi ( + ) este indiferent, are
o suprafaţă mare şi va fi aplicat pe o zonă proximală faţă
de regiunea pe care o tratăm. El este confecţionat din plumb
şi are o suprafaţă de 200—300 cm 2 . Se înveleşte într-un strat
hidrofil, îmbibat cu apă şi se aşază pe regiunea cervico-dor-
sală în tratamentul membrelor superioare şi lombar pentru
tratamentul membrelor inferioare. Bolnavul se culcă pe elec-
trod, astfel că nu avem nevoie de fixarea lui.
Electrodul activ este totdeauna cu o suprafaţă de con-
tact mai mică. El este fix (rotund) sau mobil (pensula, elip-
soid, rulou). —
Pentru obţinez~ea efectelor motoare, electrodul trebuie să
fie aplicat exact pe placa motoare a muşchiului de tratat sau
pe proiecţia tegumentară a nervului motor care inervează
muşchiul în cauză. Este nevoie să cunoaştem cu multe amă-
nunte tabelele lui Erb (vezi capitolul de electrodiagnostic).
Pent.ru efectele revulsive folosim pensulările sau elipsoidul,
care se aplică pe zonele metamerice reflexogene.
In cursul băilor parţiale procedăm la umplerea vanelor cu
apă de 35—36°, facem legătura electrozilor de grafit cu apa-
ratul şi după ce am controlat ca acesta să aibă toate butoa-
nele puse la zero invităm bolnavul să introducă picioarele şi
miinile în vane şi punem în funcţiune aparatele.
Baia generală se pregăteşte la fel ca cea galvanică. Punem
apă de 36—37° în vană, verificăm ca toate butoanele apara-
tului să fie puse la zero. Bolnavul va intra în apă, fixăm
după nevoie electrozii accesori pentru membrele superioare
sau inferioare.
3. Manevrarea aparatului se face în felul următor : a) c o n -
trolăm ca schimbătorul de tensiune să corespundă voltajului
de la reţea ;
b) controlăm legătura cu pămîntul (dacă aceasta se face cu
fir separat) ;
c) controlăm ca toate butoanele aparatului să fie aduse
la zero (potenţiometrele — galvanic, faradic, endoscopic. cau-
stic) :
d) comutatorul pentru diversele forme de curent va fi
pus pe F (faradic) ;
e) controlăm ca legătura cu bolnavul să fie făcută de la
bornele speciale (F=faradic) sau de la borna comună GF
(galvano-faradic) ;
f) introducem ştekărul cordonului de alimentare în priză
şi închidem circuitul cu întrerupătorul principal al aparatului.
Aşteptăm să se aprindă lampa de semnalizare, punem c o m u -
tatorul pe V (voltaj), iar cu stabilizatorul reglăm tensiunea ;
cînd acul voltmetrului se opreşte pe semnul roşu, îl punem
pe mA.
La pantostatele cu motor tragem de tija motorului (M) la
maxim, pentru a da turaţia corespunzătoare electromotorului.
Dozarea intensităţii se face prin tija sau potenţiometrul
(8 F) pînă la pragul pe care-1 suportă bolnavul. Frecvenţa
o stabilim la ciocănelul Wagner (10 a) sau la butonul de re-
glaj (10 a) al aparatelor cu tuburi electronice. în timpul tra-
tamentului întrebăm bolnavul dacă suportă intensitatea dată
şi apoi punem ceasul semnalizator pentru dozarea timpului.
Oprirea aparatului se face prin operaţiile inverse. î m p i n -
gerea înapoi a tijei (3 F) sau readucerea la 0 a butonului (8 F).
ridicarea de pe tegument a electrodului mobil, readucerea la
"zero a tijei motorului (M), întreruperea curentului la între-
rupătorul principal (4). îndepărtarea electrodului fix de pe
tegumentul bolnavului.
Efectele fiziologice şi indicaţiile curentului faradic depind
de felul de aplicare, de intensitatea şi frecvenţa întreruperilor.
Importanţa curentului faradic constă in special în acţiunea
lui excitomotoare asupra sistemului neuromuscular. Pe lîngă
acest efect important putem să obţinem şi efecte analgezice,
trofice, vasomotorii, revulsive, ca şi efecte de reglare a f u n c -
ţiilor unor glande endocrine.
1. Acţiunea excitomotoare. Efectul excitomotor al curen-
tului "faradic este dat în special de impulsul de mare intensi-
tate şi de scurtă durată, precum şi de alternanţa impulsurilor
care împiedică efectele de electroliză, ionoforeză, electrofo-
reză, pe care le-am întîlnit la curentul continuu. în acest caz
n u se fac deplasări de ioni în ţesuturi, ci numai oscilaţia lor

Pe loc, deoarece nu se schimbă permeabilitatea membranelor


celulare care să permită acest lucru.
Efectul de microşoc electric este recepţionat în special de
fibrele nervoase motoare, de muşchi şi de plăcile neuromo-
toare, care prezintă o sensibilitate electivă pentru aceşti sti-
niuli. Răspunsul dat de muşchiul şi nervul sănătos sau de cei
foarte puţin alteraţi este contracţia musculară. Frecvenţa tre-
buie să fie joasă, ca să permită relaxarea muşchiului între
două impulsuri. Atunci cînd frecvenţa depăşeşte limita supe-
rioară (40 impulsuri sec.), muşchiul intră în stare de tetanie.
Asupra muşchilor cu degenerescenţă totală sau parţială, a
căror cronaxie este mărită peste 10 ori sau nu mai apare de
loc, curentul faradic nu are nici un fel de acţiune, indiferent
de intensitatea pe care o administrăm.
2. Acţiunea analgezică. Curentul faradic aplicat cu pensula
pe tegument determină la început o senzaţie deosebită de f u r -
nicătură plăcută, nedureroasă, apoi prin mărirea intensităţii
apare o senzaţie de înţepătură, care se transformă în durere.
Acţiunea analgezică se obţine asupra nervilor senzitivi din
tegument la aplicarea curentului faradic cu o frecvenţă mare
(maximum posibil al aparatului, peste 60 impulsuri sec.),
în aceste cazuri folosim pensula faradică legată de polul n e -
gativ. Electrodul indiferent este fixat pe regiunea dorsală sau
lombară. Şedinţele vor fi de lungă durată (15—25 de minute,
zilnic sau la 2 zile).
3. Acţiunea vasomotoare. Faradizarea de scurtă durată pro-
voacă o vasoconstricţie^ iar cea prelungită o vasodilataţie.
Aceasta se referă, atît la tegument, cît şi la ţesuturile mai
profunde, în special la muşchi. Vasodilataţia determină o
circulaţie periferică mai bună, o amelioarare a nutriţiei şi
oxigenării ţesuturilor. Creşte viteza de circulaţie a fluxului
sanguin, care favorizează îndepărtarea substanţelor cata-
bolice din ţesuturi.
4. Efectul trofic -este strîns legat de efectul vasomotor al
curentului faradic. Troficitatea ţesuturilor este îmbunătăţită
în special în muşchi, prin oxigenarea şi aportul nutritiv
sporit. Curentul faradic favorizează circulaţia de întoarcere
venoasă şi limfatică, cu bune rezultate în resorbţia edemelor
periferice de stază.
5. Efectul revulsiv asupra tegumentului se obţine prin
seînteierile cu electrodul elipsoidal sau cu pensula metalică,
aplicate pe pielea unsă cu vaselină pentru a o proteja de ar-
suri. Eritemul puternic produs este rezultatul unei vasodi-
lataţii active, asemănătoare cu cea determinată de ionizarea
cu histamină. Concomitent se manifestă şi un efect analgezic.
Intensitatea trebuie să fie la limita suportabilităţii, iar f r e c -
venţa cît se poate de mare. Metoda este utilizată în scop
de revulsie locală sau în scop de reflexoterapie la distanţă.
6. Alte efecte. Ca efecte de importanţă mai mică amintim
acţiunea de reglare a curentului faradic asupra unor glande
endocrine şi sistemului nervos vegetativ.
Indicaţiile faradizărilor. în baza efectelor fiziologice, c u -
rentul faradic se utilizează în m o d special în diverse afec-
tiimTale aparatului locomotor, în care urmărim o gimnastică
rîTOSCUlărăV" Pentru efectele ""lui trofice, analgezice, v a s o m o -
toare revulsive, curentul faradic se întrebuinţează în elec-
îroterapie ca procedură secundară.
— a p a r a t u l u i locomotor. înainte
de a "începe tratamentul v o m cerceta excitabilitatea n e u r o -
musculară la curentul faradic şi cronaxia muşchilor pe care
îi avem de tratat. Tratamentul se poate face numai la acele
grupe musculare care nu prezintă modificări prea evidente
faţă de normal.
V o m face faradizări bipolare sau unipolare cu ruloul sau
cu electrodul punctiform pe nervii motori şi pe punctele elec-
tive ale plăcilor motoare. Sînt indicate pentru tratament
hipotrofiile şi atrofiile musculare prin inactivitate, prin i m o -
bilizare la pat datorită unor boli cronice, după aparate g i p -
sate ; hipotrofia musculară a celor care nu fac gimnastică, a
sedentarilor şi a persoanelor în vîrstă constituie o bună i n d i -
caţie a curentului faradic. Electrogimnastica musculară se r e -
comandă şi în hipotrofia muşchilor abdominali (după naşteri),
în aceste cazuri f o l o s i m un ritm rar şi o intensitate mare.
Gimnastica musculară se face zilnic, în m o d progresiv, cres-
cînd durata de la 5 la 20 de minute.
Profită mult de curentul faradic parezele şi paraliziile
flaşte şi paresteziile extremităţilor, de asemenea entorsele şi
contuziile difuze.
Afecţiunile sistemului nervos periferic. Nevralgiile şi n e -
vritele (sciatice, intercostale, de plex brahial) beneficiază de
efectele analgezice prin revulsie ale curentului faradic, pe
care le obţinem cu electrodul pensulă sau elipsoidal. Frecvenţa
impulsurilor este tetanizantă, durata de 5—10 minute, n u -
mărul total de şedinţe 10—12.
în tulburările circulatoare, de întoarcere venoasă şi l i m -
fatică, care sînt asociate cu edeme locale de stază şi cu tul-
burări trofice, putem să prescriem băi parţiale faradice la
33—36°, la intensitatea maximă tolerată de bolnav.
Contraindicaţiile curentului faradic. Contraindicaţia m a -
jora a faradizării o constituie paralizia spastică, ca şi orice
spasme şi contracţii musculare. Acestea nu vor putea profita
ecît cu multă prudenţă de doze slabe de curent galvanic
sau de curenţii exponenţiali cu panta de creştere lungă, dacă
m a i s î n t receptivi l a aceste impulsuri.
Atrofiile musculare cu degenerescenţă gravă care nu sînt
excitabile la curent faradic, ca şi atrofiile musculare cu hiper-
excitabilitate marcată nu vor fi tratate cu faradizări.
Contraindicate mai sînt stările inflamatoare acute ale apa-
ratului locomotor, nervos periferic şi circulator, ca : neuro-
mialgii acute, artrite şi poliartrite acute, flebite, trombofle-
bite, nevrite şi nevralgii acute, pareze şi paralizii recente după
accidente cerebrale.
Electrodiagnosticul. Definiţie. Prin eleetrodiagnostic înţele-
gem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea
curentului electric.
Există două metode fundamentale de electrodiagnostic :.
prima este electrodiagnosticul prin stimulare, care se bazează
pe răspunsurile pe care le dă organismul la diverşi stimuli
electrici şi cuprinde diagnosticul gaivanofaradic, cronaximetria,
climaliza etc.
A doua metodă este electrodiagnosticul de detecţie, care
— graţie unor tehnici recente — permite să studiem curenţii
electrici produşi de ţesuturi şi cuprinde electromiografia,,
electroencefalografia, electrocardiograma etc.
Principiile electrodiagnosticului gaivanofaradic. Dacă exci-
tăm un nerv sau un muşchi sănătos cu impulsuri produse de
un curent continuu sau cu curent faradic, la o anumită inten-
sitate, obţinem o contracţie musculară. Contracţia este vie,
bruscă (secusă musculară). Dacă nervul este secţionat, după un
timp de evoluţie suficient de 2—3 săptămîni, dacă excităm,
capul periferic al nervului nu mai obţinem răspuns la excitaţia
l'aradică sau galvanică. Dacă excităm direct muşchiul, el nu
mai răspunde Ia excitaţia faradică, în schimb răspunde la e x i -
taţia galvanică printr-o contracţie lentă. Această contracţie
lentă este mai vizibilă dacă aşezăm electrozii pe cele două
extremităţi ale muşchiului. în acest caz este vorba de o reacţie
de încetinire globală (în vechea terminologie, reacţie de dege-
nerescenţă totală).
Dacă nervul este numai parţial secţionat, excitabilitatea
nervului va fi păstrată la curent galvanic sau faradic, dar con-
tracţia obţinută va fi diminuată ca amplitudine. Curentul fara-
dic va da un răspuns viu. Curentul galvanic va da un răspuns
global heterogen. Fibrele denervate vor da o contracţie lentă,
cu un prag de excitaţie mai scăzut, fibrele sănătoase vor reac-
ţiona viu. Astfel, la o mai mică intensitate de curent galvanic
vom obţine numai o contracţie lentă, punînd în valoare aceste
fibre atinse. în acest caz este vorba de o reacţie de încetinire
parţială (în vechea terminologie, reacţie de degenerescenţă
parţială).
Dacă excităm un muşchi la pragul de excitaţie obţinem o
contracţie după stabilirea curentului; dacă mărim această e x c i -
taţie de 2—3 ori, contracţia se menţine cît timp trece curentul.
Aceasta se numeşte galvanotonus fiziologic. In cazurile pato-
logice obţinem acest galvanotonus la intensităţi care se apropie
de pragul de excitaţie (galvanotonus patologic).
Aceleaşi manifestări le putem găsi şi în afară de secţio-
narea nervului, în alte atingeri ale neuronului periferic şi în
bolile musculare primitive.
Tehnica electrodiagnosticului gaivanofaradic. Condiţii prea-
labile :
a) Trebuie să cunoaştem anatomia regională, topografia
nervilor, teritoriul muscular corespunzător, fiziologia mişcă-
rilor, acţiunea fiecărui muşchi, precum şi noţiuni generale de
neurofiziologie şi neuropatologie.
b) Să putem localiza punctele motoare (proiecţia pe piele
a locului unde nervul pătrunde în muşchi) şi punctele de exci-
taţie a nervului respectiv (fig. 70 A, B, C, D, E. F, G, H şi I).
c) Să avem un aparat care să producă curent galvanic şi
curent faradic, cu anexele (fig. 73).
Electrodul activ cu care facem explorarea este un electrod
nepolarizabil, mic, pentru muşchii mari un tampon de 3 cm
diametru, pentru cei mici de 1—2 cm.

Electrodul indiferent este constituit dintr-o placă de 300—


400 cm 2 , bine căptuşită cu ţesut hidrofil, îmbibat cu apă caldă
(eventual sărată).
Explorarea se face de obicei în montajul monopolar expus
m a i sus. Alteori însă se utilizează montajul bipolar, cu elec-

trozi mici la cele două extremităţi ale muşchiului, un elec-


trod pe punctul motor, celălalt pe tendon.
Un dispozitiv (cheia Courtaud) permite întreruperea cu-
rentului şi inversarea lui.
d) Operatorul este instalat confortabil ca să poată ma-
nevra aparatul cu mîna stîngă şi ţine electrodul activ cu
treapta. Are lîngă el un vas cu apă caldă sau sărată, pentru a
Umezi tamponul.
Subiectul este examinat numai după ce este încălzit, in-
stalat comod, la lumină, relaxat.
Explorarea. Se începe cu explorarea faradică, apoi cu cea
galvanică. Se examinează mai întîi nervul, apoi muşchiul.

Toate reacţiile se observă la prag. Se examinează mai întîi


partea sănătoasă, apoi cea bolnavă. Se tine seama de parti-
cularităţile patologice ale tegumentului, de contractura muş-
chilor.
Explorarea jaradică se face monopolar. Electrodul indi-
ferent este plasat între umeri pentru membrul superior şi
pe lombe pentru membrul inferior.
Electrodul negativ este electrodul activ şi este ţinut cu
mina dreaptă, in timp ce cu mina stingă manevrăm apara-
tul. Punem tamponul explorator pe punctul de elecţie, al
nervului, apoi pe punctul motor al muşchilor corespunză-
tori de partea sănătoasă. Mărim voltajul pînă la pragul de
excitaţie.
Repetăm aceeaşi operaţie pe membrul omolog bolnav. O b -
servăm una dintre aceste trei eventualităţi pentru a obţine
o contracţie : un voltaj mai mic ca cel de partea sănătoasă
(hiperexcitabilitatc faradică), egal (reacţie normală) sau mai
mare (hipoexcitabilitatea faradică) sau, în sfîrşit, cu un voltaj
mare nu obţinem nici o contracţie (inexcitabilitate faradică).
Explorarea galvanică se face cu electrodul activ negativ.
Reglăm progresiv curentul, întrerupînd şi restabilind curentul;
L a i — 3 mA apare o contracţie bruscă. Inversăm curentul;
electrodul activ este cel pozitiv, la aceeaşi intensitate, muş-
chiul şi nervii sănătoşi nu se mai contractă.
Observăm modificări cantitative şi calitative : a) m o d i -
ficări cantitative : hiperexcitabilitate, reacţie normală, hipo-
excitabilitate sau inexcitabilitate galvanică ; b) modificări
calitative : secusă lentă, contracţia galvanotonică, inversiu-
nea formulei (pol pozitiv mai activ), muşchiul nu reacţio-
nează la punctul motor, ci mai jos spre tendon (reacţie lon-
gitudinală).
Cronaxia. Electrodiagnosticul prin stimulare galvanofara-
dică, care a constituit metoda clasică, a fost completat în
timpul din urmă printr-o mai profundă înţelegere a fiziolo-
giei şi fiziopatologiei nervoase prin examenul cronaximetric.
Noţiunea de cronaxie a fost stabilită prin studiul excita-
ţiei electrice cu impulsuri rectangulare. Cînd aceste impul-
suri sînt de lungă durată (peste 10 m/sec.), voltajul minim
necesar pentru a provoca o contracţie poartă numele de reo-
bază (sau voltaj reobazic). Dacă utilizăm impulsuri rectan-
gulare mai puţin lungi, voltajul liminar se ridică treptat şi
din ce în ce mai net, pe măsură ce impulsurile devin mai
scurte. Durata minimă a acestor impulsuri rectangulare, care
la un voltaj cu o valoare dublă celui reobazic provoacă c o n -
tracţia musculară, a fost numită cronaxie de un cercetător
francez Lapique.

S-a stabilit ulterior că cronaxia este strîns legată de anumite pro-


prietăţi fundamentale ale excitabilităţii nervoase şi musculare. S-a sta-
bilit astfel că muşchii care intră sinergie în contracţie într-o mişcare
formează un grup omogen, caracterizat prin aceeaşi cronaxie. Pentru
ca un impuls nervos să treacă dintr-un nerv în muşchi trebuie să existe
un izocronism neuromuscular sau cel puţin un raport între cronaxia
nervului şi cea musculară, cuprins între limitele 0,5 şi 2, altfel impulsul
nu mai trece. Aceeaşi regulă şi pentru cronaxiile senzitive şi cele mo-
toare pentru a obţine contracţii reflexe prin excitaţii cutanate. In sis-
temul nervos central, căile urmate de influxul nervos se fac între
neuroni cu cronaxii apropiate. Această concepţie a izo- şi heterocronis-
lvi1-' d e p ăşită în prezent de unele cercetări moderne, rămîne va-

abna şi utilă pentru interpretarea unor fenomene fiziologice şi pato-


Jogice_ nervoase. Modificări ale excitabilităţii nervoase (şi ale ţesutu-
Uor in general), lezionale sau funcţionale, pot să fie puse în evidenţă
Prin modificări ale cronaxiei, care devine prin aceasta o măsură obiec-
a valoroasă în practică.
Tehnica cronaximetriei. Cronaximetria este realizată cu a-
ajutorul unor aparate care provoacă închideri şi deschideri

de curent galvanic realizînd impulsuri rectangulare. Aceasta


se poate obţine în prezent cu ajutorul unor aparate electro-

nice moderne. Ne v o m referi în expunerea tehnică la apara-


tul electronic romînesc Sigmatron (fig. 71).
Cu acest aparat se pot obţine impulsuri singulare şi auto-
declanşate, de formă rectangulară. Durata impulsurilor este
reglabilă între 0,01 şi 200 msec.. iar amplitudinea lor regla-
bilă între O şi 20 mA. Frecvenţele de repetiţie a impulsurilor
(în trenul de impulsuri) sînt de 1 şi 0,5 Hz, în raport cu d u -
rata impulsurilor.

Pe panoul frontal al aparatului sînt prevăzute elemente de


conectare, control şi măsură, după cum urmează (fig. 72) :
1. borne de conectare a electrozilor la subiect ;
2. instrument pentru măsurarea amplitudinii impulsuri-
lor (miliampermetru) ;
3. buton pentru reglajul amplitudinii impulsurilor ;
4. bec indicator pentru lucru pe reobază ;
5. claviatură cu clape pentru diferite manevre ;
6. bec indicator pentru lucru pe cronaxie ;
7. buton pentru reglajul duratei impulsurilor ;
8. tub indicator al frecvenţei şi duratei impulsurilor ;
9. minere.
10. scale pentru citirea cronaxiei în milisecunde (msec.).
Aparatul este alimentat cu tensiune de la reţea (220 V,
50 Hz) şi trebuie legat cu pămîntul.
Examenul cronaximetric se face prin metoda monopolară,
cu un electrod activ, explorator, fixat pe un mîner de mică
dimensiune şi este legat de polul negativ al bornei. Acesta se
aplică pe tegument (pe nerv, punct motor etc.). Electrodul
indiferent, sub formă de plăci cu dimensiunea de 60 cm 2 în
medie, se leagă de polul pozitiv al bornei şi se fixează pe
trunchi (de exemplu, pe regiunea presternală).
Punerea aparatului în funcţiune se face prin legătura lui
cu pămîntul şi conectarea lui la reţea. Se va avea grijă ca
butonul care reglează amplitudinea să fie rotit la stînga pînă
la capătul cursei, iar clapa O, care întrerupe intrarea curen-
tului în aparat, apăsată. După conectarea la reţea se apasă
pe clapa Re (reobază) şi se aşteaptă 10 minute pentru în-
călzirea aparatului. Scoaterea aparatului de sub tensiune se
face apăsînd pe clapa O.
Pentru determinarea reobazei se apasă pe butonul Re şi
pe una din clapele Tr (tren de impulsuri cu frecvenţa 0,6
sau 1 Hz) sau S (impulsuri singulare). în acest din urmă caz.
fiecare apăsare pe clapa S va declanşa un impuls.
Electrozii fiind aşezaţi pe subiect se roteşte butonul (3)
de reglaj al amplitudinii pînă cînd se obţine cu un impuls o
contracţie musculară minimă. Pentru fiecare tehnician este
necesar să-şi stabilească bine imaginea acestei contracţii m i -
nime, care este simţită, fie palpînd pe tendon, fie percepută
vizual pe masa muşchiului. Ea constituie un element oare-
cum subiectiv de apreciere, care trebuie eliminat cu grijă,
pentru a reduce coeficientul personal de apreciere la mini-
mum. Contracţia este verificată prin producerea ei de 2—3
impulsuri. Se apasă pe clapa M de citire şi se citeşte pe ca-
dranul ampermetrului intensitatea curentului (în mA). A-
ceastă cifră reprezintă pragul de excitaţie sau reobaza.
Măsurarea cronaxiei se face în continuare, fără să se
schimbe poziţia electrozilor sau a subiectului.
Pentru aceasta apăsăm pe clapa Cr (corespunzător măsu-
rării cronaxiei) şi pe una din clapele corespunzătoare celor
4 game ale scării de citire a aparatului : Cr 1 = 0,01—0,2 msec :
Cr 2 = 0,2—2 msec ; Cr 3 = 2—20 msec şi Cr 4 = 20—200 msec.
Se începe cu gama cronaxiilor celor mai mici (0,01—0,2 msec).
Se roteşte butonul (7) prin care se stabileşte durata impul-
surilor spre dreapta, citindu-se pe scale durata dorită ; indi-
cele trebuie să fie plasat cu grijă pe indicatori. Se observă
cu grijă apariţia unei contracţii minime, egală cu cea apă-
rută la determinarea reobazei. La apariţia acestei contracţii
se citeşte cronaxia în milisecunde (msec) pe scala aparatului.
La terminarea scalei Cr 1, dacă nu s-a obţinut nici o con-
tracţie, se trece la scala Cr 2 şi aşa mai departe.
Valorile cronaximetrice motoare normale. Muşchii stri-
ti ai omului prezintă 3 grupuri de valori cronaximetrice, re-
partizate regional.

Muşchii anteriori nu au decît o cronaxie pe segment, iar


cei posteriori două cronaxii (una pentru funcţionarea pos-
turală şi una pentru cea motoare). Alţi muşchi posteriori
au trei cronaxii, corespunzînd una funcţiei posturale, alta
asociaţiei cu muşchii anteriori şi alta asociaţiei cu muşchii
posteriori.
Astfel, contracţia flexorilor degetelor se însoţeşte de con-
tracţia acelei părţi a extensorilor care au aceeaşi cronaxie
cu ei.
In extensiunea antebraţului, bicepsul îşi dublează cro-
naxia şi egalează pe aceea a tricepsului.
Cronaxiile senzitive şi senzoriale. Pe suprafaţa corpului
se găsesc puncte care excitate cu un electrod bipolar fin dau
senzaţii de şoc, altele de furnicături şi altele de căldură, c o -
respunzînd celor trei forme de sensibilitate superficială :
tactilă, dureroasă şi termică. Cea mai mică cronaxie este
cea tactilă, este cronaxia senzitivă de bază. în fiecare regi-
une, ea este egală cu cronaxia fundamentală a muşchiului
subiacent. Deci, cronaxia senzitivă are un aspect regional,
funcţional, potrivit legii generale : cronaxia are o distribuţie
funcţională. Există deci o legătură strînsă, prin intermediul
sistemului nervos, între diferitele părţi care compun o re-
giune : tegument, muşchi şi oase. Una dintre condiţiile exis-
tente ale unui reflex este egalitatea dintre cronaxia senzi-
tivă şi cea motoare. Cronaxia dureroasă este de 5 ori mai.
mare ca cea senzitivă tactilă şi de 10 ori mai mare decît
cea termică.
Cronaxiile senzoriale sînt toate mai mari ca cele ale
muşchilor şi ale sensibilităţii tactile.
Cronaxia optică se determină prin senzaţia de fosfene
pe care o produc excitaţiile electrice. Este senzaţia unei stră-
fulgerări luminoase uşoare. Pentru determinarea ei se poate
utiliza metoda bipolară sau monopolară. In primul caz, a m -
bii electrozi sînt plasaţi pe globul ochiului, pleoapa fiind
închisă.
în al doilea caz, electrodul activ ocular este aşezat pe-
unul din cele 4 sectoare ale globului sau pe linia mediană.
Fosfenele pot să fie locale sau la distanţă de electrod;
vom căuta să obţinem pentru comparaţie aceeaşi localizare a
fosfenelor. Cronaxia optică normală variază între 1,2 şi 2,8 a,
dar diferit pentru fosfenul periferic, adică dacă străfulgera-
rea ia naştere de la periferie, ea este cuprinsă între 1,2 şi
1,8 r>, pentru fosfenele centrale, care apar în centrul o c h i u -
lui, între 2,2 şi 2,8 cr.
Cronaxia optică are corelaţii strînse cu excitabilitatea
centrilor nervoşi superiori şi este utilizată ca mijloc de i n -
vestigaţie în nevroze.
Cronaxia vestibulară utilizează reacţia vertiginoasă v o l -
taică. Electrozii sînt plasaţi, fie biauricular, fie un electrod
la intrarea conductului auditiv extern şi altul pe mastoidia o m o -
nimă. Se obţine în excitaţiile monoauriculare înclinarea capu-
lui de partea excitată cînd electrodul plasat în ureche este
pozitiv şi de partea cealaltă cînd electrodul este negati\r.
Este cea mai mare cronaxie (între 13 şi 22 a). Se constată
diferenţe individuale mari în raport cu forma de reactivi-
tate vegetativă. Relaţiile strînse dintre nervul vestibular şi
reacţiile vegetative fac din măsurarea acestei cronaxii un
mijloc de investigaţie în acest domeniu.
Curba intensitate-durată. Dacă căutăm să obţinem pragul
unei contracţii prin excitaţii cu impulsuri rectangulare v e -
dem că acestea apar în raport cu două coordonate : durata
excitaţiei şi intensitatea ei. Există deci nu un prag de exci-
taţie, ci mai multe praguri în raport cu aceste două coordo-
nate şi ele pot să fie înscrise printr-o curbă de intensitate-
durată în raport cu apariţia contracţiei. Forma acestei curbe
are o mare importanţă diagnostică. Există o curbă a excita-
bilităţii muşchiului normal, o alta a muşchiului denervat şi
a celui în curs de reinervare. Anumite reacţii generale ale
organismului, echilibrul ionic, oboseala, pot să fie studiate
cu ajutorul curbelor intensitate-durată (fig. 74).
Pentru ridicarea curbei se lucrează ca pentru măsurarea
cronaxiei, cu impulsuri autodeclanşate.

Determinările se fac începînd cu durata maximă (gama


Cr 4), căutîndu-se — prin răsucirea butonului care variază
intensitatea (miliamperajul) — intensitatea necesară pentru
obţinerea contracţiei minime. Se fac mai multe determinări
(4—5), la diferite durate ale impulsurilor. Cifrele se înscriu
pe un grafic gradat în scară longitudinală. Curbele exprimă
aspectul general al excitabilităţii neuromusculare.
Climaliză. Pentru examenele precedente am întrebuin-
ţat impulsuri rectangulare. Pentru această metodă electro-
diagnostică utilizăm impulsuri care se stabilesc progresiv la
închidere şi diminuează în acelaşi fel la deschidere.
Ele sînt produse prin descărcările de condensatori de ca-
pacităţi variabile, încărcaţi printr-o rezistenţă. Aceşti curenţi
sînt numiţi curenţi progresivi (Lapique). S-a constatat astfel
că dacă impulsul cu care se obţine contracţia de prag a unui
muşchi, în loc să se stabilească brusc se stabileşte lent, prin
interpunerea unui condensator, contracţia nu mai apare. î n -
tîrzierea produsă de un condensator de 2 microfarazi este
suficientă la pragul de excitaţie să suprime eficacitatea cu-
rentului galvanic pe un muşchi normal. în schimb, pe un
muşchi degenerat, o întîrziere de 15 ori mai mare, determi-
nată de introducerea a 30 microfarazi, nu schimbă cu nimic
eficienţa impulsului.
în acest caz nu mai este vorba de obţinerea unui prag de
contracţie ; metoda electrodiagnostică se bazează pe dispa-
riţia acestei contracţii liminare.
Tehnica este următoarea : ne servim de un aparat care
produce curenţi progresivi prin intercalarea de condensatori
•de capacităţi diferite într-un circuit galvanic.
Excitaţia nu se face selectiv pe punctul motor, fiindcă în
patologia neuromusculară maximum de excitabilitate se de-
plasează către tendonul distal al muşchiului, deoarece exci-
tabilitatea nervului fiind abolită intră în j o c numai aceea a
muşchiului, care este cu atît mai mare, cu cît intră în joc
mai multe elemente.
Obţinem pragul de contracţie printr-un impuls rectangu-
lar de lungă durată, la o anumită intensitate. Introducem
2 microfarazi în circuit; dacă muşchiul este normal, con-
tracţia dispare. Dacă nu, introducem progresiv alţi micro-
farazi.
Numărul de microfarazi necesari pentru a face să dispară
contracţia arată valoarea muşchiului.
Electrodiagnosticul de stimulare în patologia neuromuscu-
lară. a) Sindromul de hipoexcitabilitate galvanică şi faradică
a nervului şi muşchiului este caracterizat prin dificultatea
de a obţine praguri de răspuns la excitaţii galvanice şi f a -
radice pe nerv sau muşchi : se întîlneşte în leziuni nervoase
vechi fără participarea neuronului periferic.
b) Hiperexcitabilitatea galvanică şi faradică a nervului şi
muşchiului se obţine în nevroze, în leziuni recente ale cen-
trilor nervoşi motori superiori (hemoragie cerebrală recentă)
sau intoxicaţii cu contractură etc. Acest sindrom se întîlneşte
asociat cu lentoarea contracţiei musculare în sindroamele f i -
ziopatice.
c) Sindromul de degenerescenţă se întîlneşte în leziunile
de nerv periferic. Excitaţiile galvanice şi faradice pe nerv
sînt imperfect transmise sau nu mai sînt transmise de loc.
Excitaţia pe muşchi este diferită pentru curentul faradic
şi galvanic. Există hipo- sau inexcitabilitate faradică. La cu-
rent galvanic, răspunsul este lent în loc de a fi viu. La
început întîlnim hiper-, apoi hipoexcitabilitate galvanică,
pentru ca în fazele finale să găsim inexcitabilitate. în fazele
finale de hipoexcitabilitate galvanică obţinem o contracţie mai
puternică aplicînd electrodul activ nu pe punctul motor, ci
pe muşchi, spre tendonul periferic. Este ceea ce se numeşte
reacţie longitudinală.
Se constată de asemenea că în loc să obţinem la închide-
rea curentului continuu o excitaţie mai mare cu electrodul
negativ faţă de cel pozitiv şi la deschiderea curentului o e x -
citaţie mai mare la cel pozitiv, în caz de degenerescenţă e f e c -
tele sînt inverse. Fenomenul poartă numele de inversiunea
formulei Pfluger.
în realitate, excitaţia este datorită numai electrodului n e -
gativ, dar ceea ce dă secusa sînt polii formaţi în intimitatea
ţesuturilor. Cînd contracţia are loc cu electrod negativ in-
strumental, ea este datorită electrodului fiziologic negativ
apropiat ; cînd excitaţia are loc cu electrodul pozitiv instru-
mental, contraţia se datoreşte electrodului negativ fiziologic
situat la distanţă de el.
Cronaxia este mărită şi atinge valoarea de 10—30. Cli-
maliza arată valori de 10—30 microfarazi.
în cazul cînd există secţiune incompletă nervoasă întîlnim
reacţie de degenerescenţă parţială, cu încetinirea galvanică
numai a unei părţi a muşchiului. V o m avea deci o contracţie
lentă si una vie, legate de cele două feluri de fibre denervate
şi sănătoase.
V o m creşte pentru aceasta intensitatea curentului plecînd
de la 0 ; fibrele lente vor răspunde primele şi le punem se-
lectiv în valoare. Vom excita pentru aceasta, în afara punc-
telor motoare. Apoi. cu o intensitate crescîndă, vom excita
pe punctele motoare, pentru a obţine contracţia vie a fibre-
lor sănătoase. Cu un curent progresiv v o m pune în evidenţă
fibrele lente.
De asemenea întîlnim două cronaxii : una normală cores-
Punzînd elementelor normale şi una mărită, corespunzînd
elementelor patologice.
în rezumat, semnele principale ale atingerii periferice cu
degenerescenţă walleriană la examenul calitativ sînt : len-
toarea contracţiei galvanice, excitabilitatea sau inexcitabili-
tatea muşchiului de către nerv, diminuarea amplitudinii c o n -
tracţiei, dispariţia excitabilităţii prin curenţi scurţi (mărirea,
cronaxiilor), menţinerea excitabilităţii la curenţi progresivi..
Aceleaşi manifestări le putem găsi şi în afara secţiunii ner-
vului, în alte atingeri ale neuronului periferic (intoxicaţii,
contuzii, compresiuni progresive etc.). In contuzia unui nerv
care se va vindeca vom găsi o lentoare globală a contracţiilor
galvanice cu o inexcitabilitate a nervului la impulsurile elec-
trice.
Practicînd în serie examene, atingerea masivă de la în-
ceput va face loc unei atingeri parţiale.
d) în bolile musculare progresive găsim semne caracteris-
tice de diagnostic : sindromul miastenic Jolly-Benedik. Cînd'
supunem un muşchi normal la un curent faradic tetanizant
sau la un tren de impulsuri galvanice frecvente, muşchiul
rămîne contractat atît timp cît trece curentul, oboseala apă-
i'înd numai după cîteva minute. Din contra, relaxarea m u ş -
chiului apare aproape imediat şi o nouă contracţie nu apare
decît după un repaus. Aceasta caracterizează miastenia gravă:
pseudoparalitică. Apare şi în muşchii anemiaţi prin stază hi-
peremică.
în miotonie, contracţia musculară persistă şi după închi-
derea curentului. în miopatii, în general, întîlnim un galva-
notonus patologic, adică persistenţa contracţiei în timpul tre-
cerii curentului la o intensitate sub dublul pragului (reobazei).
Cronaxia are două valori, una corespunzînd elementelor
normale şi una patologică corespunzînd celor alterate.
în miotonia atrofică (Steinert) 20—40 a, în miotonia h i -
pertrofică (Thomsen) 60—80 <r. în miastenie : pe muşchiul
odihnit valori normale, pe cel obosit 10—20 r>.
între miliamperajul necesar obţinerii contracţiei la
închiderea curentului cu electrod negativ şi cel necesar o b -
ţinerii ei la deschiderea curentului cu electrod pozitiv, în
mod normal este o diferenţă de 8—10 mA. Intensităţile p r e -
zintă foarte mici diferenţe în jenele circulaţiei de întoarcere
(sindrom Rich). Diferenţa dintre miliamperajul necesar c o n -
tracţiei la închidere negativă şi cel al închiderii pozitive
este de 2 mA. în caz de iritaţie medulară, diferenţele sînt
foarte mari (8—10 mA).
Cronaxia în sindroamele centrale. în sindromul pirami-
dal asistăm la o inversare a raportului cronaxiilor motoare
anterioară şi posterioară. Cronaxia plantară rămîne nemodi-
ficată, de unde şi inversarea reflexului plantar, din flexiune
în extensiune. In sindromul talamie este mărită cronaxia
plantară, care se apropie de aceea a extensorilor.
Electrodiagnosticul de detecţie. Electromiografia. Princi-
piile electromiografiei (EMG). Unitatea motoare este formată
dintr-un cilindrax care inervează un număr mare de fibre
musculare. Dacă înregistrăm în mod global curenţii de acţi-
une aşezînd doi electrozi pe pielea care acoperă un muşchi
obţinem o succesiune de tinde de durată şi amplitudine dife-
rite : neregularitatea este datorită faptul că numeroase uni-
tăţi acţionează desincronizat. Aspectul curbei se schimbă cînd
înregistrăm activitatea electrică a unei singure unităţi m o -
toare. Cînd muşchiul se contractă, influxul plecat de la o c e -
lulă motoare acţionează simultan asupra tuturor fibrelor uni-
tăţii motoare. Detectăm astfel descărcări ale fibrelor acţionînd
simultan.
Cînd subiectul contractă uşor muşchiul, unitatea motoare
explorată emite unde de frecvenţă 3—60/sec. Fiecare descăr-
care se înregistrează ca un vîrf cu durata de cîteva miimi de
secundă şi amplitudinea de cîteva sute de microvolţi.
Potenţialul elementar exprimă activitatea ritmică sincroni-
zată a fibrelor musculare ale unei unităţi motoare.
Tehnica electromiografiei. Potenţialele care însoţesc activi-
tatea musculară sînt culese de un fir izolat introdus în inte-
riorul corpului muscular. Se utilizează acul coaxial Bronk.
Acesta este format dintr-un ac de injecţie intramusculară, în
axul căruia trece un fir izolat care îi atinge extremitatea.
Unul din electrozii de derivaţie este constituit de acest fir,
•celălalt de ac. O altă tehnică întrebuinţează acul dublu co-
axial, în care acul intramuscular este legat cu pămîntul şi
•electrozii sînt două fire izolate introduse în axul lui.
Potenţialele musculare sînt transmise la amplificatorii elec-
tronici. La ieşirea din amplificator, potenţialul obţinut este
transmis la perechea de plăci orizontale ale unui oscilograf ca-
todic, aparat înregistrator fără inerţie.
Deplasarea verticală este înregistrată, fie fotografic, fie ci-
nematografic.
In practica clinică se utilizează un oscilograf catodic, desti-
nat observaţiei imediate şi un difuzor de sunete. Sunetul este
^u atît mai intens, cu cît potenţialul este mai mare şi cu atît
m a i -jSec", cu cît deflexiunea electrică este mai scurtă.

Electromiograma normală. Dacă se înregistrează simultan


m mai multe unităţi motoare ale unui aceluiaşi muşchi, acti-
vitatea electrică apare asincronă, pulsările electrice ale diferi-
telor unităţi sînt independente.
Amplitudinea undelor rămîne egală cît timp nu intervine
oboseala ; aceasta se evidenţiază prin diminuarea progresivă
în înălţime a răspunsurilor. Frecvenţa undelor creşte cu e f o r -
tul de contracţie voluntară. Muşchiul gradează forţa prin două
mecanisme : variaţa frecvenţei în fiecare unitate motoare şi
variaţia numărului fibrelor active.
Electromiograma fibrei bolnave. în poliomielită se întâlne-
şte aspectul sincronizat. Dacă înregistrăm simultan mai multe
derivaţii, care în mod normal se descarcă independent, în ca-
zul atingerii coarnelor anterioare ele se descarcă sincron.
Unităţile motoare cu motoneuron distrus nu arată activita-
tea electrică sau o activitate cu descărcări spontane a fibrelor
musculare izolate.
în degenerescenta walleriană, prin secţiune de trunchi ner-
vos. descărcările regulate şi de amplitudine egală sînt înlocu-
ite prin descărcări neregulate ale unei singure fibre fără c o n -
trol neuronic : amplitudinea undelor este mult mai mică.
în mÂastenie există o mare neregularitate în amplitudinea
descărcărilor neurcmionice. La începutul contracţiei, descăr-
cările apar cu o înălţime sensibil egală, dar următoarele devin
neegale şi diminuează pînă la dispariţie.
în miopatii se semnalează în momentul contracţiei apari-
ţia unor serii de vîrfuri cu frecvenţă de 50—100/sec, cu durata
seriei de 1/2—2 sec.
Electromiografia şi electrodiagnosticul de stimulare. Elec-
trodiagnosticul este o metodă unitară, în care, prin stimulare
sau detecţie, avem posibilităţi diferite de a prinde unele p r e -
cizări în raport cu evoluţia fenomenului cercetat. El nu poate
să dea precizări însă decît confruntat cu datele clinice.
Electrodiagnosticul de detecţie prezintă unele inconveniente
în stabilirea unui bilanţ complet al întinderii lezionale prin
necesitatea de a face explorări multiple cu acul coaxial. însă
prezintă avantajul de a analiza desfăşurarea fenomenului cer-
cetat, filmîndu-1 şi pătrunzînd în intimitatea lui, de a prinde
începutul unei reinervări, pe care stimularea nu o poate pune
încă în evidenţă.
Semnele electromiografice îşi găsesc corespondentul lor în
electrodiagnosticul de stimulare. Fibrilaţia corelează cu len-
toarea galvanică şi tendinţa la electrctonus a muşchiului de-
nervat. Salvele miotonice obiectivizează contracţia galvanoto-
CURENŢI DE MEDIE FRECVENŢA (MF)

Sub această denumire înţelegem o categorie de curenţi


electrici alternativi sinusoidali, cuprinşi între grupa curenţilor
de joasă şi cea a curenţilor de înaltă frecvenţă. Limitele largi
ale frecvenţei sînt cuprinse între 3 000 şi 50 000 Hz. Ei sînt
produşi de aparatele de medie frecvenţă ca : Myodinaflux

(fig. 75). Vectodinaflux, Nemectron, Nemectrodin, Endogenos..


oare debitează un curent sinusoidal cu o frecvenţă cuprinsă
între 5 000 şi 10 000 Hz.
Fiecare perioadă a curentului sinusoidal produs de aceste
aparate are o durată foarte scurtă, egală cu 1/5 000—1/10 000
sec, ceea ce echivalează cu 0,2—0.1 msec.
Reprezentarea grafică a formei curenţilor de medie frecvenţă este
la fel cu cea a curentului alternativ sinusoidal de la "reţea, deosebirea
constmd numai în frecvenţa lor diferită. Instituirea ritmică a pauzelor
inti-un curent MF cu intensitate constantă determină fragmentarea sa-
cadata a acestuia în trenuri de unde.
Prin variaţia ritmică a intensităţii curentului şi prin intercalarea
noi pauze ritmice de o durată variabilă se pot obţine mai multe forme
curenţi de medie frecvenţă :
1. Curentul de bază este cel cu amplitudinea constantă, în care vîr-
furile maxime ale intensităţilor pozitive, respectiv negative, se menţin
la un nivel constant (fig. 76).
2. Curentul modulat cu lungă perioadă (LP) (Schwellstrom) este
acela la care amplitudinea maximă a oscilaţiilor variază de la o pe-

rioadă la alta, crescînd de la valoarea zero pînă la o valoare anumită,


ca apoi să descrească din nou. Fiecare modulaţie de acest fel, ca şi
pauza care o urmează, poate să dureze de la 1 la 5 secunde (fig. 76).
3. La curentul modulat cu scurtă perioadă (SP), variaţiile intensi-
tăţii fiecărei perioade şi pauzele lor (adică modulaţiile) se succed cu o
viteză mai mare : 20—50—100 modulaţii/sec. La o modulaţie de 50/sec.,
aceste trenuri de unde modulate durează 0.01 secunde, urmate de o
pauză de 0,01 secunde. Fiecare din aceste trenuri de unde cuprinde
un număr de 50—100 oscilaţii sinusoidale de cîte 0,2—0,1 msec., în
raport cu frecvenţa de bază de 5 000 sau 10 000 Hz. F o r m a pantei de
creştere a intensităţii fiecărei modulaţii în parte este exponenţială.
4. Curentul modulat cu scurtă perioadă, supramodulat cu lungă
perioadă sau curent dublu modulat (SP + LP suprapuse) este un curent
de MF modulat cu scurtă perioadă, în care trenurile de scurtă perioadă
au amplitudini diferite, crescînde sau deserescînde în limitele modulaţiei
cu lungă perioadă (fig. 76).
Aceste 4 f o r m e fundamentale ale curenţilor alternativi de .medie
frecvenţă pot să fie dublate printr-un curent de MF sinusoidal redresat.
Acestui curent îi lipseşte faza negativă, devenind astfel un curent
continuu cu impulsuri de aceeaşi frecvenţă cu a formei din care de-
rivă. Diferenţa este deci transformarea curentului alternativ sinusoidal
în curent continuu cu impulsuri sinusoidale, redresate, care posedă
unele caractere ale curentului galvanic.
O variantă terapeutică a curenţilor de medie frecvenţă este utili-
zarea lor interferenţială, adică încrucişarea în ţesuturile profunde a
două circuite de curenţi de medie frecvenţă cu diferite frecvenţe. Aceasta
se realizează prin aplicarea a patru electrozi în jurul regiunii de tratat,
aşezaţi la fel ca pentru galvanizare transversală, însă racordaţi în pa-
ralel sau încrucişat, cîte doi la fiecare circuit în parte. Diferenţa de
frecvenţă între cele două circuite este de circa 100 impulsuri/sec.

Aparatul şi masa de comandă. Aparatul este compus din-


tr-un generator de medie frecvenţă, care produce curent sinu-
soidal de 5 000—10 000 Hz. El este prevăzut cu dispozitive cu
ajutorul cărora putem varia frecvenţa de bază, putem modula
curentul cu perioadă scurtă sau lungă, putem modifica rapor-
tul dintre durata trenurilor şi a pauzelor. Acestea fac posibil
ca aparatul să debiteze mai multe feluri de curenţi de MF.
Există două circuite diferite, care funcţionează la frecvenţe
diferite ; are cîte două borne pentru fiecare circuit şi două
potenţiometre, cu care reglăm intensitatea fiecărui circuit în
parte.
Cele două circuite servesc, fie pentru aplicaţii bipolare, con-
comitent la doi bolnavi sau pe două locuri diferite ale acelu-
iaşi bolnav, fie pentru a lucra cu patru electrozi pe aceeaşi
regiune, folosind posibilitatea de interferenţă între cele două
circuite.
Masa de comandă are : — un întrerupător general, care
este în legătură cu o lampă principală de semnalizare ;
— un comutator de alegere a formelor de curent (selector
de curent) pentru MR constant, scurtă perioadă (SP), lungă
perioadă (LP), supramodulat (SP + LP) interferenţiali ;
un comutator basculant pentru alegerea formei sinusoi-
dale sau redresate ;
unul sau două potenţiometre, dependente de fabricaţia
aparatului, pentru cele două circuite ;
— unul sau două miliampermetre. pentru măsurarea i n -
tensităţii medii a curentului sinusoidal şi a celui redresat, p r e -
văzute cu un schimbător de scală (un şunt) ;
— butoane separate pentru reglarea frecvenţei trenurilor
de unde (unul pentru lungă perioadă şi unul pentru scurtă
perioadă) ;
— un buton serveşte pentru stabilirea raportului dintre
trenurile de unde (impulsuri) şi pauzele alăturate ( 1 : 1 sau 1 : 2 ) :
— patru borne : două pentru un circuit şi două pentru aî
doilea circuit;
— schimbătorul de tensiune, siguranţa fuzibilă, legătura
cu pămîntul, cordonul, cablurile sînt la fel ca la pantostatc.
Electrozii sînt asemănători cu cei utilizaţi pentru galva-
nizări. Dimensiunile mai frecvent întîlnite sînt : 4 X 6 cm,
6 X 8 cm. 8 X 1 2 cm, 12X20 cm, 6 X 1 6 cm şi 8 X 2 4 cm]
Cablurile de legătură sînt fire de liţă bine izolate cu cau-
ciuc sau masă plastică, avînd la un capăt o banană, iar la
celălalt capăt o clemă de care se prinde electrodul.
Materialul hidrofil care acoperă electrozii este făcut din
mai multe straturi de ţesătură pluşată sau material plastic
spongios (burete). Acest material se îmbibă cu o soluţie sa-
lină 4 % . Fixarea electrozilor se tace cu benzi elastice de
cauciuc late de 5—7 cm, cu butoniere.
Efectele fiziologice ale curenţilor de medie frecvenţă.
Curenţii de MF posedă două proprietăţi fundamentale, una
analgezică şi alta excitomotoare. Ele pot să fie scoase în evi-
denţă sau estompate în măsura în care variem parametrii i m -
pulsurilor (intensitatea, durata impulsurilor, dimensiunea e l e c -
trozilor, modul lor de aplicare) sau alegem o anumită formă
de curent din cele amintite. Efectele lor secundare sînt r
cel trofic, decontracturant, spasmolitic. vascdilatator şi de in-
fluenţare a sistemului neurovegetativ.
1. Un efect analgezic însemnat este obţinut cu ajutorul
curentului MF sau modulat cu scurtă perioadă şi cu f r e c -
venţa de la 10 la 100 Hz, putînd să meargă pînă la 500 Hz.
Atunci cînd durerea este intensă v o m începe cu scurtă
perioadă, a cărei frecvenţă este de 200—300 Hz, timp de
10—15 minute ; în continuare reducem frecvenţa scurtei p e -
rioade la 100 Hz, fără să modificăm intensitatea. Rezultatele
sînt mult mai constante şi mai durabile cu această metodă,
fiind totodată şi mult mai plăcută pentru bolnav.
Curenţii de MF cu lungă perioadă (1—5 secunde) şi cei
supramodulaţi provoacă contracţii musculare puternice n e -
dureroase.
Şedinţa se începe prin aplicarea pe muşchiul striat a unui
curent de MF redresat constant, timp de 5—10 minute, cu
scopul de a ameliora troficitatea generală a muşchiului. A p l i -
căm apoi curent MF cu LP, creştem progresiv durata m o d u -
laţiei de la 1 la 3 minute şi schimbăm alternativ raportul
dintre durata trenurilor de impulsuri şi durata pauzelor ală-
turate. A v e m grijă să nu depăşim o secundă pentru durata
unei contracţii a muşchiului striat. Trebuie evitate contrac-
ţiile musculare prelungite şi puternice. De exemplu o şe-
dinţă se compune din :
10 minute MF redresat + 1—2 minute MF-LP + 5 m i -
nute MF redresat + 1—2 minute MF-LP + 5 minute MF
redresat la intensitate scăzută.
Astfel de şedinţe de gimnastică musculară electrică se
f a c zilnic sau chiar de două ori pe zi.
Pentru contracţia musculaturii netede se foloseşte MF + LP
cu o frecvenţă de bază ridicată, de 10 000 Hz, din cauza a c -
ţiunii mai p r o f u n d e şi a lipsei ele durere pe straturile super-
ficiale.
Perioadele de excitaţie şi cele de repaus vor fi egale între
ele şi v o r dura în total 6—10 secunde (3 + 3 secunde, res-
pectiv 5 + 5 secunde), timp de 10 minute.
Curentul MF redresat se foloseşte pentru efectele lui
analgezice. Fiind un curent continuu cu impulsuri, cu el se
pot face foarte bine şi ionizări.

Potenţarea efectelor urmărite prin curenţii de medie frecvenţă re-


dresaţi se poate obţine asociind unele substanţe medicamentoase. So-
luţiile medicamentoase sînt cele cunoscute de la ionizări şi se aplică
selectiv la un anumit pol. în raport cu încărcarea electrică pozitivă sau
negativă a ionilor elementari sau a radicalilor (tabel VII).

Efectul trofic se obţine cu curent MF constant, de 10 000 Hz.


Se constată o îmbunătăţire a rezultatelor favorabile dacă
curenţii de MF se asociază cu alte proceduri de electrotera-
pie ca : infraroşii, unde scurte etc.
Tehnica de aplicare. Pentru aplicarea curenţilor de medie
frecvenţă, bolnavul poate să stea în decubit pe o canapea
sau poate să stea pe un scaun.
Aplicarea electrozilor depinde de regiunea şi afecţiunea
tiatată. Aceştia se aşază în aşa fel. ca liniile de forţă care
se tormează între cei doi electrozi să intereseze zona p r o c e -
sului patologic. Aplicaţiile longitudinale şi transversal? sînt
cunoscute de la, ionogalvanizări. Aplicarea pe punctele m o -
toare se face ca ia faradizări. Utilizarea curenţilor MF inter-
ferenţiali necesită patru electrozi, care se pot pune încruci-
şaţi sau paraleli, doi cîte doi, în jurul zonei pe care dorim
să o influenţăm.
Electrozii se aplică pe tegument prin intermediul mate-
rialului hidrofil, pe regiunile indicate şi se racordează cu
ajutorul cablurilor de aparat. Ei se fixează cu benzi de cau-
ciuc, cu feşi elastice sau cu săculeţe de nisip.
După ce am fixat electrozii şi am stabilit legătura cu b o r -
nele aparatului vom controla ca toate butoanele de pe masa
de comandă să fie aduse la zero.
Manevrarea aparatului. Introducem ştecherui în priză, sta-
bilim legătura cu întrerupătorul general şi aşteptăm pînă se
încălzesc lămpile. Apoi alegem la selectorul de curent forma
indicată (constant, modulat cu lungă perioadă, cu scurtă pe-
rioadă sau supramodulat).
In raport cu forma de curent aleasă manevrăm butonul
pentru durata trenurilor de unde de scurtă sau lungă m o -
dulaţie.
Comutatorul care ne indică forma de bază a curentului va
fi pus la „sinusoidal" sau „redresat", după cum este prescrip-
ţia medicală. Manipulăm apoi comutatorul care indică rapor-
tul dintre durata trenurilor şi durata pauzelor pe 1 :1 sau 1 : 2 .
După ce butoanele amintite de pe masa de comandă au
fost reglate v o m proceda la manevrarea potenţiometrului cu
care stabilim intensitatea curentului. Se poate lucra cu inten-
sitate slabă, medie sau forte, dependent de efectele urmărite.
Intensitatea slabă se apreciază printr-o uşoară senzaţie de
furnicătură, intensitatea medie printr-o senzaţie de vibraţie
fină, iar intensitatea forte provoacă contracţii musculare ne-
dureroase în zona de influenţă a curentului.
Este greu să se indice cu precizie intensitatea curentului
în miliamperi pentru anumite afecţiuni, ţinînd seama de fap-
tul că intensitatea este dependentă de rezistenţa electrozilor,
rezistenţa electrică cutanată şi tisulară profundă, de reacti-
vitatea si sensibilitatea generală a bolnavului. Aceşti factori
variază mult, chiar la acelaşi bolnav, ae la o şedinţă la alta,
cu toate că utilizăm electrozi de aceleaşi dimensiuni, apli-
caţi cu aceeaşi presiune. Rezistenţa ţesuturilor scade în timpul
şedinţei şi senzaţia de curent se pierde progresiv.
Ne rămîne deci numai aprecierea subiectivă a bolnavului.
Pentru eficacitatea şedinţei vom creşte lent intensitatea
curentului în timpul procedurii, pentru menţinerea senzaţiei
subiective iniţiale.
Durata unei şedinţe este de 15—30 de minute. în medie
de 20 de minute pentru tratamentul durerilor. In tulburările
trofice, durata este de 30 de minute, dar poate să f i e p r e l u n -
gită pînă la 45 şi chiar 60 de minute.
în general, şedinţele se fac o dată pe zi, dar în unele
traumatisme este necesar să facem trei proceduri în prima zi
şi două proceduri în ziua următoare.
Numărul de şedinţe este în funcţie de rezultatele o b ţ i -
nute. Efectul analgezic se prezintă în majoritatea cazurilor
imediat după primele aplicaţii, totuşi este nevoie să se facă
circa 8—12 şedinţe. în măsura în care fenomenele se e x a -
cerbează după primele şedinţe v o m suspenda tratamentul.
Indicaţiile curenţilor de medie frecvenţă. Prin efectele lor
analgezice, excitomotoare, trofice, decontracturante. spasmoli-
tice şi de influenţare a sistemului neurovegetativ, curenţii
de medie frecvenţă au un domeniu vast de indicaţii.
1. Procese articulare şi abatriculare inflamatoare şi dege-
nerative de natură reumatică : artrite, artroze cu diverse l o c a -
lizări (genunchi, coxofemural, coloana vertebrală), nevralgii,
nevrite (occipitale, cervicobrahiale. intercostale, sciatice), e p i -
condilite, coccigodinii. celulite, periartrite (PSH).
2. Afecţiuni traumatice osoase, articulare, musculotendi-
noase : fracturi ale oaselor membrelor, redori articulare, e n -
torse, sechele posttraurnatice (algii rebele, edeme, hidartroze,
atrofii şi hipotonii musculare, instabilitate articulară, contrac-
turi musculare, osteoporoze, hematoame, tulburări trofice).
Traumatisme musculare (elongaţii musculoligamentare, c o n -
tuzii).
3. Afecţiuni neuromusculare : neuromialgii, miozite cu d i -
verse etiologii, contracturi musculare (torticolis). Atrofii m u s -
culare, hipotonii şi atonii musculare (sfincter anal, musculatura
feţei, abdomenului etc.). Hemiplegii flasce şi spastice, paralizii
periferice după leziuni nervoase. Sechele după poliomielită.
Acroparestezii, ca sechele după zona zoster,
4. Tulburări circulatoare periferice : arterite, sindrom R a y -
naud, acrocianoze, sechele după degeraturi, edeme p o s t f l e b i -
tice, varice.
5. Tulburări digestive: spasme esofagiene, gastroduode-
nale, colitice, constipaţii atone şi spastice, diskinezii biliare,
aerofagie, migrene de origine dispeptică.
Afecţiuni ginecologice ; dismenoree. anexită, metrită,
algii şi hiperestezii vulvo-vaginale, vaginism.
Contraindicaţii. V o m evita aplicarea curenţilor de medie
frecvenţă pe regiunea precordială. Contraindicaţiile propriu-
zise se limitează la hipertensiuni arteriale înaintate, la car-
diopatii decompensate, la stări febrile, procese inflamatoare
acute, ca şi procese neoplazice.

K CURENŢI DE ÎNALTĂ FRECVENŢA

-r Definiţie. Clasificare. Circuitul oscilant. Curenţii de înaltă


frecvenţă sînt curenţi alternativi, a căror frecvenţă este în
medie mai mare de 500 000 oscilaţii'sec., a căror limită infe-
rioară este de 100 000 Hz ( l — 3 km), iar limita superioară
de 300 000 000 Hz (5. = 1 m).
La baza primelor aparate de înaltă frecvenţă (fig. 77) stă
circuitul oscilant în care s-a introdus un scînteietor.,
Principiul de funcţionare a circuitului oscilant se bazează pe f e -
nomenul de descărcare a condensatorului, atunci cînd diferenţa de p o -
tenţial dintre armăturile condensatorului învinge rezistenţa stratului de
aer cuprins între ele. Scînteia care apare la nivelul scînteietorului, deşi
pare să fie una singură şi de scurtă durată, în realitate se compune
dintr-un număr mare de scîntei care străbat dielectricul în ambele sen-
suri (asemănător cu oscilaţiile unui pendul) (fig. 78). Durata este extrem
de scurtă, de domeniul milionimilor de secundă. Rolul seifului în circuit
este de a reîncărca, prin fenomenul de autoinducţie, condensatorul, în
sens invers decît a fost în clipa producerii primei scîntei.
Prin descărcările succesive într-un sens şi altul, intensitatea curen-
tului scade pînă la zero, deci undele produse vor avea amplitudini din
ce în ce mai scăzute, se amortizează.

Undele amortizate au aceeaşi lungime de undă pe tot parcursul lor.


După un tren de unde amortizate, în număr de circa 16—20 oscilaţii,
la fiecare descărcare a condensatorului urmează o pauză de circa 500 ori
mai lungă, timp in care are loc reîncărcarea condensatorului pînă la
limita lui superioara. In această clipă apare scînteia şi din nou se
formează un tren de unde amortizate.
Acest sistem de producere a curenţilor de înaltă frecvenţă îl întîl-
nim la aparatele de d'arsonralizare, care debitează curent cu unde
l u n g i (2 000—600 m). Aparatele D'Arsonval pot fi mari, fixe sau mici,
portativ^.
în măsura în care singurul scînteietor al aparatelor de d'arsonvali-
zare a fost înlocuit cu un număr mai mare de scînteietori (eclatori) s-a
•constatat că numărul trenurilor de unde amortizate a crescut propor-
ţional cu numărul eclatorilor introduşi în circuitul de derivaţie între
armăturile interne ale conden-
satorilor. Cunoscînd acest lucru
s-a trecut repede de la 2—4 ec-
latori la 8—12 şi chiar pînă ia
20 de eclatori.

Aparatele cu eclatori debitează curenţi de înaltă frecvenţă


{frecvenţă cuprinsă între 500 000 şi 2 000 000 oscilaţii/sec.),
ceea ce corespunde la o lungime de undă între 600 şi 150 m =
= unde medii (diatermie cu unde medii).
înlocuirea eclatorilor cu tuburi electronice cu 3 electrozi
{triode) a schimbat cu totul caracterul undelor de înaltă f r e c -
venţă (fig. 79). Oscilaţiile obţinute prin intermediul triodelor
au un caracter întreţinut, deci nu sînt amortizate, iar pe de
altă parte sînt în f l u x continuu, deci nu au pauze, iar f r e c -
venţa lor a crescut considerabil.
De data aceasta, în circuitul oscilant există o triodă in locul ecla-
torilor, aceasta este legată după cum se vede în figura 80. Circuitul
«ste următorul ; polul pozitiv este legat de placă ; în continuare, ca-
todul este legat în derivaţie de o ramură a circuitului oscilant, iar
ramura cealaltă stabileşte legătura cu polul negativ. Circuitul grilei,
după ce trece printr-un seif care stă fată în faţă cu seiful circuitului
•oscilant, se leagă la negativ în continuarea catodului.

Oscilaţiile acestea au o frecvenţă cuprinsă între 10 mili-


oane şi 100 milioane perioade'sec., ceea ce echivalează cu
o lungime de undă între 30 şi 3 m.
Oscilaţiile cu această lungime de undă sînt undele scurte
şi din toată varietatea de curenţi de înaltă frecvenţă au cea
mai mare importanţă în fizioterapie. Undele scurte, pe lîngâ
faptul că sînt produse de aparate transportabile, prezintă
efectele fiziologice cele mai apreciate, avînd totodată un mod
de aplicare foarte simplu.
Dorinţa de a reduce lungimea de undă sub undele metrice
a devenit o realitate în momentul utilizării magnetronului
în locul triodelor. Cu ajutorul lui s-a trecut la unde deci-
metrice şi centimetrice, denumite microunde, a căror lungime
de undă este cuprinsă între 30 şi 1 cm.

Undele lungi, medii şi scurte, prin analogie, ne amintesc de r a -


diofonie, în care întîlnim aceleaşi denumiri şi desigur nu trebuie să ne
mire acest lucru, deoarece şi acolo se lucrează cu unde electromagnetice
de înaltă frecvenţă.
Trebuie totuşi să precizăm un lucru important. Dacă în a m b e l e
locuri este vorba de curenţi de înaltă frecvenţă, respectiv de generatori
de acelaşi fel, există totuşi o diferenţă între terapia cu înaltă frecvenţă
şi undele din radiofonie.

Curenţii cu o frecvenţă mai mare de 10 000 perioade/sec.


produc în jurul lor cîmpuri electromagnetice alternative, care
se propagă în atmosferă sub formă de unde. Aceste unde
electromagnetice hiperfrecvente sînt capabile să străbată dis-
tanţe extrem de mari şi sînt utilizate în radiofonie.
In schimb, în cazul terapiei cu curenţi de înaltă f r e c -
venţă nu este vorba de aceste unde electromagnetice emise
de generatori la distanţă mare, ci este vorba de însuşi c u -
rentul de înaltă frecvenţă în circuitul căruia este introdus
bolnavul.

Datorită faptului câ generatoarele de înaltă frecvenţă funcţionează


pe aceleaşi lungimi de u n d ă ' c a şi aparatele de radiodifuziune, ele sînt
în măsură să tuibure recepţia aparatelor de radio. Pentru ca să nu se
mai întîmple acest lucru s-a hotârît, în 1947, ca aparatele de terapie
cu unde scurte să fie fabricate numai pe lungimile de undă de 22,12 m,
11,062 m şi 7.3278 m, iar microundele pe 0,1224 m.

Proprietăţile fizice ale curenţilor de înaltă frecvenţă

Curenţii de înaltă frecvenţă constituie o categorie de curenţi care-


prezintă, din punct de vedere fizic, anumite proprietăţi comune, diferite
faţă de curenţii galvanici şi faradici.
1. Frecvenţa lor este foarte mare. Ea se exprimă în kilohertzi
(1 k H z = l 000 Hz). în megahertzi (1 M H z = l 000 000 Hz) sau gigahertzi
(1 G H z = l miliard Hz), lungimea lor de undă descrescînd : kilometri,
metri, decimetri, centimetri.
2. Curenţii de înaltă frecvenţă produc fenomene importante capaci-
tive, fiind în măsură să străbată cu multă uşurinţă capacităţi pe care-
curenţii de joasă frecvenţă nu pot să le străbată. Ei traversează deci
cu multă uşurinţă condensatorii, puţind să acţioneze în circuit deschis.
3. Fenomenele inductive produse de curenţii de înaltă frecvenţă
sînt foarte marcate. C o n f o r m legii Faraday, forţa electromotoare de
inducţie este cu atît mai ridicată, cu cît variaţia cîmpului inductor este
mai rapidă (adică are frecvenţă mai mare). Această proprietate a cu-
renţilor este folosită pentru cuplarea uşoară a diverselor circuite în
electrotehnică, ca şi pentru inducerea curentului în organismul nostru
aşezat în solenoid sau lîngă solenoid.
4. într-un cîmp electromagnetic de înaltă frecvenţă se produce, pe
lîngă fenomenul de inducţie, şi o importantă transformare a energiei
electrice în energie calorică.
Căldura produsă este, c o n f o r m formulei Q=K.l2Rt, adică direct
proporţională cu pătratul intensităţii, cu rezistenţa şi cu durata. K este
o constantă egală cu 0,24 (vezi încălzirea ţesuturilor). Pentru fenomenele
calorice, curenţii de înalta frecvenţă sînt folosiţi frecvent în tera-
peutică.
5. Corpurile metalice şi soluţiile electrolitice sînt puternic încălzite
in cîmpul de înaltă frecvenţă.
6. In medii metalice omogene, cu rezistenţă mică, curentul de
înaltă frecvenţă se propagă la suprafaţă, aceasta cu atît mai mult, cu
cît frecvenţa este mai mare. Fenomenul prin care curentul de înaltă
frecvenţă circulă pe suprafaţa conductorilor metalici se numeşte efect
pelicular.
7. Curenţii de înaltă frecvenţă traversează cu greu obstacolul pe
care-l opune impedanţa unei bobine, chiar dacă aceasta nu are un miez
de fier.
8. Propagarea curenţilor de înaltă frecvenţă într-un mediu eterogen
nu urmează legile valabile pentru curentul continuu.
9. Neproducînd fenomene de ionizare, electroliză, electroforeză, fe-
nomenele de polarizare in ţesuturi sînt în m o d practic nule.
10. Curentul de înaltă frecvenţă transmite în mediul înconjurător,
la distanţe extrem de mari, unde electromagnetice de aceeaşi frecvenţă
cu a curentului care le-a generat. Acest fenomen stă la baza radio-
foniei, televiziunii şi radiolocaţiei.

Acţiunile biologice şi fiziologice ale curenţilor de înaltă


frecvenţă. Curenţii de înaltă frecvenţă sînt utilizaţi în te-
rapeutică pentru efectele lor fiziologice deosebite, care de
altfel diferă cu totul de cele ale curentului galvanic sau ale
curenţilor de joasă frecvenţă. Acest lucru se datoreşte, în
primul rînd, proprietăţilor fizice cu totul diferite ale curen-
ţilor de înaltă frecvenţă faţă de restul curenţilor. Uneori,
diferenţele sînt atît de mari, încît se ajunge la stabilirea de
legi noi care vin în contradicţie cu legile curentului electric
continuu sau alternativ de joasă frecvenţă.

Proprietăţile fizice ale curenţilor de înaltă frecvenţă aplicate la


organism — adică folosirea lor în terapeutică — determină efecte
favorabile în procesele de vindecare, motiv pentru care sînt atît de
utilizaţi în electroterapie. Ei nu influenţează sistemul nervos senzitiv
şi motoi', puţind să pătrundă prin tegument fără să influenţeze termi-
naţiile nervoase şi să încălzească ţesuturile profunde fără să încălzească
tegumentul.

1. Inexcitabilitatea neuromusculară (fenomenul D'Arson-


val) se caracterizează prin neinfluenţarea sistemului neuro-
muscular la trecerea curentului de înaltă frecvenţă prin corp.
Nervii motori şi senzitivi sînt excitabili la impulsuri sau al-
ternanţe de curent electric de joasă frecvenţă, al căror nu-
măr de oscilaţii nu depăşeşte 3 000 sec. Peste această f r e c -
venţă, excitabilitatea neuromusculară diminuează.

în cazul curenţilor de înaltă frecvenţă nu apare nici o senzaţie de


furnicătură şi nici contracţie musculară, ceea ce dovedeşte o inexcita-
bilitate neuromusculară. Nernst şi Lazarev au dat explicaţia acestui
fenomen, demonstrînd că prin creşterea frecvenţei curentului peste
10 000 Hz acţiunea excitantă a curenţilor alternativi scade simţitor. î n -
cepând de la 150 000 oscilaţii/sec., ea scade şi mai mult. iar peste f r e c -
venţa de 500 000 nu se mai înregistrează nici un fel de excitaţie asupra
nervilor şi muşchilor. Lazarev susţine că acest lucru se datoreşte f a p -
tului că prin creşterea frecvenţei, ionii nu reuşesc să se acumuleze în
cantitate suficientă la nivelul membranelor celulare, adică nu se mai
produce fenomenul de polarizare şi astfel nu se produce nici excitaţia.
Fenomenul acesta determină posibilitatea întrebuinţării curenţilor
de înaltă frecvenţă în terapeutică, la intensităţi extrem de mari. Cu-
rentul faradic nu este folosit, din cauza durerilor, decît pînă la 2 — 3 m A ;
cel continuu se foloseşte la intensitatea de 20—50 m A , în timp ce c u -
renţii de înaltă frecvenţă se folosesc făi - ă nici un pericol la o inten-
sitate de 1 000—3 000 m A . fără să determine efecte senzitive sau motorii.

2. încălzirea profundă a ţesuturilor (endotermia) este


procesul de încălzire profundă a ţesuturilor corpului prin cu-
rent de înaltă frecvenţă.

încălzirea ţesuturilor prin curenţii de înaltă frecvenţă se deosebeşte


fundamental de încălzirea prin procedîiri termice (baie caldă, Sollux,
baie de aer, termofor etc.). Curenţii de înaltă frecvenţă produc încăl-
zirea p r o f u n d ă a ţesuturilor, temperatura tegumentului rămîmnd n o r -
mală sau prea puţin crescută. După aplicare de curenţi de înaltă f r e c -
venţă, temperatura corpului rămîne ridicată timp de 48—72 de ore,
spre deosebire de alte proceduri termoterapice, după care temperatura
revine la normal în scurt timp după procedură.

Încălzirea ţesuturilor ţine de mai mulţi factori : a) cu cît


frecvenţa oscilaţiilor curentului este mai mare, deci lun-
gimea de undă mai mică, cu atît încălzirea este mai p u -
ternică ; b) la undele amortizate cu pauze lungi nici nu
apare fenomenul de încălzire. Cînd pauzele sînt mai scurte
şi amortizarea undelor este de durată mai lungă apare sen-
zaţia de încălzire, care devine maximă la undele întreţinute
constant, furnizate de sistemele circuitelor oscilante, cu lămpi
a căror alimentare se face prin curent continuu ; c) încălzi-
rea profundă maximă se poate obţine în cîmp condensator
cu electrozi mari, aşezaţi la distanţă de tegument ; d) gradul
de încălzire a corpului depinde de intensitatea curentului
cu care se lucrează. Cîmpul solenoid prin curenţii turbionari
-dă o încălzire mai superficială, aceasta ţinînd şi de aplica-
rea electrozilor mai aproape de tegument; e) transformarea
energiei electrice în energie calorică se face conform legii
Joule-Lenz (Q=0,24 • I 2 • Rt calorii m i c i ) ; f) efectele termice
depind de densitatea curentului, deci de mărimea şi aşezarea
electrozilor ; g) gradul de încălzire a diverselor ţesuturi ţine
•de rezistenţa pe care o opune ţesutul faţă de trecerea curen-
tului ; h) cantitatea de energie transformată în căldură de-
pinde de capacitatea electrică a organismului. Acest efect
•capacitiv intervine mai ales cînd se lucrează cu unde scurte,
fapt care diferenţiază încălzirea diverselor ţesuturi în ra-
port cu lungimea de undă.
Undele medii încălzesc mai ales ţesutul celular subcu-
tanat, măduva osoasă şi mai puţin pielea, muşchii, sîngele
şi nervii. Undele scurte încălzesc în special ţesuturile mai
dense, ca oase şi ficat, apoi muşchii. Ţesutul celular subcu-
tanat este cel mai puţin încălzit. Numai pielea prezintă a-
eeeaşi încălzire la unde medii şi unde scurte. Organele şi ţe-
suturile bogat vascularizate se încălzesc mai greu, din cauza f l u -
xului sanguin abundent, care transportă repede la distanţă
căldura formată în ţesuturi.
3. Penetraţia curenţilor de înaltă frecvenţă în organism.
'Curenţii de înaltă frecvenţă pot pătrunde uşor în organism,
tegumentul neconstituind o rezistenţă de luat în seamă, aşa
cum este în cazul curentului continuu. Dacă rezistenţa c u -
tanată este apreciată la circa 5 000 ohmi, în cazul galvani-
zărilor, ea este numai de 50 ohmi în cazul curenţilor de înaltă
frecvenţă.
Procesul de pătrundere a curentului de înaltă frecvenţă
în organism determină o serie de modificări ale diferitelor
•aparate şi sisteme :
a) Sistemul nervos. Curenţii de înaltă frecvenţă cu unde
lungi (d'arsonvalizare) produc efecte sedative marcate asupra
sistemului nervos central. Ei influenţează totodată şi siste-
mul nervos vegetativ. Efecte asemănătoare însă de int.pnsi-
fa+o - -
b) Aparatul cardiovascular. Atît la aplicaţiile generale, cît
şi la cele locale apar reacţii vasomotoare care interesează mai
ales arteriolele şi capilarele. Vasodilataţia produce în scurt
timp o hiperemie activă la nivelul tegumentului. Dacă apli-
caţia a fost generală, în urma vasodilataţiei tegumentare se
poate obţine o scădere a tensiunii arteriale. Curenţii de înaltă
frecvenţă au un efect antispastic pronunţat asupra muscula-
turii netede a vaselor, fapt care îndreptăţeşte utilizarea lor în
tulburările funcţionale angiospastice.
Dilatarea reţelei capilare şi arteriolare se menţine 2—3 zile
după şedinţele cu doze slabe şi pînă la 2 săptămîni după
doze puternice.
c) Intensificarea fagocitozei se face, pe de o parte, prin creş-
terea circulaţiei locale, cu aport mai mare de globule albe la
nivelul hiperemiei active, ca şi prin acţiunea bactericidă pe
care o au curenţii de înaltă frecvenţă. Piontovski arată că
undele scurte provoacă o stimulare electivă a funcţiei elemen-
tare mezenchimale a ţesutului conjunctiv. Aceste elemente ar
participa intens la combaterea proceselor inflamatoare.
d) Glandele endocrine reacţionează şi ele la influenţa cu-
renţilor de înaltă frecvenţă. In special, glandele sexuale f e m i -
nine sînt sensibile, chiar la doze slabe de unde scurte. în
raport cu dozele administrate obţinem efecte de stimulare
sau de inhibiţie.
e) Curenţii de înaltă frecvenţă cresc metabolismul tisular
prin stimularea proceselor enzimatice, în urma cărui fapt se
ameliorează starea generală şi creşte capacitatea de muncă a
bolnavilor. S-au constatat modificări anabolice în epidermă,
manifestate prin înmulţirea celulelor prin diviziune directă.
Sokolnikov constată la doze mici o intensificare a proceselor
proteolitice şi oxidaţive, cu predominanţa dezasimilării, iar la
doze mari se con&tată predominanţa proceselor de asimilare.
/ >• „ ^
înalta frecventă, eţi unde lungi (cVarşonvalizarea). Cea mai veche
metodă de aplicare a curenţi)or de înaltă frecvenţă în medicină poartă
numele de d'arsonvalizare. Ea datează din 1892, cînd D'Arsonval, prin
intermediul unui circuit oscilant, a făcut primele experimentări cu cu-
renţi de înaltă frecvenţă.
Aparatele pentru d'arsonvalizare sînt alcătuite dintr-un generator
de înaltă frecvenţă, dintr-un transformator de înaltă tensiune, din elec-
trozi şi cabluri de legătură.
A. Generatorul de înaltă frecvenţă are ca element important in-
dispensabil un circuit oscilant compus dintr-un condensator, un seif şi
un scînteietor. După felul în care sînt aranjate aceste elemente şi după
sursa de alimentare cu energie electrică există mai multe tipuri de
generatori :
a) Generatorul Tesla (fig. 81). Alimentarea circuitului oscilant
se face prin intermediul unei bobine de inducţie, iar drept condensator
se foloseşte butelia Leyda. Din cauza numeroaselor inconveniente,
astăzi nu se mai întrebuinţează.
b) Generatorul D'Arsonval (fig. 82) are montaţi 2 condensatori pe
două din ramurile circuitului osci-
lant, iar alimentarea se face de la
o bobină de inducţie. Scînteietorul

este montat în derivaţie între cele două armături exterioare ale c o n -


densatorilor.
c) Generatorul cu curent alternativ. Alimentarea circuitului osci-
lant al acestui fel de aparat se face prin intermediul unui transformator
de curent alternativ de la reţea.
Circuitul oscilant însuşi este mai complex, avînd mai mulţi c o n -
densatori, rezistenţe, eclatori. Legătura cu bolnavul se face inductiv
prin intermediul solenoidului de autoinducţie (fig. 83).
B. Drept transformator de înaltă tensiune poate să fie folosită o
bobină de inducţie, o bobină bipolară Tesla sau un rezonator Oudin.
Aceste aparate sînt în măsură să producă, cu ocazia fiecărei seîn-
teieri, curenţi de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune, care constau din
trenuri de unde alternative amortizate, compuse fiecare din circa 15—20
de unde, a căror durată este de 1/50 000 sec. Pauzele dintre seînteieri
sînt de 500 de ori mai lungi decît durata trenurilor de unde.
Numărul de seînteieri pe secundă este apreciat la circa 100.
Dacă undele nu ar fi amortizate şi dacă din această cauză nu ar
exista pauzele dintre trenurile de unde s-ar putea socoti că aparatele
D'Arsonval lucrează la o frecvenţă de 150 000—1 000 000 oscilaţii/sec.,
ceea ce corespunde la o lungime de undă de 2 000—300 m.
C. Electrozii. I. Pentru aplicaţiile locale sînt mai multe categorii de
electrozi :
1. Electrozii pentru efluvii, suîlu (vînt) electric, constau din aw
m o f o i ! " " ~ - J •j
2. Electrozii pentru xcînteieri (fulguraţii) s î n t : a) pensula din f i r e
moi metalice ; b) electrozi condensatori de f o r m e diferite, din grafit sau
aluminiu, îmbrăcaţi cu sticlă sau ebonită, ermetic închişi ; c) electrozi
de tuburi de sticlă de diferite
forme, în care s-a făcut vid (va~
cuumelectrozi). în ei se produce
un fenomen de Iuminescenţă de
culoare albastră-violetă. Cei cu
conţinut de neon se luminează
în roşu-portocaliu. Ei pot să fie
şi cu vapori de mercur.
II. Pentru aplicaţii generale-
există marele solenoid sau cuşca
D'Arsonval şi patul condensator.
a) Marele solenoid este făcut
din 10—20 de spire de sîrmă
groasă de cupru, care delimi-
tează un spaţiu în care încape
un bolnav. Spirele sînt înfăşu-
rate în cercuri suprapuse, dis-
tanţate între ele, care formează
un cilindru cu diametrul de circa
70—80 cm şi înălţimea de circa
180—200 cm. Solenoidul este le-
gat unipolar de aparatul D ' A r -
sonval.
b) Patuî condensator este a>
canapea care are o placă mare
metalică, peste care este aşezată
o saltea izolatoare de cauciuc.
Placa metalică este legată de
aparat. Al doilea electrod este
un cilindru metalic, pe care bol-
navul îl ţine în mînă în timpul
tratamentului.
Cablurile de legătură sînt
constituite din fire groase, bine-
izolate în cauciuc şi ţesătură de
bumbac sau masă plastică, lungi
de circa 1—2 m. La capete au
cîte o banană mai mare, cu care
se face legătura dintre aparat şi
electrozi, marele solenoid sau p a -
tul condensator.
Tehnica dc aplicare, a) în
cazul marelui solenoid (a auto-
inducţiei), bolnavul este aşezat
în mijlocul spaţiului, înconjurat
la oarecare distanţă de spirele groase şi rare ale aparatului. B o l -
navul poate să stea şi pe un scaun de lemn.
Se închide circuitul, se stabileşte rezonanţa la intensitate mică, apoi
se creşte intensitatea. Şedinţele durează 10—15 minute.
b) Pentru patul condensator, bolnavul se culcă pe pat şi primeşte-
în mînă un electrod. Se stabileşte contactul, se reglează intensitatea şi.
se acordează rezonatorul pentru a obţine efeefui maxim solicitat.
c) Pentru tratamentul local alegem electrodul de forma, d i m e n -
siunea şi tipul potrivite pentru regiunea de tratat. Pacientul, în poziţie
şezîndă sau culcat, va dezbrăca hainele. Pe regiunea pe care se fac
efluviile sau scînteierile v o m unge pielea cu vaselină sau o altă sub-
stanţă grasă.
Se fixează electrodul de minerul izolator, se face legătura cu re-
zonatorul şi după ce am închis circuitul, acordăm aparatul.
Descărcări electrice violete vor apărea între electrod şi tegument.
Cu cît v o m apropia electrodul de corp, cu atît descărcările se vor c o n -
centra pe acea regiune, provocînd o senzaţie de căldură şi chiar înţe-
pătură. Dacă apropiem electrodul foarte mult de tegument apare chiar
senzaţia de arsură, durerea.
Electrodul poate să fie fixat pe un suport special pentru cele 8—
10—15 minute de tratament.
Pentru scînteieri alegem electrozi-pensulă. electrozi-condensatori de
grafit sau electrozi de sticlă cu vid.
Înainte de a face procedura, asistentul va .încerca scînteierile pe
tegumentul propriu pentru aprecierea intensităţii.
Se închide circuitul aparatului cu întrerupătorul şi se reglează apoi
intensitatea.
Tratamentul cu electrozii-pensulă se face circa 2—3 minute, iar cu
electrozii de sticlă cu vid (vacuumelcctrozi) circa 10—15 minute.
Efectele fiziologice. Datorită frecvenţei lor ridicate (peste 100 000 de
oscilaţii), curenţii D'Arsonval nu produc efecte de excitaţie asupra ner-
vilor senzitivi şi motori, pe care le-am întîlnit la curenţii de joasă f r e c -
venţă. O altă caracteristică a lor este faptul că, deşi au o tensiune
foarte mare, nu produc efecte dăunătoare organismului.
Este de remarcat că bolnavul nu înregistrează absolut nici un fel
de senzaţie subiectivă la procedurile generale (solenoidul mare sau patul
condensator). Acest lucru se datoreşte şi rezistenţei scăzute a tegumen-
tului faţă de curenţii de înaltă frecvenţă, care este de numai 50 ohmi.
faţă de curentul galvanic, pentru care tegumentul manifestă o rezis-
tenţă de 5 000 ohmi.
La efluvii apare o senzaţie de adiere uşoară (suflu). Scînteierile pot
să determine o uşoară furnicătură, o senzaţie de pişcătură, apoi arsuri
şi la urmă chiar dureri, în raport cu intensitatea dată.
Scînteierile mari, puternice, pe lîngă durerile pe care le provoacă,
determină şi contracţii musculare. Excitarea tegumentului făcută pe
această cale provoacă la început o vasoconstricţie, apoi o hiperemie lo-
cală activă. Aceasta se instalează în timpul procedurii şi durează 24—48
de ore, dependent de reactivitatea individuală. Hiperemia este maximă
la terminarea şedinţei, dar uneori ea se accentuează la cîteva ore după
aplicaţie.
Un efect termic superficial sau de profunzime nu se produce, deşi
este vorba de curenţi de înaltă frecvenţă. Acest lucru se datoreşte pau-
zelor mari între undele amortizate care, cum am amintit, sînt de 500
de ori mai lungi decît trenurile de unde. Ţesuturile au timp să se ră-
cească în aceste pauze.
_ 130 produce totuşi o influenţă electrică asupra celulelor, ţesuturilor
şi în special asupra celulelor sistemului nervos. Se constată o evidentă
sedare generală a bolnavilor şi o calmare a durerilor. Sistemul nervos
vegetativ este de asemenea influenţat.
Metabolismul creşte uşor. Se accentuează eliminarea substanţelor
azotoase (uree, amoniac. în special creatinină etc.).

1
Indicaţii terapeutice. D'arsonvalizarea constituie un excelent trata-
ment antialgic şi sedativ al sistemului nervos în baza efectelor ei fizio-
logice mai sus amintite.
Indicaţiile cele mai importante vor fi deci în domeniul tulburărilor
nervoase periferice dureroase sau stările de excitabilitate, iritabilitate.
Efectele secundare justifică utilizarea lor şi în alte cazuri.
Dependent de tehnica de aplicare v o m avea următoarele indicaţii :
1. Utilizarea electrozilor condensatori în aplicaţia sub f o r m ă de ne-
teziri : a) nevralgii superficiale (n. supraorbitar, occipital, intercostal,
cubital) ; b) hipoestezii şi parestezii cutanate (meralgia parestezică) ;
c) prurit anal, genital ; d) tulburări circulatoare periferice şi tulburări
trofice ale extremităţilor (degerături, boala Raynaud în faza incipientă,
acrocianoza) ; e) cicatrice mari şi dureroase postoperatorii.
2. Seînteieri cu electrozi de sticlă cu vid, pensulări : a) nevralgii
torpide ale nervilor mai profunzi (sciatic, plex brahial) ; b) migrene,
cauzalgia ; c) mialgii, artralgii reumatice în faza cronică ; d) ulceraţii
superficiale (ulcus crurale); e) adipozităţi l o -
calizate pe anumite regiuni, fibrozite, celulite ;
f) dureri periostale (epicondilite, stiloidite, tar-
salgii).
3. Duşuri, efluvii şi marele solenoid : a) n e -
vroze astenice, nevroze vegetative ; b) cefalee
rebelă, ameţeli, insomnii ; c) aterosclercză i n -
cipientă ; d) hipertensiune arterială, faza neu-
rogenă. ' . /

înaltă frecvenţă cu unde mecîii (dia-


termia). Introducere. Aparatele de dia-
termie cu unde medii folosesc curenţi de"
înaltă frecvenţă, a căror lungime de undă
este cuprinsă între 600 şi 300 m chiar
pînă la 150 m ; deci frecvenţa lor ajunge
la 500 000—2 000 000 oscilaţii/sec. . '
Creşterea frecvenţei la cifre atît de
mari, respectiv scăderea lungimii de undă
la cîteva sute de metri, se realizează cu
circuite oscilante, în care scînteietorul este
înlocuit cu mai mulţi eclatori sau cu tu-
buri electronice (triodă).
Există deci Souă feluri de aparate :
cu eclatori şi cu lămpi.
A. Aparatele cu eclatori sînt construite din
două circuite oscilante (fig. 84). Unul este cir-
cuitul oscilant generator, care conţine seiful,
condensatorii, eclatorii şi este alimentat de la
reţea printr-un transformator. Al doilea este circuitul oscilant rezonator,
circuitul bolnavului ; el este compus din seif, condensator şi pacient.
Este vorba de două circuite separate, cel generator şi cel rezonator
(al bolnavului), care sînt în legătură inductivă prin cei doi solenoizi
(seifuri) puşi unul lîngă altul (faţă in faţă).
1. Circuitul generator se compune din :
a) Transformatorul de curent alternativ, care creşte tensiunea c u -
rentului de la reţea pînă la 1 000—3 000 V şi serveşte la alimentarea
circuitului generator (încărcarea condensatorilor).
b) Condensatorii din plăci metalice, care au ca dielectric mica şi
posedă capacităţi mari pentru a permite păstrarea unei tensiuni ridicate.
c) Eclatorii, în număr de 2—4 la aparatele mai vechi, ajung pînă
la 20 la aparatele mai noi ; ei constau din plăci de tungsten care sînt
aşezate la distanţa de 0,1—0,18 mm intre ele şi sînt în directă legătură
cu un sistem de răcire alcătuit din lame subţiri. Distanţa dintre plăcile
de tungsten este reglabilă.
d) Solenoiduî (seiful) este format din sîrmă groasă de cupru, care
arc eîteva spire. El induce curentul de înaltă frecvenţă între cele două
circuite oscilante.
2. Circuitul pacientului se numeşte circuit rezonator. Este compus
dintr-un seif, un condensator variabil, un ampermetru şi bolnavul.
Circuitul rezonator tre-
buie să f i e acordat, adică
trebuie să funcţionczc cu a-
ceeaşi frecvenţă cu cel ge-
nerator.
a) Seiful alcătuit din
fire groase de cupru e s t ;
aşezat în faţa solenoidului
din circuitul generator. Prin
inducţie, el primeşte cu-
rentul de înaltă frecvenţă,
produs de circuitul oscilant
generator.
b) Condensatorul va-
riabil are menirea să acor-
d e z e circuitul rezonator cu
cel generator.
c) Ampermetrul este in-
strumentul de măsură care
ne permite să apreciem in-
tensitatea curentului ; v a -
lorile lui mixte indică
4—5 A.
d) Pentru a asigura
bolnavului o securitate î m -
potriva accidentelor, circui-
tul rezonator are legătură
cu pămîntul.
e) Bornele aparatului
debitează curentul de înal-
tă frecvenţă. Ele sînt legate
cu bolnavul prin interme-
diul cablurilor.
Masa de comandă a aparatului (fig. 85) de diatermie cu
unde medii cuprinde :
1. întrerupătorul general, cu sau fără lampă semnalizatoare ;
2. ampermetrul (aparat de măsură) ;
3. buton de acordare (o capacitate variabilă în circuitul
bolnavului sau cu posibilitatea de a varia mecanic distanţa
dintre cele două seifuri) ;
4. bornele ;
5. butoanele de reglare a distanţelor dintre eclatori, care
de obicei sînt pe partea laterală.
Aparatul cu eclatori debitează curenţi de înaltă frecvenţă
cu trenuri de oscilaţii amortizate, care alternează cu pauze
mai mult sau mai puţin lungi, dependente de numărul ecla-
torilor. Pentru reducerea cît mai mare a pauzelor s-au c o n -
struit aparate cu 8—12 eclatori şi chiar pînă la 20.
B. Aparatele cu tuburi electronice (fig. 86). Aparatele cu
eclatori, oricît de perfecţionate ar fi, debitează curenţi a căror
frecvenţă nu este constantă, undele sînt amortizate şi nu reu-
şesc să înlăture pauzele dintre trenurile de oscilaţii. Tuburile
electronice — triode — reuşesc să înlăture pauzele dintre

trenurile de oscilaţii. Triodele furnizează un curent de înaltă


frecvenţă, cu oscilaţii a căror intensitate maximă este cons-
tantă, nu au pauze şi care se numesc oscilaţii întreţinute.
Electrozii. La diatermia cu unde medii se utilizează ca
electrozi plăci din plumb cu grosime de 0,5 mm, a căror su-
prafaţă variază de la 50 la 600 cm 2 . Ei au de obicei forma,
dreptunghiulară, iar colţurile lor sînt rotunjite. *
Dimensiunile obişnuite ale electrozilor sînt :

Există şi electrozi speciali, ca cei vaginali şi cei rectali,


cu -asfîectrcLe bujie Hegar, de calibre diferite.
Mărimile diferite permit alegerea electrozilor cu supra-
faţa cea mai potrivită pentru diferitele regiuni ale corpului.
Spre deosebire de galvanizare, în diatermie electrozii se
aplică direct pe tegument, fără intermediul stratului hidrofil.
Legătura cu aparatul se face prin cablul care are la un
capăt o clemă cu şurub ce se fixează bine de electrod şi o
banană ceva mai mare (fişă pentru bornele aparatului.
Fixarea electrozilor pe corp se face cu feşi elastice pe
membre şi cap şi cu saci de nisip sau prin aşezarea bolna-
vului pe ele la celelalte aplicaţii.
în cazurile în care trebuie să aplicăm un electrod Ia e x -
tremităţi (pe degete), acolo unde suprafaţa tegumentului pre-
zintă multe neregularităţi pe care nu se poate adapta perfect
foaia de plumb, vom utiliza electrodul pus într~o tavă cu
apă sărată.
La fundul unei tăvi din material izolator electric se pune
electrodul de plumb, peste care se toarnă un strat de apă
sărată 2 — 4 % de 2—3 cm grosime. Invităm bolnavul sâ-şî
introducă mîinile sau picioarele in această tavă, în contact
direct cu placa (electrodul) de plumb, care stă complet sub
apă, prin intermediul căreia se realizează contactul intim cu
toată suprafaţa neregulată a extremităţii puse în tavă.
i • 4 Tehnica de aplicare. 1. Bolnavul stă culcat pe _o canapea
sau şade pe scaun—Se preferă în general poziţia culcată care
poate să fie folosită pentru majoritatea regiunilor, afară de
aplicaţiile cu mîinile sau picioarele în apă, cînd bolnavul tre-
buie să şadă pe scaun. Se atrage atenţia bolnavului că în
timpul tratamentului nu este permis să se mişte sau să umble
la electrozi, deoarece riscă să-şi producă arsuri ; de asemenea
nu este permis să scoată mîinile sau picioarele din tăvile cu
a Pă- Jm timpul procedurii trebuie să aibă numai o senzaţie

de căldură plăcută între cei doi electrozi. Orice senzaţie de


căldură mai puternică sau senzaţie de arsură şi durere vor îi
semnalate. în aceste cazuri trebuie să se întrerupă procedura
şi se va controla adeziunea dintre electrozi şi tegument.
2. Aplicarea electrozilor. Electrodul trebuie să fie perfect
neted, pentru ca să nu provoace arsuri. Acest lucru se reali-
zează prin netezirea electrozilor de plumb cu ruloul metalic,
pe o suprafaţă perfect netedă (masă sau placă de marmură)
înaintea fiecărei aplicaţii.
De o margine a electrodului se fixează puternic prin în-
şurubare clema cablului. Acest lucru este important, pentru
ca în timpul tratamentului clema să nu scape, în care caz
s-ar putea produce arsuri neplăcute.
Tegumentul se umezeşte cu apă caldă şi săpun, cu aju-
torul unui burete. Electrozii se aplică pe tegument prin apă-
sare, pentru a se mula perfect pe toate neregularităţile su-
prafeţei corpului şi se fixează cu benzi (feşi) elastice.
A v e m grijă ca între clemă şi tegument să introducem o
mică bucăţică de pînză cauciucată, pentru a evita arsurile în
acest loc.
Aplicăm electrozii mai ales pe masele musculare, evitînd
locurile cu proeminenţe osoase (epifize, marginea tibiei, cla-
vicula etc.), aceste locuri putînd să fie supraîncălzite datorită
rezistenţei mari pe care o opun. Pentru a obţine cele mai
favorabile efecte de profunzime utilizăm de preferinţă doi
electrozi de aceeaşi dimensiune, pe care îi aşezăm paralel,
ţinînd seama ca în această poziţie liniile de forţă sînt paralele,
regulate şi uniforme. Desimea liniilor de forţă (densitatea
curentului) constituie un criteriu de încălzire a ţesuturilor.
Utilizînd un electrod mare şi unul mic, liniile de forţă
vor fi mai dese în dreptul electrodului mic, deci şi încălzirea
va fi mai puternică la acest nivel, dar şi mai superficială.
Dacă electrozii stau oblic unul faţă de celălalt, densitatea
curentului va fi mai mare pe zona unde electrozii sînt mai
apropiaţi.
Dacă electrozii sînt puşi alături pe o suprafaţă se produce
efectul de supraîncălzire pe marginile apropiate ale celor
doi electrozi. Evităm cu stricteţe acest efect de margine, f e -
nomen nedorit care aduce după sine arsuri.
Se pot face, ca şi la galvanizări, aplicaţii transversale
(cap, trunchi, membre) sau longitudinale, de-a lungul unui
membru.
Curentul trece prin corp de-a lungul ţesuturilor cu rezis-
tenţa cea mai mică, adică prin sînge. Osul opune rezistenţa
cea mai mare încît curentul diatermic îl ocoleşte. Pielea se
încălzeşte mult din cauza rezistenţei mari pe care o opune.
3. Manevrarea aparatului. După ce am aşezat electrozii,
am fixat cablurile de legătură între aparat şi bolnav, proce-
dăm la manevrarea aparatului :
a) controlăm corespondenţa dintre tensiunea de reţea şi
cea a aparatului ;
b) controlăm legătura cu pămîntul ;
c) controlăm ca toate butoanele să fie puse la zero ;
d) introducem ştekcrul în priză ;
e) închidem circuitul prin întrerupătorul principal şi
aşteptăm circa 10—40 secunde ;
f) reglăm distanţa eclatorilor ;
g) acordăm aparatul ;
h) creştem intensitatea ;
i) punem ceasul semnalizator pentru stabilirea duratei.
Aparatele de fabricaţie ceva mai veche sînt construite
numai pentru tensiunile de 110 sau 220 V şi nu sînt prevăzute
cu dispozitiv de schimbare a tensiunii. în interiorul unor apa-
rate este dată posibilitatea de a schimba tensiunea direct la
transformator. Pentru aceasta este nevoie să se demonteze
placa de la spatele aparatului.
Legătura cu pămîntul se face printr-un cablu de sîrmă,
izolată la calorifer sau conducta de apă. de la o bornă specială
notată cu 0 (zero), care se găseşte la majoritatea aparatelor
pe partea lor laterală. La aparatele mai noi, legătura cu pă-
mîntul este asigurată prin cordonul de alimentare cu 3 fire
şi prin priza specială Schuko care are un contact ce face le-
gătura cu pămîntul.
La aparatul de diatermie există numai întrerupătorul prin-
cipal, un buton de acordare şi un buton pentru reglarea in-
tensităţii. Ele trebuie controlate de la început şi puse la p o -
ziţia 0. La multe din modelele vechi acesta din urmă lipseşte.
Reglarea distanţei între eclatori nu trebuie să se facă prea
des. Ea se reglează cu butoane sau cu o cheie specială şi se
recontrolează la cîteva zile. Nu este necesar să se umble în
permanenţă la butoanele de reglare. Distanţa va fi astfel
aranjată ca între cele două suprafeţe ale eclatorilor să încapă
o lamă de bărbierit, deci circa 0,10—0.15 mm.
Acordarea aparatului se face. fie printr-un condensator
variabil montat în circuitul bolnavului, fie printr-un sistem
mecanic de apropiere şi îndepărtare a solenoizilor celor două
circuite oscilante din aparat (generator şi rezonator).
Acordarea se face pentru a obţine rezonanţa cea mai bună
în circuitul bolnavului, adică pentru a obţine aceeaşi frec-
venţă a oscilaţiilor în ambele circuite. Aceasta determină o
intensitate maximă a cîmpului electric de înaltă frecvenţă,
deci o încălzire maximă a locului de tratat dintre electrozi.
Determinarea precisă a acestui, moment se face prin urmărirea
luminii maxime date de lampa de control.
Reglarea intensităţii. La aparatele de construcţie veche nu
există un dispozitiv special de reglare a intensităţii, aceasta
făcîndu-se numai cu butonul ,de acordare. La modelele mai
recente, intensitatea se reglează printr-un potenţiometru şi
se urmăreşte pe ampermetrul de pe masa de comandă a apa-
ratului. Intensitatea pe care trebuie să o dăm depinde de m ă -
rimea electrozilor, ea fiind direct proporţională cu suprafaţa
electrozilor şi cu sensibilitatea cutanată a bolnavului.
Pentru electrozi paraleli şi de aceeaşi dimensiune, de
50 cm 2 , se calculează circa 0,5 A. Pentru cei de 100 cm 2 ,
1 A ; pentru cei de 200 cm 2 , 1,5 A, iar pentru cei de
300 cm 2 , 2 A. Aceste cifre pot să varieze de la caz la caz,
în funcţie de toleranţa bolnavului.
Dacă electrozii sînt inegali, calcularea se face pe baza
suprafeţei celui mic. Dozele urmărite de ampermetru vor fi
apreciate şi subiectiv de bolnav. V o m avea grijă să nu dăm
doze mari în procese acute, ci numai cu prudenţă doze foarte
mici şi de scurtă durată.
Durata unei şedinţe de diatermie poate să fie numai de
cîteva minute, dar ea poate să ajungă şi pînă la 20—30 de
minute, dependent de mai mulţi factori. Dintre aceştia, stadiul
de evoluţie a bolii şi reactivitatea bolnavului joacă rolul cel
mai mare.
Tehnica de aplicare pe regiuni. Cunoscînd regulile generale
de aplicare a electrozilor pe tegument să trecem în revistă
sub forma unui tabel posibilităţile lor de aplicare pe diver-
sele regiuni ale corpului (tabelul IX).
Indicaţiile undelor medii (diatermie). 1. Afecţiuni ale a-
paratului locomotor.' — Procese articulare inflamatoare sub-
acute şi cronice, procese degenerative reumatice ale arti-
culaţiilor (de tipul artrozelor deformante), coxofemurale, ge-
nunchi, spondiloze, reumatism secundar cronic, sechele după
reumatismul Sokolski-Bouillaud. Leziuni traumatice (entorse).
Artrita gonococică poate să fie tratată şi în faza acută.
— Procese abarticulare.cu etiologie diferită, mialgii acute,
subacute şi cronice (lumbago acut), leziuni musculare trau-
matice (contuzii, rupturi musculare), spasme musculare de
diverse etiologii. tenosinovite cronice (crampa scriitorilor,
pianiştilor, violoniştilor, dactilografelor etc.).
2. Afecţiuni ale sistemului nervos— Nevralgii, nevrite
cronice (sciatice, cervico-brahiale, intercostale, trigeminale) în
care nu v o m aplica diatermia în faza acută ; paralizia facială.
— Nevrozele vegetative cu tulburări cardiace, gastrice, in-
testinale pot şi ele să fie favorabil influenţate.
3. Afecţiuni ale aparatului cardiovascular. — Angina de
piept, nevrozele cardiace, spasme ale arterelor periferice, en-
darterita obliterantă (în care facem aplicaţii longitudinale cu
doze mici), sindrom Raynaud.
4. Afecţiuni ale aparatului respirator. — Afecţiunile căilor
respiratorii superioare, laringofaringite acute "şi cronice, bron-
şite cronice, aderenţe pleurale.
5. Afecţiuni ale aparatului digestiv. — Influenţăm stările
spastice ale musculaturii netede, spasmocardia, spasmul eso-
fagian, spasmul piloric, spasmele intestinului gros, aderen-
ţele şi cicatricele postoperatorii.
6. Afecţiuni ale aparatului urogenital. — Glomerulonefrite
acute cu retenţie urinară. In acest caz, diatermia ameliorează
funcţia renală (creşte diureza) printr-o bună irigaţie renală ;
tratamentul trebuie făcut 1—2 ore pe zi ; unii autori reco-
mandă chiar 2—4 ore. Pielite, cistite, prostatite cronice, epi-
didimita cronică, stricturile uretrale (sechele după gonoree) ;
afecţiuni cronice genitale feminine (metrite, cervicite, anexite
cronice).
Contraindicaţii. Sînt contraindicate toate procesele acute,
infecţioase, febrile, procesele tuberculoase active sau recent
stabilizate, stările care sînt însoţite de hemoragii interne sau
externe, procesele purulente, indiferent de localizarea lor,
procesele neonlazice. ~ . r\
Terapia cu unde scurte
Progresele tehnice care permiteau producerea de unde electromag-
netice cu frecvenţă foarte ridicată („unde scurte") au fost încununate
de succes şi în terapie, prin confecţionarea aparatelor de unde scurte.
Acestea produc curenţi de înaltă frecvenţă cu 10 milioane si 100 m i -
Tfoane^oscilaţii/sec. şi" cil! 0 lungime de undă cuprinsă între 30 şi 3 m.
—Metoda—de tratament care foloseşte curenţii cu lungimea de undă
atît de scurtă poartă numele de terapie cu unde scurte, iar unii autori
consideră lungimea de undă cuprinsă între 10 şi 1 m ca o subdiviziune
şi anume „ultrascurtele". Considerăm că este bine să utilizăm termenul
de unde scurte, prefixul de „ultra" nu are nici un sens, cu atît mai
mult, cu cît nu există aparate care să lucreze cu lungimi de undă de
3 şi 1 m. Majoritatea lor lucrează cu 22, 11 şi 7 m.
Deoarece funcţionarea aparatelor cu lungimile de undă scurte între
3 şi 30 m deranja toată gama recepţiilor la posturile de radio pe unde
scurte au fost luate măsuri în 1947 ca toate fabricile de utilaje medicale

1
-din Europa să construiască aparate de unde scurte pe următoarele l u n -
g i m i de undă :
22,1238 m=13,65 MHz
11,062 m=27,12 MHz
7,32786 m—40,68 MHz.
Lungimea de undă este o constantă a fiecărui aparat în
parte, existînd trei modele de aparate în funcţie de lungimea
lor de undă.
Au fost multe controverse în legătură cu lungimea de undă, consi-
derîndu-se că efectele fiziologice ar fi diferite pentru undele scurte de
25 m sau acelea de 6 m. Majoritatea autorilor sînt de părere că aceste
diferenţe mici de lungimi de undă între 25 şi 6 m aproape că nu pot
să f i e luate în seamă şi nu se pot pune în evidenţă efecte fiziologice
diferite. Diferenţele apar între unde lungi (unde kilometrice), unde
medii (diatermie), unde scurte
(unde metrice) şi microunde
(unde centimetrice), atît în p r i -
vinţa construcţiei aparatelor, în
modul lor de aplicare, cît şi p r i -
vitor la efectele lor fiziologice.

Spre deosebire de tehni-


ca de aplicare a diatermeî
cu unde medii, în care era
nevoie de un contact intim
între electrod şi tegument,
la undele scurte electrodul
nu se aplică direct pe piele.
Aparate de unde scurte
(fig. 87). Aparatele de unde
scurte au un circuit gene-
rator şi un circuit rezo-
nator.
A. Circuitul generator pose-
dă o triodă, schema de p r i n c i -
piu este aceea prezentată în f i -
gura 88 şi cuprinde :
1. Transformatorul.
2. Trioda.
3. Condensatorul de blocare.
4. Mai multe bobine de şoc
(dro sere).
5. O rezistenţă mare de î n -
cărcare.
6. Miliampermetrul.
7. Potenţiometrul.
B. Circuitul rezonator (al bolnavului) cuprinde : 1) seiful de in-
ducţie ; 2) condensatorul variabil ; 3 bornele aparatului de care se
leagă ; 4) electrozii. Bolnavul este aşezat în acest circuit, constituind o
capacitate care variază după rezistenţa electrică a regiunii corpului de
tratat. El face parte integrantă din acest circuit.
Pentru aprecierea rezonanţei în timpul acordării celor două cir-
cuite ne folosim, fie de un joulemetru (4), fie de un ampermetru t e r m i c
(4 a) sau de o lampă de acord (ochi de pisică) (4 b).

Rezonanţa este optimă atunci cînd aparatele de măsură, respectiv


indicatoarele amintite, funcţionează la randamentul maxim.

Modul de manevrare a aparatelor de unde scurte moderne


a fost mult simplificat. Pe masa lor de comandă nu regăsim
nici butonul de reglare a capacităţii variabile, nici jouleme-
trul sau ampermetrul termic, acordarea făcîndu-se cu totul
automat (fig. 89). Acest lucru înlătură multe inconveniente
ale aparatelor cu acordare manuală, care de multe ori nu
funcţionau perfect, cu atît mai mult, cu cît la deplasări mici
a l e bolnavului rezonanţa se modifică.

Aparatele moderne, ca Ultraterm 603 (fig. 90 şi 91), au un


singur întrerupător central, cu care se reglează şi intensitatea.
O lampă semnalizatoare de control ne orientează asupra f u n c -
ţionării şi acordului. Restul operaţiilor se fac toate automat
cu sistemul electronic Servomat.
Electrozii. Spre deosebire de diatermia cu unde medii,
undele scurte se aplică fără contact direct între electrozi şi
tegument. Curenţii de înaltă frecvenţă cu unde scurte (între
ductor 3 Se POt aplica' fie în condensator, fie î n cîmp in-

A. Aplicarea în cîmp condensator înseamnă introducerea


ootnavului direct în circuitul rezonator între două plăci ale
unui condensator. Armăturile condensatorului sînt izolate în
capsule de sticlă sau cauciuc, constituind electrozii.
1. Electrozii de metal cu izolaţii de sticlă sînt rigizi şi
poartă numele de electrozi Schliephake (fig. 92). Ei sînt alcă-
tuiţi dintr-un disc metalic (grosime 1 mm), de mărimi diferite,
avînd diametrul de 42, 85, 130 şi 172 mm.

Capsula izolatoare are o piesă de ebonită, pe care se g ă -


seşte dispozitivul de fixare a electrodului, precum şi fişa de
racordare cu cablul. Faţa care vine spre bolnav este de sticlă
şi se înşurubează prin cîteva spire de filet Ia piesa de ebonită.
In afară de electrozii de sticlă in fermă de disc putem
întîlni electrozi Schliephake de forme speciale, cu utilizare
pentru regiunea axilară şi pentru vagin (fig. 93). Mai există
şi forme speciale pentru tratamentul furunculilor.
a) Electrodul pentru regiunea axilară este un cilindru
metalic cu diametrul de 20 mm şi lungimea de 45 mm, îmbră-
cat în sticlă în formă de prismă triunghiulară, cu cele 3 la-
turi de 70 mm, iar lungimea de 60 mm.
b) Electrodul vaginal este un cilindru metalic de cupru
sau aluminiu, cu dimensiuni diferite, lung de 15—17 cm, gros
de 15—25 mm. Este îmbrăcat într-un cilindru izolator de
sticlă, de grosimi care variază între 20 şi 45 mm.
c) Electrodul pentru furunculi este o placă metalică în
formă de disc mic, concav, cu diametrul de 30 mm. Izolatorul
de sticlă are formă de pîlnie cu un diametru exterior de 75 mm.
Electrozii de sticlă Schliephake se fixează de braţe (su-

porturi) pentru electrozi, care oferă posibilitatea aplicării


electrodului la distanţa de tegument dorită. Aceste suporturi
sînt confecţionate clin material izolant, lemn sau ebonită,
avînd mai multe articulaţii care le dau mobilitate în toate
direcţiile.
2. Electrozii flexibili _din cauciuc_vulcanizat sînt formaţi
dintr-o plasă flexibilă "din sîrmă~de cupru, peste feţele căreia
s-a vulcanizat un strat de cauciuc de circa 6—8 mm grosime.
Plasa metalică nu are nici o legătură cu exteriorul, decît prin
fişa de contact care se leagă de cablul dinspre aparat. Mări-
mile mai frecvent utilizate s î n t : 8 X 1 4 cm, 12X18 cm,
18X27 cm, 6 X 6 0 cm, 10X50 cm etc. Mărimile electrozilor,
atît a celor de sticlă, cît şi a celor de cauciuc, nu sînt dimen-
siuni standard ; ele variază de la fabrică la fabrică. în prin-
cipiu putem spune că există electrozi mari, mijlocii şi mici.
Pentru a împiedica încălzirea tegumentului, electrozii
flexibili de cauciuc se izolează prin bucăţi de pîslă perforată
de dimensiuni corespunzătoare cu cele ale electrozilor. O
husă din pînză albă îmbracă electrodul acoperit pe cele două
părţi cu pîsla perforată. Husa se schimbă cu regularitate la
cîteva zile sau cel puţin o dată pe săptămînă.
3. Electrozii semiflexibili. Există a treia categorie de
electrozi denumiţi „semiflexibili", confecţionaţi din plăci sub-
ţiri de aluminiu de 0,2—0,3 mm, cu suprafaţa de 25/40 cm 2 ,
acoperiţi pe cele două feţe cu pîslă groasă de 20 mm. Ei se
utilizează la procedurile generale de hipertermie, punîndu-se
1—2 electrozi pe faţa dorsală şi 1—2 electrozi pe faţa v e n -
trală a corpului.
B. Aplicarea în cîmp inductor înseamnă tratarea bolnavului
prin inducţia curentului de înaltă frecvenţă cu unde scurte,
cu ajutorul unui solenoid care se adaptează la aparat în locul
celor două plăci condensatoare. Există posibilitatea de a pune
bolnavul lîngă un solenoid plan cu spirele în disc sau de a
introduce o parte sau corpul întreg în interiorul spirelor so-
lenoidului.
1. Cablul de inducţie. Electrodul solenoid cel mai simplu
este un cablu gros de cupru, bine izolat în cauciuc, lung de
1,5—2,5 m, ale cărui extremităţi completează prin contact di-
rect circuitul rezonator. Bolnavul rămîne de data aceasta în
afara circuitului, spre deosebire de cîmpul condensator.
a) Există şi cabluri cu secţiune dreptunghiulară pentru te-
rapia în cîmp solenoid, în care, pe o bandă subţire de metal,
lată de 3—5 cm, se vulcanizează o fîşie de cauciuc microporos
gros de 2 cm. Lungimea cablului este de 2—3,5 m. Poate să fie
utilizat atît pentru înfăşurarea parţială a extremităţilor, cît
şi pentru înfăşurarea completă a corpului (fig. 94).
b) Dacă facem cu cablul de inducţie o spiră pe care o
introducem într-un sac de pîslă. vom obţine o nouă formă de
electrod „în disc". Discul se aplică cu una din suprafeţe pe
părţile mari ale trunchiului (dorsolombar sau abdominal). Mai
recent se fabrică electrozi speciali de acest fel, vulcanizaţi în
cauciuc, cu dimensiuni diferite : 20 X 26 X 7 cm, 3 6 X 5 0 X 5 cm,
5 0 X 7 5 X 4 cm. Ei se utilizează la procedurile generale de hiper-
termie. precum şi pentru readucerea temperaturii la normal
după hipotermiile făcute în vederea intervenţiilor chirurgicale.
2. Electrozi speciali de sticlă pentru aplicaţii unipolare
(monode şi minode). Forma lor exterioară se aseamănă cu un
electrod de sticlă tip Schliephake, cu diametrul de 14 cm,
grosimea fiind de 9 cm (monodă) şi cu diametrul de 8.5 cm.
- -uimea de 17 cm la monodă. (fig. 95). în interiorul lor
i n a J â 4—6 spire groase care se racordează cu bornele apa-

ratului- Cu aceşti electrozi obţinem curenţi turbionari Fou-


cault-

Tehnica pentru aplicaţii generale. Hipertermia generală


cu unde scurte se realizează în cîmp condensator sau în cîmp
inductor. Pentru aceasta avem nevoie de un aparat de o
putere mare (400—500 W) sau de două aparate mai mici
(200 W) care să lucreze concomitent.
1. Metoda în cîmp condensator se face cu doi electrozi
mari speciali de 2 0 X 3 0 cm, care se aşază pe regiunea dor-
sală şi pe regiunea posterioară a coapselor, al treilea electrod
de aceeaşi dimensiune este pus pe abdomen.
2. Metoda solenoidului inductor se realizează cu un cablu
solenoid lung care se înfăşoară în jurul corpului. Bolnavul
îmbrăcat numai cu un maieu este împachetat în pâtui i. psste
-are se înfăşoară solenoidul.
3. Metoda discurilor de inducţie constă în utilizarea unui.

disc mare anterior şi unul posterior. Bolnavul este tot aşa î m -


pachetat în pături.
4. Metoda dulapului de hipertermie este o construcţie spe-
cială cilindrică, in care bolnavul stă culcat, avînd capul afară,
in pereţii dulapului este montat solenoidul, iar în interior este
instalat un Fohn cu aer cald pentru înlăturarea transpiraţiei.
La această procedură, bolnavul trebuie supravegheat in per-
manenţă. Asistentul trebuie să stea tot timpul lîngă aparat
şi să urmărească temperatura corpului, luată în gură. Creş-
terea temperaturii corpului se constată abia după 15—20 de
minute, timp după care aceasta se ridică rapid, astfel că la
30 de minute ajunge la 39 - 4 0 grade. în momentul cînd am
ajuns la temperatura dorită, se opreşte aparatul de unde scurte.
Procedura de hipertermie devine primejdioasă atunci cînd t e m -
peratura bucală ajunge la 41°.
In clipa în care constatăm o creştere rapidă a temperatu-

rii, un puls tahicardjc sau un puls prea slab, apariţia cefaleei


sau a cianozei. ca şi dispneei, v o m întrerupe numaidecît tra-
tamentul.

Tehnica de aplicare. Pentru ca rezultatele să fie cit mai


bune, în terapia cu unde scurte trebuie să efectuăm proce-
dura cu multă atenţie. La aplicarea undelor scurte trebuie să
se urmărească : bolnavul, electrozii şi aparatul.
1. Bolnavul este culcat pe o canapea de lemn cu saltea de
burete de cauciuc, (fig. 96). Canapeaua sau patul să nu aibă
piese mari metalice, deci evităm canapelele cu arcuri, cele cu
somiere sau paturile de fier. Pentru procedurile care se fac
la cap, bolnavul stă pe un scaun de lemn. Ţinînd seama de f a p -
tul că undele scurte trec peste ţesătura de bumbac, lină sau
nylon, nu este cazul să dezbrăcăm complet bolnavul, atunci
cînd lucrăm pe regiuni limitate şi cu doze slabe. Se recomandă
dezbrăcarea atunci cînd administrăm doze puternice, care ar
putea provoca o transpiraţie abundentă. Tegumentele trebuie
totdeauna şterse, deoarece picăturile de apă supraîncălzită ar
putea să dea arsuri.
Trebuie înlăturate toate obiectele metalice de pe bolnav,
ri-joarece ele concentrează cîmpul electric şi ar putea provoca
arsuri la locul de con-
tact al metalului cu te-
gumentul (ceas, chei,
inele, brăţări etc.).
Aparatele gipsate
pot să rămînă pe b o l -
nav, ţinînd seama de
faptul că razele trec
prin ele.
Bolnavul este rugat
să păstreze aceeaşi p o -
ziţie în tot timpul p r o -
cedurii, deoarece la f i e -
care mişcare se modi-
fică rezonanţa, apara-
tul se dezacordează şi
scade intensitatea i cu-
rentului din circuitul
bolnavului, diminuîndu-
se astfel efectul (fig. 97).
2. Aplicarea elec-
trozilor. Putem să f a -
cem tratament local sau general în cîmp condensator sau în
cimp solenoid (fig. 98—99). Pentru procedurile locâle, mai
ales la cap şi extremităţi unde există multe neregularităţi în
suprafaţa cutanată, preferăm electrozii din sticlă Schliephake.
Pentru membrele superioare şi inferioare, atunci cînd dorim
un efect de profunzime, utilizăm cîmpul solenoid. Aplicaţii
transversale cu electrozi flexibili din cauciuc se fac in proce-
sele locale ale trunchiului (mai ales abdomen). Electrozii spe-
ciali au utilizarea lcr pentru axilă, vagin sau furunculi.
Pentru hipertermie generală folosim mai mulţi electrozi
mari sau un solenoid mare.
Monedele şi minoclele au utilitate in procesele paraarticulare
localc, mai ales în miozite. mialgii localizate, tenosinovite,
bursite, periartrite etc. (fig. 100—101).
încălzirea omogenă şi profundă se realizează prin utilizarea
electrozilor mari din sticlă Schliephake, aplicaţi transversal,
paralel şi la distanţă mare de tegument.
Electrozii oblici au liniile de forţă mai dese în zona lor
mai apropiată. Electrozii inegali au liniile de forţă mai dese
în dreptul electrodu-
lui mic. deci acesta
este electrodul activ
(fig. 102). Cu cît a -
piopiem electrozii
mai mult de tegu-
ment, cu atît efectul
este mai de supra-
faţă. Aplicarea elec-
trozilor mici, apro-
piaţi de tegument şi
cu întrebuinţarea in-
tensităţilor mari,
poate să dea arsuri.
Cu ocazia apli-
cării electrozilor a-
vem grijă să nu se
încrucişeze cablurile,
deoarece se pot
scurtcircuita şi arde
(tabelul X).
3. Manevrarea a-
paratului. Controlăm
ca tensiunea de la
reţea să corespundă
cu tensiunea apara-
tului. controlăm le-
gătura cu pămîntul şi poziţia tuturor butoanelor de la masa
de comandă. Acestea trebuie să fie puse la zero.
Introducem ştekerul în priză. închidem circuitul la între-
rupătorul general al aparatului şi aşteptăm cîteva minute
vm
pînă cînd se încălzeşte filamentul. Nu vom da drumul apara-
tului în gol, prezenţa bolnavului în circuit fiind obligatorie.
Acordăm aparatul, urmărind joulenţetrul, ampermetrul
termic sau lampa de acord.
Dozăm intensitatea şi durata. Creştem intensitatea pînă
la cea indicată de medic. Scala de dozare a intensităţii nu
este gradată la fel pentru toate aparatele, unele din ele nu
au decît o săgeată care indică prin grosimea ei creşterea in-
tensităţii ; altele au o gradaţie cu sau fără cifre, acestea ne-
fiind uniforme la toate tipurile de aparate. Intensitatea poate
să fie urmărită şi în mod indirect, prin citirea tensiunii cu-
rentului de la filament de pe voltmetrul care se găseşte pe
masa de comandă (fig. 103 şi 104).
Aparatura noua tinde să aibă o scală gradată în 6—12
trepte care ar corespunde cu necesităţile practice. Majorita-
tea prescripţiilor sînt făcute pe o scară de 3 sau 4 gradaţii
(doze). La noi s-a obişnuit indicarea dozei prin unde reci
(aterme), unde oligoterme (unde medii) şi tinde calde {hiper-
terme), ceea ce corespunde cu notaţia diverşilor autori care
utilizează notaţia de : doza I, a Il-a, a IlI-a şi a IV-a.
Doza J (reci) corespunde la 14—16 V tensiune filament.
Bolnavul nu are nici un fel de senzaţie de căldură.
Doza a Il-a (oligoterme) corespunde la tensiunea de 17—
18_V Ia filafhent"; apare o foarte slabă senzaţie de călcTură.
Doza a IlI-a, corespunzătoare la 19—20 V la filament,
dă o senzaţie de căldură plăcută. :

Doza a IV-a (calde) provoacă o senzaţie de încălzire pu-


ternică şi corespunde la un voltaj de 20—25 V la filament.
Succesul unui tratament cu unde scurte depinde de felul
în care ştim să alegem şi să localizăm electrozii, precum şi
de felul în care dozăm intensitatea şi durata. Dozarea c o -
rectă constituie un tratament raţional. Nu pot să fie date ta-
bele precise cu toate amănuntele în acest domeniu, ci nu-
mai jaloane de orientare, care trebuie adaptate în mod in-
dividual de la caz la caz.
Greutatea dozării corecte mai constă în faptul că bolnavii,
în general, fiind obişnuiţi cu procedurile termoterapice de
la hidro- şi fototerapie. solicită şi în acest caz doze calde,
fapt care de multe ori declanşează reacţii nefavorabile în
evoluţia unor boli. Deci nu este voie să ne conducem după
dorinţa bolnavilor.
In general vom ţine seama de faptul că, dacă undele
scurte sînt bine dozate, pot să fie folosite şi în tratamentul
multor afecţiuni acute. In aceste cazuri însă lucrăm totdea-
^na cu doze reci, iar durata va fi de 2—3 minute, o dată sau
<ie"două ori pe zi. Se va urmări reacţia bolnavului după f i e -
c-are-şedinţă. _
Procesele cronice, torpide, stabilizate vor profita de doze
calde (IV), în aplicaţii locale sau generale, cu o durată care
poată să ajungă la 1—2 ore, în unele cazuri chiar pînă la
4 ore, zilnic sau la 2 zile. Durata medie de tratament este
socotită între 10 şi 20 de minute.
Gradaţia intensităţii şi a duratei ne oferă un spectru foarte
larg de posibilităţi, de la 2—3 minute, cu intensităţile cele
mai slabe, pînă la cîteva ore, cu intensităţile cele mai puter-
nice. Nici o altă procedură din fizioterapie nu oferă posibi-
lităţi atît de largi de dozare, ceea ce de altfel a determinat şi
folosirea atît de răspîndită a undelor scurte în afecţiunile
acute, subacute şi cronice, în nenumărate procese inflama-
toare, traumatice, din toate specialităţile medicale.
Terapia cu microunde. Introducere. Prin tratament cu
microunde înţelegem aplicarea în terapeutică a oscilaţiilor
electromagnetice de înaltă frecventă cu lungime de undă
foarte mică, măsurabilă in centimetri.
Microundele, denumite şi unde centimetrice, unde hiper-
frecvente sau unde radar, au o frecvenţă cuprinsă între
1 000 şi 30 000 MHz, ceea ce corespunde la o- lungime de undă

Locul ocupat de microunde în spectrul undelor electro-


magnetice este între undele scurte cu lungimi de undă m e -
trice (30
m — 1 m) şi radiaţiile infraroşii cu lungimi de undă
•exprimate în fracţiuni de milimetri.
în terapeutica medicală se folosesc efectele oscilaţiilor cu
lungimea de undă de 12,5 cm, egală cu aceea folosită şi în
radiolocaţie (RADAR), motiv pentru care terapia cu m i c r o -
unde 'se numeşte şi radarterapie.
Generatorul de microunde se c o m p u n e dintr-un post de alimen-
tare cu energie electrică, dintr-un magnetron şi din piese interme-
diare.
a) Postul de alimentare este compus dintr-un sistem de trans-
, 0 i " i ? a r e ' care este racordat la reţea şi debitează un curent de 1 100—
deh t necesar pentru magnetron. Transformatorul principal mai
j- l t e a z ă curent electric de tensiuni mai joase, necesar pentru unele
dispozitive din aparat.
rui„- Magnetronul constituie partea cea mai importantă a generato-
centr 1 - 6 S t e u n t u b e l e c t r o n i c special, c u catodul cilindric situat
tului H l n c ° n j u r a t de anod, în care intensitatea şi direcţia curen-
m a g n e r e l e c t r o n i între catod şi anod s î n f c o m a n d a t e de un c î m p
a l e cărui linii de forţă sînt perpendiculare "p
îeetonilor electronilor în -
Aparatele medicale au o frecvenţă constantă de 2 450 MHz
stabilită prin construcţie, corespunzătoare la lungimea de
undă egală cu 12,5 cm. Acestea lucrează în regim continuu
şi nu întrerupt (impulsuri), asa cum lucrează aparatele
RADAR.
Undele electromagnetice hiperfrecvente astfel generate sînt
radiate printr-un emiţător şi dirijate pe regiunea de tratat
prin intermediul unui localizator. Răcirea magnetronului este
asigurată printr-un ventilator.
c) Piesele intermediare sînt constituite dintr-un cablu fle-
xibil blindat, care face legătura între sistemul de transforma-
re şi magnetron, transportând curentul de înaltă tensiune.
Un braţ cu articulaţii mobile susţine emiţătorul şi face ca
acesta să poată fi orientat în orice direcţie.
Dintre aparatele de microunde folosite în electroterapie
amintim : Radiatus, Therma Radar 12, Raythron, Therma-

tron, Blaupunkt, a căror formă exterioară şi masă de c o -


mandă diferă de la un tip la altul (fig. 105, 106, 107).
Pe masa de comandă v o m găsi : întrerupătorul principal,
comutatorul pentru reglarea intensităţii de radiaţie, un apa-
rat de măsurat care poate să fie un miliampermetru sau un
wattmetru şi un ceas semnalizator. Acesta din -urmă este c o -
nectat în circuit şi îndeplineşte şi serviciul de întrerupător
(la expirarea timpului de tratament).

A. Proprietăţile fizice ale microundelor, proprietăţile fizice care


prezintă o importanţă deosebită în terapeutică şi în tehnica de apli-
care a microundelor sînt cele optice şi cele termice.
Datorită frecvenţei foarte ridicate, propagarea microundelor nu
se face prin c î m p condensator sau inductor la fel ca la restul unde-
lor de înaltă frecventă, ci prin iradiere, asemănător cu propagarea
razelor luminoase.
Acest lucru face, ca şi la microunde, să regăsim fenomenele optice
j, e r . a z elor luminoase ca : reflexia, refracţia, difracţia, polarizarea şi
und \Zarea" Aceste proprietăţi sînt folosite în tehnica de aplicare a
centimetrice pentru dirijarea fasciculului de unde asupra re-
giunu de tratat.

cial^d biologice ale microundelor sînt legate în spe-


cie efectele lor termice. în cazul microundelor, încălzi-
ea corpului se face în profunzime, în mod selectiv Dentru
fact ţ e s u t u r i - Un rol important în această acţiune îl joacă
actorii de penetraţie, absorbţie si localizare a undelor.
Razele infraroşii au posibilitatea să pătrundă în tegu-
ment numai pînă la o profunzime de 0,1 mm, ceea ce în-
seamnă că în mod practic ele nu ajung pînă la derm ; micro-
undele în schimb sînt capabile să pătrundă la o adîncime de
cîţiva centimetri. La profunzimea de 3 cm găsim încă 1/10
parte din energia iniţială iradiată la nivelul tegumentului.
Făcînd o comparaţie cu razele infraroşii, putem să afirmăm
că microundele au o capacitate de penetrare de circa 100 de
ori mai mare. Această capacitate de penetrare este însă mai
redusă decît cea a undelor scurte.
Pătrunderea microundelor în ţesuturi depinde de profunzimea de
înjumătăţire a energiei iradiate. Aceasta se e x p r i m ă în centimetri şi
reprezintă grosimea stratului de ţesut la care energia iradiată pierde
5 0 % din energia iniţială. Pentru microunde cu lungimea de undă de
21 cm, profunzimea stratului de înjumătăţire este 1,2—1,7 cm. Această
grosime este în funcţie de lungimea de undă şi diminuează o dată cu
micşorarea acesteia. La o lungime de undă de 12,5 cm, profunzimea
de înjumătăţire este de 1 cm, iar la lungimea de undă de 3 cm abia
atinge cifra de cîţiva milimetri.

Capacitatea de penetrare a microundelor în straturile ne-


omogene ale corpului nu este egală în toate ţesuturile, fiind
în funcţie de capacitatea de absorbţie a stratului prin care
trec. Astfel, ţesutul adipos este de 5 ori mai puţin absorbant
pentru microunde decît pentru infraroşii ; undele centime-
trice străbat deci cu uşurinţă straturile de grăsime, fără să
le încălzească.
Profunzimea de înjumătăţire în ţesutul muscular este de circa
1 cm, în timp ce în ţesutul celuloadipos este de 7 cm, ceea ce înseamnă
că musculatura absoarbe mult mai intens microundele, acest ţesut
încălzindu-se selectiv.

Energia calorică profundă produsă de microunde provine


din absorbţia şi transformarea energiei oscilaţiilor electro-
magnetice. încălzirea selectivă a ţesuturilor bogat vascula-
rizate, în special a musculaturii, se datoreşte marii capaci-
tăţi de absorbţie a acestor straturi. Ţesutul osos, ca şi cel
adipos, prezintă o absorbţie mai slabă decît restul ţesutu-
rilor, din care cauză ele nu se încălzesc prea mult.
Un factor care contribuie la încălzirea diferenţiată a di-
verselor straturi este diferenţa fiziologică de temperatură e-
xistentă între piele şi planurile profunde.
încălzirea neuniformă a diverselor ţesuturi este determi-
nată şi de modul în care ele sînt irigate. In zonele cu o vas-
cularizaţie bogată, microundele determină o vasodilataţie ar-
terială, cu accelerarea fluxului sanguin. Acest lucru face ca
energia calorică ce se formează în ţesuturi să fie imediat
-transportată în restul corpului, astfel că nu se poate ajunge
niciodată la o supraîncălzire profundă a ţesuturilor bine i-
rigate.
Supraîncălziri se pot realiza numai în regiunile slab
irigate.
Efectul termic maxim al microundelor este la o profun-
zime de 2—2,5 cm. Pînă la această adîncime, ca şi după
ea, temperatura ţesuturilor este mai mică. La profunzimea
de peste 4—5 cm, microundele sînt complet absorbite, ast-
iel că efectul lor de adîncime este limitat, spre deosebire de
undele scurte.
Tehnica de aplicare. Avantajul pe care-1 prezintă micro-
undele faţă de terapia cu unde scurte este simplitatea cu care
se face aplicarea lor. Nu sînt necesari doi electrozi, nu este
nevoie să se facă acordarea aparatului, nu trebuie să avem
grijă că se poate modifica rezonanţa prin mişcarea cît de
mică a bolnavului în timpul şedinţei.
Bolnavul va fi dezbrăcat parţial, culcat pe o canapea sau
va sta pe un scaun într-o poziţie comodă, care să permită ira-
dierea regiunii de tratat. Apropiem emiţătorul prin mobilizarea
braţului de susţinere. Alegem un loealizator circular cînd dorim
o încălzire maximă la periferia suprafeţei iradiate, unul
dreptunghiular cînd dorim o încălzire maximă la centrul
zonei iradiate sau unul cilindric atunci cînd urmărim o în-
călzire uniformă.
Distanţa de la faţa inferioară a localizatorului pînă la
tegument va fi de circa 2—5—10 cm în raport cu mărimea
suprafeţei pe care o iradiem.
Direcţia localizatorului va fi de preferinţă perpendicu-
lară pe suprafaţa tegumentului.
După ce am aşezat şi emiţătorul cu localizatorul pe regiu-
nea de tratat, procedăm la manevrarea aparatului.
Răsucim comutatorul de pe poziţia „oprit" pe poziţia „fi-
lament" şi aşteptăm circa un minut. Concomitent se aprinde
un bec semnalizator, care indică conectarea aparatului la
r eţea. Răsucim apoi comutatorul pe poziţia „atenţiune", după
c are aşteptăm 4—5 minute pînă se aprinde al doilea bec de

semnalizare care indică punerea lui în stare de funcţionare.


tul ^°za:rea intensităţii este în funcţie de tensiunea curen-
şi d' c . tr * c a Phcat pe magnetron, de suprafaţa secţiunii
de d i n e n S i U n e a localizatorului, de distanţa faţă de tegument,
a d i p o s 6 0 ^ f a s c i c u l u l u i de unde, de grosimea stratului celulo-
al regiunii de iradiat şi de durata iradierii.
Unitatea de măsură, care poate să îie urmărită pe apara-
tul de pe masa de comandă, este miliamperajul sau wattul
pe cm 2 .
Dozele obişnuite cu care se lucrează sînt cuprinse între
40 şi 150 W, respectiv 20—74 mA.
în general se păstrează şi aici, ca la unde scurte, patru
doze care corespund subiectiv la : I (reci) sub limita sen-
zaţiei de căldură; II (slabe) căldură abia perceptibilă ; III
(medii) o căldură plăcută bine suportată ; IV (calde) căldură
puternică la limita suportabilităţii.
Durata iradierii variază în limite destul de largi, de la
5 la 30 de minute, media fiind între 10 şi 15 minute. Se pot
face aplicaţii pe o singură regiune sau aplicaţii succesive pe
mai multe locuri. Şedinţele se fac zilnic sau la două zile. Nu-
mărul total de şedinţe pe serie va fi de 7—15, după care ur-
mează o pauză de 2—3 săptămâni ; apoi se poate începe o nouă
serie de şedinţe.
In tabelul XI indicăm tehnica de aplicare a microundelor
în afecţiunile cele mai frecvent tratate.
Indicaţiile. Microundele produc aceleaşi efecte, ca şi apli-
caţiile unipolare de unde scurte cu monode şi minode, ceea
ce face ca şi indicaţiile lor să fie asemănătoare.
1. Afecţiuni ale aparatului locomotor, a) Procese reuma-
tice : artrite, artroze, mialgii (lumbago), spondiloze, epicon-
dilite, PSH, tenosinovite, sindrom Dupuytren, celulite.
b) Procese traumatice : stări după fracturi, luxaţii, c o n -
tuzii, entorse, anchiloze.
2. Afecţiuni ale sistemului nervos periferic : nevralgii, n e -
vrite superficiale, prurit, contracturi musculare.
3. Afecţiuni ale aparatului circulator: sindrom Raynaud,
claudicaţia intermitentă, tulburări vasomotoare funcţionale
(spasme), ulcere varicoase.
4. Afecţiuni ale aparatului urogenital: cistite, pielite,
anexite, salpingite, spasme pelviene, parametrite.
5. Alte afecţiuni: laringite, furunculi, sechele după dege-
ră turi, otite medii, sinuzite, hipotiroidism.
Contraindicaţii. Nu vor fi tratate cu microunde toate
afecţiunile pentru care termoterapia este contraindicată .
1. Nu vor fi iradiate regiunile corpului prea puţin sau*,
defectuos irigate. In aceste cazuri vom putea da doze mode-
rate pentru a înlătura arsurile pe proeminenţe osoase, e p i -
fize, nas, testicule, vezică biliară, ţesuturi ischemice.
2. Se va evita iradierea epifizelor osoase la copii.
3. Nu se vor iradia globii oculari, deoarece microundele
pot să dea cataracte.
4. O contraindicaţie absolută o constituie procesele neo-
plazice.
5. Se va evita expunerea sistemului nervos central şi p e -
riferic la temperaturi de la 42° în sus, putînd să apară le-
ziuni distructive ireversibile.
6. Nu v o m face tratament cu microunde, atunci cînd
există corpi străini sau fire metalice în ţesuturi.

C. FOTOTEKAPIA

(actinoterapia, terapia cu lumină)

Generalităţi asupra luminii. Prin fototerapie, actinotera-


pie sau terapie cu lumină se înţelege un capitol de fizio-
terapie care utilizează acţiunea asupra organismului a ener-
giei radiante luminoase. Energia radiantă luminoasă folosită
în fototerapie poate fi naturală — lumina solară sau artifi-
cială — lumina furnizată de spectrele de iradiere emise în
anumite condiţii de corpurile încălzite.
Utilizarea în scop terapeutic a luminii naturale (a soa-
relui) este denumită helioterapie (terapia cu lumină solară).
Aparatele medicale care furnizează energia radiantă lumi-
noasă pentru tratamente au o caracteristică comună, şi anume
transformarea energiei electrice în energie luminoasă. Deci
aceste aparate folosesc curentul electric, însă indirect, trans-
format în energie luminoasă.
Energia radiantă luminoasă reprezintă obiectul de studiu al op-
ticii, capitol de fizică. Optica studiază lumina, pe de o parte natura
luminii (optica fizică), pe de altă parte fenomenele de propagare a
luminii (optica geometrică). Prin termenul de „lumină", în fizică se
înţelege un ansamblu de fenomene obiective (deci independente de
simţurile noastre), fenomene care au aceeaşi natură şi care constau
în propagarea unor unde transversale electromagnetice, care trans-
portă energie sub formă de fotoni. Această definiţie sintetizează două
teorii asupra naturii luminii care, luate în parte, nu pot să dea răs-
punsuri satisfăcătoare la toate problemele pe care le pune studiul lu-
minii, şi anume teoria emisiunii, sau corpusculară, sau cuantică şi
teoria electromagnetică a luminii.
In fizica clasică şi modernă, lumina se prezintă sub aceste două
as Pecte : aspectul corpuscular şi aspectul ondulatoriu. O serie de
Proprietăţi ale radiaţiilor luminoase se explică numai prin teoria on-
dulatorie, electromagnetică, altele numai prin teoria corpusculară sau
cuantică.
înainte de a vedea care este natura luminii, să vedem mai întîî
Proprietăţile ei fundamentale. în optica geometrică se consideră că
Proprietatea fundamentală a luminii este propagarea ei rectilinie in-
tr-un mediu omogen. Propagarea rectilinie a luminii reiese din fap-
tul că, în cazul unei surse mici de lumină, obiectele opace lasă umbre
cu un contur bine definit. Forma umbrei pe ecran corespunde c u
f o r m a proiecţiei geometrice obţinută cu ajutorul unui fascicul de
drepte care pornesc dintr-un centru situat în locul sursei de lumină.
Dreapta geometrică ce porneşte de la sursa de lumină este denumită
în optică rază de lumină, noţiune abstractă, deoarece în realitate nu
există „rază de lumină", ci numai fascicule înguste de lumină. Un
alt fapt care dovedeşte propagarea rectilinie a luminii este posibilitatea
de a obţine imaginea unor obiecte cu ajutorul unui mic orificiu in
aşa-numita „cameră obscură", o cutie care are pe unul din pereţi un
m i c orificiu, prin care, pătrunzînd razele de lumină de la un obiect
luminos, reproduc pe peretele opus al camerei imaginea răsturnată a
acelui obiect.
Lumina se propagă deci rectiliniu, cu o viteză de aproximativ
30C000 de km/sec. în vid (viteza luminii în vid este o constantă în fi-
zică c=3.10 1 0 cm/sec.). In trecerea prin diferite medii (aer, apă, sticla
etc.) lumina se propagă cu viteze mai mici, însă tot în linie dreapta.
Cînd fasciculul de lumină întîlneşte însă suprafaţa de separare a două
medii transparente cu densităţi diferite, atunci o parte din fascicul est-î
reflectată, iar o parte se refractă.
Reflexia luminii este reîntoarcerea ei în mediul din care provine,
raza reflectată fiind în acelaşi plan cu raza incidenţă, iar unghiul de
reflexie este egal cu unghiul de incidenţă.
Refracţia este deviaţia pe care o suferă raza de lumină la trece-
rea ei prin suprafaţa de separare a două medii cu densităţi diferite.
C o n f o r m legii refracţiei, raza refractată se află în acelaşi plan cu
raza incidenţă, însă unghiul de refracţie este diferit de unghiul de in-
cidenţă, raportul dintre sinusurile lor fiind o mărime constantă pentru
•două medii date, denumită indice de refracţie.
O altă proprietate a luminii este capacitatea razelor luminoase de
a nu se perturba reciproc, atunci cînd se intersectează, fiecare rază
propagîndu-se independent de celelalte.
La aceste proprietăţi ale luminii se adaugă fenomenele de inter-
ferenţă, difracţie şi polarizare a luminii. Fenomenul de interferenţă
este fenomenul de suprapunere, de compunere a undelor luminoase
coerente, cu aceeaşi direcţie de propagare, care duce la formarea de
franjuri alternativ luminoase şi întunecate, iar fenomenul de difracţie
este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii în regiunea umbrei
geometrice. Aceste două f e n o m e n e de interferenţă şi difracţie se o b -
ţin de exemplu la trecerea luminii prin orificii foarte înguste, practicate
la camera obscură sau într-un ecran opac, p r e c u m şi în cazul în care
fasciculul de raze de lumină întîlneşte obstacole submilimetrice (fire
de păr etc.). Fenomenul de polarizare presupune o anumită dependenţă
a intesităţii razelor de lumină reflectate, după prima reflectare, faţă
de orientarea planului de incidenţă. Lumina care posedă această p r o -
prietate se numeşte lumină polarizată.
Cunoscînd acum proprietăţile fundamentale ale luminii, să vedem
c u m au fost explicate ele de fizica clasică şi modernă. Propagarea rec-
tilinie a luminii a dus în m o d firesc la ideea că lumina este un f l u x
de particule emise de o sursă şi care, într-un mediu omogen, se depla-
sează rectiliniu şi uniform. Această ipoteză a emisiunii sau „corpuscu-
lară" nu putea însă să explice proprietatea razelor luminoase de a nu
se perturba reciproc, atunci cînd se intersectează şi nici fenomenele
de inferferenţă şi difracţie. De aceea, pentru explicarea acestor f e n o -
ne Huygens a elaborat teoria ondulatorie a luminii, considerînd că
lamina e s ^ e p f ° P a S a r e a unor unde în eter, un mediu elastic care umple
spaţiul accesibil observaţiilor noastre. Aceste două teorii au apă-
t către sfîrşitul secolului al X V I I - l e a . Nici una din ele însă nu reuşea
C & explice toate proprietăţile fundamentale, cunoscute pe atunci, ale
luminii- De aceea, Newton, în lucrarea sa „Optică", apărută în 1704,
a încercat să unească ambele teorii — ondulatorii şi corpusculară — a-
supra luminii. Nici Huygens şi nici Newton însă nu au reuşit să ex-
olice corect fenomenele de difracţie şi de interferenţă, aceasta dato-
rită caracterului limitat al cunoştinţelor din vremea lor. Abia în seco-
lul al XlX-lea, o dată cu descoperirea şi descrierea undelor electro-
magnetice de către Maxwell, în 1873, s-a putut da o explicaţie f e n o -
menelor de difracţie şi interferenţă, luînd naştere teoria electromagne-
tică a luminii, care a jucat un rol important în dezvoltarea fizicii. T e o -
ria electromagnetică ondulatorie a luminii explică un mare număr de
proprietăţi ale radiaţiilor luminoase (reflexia, refracţia, interferenţa,
difracţia, difuziunea fără schimbarea lungimii de undă etc.), însă cu
toat>* acestea o serie de fapte experimentale ale fizicienilor de ia sfîr-
•şitui secolului al X l X - l e a şi începutul secolului al X X - l e a (fenomenele
de emisie şi absorbţie, legile experimentale ale corpului negru, emisiu-
nile de raze spectrale, efectul fotoelectric, difuziunea cu schimbarea
lungimii de undă etc.) nu pot să fie interpretate prin natura ondula-
torie a radiaţiilor. Aceste fenomene nu au putut fi explicate decît ad-
miţînd că energia radiantă are o structură discontinuă. Aceasta a dus
din nou la concepţia existenţei unor particule de lumină, care au fost
•denumite fotoni.
Fiecare foton posedă o anumită energie şi o anumită cantitate dâ
mişcare. Energia fotonilor este în funcţie de frecvenţa luminii şi de o
anumită constantă (denumită constanta Planck). Această teorie foto-
nică, cuantică, deci corpusculară a luminii, se bazează pe faptul că
lumina este emisă în cantităţi discrete (discontinue) de energie, aşa
•cum a stabilit Planck în opoziţie cu noţiunile clasice, precum şi pe
fenomenele fotoelectrice, care denotă că lumina este absorbită de
asemenea în aceleaşi cantintăţi discrete. Ipoteza privind natura cor-
pusculară a luminii a fost elaborată de Einstein. El a admis că lu-
mina este un f l u x de particule discrete, denumite la început „cuante
«e lumină", apoi fotoni.
Din cele de mai sus rezultă deci două aspecte oarecum diferite
®Xe luminii : aspectul ondulatoriu şi aspectul corpuscular. V o m vedea
m continuare fiecare din aceste aspecte.
X. Aspectul ondulatoriu al luminii, aşa cum este dezvoltat de f i -
ica modernă, are la bază radiaţia electromagnetică. Radiaţia electro-
sau radiaţia monocromatică sau simplă este o vibraţie sinu-
vite " electromag«etică transversală care se propagă în vid cu o
titutt^ de 3.1010 cm/sec. în spaţiu, această radiaţie este cons-
ole s? r T u n cîmp electric şi un cîmp magnetic perpendicular între

tiei Ir^ 1 ! 6 d i r e c ţ i a de propagare. Caracteristicile calitative ale radia-


J z e t i c e s e e x P r i m â Prin :

ungimea <je undă (/.) care reprezintă perioada ei în spaţiu.

Milimetru) Arf8stl ' " m (1 Ângstrom = a zecea milioana parte dintr-un


re uen
£ ? f a sau n u m ă r u l de vibraţii pe secundă ;
c) perioada , de timp ;
metru mtmtl de unde, sau numărul de lungimi de unda pe cenţi-
Cantitatea radiaţiei sau
intensitatea ei este carac-
terizată prin cantitatea de
energie transportată pe
unitatea de timp şi se e x -
primă în ergi, secundă sau
în waţi.
Fizica modernă cu-
noaşte o gama deosebit de
vastă de unde electromag-
netice. Aceste unde sînt
emise de oscilatori foarte
diferiţi, se înregistrează
prin metode foarte dife-
rite, dar ele alcătuiesc un
tot unitar, deoarece toate
sînt de natură electromag-
netică, se propagă în vid
cu aceeaşi viteză şi p r o d u c
fenomene de interferenţă şi
difracţie. în funcţie de
lungimea lor de undă, a-
ceste radiaţii au însă o
serie de deosebiri calita-
tive.
Spectrul undelor elec-
tromagnetice cunoscute se
întinde de la radiaţii cu
lungimi de undă de kilo-
metri, pînă la radiaţii cu
lungimi de undp de
0,00001 mu, sau de la r a -
diaţii cu frecvenţe apro-
piate de 0, adică 0,1 cic'i
/secundă, cum este de
exemplu cazul undelor
electrice de frecvenţă f o a r -
te joasă, pînă la frecvente
de ordinul 10 22 /sec., adică
10 urmat de 22 de zerouri,
cum se întîlneşte la unele
radiaţii cosmice. în figura
108 este prezentat spectru!
undelor electromagnetice.
Din această figură se ob-
servă că lumina vizibilă,
care cuprinde un domeniu
foarte limitat al spectrului
undelor electromagnetice,
este încadrată pe de o
parte de domeniul radia-
ţiilor ultraviolete, dincolf
de care se găsesc razele X.
razele gama şi razele cos-
m i c e , iar " i n cealaltă parte de d o m e n i u l radiaţiilor infraroşii, d i n c o l o
, j e care se găsesc u n d e l e herţiene şi u n d e l e electrice.
Radiaţiile l u m i n o a s e propriu-zise, care tac obiectul fototerapiei,
cuprind din întregul spectru e l e c t r o m a g n e t i c n u m a i z o n e l e radiaţiilor
iniraroşii, radiaţiile vizibile şi radiaţiile ultraviolete.
Fasciculul radiaţiilor infraroşii, d e n u m i t e şi radiaţii calorice, o c u p ă
domeniul spectrului e l e c t r o m a g n e t i c cuprins între A = 760 m y. (deci
dincolo de c u l o a r e a roşie) pînă la ?. = 50(i sau cîteva z e c i m i de m m .
Aceste radiaţii nu i m p r e s i o n e a z ă ochiul. Ele sînt e m i s e de aceleaşi
surse, ca şi c e l e vizibile, adică de c o r p u r i incandescente, de gaze aduse
la luminescenţă p r i n descărcări electrice etc. R a z e l e i n f r a r o ş i i p o t fi
puse în evidenţă : cele m a i mici, mai apropiate- de roşu p r i n m e t o d e
f o t o g r a f i c e şi fotoelectrice, iar cele mai mari prin m e t o d e termice.
Fasciculul radiaţiilor c a l o r i c e este împărţit în : infraroşul apropiat
(intern), situat imediat lîngă razele vizibile, cuprins între 760 m a
(roşu) şi 5 n ; infraroşul îndepărtat sau e x t e r n , c u p r i n s între 5 ji şi
50pt (unele cercetări au găsit chiar 1/3 m m ) , d i n c o i o de c a r e se a f l ă
domeniul u n d e l o r herţiene.
Fasciculul radiaţiilor vizibile, undele luminoase, care impresio-
nează retina, c u p r i n d zona spectrului e l e c t r o m a g n e t i c între 760 şi
770 m ^ ş i 390—400 m deci un d o m e n i u relativ limitat. In spaţiul
acestor l u n g i m i de undă se găsesc benzile c e l o r 7 radiaţii c a r e f o r -
mează culorile c o m p o n e n t e ale luminii albe. A c e s t e radiaţii m o n o c r o -
matice a u l u n g i m i l e d e u n d ă c o n s e m n a t e î n tabelul X I I .
Radiaţiile vizibile se p o t înregistra şi p r i n m e t o d e o b i e c t i v e : f o t o -
grafică, f o t o e l e c t r i c ă şi termică.
Fasciculul radiaţiilor ultraviolete sau chimice se întinde dincolo
"de violet, către l u n g i m i l e de u n d ă mici, de la 400 mji—100—10 mu.
Radiaţiile ultraviolete mari se înregistrează cu aceleaşi m e t o d e o b i e c -
tive, ca şi l u m i n a vizibilă, însă cele mai mici, dat f i i n d c ă sînt absor-
bite de toate substanţele inclusiv aerul, nu p o t fi înregistrate decît eu
aparate speciale ( s p e c t r o g r a f e cu vid). în terapeutică se utilizează de
fapt n u m a i radiaţiile ultraviolete cu l u n g i m i de u n d ă cuprinse între
a p r o x i m a t i v 400 şi 180 m ,u. Acest d o m e n i u ultraviolet, c a r e se mai
denumeşte şi ultraviolet obişnuit, se s u b î m p a r t e în 3 regiuni :
— ultravioletul A ( U V cu u n d e lungi sau UV I), între 400—315 m>x,
care este relativ abundent în radiaţiile solare ;
— ultravioletul B (UV cu u n d e medii sau UV II), între 315 şi
280 m,u, p r o d u s mai ales de l ă m p i l e cu m e r c u r şi lămpile cu arc v o l t a i c :
— ultravioletul C ( U V cu u n d e scurte), între 280 şi 180 mu p r o -
duse numai prin descărcări electrice i n v a p o r i d e m e r c u r sub p r e -
siune joasă. Intre 180 şi 10 mi radiaţiile ultraviolete sînt a b s o r b i t e dc
aer şi deci nu f a c obiectul studiilor medicale.
2. Aspectul corpuscular sau fotonii- al luminii este d o v e d i t de
f e n o m e n e l e de emisiune şi absorbţie a luminii, p r e c u m şi de f e n o m e -
nele fotoelectrice. Fizica a stabilit că emisiunea de energie de către
corpuri se f a c e prin incandescenţă şi luminescenţă.
Emisiunea prin incandescenţa materiei sau emisiunea termică apare
in cazul încălzirii corpurilor, a d i c ă atunci c î n d ele a b s o r b energie
calorică. în funcţie de gradul de încălzire a corpului, acesta emite
radiaţii cu diferite l u n g i m i de undă. Au f o s t stabilite n u m e r o a s e l e -
gaturi precise între temperatura corpului şi l u n g i m e a de unda a r o -
t a ţ i i l o r emise, cunoscute sub d e n u m i r e a d e legile e x p e r i m e n t a l e alo
corpului negru (se numeşte ..corp n e g r u " orice c o r p care a b s o a r b e
c o m p l e t toate radiaţiile pc care le primeşte). Studiul distribuţiei e n e r -
aiei după lungimile oc undă în spectrul corpului absolut negru a
permis să se stabilească că lumina este emisă în cantităţi discretc
de energie, deci emisiunea este corpusculară. Absorbţia luminii de
către corpuri se tace de asemenea discontinuu, în cantităţi discrete
de energie. Unele corpuri opresc în totalitate sau în parte radiaţiile,
proprietate utilizată şi in terapeutică. Deoarece sticla ordinară nu per-
mite trecerea radiaţiilor ultraviolete cu lungimi de unde mai mici de
10—15 m l l lămpile cy mercur emiţătoare de ultraviolete sînt tăcute
din sticlă de cuarţ, care permite trecerea radiaţiilor ultraviolete pînă
la lungimea de undă de 150 m u. Sticla de plumb opreşte o mare can-
titate din radiaţiile infraroşii. Există sticlă care absoarbe selectiv anu-
mite radiaţii vizibile. Cu ajutorul unor filtre de sticlă specială (cu să-
ruri de cobalt, cupru, crom etc.) se poate aplica numai un anumit tip
de radiaţii luminoase în terapeutică.
Emisiunea prin luminiseenţă sau emisiunea rece nu se face prin
consum de energie calorică de către corpul emiţător, ci pe baza unor
procese chimice, electrice, mecanice sau biologice. Indiferent de tipul
tte energie care stă la baza fenomenelor de emisiune, energia este ne-
cesî-'.'ă pentru a smulge moleculelor sau atomilor electroni care sînt
expulzaţi sub formă de particule elementare de energie luminoasă —
fotoelectroni sau fotoni. Fizica modernă, care a dovedit natura corpu-
sculară a luminii (teorie elaborată de Einstein). a stabilit că particu-
lele de lumină — fotonii — au energii diferite. Cea mai mică ener-
gie o au fotonii corespunzători razelor infraroşii îndepărtate, cu lun-
gimi de undă mari. iar cea mai mare energie o au cei corespunzători
razelor Rontgen şi razelor gamma ale elementelor radioactive. De
aceea, proprietăţile corpusculare ale luminii se manifestă slab în ca-
zul radiaţiilor cu lungimi de undă mari şi pot fi puse în evidenţa
mai ales la radiaţiile cu lungimi de undă foarte mici.
Proprietăţile corpusculare ale luminii au fost confirmate şi dc
cercetările făcute asupra fenomenului fotoelectric. Efectul fotoelectric
sau actinoelectric este acţiunea pe care o are lumina de a smulge
electroni corpurilor ; altfel spus, este emiterea de electroni de către
un corp sub acţiunea radiaţiilor electromagnetice (luminoase). Numă-
rul de electroni emişi depinde de intensitatea radiaţiei luminoase, iar
viteza maximă a electronilor de frecvenţa radiaţiei luminoase. Efectul
fotoelectric are numeroase aplicaţii, între care celula fotoelectricâ, uti-
lizată în cinematografia sonoră, televiziune etc.
Aceste fenomene nu pot să fie interpretate prin natura ondula-
a radiaţiilor. Ele nu pot să fie explicate decît admiţînd pentru
energia radiantă o structură discontinuă. Cercetările de fizică ce au
la descoperirea fotonilor, mecanica cuantică, observaţiile asupra
din f ^ f o t o e l e c t r i e » au stabilit natura corpusculară a luminii, formată
mise ° a r e p o s e d ă 0 anumită energie şi o anumită cantitate de
l u m 1 0 ' . E n e r g i a fotonilor este egală cu hv, unde v este frecvenţa
cu 6fi9d Aw>7h e s t e 0 constantă (aşa-numita constantă Planck) egală
(razei f ~ 6 r g i p e s e c u n d a - î n cazul radiaţiilor de frecvenţă joasă
nilor 6 e î ^ î 0 ? " ) - deoarece frecvenţa este foarte mică, energia foto-
tura di 6 3 t - î t d e m i c ă > î n 9 î t ; n u Poate să fie pusă în evidenţă struc-
° n d u l a t o r i i n t l n U ă a a c e s t o r r a d i a tii, apărînd numai proprietăţile lor

doua teorii asupra luminii — teoria ondulatorie sau elec-


buie pH (Ca . şi teoria corpusculară, fotonică sau cuantică — nu tre-
ex Plicati G . °l ti pentru că nici una nici cealaltă nu pot să dea
iz a

luminii 1 s a t i s f ăcătoare tuturor fenomenelor fizice de manifestare a


în opoziţie cu concepţiile mecaniciste, metafizice ale unor l'izi- *
cieni care nu admit decît teoria ondulatorie sau, dimpotrivă, teoria
cuantică asupra luminii, deoarece concepţiile lor mecaniciste îi î m -
piedică să înţeleagă o astfel de dualitate, fizica modernă, care are
la bază materialismul dialectic, concepe lumina ca o undă transver-
sală electromagnetică ce transportă energie sub formă de fotoni,
deci lumina posedă în acelaşi timp proprietăţi corpusculare şi ondu-
latorii. Dezvoltarea fizicii moderne a precizat că această dualitate este
proprie nu numai luminiii, ci oricărui f l u x de particule elementare
(atomi, electroni etc.). Fizica atomică modernă a dovedit justeţea
acestei concepţii, a cărei verificare în practică, prin aplicarea ei în-
tr-o serie de domenii ale tehnicii, este criteriul adevărului ei.
Acţiunea fizieocbimică a luminii. Proprietăţile fizice ale luminii.
a) Efectul termic. Atît radiaţiile infraroşii cît şi cele vizibile şi ra-
diaţiile ultraviolete au proprietatea de a fi absorbite de ecrane sau
corpuri interpuse şi de a se transforma în căldură prin transformări
energetice. Aspectul tei'mic al radiaţiei infraroşii este mai accentuat
decît la i'adiaţiile luminoase şi ultraviolete." Radiaţia termică este
legată de oscilaţiile particulelor încărcate din atomi şi molecule. De
aspectul energetic al fenomenelor de absorbţie şi emisiune a luminii
se ocupă capitolul din fizică de termodinamica radiaţiei. Orice radia-
ţie a unui corp este însoţită de o pierdere de energie. Corpurile emit
energie radiantă în două feluri : prin incandescenţă şi prin luminis-
centă. Emisiunea prin incandescenţă sau emisiunea termică se p r o -
duce prin încălzirea corpului emiţător. Energia radiantă emisă de
corpurile incandescente, prin consumarea energiei calorice, se nu-
meşte radiaţie termică.
Emisiunea de radiaţii diferite : infraroşii, vizibile sau ultravio-
lete este în funcţie de gradul de încălzire a corpurilor, respectiv de
temperatura lor. Gradul de încălzire a corpului emiţător determină
lungimea de undă a radiaţiei şi deci şi tipul de radiaţie luminoasă,
precum şi intensitatea acestei radiaţii.
în general se poate admite că orice corp poate să emită radiaţii
la orice temperatură. Corpurile cu temperaturi foarte joase, apropiate
de 0 absolut (—273°) emit şi ele radiaţii infraroşii cu efect termic, care
pot încălzi corpurile vecine cu temperaturi mai joase decît ele. Cu
cît corpurile au temperaturi mai ridicate, cu atît şi puterea lor de
radiaţie termică este mai mare. Corpurile incandescente emit radiaţii
termice (infraroşii) în cantitate din ce în ce mai mare, iar la anu-
mită temperatură încep să emită şi radiaţii vizibile, la început roşii,
apoi din ce în ce mai albe. Paralel cu ridicarea temperaturii în c o n -
tinuare, corpul incandescent respectiv poate să emită alături de radia-
ţiile infraroşii, radiaţii vizibile si ultraviolete (stare de incandescenţă
albă).
In general, corpurile emit şi absorb energie radiantă. Dacă corpul
primeşte de la corpurile înconjurătoare, prin absorbţia de radiaţii, o
cantitate de căldură care compensează exact pierderea de energie
datorită radiaţiei prom-ii. atunci procesul de radiaţie este un proces
de echilibru şi corpul este în echilibru termic, avînd o temperatură
constantă. Cînd cantitatea de căldură primită de corpul respectiv din
afară nu este suficientă pentru a compensa complet energia de radiaţie,
atunci se consumă din energia internă a corpului, care nu mai este în
echilibru, ci îşi scade temperatura.
Fenomenele de absorbţie şi emisiune a energiei radiate de c ă -
tre corpuri au fost studiate cu ajutorul aşa-numitului „corp negru"
/ in corp care poate să absoarbă complet, la orice temperatură, orice
inergi e radiantă luminoasă de orice compoziţie) şi s-a stabilit câ
j e s e petrec c o n f o r m anumitor legi, cunoscute sub denumirea de
legile experimentale ale corpului negru.
Potrivit legii lui Kirchhoff, raportul dintre puterea de emisiune
i puterea de absorbţie nu depinde de natura corpului, ci este pentru
toate corpurile aceeaşi funcţie de lungime de undă A şi de tempe-
ratura T. Există de asemenea 3 legi ale radiaţiei corpului negru.
Prima lege sau legea lui Ştefan-Boltzman stabileşte că radiaţia
totală a corpului negru creşte proporţional cu puterea a patra a
temperaturii absolute a corpului. De exemplu, dacă un corp se î n -
călzeşte de două ori, valoarea totală a energiei lui radiante creşte de
16 ori.
Legea a doua sau legea, lui Wien susţine că lungimea de undă X
corespunzătoare maximului puterii de emisiune a corpului negru v a -
riază invers proporţional cu temperatura lui absolută. Deci, cu cit
temperatura corpului negru este mai înaltă, cu atît m a x i m u l puterii
•sale de emisiune corespunde unei lungimi de undă mai mici (de
«exemplu, radiaţii ultraviolete cu lungime de undă mică).
Legea a treia arată că puterea de emisiune maximă a corpului
Jiegru creşte direct proporţional cu puterea a cincea a temperaturii
lui absolute.
Din legea lui K i r c h h o f f am văzut că există anumite legături m a -
tematice între puterea de emisiune şi puterea de absorbţie a corpului
-negru. Principalele surse de lumină m o d e r n e nu sînt însă corpuri
-negre. Puterea de emisiune a tuturor corpurilor care nu sînt negre
•este mai mică decît puterea de emisiune a corpului negru, la aceeaşi
temperatură. în afară de aceasta intervine şi aspectul suprafeţei cor-
pului (lucie sau rugoasă, aspră), influenţînd reflectarea sau difuza-
rea radiaţiilor luminoase. S-a stabilit că cea mai avantajoasă sursă
termică de lumină este un corp cît mai apropiat ca proprietăţi de
•corpul negru şi încălzit pînă la temperatura de aproximativ 6 000 \
•Cele mai răspîndite surse tehnice de lumină sînt becurile electrice cu
incandescenţă, care au un filament de metal, de obicei w o l f r a m , în-
tr-o^ atmosferă de gaz inert (argon, kripton) la o presiune de a p r o x i -
«nativ 1/2 atmosferă. în aceste becuri, filamentele ajung la tempe-
raturi de aproximativ 3 000°, iar randamentul acestor surse nu trece
<ie 13%.
Se pot obţine randamente mai mari cu ajutorul luminii produse
•de descărcări electrice în atmosferă de vapori la presiuni joase. L ă m -
p i l e moderne de acest tip utilizează tuburi de descărcare ce conţin
«n amestec de argon cu vapori de mercur la presiune joasă. La tre-
c e r e a curentului electric, stratul subţire de pulbere de pe suprafaţa
« t e r i o a r ă a tubului devine luminiscentă sub acţiunea radiaţiei ultra-
ete e m i s ă de vaporii de mercur. Lumina luminiscentă dată de
tul surse are ° compoziţie apropiată d e lumina albă. R a n d a m e n -
gie corpuri este de aproape 100%, adică aproape întreaga ener-
eiectrică este transformată în energie luminoasă.
-absorht^k S ° r k^ a ' Radiaţiile termice sînt legate de emisiune şi de
î l e - Dacă un corp primeşte un f l u x radiant, o parte din ener-
r e f l e c t e ^ U i f l u x e s t e a b s o r b i t ă > ° a l t ă parte transmisă şi o altă parte
d e p e n r t + S a u d i f u z a t ă . Corpul care reflectă difuz toate radiaţiile, in-
-absorb d e l u n S i m e a de undă. se numeşte corp alb. Unele corpuri
Corp a h a ^ i a l ş i selectiv radiaţiile, acestea fiind corpurile colorate,
aosolut negru este, aşa cum am văzut mai sus, corpul care
absoarbe toate radiaţiile pe care Ic. primeşte. Corpul care reflecţi,
parţial şi cu aceeaşi intensitate toate undele este corpul cenuşiu.
Mecanismul absorbţiei constă în „activarea" atomilor şi molecu-
lelor şi in ..ionizarea" unor atomi. Energia radiantă poate să acti-
veze moleculele, acţionînd asupra electronilor cu diferite niveluri de
energie, mai ales asupra acelor electroni moleculari a căror dispo
ziţie caracterizează proprietăţile chimice ale moleculei. Această acti
vare exaltă deci unele proprietăţi de reacţie ale moleculei, ceea cc
explică reacţiile fotochimice declanşate de radiaţiile ultraviolete (cari
au energie mai mare), pe care le v o m vedea mai departe.
Fenomenul de absorbţie a radiaţiilor luminoase de către diferite
corpuri este studiat cu ajutorul metodelor spectrografice. Unele corpuri,
absorb în parte sau în totalitate anumite radiaţii, în funcţie de lun-
gimea lor de undă. Radiaţiile sînt de obicei complexe ; pentru fie-
care tip de radiaţie, pentru fiecare lungime de undă, corpurile au
anumiţi coeficienţi de absorbţie. Ansamblul valorilor coief'icienţiloi
de absorbţie pentru diferite lungimi de undă este reprezentat grafic
prin curba spectrală de absorbţie a corpului.
Froprieatea de a absorbi selectiv radiaţiile, pe care o prezintă
diferite corpuri, este utilizată în practică şi în terapeutică.
Aerul este opac pentru radiaţiile cu X sub 193 m [x. Cercetările
radiaţiilor mai mici de 180 mu se f a c în vid. Ultravioletele cu
între 80 şi 105 m nsînt oprite de urme de atmosferă terestră şi nu
se găsesc decît la 127 km deasupra nivelului mării. Sub acţiunea ra-
diaţiilor cu >. mică, oxigenul din atmosferă se transformă în ozon
(fenomen constatat la lămpile cu ultraviolete).
Ozonul atmosferic se comportă ca un strat subţire de 2 m m .
opac pentru ultraviolete sub 310 m u, cu m a x i m u m de absorbţie p e n -
tru cele de 258 m u. Hidrogenul absoarbe ultravioletele sub 130 m u
azotul pe cele ceva mai mari, oxigenul cele sub 190 m Amoniacul
din atmosferă opreşte de asemenea radiaţiile ultraviolete. Din aceste
cauze, din spectrul luminii solare ajung la pămînt numai radiaţiile
cu /. mai mari de 290 m ix. A p a este practic opacă sub 180 m Ra-
diaţiile infraroşii sînt oprite de apă în mică măsură. Dacă apa este
caldă sau sărată, atunci absorbţia radiaţiilor infraroşii este mai mare.
Sticla ordinară lasă să treacă toate radiaţiile vizibile şi pe cele
infraroşii pînă la 3—4 însă opreşte radiaţiile ultraviolete cu h mai
mică de 315 m[x. în tehnica aparatelor de raze ultraviolete se foloseşte
o sticlă specială (uviol), care lasă să treacă radiaţiile cu X mai mici.
Sticla de plumb opreşte o mare cantitate de infraroşii. în industrie
şi optică se folosesc diferite varietăţi de sticlă cu săruri de cobalt,
crom, cupru etc., care opresc în totalitate sau în majoritate radia-
ţiile infraroşii. Sticla neagră absoarbe toate radiaţiile vizibile, dar lasă
să treacă majoritatea radiaţiilor infraroşii.
Cuarţul tăiat, sticla de cuarţ, lasă să treacă radiaţiile ultraviolete
cu X sub 180 m (x, cînd are o grosime de cîţiva cm, iar la o grosime
sub 0,2 mm este transparent chiar pentru ultraviolete cu >. de
145 mji- De aceea sticla de cuarţ este folosită la fabricarea becurilor
lămpilor cu vapori de mercur. în cercetări este folosită sticla W o o d .
cu oxid de nichel, care lasă să treacă numai radiaţiile ultraviolete
cu X între 380 şi 330 mu. Din sticlă W o o d se fac anumite filtre.
Fluorina este foarte transparentă pentru ultraviolete pînă la 120
mir, motiv pentru care este utilizată în optica unor spectrografe cu
ultraviolete. Sarea gemă este permeabilă, ca şi cuarţul, pînă către
175 n?|i. Mediile biologice sînt în general absorbante : albuminele ab-
sorb toate radiaţiile s u b 230 m;x- Substanţele c o l o i d a l e o r g a n i c e sînt
opace p e n t r u ultraviolete. Gelatina este p e r m e a b i l ă pînă la 220 m ;x.
Grăsimile sînt de a s e m e n e a o p a c e pentru ultraviolete sub 220 m n-
Epidermul are o a b s o r b ţ i e selectivă pentru radiaţii cu A între 320 si
265 m (x- Pielea este f o a r t e opacă : radiaţiile cu de 313 m ajung
numai în p r o p o r ţ i e de 3 0 % la o a d î n c i m e de 0,1 m m , iar cele de
289 m (X n u m a i pînă la 0,05 m m . Cristalinul şi c o r n e e a transparentă
sînt f o a r t e o p a c e la ultraviolete. C e l o f a n u l , în anumite condiţii, este
p e r m e a b i l pentru ultravioletele A şi B. Substanţele plastice pot fi
permeabile. Unele f i l t r e de material plastic argintat nu opresc decît
radiaţiile ultraviolete sub 320 m ;x.
F e n o m e n u l de a b s o r b ţ i e p e r m i t e filtrarea radiaţiilor de la o sursă.
Filtrele, care sînt de obicei amestecuri de substanţe c h i m i c e , au o
grosime şi concentraţie determinată, servesc pentru selecţionarea a n u -
mitor radiaţii care ne sînt necesare în terapeutică sau în industrie.
c) Reflexia şi refracţia. R a z e l e infraroşii se reflectă. Materialele
lucioase r e f l e c t ă 1 0 % din razele infraroşii incidente. De asemenea,
razele infraroşii s u f e r ă f e n o m e n u l de refracţie, ca şi radiaţiile l u m i -
noase vizibile. Pentru r e f r a c ţ i a radiaţiilor infraroşii cu A m a i m i c i
de 3 [x se f o l o s e s c lentile de sticlă obişnuite, pentru c e l e cu între
3 şi 20 (x lentile de sare g e m ă , iar pentru cele cu )• pînă la 300 ;x
lentile de cuarţ.
R a z e l e ultraviolete au totdeauna o r e f l e x i e i n f e r i o a r ă f a ţ ă de r a -
diaţiile vizibile şi infraroşii. C o r p u r i l e metalice lucioase r e f l e c t ă n u -
mai 3 0 — 4 0 % din ultravioletele incidente. E x c e p ţ i e f a c e siliciul, c a r e
reflectă 7 6 % din radiaţiile ultraviolete. U r m e a z ă aluminiul, c r o m u l
electrolitic şi unele m e t a l e c r o m a t e — oţel c r o m a t etc. A r g i n t u l , c a r e
este cel mai m u l t f o l o s i t pentru r e f l e c t a r e a luminii vizibile, are un
factor de r e f l e x i e f o a r t e m i c pentru radiaţiile sub 400 m pi
în ce p r i v e ş t e r e f l e x i a altor corpuri, m a g n e z i a are cel m a i m a r e
factor de r e f l e x i e d i f u z ă pentru l u m i n a vizibilă şi pentru u l t r a v i o -
lete, între 92 şi 95%. Dintre ţesături, mătasea albă are f a c t o r u l de
reflexie cel m a i ridicat pentru ultraviolete şi de aceea în ţările cu
insolaţie p u t e r n i c ă este f o a r t e m u l t f o l o s i t ă la c o n f e c ţ i o n a r e a î m b r ă -
cămintei. Z ă p a d a are un f a c t o r de r e f l e x i e f o a r t e m a r e ( 3 5 % pentru
radiaţiile între 400 şi 300 in jx), ceea ce e x p l i c ă o f t a l m i a de zăpadă î n -
tîlnită la alpinişti, e x p l o r a t o r i în regiunile p o l a r e etc.
d) Efecte fotoelectrice. I n f l u e n ţ a luminii asupra desfăşurării p r o -
ceselor electrice a fost descrisă pentru p r i m a dată de Hertz, care a
observat că p r o d u c e r e a scînteii electrice între 2 b i l e de z i n c este m u l t
uşurată, dacă una din bile este luminată cu l u m i n ă ultravioletă. C e r -
cetările ulterioare privitoare la influenţa luminii asupra c o r p u r i l o r
încărcate au dus la stabilirea a 3 tipuri de e f e c t e f o t o e l e c t r i c e :
_ Efectul fotoconductor, f e n o m e n prin care se înţelege scăderea
rezistenţei electrice a u n o r c o r p u r i sub acţiunea u n o r radiaţii. A c e s t
^ ! c t . _ e s t e întîlnit mai ales la seleniu şi o x i s u l f u r a de taliu şi se m a -
mpt i p r i n v a r i a t i a unui circuit care se înregistrează cu g a l v a n o -
ma • E f e c t u l e s t e * n f u n c ţ i e de l u n g i m e a de u n d ă a radiaţiei, fiind

x « n pentru partea roşie a spectrului vizibil,

adie" de fotoernisie este un e f e c t f o t o e l e c t r i c propriu-zis.


a c t i u n I o n i z a r e a unui a t o m prin smulgerea unui electron p e r i f e r i c sub
este 3 c u a n t e de energie radiantă, a unui f o t o n . A c e s t e f e c t
c a l i n p P e C i f i c r a d i a ţ i i l o r ultraviolete. î n plus, numai unele m e t a l e al-
lizare' C U m e s t : e P°tasiul, c u potenţial d e ionizare scăzut p e r m i t e r e a -
a aceluiaşi efect cu extremitatea scurtă a spectrului vizibil (par-
tea dinspre violet). Cercetătorul rus Stoletov a stabilit următoarele
legi fundamentale ale efectului fotoelectric : 1) corpul îşi pierde sar-
cina sub influenţa luminii, numai cînd este încărcat negativ ; 2) e f e c -
tul este produs îndeosebi de radiaţiile ultraviolete ; 3) efectul de des-
cărcare a radiaţiilor este proporţional cu energia lor ; 4) efectul de
descărcare datorit radiaţiilor se manifestă chiar în cazul unei ilumi-
nări extrem de scurte.
Fenomenul are loc şi cu radiaţiile vizibile şi infraroşii, însă ra-
diaţiile cu lungime de undă mai mică, deci cu energie mai mare, dau
o viteză mai mare electronilor smulşi şi pot să scoată electronii din
substanţe din care radiaţiile cu A mai mare nu o pot face.
— Efectul fotovoltaic este apariţia unei diferenţe de potenţial
electric între un metal şi un semiconductor (corpuri a căror rezistenţă
electrică este mare) sub acţiunea luminii aplicată pe suprafaţa de
contact dintre aceste două corpuri. Acest efect este în funcţie de
a radiaţiilor, fiind mai intens la ultraviolete.
e) Dezactivarea este procesul pe care-1 suferă atomii sau m o l e -
culele activate (deci procesul invers activării lor). Dezactivarea se
poate face pe 3 căi :
— degz'adarea energiei în energie termică. Energia eliberată m ă -
reşte energia cinetică de agitaţie termică a moleculelor, care redevin
deci stabile ;
— transferul de activare. Moleculele activate revin la starea de
stabilitate, cedind energia lor altor molecule pe care le activează. Aceste
f e n o m e n e au importanţă deosebită în fotochimie ;
— fluorescenta ; moleculele activate de radiaţii incidente reprezen-
tate de fotoni revin la starea stabilă, restituind această energie în
totalitate sau în parte sub f o r m ă de fotoni de energie inferioară sau
cel mult egală. Aceasta este „radiaţia de fluorescenţă". Lungimea de
undă a emisiunii m a x i m e a radiaţiei de fluorescenţă este mai mare
decît aceea a absorbţiei m a x i m e a radiaţiei excitatoare. De aceea, dacă
maximul de emisie este în ultraviolete, m a x i m u l de absorbţie poate
să f i e vizibil, ceea ce explică fenomenul de fluorescenţă.
Fenomenele fotochimice. Sînt produse numai de radiaţiile ultravio-
lete, care au proprietatea de a determina transformări fotochimice
foarte variate. Razele infraroşii au numai un efect secundar fizic,
de intensificare a proceselor fotochimice, prin acţiunea lor termică.
Moleculele activate de radiaţiile ultraviolete pot să cedeze energia
primită f i e printr-un proces de dezactivare, fie cedînd această ener-
gie pentru producerea unei reacţii chimice.
Reacţiile fotochimice pot să fie simple şi caracterizate prin simple
disocieri ale moleculelor sau, dimpotrivă, pot să fie mai mult sau mai
puţin complexe, energia cedată de moleculele activate de ultravio-
lete servind la declanşarea unui lanţ de reacţii, aşa cum se întîmplă
în cazul proceselor fotochimice biologice.
Procesele fotochimice sînt supuse unor legi fundamentale :
1. Legea lui Grotthus-Drager precizează că numai radiaţiile ab-
sorbite de o substanţă pot să determine în această substanţă o reac-
ţie chimică.
2. Legea echivalenţei fotochimice (Einstein) exprimă faptul că o
moleculă este descompusă ori de cîte ori ea absoarbe un foton, deci
numărul de molecule descompuse dintr-o substanţă trebuie să f i e
egal cu numărul de fotoni absorbiţi de această substanţă.
Autorii anglo-saxoni au stabilit noţiunea de randament cuantic al
unei reacţii fotochimice, care exprimă raportul dintre numărul de
jnolecule descompuse şi numărul de fotoni absorbiţi. Potrivit legii
echivalenţei, randamentul cuantic este totdeauna egal cu 1. Aceasta
•este valabil în cazul reacţiilor fotochimice simple. în general însă,
randamentul cuantic este diferit de 1. fie mai mare, ca în cazul în
«are activarea iniţială a unei molecule declanşează un lanţ de reacţii
între mai multe molecule, fie mai mic de 1, cînd activarea provocată
•de o parte din fotonii absorbiţi dispare prin diferite procese de
•dezactivare: degradare termică, fluorescenţă etc.
3. Legea reciprocităţii (Bunsen şi Roscoe) stabileşte că reacţia
iotochimică iniţială este independentă de intensitatea radiaţiei şi nu
depinde decît de produsul dintre această intensitate şi timpul de e x -
punere. La toate acţiunile biologice ale radiaţiilor ultraviolete, acest
produs este constant. Din această lege derivă concluzia practică că,
Ja o dublare a intensităţii, timpul de iradiere se va reduce la j u -
mătate.
Rolul temperaturii. Cinetica reacţiilor chimice termice obişnuite
«®ste foarte mult influenţată de temperatură. Viteza unei reacţiei se
dublează în general cînd temperatura creşte cu 10'. Aceasta are i m -
portanţă practică în cazul iradierilor cu ultraviolete în prezenţa şi
a unor expuneri la infraroşii (expuneri la soare sau iradierile cu
lămpi care emit şi infraroşii şi ultraviolete).
Procesele fotochimice pot să dea naştere unor reacţii ireversibile
sau reversibile.
Reacţiile ireversibile au loc sub acţiunea directă a luminii asupra
unor substanţe, în unele numai în timpul cît lumina acţionează asu-
pra lor (unele tincturi care se decolorează la lumină), în altele p r o -
cesele chimice sînt grăbite sub acţiunea luminii. însă au loc şi la
.întuneric (oxidarea chininei în prezenţa acidului cromic).
Reacţiile reversibile se petrec la unele substanţe care sub acţi-
unea luminii trec dintr-o stare în alta, pentru ca apoi, după supri-
marea luminii, să revină la starea iniţială (antracenul se transformă
la lumină în diantracen, iar la întuneric revine la starea de antracen).
Jigdhiţiile ultraviolete acţionează c a _ m s ţ e catalizatori (Berthelot).
•Suii_^^uhea lor se pot produce o serie de pFScgse chimice de o x i -
<Ere,. reducere, polimerizare, fotosinteză, fotoliză, disociere - şi alte reacţii
b"î<5trtitrm<3e.
Radiaţiile vizibile pot şi ele să provoace reacţii fotochimice de
«ataliză directă sau indirectă, dar numai în prezenţa unui catalizator
"(descompunerea la rece a ozonului sub acţiunea luminii vizibile, în
Prezenţa clorului, catalizatorul), sau descompunerea peroxidului de
-hidrogen în prezenţa ferocianatului de K, care este declanşată de
lumină, dar se continuă apoi şi în întuneric.
Radiaţiile ultraviolete acţionează însă. aşa cum am arătat, ca
adevăraţi catalizatori.
Reacţiile de oxidare se observă la nitrificare, adică la transfor-
m a compuşilor amoniacali î n compuşi azotaţi, l a punerea iodului
ton • - r t a t e P r i n oxidarea ioduri! de potasiu, la transformarea ace-
: n a t e i l n acid acetic etc. Tipul de oxidare este formarea apei oxige-
»ăse a c ţ i u n e a ultravioletelor. în cazul iradierii corpului uman se
la Ti? a n u m i ţ i indici de oxidare : mirosul pielii expuse mult timp
ultraviolete, albirea dinţilor.
«ele <ie reducere se intîlnesc la sărurile metalice, îndeosebi
stan* i ar§int folosite în fotografie, la substantele aromatice, sub-
eacţiile de polimerizare cele mai banale sînt cele de formare a
ozonului în atmosferă. O reacţie de polimerizare este fotosinteza glu-
cidelor din aldehidă f o r m i c ă sau fotosinteza aldehidei f o r m i c e din apă
şi gaz carbonic sau a substanţelor cuaternare din gaz carbonic şi
amoniac.
Reacţiile de fotoliză, inverse faţă de cele de fotosinteză, produse
sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, sînt de. exemplu, dedublarea za-
harurilor. decolorarea huilelor, a albastrului de metilen etc.
Reacţiile de disociaţie sînt întîlnite, de exemplu, in cursul des-
compunerii acidului clorhidric, bromhidric sub acţiunea ultraviole-
telor de 300 m|x, ca şi sub acţiunea căldurii.
Reacţiile biochimice. în această categorie de reacţii intră transfor-
marea oxihemoglobinei din sînge în methemoglobină sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete, alterarea soluţiilor apoase de nicotină, acti-
varea ergosterolului sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete cuprinse în-
tre 280 şi 310 m (X etc.
Acţiunea biologică a luminii. Efectele generale ale luminii asupra
celulelor. Absorbţia radiaţiilor luminoase de către diferite substanţe
este selectivă, de aceea este de reţinut că acţionează asupra diver-
selor celule numai radiaţiile luminoase absorbite de acestea.
Acţiunea radiaţiilor asupra celulelor nu se manifestă asupra în-
tregului lor volum. Există un anumit volum al celulei direct interesat
de şocul de fotoni, repartizaţi la întîmplare, c o n f o r m legilor calcu-
lului probabilităţilor. Este aşa-numitul efect de ţintă', deoarece şo-
cul fotonilor este asemănător cu un bombardament cu fotoni, parti-
cule de energie. Efectul de ţintă apare ia macromolecule, la bacterii.
unde se poate stabili matematic cîte „impacte 1 ' sînt necesare pentru
lezarea unei bacterii sau a unui bacteriofag.
Efectul direct, imediat, este însă continuat de efectele indirecte,
de vecinătate, plurimoleculare, precum şi în timp, prin existenţa unei
perioade de latenţă a manifestărilor.
Radiaţiile infraroşii şi ultraviolete determină modificări coloidalc
ale protoplasmei celulare. S - a constatat că absorbţia radiaţiilor ultra-
violete este diferită la nivelul protoplasmei şi nucleelor celulare. Ra-
diaţiile cu "/. de 280 m u au acţiunea cea mai intensă asupra proto-
plasmei, pe cînd radiaţiile cu X de 254 m ţx exercită o acţiune in-
tensă asupra moleculei celulare. Lumina vizibilă nu este absorbită
de elementele constitutive ale celulei vii. Cu cît radiaţiile au lun-
gime de undă mai mică, cu atît au efecte mai mari si sînt mai no-
cive. Organismele inferioare şi bacteriile nu sînt influenţate de ra-
diaţiile vizibile, dar sînt distruse de cele ultraviolete. Lumina ac -
ţionează şi asupra permeabilităţii celulelor vegetale, iar la om au
loc modificări importante ale permeabilităţii tisulare sub acţiune;?
radiaţiilor ultraviolete. De asemenea, lumina modifică echilibrul elec-
tric local şi măreşte schimburile osmotice.
1. Acţiunea chimică primară a luminii asupra celulelor. Au fost
descrise numeroase fenomene din ce în ce mai complexe, care însă
se pot simplifica la procese de oxidare şi reducere.
Procesele de oxidare. Cîteva efecte ale luminii sînt identice cu
acelea ale peroxizilor organici şi amintesc efectele apei oxigenate. Se
presupune că ultravioletele denumite eritematoase (290--300 m[x) ac-
ţionează direct prin liberarea de peroxizi, în timp ce radiaţiile cu
lungime de undă mai mare nu acţionează decît în prezenţa oxigenu-
lui disociat şi prin intermediul unei substanţe fotocatalizatoare.
Procesele de reducere. S - a observat că radiaţiile ultraviolete au
efecte de reducere, al căror substrat îl reprezintă grupările SH (sulf-
liidril) care se găsesc în unele substanţe din piele. Unii autori i n -
sistă asupra tiolilor care activează enzimele, catalizează o x i d ă r i l e b i o -
l o g i c e , accelerează p r o c e s e l e fermentative. S - a d o v e d i t c ă u l t r a v i o -
letele, atacînd proteinele cutanate, dau naştere în piele unei s u b -
stanţe reductoare. î n piele, c o m b i n a ţ i i l e p e b a z ă d e m e t a l e g r e l e
.sînt reduse sub acţiunea ultravioletelor. A c e a s t a e x p l i c ă de ce d e p o -
z i t e l e m e d i c a m e n t o a s e cutanate de aur sau de argint pot să f i e r e -
l e v a t e de lumină. De asemenea s-a dovedit că zaharurile, glicerina
p o t să f i e reduse în piele. M e c a n i s m u l acestor p r o c e s e de r e d u c e r e
nu este încă b i n e c u n o s c u t .
Fermenţii. Diastazele sint în general alterate sau distruse de
ultraviolete, iar p r o c e s e l e f e r m e n t a t i v e inhibate.
Acţiunea asupra acizilor aminaţi. P r o t e i n e l e sînt degradate : ş u -
i e r ă p r o c e s e d e hidroliză, dezaminare, polimerizare. Efectele sînt p r o -
porţionale cu doza de ultraviolete. Cea mai importantă acţiune se v ă -
d e ş t e a fi aceea asupra acidului d e z o x i r i b o n u c l e i c (ADN). A D N este
un constituent al nucleului, indispensabil p e n t r u diviziunea celulară.
Denaturarea lui sub acţiunea ultravioletelor se traduce prin oprirea
dezvoltării c o l o n i i l o r celulare. S-a constatat de a s e m e n e a la A D N sub
a c ţ i u n e a ultravioletelor, ruptura lanţurilor de nucleotizi, p r e c u m şi
procese de d e h i a r o x i l a r e , cu dezaminare. Sinteza A D N , p l e c î n d de
la acidul ribonucleic, este inhibată de ultraviolete cu ' m i c ă şi, d i m -
p o t r i v ă , ajutată de radiaţiile vizibile şi ultraviolete m a r i (î>60—490 mu)
-Alterările A D N pot s ă fie d e t e r m i n a t e d e p r o c e s e d e o x i d a r e p r i n
liberarea de p e r o x i z i organici.
Acţiunea asupra histaminei a fost presupusă, atribuindu-se hista-
minei eritemul actinic, histamină care s - a r f o r m a în piele sub acţiu-
nea iradierii cu ultraviolete. Faptele e x p e r i m e n t a l e p e r m i t astăzi să
se considere că sub acţiunea ultravioletelor se f o r m e a z ă în piele o
substanţă histaminică. apropiată de histamină, f ă r ă să f i e însă identică
c u histamina, care este responsabilă î n t r - o o a r e c a r e măsură d e eritemul
Prin ultraviolete.
Acţiunea asupra sierolilor. Ergosterolul din e p i d e r m este m o d i f i -
c a t sub acţiunea ultravioletelor şi dă naştere vitaminei D. A c e a s t a
•este creată de ultraviolete cu A între 270 şi 310 m y-- V i t a m i n a D se
tormează în stratul cornos. deci f o a r t e superficial în tegument. E x -
folierea acestui strat r e d u c e p r o d u c e r e a de v i t a m i n ă D. T r a n s f o r m a -
rea în piele a sterolilor are 2 c o n s e c i n ţ e f i z i o l o g i c e cunoscute : f o r -
m a r e a vitaminei D şi inducerea keratinizării.
A c ţ i u n e a asupra r i b o f l a v i n e i (vitamina B^ sau f e r m e n t u l respira-
or). S - a presupus că ultravioletele acţionează asupra vitaminei B^, o
ctivează Şi, prin aceasta, intervine în respiraţia celulelor cutanate.
* . • Acţiunea asupra organismelor monocelulare, bacterii, bacterio-
lum" V}rusuri. Este cunoscută de multă v r e m e acţiunea b a c t e r i c i d â a
t e r ^ v r ^ " ^ r e toate radiaţiile luminoase, c e l e care a u p u t e r e b a c -
"sub° 2an m a i î n t i n s a s î n ^ radiaţiile ultraviolete c u l u n g i m e d e undă
tării Puterea b a c t e r i c i d ă se r e c u n o a ş t e p r i n oprirea d e z v o l -
Crerme-- T o a t e bacteriile sînt sensibile, însă î n g r a d e diferite,
mai r e z i s t e n ţ ^ m " n e S a 1 : i V i S Î n t ° e i m 3 i s e n s i b i l L C e i s P ° r u l a ţ i sînt cei

sensibiieUV u m i d i t a t e a înainte d e iradiere f a c c a bacteriile s ă f i e m a i

Putere b * ultraviolete. L u n g i m i l e de u n d ă dotate cu cea mai m a r e


v ioletelo • ER'CICIĂ S Î N T CUPl'inse între 240 şi 260 mjx în d o m e n i u l u l t r a -
«cestor c A c e ? s t a putere scade de 20 de o i i către 300 mu- Datorită
-abiotice ţ ? a c ^ e t e ' u n i i 'au împărţit radiaţiile ultraviolete în b i o t i c e şi
• « a d i a ţ i i l e ultraviolete cu l u n g i m i l e de undă cele mai mici
au cea mai mare putere bactericidă. deoarece ele sînt cele mai ab-
sorbite de protoplasma celulelor microbiene, asupra căreia acţionează
prin procesul de coagulare.
Distrugerea bacteriilor este supusă unei legi exponenţiale. Dacă o
doză dată lasă în viaţă IO",, din bacterii, o doză dublă nu mai lasă
decît 1%, o doză triplă numai lft()0 etc.
Puterea bactericidă a radiaţiilor ultraviolete poate să fie normată
biologic cu ajutorul abiofotometrului, un aparat care măsoară nu-
mărul de colonii de stafilococi supuse acţiunii ultravioletelor.
Autorul sovietic Troiţki împarte acţiunea bactericidă a radiaţiilor
ultraviolete în 4 grade, pe baza acţiunii lor asupra bacteriilor :
— acţiune subbactericidă, care nu provoacă moartea bacteriilor ci,
dimpotrivă, uneori poate să le stimuleze creşterea şi înmulţirea ;
— acţiune bactericidă incompletă, care distruge bacteriile sensibile,
dar nu are o acţiune asupra celor rezistente ;
— acţiune bactericidă completa, care sterilizează complet toate
culturile microbiene ;
— acţiune litică, care provoacă liza bacteriilor.
Ultravioletele distrug de asemenea bacteriofagii, dar în doze mai
mari decît pentru bacterii. Ele distrug de asemenea şi virusurile. O
doză ceva mai mică le atenuează. S-au putut prepara astfel vaccinuri,
contra rabiei, psittacozei, febrei aftoase. în acelaşi m o d se atenuează
culturile bacteriene. De exemplu, s-au obţinut culturi de bacili căr-
bunoşi atenuaţi, care au putut să fie utilizaţi ca vaccin, sau culturi
de bacili K o c h cu virulenţă atenuată.
Acţiunea bactericidă a luminii explică sterilizarea apelor natu-
rale, mai intensă în timpul verii. De aici s-a dedus şi acţiunea deter-
minantă a luminii solare asupra apariţiei sezoniere a unor boli in-
fecţioase (cu pneumococi, meningococi, streptococi etc.).
Efectul favorabil al fototerapiei se explică însă nu numai prin
acţiunea asupra bacteriilor, ci mai ales prin creşterea capacităţii de
apărare a organismelor, prin creşterea rezistenţei nespecifice faţă de
boală. Pielea pigmentată capătă o rezistenţă mai mare la infecţii
(acnee, furuncule).
Razele ultraviolete sînt folosite pentru acţiunea lor bactericidă la
sterilizarea şi dezinfectarea aerului în spitale, în sălile de operaţie,
în camerele de nou-născuţi, şcoli, creşe etc., precum şi pentru steri-
lizarea apei.
Acţiunea luminii asupra tegumentului. Acţiunea luminii asupra
tegumentului diferă în funcţie de lungimea de undă a fasciculului de
radiaţii care cade pe tegument. Tegumentul permite pătrunderea în
profunzime numai a anumitor tipuri de radiaţii, pe cînd altele sînt
oprite la suprafaţă sau la adîncime foarte mică. Puterea de pătrun-
dere a radiaţiilor în ţesuturile organismului este în funcţie de lun-
gimea lor de undă. Radiaţiile vizibile şi infraroşii pot să pătrundă
prin tegument către straturile profunde. Radiaţiile infraroşii sînt oprite
în straturile profunde şi transformate în căldură. Radiaţiile ultravio-
lete nu pătrund decît cîteva zecimi de mm, fiind oprite în straturile
superficiale ale epidermului. Hasselbach a constatat că radiaţiile ultra-
violete cu Ă = 3 1 3 m •>. străbat 1 10 mm numai în proporţie de 30(l
.3% dintre ele ajung la % mm, iar 6% la 1 mm profunzime. Stratul
cornos absoarbe 3 5 % din radiaţiile ultraviolete de 300 m,u 75°',, din
cele de 250 mu în primii 20 microni de la suprafaţa tegumentului. în
următorii 40 microni absoarbe 40%) din radiaţiile ultraviolete de 300 m;J
şi 24% din cele de 250 m \J, în aşa fel că după o traversare de 00
microni nu mai rămîn decît «/< din ultravioletele mijlocii si 1 100 din
cele scurte. Saidman a constatat că există o absorbţie selectivă a ra-
diaţiilor cu diferite lungimi de undă de către diferitele straturi ale
tegumentelor : radiaţiile de 250 mu sînt cele mai penetrante, stratul
cornos absoarbe selectiv radiaţiile de 280 mu, stratul mucos pe cele
de 300*m(-<.. Radiaţiile scurte între 240 şi 270 mf* au deci acţiunea
cea mai profundă.
In ce priveşte puterea de pătrundere a radiaţiilor infraroşii s-a
stabilit că pielea reprezintă un complex : epidermul (a cărui permea-
bilitate vpripză cu erfîdi'i de uscăciune), pigmenţii, ţesutul celular
etc., formînd un ecran fiziologic a cărui permeabilitate variază în
funcţie de lungimea de undă a radiaţiei, cu grosimea pielii şi cu
condiţiile de umiditate. Pentru lungimile de undă mai mari de 5 j*
pielea este practic cu totul opacă. In terapeutică se foloseşte urmă-
toarea "clasificare :
a) radiaţiile infraroşii cu lungimi de undă mai mare de 5 u sînt
absorbite la suprafaţă ;
b) radiaţiile infraroşii cu lungimi de undă cuprinse între 1,5 şi
5 (j, sînt absorbite de epiderm şi derm :
c) radiaţiile cu Ă între 0,76 şi 1,5 sînt penetrante. Puterea de
pătrundere a acestor radiaţii este în funcţie de pigmentaţie, de gra-
dul de imbibiţie şi de temperatură.
Efectul radiaţiilor infraroşii. Radiaţiile infraroşii au acţiune ca-
lorică ; aceasta determină unele manifestări trecătoare la nivelul te-
gumentului. Aceste modificări sînt mai ales vasculare şi constau din-
tr-o vasodilataţie arteriolară şi capilară (eritem caloric). Se mai pro-
duce un uşor edem al stratului mucos, edemaţierea papilelor dermice
şi infiltraţii leucocitare perivasculare. Aceste modificări sînt date de
acţiunea radiaţiilor infraroşii moderate, cu lungimi de undă scurte.
Radiaţiile infraroşii cu X mai mari de 1.5 [>- şi la temperaturi mai
ridicate pot să provoace alterări sau chiar distrugeri- ale celulelor,
în aceste cazuri, leziunile au caracter de arsură şi se însoţesc de alte-
rări ale epidermului (corpul mucos), cu condensarea protoplasmei
celulare, infiltraţii seroase pericelulare, vacuolizare şi distrugere a
celulelor (apariţia flictenelor). în derm apare o distracţie vasculară,
edem pericapilar şi infiltraţii polinucleare abundente. La acţiuni şi
rnai prelungite ale radiaţiilor infraroşii sau la temperaturi mai mari
se produc leziuni şi mai grave, formînd escare, cu necroza ţesuturilor,
distrugeri vasculare şi o puternică vasodilataţie în dermul vecin,
precum şi creşterea temperaturii umorilor, cu modificări biologice ale
substanţelor din umori.
Din cele arătate privitor la puterea de pătrundere a radiaţiilor
infraroşii prin tegument reies cîteva concluzii practice : pentru a
acţiona asupra pielii se folosesc razele infraroşii cu lungimi de undă
j^ri, i a r pentru a activa în profunzime, se folosesc radiaţiile cu
lungime de undă mică. cuprinse între 0,76 şi 1,5 [x. In ţesuturi, ener-
Sja radiantă se transformă în căldură. Cu ajutorul unor ace termo-
electrice s-a stabilit că iradierile ţesuturilor cu infraroşii duc la creş-
* _ a le temperaturilor tisulare, care variază cu A. Limita de tole-
ranţă a tegumentului este de 43.8J pentru radiaţiile infraroşii cu lun-
gime de undă mică şi merge pînă la 45,5° pentru radiaiiile infra-
lungi, ceea ce indică o acţiune deosebită a acestor tipuri de
radiaţii, temperatura mai ridicată în cazul infraroşiilor lungi fiind
explicată prin pătrunderea lor în profunzime.
' infraroşii acţionează asupra circulaţiei din derm. provo-
lur °. vasodilataţie subpapilară, intensificarea schimburilor dintre ce-
uie prin creşterea fenomenelor osmotice şi creşterea debitului sanguin.
Radiaţiile infraroşii au acţiune şi asupra nervilor cutanaţi. Acti-
vitatea nervoasă a pielii este stimulată de radiaţiile infraroşii, iar
durerile se calmează.
Radiaţiile infraroşii activează glandele sudoripare.
Iradierile moderate cu infraroşii accelerează formarea pigmen-
tului melanic şi regenerarea celulelor epidermice.
Radiaţiile infraroşii care pătrund in profunzime în sistemul la-
cunar acţionează asupra circulaţiei şi asupra sistemului nervos, du-
cind la modificări ale secreţiilor glandulare şi ale metabolismului
general.
Efectul radiaţiilor ul traviolete. Am văzut că ra-
diaţiile ultraviolete sînt oprite în straturile cele mai superficiale ale
tegumentului. Datorita' m s ă energiei lor mari, aceste radiaţii dau naş-
tere unor procese chimice importante, care au drept consecinţa" î n -
deosebi eritemul ultraviolet sau actinic şi pigmentaţia melanică. Eri-
temul este un efect fotochtmic precoce, iar pigmentaţia un efect tardiv.
Eritemul actinic sau dermatita fotoelectrică este o reacţie de in-
tensitate diferita - provocată la nivelul tegumentului de radiaţiile ultra-
violete şi caracterizată prin debutul ei după cîteva ore de la ira-
diere, atingerea unui m a x i m u m în 24 de ore şi dispariţia lentă, ur-
mată de pigmentaţie, care se dezvoltă în timp ce eritemul se şterge
şi epidermul se exfoliază. Apariţia eritemului este în funcţie de sen-
sibilitatea individuală a pielii la ultraviolete. în ce priveşte intensi-
tatea eritemului, se deosebesc 4 grade :
— giadnL I — eritemul apare pe o suprafaţă mai mică decît
suprafaţa tegumentului expus, este roz, uşor sau de ioc pruriginos,
dispare după 1—3 zile, prin exfoliere, pigmentaţie posibilă către a
3-a—a 5-a zi, dar inconstantă, în general puţin marcată ;
— gradul al II-lea — eritemul apare pe suprafaţa de tegument
expusă, 'este roşu viu, persistent mai multe zile, contactul cu î m b r ă -
cămintea este penibil, prurit moderat, exfoliere lamelară puţin apa-
rentă, dispariţia eritemului mascată de o pigmentaţie î n t i n s ă ;
— _gradul al III-lea — eritemul depăşeşte suprafaţa expusă, este
cianotic, apare edem şi prurit dureros, contactul cu îmbrăcămintea
insuportabil, exfoliere masivă către a 15-a zi, pigmentaţie care în-
cepe în a 4-a zi prin puncte ^roşii-brune, apoi pigmentaţie întinsă care
maschează eritemul şi durează mai multe săptămîni ;
•— gradul al IV-lea — caracterizat prin apariţia de flictene, cu
roşeaţă cîanotică, edem, durere, decolorarea epidermului, cu e x f o -
liere masivă care se termină către a 20-a zi, iar pigmentaţia este
inhibată, puţind să apară porţiuni fără pigment, înconjurate de un
halo pigmentar.
Eritemul actinic variază cu lungimea de undă a radiaţiilor ultra-
violete. Există 2 zone ale spectrului ultravioletelor care provoacă eri-
tem : o zonă a ultravioletelor între 240 şi 270 m (i, care este specific
emisiunilor lămpilor cu mercur şi o a doua zonă între 290 şi 310 mţi
în ultravioletul mijlociu, care se întîlneşte în radiaţiile solare. între
cele 2 tipuri de eritem provocat de aceste 2 tipuri de radiaţii ultra-
violete există unele deosebiri : eritemul provocat de ultravioletele
scurte ale lămpilor cu mercur este precoce, cu debut în primele 3—6
ore, atinge maximul în cîteva ore şi nu ajunge niciodată la intensi-
tăţi mari, se şterge în 2—4 zile, urmat de o slabă descuamare peri-
ferică si de o pigmentaţie precoce, «puţin intensă, cenuşie şi .puţin
durabilă (2—4 săptămîni) ; eritemul ultravioletelor mijlocii solare,
începe după 4—8 ore, este stabil, nu se atenuează decît după mai
multe zile şi este urmat de o pigmentaţie la început punctată, apoi
intinsă în suprafaţă.
Reacţia vasculară participă în mare măsură la efectele produse
de radiaţiile ultraviolete asupra pielii. Se observă Ia nivelul tegumen-
tului o vasodilataţie capilară importantă şi o labilitate a capilarelor,
precum şi o creştere a debitului capilar. Aceste modificări persistă
multă vreme, ceea ce explică efectele biochimice prelungite ale ra-
zelor ultraviolete asupra pielii.
în apariţia eritemului intervine o serie de factori care măresc
sau reduc sensibilitatea pielii la ultraviolete. Intervenţia acestor fac-
tori nu este binecunoscută pînă acum şi de aceea, pentru a preîn-
tîmpina apariţia unor accidente, fototerapia cu ultraviolete trebuie
aplicată cu foarte mare prudenţă, ţinînd seamă de reacţiile fiecărui
bolnav în parte. V o m vedea mai departe importanţa stabilirii dozei
biologic^ la fiecare bolnav înainte de începerea tratamentului.
Există anumite raporturi statistice între eritem şi pigmentaţie :
Ia soare. 67" o din indivizi reacţionează prin eritem şi pigmentaţie,
13% fac numai eritem fără pigmentaţie (de obicei blonzii), 20% n u -
mai pigmentaţie fără eritem (în general indivizii hiperpigmentaţi). Nu
există însă c corelaţie directă între apariţia şi intensitatea erite-
mului şi apariţia pigmentaţiei, chiar la indivizi sănătoşi, normali, ira-
diaţi prin aceeaşi metodă. Rost împarte indivizii din acest punct de
vedere în 3 categorii : 1) indivizi la care eritemul şi pigmentaţia apar
la doze obişnuite ; 2) alţii la care apare eritem puternic la doze mici
de ultraviolete, însă fără pigmentaţie ; 3) alţii la care eritemul apare
după doze forte de ultraviolete, iar pigmentaţia este foarte slabă sau
lipseşte complet.
Aceste variaţii__ ale reacţiilor pielii la ultraviolete sînt puse pe
seama sensibilităţii individuale, a echilibrului nervos vegetativ a stării
funcţionale a glandelor endocrine.
Sensibilitatea pielii este în funcţie pe de o parte de sursa gene-
ratoare 3 e " ultraviolete, de intensitatea, de calitatea emisiunii, iar
pe de altă parte de doza şi tehnica iradierii.
Sensibilitatea pielii este în funcţie însă şi de o serie de alţi factori :
— vîrsta : copiii mici au o sensibilitate redusă, care creşte cu
vîrsta şi scade din nou la bătrîni ;
— sex : femeile au o sensibilitate mai mare decît bărbaţii ;
— rezistenţa cîştigată : cei care trăiesc sau lucrează în aer liber
sînt mai rezistenţi ;
— anotimp şi climă : sensibilitatea este mai mare primăvara decît
v ara, mai mare la altitudini decît la şes etc. ;

regiunea corpului expusă la ultraviolete : s-a stabilit un in-


dice de sensibilitate regională a pielii corpului uman. Potrivit grada-
t e i Jui Keller, spatele, pieptul, abdomenul, regiunea lombară au o
sensibilitate de 100—75% (pielea spatelui fiind considerată ca avînd
sensibilitate de 100%), coatele, faţa externă a braţelor 50—74%,
Situl, fruntea, genunchii şi coapsele 25—50%, iar gambele si dosul
mîinilor 10—25%.
De asemenea, sensibilitatea pielii^ la ultraviolete este în funcţie
Si de unele stări fiziologice "sau patologice ale organismului : la femei,
*n epoca premenstruală, în timpul sarcinii, p r e c u m şi la b o l n a v i f T î i p e r -
teOSjyi, basedowienî, cu endarţerită obMţerantă cu ciroză ascitogenă
t i r v r ° s e n s i '^iîitate crescută la""ultraviolete, pe cînd la" bolnavii h i p o -
e x i s r m ' - e i c u l i c h e n S 1 a l t e afecţiuni dermatologice, dimpotrivă,
a o scădere a sensibilităţii la aceste radiaţii.'

|/
* ^alneofizioterapie
Există de asemenea şi obişnuinţă la ultraviolete. Obişnuinţa ridic.,
pragul de eritem sau reduce timpul de expunere (biodoza). Obişnuinţ,.
la iradieri cu ultraviolete cu lungime de undă mijlocie şi mare (so-
lare) este persistentă, pe cînd la cele scurte (lămpi cu mercur) n -
durează decît cîteva zile.
Mecanismul de producere a eritemului nu este încă cunoscut. Exist;
cîteva explicaţii bazate pe fapte de observaţie :
— există o vasodilataţie prin paralizie a vasomotorilor în rapor'
cu o hipotonie simpatică ;
— ultravioletele exercită o acţiune fotochimică asupra unui acid
aminat, histidina, care dă naştere histaminei (această teorie este in-
firmată de o serie de alte fapte) sau asupra altor substanţe proteice
care au efect vasodilatator ;
— în pielea iradiată cu ultraviolete cresc peroxizii lipidici, cart
ar avea un rol în apariţia eritemului actinic ;
— unii autori sînt de părere că ar exista două substanţe erite-
matogene care sînt lizate sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete : una
este o proteină, care îşi are sediul în corpii mucoşi Malpighi, fiind
eventual o nucleoproteină, alta legată probabil de steroli, care se
găseşte în stratul cornos.
Pigmetaţia melanică a pielii este un fenomen obişnuit care apare
după expunerea la soare, la ultraviolete artificiale infraroşii sau raze X.
Lumina activează pigmentaţia. Aceasta se observă în două con-
diţii : iradiaţie directă cu doze neeritematoase, care dă naştere unei
pigmentaţii rapide (2—4 zile), fără eritem şi pigmentaţie tardivă, după
eritemul actinic. Există o pigmentaţie fiziologică la om, care se observă
în regiunea genitală, a sinilor, în sarcină, precum şi o pigmentaţie pato-
logică în unele boli endocrine (boala Addison, boala Basedow). Razele
infraroşii pot să producă pigmentaţie numai în doze foarte puternice.
A p a r pigmentaţii şi după unele medicamente rubefiante sau revulsive.
Pigmentaţia este un proces pur chimic, cu mecanisme de produ-
cere complexe, care poate să fie total independent de acţiunea luminii.
Pigmentaţia melanică se datoreşte prezenţei în pielea omului a
unei substanţe, melanina. care se găseşte sub formă de granulaţii fine.
de culoare brună-închisă, cu compoziţie necunoscută precis, abun-
dentă în celulele bazale şi ramoase (melanoblaşti) ale epidermului şi
foarte rară în unele celule (melanofore) din derm.
Concepţiile actuale asupra formării pigmentului melanic au ca
ounct rie nlecare un acid aminat. tirozina, care se găseşte în mela-
noblaşti. Tirozina este oxidată de un ferment endocelular, tirozinaza,
în prezenţa unui catalizator metalic (un ferment cupric), rezultînd o
substanţă denumită D O F A (dioxifenilalanină). D O P A se oxidează la
rîndul ei sub acţiunea aceluiaşi ferment, tirozinaza, care acţionează
deci pe două trepte ale melanogenezei.
Prin oxidare, D O P A dă naştere unor substanţe intermediare, do-
pa chin onele. care se polimerizează sub influenţa catalizatorului cu-
pric şi formează melanina. Reacţia de oxidare a dioxifenilalaninei de
către tirozinază este inhibată în prezenţa unor substanţe reducătoare,
în special clacă există un exces de grupări SH libere în piele, ceea
ce împiedică deci formarea pigmentului meîanic. Deci, pentru ca pig-
mentaţia să aibă loc, este necesară acţiunea tirozinazei asupra tiro-
zinei (propigmentul melanic), apoi asupra D O P A , în prezenţa catali-
zatorului cupric şi inhibiţia puterii reducătoare antagoniste a grupă-
rilor SH (s.ilfhidi il) din piele.
In aceste procese complexe, lumina ar interveni, potrivit părerii
unor autori prin excitarea acţiunii tirozinazei pe treapta tirozina-
DOPA sau piin excitarea catalizei cuprice, precum şi pe a doua
treaptă, DOPA-substanţe intermediare-melanină, blocînd acţiunea an-
tagonistă a grupărilor SH şi blocînd cuprul catalizator.
Pigmentaţia pielii, provocată de iradiaţia solară sau artificială,
este un fenomen trecător. După un timp, pigmentul dispare din piele,
în special prin îndepărtarea lui o dată cu celulele descuamante ale
epidermului.
Rolul biologic al pigmentului. S-a crezut multă vreme că pig-
mentul melanic ar avea un rol protector asupra organismului faţă
de razele ultraviolete. S-a dovedit însă că rezistenţa pielii la ultra-
violete nu este în funcţie de cantitatea de pigment melanic. Ultimele
cercetări au stabilit că acest rol de protecţie a tegumentului faţă de
radiaţiile ultraviolete revine cheratozei. Pielea iradiată îngroaşă stra-
tul cornos de cheratinăţ paralel cu creşterea mai accentuată a părului.
S-a mai atribuit pigmentului melanic un rol biologic în regla-
rea căldurii transmise corpului de radiaţiile vizibile şi infraroşii, pig-
mentul melanic mobilizînd mai rapid mijloacele de apărare împotriva
căldurii, respectiv transpiraţia. Pigmentul melanic fixează energia ra-
diaţiilor solare neeritematoase între 310 şi 550 m u.
S-a mai atribuit pigmentului melanic rolul de factor excitant al
activităţii pielii şi de creştere a puterii antiinfecţioase a pielii faţă
de diferiţi microbi.
Toate aceste roluri ale pigmentului melanic nu sînt complet do-
vedite. Problema rolului biologic al pigmentului melanic nu este încă
cunoscută.
Acţiunea fiziologică a luminii. După studiul acţiuni luminii asu-
pra tegumentului, la nivelul căruia se petrec cele mai importante
procese fizicochimice, urmează efectele luminii asupra diferitelor apa-
rate, sisteme şi funcţiuni ale organismului.
Acţiunea luminii asupra proceselor de metabolism. Metabolismul
general al organismului este influenţat direct de îegimul de lumină.
Razele vizibile şi ultraviolete măresc procesele de oxidare din or-
ganism. în ansamblu se observă o modificare a consumului de oxi-
gen şi a eliminării de CO>. La doze moderate, la simpaticotonici.
metabolismul este scăzut, iar la vagotonici este crescut. Dacă se aso-
ciază infraroşiile şi ultravioletele, variaţiile metabolismului sînt mai
accentuate. Echilibrul acidobazic este de asemenea influenţat. După
iradieri cu ultraviolete se observă imediat o acidoză, urmată de o
fază prelungită de alcaloză. Aceste modificări ale echilibrului acido-
bazic sînt însoţite de modificări ale echilibrului hidric din ţesuturi,
în timpul acidozei se observă o hidremie marcată, iar în alcaloză,
invers, o trecere a apei din sînge în ţesuturi.
Metabolismul mineral este de asemenea influenţat de iradierile
cu ultraviolete atît în ce priveşte variaţiile cantitative ale compozi-
ţiei minerale a sîngelui şi ţesuturilor, cît şi eliminarea diferitelor ele-
mente minerale.
Calcemia şi fosfcremia cresc sub influenţa razelor ultraviolete,
mai ales în stăiile de hipocalcemie şi calcemie normală. în rahitism,
m care calcemia şi fosforemia sînt scăzute, iradierile cu ultiaviolete
fac ca valorile calciului şi fosforului în sînge să revină la normal.
In timpul iradierilor cu ultraviolete se observă o scădere a eliminării
calciului şi o absorbţie mai intensă a lui de către ţesuturi. Aceste
efecte observate în rahitism în urma curei cu ultraviolete sînt deter-
minate de p r o d u c e r e a sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete a v i t a m i -
nei D-j în e p i d e r m din ergosterol. ; Ergosterolul este o substanţă b i o -
logic inactivă, lipidică, neazotată. El este de origine vegetală. A fost
denumit p r o v i t a m i n a Da. S u b acţiunea radiaţiilor ultraviolete cu l u n -
gime de undă între 270 şi 310 m;t este t r a n s f o r m a t in vitamina Dj,
d e n u m i t ă şi v i t a m i n a DL> antirahitică.
Există mai m u l t e p r o v i t a m i n e D. P r o v i t a m i n a D,. sau 7 - d e h i d r o -
colesterolul c o r e s p u n d e vitaminei D c ă r e i a î i d ă naştere sub a c -
ţiunea radiaţiilor ultraviolete. Iradierea tegumentului cu raze ultra-
violete p r o v o a c ă m a i ales t r a n s f o r m a r e a p r o v i t a m i n e i D,: în vitamina
D«. Singura însă care are proprietăţi antirahitice este v i t a m i n a D 2
(calciferolul), care p r o v i n e din ergosterol. trecind printr-o serie de
etape i n t e r m e d i a r e : lumisteroL. protahisterol.. tahisterol şi, în s f i r -
şit. v i t a m i n a D 2 (calciferol). V i t a m i n e l e din grupul D au o acţiune
importantă asupra m e t a b o l i s m u l u i mineral f o s f o c a l c i c .
Metabolismul glucidelor este de asemenea influenţat de acţiunea
luminii. C u r b a glicemiei la sănătoşi şi diabetici scade în cursul e r i -
temului actinic, apoi creşte, fără să a j u n g ă însă Ja v a l o a r e a iniţială.
Scăderea glicemiei este p r o p o r ţ i o n a l a cu intensitatea iradierii. La d i a -
betici scade, paralel cu g l i c e m i a şi giicozuria. şi eliminarea c o r p i l o r
cetonici. Creşte de a s e m e n e a sub acţiunea luminii depunerea de g l i c o -
gen în ficat şi muşchi.
Metabolismul proteinelor suferă anumite modificări sub acţiunea
iradierilor m o d e r a t e . Se o b s e r v ă o creştere a eliminării urinare de
azot, f o s f o r şi sulf. La iradieri intensive, dimpotrivă, scade e l i m i n a -
rea azotului total. S u b acţiunea luminii se accentuează m e t a b o l i s m u l
proteinelor, se m o d i f i c ă funcţia de sinteza a ureei în ficat. Paralel
scade eliminarea de acid uric prin urină.
L a n g e n d o r f şi L o r e n z au observat la şoareci un adevărat „siress"
actinic sub influenţa iradierii cu ultraviolete, manifestat prin reacţii
histologiee ale suprarenalei, m o d i f i c ă r i u m o r a l e : v o l u m u l plasmatic,
lipidele, apa etc.
Acţiunea luminii asupra singeiu'i şi circulaţiei. Razele ultravio-
lete acţionează asupra singelui şi circulaţiei generale. Ele d e t e r m i n ă
m o d i f i c ă i i ale circulaţiei superficiale din tegument, p r e c u m şi m o d i -
ficări ale circulaţiei p r o f u n d e , însoţite de hipotensiune. A c e s t e m o -
dificări ale circulaţiei şi ale tensiunii arteriale sînt e x p l i c a t e de
unii prin acţiunea r e f l e x ă asupra simpaticului şi parasimpaticului. de
alţii prin scăderea cantităţii de adrenalină sub acţiunea ultraviolete-
lor. De asemenea, scădei ea tensiunii arteriale este pusă in legătură
cu f o r m a r e a substanţelor de tip histaminic in piele sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete.
în i lară de scăderea tensiunii arteriale s-a mai observat că. sub
acţiunea luminii, se accelerează pulsul şi creşte debitul inimii drepte
cu ! 0 ° „ în p e r i o a d a apariţiei eritemului.
Radiaţiile infraroşii acţionează circulaţia din tegument, direct prin
efectul căldurii pe care o p r o v o a c ă , p r e c u m şi circulaţia p r o f u n d ă
fapt e x p l i c a t p r i n t r - o serie de r e f l e x e n e u r o v e g e t a t i v e la distanţă pe
care le p r o d u c e căldura prin excitarea z o n e l o r simpatice p r o f u n d e
în afară de influenţa radiaţiilor luminoase asupra circulaţiei, ra-
diaţiile ultraviolete influenţează direct singele. acţionînd asupra dife-
ritelor c o m p o n e n t e ale acestuia.
Radiaţiile cu l u n g i m e de undă de 250 - 3 0 0 mu reduc h e m o g l o -
bina în m e t h e m o g l o b i n ă , a c c e l e r î n d disocierea c a r b o x i h e m o g l o b i n e i
Ultravioletele p r o v o a c ă h e m o l i z a in vitm
l u n g i m e d e nnits c . k
vocată chiar ţi hemoh'za in rivo sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
Este v o r b a de un p r o c e s de oxidare.
Coagularea este influenţată de ultraviolete d u p ă o perioadă de
latenţă de 5—10 ore, numai în caz de apariţie a eritemului. Creşte
n u m ă r u l t r o m b o c i t e l o r şi scade timpul de coagulare la cei cu tendinţă
la hemoragie.
Viteza de sedimentare este accelerată de lumină, mai ales la b o l -
navii tuberculoşi, şi încetinită în cazul menţinerii organismului la
întuneric.
G l o b u l e l e roşii şi valoarea g l o b u l a r ă nu suferă m o d i f i c ă r i cînd
sînt normale. In caz de anemie insă, radiaţiile ultraviolete sînt u r m a t e
de reveniri la n o r m a l a!e numărului de g l o b u l e roşii cu apariţia de
f o r m e tinere, care denotă o e x c i t a r e a funcţiei h e m a t o p o e t i c e . Dacă
însă o r g a n i s m u l este supus la iradieri ultraviolete zilnice şi intense,
n u m ă r u l eritrocitelor şi v a l o a r e a g l o b u l a r ă scad.
M o d i f i c ă r i l e sanguine o b s e r v a t e sînt puse pe seama stimulării o r -
g a n e l o r h e m a t o p o e t i c e de unele p r o d u s e care iau naştere sub acţiu-
n e a iradierilor ultraviolete şi care trec în circulaţie.
G l o b u l e l e albe se m o d i f i c ă de asemenea sub acţiunea iradierilor
cu ultraviolete. N u m ă r u l l e u c o c i t e l o r creşte în sîngele venos şi ca-
pilar, creşterea f i i n d m a x i m ă în p r i m e l e 30 de m i n u t e d u p ă iradiere
iar după 5—6 ore se revine la n o r m a l . F o r m u l a leucocitară se m o d i -
f i c ă în sensul unei p o l i n u c l e o z e , cu creşterea m o n o c i t e l o r şi e o z i n o -
filelor.
A s e m e n e a m o d i f i c ă r i ale g l o b u l e l o r roşii şi. albe au fost observate
d u p ă e x p u n e r i la soare mai ales la copii.
Acţiunea luminii asupra respiraţiei. Sub influenţa radiaţiilor ultra-
v i o l e t e cu l u n g i m e de u n d ă m i c ă (sub 320 mu.) se m o d i f i c ă s c h i m b u r i l e
gazoase, prin m ă r i r e a cantităţii de Oi> absorbit, care este şi m a i i m p o r -
tantă, dacă ultravioletele sînt însoţite şi de infraroşii. De asemenea,
mişcările respiratorii d e v i n mai rare şi mai p r o f u n d e .
T o a t e aceste m o d i f i c ă r i au l o c pe cale r e f l e x ă , p r i n excitarea
centrului respirator, r e f l e x e l e avînd ca punct de p l e c a r e m o d i f i c ă r i l e
de la nivelul pielii.
Acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra aparatului digestiv. Se-
creţia gastrică este influentatâ de radiaţiile ultraviolete în sensul creş-
terii acidităţii, mai ales la cei cu secreţie scăzută. A c e a s t ă i n f l u -
enţă a fost explicată prin histamina care ar lua naştere în piele sub
acţiunea radiaţiilor ultraviolete.
S - a u m a i o b s e r v a t m o d i f i c ă r i ale funcţiilor glandelor salivare şi
ale pancreasului sub acţiunea eritemului ultraviolet.
Radiaţiile ultraviolete au de a s e m e n e a influenţă asupra f u n c -
ţiilor m o t o a r e ale stomacului şi intestinului, în sensul creşterii m o t i -
lităţii. Creşte de a s e m e n e a p o f t a de m î n c a r e .
Acţiunea luminii asupra sistemului neri-os şi glandelor cu sectv-
tie internă. L u m i n a influenţează în m a r e măsură sistemul n e u r o v e -
getativ. A c e s t fapt este dovedit de o serie de p r o b e care se m o d i -
f i c ă sub acţiunea luminii în general sau a radiaţiilor ultraviolete in
special.
Radiaţiile infraroşii aplicate în d o z e m o d e r a t e au o acţiune Ia
început excitantă asupra sistemului nervos, urmată de o fază de cal-
mare. de sedare prelungită, care poate să a j u n g ă chiar p î n ă la somn.
S u b acţiunea radiaţiilor infraroşii scade c r o n a x i a nervilor, iar c o n -
tractilitatea m u s c u l a r ă creşte Ia temnprahn'i
Radiaţiile vizibile influenţează de asemenea sistemul nervos. Prin
intermediul ochiului, lumina influenţează centrii vegetativi subcorti-
cali din hipotalamus şi neurohipofiză. Culoarea roşie are o influenţii
net excitantă, puţind să f i e utilizată pentru efectele ei stimulante j ,
bolnavii deprimaţi. Culoarea albastră, dimpotrivă, are un efect st
dativ şi analgezic, motiv pentru care poate să fie aplicată la boi
navii cu astenie nervoasă sau pentru producerea somnului.
Radiaţiile ultraviolete au o serie de acţiuni care au ca efect seă
derea tonusului simpatic. Unii autori atribuie acest efect unei acţiur:
imediate a radiaţiilor ultraviolete asupra terminaţiilor nervoase di;
epiderm. Alţi autori explică efectul radiaţiilor ultraviolete asupra sis-
temului neurovegetativ prin excitarea parasimpaticului de către sub
stanţele de tip histaminic care iau naştere în piele în cazul erite-
mului ultraviolet.
Scăderea tonusului simpatic explică hiperemia, hipotensiunea, hipo-
glicemia şi pigmentaţia care apar după expuneri la ultraviolete.
Această scădere a tonusului simpatic poate să fie pusă în evidenţă
şi printr-o serie de teste, dintre care cele mai importante sînt reflexul
ocuiocardiac, influenţat net de iradierile cu ultraviolete în sensul
inversăiii lui, cu accelerarea pulsului, proba cu atropină, de aseme-
nea modificată, prin scăderea treptată a pulsului in timpul iradierii,
proba cu adrenalină, care arată creşterea progresivă şi accelerarea
pulsului etc. Aceste modificări ale sistemului neurovegetativ sînt spe-
cifice iradierilor cu ultraviolete şi nu se obţin cu radiaţii infraroşii
sau luminoase vizibile.
t Razele ultraviolete au şi o acţiune netă de scădere a sensibili-
tăţii dureroase a nervilor periferici. Această acţiune analgczică p e -
riferică poate să meargă pînă la analgezii asemănătoare acelora date
de substanţele narcotice neurotoxice : eter. cocaină, morfină. însă
după radiaţiile ultraviolete, curenţii de acţiune clin terminaţiile ner-
voase revin Ia amplitudinea lor iniţială, spre deosebire de substanţele
toxice narcotice, după care aceşti curenţi de acţiune nu mai revin la
amplitudinea lor iniţială. Eozele eritem puternice de ultraviolete au
etecte analgezicc importante, motiv pentru care se pot aplica cu
bune rezultate într-o serie de nevralgii, îndeosebi nevralgia sciatică,
nevralgii intercostale etc. Efectul analgezic al radiaţiilor ultraviolete
asupra nervilor periferici se explică prin acţiunea asupra firişoarelor
simpatice vasometoare din derm şi asupra capilarelor şi vaselor su-
perficiale, precum şi printr-o serie de reflexe cu punct de plecare la
nivelul pielii şi cu efect în profunzime la nivelul circulaţiei şi rno-
tilităţii organelor profunde. Mai intervin probabil şi alte mccanisme.
umorale (modificările calciului şi fosforului din sînge, care au la
rindul lor efecte asupra sistemului nervos) şi endocrine.
Lumina şi razele ultraviolete au şi o acţiune asupra glandelor cu
secreţie internă prin intermediul substanţelor chimice produse în te-
gument în urma iradierii, care ar stimula unele glande endocrine.
In felul acesta se explică acţiunea favorabilă a radiaţiilor ultravio-
lete în rahitism, unde substanţele de tip histaminic care iau naştere
în epiderm influenţează glandele paratiroide care, producînd o hiper-
secreţie de hormon paratiroidian. normalizează metabolismul calcic.
Tot astfel, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, pancreasul endocrin,
excitat de produsele histaminice, îşi măreşte funcţia glicoreglatoare,
ducînd la hipoglicemie.
în concluzie se poate spune că lumina şi îndeosebi radiaţiile ultra-
violete manifestă o serie de acţiuni fiziologice importante asupra o r -
ganismului, atît asupra metabolismului general şi mineral, cît şi asu-
p r a sistemului nervos, g l a n d e l o r endocrine, f u n c ţ i i l o r digestive, sîn-
.gelui etc. T o a t e aceste e f e c t e f i z i o l o g i c e cunoscute servesc pentru e x -
plicarea e f e c t e l o r terapeutice ale diferitelor p r o c e d u r i bazate pe l u -
m i n ă şi pentru stabilirea indicaţiilor terapiei cu lumină.

Aparate pentru radiaţii infraroşii. Sursele de radiaţii in-


jraroşii. jn afară de lumina solară, care feste deosebit de
~ţjogsrtă"in radiaţii infraroşii şi care este utilizată în terapeu-
tică sub forma aşa-numitei helioterapii (terapie mixtă cu
radiaţii infraroşii şi ultraviolete), în practica medicală au fost
folosite o serie întreagă de aparate care produc radiaţii in-
fraroşii : lămpi_ cu arc, lămpi cu descărcări în gaze, tuburi
cu neon, lămpi electrice cu incandescenţă, radiatoare cu rezis-
tenţe etc. Dintre toate aceste numeroase tipuri de aparate şi
lămpi de infraroşii. cele mai folosite în prezent sînt lămpile
eu incandescenţă şi radiatoarele cu rezistenţe metalice.
Lămpile ,cu.Jjic^nd.gşcen_y| sînt lămpi electrice (becuri) cu
filament de cărbune sau cu filament metalic. Principiul de
funcţionare a acestor lămpi este deosebit de simplu, şi a-
nume : la trecerea curentului electric, filamentul se încăl-
zeşte, devine incandescent şi emite diferite radiaţii lumi-
noase. Spectrul de incandescenţă conţine aproximativ 9 5 %
radiaţii roşii şi infraroşii, iar în rest radiaţii vizibile şi foarte
puţine radiaţii ultraviolete. Acestea din urmă sînt absorbite
de sticla becurilor care este sticlă obişnuită.
Lămpile cu filament de cărbune, care au fost construite
pentru prima oară de fizicianul rus Lodîghin şi folosite pen-
tru iluminatul public în 1873, au emisiuni de radiaţii mult
mai slabe decît lămpile cu filament metalic. Radiaţiile in-
fraroşii emise de aceste lămpi au putere de pătrundere mică
şi dau o lumină roşiatică, din care cauză se mai numesc şi
lămpi roşii. Prima lampă cu filament de cărbune folosită în
practica medicală a fost lampa Minin, care are un bec cu o
putere de 50—100 W, montat într-un reflector.
Lămpile cu filament metalic utilizează de obicei metale
greu difuzibile ca tungstenul sau wolframul. La aceste lămpi,
filamentul ajuns la incandescenţă atinge temperaturi mult
mai ridicate decît acelea ale filamentelor de cărbune şi de
aceea şi emisiunile lor de radiaţii luminoase sînt mult mai
puternice. Din cauza temperaturii lor mai ridicate, ele emit şi
radiaţii vizibile în cantitate mult mai mare. Radiaţiile infraroşii
emise de lămpile cu filament metalic au o putere de pătrun-
dere mult mai mare decît cele emise de lămpile cu filament
de c ă r b u n e j Radiaţiile emise de ele au lungimea de undă
între 0.76 şi 2,5 u. Pe de altă parte, lămpile cu filament m e -
talie au o putere mult mai mare decît cele cu filament di
cărbune, de aproximativ 30—40 de ori (iradiaţia obţinută cu
0 lampă cu filament de wolfram de 1 500—2 000 W este
echivalentă cu iradiaţia emisă de 30—40 de lămpi cu fila-
ment de cărbune). Becurile utilizate în terapeutică sînt de
diferite mărimi : există becuri de 300—500 W utilizate pen-
tru lămpile mici portative, cu bec mic, altele de 1 000—1 500—
2 000 W pentru lămpile mari ; de asemenea, la instalaţiile cu
becuri numeroase se folosesc becuri mai mici, de 25—40—60 W
(ca în cazul băilor de lumină^'
Radiatorul cu rezistenţă este alcătuit dintr-un fir meta-
lic neizolat, înfăşurat pe un suport de material izolant, rău
conducător de căldură şi electricitate (ceramică, steatită, şa-
motă sau alte materiale refractare), pus în legătură cu o
sursă de curent (de obicei de la reţea). Firul este făcut din-
tr-un metal sau aliaj inoxidabil la temperaturi corespunză-
toare : nichel, crom sau aliaje de crom-nichel, fero-nichel, cu-
pru, mangan, constantan etc. Aceste metale au şi o rezişti-
vitate mare şi de aceea, la trecerea curentului electric, capătă
o temperatură ridicată, conform legii Joule-Lenz. Tempera-
turile la care ajung aceste radiatoare sînt inferioare tempe-
raturilor becurilor cu incandescenţă. Aceste radiatoare dau
radiaţii infraroşii bogate, cu lungimea de undă între 2 şi
8 [i, care nu au o putere de pătrundere mare.
Aplicaţiile de radiaţii infraroşii în terapeutică se pot face
în două moduri principale : în spaţiu închis, sub forma aşa-
numitor băi de lumină, proceduri intense termoterapice sau
în spaţiu deschis, în aer liber, sub forma aşa-numitelor apli-
ejaţii de sollux.
1 -u Băile de lumină sînţ proceduri, care utilizează acţiunea,
asupra organismului a radiaţiilor infraroşii şi vizibile emise
d e lămpi mcandescenţa~"şi a p ţ i a i i u . închis î n dis-
p o z i t i v e speciale/ Datorită faptului că radiaţiile infraroşii pe
T T o parte~~acţîonează direct asupra organismului, pe de altă
parte, încălzind aerul, au şi o acţiune indirectă prin inter-
I mediul aerului cald, determină o încălzire importantă a cor-
pului bolnavului cu transpiraţie şi scădere în greutate. De
**aceea baia de_lumină este consîeterată u procedură—de terfn o -
.ferapîe fntenlF gi f este descrisaJşr~T5"l^
alăttfiTTÎe Baîlecîe~ăbun7~bane^de _ ^er' cald etc. In băile de
lumină se realizează o încălzire a aerului pînă la temperaturi
ridicate (60—70—80°). Aceste temperaturi nu sînt nocive pen-
tru organism, adică nu provoacă arsuri, deoarece aerul are »
capacitate termică relativ redusă şi deci cantitatea de c ă i -
dură cedată organismului pe unitatea de suprafaţă şi pe uni-
tatea de timp este mică, neputînd să realizeze combustii ale
ţesuturilor, spre deosebire de apă care, avînd o capacitate
calorică mare, cedează rapid o cantitate mare de calorii, ceea
ce explică de ce apar combustii la temperaturi ale apei în
jurul a 45°. Popoarele nordice obişnuiesc un anumit tip
de baie de aer cald, aşa-numita sauna, în camere cu aer în-
călzit pînă la 100° şi peste 100° cu ajutorul unor pietre în-
cinse. Asemenea temperaturi se pot suporta de organisme an-
trenate, cu condiţia ca aerul să fie foarte uscat, deoarece
prezenţa vaporilor de apă încălziţi la asemenea temperatură
ar provoca arsuri.
Dispozitivele utilizate pentru băile de lumină sînt diferite,
în funcţie de destinaţia lor : unele sînt adaptate pentru băi
de lumină generale sau complete, în care acţiunea luminii
să cuprindă întregul corp al bolnavului, altele mai mici pen-
tru băi de lumină parţiale, care şă cuprindă numai anumite
regiuni ale corpului bolnavului.^Băile de lumină complete

utilizează dispozitive de forma unor dulapuri hexagonale,


prevăzute pe una din laturi cu un perete mobil, o uşă prin
care intră bolnavul şi un capac ce lasă un orificiu circular
pentru capul bolnavului (fig. 109). în interiorul băii se află
un scaun care se adaptează la înălţimea bolnavului. Pereţii
interiori sînt căptuşiţi cu un material izolant şi prevăzuţi
cu aproximativ 40 de becuri cu filament de cărbune sau
metalic de 25—60 W. Pe unul din pereţii laterali sa află
un tablou de distribuţie a curentului electric şi comutatoarele
corespunzătoare, iar pe peretele superior există un termometru
al cărui rezervor se află în interiorul dispozitivului, pentru a
indica temperatura aerului din interior.

Băile de lumină parţiale utilizează dispozitive mai mici,


care au forma unor jumătăţi de cilindru, de asemenea căptu-
şite pe peretele interior cu materiale izolante şi prevăzute cu
un număr de 12—16 becuri cu filament de cărbune sau metalic
de 25—60 W (fig. 110).
Tehnica băilor de lumină. Pentru baia de lumină generală,
bolnavul trimis de medic se dezbracă complet şi se aşază pe
scaunul din interiorul băii de lumină, după ce îl adaptează la
înălţimea potrivită, apoi se închide uşa şi se lasă cele două
jumătăţi ale capacului, adaptîndu-se în jurul gîtului bolnavului
un cearceaf, în aşa fel încît aerul cald din interiorul băii să
nu poate ieşi prin spaţiul rămas liber. Se aplică o compresă
rece pe fruntea sau pe ceafa bolnavului sau. eventual, o c o m -
presă cu termofor rece pe cap. Se aprind apoi becurile, manipu-
lînd comutatoarele de pe peretele lateral, fie în totalitate, fie
numai o parte din becuri, în funcţie de efectul pe care-1
urmărim la bolnav. Se lasă bolnavul în baia de lumină pe
durata prescrisă de medic, care poate să fie între 10 şi 20 de
minute. Uneori, dacă procedura este indicată ca procedură
,de încălzire în vederea altui tratament (de exemplu, verte-
broterapie), atunci durata indicată de medic poate să fie
şi mai scurtă, de numai 5 minute. Alteori, la bolnavi rezis-
tenţi, la care se urmăreşte o sudaţie abundentă sau scăde-
rea bruscă în greutate (dacă starea generală permite şi n u -
mai la indicaţia medicului), baia de lumină poate să fie pres-
crisă şi pe o durată mai mare de 20 de minute. în timpul
procedurii se urmăreşte temperatura din interiorul băii şi
starea bolnavului. După trecerea timpului prescris, se va
aplica bolnavului o procedură de răcire, de obicei spălarea
cu apă la temperatura de 22°.
Băile de lumină parţiale., pot 'să fie superioare, cînd se
aplică în r^giuflea superioara a corpului, sau inferioare, cînd
se aplică în regiur^a inferioară a corpului, inclusiv partea
proximală a membrelor inferioare şi bazinul. Bolnavul dez-
brăcat se aşază pe pat în decubit ventral sau dorsal, după
scopul urmărit şi se aşază baia de lumină pe regiunea indi-
cată. Pentru a crea un spaţiu închis, se acoperă baia împre-
ună cu bolnavul cu un cearceaf şi o pătură. Bolnavul de
asemenea trebuie să fie complet acoperit, inclusiv m e m -
brele superioare şi umerii (în cazul unei băi de lumină
inferioară) şi se aplică o compresă rece pe frunte. In funcţie
de scopul urmărit, bolnavul va sta în baie între 5 şi 20 de
minute, în funcţie de starea generală, boala de care suferă
etc.. După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului
o procedură de răcire parţială (spălare cu apă la 22°). In
afară de aceste dispozitive care se utilizează în mod obişnuit,
mai există unele adaptate special pentru aplicaţii la ceafă,
la cap, la umeri, la membre, care nu diferă de cele descrise
decît prin dimensiunile şi forma lor. , -—*•
Aparate p e n t r u'a p l i c a ţ i i de radiaţii in f r a-
roşii în aer l i b e r. Cel mai frecvent utilizate în practica
medicală sînt lămpile_Sollux, Vitalux şi altele de acelaşi tip,
precum fi racflgToar^fe"~ljfe Infraroşii^ Aplicaţiile de radiaţii
infraroşii sub aceaStă-4mjma~::iTr~'s'păţiu deschis nu provoacă
'transpiraţi57~Tteoarece nu se acţionează ca în cazul băilor de
lumină şi prin încălzirea aerului. La aceste aparate acţionează
asupra tegumentului numai radiaţiile infraroşii directe, care
sînt trimise de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux.
In felul acesta se ridică temperatura locală a tegumentului
iradiat, bolnavul avind senzaţia de căldură progresivă, urmată
"o—i uşeafcă—Heunifunuă rh cazul expunerilor prelungite şi
cRîSl de pigmentaţie:" ~ -
Lampa Sollux este formată dintr-un bec cu filament dc
tungsten sau wolfram de putere diferită, la aparatele mici de
300—500 W, la aparatele mari, aşa-numite Sollux mare dc
1 0 0 0 - 1 5 0 0 - 2 0 0 0 W (fig. 111). Lampa are, de asemenea, ur,
reflector sferoid, care concen-
trează radiaţiile şi le reflecta
pe o suprafaţă restrînsă, pre-
cum şi un locali zator, sub for-
mă de trunchi de con, care are
in porţiunea lui distală un dis-
pozitiv pentru interpunerea de
filtre. Lampa este fixată prin
intermediul unor pîrghii cu. di-
ferite articulaţii pe o tijă m e -
talică, ce are un piedestal. Di-
feritele articulaţii şi glisorul cu
care este ataşată lampa la tijă
permit mişcarea lămpii în toate
planurile, în aşa fel încît fas-
ciculul de radiaţii infraroşii să
poată fi proiectat asupra ^re-
giunii dorite a corpului bolna-
vului, practic asupra oricărei
regiuni. Cu ajutorul filtrelor de
care dispune lampa se pot se-
lecţiona anumite fascicule de
radiaţii infraroşii, în funcţie de
scopul urmărit. Filtrele cu oxid
de mangan lasă să treacă nu-
mai radiaţiile infraroşii cu lun-
gime de undă între 0,8 şi 2,5 (-i,
iar cele de cobalt, radiaţiile
infraroşii cu lungime de undă între 0,76 şi 5 u^De_aagmenea,
atunci cînd dorim să asociem efectul sedativ al luminii al-
bgştre, se~utillzează filtre care lasă să treacă numai radiaţiile
albastre sau, cjncL dorim să asociem efectul excitant al
culorii roşii, filtre c a r e l ă s l sa~ treacă radiaţiile luminoase
îogn^SlC'. * ~ ' ——
Lampa 'Vitaliix este construită în acelaşi fel ca şi lampa
"Sollux. cu deosebirea că becul ei, care are filament de tung-
sten, este format din sticlă uviol. Lampa Vitalux emite ra-
diaţii luminoase, ultraviolete şi, în mai mică măsură, radiaţii
infraroşii. Ca şi lampa Sollux, are un reflector care concen-
trează radiaţiile emise.
Lampa Novolux are ca sursă de emisie un tub de sticlă
spiralat umplut cu neon. Principiul este altul decît al lămpii
cu incandescenţă, şi anume principiul ionizării gazelor (neonul
•din tub) la trecerea unui curent de înaltă frecvenţă. Această
lampă emite radiaţii infraroşii cu acţiune mare de pătrundere,
-cu lungimea de undă între 0,76 şi 1,5 u.
Radiatoarele de infraroşii au fost descrise. Radiatorul pro-
priu-zis. prevăzut cu un reflector', este fixat pe o tijă prin
intermediul unui cursor. Prin articulaţiile cu care este fixat,
se poate asigura concentrarea radiaţiilor infraroşii pe care le
emite asupra unei anumite regiuni a corpului bolnavului.
Aparatul mai are un reostat, cu ajutorul căruia se poate mări
.sau micşora intensitatea radiaţiilor emise.
Tehnica c/.e aplicare a radiaţiilor infraroşii în spaţiu des-
chis cu ajutorul acestor aparate este relativ simplă. în pres-
cripţia medicului este trecută durata tratamentului, distanţa,
intensitatea radiaţiilor şi regiunea asupra căreia se aplică.
Se descoperă regiunea indicată, de exemplu toracele, se
fixează lampa la distanţa indicată de asemenea de medic (de
exemplu, 60 cm), cu reflectorul direcţionat în regiunea de
aplicat, prin manevrarea diferitelor articulaţii ale aparatului,
după care se stabileşte circuitul electric, aprinzîndu-se lampa
care începe să emită astfel radiaţii infraroşii. Pe durata apli-
caţiei se supraveghează bolnavul pentru ca să nu se producă
eventuale arsuri.,. Durata şedinţelor este de 5—15 minute, iar -
distanţa obişnuită 40—60 de cm. La unele regiuni se poate
face indicaţia de exemplu, de 2 X 1 0 minute, ca în cazul tora-
celui, ceea ce înseamnă că se aplică 10 minute pe faţa ante-
rioară şi 10 minute pe faţa posterioară a toracelui. ^ L^

Aparate pentru radiaţii ultraviolete. îji practica medicală


terapeutică se utilizează ca surse de radiaţii ultraviolete
lămpile cu arc electric şi diferite lămpi cu mercur.
Lămpile cu arc electric (voltaic) au fost construite şi
utilizate în practica medicală încă de la sfîr.şitul secolului
trecut. Finsen a construit o lampă cu arc pentru fototerapie
locală, care se utilizează şi astăzi, numită lampa Finsen, iar
tratamentul se numeşte finsenterapie.
P r i n p i n ] ]p)pi pilor cu are voltaic : între doi poli de căr-
bune sau metalici ai unui circuit electric, situaţi la anumită
•distanţă unul de altul, se formează o descărcare electrică sub
forma unui arc strălucitor între cei doi poli de cărbune sau
wietalici. Acest arc strălucitor ia naştere în urma bombardării
cu electroni a polului pozitiv, care devine incandescent.
Atingînd temperaturi de incandescenţă, cărbunele sau met ah.
emit radiaţii luminoase, deci originea acestor radiaţii este pu:
termică. Proporţia de radiaţii ultraviolete la aceste lămn!
este relativ mică, majoritatea radiaţiilor fiind infraroşii
Unele lămpi de construcţie specială cu amperaj mare (250—
300 A) ajung la temperaturi de 5800°, ceea ce face ca spec-
trul emis să fie bogat în ultraviolete. în mod obişnuit, lămpi!;,
cu arc electric au electrozi de cărbune sau metalici. Electrozi'
de cărbune pot să fie puţin mineralizaţi sau mineralizaţi. La
lămpile cu arc electric pentru curent continuu, în care deci
curentul circulă într-un singur sens, între cei doi electrozi
de cărbune puţin mineralizaţi se realizează la anod o tempe-
ratură de 3 500°, iar la catod 2 800°, in timp ce flacăra însăşi
a arcului (amestec de gaze şi particule incandescente) cores-
punde unei temperaturi de 3 600—4 000°. La acest tip de arc.
energia radiantă provine în proporţie de 850/o de la anod.
5° o de la catod şi 1 0 % de la flacără. Electrodul pozitiv se
uzează de 2 ori mai repede decît cel negativ, care din această
cauză are im diametru de 2 ori mai mic decît anodul. La lăm-
pile cu arc voltaic pentru curent alternativ, la care sensul
curentului între cei doi poli se schimbă continuu, electrozii
de cărbune vor emite radiaţii în aceeaşi proporţie, deoarece
ambii se încălzesc egal, polaritatea lor schimbîndu-se o dată
cu sensul curentului. Consumarea lor va fi de aceea egală.
Deoarece cei doi electrozi se consumă, atît la lămpile cu arc
pentru curent continuu, cît şi la cele pentru curent alternativ,
este necesar ca arcul să fie reglat permanent, pe măsura consu-
mării electrozilor, care în felul acesta, depărtîndu-se unul de
altul, creează o rezistenţă mai mare pentru curentul electric.
Pentru învingerea acestei dificultăţi există dispozitive speciale
care reglează distanţa dintre cărbuni automat. în funcţie de
variaţia tensiunii dintre cei doi poli.

Electrozii de cărbune mineralizaţi sînt formaţi din căr-


bune de retortă extrem de pur, compact şi rezistent, umplut
cu un miez format dintr-un aglomerat de cărbune şi pulbere
metalică. La aceste aparate cu asemenea electrozi, sursa prin-
cipală de radiaţii este constituită de însăşi flacăra dintre
electrozi, care dă 85%, din radiaţia totală. Se obţin spectre de
radiaţii proprii metalelor utilizate la confecţionarea electro-
zilor. Toate dau radiaţie ultravioletă mai bogată decît lămpile
cu electrozi de cărbune pur. Dacă se utilizează pulbere de
magneziu, lampa emite ultraviolete de 280 m u. pulberea de
nichel emite ultraviolete de 350 şi 230 m ». iar cea de cobalt
de 300 şi 240 m u . S-au realizat electrozi polimetalici care dau
radiaţii de 250 şi 300 m fi (ultraviolete eritematoase) mai in-
tense decît lămpile cu mercur.
Electrozii metalici sînt în general instabili şi improprii
pentru aplicaţii prelungite în terapeutică.
Lămpile cu arc voltaic cu electrozi de cărbune sînt în-
locuite astăzi în practica medicală de lămpile cu mercur, care
sînt mult mai puţin costisitoare şi se manipulează mai comod.
Dintre lămpile cu arc voltaic se mai utilizează astăzi, mai ales
în dermatologie, lămpile Finsen sau lămpi Finsen modificate,
perfecţionate.
Lampa Finsen este o lampă cu arc voltaic pentru curent
continuu cu electrozi de cărbune poiimetalizaţi. Aceste lămpi
emit radiaţii ultraviolete în cantitate mare, însoţite însă de
infraroşii. De aceea spectrul emis de arcul voltaic al acestor
lămpi este filtrat prin tuburi de cupru prevăzute cu lentile
de cuarţ la capete şi ymplute cu apă distilată. Filtrele sînt
situate în apropierea arcului, captează aproape toate radiaţiile
emise, absorb majoritatea radiaţiilor infraroşii şi dirijează
radiaţiile ultraviolete cu ajutorul sistemului de lentile de
cuarţ către o placă lenticulară care se aşază pe pielea bolna-
vului care urmează să fie iradiată, comprimînd-o, cu scopul
de a permite pătrunderea mai în profunzime a radiaţiilor
ultraviolete în tegument. La această lampă, descrisă mai sus
s-au adus modificări care constau în utilizarea unor filtre
absorbante pentru anumite radiaţii (infraroşii în special), sis-
teme de răcire, deci de înlăturare a infraroşiilor, însă toate
aceste lămpi cu arc voltaic funcţionează conform aceluiaşi
principiu.
Lămpile cu mercur se împart în trei grupe, în funcţie de
presiunea mercurului : lămpi cu presiune medie, în jurul a
o atmosferă, care emit radiaţiile mercurului, lămpi cu presiune
mare sau foarte mare, între -30 şi 100 de atmosfere, care emit,
în afară de radiaţiile mercurului, numeroase radiaţii cu atît
mai importante cu cît presiunea este mai mare şi lămpi cu
presiune foarte joasă, de ordinul a cîţiva milimetri de mercur,
care 253 m u.
Lămpile cu presiuneJrfredie sînt cele mai utilizate în tera-
"petitică. Ejtfelă "2 mudgTe:
a) primul model este fornlat dintr-un tub de cuarţ vid,
cu diametrul de 1,5—2 cm, care are la cele 2 capete ale lui
alte 2 tuburi mai mici perpendiculare pe primul, umplute cu
mercur lichid şi care formează electrozii. Tubul este situat
într-un circuit electric. Pentru ca circuitul să se închidă, este
necesar ca mercurul de la anod să vină în contact cu cel de
la catod. Pentru aceasta tubul este aşezat într-un reflector
sferoid cu capac, tot acest dispozitiv fiind fixat pe o tijă cu
picior, intre aceste piese există mai multe articulaţii care
permit ca lampa cu mercur să poată fi „basculată" prin
cîteva mişcări imprimate de tehnician, în aşa fel încît mercu-
rul de la anod să se scurgă către catod, închizînd circuitul.
Prin trecerea curentului electric prin mexxurul metalic, acesta
se încălzeşte (prin efect Joule) şi se vaporizează în parte,
Basculînd din nou în sens invers, întrerupînd deci circuitul
prin mercurul metalic, descărcarea electrică se va face în
vaporii de mercur dintre cei doi electrozi, adică electronii
emişi de catod izbesc moleculele de vapori de mercur şi le
ionizează. Acestea la rîndul lor, fiind încărcate pozitiv, sînt
atrase de catod, pe care, izbindu-i îl menţin în stare de incan-
descenţă. în felul acesta se creează deci un arc de vapori de
mercur ionizaţi între cei doi electrozi de mercur lichid. Tubul
descris mai sus poate fi folosit numai la curent continuu, de-
oarece curentul alternativ, prin schimbarea frecventă a sen-
sului lui, nu poate să menţină mai mult timp incandescenţa
catodului. Acest inconvenient a fost înlăturat prin construirea
unor becuri cu trei electrozi sau tripolare, în Y, care au
dublu anod şi un catod comun. în felul acesta la o alternanţă
a curentului se face o descărcare în una din ramurile tubului,
la cealaltă o descărcare în cealaltă ramură.
Un model de lampă cu mercur metalic pentru curent
continuu utilizată în practică pentru iradieri locale este lampa
Kromayer. Această lampă este utilizată pentru iradieri locale
ale pielii sau mucoaselor. Este formată dintr-un tub în U, cu
capetele îndoite în unghi drept. Tubul este aşezat într-o armă-
tură metalică ce are pe unul din pereţi un orificiu acoperit
cu o placă de cuarţ. Intre armătura metalică şi placa de cuarţ
circulă un curent de apă care răceşte aparatul, iar cuarţul
are rolul de a absorbi radiaţiile calde şi vizibile. Pentru f u n c -
ţionare se înclină lampa cu 70—80°. mercurul face în felul
acesta contact şi va da naştere la vapori care vor forma arcul
respectiv care va emite radiaţii ultraviolete şi infraroşii. Ra-
diaţiile ultraviolete care singure pot să treacă prin sticla de
cuarţ sînt concentrate prin intermediul unor localizatoare
•asupra tegumentului de iradiat. Aceste tuburi utilizează can-
tităţi de mercur de cîteva sute de grame. Ele nu funcţionează
decît în poziţie orizontală. Ele sînt fragile, datorită masei
mari a mercurului pe care-1 conţin. Pot să se fisureze şi. de
asemenea, pot să explodeze.
Toate tipurile de lămpi descrise mai sus, datorită acestor
inconveniente pe care le prezintă, au cedat locul altor tipuri
de lămpi, în special celor descrise mai jos, adică :
b) lămpile cu descărcare electronică, care diferă mult de
cele precedente. Tubul drept sau în potcoavă conţine o canti-
tate foarte mică de mercur de cîteva centigrame. Electrozii
sînt metalici şi sudaţi la cele două capete ale tubului. Ei sînt
activaţi de un depozit de bariu, care uşurează aprinderea
acestor lămpi, adică emisiunea termoionică a electronilor. In
tub se află un gaz nobil, argonul, sub presiune joasă de
ordinul a 4 mm de mercur. La stabilirea curentului electric
are loc o descărcare luminiscentă în gazul nobil, care face ca
temperatura să se ridice în tub, să vaporizeze mercurul, iar
vaporii încălziţi dau o emisiune termoionică de electroni, care
formează un arc în vaporii de mercur, ce emite radiaţii ultra-
violete. Această lampă funcţionează la curent alternativ.
Tubul ei este uşor, rezistent şi uşor de transportat. El func-
ţionează în orice poziţie. Lămpii descrise i-au fost aduse
unele perfecţionări, în special pentru aprinderea ei automată..
Lămpile cu presiune mare sau foarte mare sînt formate
din tuburi mici de cuarţ, cu pereţi subţiri, care conţin o can-
titate infimă de mercur. Deoarece tubul are dimensiuni foarte
mici, se obţin vapori de mercur la presiuni de ordinul a 30 de
atmosfere în lămpile cu presiune mare sau de 100 de atmos-
fere în lămpile cu presiune foarte mare, la care tuburile au
dimensiuni şi mai mici. La asemenea presiuni, randamentul
energiei radiante este foarte mult mărit, ele avînd o inten-
sitate mult crescută. Pentru răcirea lămpilor care se încălzesc
foarte mult în timpul funcţionării există dispozitive de răcire
cu curent de apă.
Lămpile cu presiune foarte joasă, denumite şi lămpi ger-
micide, sînt formate din tuburi de 40—80 cm lungime, care
conţin o cantitate foarte mică de mercur, astfel că presiunea
vaporilor de mercur este foarte joasă, nedepăşind 1/10000
dintr-o atmosferă. Electronii de descărcare au o energie foarte
slabă, de aceea aceste lămpi dau o emisiune de radiaţii ultra-
violete cu lungimea de undă de 253 m ja şi cîteva radiaţii
infraroşii şi vizibile.
Lămpi speciale. în afară de lămpile cu arc voltaic şi lăm-
pile cu mercur, mai există unele lămpi speciale cu diferite
gaze, în special gaze nobile, sau la care mercurul este înlo-
cuit cu alte metale.
Lampa cu hidrogen emite un spectru ultraviolet continuu.
Ea este formată dintr-un tub plin cu hidrogen pur sub o pre-
siune de cîţiva mm de mercur.
Lampa de xenon are un arzător de cuarţ, plin cu gaz sub
presiune mare. Aceste lămpi dau un spectru ultraviolet cu
maximul între 400 şi 500 m (x şi cea mai mare cantitate de
ultraviolete de 300 m [i. Spectrul este asemănător celui solar.
Lampa cu cadmiu, la care cadmiul înlocuieşte mercurul,
dă o emisiune dominantă de ultraviolete A.
Lămpile cu incandescenţă cu electrozi de tungsten emil
şi ele radiaţii ultraviolete. Se utilizează becuri de sticlă spe-
cială, în care se pune şi o cantitate minimă de mercur ce se
volatilizează. Unele lămpi asociază o lampă incandescentă
de tungsten cu un arc cu mercur, ceea ce face ca ultraviole-
tele A emise de vaporii de mercur să se îmbogăţească cu ra-
diaţii vizibile şi infraroşii date de tungsten, apropiindu-se
de spectrul sclar.
Toate aceste lămpi servesc pentru iradieri individuale,
însă unele dintre ele pot să fie utilizate pentru iradieri co-
lective, în grup. Iradierile colective pot să fie făcute pe bol-
navi imobili, întinşi pe paturi aranjate în cerc sau în lung,
în centrul camerei sau mai multe în şir drept. In felul acesta
se pot trata concomitent mai mulţi bolnavi. Există însă şi
metoda iradierilor colective pe bolnavi liberi, în mişcare în
aşa-numitele fotarii, încăperi special amenajate, în care co-
piii fac gimnastică, se joacă, în aşa fel încît este expusă
radiaţiilor ultraviolete toată suprafaţa corpului. In funcţie de
sensibilitatea la ultraviolete, fiecare copil este lăsat un anu-
mit timp în fotariu. Sursele de ultraviolete în fotarii sînt
de obicei multiple, lămpi cu mercur sau cu arc voltaic cu
electrozi polimetalici, situate la colţurile încăperii, la anu-
mită înălţime, calculat în aşa fel ca doza de ultraviolete să
fie aceeaşi în orice punct al camerei. Există lămpi construite
special pentru iradieri colective, cu becuri alungite şi cu re-
flectoare speciale care să disperseze radiaţiile (de exemplu,
reflectorul este acoperit cu un strat de oxid de magneziu
şi aluminiu, care reflectă pînă la 75% din totalitatea radia-
ţiilor ultraviolete emise).
Ţinînd seama de acţiunea deosebit de importantă pe care
radiaţiile ultraviolete o au asupra organismului, se utilizează
metoda iradierilor colective a unor grupuri de muncitori, în
special pentru cei care lucrează în mine şi sînt lipsiţi de
posibilitatea de a beneficia de radiaţiile solare. De obicei,
aceşti muncitori trec un anumit timp înaintea începerii pro-
gramului de muncă printr-o încăpere (vestiare) sau prin cu-
loare în care se găsesc surse bogate în ultraviolete.
V^Tehnica aplicării radiaţiilor ultraviolete. S-a arătat mai
T^nainte că sensibilitatea la. radiaţii ultraviolete este foarte
''diferită, în~funcţie de individ, de regiunea corpului^ de vîrstă
$t"de o serie întreagă de alţi factorj. Această sensibilitate
individuală a bolnavilor la ultraviolete ne obligă să alegem
cu deosebită atenţie doza necesară pentru tratamentul gene-
ral sau pentru aplicaţiile locale de ultraviolete Ia fiecare
bolnav în parte.
Tot din noţiunile prezentate anterior a reieşit că radia-
ţiile ultraviolete au diferite lungimi de undă, diferite inten-
sităţi, deci şi acţiuni biologice inegale. Pentru ca două radia-
ţii să dea acelaşi efect biologic, trebuie ca ele să aibă aceeaşi
activitate. Activitatea unei radiaţii este egală cu doza pe
unitatea de timp. Deci doza unei radiaţii este egală cu pro-
dusul dintre activitatea ei şi timpul de iradiere. Deoarece
însă radiaţiile ultraviolete sînt foarte complexe, aşa cum am
arătat mai sus, problema măsurării radiaţiilor ultraviolete a
rămas încă nerezolvată, deşi s-au propus numeroase metode.
Metodele de măsurare a radiaţiilor ultraviolete se împart
în metode fizico-chimice, care folosesc unităţi fizice ale altui
tip de energie (calorii sau ergi). în care se transformă ener-
gia radiantă, şi metode biologice in care se apreciază reacţia
biologică, doza eritem sau biodoza.
Metodele fizico-chimice utilizează diferite dispozitive care
pot să dea un răspuns sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete,
aşa-numiţii „receptori". Receptorii folosiţi sînt termici, foto-
electrici şi fotochimici.
Receptorii termici sînt dispozitive care absorb radiaţiile
ultraviolete şi le transformă în căldură. Răspunsul este pro-
porţional cu cantitatea de căldură produsă pe unitatea de
timp. Aceste dispozitive sînt denumite termopile sau termo-
elemente. O pilă termoelectrică este formată dintr-o serie de
cupluri de metale diferite care, sub acţiunea radiaţiilor ultra-
violete, dau naştere unui curent electric care se măsoară cu
un galvanometru.
Receptorii fotoelectrici sînt de două feluri : a) celulele
fotoemiţătoare sau fotoelementele, care se bazează pe efec-
tul fotoelectric al luminii ; b) celule fotoelectrice cu strat
de închidere sau cuplul fotoelectric, care se bazează pe efect
fotovoltaic. Receptorii fotoelectrici sînt în general selectivi
pentru radiaţiile ultraviolete de diferite lungimi de undă.
Receptorii fotochimici se bazează pe acţiunea luminii de
a declanşa reacţii chimice. Se utilizează diferite substanţe
chimice care sub acţiunea luminii îşi schimbă culoarea : să-
ruri de argint, care se înnegresc, ferocianură de potasiu etc,
Receptorii fotochimici sînt selectivi pentru ultraviolete cu di-
ferite lungimi de undă.
Metoda spectrală, prin care se determină curba reparti-
ţiei spectrale a energiei radiaţiei cu ajutorul unui spectrograf
cu prismă de cuarţ, se utilizează numai în laboratoare cu
înaltă specializare.
Aparatele care permit măsurarea globală a radiaţiilor ul-
traviolete sînt actinometrele, bazate fie pe termoelemente,
fie pe fotoelemente, fie pe procese fotochimice. Aceste apa-
rate permit măsurarea radiaţiei globale, fără precizarea re-
partiţiei spectrale a radiaţiei, ceea ce face ca, din punct de
vedere medical, să nu fie utile, deoarece, aşa cum am mai
arătat, există diferenţe mari în ce priveşte eficacitatea b i o -
logică a radiaţiilor cu diferite lungimi de undă.
Metodele biologice de măsurare a radiaţiilor ultraviolete
se bazează fie pe efectul lor bactericid, fie pe efectul de
producere a eritemului tegumentului.
Măsurarea puterii bactericide se recunoaşte prin oprirea
dezvoltării culturilor bacteriene. O anumită doză de radiaţii
inhibează multiplicarea bacteriilor. Toate bacteriile sînt sen-
sibile la ultraviolete, cel mai mult germenii gram-negativi.
Puterea bactericidă a radiaţiilor ultraviolete poate să fie
măsurată cu ajutorul unui dispozitiv numit abiofotometru.
Măsurarea eritemului se face prin diferite metode, unele
folosind celule fotoelectrice, etaloane de culoare etc. pentru
aprecierea obiectivă a gradului de eritem al pielii. însă toate
aceste metode sînt greoaie, necesită aparatură suplimentară şi
de aceea astăzi se foloseşte o metodă foarte simplă care con-
stă în măsurarea tijiipului necesar pentru obţinerea celui mai
slab eritem pe tegument. Această metodă se numeşte biojlo-
zimetrie şi se utilizează "în practica medicală curentă a .apli-
caţiilor de ultraviolete, precedind în mod obligatoriu orice
tratament cu ultraviolete. Biodozimetria este deci o metodă
care stabileşte biodoza. Biodoza sau doza biologică este tim-
ţjy]_. minim necesar pentru apariţia celui mai slab eritem ul-
traviolet (care dispare după 24 de ore) la un anumit bolnav,
cu o anumită lampă sursă de ultraviolete de la o distanţă
fixă de 50 de centimetri. Pentru stabilirea biodozei se f o l o -
sesc dispozitive numite senzitometre sau biodozimetre, care
sînt prevăzute cu o serie de orificii de forme diferite, care se
descoperă succesiv în timpul expunerii la ultraviolete. In
practică se utilizează biodozimetrul Gorbacev şi metoda sa,
pentru simplitatea dispozitivului şi metodei. Biodozimetrul
Gorbacev este format dintr-un material opac (material plas-
tic sau carton) dublu, de formă dreptunghiulară, prevăzut
cu 6 orificii pătrate şi o altă bucată din acelaşi material in-
terpusă între celelalte, care lunecă, descoperind succesiv ori-
ficiile.
Tehnica biodozimetriei. Bolnavul fiind culcat, se aşază bio-
dozimetrul pe tegumentul abdomenului sau toracelui sau în
ţ regiunea lombară, toate orificiile fiind acoperite. Restul te-
jgumentului, precum şi faţa bolnavului se protejează cu
jcearşafuri albe şi ochelari. Se aşază lampa la o distanţă de
50 cm de tegument, se aprinde şi, după ce se lasă să
funcţioneze 5 minute, se descoperă pe rînd, la interval de
cîte un minut, cele ,fi orificii ale biodozimetrului. In felul
acesta, durata de iradiere va fi de 6 minute pentru primul
pătrat de tegument, de 5 minute pentru al doilea, 4 minute'
al treilea etc., ultimul pătrat fiind expus un minut. Se ci-
teşte eritemul apărut după 8—12 ore şi se ia în consideraţie
primul pătrat Ia care a apărut cel mai slab eritem, durata
lui de expunere fiind biodoza pentru acel bolnav. Dacă de
exemplu se constată că cel mai mic eritem ~a apărut la al
5-lea pătrat, care ştim că a fost expus 2 minute, înseamnă
că biodoza este de 2 minute. Ţinînd seamă de biodoză, m e -
dicul poate să facă apoi prescripţia la bolnav în funcţie de
scopul urmărit. Dacă, de exemplu, se urmăreşte aplicarea
locală a unor doze puternic eritematoase, atunci se prescriu
două biodoze, în cazul nostru 4 minute sau 3 biodoze, adică
6 minute. Dacă dimpotrivă, medicul doreşte să aplice doze
suberitematoase, prescrie jumătăţi sau sferturi de biodoză,
respectiv în cazul nostru un minut sau jumătate de minut.
Cu ajutorul biodozimetriei se pot evita dozfele prccLmari,, care
dau arsuri neplăcute la bolnavii sensibili sau dozele prea
mici, ineficace,

^TeKnîca de aplicare a tratamentului. Iradierile generale,


care au o serie de indicaţii, aşa cum v o m vedea mai departe,
se pot aplica individual sau la colective de bolnavi.
Puterea lămpii fiind cunoscută de cel care aplică trata-
mentul, bolnavul va fi complet gol şi protejat numai cu
ochelari coloraţi. Aplicaţiile pot să fie făcute fie la bolnavul
aşezat, imobil, fie în picioare şi cu mişcare. Cînd se aplică
la bolnavul aşezat şi imobil, în jumătate din şedinţă apli-
caţia se face pe fata anterioară a corpului, în cealaltă jumă-
tate pe faţa posterioarâ. Se caută ca radiaţiile ultraviolete să
cadă cît mai perpendicular posibil în acest caz. O bună ira-
diere se poate face, dacă bolnavul este culcat pe o parte, în
arc de cerc, cu fasciculul de radiaţii centrat spre mijlocul
curbei pe care o face trunchiul. Pentru spate, bolnavul stă
cît mai drept.
Aplicaţiile la bolnavul în picioare şi în mişcare se fac
în felul următor : bolnavul stă în picioare pe un covor mic
de 30/40 cm, la anumită distanţă de sursa de ultraviolete
(în prima şedinţă la 1,5 m. la ultima de 60 cm) şi face
în timpul expunerii o serie de mişcări de gimnastică şi miş-
cări respiratorii, flexiuni pe genunchi, mişcări ale braţelor,
rotindu-se treptat pentru a expune întreaga suprafaţă a corpu-
lui la ultraviolete. în iradierile generale se aplică de obicei
doze progresive, în funcţie de sensibilitatea individului. De
obicei se începe cu un minut, crescîndu-se la fiecare şedinţă
durata cu cîte un minut, pînă se ajunge la 15 minute. Există
diferite alte scheme de tratament, unii susţinînd că este nece-
sară _ creşterea dozei cu 3 0 % la fiecare şedinţă, alţii cu 20%.
Şedinţele pot să fie aplicate zilnic, la 2 zile, la 3 zile sau
chiar mai rar. Oricum, şedinţele se întrerup, cînd apare o
pigmentaţie netă. Numărul şedinţelor variază între ^10 ş i j ? 0 .
Repetarea seriilor nu se admite decît după m i n i m u m ' 4—6
săptămîni,. -"*"'"
Iradierile colective se pot face şi ele, de asemenea, la bol-
navii culcaţi şi imobili sau la bolnavi în mişcare. Şi în aceste
cazuri se ţine seama de aceiaşi factori : puterea surselor de
ultraviolete, distanţa de sursă, expunere progresivă etc.
Iradierile locala sau aplicaţiile de doze-eritem sau erite-
matoteiapia sînt aplicaţii în cîmpuri, deci pe suprafeţe limi-
tate, de doze mari de ultraviolete, care provoacă un puternic
eritem al pielii. Dozele-eritem în cîmpuri se aplică totdeauna
după posibilitatea biodozei. în funcţie de biodoză şi de
scopul urmărit, medicul prescrie durata aplicaţiei care poate
să ajungă pînă la 3—4—5 biodoze. Bolnavul este culcat în
decubit ventral sau dorsal, în funcţie de suprafaţa care tre-
buie iradiată şi se acoperă cu carşaful, lăsînd descoperită
numai suprafaţa de tegument care reprezintă cîmpul care
trebuie iradiat, cu dimensiunile indicate de medic în prescrip-
ţie (de exemplu 10/10 cm). Cele mai frecvente aplicaţii de
doze-eritem în cîmpuri se fac pe torace în bolile respiratorii
(astm, bronşite cronice etc.) sau pe lombe şi pe faţa poste-
rioară şi laterală a coapsei şi gambei în lombosciatică. Cîm-
purile se aplică succesiv de la o şedinţă la alta pe altă supra-
faţă de tegument, de exemplu în lombosciatică pornind din
regiunea lombară şi coborînd de-a lungul sciaticului.
Indicaţiile tratamentului cu radiaţii ultraviolete şi infra-
roşii. Indicaţiile radiaţiilor ultraviolete. Radiaţiile ultraviolete
au numeroase indicaţii de tratament, în boli foarte diferite.
Sindroame neurovegetative şi endocrine. .Ultravioletele au
un efect Tîe" normalizare" în tulburările neurovegetative. Dintre
acestea : hipersimpaticotonii manifestate prin tahicardie, extra-
sistole, sindroame spastice viscerale, gastrointestinale şi vezi-
culare, cum sînt colitele spastice şi altele sau tulburări endo-
crine : uşoare hipertiroidii, unele tulburări endocrine ca obe-
zitatea de anumit tip, menopauza etc. Tehnica de aplicare
în aceste cazuri poate să fie prin aplicaţii generale, în doze
sedative, adică doze foarte slabe, în asociere cu infraroşii, în
şedinţe la 2—3'zile, în număr mare de 15—20; sau aplicaţii
de doze-eritem slabe pe regiunea coloanei vertebrale la b o l -
navii cu stare generală l^ună, care reacţionează bine la ultra-
violete.
Tulburări ale stării generalem la bolnavii surmenaţi, după
boli infecţioase, prin carenţe alimentara, la bolnavii anemici,
inapetenţi, care scad în greutate, la cei cu insomnii, cu o b o -
seală care scade capacitatea de muncă fizică şi intelectuală.
La aceşti bolnavi se pot face aplicaţii de ultraviolete, la în-
ceput în doze mici, care se măresc progresiv din 2 în 2 zile,
10—20 de şedinţe, în asociere cu tratamente cu vitamine şi
calciu.
Bolile alergice beneficiază de tratamente cu ultraviolete,
mai ales de aplicaţiile de doze-eritem,' care atenuează f e n o -
menele alergice. Dintre bolile alergice, cel mai mult benefi-
ciază astmul bronşic, la care se aplică cîmpuri de eritem_pe
torace fie pe faţa anterioară, fie pe faţa dorsală, repetate la
2—3 zile. Uneori este întreruotă starea de criză astmatică
de la prima şedinţă.
Boli infecţioase. Deşi tratamentul major este cel cu anti-
biotice, iradierile" cu ultraviolete joacă un rol important, mai
ales în tuberculoză., infecţii stafilococice şi sifilis. în tubercu-
loza ganglionară şi osteoarticulară, lupus tuberculos, tubercu-
loza peritoneală^ expunerea la ultraviolete dă rezultate f a v o -
rabile. In tuberculoză se aplică iradierile generale cu doze
progresive fie naturale (helioterapie), fie artificiale. Tuber-
culoza pulmonară este în general contraindicată pentru f o t o -
terapie. Infecţiile stafilococice, mai ales datorită rezistenţei la
antibioticele obişnuite şi variabilităţii foarte mari a stafilo-
"cocilor, sînt boli care beneficiază mult în urma tratamentului
cu ultraviolete. în furunculoză se aplică ultravioletele în felul
următor : pentru furunculele mici neinflamate, deci la început,
se fac aplicaţii de doze mari pe suprafeţe mici, direct pe zona
inflamată, protejînd zona vecină ; în furunculoza regională,
de exemplu axilară sau lombară, se aplică şedinţe de ultra-
violete eritematoase pe suprafaţă mare ; în cazurile de furun-
cule mari antrâcoide, care sînt pe cale de eliminare, se aplică
d j z e moderate pe suprafeţe mari ; concomitent, în furunculoze
este indicată aplicarea de radiaţii ultraviolete generale, în-
deosebi la bolnavii supraalimentaţi, cu tendinţă la hipergli-
cemie sau surmenaţi, cu stare generală alterată.
Iradieri cu scop antialgic, bazate pe acţiunea antiinflama-
toare, antinevralgică şi desensibilizantă a radiaţiilor ultravio-
lete. In aceste cazuri se aplică doze eritem, adică doze mai
mari decît biodoza de 2, 4, 6, 8 ori, în funcţie de scopul urmă-
rit, în cîmpuri de diferite dimensiuni.
In artropatii, afecţiuni articulare reumatismale, se pot aplica
doze mici şi intense în regiunile vecine articulaţiilor dure-
roase : pentru articulaţia umărului se aplică pe faţa anterioară
a articulaţiei, pentru cot pe regiunea olecraniană, pentru
pumn pe faţa dorsală, pentru articulaţia coxofemurală pe re-
giunea trohanteriană, pentru articulaţia tibiotarsiană lateral.
Aplicaţiile de ultraviolete se asociază în aceste cazuri cu apli-
caţii de infraroşii.
In nevralgii se aplică doze eritem moderate (2—3 biodoze).
In sciatică se aplică şedinţe de ultraviolete în cîmpuri în
doze-eritem, la 2—3 zile, începînd în regiunea lombosacrată
dureroasă şi coborînd de-a lungul zonei dureroase pe fesă.
coapsă, şi molet, fără să se aplice de două ori în acelaşi loc.
In nev algii intercostalq se aplică doze-eritem în cîmpuri mici
cu diametrul de 5 cm de-a lungul spaţiului dureros. De ase-
menea în diferite alte nevralgii, ca nevralgia cervicobrahială,
se aplică cîmpuri de eritem pe ceafă, regiunea supraclavi-
culară, regiunea deltoidiană etc. Aplicaţiile de ultraviolete în
scop antialgic se pot face de asemenea cu rezultate bune
în numeroase alte cazuri ca periartrite, epicondilite, sechele
de entorse ale genunchiului sau gleznei, sinovite, durerile
sacroiliace, lombalgii cu dureri localizate. în toate aceste
cazuri se aplică ultraviolete, doze eritem în cîmpuri cît mai
precis pe zona dureroasă.
Aplicaţii în pediatrie. în ce priveşte aplicaţiile de ultra-
violete la copii, trebuie să avem în vedere cîteva chestiuni
importante, în primul rînd sensibilitatea diferită a copiilor
faţă de ultraviolete în comparaţie cu adulţii. Copiii foarte
mici nu se pigmentează sau se pigmentează foarte puţin.
Pragul lor de eritem este foarte ridicat, însă toleranţa lor
nu este pe măsura reacţiei eritematoaşe, adică este mult mai
mică decît pragul, aşa că, la copii, v o m începe tratamentul
cu un sfert de biodoză, iar mărirea duratei va fi lent p r o g r e -
sivă. Copiii sînt foarte sensibili la ultraviolete, eritemul îi
oboseşte, nu pot să doarmă, în timp ce dozele mici suberiţe-
matoase îi calmează şi le îmbunătăţeşte starea generală. De
aceea tratamentul va fi condus cu prudenţă în şedinţe mai
rare şi mai numeroase.
Principala indicaţie a ultravioletelor în pediatrie o c o n -
stituie rahitismul, bineînţeles că asociate cu administrarea de
vitamină "Do- în rahitism se aplică doze mici, dozele antirahi-
tice suficiente fiind de 1/10 din biodoză, pe o suprafaţă de
25 cm 2 . Deci nu sînt necesare doze mari, iar eritemul este
cu totul inutil. Alte indicaţii sînt tetania şi spasmofilia, care
de obicei însoţesc rahitismul. Alte indicaţii în pediatrie : tul-
burările generale la copii cu rinofaringite repetate, cu ade-
nopatii cervicale, hipotrofiile primei copilării, enterocolitele
spastice etc.
Aplicaţii în dermatologie. Principalele indicaţii în der-
matologie sînt psoriazisul, alopeciile şi cicatricele, iar în al
doilea rînd tulburările de pigmentare : vitiligo. lupusul tu- _
berculos, piodermitele şi eczematizările. '
în psoriazis se utilizează 3 metode : ultraviolete locale în
doze exfoliantef pe placardele psoriazice ; tratamente locale
cu adaos de substanţe chimice modificatoare (gudron de huilă,
eozină etc.) ; iradieri generale.
Ultravioletele sînt de asemena indicate într-o sr.rie de
alte boli dermatologice : alopecii (boli însoţite de căderea p ă -
rului), vitiligo (boală caracterizată prin pete albe, fără pig-
ment, înconjurate de zone de tegument intens pigmentate)^
cicatricejşugerficiale, piodermite, micoze cutanate, eczeme sub-
acute, foliculite, acnee etc.
în toate aceste boli, tehnica de aplicare a radiaţiilor ultra-
violete şi dozele sînt indicate de medicul specialist.
jfcontraindicaţiile aplicării de radiaţii ultravioletIradierile
generale energice sau cele locale pe suprafeţe mai mari sînt
contraindicate la bolnavii cu tuberculoză pulmonară, la cei cu
neoformaţii maligne (cancere), cei cu tendinţă la hemoragii
sau bolnavii cu tromboflebită. De asemenea trebuie avută tot-
deauna în vedere sensibilitatea deosebită a anumitor bolnavi
faţă de ultraviolete, la care administrarea tratamentului poate
să ducă la apariţia de accidente. Dintre accidentele care pot să
fie provocate de lumină amintim cîteva :
—• eritemul actinic acut, care este intens, neaşteptat, prr
coce şi prelungit şi urmat de edem şi veziculaţie ;
— urticaria actinică;
— fotodermatozele sau lucitele, care pot să fie acute sai
cronice, unele ajungînd pînă la forme eczematoase ; uneli
apar datorită unor factori endogeni (pelagra, efelidele sau
pistruile, cloasma etc.), altele, datorită unor factori exogeni
(alimentari sau medicamentaşi) ;
— tulburările de pigmentaţie : melanodermii, acromii etc.
Indicaţiile terapeutice ale radiaţiilor infraroşii. Aplicaţiile
de radiaţii infraroşii se pot face în spaţiu deschis (sollux) sau
în spaţiu închis (băile de lumină).
Indicaţiile radiaţiilor infraroşii în aer liber (sollux) sînt,
în primul rînd, afecţiunile locale însoţite de edeme inflama-
toare şi stază superficială, în care căldura are efect vasodila-
tator care face să retrocedeze edemul. De exemplu : afec-
ţiunile inflamatoare ale pielii, furunculele, foliculitele, plă-
gile superficiale pe cale de cicatrizare etc. De asemenea sînt
indicate în afecţiuni însoţite de reacţii inflamatoare ale ţesu-
turilor interstiţiale sau în celulite care însoţesc numeroase
stări patologice dureroase. Dintre acestea amintim sindroa-
mele dureroase din spondiloză, diferitele tipuri de nevralgii,
mialgii, tendinite, tenosinovite, artralgii, periartrite etc. Ra-
diaţiile infraroşii în spaţiu deschis sînt indicate de asemenea
în tulburări ale circulaţiei periferice : cianoze ale extremită-
ţ i l o r , arterite obliterante însoţite de tulburări trofice şi ră-
'cirea extremităţilor, acrocianoze etc.
x Indicaţiile băilor de lumină, proceduri care reprezintă în
.acelaşi timp şi o termoteranie de sudaţie, sînt mult mai nu-
meroase decît ale aplicaţiilor de sollux, deoarece băile de
lumină, atît cele locale, cît mai ales cele generale, sînt pro-
ceduri intense care solicită organismul. Dintre indicaţiile băi-
lor de lumină amintim :
— boli cu metabolism încetinit : obezitate, hipotiroidie
(fără interesareă inirrru), diabet, diateze urice etc. ;
— boli reumatismale, îndeosebi formele de reumatism de-
generativ : artroze, spondiloze, periartrite, reumatism muscu-
lar, nevralgii;
— intoxicaţii cronice cu metale, sudaţia intensă permi-
ţînd eliminarea substanţelor toxice ;
boli cronice şi subacute inflamatoare ale organelor g e -
nitale la femei : metroanexite, perimetrite etc. (îndeosebi băile
<îe'lumină inferioare) ;
boli cronice ale aparatului respirator : astm bronşic,
bronşite cronice, scleroemfizem pulmonar (băi de lumină su-
perioare).

"" D. SONOTERAPIA

Un capitol nou al fizioterapiei este sonoterapia, în care


sînt utilizate oscilaţiile (vibraţiile) mecanice pendulare. Frec-
venţa lor variază în limite destul de largi, de la cîteva osci-
laţii pînă la milicane de oscilaţii pe secundă.
Orice vibraţie mecanică a unui obiect elastic (lamă de oţel, coardă
•etc.) este capabilă să producă sunete. Frecvenţa oscilaţiilor determină
înălţimea sunetelor. Ce^e cu o frecvenţă mică au o tonalitate joasă.
Cu cît frecvenţa creşte, cu atît sunetul are o tonalitate mai ridicată.
Din toată gama sunetelor existente în natură, urechea omului poate
să recepţioneze numai vibraţiile de o anumită frecvenţă şi de anumite
intensităţi, pe care le percepe sub f o r m ă de sunete. In acest cadru sînt
delimitate încă două sl'ere, una pentru sunetele muzicale şi alta pentru
vorbire. Figura 115 ne orientează asupra limitelor de frecvenţă şi in-
tensitate ale vorbirii, sunetele muzicale şi limitele capacităţii de per-
cepţie a urechii.

Limita inferioară a frecvenţei, percepute de urechea o m u -


lui este de 1,8 oscilaţii pe secundă, iar limita superioară este
apreciată la circa 20 000 de oscilaţii. Vibraţiile mecanice sub
limita inferioară şi cele peste limita superioară nu mai pot
să f i e percepute de organul receptor auditiv.
în cadrul sonoterapiei, undele sonore percepute de recep-
torii auditivi din ureche reprezintă numai cîteva octave ale
oscilaţiilor (vibraţiilor) mecanice, restul neputînd să fie per-
cepute de urechea omului.
Cele cu o frecvenţă mai mică poartă numele de infrasu-
nete, iar cele cu frecvenţa peste 20 000 poartă numele de
ultrasunete.
Fizioterapia utilizează toată gama acestor oscilaţii meca-
nice. Infrasunetul este folosit sub formă de masaj vibrator
local, manual sau cu aparate, şi a masei vibrante (vibrotera-
pie), a căror oscilaţii rare ajung la un maximum de 50 de v i -
braţii/secundă, deci unele din ele pot să fie şi auzite, fiind
şi unde sonore percepute de urechea omului.
Undele sonore propriu-zise sînt cuprinse între limitele a-
mintite. Undele muzicale sînt utilizate în medicina modernă
sub denumirea de sono- sau meloterapie.
Undele ultrasonore sau ultrasunetele sînt utilizate în
fizioterapie. Ele au o frecvenţă foarte mare apreciată de unii
autori între 500 000 Hz şi 3 000 000 Hz, aparatele noi fiind
construite între 800 000 şi 1 000 000 Hz (1 000 K H z = l MHz)

INFRASUNETVL (VIBROTERAP1A)

Folosirea în terapeutică a vibraţiilor mecanice de o f r e c -


venţă foarte joasă constituie una din manipulaţiile des uti-
lizate ale masajului manual. Tendinţele de mecanizare a m a -
sajului vibrator datează de mult timp, cunoscînd că în per-
manenţă a existat preocuparea să se folosească aparate mai
simple sau mai complexe.
Aparatele mici de masaj vibrator sînt deseori întîlnite în
serviciile de fizioterapie, dar mai ales în cele de cosmetică,
ele aducînd aportul lor în menţinerea troficităţii tegumentu-
lui. Dintre numeroasele modele amintim c î t e v a : Vibrion,
Wico-Neo Schall, Punkt Masseur, M.III 627, Vibrotype Em,
Maspo etc. Aparatele ceva mai mari destinate în special ser-
viciilor de fizioterapie sînt : aparatul de masaj tip G 5, Metro-
massage, Vibrax 3D, despre care se va discuta la capitolul
de masaj.
în ultimul timp au început să fie mai bine studiate efec-
tele vibraţiilor mecanice asupra organismului, ceea ce a dus
la înţelegerea rezultatelor favorabile din tratamentul vibra-
tor al unor afecţiuni.
Paralel cu studiile experimentale şi clinice au fost c o n -
fecţionate aparate mai mari, a căror acţiune generală intere-
sează întregul organism. Astfel de aparate de vibroterapie
generală sînt : platformele vibratoare, fotoliile, canapelele şi
mesele vibrante. V o m descrie masa vibrantă a Institutului
„Pirogov" din Bucureşti (fig. 112).
Masa vibrantă este metalică, lungă de 2 m, lată de 65-
cm şi înaltă de 85 cm. Platforma orizontală a mesei este
segmentată în 3 părţi, corespunzînd membrelor inferioare,
abdomenului şi toracelui. Aceste 3 plăci (platane) ale platfor-
mei vibrează independent una de cealaltă, avînd fiecare m o n -
tat pe faţa sa inferioară cîte un electromotor. Fixarea pla-
tanelor pe cadrul metalic se face prin intermediul unor ar-
curi cu amortizare de cauciuc. Pentru cap există montat un
suport special, care nu vibrează. Platanele şi suportul spe-
cial pentru cap sînt capitonate cu un strat gros de plastic
microporos. Vibraţiile platanelor sînt produse de funcţionarea
electromotoarelor, care sînt prevăzute cu cîte o elice, cu o
paletă care se poate mobiliza.
Frecvenţa şi amplitudinea vibraţiilor sînt reglabile pen-
tru fiecare platformă în parte prin reostatele de pe masa
de comandă şi prin paleta reglabilă a eliciei electromotoarelor.

Cele 8 gradaţii ale butoanelor reostatelor permit reglarea


treptată a frecvenţei vibraţiilor de la 15—50 Hz, dependent
de amplitudinea cu care se lucrează. în tabelul alăturat se
poate urmări frecvenţa oscilaţiilor la un regim „normal".

în regim „lent", frecvenţa minimă scade pînă la 8 Hz.


Reglarea amplitudinii se face prin mobilizarea paletei de
pe elicea electromotorului. Adusă la poziţia exterioară, obţi-
nem amplitudini mici. pe cînd mutată central spre axa elec-
tromotorului obţinem amplitudini mari. Poziţia intermediarii
dă vibraţii cu amplitudini medii.
Amplitudinea vibraţiilor depinde în parte şi de greutate:»,
bolnavului. Pentru un bolnav în greutate de 60 kg, valorile
amplitudinilor mici sînt de 0,8 mm, a celor medii de 1,2 mm
iar a celor forte de 1,7 mm.
Masa de comandă situată la una din extremităţi are un
întrerupător general, cîte un întrerupător pentru electromo-
toarele celor 3 platane (torace, abdomen şi membre inferioare;,
un comutator basculant pentru regim „normal" şi „lent",
un ceas semnalizator conectat în circuit, care opreşte auto-
mat aparatul la terminarea procedurii, trei butoane ale reo-
statelor cu cîte 8 gradaţii pentru reglarea separată a frec-
venţei celor trei platane şi trei becuri semnalizatoare, care
indică funcţionarea sau starea de repaus al platanelor.
Indiferent de modul lor de generare şi de aparatul folo-
sit, vibraţiile mecanice realizează un micromasaj asupra ţe-
suturilor de suprafaţă şi a celor profunde, prezentînd marele
avantaj că nu exercită nici un fel de presiune asupra muscu-
laturii sau organelor, spre deosebire de unele manipulaţii ale
masajului manual.
Acţiunile fiziologice ale vibroterapiei, ca si răspunsul or-
ganismului faţă de vibraţii, sînt în funcţie de frecvenţa şi am-
plitudinea oscilaţiilor, de durata de aplicare şi de reactivita-
tea organismului.
Dependent de frecvenţa utilizată, obţinem efecte sedative
cu frecvenţe mari, efecte tonifiante neuromusculare cu f r e c -
venţe medii şi efecte excitante ale sistemului nervos cu f r e c -
venţe joase.
Gradul de excitabilitate neuromusculară este în raport cu
amplitudinea vibraţiilor. Amplitudinile mici au efecte seda-
tive, iar cele mari efecte de stimulare-excitare.
Durata joacă de asemenea un rol important în obţinerea
anumitor efecte urmărite. Iată corelaţia dintre frecvenţă, a m -
plitudine şi durată, în funcţie de efectele urmărite.
Prin acţiunea fiziologică a vibroterapiei generale sînt in-
fluenţate 'toate sistemele şi aparatele corpului :
a) Sistemul nervos central periferic şi neurovegetativ este
primul care recepţionează undele vibratoare şi răspunde în
funcţie de dozare prin efecte de excitaţie sau' ^inhibiţie, de
sedare sau stimulare, de modificare a pragului de excitabi-
litate neuromusculară, ca şi de echilibrare a sistemului ner-
vos vegetativ.
b) Acţiunile undelor vibratoare asupra aparatului cardio-
vascular se orientează în special asupra circulaţiei periferice ;
prin efectele vasomotoare de vasodilataţie arterială si arte-
riolară şi prin cele de tonifiere a elementelor contractile
din pereţii venelor şi vaselor limfatice- mobilizează stazele şi
favorizează resorbţia edemelor şi exsudatelor. Ca o consecinţă'
este stimulată viteza de circulaţie periferică, sînt uşurate
schimburile nutritive şi gazoase în ţesuturi şi troficitatea
acestora este îmbunătăţită.
c) Musculatura striată şi netedă hipertonâ răspunde prin
scăderea tonusului musîular, iar cea atrofică prin tonifierea
ei dependent de dozele folosite. De cele mai multe ori se
urmăreşte efectul antispastic, decontracturant muscular şi de
relaxare generală.
d) Pentru a obţine cele mai bune rezultate în vibrotera-
pie este necesar ca să se ţină seama de starea psihosomatică
a bolnavului, de reactivitatea sa şi de diagnosticul precis.
Procedura de vibroterapie raţional aplicată nu va provoca
niciodată, o senzaţie dezagreabilă, dimpotrivă, bolnavul se va
simţi bine cu o stare generală euforică, o senzaţie plăcută de
uşurare, de relaxare musculară şi psihică. Efectele tardive
constau în reglementarea tulburărilor de somn.
Tehnica de aplicare. După ce bolnavul s-a aşezat pe masă,
se stabileşte legătura cu reţeaua de curent electric, se trece
la bascularea în jos a întrerupătorului general şi a celor de
torace, abdomen sau membre şi se fixează regimul normal
sau lent. Se întoarce apoi ceasul semnalizator şi se stabileşte
frecvenţa, manevrînd butoanele reostatelor pe cele 8 gradaţii.
La regimul „lent", electromotoarele nu vor funcţiona tot-
deauna, din care cauză v o m da o intensitate mai mare de la
început, doză pe care o scădem progresiv, pînă la limita la
care aparatul funcţionează.
Dozele folosite sînt în funcţie de frecvenţă, de amplitu-
dinea şi durata procedurii şi de reactivitatea bolnavului. V o m
începe şedinţele cu regimul .,lent [ ' cu doze mici şi durată
scurtă, întrerupte de pauze. Prin tatonare creştem dozele,
în genera], şedinţele de 15—20 de minute vor fi fracţionate
în secvenţe de 3—4 minute urmate de pauze de 2—3 minute.
Ritmul şedinţelor depinde de felul de reacţie a bolna-
vului. In general se vor prescrie la fiecare 2 zile, evitînd
prescrierea zilnică.
Indicaţiile vibroterapiei sînt :
1) traumatisme recente şi sechele după entorse, luxaţii
repuse, fracturi cu aparate gipsate ;
2) tulburări circulatorii: staze venoase periferice prin hi-
potonii vasculare1, sechele după flebite uşoare, varice cu edeme
de stază, arterite obliterante în faza I, staze şi congestii pel-
viene ;
3) tulburări ale motilităţii tubului digestiv ; atonii şi hi-
potonii gastrointestinale, spasme intestinale, constipaţii;
4) reumatisme abarticulare : sechele după periartrite, ne-
uromialgii difuze, celulite, tenosinovite. miozite ;
5) tulburări metabolice : obezitate, hipotiroidism ;
6) afecţiuni nervoase : sechele după nevrite, nevralgii,
stări de tensiune nervoasă, anxietate, insomnie.
Contraindicaţii. Sînt : fazele acute şi febrile ale diverselor
boli, tuberculoza pulmonară activă, diatezele şi sindroamele
hemoragipare, anevrismele vaselor mari, hipertiroidismul,
ginecopatiile acute şi subacute, sarcina, aterosclerozele îna-
intate, hipertensiunile arteriale organizate, cardiopatiile de-
compensate, tumorile maligne.

UNDELE ULTRASONORE (ULTRASUNETUL) U.U.S.

Tratamentul cu ultrasunete este una din cele mai re-


cente proceduri ale fizioterapiei, în care este vorba de trans-
miterea vibraţiilor mecanice pendulare de o frecvenţă deose-
bit de mare, produse de un generator de ultrasunete, pene-
trarea şi absorbţia acestora în corpul omenesc. Efectele lor
sînt deosebite faţă de cele ale diverselor forme de curenţi
electrici (faradic, galvanic sau de înaltă frecvenţă), ca şi faţă
de energia calorică sau luminoasă a surselor de energie
radiantă.
Mecanismul de producere. Ultrasunetele pot să fie pro-
duse prin mai multe mecanisme : 1) mecanice, 2) magnetice
şi 3) piezoelectrice.
1) Procedeele mecanice cele mai simple sînt cele de p u -
nere în vibrare a unei lame metalice sau a unui diapazon
care trebuie însă să aibă anumite dimensiuni (de exemplu :
o lamă de oţel de 10 cm fixată la mijloc produce ultrasunete
cu o frecvenţă de 25 KHz).
2) Procedeele magnetice au fost amintite şi constau din
generatorul magnetostrictiv, la baza căruia stă principiul de
schimbare a dimensiunilor unor metale prin magnetizare p e -
riodică cu ajutorul unui curent alternativ. Efectul magneto-
strictiv este deosebit de puternic la un aliaj de fier (49%),
cobalt (49%), vanadiu (2%), numit ..permendur".
Dacă frecvenţa curentului utilizat este mică. vom obţine
unde sonore, iar dacă acestea depăşesc 20 000 Hz, v o m obţine
ultrasunete. Obţinerea amplitudinii maxime a barei de m e -
tal se realizează lucrînd cu frecvenţa de rezonanţă; adică,
frecvenţa curentului trebuie să fie egală cu frecvenţa p r o -
prie a barei metalice. Aceasta din urmă depinde de lungimea
barei (cu cît bara este mai scurtă, cu atît frecvenţa ei de
rezonanţă este mai înaltă).
Frecvenţa maximă înregistrată prin procedeul magneto-
strictiv este de 175 KHz.
3) Procedeul piezoelectric se bazează pe proprietatea unor
•cristale ca cele de cuarţ, tu»-
malină, sare Seignette, blen-
dă sau titanat de bariu, tă-
iate într-un anumit fel, de a
se comprima şi dilata într-un
anumit sens dacă sînt supuse
1a, variaţii de potenţial elec-
tric. [Efect piezoelectric in-
vers, descoperit la Langevin
şi Kilovski (1916—1918).]
Lama de cuarţ se taie din
cristalul de cuarţ. Ea trebuie să
aibă suprafeţele perpendiculare
pe axa electrică a cristalului. Un
cristal are o axă optică (2) l o n -
gitudinală, 3 axe electrice (x) şi
3 a x e mecanice (y) (fig. 113).
Explicaţiile la figură : modul de
tăiere a lamelor, dreptunghiu-
lară şi circulară, din cristalul de
•cuarţ : X = axa electrică (pie-
zoelectrică) uneşte muchiile ;
y = axa mecanică uneşte m i j -
locul feţelor opuse, z = axa op-
tică (longitudinală).
Există o relaţie de proporţionalitate între gradul de vibraţie a lamei
de cuarţ şi intensitatea curentului utilizat.
Fraţii' Curie au observat că, prin comprimarea suprafeţelor lamei
•de cuarţ tăiate în felul indicat, apar sarcini electrice pe feţele perpen-
diculare pe axa electrică (axa de comprimare).
Acelaşi fenomen se întîmplă şi atunci cînd se exercită o tracţiunc
de-a lungul axei mecanice y.
Dacă exercităm o tracţiune pe axa electrică, v o m obţine schim-
barea polarizării electrice. Deci efectul mecanic poate să fie transformat
în efect electric prin intermediul fenomenului piezoelectric direct al
lamei de cuarţ.

Fenomenul invers de transformare a variaţiilor de poten-


ţial electric în efecte mecanice prin intermediul cristalului
de cuarţ poartă numele de efect piezoelectric inversat şi stă
la baza construirii aparatelor de ultrasunete.
Comprimarea sau dilatarea lamei de cuarţ este foarte
mică, de domeniul zecimilor de milionimi de centimetru, adică
o distanţă pe care se pot aşeza numai circa 10—15 atomi.
Amplitudinile pot să fie mărite, dacă v o m ţine seama
de faptul că fiecare plăcuţă de cuarţ are o frecvenţă de
rezonanţă proprie. Dacă frecvenţa oscilaţiilor curentului elec-
tric alternativ utilizat corespunde cu frecvenţa proprie de vi-
braţie a cristalului, lama de cuarţ intră în rezonanţă şi am-
plitudinile vibraţiilor cresc foarte mult, atingînd valorile
maxime posibile.
Aceste valori maxime sînt în raport cu dimensiunile la-
mei de cuarţ.

Cu cît lama de cuarţ este mai subţire, cu atît frecvenţa ei de re-


zonanţă este mai înaltă. De exemplu : o plăcuţă groasă de 14 mm are
o frecvenţă de 200 KHz, una de 1 mm execută 2,88 milioane vibraţii
pe secundă, iar una de 0,5 mm execută 5,76 milioane vibraţii pe se-
cundă.
Pentru un număr atît de mare de vibraţii se folosesc drept sursă
de potenţial electric curenţii de înaltă frecvenţă.

Aparate de ultrasunete. Apăratul de ultrasunete se c o m -


pune dintr-un generator de înaltă frecvenţă, un cablu de
racord şi un cap emiţător (proiector, traduetor sau localizator),
în care este cristalul piezoelectric.
Generatorul de înaltă frecvenţă este identic cu cel des-
cris la capitolul corespunzător. El este alcătuit dintr-un cir-
cuit oscilant cu lampă şi produce unde întreţinute cu o f r e c -
venţă de 800—1 000 KHz. Manevrarea aparatului este' la fel
cu cea a aparatului de ultrascurte.

Există aparate de ultrasunete mari, de tip clinic cu randament


mare şi aparate mici portative, care pot să f i e deplasate la patul b o l -
navului. Aparatele mari de tip clinic „Mediton sau „ T U R " U.S. 2—2
(fig. 114) au formatul obişnuit al aparatelor de unde scurte pe rotiţe,
ajungînd să cîntărească circa 50—60 kg. Aparatele mici portative „So-
nostat 631, Impulsaphon", „ S o n o t h e r m " au f o r m a unui pantostat portativ
paralelipipedic sau a unei maşini de scris portative, ajungînd să cîntă-
rească circa 10—15 kg.
C o n f o r m schemei de principiu alăturate, indiferent de tipul lor,
aparatele au un sistem de redre-
sare, de transformare a curen-
tului, un circuit oscilant cu trio-
dă şi un circuit î-ezonator cu un
condensator variabil. în cîmpul
condensator (constituit din la-
mele de pe cristal) este inter-
calat cristalul piezoelectric, care
se află în capul emiţător.
Alimentarea se face de la
curentul alternativ de 50—60 Hz,
de 110—220 V, de la reţea, cu
sau fără posibilitate de schim-
bare a tensiunii-. Unele aparate
au şi stabilizator de tensiune.
Siguranţa fuzibil este f i e pe rfrasa
de comandă, fie la spatele apa-
ratului.
Frecvenţa curentului alterna-
tiv obţinut este o constantă de
fabricaţie a aparatelor, fiind la
majoritatea aparatelor stabilită
la 800 sau 1 000 KHz. Singurul
aparat cu frecvenţă variabilă
construit pînă azi este „Sonot-
hermul" de fabricaţie ungu-
rească.
Masa de comandă este
foarte simplă, la unele apa-
rate avînd numai un între-
rupător general, un buton de intensitate, unul pentru acord
(rezonanţă) şi un aparat de măsură. Altele sînt ceva mai
complexe.
1. Întrerupătorul general poate să fie simplu sau cuplat cu
stabilizatorul de tensiune. La unele aparate o lampă semna-
lizatoare indică, prin aprinderea ei, funcţionarea aparatului.
Stabilizatorul de tensiune este în directă legătură cu un volt-
metru, la care citim tensiunea.
2. Butonul de acordare a rezonanţei, la fel ca la apara-
tele de unde scurte, este în legătură cu condensatorul variabil.
3. Butonul de reglare a intensităţii este gradat în 10—13
diviziuni, de la 0,05 W / c m 2 pînă la 3—4 W/cm 2 . Citirea se
face fie direct lingă buton, fie pe un watmetru alăturat.
4. Ceasul semnalizator întrerupe automat funcţionarea
aparatului după expirarea duratei procedurii.
5. Unele aparate (ca T U R US 2-2) au şi un miliamper-
metru, care indică intensitatea curentului anodic de la trioda
generatorului de înaltă frecventă. Altele (Mediton) au numai
acest miliampermetru fără să posede un watmetru, intensi-
tatea fiind reglată numai prin variaţia curentului anodic. In
aceste cazuri există tabele de echivalare a intensităţii cu W / c m 2 .

Unitatea de măsură de ,.W cm'-" nu reprezintă de fapt


cantitatea exactă de energie ultrasonică absorbită de o r g a -
nism, ci este numai o apreciere prin etaionarea energiei, care
este emisă de proiector pe suprafaţa de 1 cm 2 .

Dacă la început au fost încercate în terapie doze destul de mari de


UUS, astăzi majoritatea autorilor este de acord că dozele mici sînt
cele mai eficace. Doza maximă prescrisă pe toată suprafaţa proiecto-
rului (debitul ultrasonic maxim) se apreciază la 10 -12 W. Debitul ultra-
sonic m a x i m al unui aparat se calculează înmulţind suprafaţa de emisie
a proiectorului cu watajul cm-, (De exemplu: 1,2 W , c m - X 1 0 c m - = 12 W.)
Dozele obişnuite încep de la 0,05 W cm- şi ajung pînă la 1,5 -2 W cm-.
Numai în foarte rare cazuri se lucrează cu 3 W/cm-.

Majoritatea aparatelor produc unde ultrasonice continue,


constante, dar există posibilitatea să se obţină şi unde cu.
impulsuri sau unde modulate.
Pentru diminuarea efectului termic şi pentru punerea ac-
centului pe efectul mecanic al UUS au fost confecţionate apa-
rate cu impulsuri ,.Impulsaphon"\
Impulsurile care se obţin sînt rectangulare, regulate, rit-
mice şi se succed la intervale de 1 100 sec. Ele au o durată
variabilă de 1/500 sec:., 1 1 000 sec. sau 1 2 000 sec. Este dată
deci posibilitatea să se utilizeze impulsuri cu o anumită du-
rată care în raport cu durata pauzelor se exprimă prin : 1 : 5 ,
1 : 10 şi 1 : 20.
Terapia cu impulsuri de UUS se foloseşte în acele cazuri
în care efectul termic este nedorit. Această situaţie apare în
procesele patologice în care efectul mecanic este indicat, iar
căldura este contraindicată, precum şi în acele cazuri în care
terapia cu UUS în doze mari. mai ales asupra extremităţilor,
prin efectul termic, provoacă dureri periostale. Utilizarea
impulsurilor este justificată şi în cazurile la care dorim să
obţinem un efect de profunzime asupra diverselor regiuni ale
trunchiului, pentru care este nevoie de un debit ultrasonic
maxim. Această doză mare, de profunzime, ar avea şi un

efect termic accentuat, nedorit, asupra tegumentului, efect


care poate să f i e înlăturat prin impulsuri cu pauze mari.
Capul emiţător al aparatului, denumit şi proiectorul de
UUS, era foarte mare la aparatele vechi ; avea o capacitate
de peste 1 litru şi era umplut cu ulei pentru răcirea crista-
lului piezoelectric.
Aparatele mai recente au un proiector de forma unui cio-
can cu mîner şi capul propriu-zis (fig. 116).
Acest proiector (emiţătorul de unde ultrasonore) se ră-
ceşte cu un curent de apă, fiind racordat prin două tuburi
de cauciuc la reţeaua de apă.
Modelele şi mai noi, care utilizează cristale de titanat de
bariu-ceramică, nu mai au nevoie de nici un fel de răcire,
fiind prin aceasta mult mai uşoare şi uşor de transportat.
Lama de cristal piezoelectric, care este montată în capul
emiţător, este prinsă între două lame metalice inoxidabile,
care sînt legate printr-un cablu de bornele generatorului de
înaltă frecvenţă. Grosimea ei este de 3,6 mm la aparatele
cu o frecvenţă de 800 KHz, grosime care corespunde la o
frecvenţă proprie de rezonanţă egală cu cea a sursei de înaltă
frecvenţă.
Capul propriu-zis (proiectorul) are o formă de elipsoid,
secţionată transversal la unul din capete. Secţiunea formează
suprafaţa emiţătoare de unde ultrasonice. Această suprafaţă
diferă de la un aparat la altul, fiind între circa 3 şi 10 cm'2.
Nu toată această suprafaţă emite omogen UUS. Zona cen-
trală care este în dreptul cristalului piezoelectric emite cu
intensitate mai mare, pe cînd zona periferică emite neomo-
gen, inegal şi cu intensitate mult mai slabă, mai ales la p r o -
iectoarele cu o suprafaţă mare. întregul cap este foarte etanş,
montat astfel încît poate să fie scufundat sub apă fără ca
aceasta să pătrundă în el.
Minerul izolator împiedică propagarea vibraţiilor ultraso-
nice în mîna operatorului. Acolo unde se fac foarte multe
tratamente cu UUS, este necesar să se folosească mănuşi pro-
tectoare de bumbac sau lînă, a căror ţesătură să fie laxă.
pentru ca să cuprindă mult aer, cunoscînd că UUS nu se
propagă prin aer. Se pot folosi şi mănuşi de cauciuc, care
şi ele sînt izolante pentru UUS.
în poziţie de nefuncţionare, capul emiţător (proiectorul)
se sprijină pe un suport care se găseşte pe partea laterală
a aparatului.
în timpul tratamentului, proiectorul este luat în mîna
operatorului şi este plimbat pe tegumentul regiunilor bol-
nave, sau este fixat cu ajutorul braţului fixator, care este
asemănător cu cele întîlnite la aparatele de U.S. (unde scurte).
Este vorba de un braţ izolator cu mai multe articulaţii, care
permit mobilizarea lui în toate direcţiile şi face posibilă aşe-
zarea proiectorului în orice poziţie solicitată. De cele mai
multe ori însă, pentru aplicaţiile directe nu se utilizează
acest braţ, folosindu-se metoda de mişcare a capului emi-
"ţător. Folosim braţul fixator, mai ales atunci cînd facem
aplicaţii în apă.
Există vane speciale pentru mîini, picioare şi şezut, în
care se fac astfel de aplicaţii. Ele sînt din porţelan, faianţă
sau masă plastică. în apă folosim deseori şi metoda prin re-
flectare şi concentrare a undelor UUS cu ajutorul unei
oglinzi concave, care poate să fie alăturată proiectorului.
Cu această instalaţie se fac tratamente pe regiunea peri-
neală în apă, ţinînd seama de faptul că reflectarea undelor
UUS se face în unghi de 90° faţă de fasciculul de unde emise
de proiector. Oglinda va avea o înclinaţie de 45° faţă de su-
prafaţa de emisie a proiectorului.
Pentru tratamente locale, care se fac prin intermediul
apei, există plinii speciale cu membrană de cauciuc în par-
tea lor mai" îngustă, care vine în contact cu tegumentul, iar
prin partea mai largă se înfcroduce proiectorul în pîlnia plină
•cu apă.
Acţiunea undelor ultrasonore (UUS). Ultrasunetele, ca şi
restul vibraţiilor mecanice pendulare au efecte fizico-chimice,
biologice şi fiziologice.
A. Efectele fizico-chimice pot să fie grupate în efecte mecanice,
termice, de cavitaţie, de difuziune şi chimice.
1. Efectele mecanice sînt legate de propagarea, absorbţia şi amor-
tizarea UUS.

Spre deosebire de undele sonore, cele ultrasonice nu se


propagă decît în linie dreaptă, sub forma unui fascicul de
raze, sînt transmise numai prin solide şi lichide, aerul oprind
UUS. Undele ultrasonore se pot genera la intensităţi foarte
mari, care depăşesc de sute de ori intensitatea undelor so-
nore. La o frecvenţă constantă, lungimea de undă variază
in raport cu calităţile mediului prin care trece.
Propagarea depinde de felul şi forma sursei de producere,
de cuplarea cu mediul în care se propagă şi de frecvenţă (cu
cît frecvenţa este mai ridicată cu atît penetrarea ei este mai
mare).
Propagarea UUS poate să fie modificată de dimensiunea
mediului prin care trece (mică sau mare), de suprafaţa lui
(netedă, rugoasă), de forma lui (sferă, tub etc.), ca şi de
structura lui (omogen sau neomogen).
Efectul mecanic al UUS este cel de vibraţie, care poate
să fie observat foarte bine în apă prin ridicarea nivelului de
lichid şi apariţia unei coloane de apă în dreptul suprafeţei
proiectorului. Vibraţiile se transmit din aproape în aproape,
fiecare moleculă fiind pusă în mişcare cu o frecvenţă egală
cu cea a sursei. Amplitudinile acestor vibraţii moleculare
depind de intensitatea energiei transmise.
Prin viteză de undă se înţelege propagarea energiei ultra-
sonice într-un mediu oarecare, în unitatea de timp.
Viteza de propagare a undelor ultrasonice este în funcţie
de rezistenţa sonică a mediului şi de densitatea acestuia.
Viteza de oscilaţie este viteza maximă de vibraţie (depla-
sare pendulară) a fiecărei particule în parte, în sens trans-
versal faţă de sensul de propagare a UUS. Ea depinde de
intensitatea energiei ultrasonice.
In vivo, efectul vibraţiilor mecanice este de importanţă
deosebită în terapeutică.
2. Efectele termice. O parte din energia ultrasonică se
transformă în interiorul mediului traversat de UUS în ener-
gie calorică. Căldura obţinută are 2 origini : 1) -prin absorbţia
energiei UUS de către mediile neomogene, cu degajare de
căldură şi amortizare a amplitudinilor vibratorii; 2) prin
fricţiunea particulelor mediului cu o frecvenţă mare, care se
întîmplă mai ales la nivelurile de separare a două medii cu
densităţi diferite.
Efectul termic evident se remarcă în special în mediile
neomogene, deci şi în corpul omenesc.
3. Efectul de cavitaţie. Un fenomen caracteristic şi impor-
tant pentru înţelegerea efectelor fizico-chimice ale UUS este
fenomenul de cavitaţie, care constă în formarea de goluri
(rupturi, fisuri) în interiorul lichidului traversat, manifestate
vizibil prin formare de bule de gaz. UUS exercită compre-
siuni şi dilatări (tracţiuni) succesive asupra lichidului.
Ruperea (fisurarea) lichidului are loc în momentul dilatărilor. în
perioadele de comprimare, cavităţile dispar şi, prin reunirea lichidului,
se liberează mari cantităţi de energie, care au efecte distructive. Pre-
siunea în aceste puncte poate să crească la mii de atmosfere, iar tem-
peratura la cîteva sute de grade.
Fenomenul de cavitaţie apare la intensităţi ultrasonice foarte ridi-
cate în medii lipsite de aer sau gaze. El depinde de frecvenţa, inten-
sitatea. vîseozitatea, temperatura şi presiunea lichidului. Apare mai
ales la nivelul de separare între 2 medii cu densităţi diferite.
Fenomenul de pseudocavitaţie apare în lichidele în care există dizol-
vate aer sau alte gaze şi care se caracterizează prin degazeijicarea li-
chidului prin ultrasunet.
în practica terapeutică curentă, cu dozele utilizate nu s-a
putut pune în evidenţă fenomenul de cavitaţie în ţesuturi
sau sînge.
4. Efectul de difuziune. Accelerarea difuziunii, creşterea
permeabilităţ ii membranelor au putut să fie puse in evidenţe
prin numeroase experienţe.
5. Efecte chimice. Se constată oxidarea, reducerea, de-
polarizarea şi denaturarea substanţelor chimice supuse ac-
ţiunii UUS. Mecanismele de acţiune încă nu au putut să fie
elucidate.
B. Efecte biologice. Studiul acţiunii UUS asupra ţesutu-
rilor vii constituie o problemă destul de dificilă şi complexă,
ţinînd seama de variaţiile multiple ale parametrilor UUS ca
şi de heterogenitatea şi modificările permanente ale ţesuturilor.
a) în piele. chiar în doze mici, UUS cresc permeabilitatea
membranelor celulare şi fac ca o serie de substanţe, pentru
care pielea în mod normal este impermeabilă, să traverseze
tegumentul. Fenomenul a fost denumit sonoforeză, în c o m -
paraţie cu ionoforeza prin curent galvanic. Dozele medii pro-
voacă o hiperemie tegumentară. Dozele mari dau eritem p u -
ternic, flictene, peteşii, în s p e r a i dacă se întrebuinţează f r e c -
venţe medii de 175 KHz.
b) în ţesutul conjunctiv are loc o vasodilataţie, o hiper-
emie şi extravazare sanguină care pot să meargă chiar pînă
la rupturi capilare, dacă energia transmisă este mare.
c) în muşchi apar reacţii exsudative şi de degenerescenţă
edematoasă. Pe miocard pot să fie semnalate chiar leziuni de
tipul infarctului. Muşchii se încălzesc mai ales la nivelul de
separaţie cu oasele şi aponevrozele.
d) Osul reacţionează diferit la intensităţi mari sau mici.
La doze joase, osul reacţionează constructiv, prin formare de
osteofite (Naumann). La doze mari apar edeme hemoragice,
necroze osoase şi necroze tendinoase. Osul prezintă impor-
tante zone de încălzire prin fricţiune directă şi prin reflexia
UUS, mai ales în zonele de joncţiune dintre os şi ţesuturile
moi, în baza fenomenului de interferenţă. Acelaşi lucru se
întîmplă şi în canalul medular şi în toată zona spongioasă
a osului. La nivelul de separare între muşchi şi os, unde ab-
sorbţia este foarte mare, se formează mari acumulări de
energie calorică. Astfel, suprafaţa osului se încălzeşte cu UUS
de 5 ori mai mult decît muşchiul, pe cînd cu unde scurte
muşchiul se încălzeşte de 16 ori mai mult decît osul. încăl-
zirea nu este la fel în toate straturile : la braţul supus la
UUS tegumentul se încălzeşte cu 0,2°. muşchiul cu 1,7,° osul
cu 3,2° iar tegumentul de partea opusă cu 0,7° (Tomberg).
Datorită importanţei încălzirii oaselor şi măduvei, Rogovski
propune utilizarea UUS în stările patologice medulare.
e) Sistemul nervos central şi vegetativ reacţionează prin
modificări funcţionale care au putut să fie puse în evidenţă
prin studii cronaximetrice, electromiografice şi electroence-
falografice. Sistemul nervos central reacţionează prin e x c i -
taţii sau inhibiţii trecătoare. Dozele mari determină torpoare
deosebit de accentuată după o scurtă fază de agitaţie. Unii
autori susţin că celulele sistemului nervos sînt foarte sensi-
bile la doze mari de UUS.
f) In sîngele supus iradierii cu UUS scade proteinemia
totală, cresc y-globulinele, scad a-globulinele. Eritrocitele se
concentrează în grupuri. In soluţii mult diluate, hematiile sînt
distruse chiar cu doze foarte mici de 0,1 W/cm 2 . în sîngele
nediluat, eritrocitele nu suferă nici o modificare. Sîngele o x a -
latat se hemolizează în 10 minute, dacă este tratat cu UUS
în doze de 40 W/cm 2 , pe cînd la 20 W/'cm 2 nu apare h e m o -
liza. Leucocitele sînt distruse după circa 10 minute. Rezis-
tenţa leucocitelor faţă de UUS este mai mare la copii decît
la adulţi. Cogularea sanguină este încetinită, viteza de sedi-
mentare scade sau poate să rămînă neinfluenţată.
g) Mucoasa gastrică reacţionează la doze mari, prin f o r -
mare de ulceraţii (Schliephake).
C. Efectele fiziologice. Tratamentul cu energie ultrasonică
este o terapie nespecifică, de altfel ca majoritatea procedu-
rilor de fizioterapie. UUS aplicate asupra organismului p r o -
voacă efecte mecanice manifestate sub forma unui micromasaj
la nivelul ţesuturilor, celulelor şi chiar al moleculelor, efecte
termice, caracterizate prin încălzirea ţesuturilor, datorită ab-
sorbţiei energiei ultrasonice. Se pare că efectele chimice,
deşi prezente, au o importanţă mai mică. Micromasajul acţio-
nează prin excitaţia proprie a pielii ca organ endocrin, prin
excitarea terminaţiilor senzitive şi simpatice din ţesuturile
interesate şi prin vibrarea celulelor şi a conţinutului spaţiilor
intereelulare. Aceasta influenţează circulaţia limfatică, ceea
ce are drept consecinţă modificări de echilibru chimic şi
coloidal tisular. Efectele sînt în funcţie de capacitatea de
propagare prin tegument şi cea de absorbţie din ţesuturi.
Absorbţia depinde de frecvenţa UUS, de calitatea mediului
traversat, ca şi de reacţia internă proprie a ţesuturilor.
Propagarea şi absorbţia în corpul uman sînt dependente de no-
ţiunea de „Halbwertschicht", înjumătăţirea energiei în unitatea de
spaţiu, ceea ce, exprimat sub altă formă, reprezintă : profunzimea e x -
primată în cm, la care energia UUS de la 1 W administrat la suprafaţă,
d e v i n e 1/2 W.
De e x e m p l u : UUS de la 1 W la suprafaţă devine 1/2 W, la adîn-
eimea de 2 cm, devine 1/4 W, la adîncimea de 4 cm, devine 1/8 W la
adîncimea de 6 cm. Această scădere a energiei în raport cu adîncimea
poate să fie reprezentată printr-o curbă exponenţială.
„ H a l b w e r t s c h i c h t " este î n funcţie de f r e c v e n ţ ă :
la o' f r e c v e n ţ ă de 400 K H z g r o s i m e a stratului de î n j u m ă t ă ţ i r e este
de 11,6 c m
la o f r e c v e n ţ ă de 800 K H z grosimea stratului de î n j u m ă t ă ţ i r e este
de 5,8 c m
la o f r e c v e n ţ ă de 1 500 K H z g r o s i m e a stratului de î n j u m ă t ă ţ i r e este
de 2,8 c m
la o f r e c v e n ţ ă de 4 500 K H z grosimea stratului de înjumătăţire este
de 0,9 c m (Schliephake)

UUS suferă modificări însemnate de reflexie, interferenţă,


dispersie, transformări şi absorbţie de energie ultrasonică,
mai ales la nivelul de trecere intre 2 medii cu densităţi
diferite (ca trecerea dintre muşchi şi oase şi la nivelul apo-
nevrozelor şi tendoanelor).
D a c ă în calea fasciculului de u n d e ultrasonice apare un obstacol,
m a i m i c d e c î f l u n g i m e a de u n d ă a UUS, acesta îl ocoleşte, iar în u r m a
lui r ă m î n e o „umbră sonicâ".
D a c ă o b s t a c o l u l este m a r e , TiUS se r e f l e c t ă în parte, iar în p a r t e
trec p r i n obstacol. Penetrabilitatea d e p i n d e de rezistenţa m e d i u l u i faţă
de UUS şi este e x p r i m a t ă prin p r o d u s u l dintre viteza u n d e l o r şi d e n -
sitatea mediului. D a c ă obstacolul este un perete, cantitatea u n d e l o r
care-1 străbat este în funcţie de penetrabilitate şi de g r o s i m e a p e -
retelui.

UUS determină asupra ţesuturilor şi organelor : 1) efecte


fibrolitiee şi de reavivare celulară ; 2) efecte analgezice-anti-
spastice ; 3) efecte de stimulare a sistemului neurovegetativ ;
4) efecte antiinflamatoare şi hiperplazice şi 5) efecte vasculare.
1. Efectele fibrolitiee ale UUS sînt legate de fenomenele
distructive de rupere şi fragmentare ale ţesutului, de per-
meabilizare a membranelor celulare, de creştere a metabo-
lismului local celular, prin fragmentarea moleculelor mari şi
prin creşterea proceselor de oxidoreducţie însoţite şi de
efecte de vasodila+are locală.
2. Efectele analgezice sînt cele mai evidente şi mai
prompte acţiuni ale UUS. Ele dau rezultate bune în nevral-
gii, în cazurile în care nu există vreo compresiune mecanică
pe nerv. Richardson susţine că mecanismul se poate explica
prin acţiunea antispastică pe care o au vibraţiile ultrasonice
asupra arterelor de nutriţie a nervilor. Efectele antispastice
obţinute în miaigii se explică, chiar cu doze extrem de mici
care nu determină încă efecte termice, prin acţiunea asupra
terminaţiilor nervoase, cu scăderea cronaxiei neuromusculare.
3. Stimularea sistemului nervos vegetativ se manifestă
prin efecte simpaticomimetice sau simpaticolitice, dependent
de terenul pe care se acţionează, ca şi de intensitatea undelor.
4. Efectele antiinflamatoare se explică prin efectul vibra-
tor mecanic, prin efectele de creştere a metabolismului local
celular, prin micromasajul care se exercită asupra ţesuturilor
şi spaţiile interstiţiale, cu eliminarea produselor catabolice
prin sistemele circulaţiei de întoarcere limfatice şi venoase,
precum şi prin efectele vasomotoare capilare şi arteriolare.
Este vorba deci de o accentuare a resorbţiilor şi îndepărtarea
produselor catabolice şi patologice.
5. Efectele vasculare ss manifestă printr-o vasodilatare
locală, o stimulare a circuitului sanguin în capilare, arteriole,
deci o accentuare a circularei periferice si de întoarcere.
Efectul vasodilatator se instalează în special prin suprimarea
spasmului musculaturii vasculare.
Tehnica de aplicare a undelor ultrasonore. Rezultatele f a -
vorabile sau nefavorabile ale ultrasonoterapiei depind de felul
în care, în baza cunoştinţelor exacte asupra, datelor tehnice
ale aparatului folosit, medicul prescrie cel mai potrivit tra-
tament. Trebuie să ţinem seama de faptul că există diferenţe
între diversele tipuri de aparate.
Pe de altă parte, eficacitatea şedinţelor de ultrasunet de-
pinde şi de exactitatea cu care se execută tratamentul indicat.
La o indicaţie corectă, printr-o bună selecţionare a bolnavilor,
rezultatele pot să fie numai atunci bune. cînd şi tehnica de
aplicare a fost corectă.
Este important deci să se cunoască modul în care se e x e -
cută corect prescripţia medicală.
La tehnica de aplicare, vom urmări în timpul procedurii
manipularea proiectorului (capului emiţător) şi manevrarea
aparatului.
Am amintit că, în capul emiţător (localizator), este aşe-
zat cristalul piezoelectric care generează undele ultrasonice.
Acestea sînt proiectate în linie dreaptă sub forma unui
fascicul, perpendicular cu suprafaţa de emisie a localizato-
rului. —
t Deoarece propagarea UUS se face numai în solide şi li-
chide, este necesar ca, între proiector şi tegument, să nu
existe nici un strat (nici chiar subţire) de aer, care ar putea
să oprească transmiterea undelor spre bolnav. Pentru aceasta
este nevoie de un contact intim între suprafaţa emiţătoare a
proiectorului şi tegument, care se realizează fie printr-o solu-
ţie vîscoasă (cum este cea de ulei de parafină ; gelatină 10° o
sau glucoză), fie cu un strat de apă degazeificată, fie cu
vaselină simplă sau un alt unguent.
Tratamentele se pot efectua aplicînd capul emiţător :
1) prin contact direct asupra tegumentului, cînd folosim o
soluţie vîscoasă ; 2) la distanţă, sub apă, indirect, cînd între
tegument şi proiector există un strat de apă de o grosime de
cîţiva centimetri (regiu-
nea bolnavă şi proiec-
torul fiind scufundate
yilJtiilL v a s CVV
1) Aplicarea" "pmr
contact direct. Pe te-
gumentele de tratat se
întinde un strat sub-
ţire de ulei de parafină
sau o soluţie ele gela-
tină 10°, Q, glucoză, va-
selină simplă sau alt
unguent, pe care plim-
băm proiectorul fă râ
să apăsăm prea tare, în
sens circular sau liniar,
dependent de zona pe
care o tratăm (fig. 117).
Viteza de deplasare a
proiectorului trebuie să fie foarte mică, astfel ca un cerc mic
să se descrie în 2—3 secunde şi o linie de circa 10—12 cm în
30 de secunde. Important este să urmărim în permanenţă ca
proiectorul să aibă contact intim cu toată suprafaţa emiţă-
toare cu tegumentul, deci să nu formeze un oarecare unghi
între suprafaţa tegumentelor şi suprafaţa proiectorului. La
nevoie se poate exercita o presiune slabă pentru realizarea
contactului intim cu toată aria localizatorului.
Alegem de obicei părţile moi cu musculatură multă pentru
tratament, evitînd să trecem cu proiectorul pe zonele cu
proeminenţe osoase, unde pot să aibă loc concentrări de
energie şi pot să apară dureri periostale (fig. 118 şi 119).
2) Cuplajul subacval, indirect, se face mai ales acolo unde
avem de tratat extremităţile care au multe suprafeţe nere-
gulate şi multe proeminenţe osoase. Intr-o baie parţială de
mînă sau picioare se pune apă călduţă şi se introduce mîna
sau piciorul bolnav împreună cu capul emiţător. Asistentul
va executa mişcări lente liniare sau circulare la circa 1—3 cm
distanţă de tegument. Avem grijă ca suprafaţa emiţătoare
a capului să fie totdeauna paralelă cu suprafaţa tegumentului
pe care îl tratăm.
Pentru tratamentul regiunii perineale există o baie spe-
cială de şezut. Proiectorul este montat de data aceasta cu
oglinda reflectoare, care face ca fasciculul de unde să fie
reflectat în unghi de 90° exact
spre regiunea solicitată, ceea
ce s-ar putea face extrem de
greu fără oglindă. La nevoie

putem uza în aceste cazuri şi de braţul fixator pentru imo-


bilizarea capului.
Aplicaţia subacvală cu proiecţie directă sau reflectată cu
oglinda se execută ceva mai greoi decît cea precedentă, în
care folosim uleiul de parafină şi aplicăm capul direct pe
tegument, totuşi prezintă multe avantaje în anumite situaţii.
Ea se utilizează pe zone cu suprafeţe neregulate, pe ulceraţii
sau pe zone tegumentare cu o sensibilitate crescută la pre-
siune.
La efectuarea unei şedinţe de ultrasunet ne interesăm de
bolnav, de aparat şi de proiector.
Bolnavul va fi pus într-o poziţie comodă (în decubit sau
şezînd), care să permită expunerea optimă a zonei de tratat.
Manevrarea aparatului. înainte de a face orice altă m a -
noperă, v o m controla legătura cu pămîntul, care este obliga-
torie, fie prin priza Schuko, fie printr-un cablu separat, le-
gat la instalaţia de apă sau calorifer. Atunci cînd se l u -
crează în mediu umed (băi, secţii de hidroterapie), este n e -
voie să se dubleze cablul la pămînt.
La aparatele care au răcire cu apă, v o m da drumul unui
curent de apă rece sa să treacă prin capul emiţător.
Controlăm ca toate butoanele să fie aduse la zero şi apoi
introducem ştekerul aparatului în priză (de preferinţă Schuko).
Manevrăm butonul de pornire care poate să fie un sim-
plu întrerupător basculant sau rotativ, sau poate să fie în
legătură cu stabilizatorul de tensiune. în acest caz, butonul
trebuie învîrtit pînă obţinem tensiunea solicitată, manevră
care se urmăreşte pe voltmetru.
Aşteptăm circa un minut pînă se încălzesc lămpile şi
acordăm aparatul, adică aducem generatorul de înaltă f r e c -
venţă în rezonanţă cu frecvenţa cristalului piezoelectric. Acest
lucru se urmăreşte la miliampermetrul de rezonanţă, sau la
o lampă de acord (ochi de pisică).
Rezonanţa o mai putem controla punînd o picătură de
ulei de parafină pe suprafaţa de emisie a proiectorului. V o m
constata o fierbere a acestei picături în clipa în care cristalul
este în rezonanţă cu generatorul de înaltă frecvenţă. Apli-
căm imediat proiectorul pe tegument, respectiv în vasul cu apă.
Manevrăm butonul de intensitate, urmărind wattmetrul care
indică în cifre etalonate energia ultrasonică exprimată în
W/cm 2 .
Ceasul semnalizator ne indică durata procedurii, care va
fi între 3 şi 10 minute. Se începe în general cu şedinţe de
scurtă durată, care pot să fie prelungite, în funcţie de toleranţa
şi reacţia bolnavului.
Se va evita mersul în gol al aparatului.
Dozarea. Dozele utilizate sînt date de intensitatea şi du-
rata procedurilor. Ca principiu general la care s-a ajuns după
o îndelungată experienţă, putem să spunem astăzi că se f o -
losesc în general doze mici. Intensitatea exprimată în W / c m 2
ne orientează asupra densităţii undelor, iar atunci cînd o
raportăm şi la suprafaţa de emisie a capului, ne orientează
asupra cantităţii totale emise de întreaga suprafaţă.
Important este să se găsească doza minimă care să reali-
zeze efectele optime. Aceasta se găseşte prin tatonare, fiind
dependentă de sensibilitatea şi reactivitatea bolnavului, de
natura bolii şi de stadiul ei de evoluţie, ca şi de profunzimea
procesului. Afecţiunile cronice torpide reacţionează mai în-
cet, deci este necesar să se administreze doze ceva mai mari.
Bolnavul nu are voie să înregistreze subiectiv nici un fel
de senzaţie. Dacă apare durerea periostală, se va reduce in-
tensitatea sau se trece la UUS cu impulsuri.
La obezi, unde trebuie să se traverseze un strat destul de
gros de grăsime pînă să se ajungă la zona musculotendinoasă
interesată, va fi nevoie să dăm doze mai mari.
Suprafaţa obişnuită de tratat va fi apreciată la un maxim
de circa 100 cm- pentru o şedinţă. Suprafeţe ceva mai mari
vor fi tratate timp mai îndelungat.
începem de obicei cu intensitate mică (0,1—0,2 W cm 2 ) şi
durată scurtă (3—4 minute), pentru ca, în măsura în care
aceste doze sînt bine tolerate, să creştem intensitatea în mod
normal pînă la doza totală pe suprafaţa capului de 10—15 W
şi la o durată medie de 5—6 minute, aceste cifre putînd să
fie depăşite de la caz la caz.
Numărul şi ritmul şedinţelor sînt variabile. în majori-
tate se fac şedinţe la 2—3 zile, în afara cazurilor particulare.
Nu este necesar să se depăşească un total de 4—6 şedinţe,
atunci cînd nu se constată nici o ameliorare.
In procesele cronice se fac aplicaţii locale în serii de
10—15 şedinţe zilnic sau la 2 zile, urmate de o pauză de
2—3 săptămîni.
Pentru creşterea eficacităţii UUS este bine să se asocieze
şi alte proceduri fizioterapice, în care caz se va face o sin-
gură procedură pe zi. In asociere cu US, intensitatea UUS
va fi redusă la 1 / 2 — 1 3 din doză.
Alegerea frecvenţei potrivite are importanţă, pentru ca
să se poată introduce energia ultrasonică la diverse profun-
zimi. O frecvenţă de 500—800 KHz permite pătrunderea pînă
la o profunzime de peste 6 cm. Frecvenţa de 1 000 KHz
ajunge la circa 3—6 cm, iar frecvenţa peste 1 500 KHz are
o acţiune superficială sub 3 cm profunzime.
Alegerea regimului de emisie. Pentru prevalarea efecte-
lor termice folosim undele continue constante. Impulsurile
permit utilizarea intensităţilor mai mari, fără ca să apară
efecte termice importante.
Pentru acţiunea fibrolitică trebuie să predomine efectul
mecanic ; vom face deci aplicaţii sub apă sau directe, la in-
tensitate mare şi de durată lungă (10—15 minute), im-
pulsuri cu frecvenţă medie.
Pentru acţiunea analgezică facem aplicaţii mobile de-a
lungul nervului, cu intensităţi forte, însă timp foarte scurt
(1—3 minute) şi cu impulsuri distanţate şi de scurtă durată.
Pentru acţiunea neurosimpatică folosim aplicaţii de scurtă
durată (2—3 minute) cu impulsuri distanţate.
Indicaţiile şi gontraindicaţiile ultrasunetului. După o p e -
rioaclă de peste 30 de ani de tratament cu UUS s-au crista-
lizat indicaţiile, care la început erau foarte vaste. Se ştie
azi că domeniul în care UUS dau rezultatele cele mai bune
sînt afecţiunile reumatice şi traumatice ale aparatului loco-
motor, unele afecţiuni dermatologice şi tulburări circulatorii
periferice.
A. Afecţiunile reumatice ale aparatului locomotor sînt
bine influenţate prin efectul analgezic imediat, .prin efeclul
antispastic evident asupra contracturilor musculare, ca şi prin
efectul fibrolitic.. şi de recîştigare a elasticităţii ţesuturilor^
periarticulare şi musculotendinoase. în urma acestui fapt, re-
dorile articulare cedează, articulaţiile recîştigîndu-şi m o -
bilitatea.
Artritele cronice, artrozele reactivate în faza subacută.
sînt tratate în primul rînd, deşi rezultatele în artroze nu' sînt
totdeauna mulţumitoare. Este de remarcat faptul că majori-
tatea autorilor insistă asupra asanărti focarelor de infecţie
înainte de tratament, rezultatul fiind negativ în caz contrar.
în artrite dăm 0,1 — 1,5 W/cm 2 , 3—4 minute zilnic, sau
chiar de două ori pe zi. Artrozele suportă o intensitate mai
mare, de circa 1—2 W/cm 2 , tratamentul făcîndu-se cu i m -
pulsuri, 3—6 minute, 10—20 de şedinţe. Dozele mari sînt
dependente şi de localizare.
Artritele genunchilor se tratează cu 0,2—0,5 W/cm 2 , 3—5
minute în faza subacută" şi 0,5—1 W cir.' . 5—10 minute în
faza cronică.
Articulaţia coxofemurală-. se tratează cu 0,4—1 W'cm 2
3—5 minute în faza subacută şi 0.6 —1,5 W ' c m 2 în faza
cronică.
Articulaţiile mici ale miinii se tratează sub apă cu 0,05 —
0.3 W/cm 2 , 3—4 minute în faza subacută şi 0,1—0,6 W'cm 2 .
3—6 minute în faza cronică, la distanţa de 1 cm de tegument.
Pentru articulaţiile mici ale labei piciorului, tratate tot sub
apă. se adaugă cîte o zecime de wat la fiecare din cifrele ele
mai sus şi cîte un minut în plus.
Epicondilitele şi coccigodiniile sînt destul de bine influ-
enţate de doze de 0,1—0,5 W/cm 2 în cazurile subacute şi
0,5—1,2 W/cm 2 în cazurile cronice, 3—6 minute, în cercuri mici
în jurul articulaţiei cotului, respectiv în regiunea coccigiană.
Periartrita scapuloumerală subacută este bine influenţată,
dacă este tratată în baie generală în asociaţie cu kinetotera-
pie. Se dau 0,5—2.5 W/cm 2 , 15—20 şedinţe UUS cu impulsuri.
In spondilitele ankilopoetice. rezultatele sînt favorabile,
dar de scurtă durată. Totuşi IHJS sînt indicate pentru e f e c -
tul antispastic şi fibrolitic care ajută la mobilizarea într-o
oarecare măsură a coloanei vertebrale.
Mialgiile, cu orice localizare. în special dorsolombar, sînt
afecţiunile cel mai bine influenţate dintre toate indicaţiile..
In regim continuu, cu intensitatea de 1—2 W/cm 2 , 4—5 m i -
nute zilnic, rezultatele sînt rapide şi de durată.
Neuromialgiile şi radiculitele asociate spondilozelor cervi-
codorsolombare răspund prompt la UUS. Nevralgiile şi ne-
vriţele, de orice natură ar fi, afară de procese compresive, se
tratează cu intensitate mică de 0,2—1 W cm 2 , 3—4 minute,
cu impulsuri, zilnic sau chiar de 2 ori pe zi. Şi în aceste
cazuri se vor înlătura focarele de infecţie, dacă ele sînt
prezente.
în nevralgia trigeminală. dozele sînt de 0,05—0.2 W cm 2 .
1—3 minute în faza subacută si de 0.2 — 0,5 W 'cm- în faza
cronică, pe cele 3 ramuri ale nervului.
Nevralgia occipitală (Arnold) se tratează cu doza de 0.05—
0,3 W/cm 2 . 2—4 minute în faza subacută şi 0.4—0,6 W/cm 2 .
3—6 minute In faza cronică.
Nevralgia plexului brahial se tratează pe cîte 3 linii bila-
teral. pe zonele paravertebrale şi laterocervicale, cu 0.1 —
0,6 W/cm 2 . 3—6 minute în faza subacută şi 0.5—1 W cm 2 .
3—6 minute în faza cronică, ca şi de-alungul pachetului v a s -
culonervos supraclavicular, axilar şi pe faţa internă a bra-
ţului, cu aceleaşi doze.
Ganglionul stelat î! influenţăm prin aplicare laterocervi-
cală inferioară, imediat supraclavicular. în dreptul C R —Tj,
cu doze de 0,025—0.3 W/cm 2 , 1—3 minute.
Lanţul ganglionilor simpatici dorsali poate să fie influen-
ţat prin aplicări de linii paravertebrale dorsale la circa 1 —
5 cm de linia mediană, proiectorul fiind înclinat uşor cen-
tral (30 — 35°), în direcţia ganglionilor simpatici. ; 0.6 —
1.2 W cm 2 , 4—0 minute.
Nevralgia sciatică se tratează prin aplicaţii locale în r e -
giunea sacrolombară şi de-a lungul traiectului pe coapsa pos~
terioară prin linii la 0,1—1 W/cm 2 , 3—6 minute în faza sub-
acută şi 0.8—1,5 W/cm 2 în faza cronică.
B. Afecţiunile traumatice ale aparatului locomotor sînt
şi ele bine influenţate, oferind uneori rezultate spectaculare,
în special în contuzii şi entorse. Sînt indicate şi în sechelele
posttraumatice ca : contracturi vicioase, fracturi greu v i n -
decabile, refracţii fibroase, cicatrice vicioase.
Aplicaţiile sînt aceleaşi ca tehnică cu cele din diversele
localizări ale proceselor reumatice.
C. Afecţiunile dermatologice care pot să profite de pe
urma tratamentului cu UUS sînt cicatricele cheloide, p r o -
cese scleroase locale dureroase, ca sechele postoperatorii sau
după plăgi, procese pruriginoase localizate, ulcere trofice,
plăgi atone, ulcere varicoase, hiperhidroza plantară, boala
Dupuytren. herpes zoster.
D. Afecţiuni ale aparatului circulator. Unele tulburări cir-
culatorii periferice ca arterita obliterăntă, boala Raynaud.
pot să fie tratate cil UUS. Sechelele după flebite, ca şi f e n o -
menele inflamatoare periflebitice se pot trata prudent cu doze
slabe de-a lungul traiectului dureros. Rezultatele însă nu
sînt totdeauna ceîe aşteptate.
Unii autori semnalează rezultate favorabile în prostatite,
boli ulceroase, colecistopatii, astm etc.
O statistică cu peste 103 000 d£ cazuri arată următoarele
rezultate în ordinea eficacităţii tratamentului cu UUS, care
ar putea să constituie un rezumat al indicaţiilor.
1) Cele mai bune rezultate : lumbago, mialgii, contuzii, en-
torse, afecţiuni inflamatoare ale tegumentului, nevralgii
sciatice. P.S.H., herpes zoster.
2) Rezultate bune : tenovaginite, sechele după degerături,
ulcere gastroduodenale, artrite, boală Raynaud, epicondilite,
sindrom Siideck, ulcere crurale. nevralgii de plex.
3) Rezultate mai puţin favorabile : boala Biirger. artroze
deformante, brahialgia nocturnă, nevrom de amputaţie.
4) Rezultate inconstante, neconcludente : negi, prostatite,
sclerodermie, boala Bechterew, colecistite. astm.
Contraindicaţii. Toate procesele tumorale, afecţiunile car-
diace manifeste sau latente, sindroamele anginoase, anevris-
mele, fragilitatea capilară, hipertensiunea arterială, tulbură-
rile de sensibilitate, toate procesele inflamatoare acute de
orice natură şi zonele de creştere a oaselor la copii.
E. SINCARDONUL

Sincardonul este un aparat folosit în electroterapie, pen-


tru tratamentul tulburărilor trofice şi circulatorii periferice.
Principiul de funcţionare constă într-o gimnastică ritmică a
sistemului vascular periferic, sincronă cu ritmul cardiac.
Aceasta se realizează prin intermediul unor manşete de cau-
ciuc puse în jurul membrelor, în care au loc, în mod ritmic,
alternanţe de presiune ridicată şi scăzută, care activează în
acest fel circulaţia undelor sanguine arteriale.
în perioada creşterii presiunii, pereţii elastici ai venelor
din zona distală se dilată, patul vascular periferic se măreşte
şi se înmagazinează o mai mare cantitate de sînge arterial.
In perioadele de relaxare a manşetelor, neexercitîndu-se
nici un fel de presiune, arterele elastice de sub manşetă, care
fuseseră comprimate, revin la forma iniţială şi, prin unda
pulsatilă, sistolică, se umplu din nou cu sînge; la periferie sîn-
gele este împins spre arteriole, capilare şi spre circulaţia de
întoarcere.
Prin acest j o c ritmic de presiune şi depresiune a manşe-
telor, sincronizat cu bătăile inimii şi cu undele pulsatile de
la nivelul manşetei, se ajunge să se îmbunătăţească în spe-
cial circulaţia arterială periferică.
Aparatul este compus din trei părţi distincte : 1) Sistemul de recep-
ţionare a biocurenţilor muşchiului inimii (EKG), necesar pentru obţi-
nerea undei R, care serveşte drept impuls de comandă pentru sta-
bilirea ritmului de lucru al aparatului.
2) Un sistem de amplificare, sincronizare şi temporizare a sti-
mulului cardiac obţinut, un dispozitiv de recepţionare a undei pulsa-
tile de la nivelul manşetei şi cu posibilitatea de a proiecta ambele
semnale pe ecranul oscilografului catodic.
3) Un sistem pneumatic c o m p l e x compus din manşete, compre-
sor, filtru, ventil electromagnetic şi tuburi de legătură.
Contactul cu bolnavul se face prin doi electrozi, care se fixează
pe tegument, în una din cele 3 derivaţii pentru înregistrarea E K G şi
prin manşetele pneumatice care sînt fixate cu feşi elastice pe m e m -
brele bolnave. Aparatul permite măsurarea duratei de timp de la pro-
ducerea stimulului cardiac (unda R), pînă cînd unda pulsatilă san-
guină ajunge în dreptul manşetei. Cunoaşterea exactă a duratei de
timp de la producerea undei sistolice pînă la apariţia undei la man-
şetă este importantă atît pentru tratament, cît şi pentru diagnostic :
prelungirea duratei indică o încetinire a fluxului sanguin pe traiec-
tul ai-terial.

Pe masa de comandă există un număr însemnat de b u -


toane care servesc la punerea în funcţie a aparatului : buton
de amplificare pentru EKG : ecranul oscilografului catodic;
butonul amplificator al undei pulsatile de la nivelul manşe-
t e i ; buton pentru reglarea intensităţii spotului pe ecranul
oscilografului; buton pentru temporizarea (deplasarea în
timp) a undei R (impulsului de comandă) ; manometru cu
mercur ; întrerupătorul principal ; lampă de control ; buton
pentru punerea în funcţie a compresorului; ventil pentru
reglarea presiunii aerului din manşetă ; comutator pentru
reglare-tratament ; buton de focalizare a şpotului ; buton
pentru reglarea duratei impulsului ; priză de racord pentru
electrozi.
Piesele accesorii ale sincardonului sînt : cordonul de l e -
gătură cu reţeaua de curent electric, firul de legătură cu pă-
mîntul, cablul şi electrozii pentru EKG, tuburi de cauciuc,
bifurcatorul, manşetele de cauciuc pentru aer şi feşile
elastice.
Pentru buna funcţionare a aparatului este necesară o ca-
meră separată, izolată de zgomot şi mai ales de o reţea elec-
trică prea încărcată.
Tehnica de aplicare. 1. Bolnavul va fi culcat pe o cana-
pea de lemn, în decubit dorsal, într-o poziţie comodă. El tre-
buie să stea. liniştit în tot timpul tratamentului.
2. Electrozii se aplică pe tegumente prin intermediul unei
paste speciale sau a unei ţesături hidrofile îmbibată cu o
soluţie de CINa. Electrozii se fixează cu cîte o bandă de
cauciuc cu butonieră. Legăturile se pot face : braţ drept —
braţ stîng ; braţ drept — picior stîng ; braţ stîng — picior
stîng.
3. Manşetele ele cauciuc se pun pe tegument prin inter-
mediul unei bucăţi de hîrtie albă creponată (din motive igi-
enice) sau al unui strat de tifon. Peste manşete se aplică o
faşă elastică, în aşa fel încît să nu exercite asupra regiunii
tratate o presiune prea mare, care ar putea să împiedice cir-
culaţia de întoarcere.
Locul de aplicare a manşetei poate să fie pe coapsă,
1/3 superioară sau inferioară a gambei, pe gleznă sau pe laba
piciorului, pe părţile similare ale membrului superior (braţ,
antebraţ, mînă), unilateral sau bilateral, în funcţie de por-
ţiunea bolnavă.
în tratamentul afecţiunilor circulatorii arteriale, manşe-
tele se aşază proximal, pe cînd în tulburările circulatorii de
întoarcere (venoase, limfatice) se aplică distal.
Uneori putem să aplicăm două şi chiar trei manşete pe
diferite părţi ale aceluiaşi membru. Tratamentul în acest caz
nu se face concomitent, ci succesiv, începînd cu manşeta pro-
ximală şi terminînd cu cea distală, dacă este vorba de tul-
burări arteriale sau invers, atunci cînd este vorba de tul-
burări venoase.
4. Manevrarea aparatului. După ce electrozii şi manşetele
de cauciuc au fost aplicate pe locurile indicate, se va face
racordarea lor la aparat. Introducem fişa cordonului în priza
şi întoarcem comutatorul principal (7). Concomitent se va
aprinde lampa semnalizatoare (8). Apăsam apoi pe butonul (9)
de punere în funcţie a compresorului şi umplem manşe-
tele cu aer, reglînd presiunea cu ajutorul ventilului (10).
Presiunea va fi urmărită Ia manometru (6). După ce am sta-
bilit presiunea necesară, liberăm butonul 9. De obicei trata-
mentele vor fi începute la presiuni ceva mai joase (20—
30 mm Hg), puţind să ajungă în şedinţele următoare pînă la
cel mult cifra de tensiune minimă (diastolică) a bolnavului.
Pentru afecţiunile venoase, presiunea va fi mai mică decît
pentru cele arteriale. Butonul 1 va fi răsucit spre dreapta
pînă la apariţia spotului pe ecranul oscilografului catodic. Cu
ajutorul butoanelor 4 şi 12 reglăm intensitatea şi claritatea
spotului pe ecran. Prin răsucirea progresivă a butonului 3
obţinem pe ecran curba undei pulsatile sanguine, de la ni-
velul manşetei.
Manevrăm apoi butonul 5 cu care putem să mobilizăm în
timp impulsul de comandă obţinut din unda R de la EKG,
pe care îl putem urmări pe ecran. Diviziunile de timp notate
în jurul butonului ne vor indica durata de timp necesară
pentru ca impulsul sistolic să ajungă pînă la manşetă. Im-
pulsul de comandă va trebui să fie totdeauna situat pe
panta descendentă a undei pusatile, pentru ca manşeta să fie
comprimată numai după ce unda sanguină a trecut sub ea.
Răsucim comutatorul 11 pe poziţia .,tratament" şi nu-
mărăm bătăile cardiace care se aud prin aparat. în raport cu
frecvenţa ritmului cardiac v o m stabili şi durata impulsului
ele comandă pe butonul 13.
Pentru o frecvenţă de 50 de bătăi min., durata va fi de
0,27 secunde, iar pentru o tahicardie de peste 100 de bă-
tăi min., durata va fi sub 0,15. Există la aparat un tabel care
stabileşte şi valorile intermediare.
La început, şedinţele vor fi de scurtă durată, 5—7 minute,
ulterior durata lor creşte pînă la 10—15 minute.
Indicaţiile şi contraindicaţiile. Pentru tratament cu sin-
cardon sînt indicate următoarele afecţiuni : tulburările cir-
culatorii periferice funcţionale, claudicaţia intermitentă, boala
Raynaud. algodistrofiile extremităţilor, sindromul Siideck,
ateroscleroza în faza incipientă, arterita obliterantă. „mal
perforant", gangrena diabetică., boala Biirger, stările posttrom-
botice şi postflebitice. tulburările circulatorii şi trofice după
arsuri şi după degeraturi, sindromul varicos, ulcerele vari-
coase. edemele limfatice ale extremităţilor.
Contraindicate pentru tratamentul cu aparatul sincardon
sînt : tromboflebitele acute, toate procesele inflamatoare, acute
care interesează membrele, gangrenele cu evoluţie rapidă,
insuficienţa aortică, caşexia, procesele metastatice.
III. HIDROTERAPIA

1. GENERALITĂŢI

DEFINIŢIE ŞI OBIECT

Prin hidroterapie se înţelege aplicarea în scop profilactic


şi curativ a unui număr foarte variat de proceduri, care au
la bază apa la diferite temperaturi şi sub diferite stări de
agregaţie (solidă, lichidă, gazoasă), ca şi unele tehnici strîns
legate de aceasta.
Astfel, în afară de procedurile care folosesc apa simplă,
aşa cum se întîmpla la începuturile hidroterapiei, astăzi sînt
incluse în acest capitol şi acelea care utilizează unele ingre-
diente ca : bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, radonul,
diferite extracte de seminţe, plante medicinale şi substanţe
chimice.
Unele proceduri termice, cum sînt aerul cald, lumina, nă-
molul, parafina etc., a căror tehnică de aplicare este în strînsă
legătură cu procedurile hidrice, intră de asemenea în cadrul
hidroterapiei. care, în felul acesta, îşi lărgeşte şi mai mult
sfera, căpătînd denumirea corectă de hidrotermoterapie.
Factorul cel mai activ, care intră în consideraţie în hidro-
terapie, este factorul termic. Se .adaugă acestuia, la unele
proceduri factorul mecanic şi, într-un grad mai puţin i m -
portant, factorul chimic.
Aceşti factori influenţează numeroasele terminaţii ner-
voase din piele, iar impulsurile reflexe care iau naştere ajung
pe căile centripete pînă în sistemul nervos central, de unde,
pe căi centrifuge, se răspîndesc în organism, variatele reacţii,
de răspuns.
Hidroterapia, ca şi celelalte ramuri ale balneofiziotera-
piei, este o terapie nespecifică, cu ajutorul căreia putem să
obţinem fie aceeaşi reacţie de răspuns la diferite proceduri,
fie diferite reacţii uneori contrarii, la una şi aceeaşi proce-
dură, în funcţie de dozarea excitantului şi de reactivitatea
bolnavului.
Luînd drept criteriu temperatura, putem să împărţim hi-
droterapia în 3 ramuri :
1. crioterapia sau terapia prin frig. care utilizează tempe-
raturi sub 0 ° ;
2. hidroterapia propriu-zisă, care foloseşte temperaturile
cuprinse între aproximativ 5 pînă la 42° şi
3. iermoterapia, care cuprinde procedurile situate între
45 şi 80°.

Istoric. Privită istoric, hidroterapia cunoaşte 2 etape : o etapă em-


pirică prepavloviană, în care, deşi s-au remarcat unele figuri medi-
cale importante care au pus bazele tehnice ale acestei specialităţi, nu
s-a reuşit să se depăşească cunoaşterea empirică a fenomenelor, şi o
a doua etapă, etapa pavloviană, care a trecut la adîncirea ştiinţifică
şi explicarea fiziologică a mecanismului de acţiune a hidroterapiei,
bazată pe concepţia materialist-dialectică.

BAZELE FIZICE ŞI FIZIOLOGICE ALE HIDROTERAPIEI

I. Proprietăţile fizice ale apei importante pentru hidroterapie. A p a


este mediul fizic indispensabil în hidroterapie. De proprietăţile ei d e -
pind caracterul excitantului termi£ şi gradul influenţei pe care a-
cesta îl are asupra organismului.
Proprietăţile fizice cele mai importante ale apei sînt următoarele :
1. Capacitatea termică mare. Cantitatea de căldură necesară î n -
călzirii cu un grad a 1 kg de apă (1 calorie mare) este suficientă pen-
tru a încălzi cu 1 grad, 33 kg de mercur sau 8 kg de fier, fapt care
demonstrează superioritatea capacităţii calorice a apei faţă de cele
două medii.
Aceasta înseamnă că putem să transportăm cantităţi mari de
energie calorică, cu cantităţi mici de apă.
2. Termoconductibilitatea mare. Se înţelege prin aceasta capaci-
tatea pe care o are apa de a transmite energie calorică. în unitatea
de timp, apa cedează sau primeşte o cantitate mare de căldură. In
comparaţie cu aerul, apa are o termoconductibilitate de 25 ori mai
mare. Aceasta explică de ce la o temperatură de 50° de exemplu,
apa aplicată pe tegument provoacă arsuri, pe cînd aerul este bine
suportat.
In tabelul X I I I (E. J. Paşînkov şi L. P. Rubin) se pot vedea p r o -
prietăţile fizice cele mai importante ale apei, în comparaţie cu alte
medii folosite în scop terapeutic.
3. Temperatura de indiferenţă mare este a treia proprietate fizică
a apei, condiţionată de primele două.
Temperatura indiferentă a unui mediu fizic extern asupra orga-
nismului este aceea care nu dă nicf* senzaţia de frig, nici de cald.
Ea depinde de proprietăţile mediului fizic şi de temperatura te-
gumentelor.
Temperatura de indiferentă a apei este de 34—35" şi este condi-
ţionată de starea de nutriţie a organismului şi de irigaţia tegumen-
tului. Astfel, la indivizii eutrofici, temperatura de indiferenţă este
mai joasă, iar la cei nutriţi necorespunzător este mai ridicată.
Pentru stabilirea temperaturii trebuie să ţinem seama de conse-
cutivitatea acţiunii termice. In sensul acesta se remarcă faptul că,
după o baie fierbinte, baia de temperatură indiferentă determină sen-
zaţia de rece şi invers, după o baie rece, baia la temperatura indife-
rentă dă senzaţia de cald.
Temperatura de indiferenţă diferă pentru fiecare mediu, fiind
condiţionată de termoconductibilitatea şi termocapacitatea fiecăruia.
Orice temperatură superioară sau inferioară faţă de temperatura
de indiferenţă a mediului fizic corespunzător reprezintă un excitant
faţă de care organismul reacţionează într-un anumit fel.
II. Funcţiile tegumentului. Pielea reprezintă primul organ influ-
enţat de hidroterapie. Structura şi luncUile ei explica relaţiile dintre
mediul extern şi mediul intern al organismului.
Proprietăţile cele mai importante ale pielii sînt următoarele :
1. Proprietatea de a recepţiona cu ajutorul unui bogat aparat
neuroreceptor tegumentar excitaţiile termice care, transmise sub formă
de stimul nervos pe căile aferente, ajung la creier, şi de acolo, prin
căile eferente, se întorc la organele electoare determinînd fenomene
vasomotorii. secretoare şi trofice.
2. Proprietatea de a influenţa schimburile de căldură. Prin tegu-
ment. organismul cedează mediului exterior 80" n din caloriile lui. In-
fluenţînd deci tegumentul prin aport sau import de căldură cu aju-
torul unei proceduri de hidroterapie, putem să influenţăm metabolis-
mul general.
3. Proprietatea de a influenţa termoreglarea prin funcţia glande-
lor sudoripare care se adaptează nevoilor acesteia, în sensul creşterii
sau scăderiii pierderilor de apă din tegument.
4. Proprietatea de a influenţa schimburile minerale, prin elimi-
narea mai ales a substanţelor minerale şi acizilor aflaţi în straturile
superficiale ale tegumentului. Acest lucru este în mare măsură de-
terminat de creşterea secreţiei sudorale, care poate să atingă, după
unele proceduri termice, cantitatea de 1—2 litri zi.
A p a eliminată provine din întregul depozit hidric al organismului,
şi anume din plasmă, spaţii intercelulare, substanţa coloidală, piele,
ţesutul celular subcutanat.
5. Proprietatea de a participa in procesele de imunitate. Datorită
bogăţiei în ţesut reticuloendotelial, pielea j o a c ă un rol important în
metabolismul intermediar şi procesele imunologice.
6. Proprietatea de a absorbi anumite gaze şi substanţe organice
cu acţiune locală şi generală importantă.
Cu ajutorul ionilor marcaţi s-a pus în evidenţă resorbţia SO,,. SH.
I etc. Dintre gaze se cunoaşte sigur absorbţia CO;., radonului.
7. Proprietatea de a influenta repartiţia singelui. Datorită b o g a -
tei sale reţele vasculare, mai ales subpapilare, tegumentul poate să
c u p r i n d ă pînă Ia o treime din masa totală de sînge, în cazul cînd
vasele se află în stare de dilatare accentuată. Procedurile hidrotera-
peutice, în funcţie de temperatura lor. influenţează repartiţia sînge-
lui şi, ca atare, relaţiile dintre circulaţia periferică şi cea centrală.
Funcliile n o r m a l e ale pielii asigură succesul reacţiilor determi-
nate de hidroterapie asupra organismului.
Hidroterapia influenţează la rîndul ei in bine troficitalea pielii.
învelişul cutanat are o importanţă hotărîtoare atît pentru e f e c -
tele imediate, cit şi pentru cele îndepărtate ale hidroterapiei. De a-
ceea, în aplicarea procedurilor hidroterapiei trebuie să a c o r d ă m o a-
tenţie deosebită ' stării tegumentelor, temperaturii lor, aspectului şi
reacţiei la diferiţii excitanţi.
Tegumentul este oglinda reacţiei dermovasculare, care nc va c o n -
d u c e în dirijarea şi dozarea p r o c e d u r i l o r aplicate.

B A Z E I E I'IZIOI.OGH'E ALE ACŢIUNII TERMICE A APEI

Acţiunea hidroterapiei asupift organismului se datoreşte


factorilor termic, mecanic şi chimic.
Dinlre aceştia, factorului termic îi revine rolul cel mai
important.
Acţiunea temperaturilor ridicate şi coboriie in general şi modifi-
cările umorale. Pielea reprezintă o verigă de legătură foarte i m p o r -
tantă între mediul extern şi intern al organismului. Ea participă la
reacţiile acestuia faţă de diferiţi excitanţi şi in procesele de adaptare
faţă de m o d i f i c ă r i l e mediului exterior.
Sub acţiunea excitantului termic se m o d i f i c ă temperatura tegu-
mentului. volumul vaselor, viteza de circulaţie, presiunea capilară.
Reacţia vasculară generală de răspuns se datoreşte excitării ele-
mentelor contractile ale vaselor, realizată prin intermediul t e r m o r e -
ceptorilor. A r c u l r e f l e x se p r o d u c e la nivelul centrilor nervoşi s u p e -
riori şi în scoarţa cerebrală.
Experienţe cu excitant termic cald sau rece. pe diferite regiuni
ale corpului, au precizat modul în care este influenţată temperatura
cutanată. Astfel, sub acţiunea excitantului rece, temperatura cutanată
scade brusc în cursul primului minut. în următoarele două minute,
temperatura continuă să scadă insă mult mai puţin, iar după aceasta
se m e n ţ i n e c a m la acelaşi nivel.
Acest lucru s-a putut urmări pe antebraţ cu un excitant termic
de 10°, temperatura iniţială a pielii f i i n d de 31,6°. După un minut,
temperatura era de 20.8 . după 2 minute 19,2'. după 3 minute 18 ,
după 4 minute 18'", după 5 minute 18".
Restabilirea temperaturii cutanate după acţiunea excitantului rece
se f a c e destul de repede. In genere, după 20 -30 de minute, t e m p e r a -
t u i a se apropie de cea iniţială. Creşterea cea mai mare se înregis-
trează în 1 — 2 minute, după care se constată o ridicare lentă şi trep-
tată a temperaturii.
Sub influenţa excitantului termic cald, temperatura cutanată creşte.
Ca şi la cel rece, ridicarea cea mai importantă are l o c în primul
minut, în minutele următoare înregistrîndu-se chiar un oarecare grad
de scădere a temperaturii.
După îndepărtarea excitantului cald, temperatura pielii revine spre
normal, scăderea cea mai marcată înregistrîndu-se în primele 2 minute.
Creşterea temperaturii în ţesuturi este cu atît mai rapidă, cu cît:
ţesutul este mai superficial, stratul adipos mai slab reprezentat, iar
aportul sanguin mai deficient.
Menţinerea temperaturii ridicate determinată de băi este de du-
rată mai lungă în muşchi, în comparaţie cu stratul subcutanat, din
cauza izolării termice mai bune a muşchilor.
Sub influenţa excitaţiei termice se eliberează în tegument sub-
stanţe cu caracter de mediatori chimici.
Excitantul rece determină apariţia histaminei în piele, iar exci-
tantul cald apariţia acetilcolinei. 1
Eliberarea acetilcolinei în "ţesuturi se face sub acţiunea unui to-
nus crescut al parasimpaticului, în timp ce procedurile reci ar acţiona
în sensul unui tonus crescut al simpaticului.
Excitantul termic determină în organism modificări umorale i m -
portante.
Hipertermia se foloseşte în hidroterapie cu scopul de a mări apă-
rarea organismului. Modificările pe care ea le determină s-ar da-
tora influenţei pe care o are asupra regiunii subtalamice, pentru care
diferenţele de temperatură constituie un excitant potrivit.
Acţiunea excitaţiei mecanice asupra organismului. Excitantul me-
canic ocupă locul al doilea în ordinea importanţei, în cadrul hidro-
terapiei. Totuşi, el nu este un factor neglijabil şi uneori imprimă pro-
cedurii căreia îi este asociat caractere deosebite, care influenţează re-
acţia de răspuns al organismului.
Acţiunile mecanice legate de procedurile de hidroterapie se î m -
part în : acţiunea de împingere în sus, presiunea hidrostatică şi fac-
tori mecanici adăugaţi procedurilor_
Acţiunea de împingere în sus a corpului cufundat într-un lichid
potrivit legii lui Arhimede duce la diminuarea greutăţii acestuia.
Astfel, un om de 70 kg cufundat în apă dulce cîntăreşte numai 7.9 kg.
iar în apă sărată pierde şi această greutate, căpătînd una negativă
de 2,8 kg. Aceasta explică de ce se pot executa sub apă mişcări care
nu se pot efectua în aer. în cazul unor leziuni ale aparatului loco-
motor.
Organismul reacţionează împotriva acestei împingeri din apă - -
mai ales în apele sărate concentrate — şi aceasta se traduce prin m ă -
rirea frecvenţei ritmului inimii, amplitudinii respiratorii şi mărirea
debitului pe minut. —
Presiunea hidrostatică concomitentă cu acţiunea de împingere m ă -
reşte efectul mecanic, exercitîndu-se asupra părţilor compresibile ale
organismului, cavităţilor şi circulaţiei venoase.
Presiunea hidrostatică face să scadă circumferinţa toracelui cu
1—3.6 cm, iar presiunea intrapleurală să crească cu 2.2—10 cm H.O,
în funcţie de înălţimea coloanei de apă.
Circumferinţa abdominală scade cu 2.7- 6,5 cm, iar presiunea
intraabdominală creşte cu 18 mm Hg (nivelul apei la simfiza pubiană)
pînă la 33 mm Hg (nivelul apei la înălţimea omoplatului).
La extremităţi are loc de asemenea o micşorare a volumului,
mai ales la cele inferioare cu 0,6 pînă la 3,1°,'0.
Acţiunea mecanică a presiunii hidrostatice asupra toracelui, cavi-
tăţii abdominale şi asupra extremităţilor are drept consecinţă m o d i f i -
cări importante asupra respiraţiei, circulaţiei şi metabolismului.
Factori mecanici adăugaţi procedurilor. In această categorie intră
o serie de manevre realizate de obicei în mod artificial, care favori-
zează, datorită reacţiei vasculare puternice pe care o determină, efec-
tuarea procedurilor la o temperatură cu 2—3° mai scăzută decît cea
posibilă, fără adăugarea factorilor amintiţi.
Se folosesc în acest scop valurile artificiale, curgerea continuă a
apei în baie, presiunea duşurilor, fricţiunea, periatul, bulele de dife-
rite gaze (aer, COKO). curent de aer etc.
Acţiunea excitaţiei chimice. Excitantul chimic ocupă în hidrote-
rapie locul al treilea. Se obţine pe cale artificială şi constă (aşa după
cum se va vedea la capitolul băilor) din introducerea în apă a diferite
substanţe.
Se folosesc : decocturi de plante medicinale (flori de muşeţel, frunze
de brad etc.), care acţionează, prin uleiurile eterice pe care le conţin,
unele plante cu efect astringent (coaja de stejar), iar altele cu efect
iritant (hrean, muştar).
Se mai întrebuinţează diverse substanţe chimice şi medicamen-
toase ca : săpun. sare. iod, sublimat etc.

vi acţiunea procedurilor de hidroterapie asupra


r^ diverselor aparate şi funcţii

Procedurile de hidroterapie, prin factorii descrişi, deter-


mină asupra diferitelor organe şî sisteme, reacţii de răspuns.
Acţiunea asupra sistemului nervos se traduce prin i n f l u -
enţarea celor 3 sisteme : sistem nervos central, periferic şi
vegetativ.
Sistemul nervos, prin reţeaua de receptori cutanaţi, este primul
care sesizează excitanţii termici. Aceştia ajung la sistemul nervos cen-
tral pe căile fibrelor aferente sub f o r m ă de stimul nervos, iar de aci
sub formă de impuls se întorc prin căile eferente, determinînd mani-
festări funcţionale atît în sistemul nervos, cît şi în alte sisteme şi
funcţii.
Reflexele vasculare şi trofice care iau naştere pot să fie folosite
în scop terapeutic în anumite stări patologice.
I. P. P a v l o v a stabilit, în laboratoarele sale, acţiunea excitanţilor
termici asupra sistemului nervos. El a arătat că aplicarea repetată
sau neîntreruptă a unui excitant termic cald pe aceeaşi suprafaţă cu-
tanată produce somn. Aceste date ilustrează cît de uşor se poate rea-
liza inhibiţia corticală prin excitarea receptorilor cutanaţi.
Dacă b l o c ă m sectoarele periferice ale analizorilor, excitanţii ter-
mici cutanaţi pot să micşoreze şi, uneori, să întrerupă total senzaţiile
dureroase, împiedică pătrunderea impulsurilor patologice în sistemul
nervos central, fapt care are o influenţă favorabilă asupra stării
scoarţei cerebrale şi. în consecinţă, asupra evoluţiei procesului pa-
tologic.
T e m p e r a t u r a cutanată oscilează în limite destul de mari la unu!
şi acelaşi individ. în opoziţie cu aceasta, temperatura internă se ca-
racterizează p r i n t r - o constantă remarcabilă. A c e a s t a este condiţia o b l i -
gatorie a evoluţiei n o r m a l e a p r o c e s e l o r vitale din organism.
In decursul evoluţiei, organismul uman s-a a c o m o d a t la anumite
oscilaţii ale mediului î n c o n j u r ă t o r .
A c o m o d a r e a se realizează cu ajutorul unor m e c a n i s m e fiziologice
care intră imediat în acţiune, cînd temperatura mediului î n c o n j u r ă -
tor depăşeşte limitele optime.
Sistemul nervos central este acela care asigură termoreglarea. pe
cale r e f l e x ă , ca rezultat al excitaţiei tei minaţiilor nervoase cores-
punzătoare şi, în m o d direct, sub influenţa m o d i f i c ă r i l o r de t e m p e -
ratură a sîngelui care îl irigă.
Orice excitaţie locală p r o v o a c ă reacţii de răspuns, c a r c se extind
la regiunea corespunzătoare şi chiar asupra organismului întreg. Sînt
unele regiuni mai sensibile care. excitate, determină reacţii mai p u -
ternice din partea sistemului nervos centra] : acestea sînt partea pos-
terioară a gîtului (zona guleiului Scerbak) şi regiunea dorsală su-
perioară.
In f u n c ţ i e de temperatura şi durata lor. p r o c e d u r i l e hidroterapice
pot să fie excitante sau c a l m a n t e pentru sistemul nervos.
C ă l d u r a şi răceala aplicate scurt timp cresc excitabilitatea nervi-
lor senzitivi periferici şi a sistemului n e r v o s central. Căldura aplicată
o durată mai m a r e diminuează sensibilitatea nervoasă, iar răceala
aplicată in aceleaşi condiţii poate să ducă la anestezic.
Intre sistemul nervos vegetativ şi procedurile de hidroterapie
există relaţii strînse. in sensul că p r o c e d u r i l e calde cresc tonusul
vagului, iar cele reci pe ale simpaticului.
In afară de r e f l e x e l e necondiţionate, c a r c caracterizează reacţiile
sistemului n e r v o s la excitantul termic absolut, hidroterapia poate să
p r o v o a c e şi r e f l e x e condiţionate. Apariţia lor d e p i n d e de structura
nervoasă a bolnavului, de condiţiile de mediu şi de corectitudinea
tehnicii de aplicare.
Acţiunea asupra sistemului circulator. Excitanţii termici d e t e r -
m i n ă asupra sistemului circulator reacţiile de răspuns cele mai in-
tense şi mai c o m p l e x e .
Se ştie că o procedură caldă face să apară coloraţia roşie a tegu-
mentului, ca rezultat al vasodilataţiei reactive. în timp ce o procedură
rece d e t e r m i n ă apariţia palorii tegumentare. ca îezuKat al vaso-
constricţiei.
Reacţia la cald sau la rece nu are lotuşi l o c totdeauna astfel. Ea
este determinată de gradul temperaturilor. în funcţie de aceasta, băile
fierbinţi, de e x e m p l u , pol să d e t e r m i n e vasoconstricţii, în timp ce
băile reci pot să d e t e r m i n e apariţia vasodilataţiei.
I n . general. reacţia d e r m o v a s c u l a r ă la excitantul termic se c a r a c -
terizează prin apariţia succesivă a trei faze. Sub acţiunea excitantului
rece apar : fata 1 de vasocunstricţie. care durează 1 -2 m i n u t e la
omul normal, caracterizată prin apariţia palorii şi anemiei ; faza Il-a
de vasodilataţie a arteriolelor. capilarelor şi venulelor. Pielea este
caldă, are o coloraţie roz-roşiatică, ca rezultat al hiperemiei active,
torentul circulator este intensificat iar tonusul vascular păstrat ; faza
a 111-a. de stază, cu vasodilataţie capilară, c o n c o m i t e n t ă cu v a s o c o n -
stricţia arteriolelor şi venulelor. Pielea este rece şi de culoare v i o -
lacee din cauza schimbului crescut de gaze dintre sînge şi ţesuturi.
Sub acţiunea excitantului cald (40 —42') are loc, de asemenea, o-
reacţie d e r m o v a s c u l a r ă în trei faze, care d i f e r ă însă de cea descrisă
numai din p u n c t de v e d e r e cantitativ.
Faza I de vasoconstricţie durează 10—20 de secunde ; faza a
I l - a de h i p e r e m i e activă durează şi ea f o a r t e puţin, iar faza a I l I - a
de h i p e r e m i e pasivă se caracterizează prin apariţia coloraţiei roşii a
tegumentului.

jReacţiile_deririovasculare se răspîndesc pe cale reflexă pe


toată suprajaţa tegumentului ca .şi asupra circulaţiei mucoa-
selor (Brown-Sequard).
1. Mecanismul de reglare a circulaţiei. Dilatalia vaselor
periferice ca rezultat al excitaţiei termice transpune la perife-
rie o cantitate mare ce sînge. ceea ce ar determina o ane-
miere a organelor intern", scăderea tensiunii arteriale şi
colaps.
Aceste accidente nu apar în mod normal, deoarece orga-
nismul uman pune în funcţie mecanismele lui de reglare.
2. Mecanismul mobilizării singelui din depozitele sanguine. Mă-
rirea sau m i c ş o r a r e a bruscă a masei torentului sanguin din tegument
este c o m b ă t u t ă prin eliberarea singelui din depozite (ficat, splină, p l e x
v e n o s subpapilar) în timpul vasodilataţiei tegumentare sau î m p i n g e r e a
acestuia din circulaţia p e r i f e r i c ă în depozite, în timpul vasoconstricţiei
tegumentare.
3. Schimbarea temperaturii pielii la distanţă. Primul contact cu
excitantul rece sau cald tace ca temperatura restului tegumentului
care nu v i n e în legătură directă cu excitantul, să scadă brusc la î n -
ceput, iar apoi să crească treptat tot timpul băii.
O creştere paralelă a temperaturii pielii, cu cea a băii are l o c
numai în timpul băilor parţiale ascendente (Haul'fe).
4. Rezistenţa periferică scade proporţional în timpul procedurilor
calde şi creşte în timpul celor reci. în funcţie de temperatură.
5. Viteza de circulaţie. în arterele periferice, viteza de circulaţie
creşte puternic în băile calde şi se micşorează în cele reci.
0. Timpul de reîntoarcere a singelui. în c o m p a r a ţ i e cu valoarea
m e d i e de repaus (22 de secunde), timpul de reîntoarcere a singelui
scade în f u n c ţ i e de temperatură ; cu cit aceasta creşte, cu atît timpul
se scurtează.
7. Viteza undei pulsatile în aortă. Sub influenţa diferitelor t e m -
peraturi, viteza undei pulsatile se m o d i f i c ă . Sub influenţa excitantului
cald creste cu 17—18"» iar sub influenta excitantului rece scade cu
4-5%.
8. Munca inimii. Excitantul cald măreşte m u n c a inimii prin c r e ş -
terea v o l u m u l u i - b ă t a i e şi a m i n u t - v o l u m u l u i . Se înregistrează o c r e ş -
tere cu a p r o x i m a t i v 30" n în băile de 39 şi cu 4 0 % în cele h i p e r -
terme. în băile reci de 2 8 ' . m i n u t - v o l u m u l scade cu 2 5 % .
Creşterea şi scăderea m i n u t - v o l u m u l u i depind de f r e c v e n ţ a p u l -
sului, f i i n d direct p r o p o r ţ i o n a l e eu creşterea lui în băile calde şi
scăderea în cele reci.
Tensiunea arterială. în funcţie de temperatură, tensiunea arterială
suferă o serie de m o d i f i c ă r i :
— în băile calde (36—40 ), tensiunea sistolică scade cu valori ne-
însemnate, iar cea diastolică marchează coborîri importante ;
— în băile fierbinţi cu peste 40", tensiunea sistolică creşte pro-
porţional cu creşterea temperaturii, iar cea diastolică rămîne neschim-
bată sau creşte într-o măsură foarte mică ;
— în băile reci cresc ambele tensiuni, dar cel mai mult creşte
cea diastolică ;
— în băile parţiale ascendente, tensiunea sistolică şi diastolică
rămîn neschimbate.
Acţiunea asupra singelui. Procedurile de hidroterapie influenţează
compoziţia singelui, modificînd elementele figurate.
Procedurile generale reci fac să crească numărul hematiilor cu
valori pînă la 800 000, hemoglobina cu 14" o, iar leucocitele pînă la
de 3 ori valoarea iniţială.
Procedurile generale calde determină scăderea hematiilor, h e m o -
globinei şi creşterea leucocitelor pînă la 30 000—40 000 în baie fierbinte.
Aceste f e n o m e n e s-ar explica printr-o serie de mecanisme reflexe
determinate de factorii termici, care duc la mobilizarea sîngelui din
depozite.
Coagulabilitatea sîngelui este de asemenea influenţată. Procedurile
fierbinţi măresc coagulabilitatea, jar cele reci o micşorează.
Băile reci realizează o acidifiere a sîngelui prin creşterea C 0 2
arteriolar şi alveolar, ca rezultat al amplificării proceselor de ar-
dere a grăsimilor şi hidraţilor de carbon prin termoreglarea chimică.
Băile calde şi fierbinţi fac să crească alcaloza prin scăderea CCX,
datorită hiperventilaţiei, pierderii unor anioni acizi prin transpiraţie
şi diureza crescută, ca şi eliminării COo prin piele.
Sub influenţa băii calde are loc o diluare a sîngelui datorită tre-
cerii unor lichide sărace în albumină din spaţiile interstiţiale, la care
se adaugă şi mobilizarea depozitelor sanguine, determinînd o creştere
a masei.
S'ub influenta procedurilor reci are loc o concentrare a sîngelui
în scopul împiedicării pierderilor de căldură.
Acţiunea asupra aparatului respirator. Excitanţii termici influen-
ţează în mod reflex ritmul şi amplitudinea respiratorie, în cadrul me-
canismului complex al termoreglării.
Aplicaţii reci sau fierbinţi (45°) de scurtă durată, care interesează
regiuni întinse ale pielii sau zone deosebit de sensibile (ceafa, regiu-
nea dorsală superioară, abdomenul şi toracele), provoacă în primul
moment o inspiraţie profundă, apoi o oprire scurtă în inspiraţie, ur-
mată de respiraţii sacadate, superficiale şi neregulate, asemănătoare
unei stări de anoxemie. în continuare se măresc frecvenţa şi ampli-
tudinea mişcărilor respiratorii şi apoi totul reintră în normal.
Băile de diferite temperaturi determină diferite tipuri de respi-
raţie :
— băile hipoterme (31°—32 ) determină o respiraţie superficială
şi neregulată ;
— băile reci (18°—-28") determină o creştere a volumului res-
pirator ;
— băile calde determină apariţia unei respiraţii profunde, care
se accentuează pe măsura creşterii temperaturii, fără ca frecvenţa să
se mărească apreciabil ;
— băile fierbinţi (42—44°) determină apariţia unei respiraţii de
tip Cheyne-Stokes. Aerul respirator şi minut-volumul cresc foarte
mult ;
— băile ascendente parţiale determină apariţia unei respiraţii p r o -
funde şi rare.
In general, mecanica respiratorie influenţează prin intermediul
diafragmului circulaţia abdominală şi, în m o d special, ficatul.
Factorul termic influenţează funcţia respiratorie şi schimbul de
gaze.
Sub influenţa procedurilor reci, datorită pierderii căldurii corpu-
lui se declanşează termoreglarea chimică, care face să crească consu-
mul hidraţilor de carbon şi al grăsimilor, ceea ce se manifestă prin
creşterea CO2 eliminat şi a O a absorbit.
Procedurile cuprinse între 35--38° („zona de temperatură metabo-
lic indiferentă") fac ca volumul respirator şi consumul de oxigen să
atingă valorile minime.
Procedurile foarte calde fac ca tensiunea parţială a CO_> în ae-
rul alveolar să scadă pînă la 16 m m , datorită hiperpneei şi hiper-
ventilaţiei care survin.
Sub acţiunea băilor de diferite temperaturi au loc modificări şi în
valorile coeficientului respirator. Acestea se explică atît prin m o d i f i -
cările în consumul de 0 2 şi a eliminării de CO^, cît şi prin natura
substanţelor arse în organism.
Un rol important îl au efectele mecanice şi circulatorii ale băi-
lor, respectiv golirea depozitelor sanguine.
Coeficientul respirator scade în băile reci moderate (31—32°) pînă
la 0,7. iar în cele fierbinţi pînă la 1.2.
Acţiunea asupra sistemului muscular. Excitanţii termici influen-
ţează atît musculatura netedă, cît şi pe cea striată.
Aplicaţiile reci de scurtă durată cresc randamentul muşchilor
striaţi, înlăturînd oboseala.
Aplicaţiile fierbinţi de scurtă durată au efecte asemănătoare, dar
mai puţin intense.
Procedurile calde diminuează forţa musculară. Sub acţiunea p r e -
lungită a răcelii, musculatura striată îşi măreşte tonusul, apar con-
tracţii clonice exteriorizate sub f o r m ă de tremurături involuntare, iar
tegumentul ia aspectul caracteristic de „piele de găină", datorită in-
fluenţei elementelor lui contractile.
Aplicaţiile calde de 36—37 u au o acţiune-'calmantă asupra siste-
mului nervos, determinînd scăderea tonusului-' musculaturii. Ele în-
lătură spasmele musculaturii striate. o;:. .
Excitaţiile termice locale sau generale influenţează musculatura
netedă a tubului digestiv, în funcţje '.de. starea'funcţională normală sau
patologică a organelor. . ''
In stare normală, aplicaţiile- calde pe pielea abdomenului, ca şi
baia caldă determină o c r e # f f f 6 a tonusului gastric şi intestinal şi o
mărire a vitezei mişcările!*-piriţirtâltice, însoţită de o hiperemie a m u -
coaselor. Excitaţiile reci iad efecte contrarii.
La bolnavii cu ton"u|$ăf» ţŞttescut apar, dimpotrivă, efecte de scă-
dere a tonusului şi motilîtâţw sub acţiunea căldurii şi de creştere sub
acţiunea frigului.
Starea f u n c ţ i o n a l ă - ţ > r O c e s e l o r corticale condiţionează modul de
răspuns al organelor 'digestive la excitanţii termici.
Acţiunea asupra tOtiMOteglării. Temperatura organismului uman
este în medie de 37—-ST!\IS în interior şi de 36'°,4 în axilă. Ea p r e -
zintă variaţii pînă larjiS în 24 de ore legate de activitatea ritmică
a organismului, cu untJBBXimum între orele 16 şi 18 şi un m i n i m u m
noaptea între 1 şi 4,
Orice excitant termic din mediul exterior, mai mare sau mm
mic decît temperatura de indiferenţă, declanşează, prin excitarea terme-
receptorilor funcţia de termoreglare.
Procedurile de hidroterapie, datorită variaţiilor termice, pun orga-
nismul în situaţia de a se apăra. Mecanismele de apărare sînt ur-
mătoarele : termoreglare a chimică, care constă în creşterea sau di-
minuarea producerii de căldură proprie şi termoreglarea fizică, carc
constă în creşterea sau scăderea pierderii de căldură în mediul exterior,
Termoreglarea chimică. De cîte ori temperatura organismului
tinde să scadă, se declanşează intensificarea proceselor metabolice
din organism, mai ales din musculatura scheletică şi ficat. Metabo-
lismul creşte în timpul scăderii temperaturii mediului înconjurător.
La creşterea temperaturii externe, prin diminuarea metabolismu-
lui, termoreglarea nu are loc decît în foarte mică măsură, deoarece
metabolismul nu poate să scadă decît cu cel mult 10 (l o sub metabo-
lismul de bază.
Termoreglarea fizică. Se înţelege prin termoreglare fizică regla-
rea schimburilor calorice dintre organism şi mediu.
Schimburile de căldură se fac prin convecţie, radiaţie şi evaporare.
Dacă temperatura corpului este mai mare decît a mediului, pier-
derea de căldură a organismului se face prin convecţie şi radiaţie.
Dacă temperatura mediului este mai mare ca a organismului,
pierderea de căldură se face prin evaporarea lichidelor din piele şi
mucoase.
Termoreglarea este un proces fiziologic c o m p l e x , în care rolul
principal revine scoarţei cerebrale. Participă în m o d obligatoriu p i e -
lea în calitate de organ principal al schimburilor calorice, cu apa-
ratele ei nervoase şi vasculare.
Termoreglarea fizică necesită o bună funcţionare a sistemului
cardiovascular : termoreglarea chimică necesită o stare normală a
funcţiei metabolice şi neuroumorale.
Acţiunea asupra metabolismului. Procedurile hidroterapeutice i n -
fluenţează metabolismul in sensul creşterii sau scăderii in funcţie de
creşterea sau scăderea temperaturii ţesuturilor.
Procedurile cuprinse în aşa-zisa ,.zonă metabolică indiferentă"
<35—38 s ) şi cu o durată de 10—15 minute nu m o d i f i c ă metabolismul
oamenilor sănătoşi. Sie influenţează favorabil metabolismul convales-
cenţilor.
Procedurile calde (38—40") determină uşoare creşteri ale metabo-
lismului, pe seama arderilor hidratilor de carbon şi ale grăsimilor.
Procedurile calde prelungite (39—40 11 sau cele fierbinţi duc la creş-
terea temperaturii corpului şi, prin aceasta, măresc considerabil m e -
tabolismul, pe seama atît a c o n s u m u l i \ mărit de hidraţi de carbon
şi grăsimi, cît şi a arderilor substanţeloi proteice.
Procedurile reci, chiar de scurtă durată (fricţiuni complete, d u -
şuri generale), determină o foarte accentuată creştere a metabolis-
mului.
Modificările metabolice se traduc prin variaţii ale volumului res-
pirator, ale consumului de 0 2 şi eliminarea de COj.
Urcarea metabolismului are l o c într-o măsură mai mare, dacă
procedurile termice se combină cu manopere mecanice mai intense.
O cură hidroterapeutică mai prelungită face să crească asimilarea
proteică, fapt care se pune în evidenţă prin conţinutul mai puţin azo-
tat al fecalelor.
In acelaşi timp creşte şi dezasimilarea, care se traduce prin c r e ş -
terea considerabilă a azotului ureic din urină.
Eliminările de acid uric cresc pînă la 20",o Şi de asemenea cele
ale amoniacului. In sînge creşte Ca şi scade Na. Prin urină se eli-
mină, mai ales după procedurile hiperterme, fosfaţii, sulfaţii, clorurile.
Acţiunea asupra sistemului endocrin. Excitantul termic cald sau
rece din hidroterapie are de asemenea o influenţă asupra sistemului
endocrin.
Se pot obţine atît accentuarea funcţiilor unor glande cu h i p o -
funcţie secretoare, cît şi reducerea producerii de hormoni la cele cu
hiperfuncţie.
în hiperfuncţiile tiroidiene se obţin ameliorări evidente prin p r o -
ceduri de hidroterapie care se traduc mai ales prin echilibrarea dife-
ritelor mecanisme vegetative dereglate.
Metabolismul bazai şi iodocaptarea vor pune în evidenţă şi m o -
dificările cantitative ale glandei în caz de hiperfuncţie sau h i p o f u n c -
ţie tiroidiană.
Suprarenala reacţionează şi ea la tratamentul hidroterapie, p r i n -
tr-o eliminare crescută de 17-cetosteroizi.
Hipofuncţia glandelor sexuale poate să fie ameliorată simţitor cu
ajutorul procedurilor de hidroterapie.
Se remarcă de asemenea o mai bună toleranţă la hidraţii de
carbon, la bolnavii diabetici, fapt care explică o bună influenţă a
hidroterapiei asupra pancreasului.
^Reacţia în hidroterapie. Prin reacţie în hidroterapie se înţelege
totalitatea lăspunsurllol oîganelor şi diferitelor sisteme la acţiunea
excitanţilor termici.
Oglinda reacţiei întregului organism este reacţia dermovasculară.
Din această cauză, ea ne serveşte ca indicator şi ne orientează în
aplicarea practică a hidroterapiei.
Manifestarea unei bune reacţii dermovasculare ne arată că m o -
dificările funcţionale ale celorlalte organe, sisteme şi funcţii au loc
şi se dezvoltă în sens fiziologic. Obţinerea ei este deci obligatorie.
Obiectiv, o bună reacţie dermovasculară se manifestă prin apari-
ţia unei coloraţii roz-roşietice a tegumentului, însoţită de încălzirea
pielii.
Subiectiv se traduce printr-o senzaţie de căldură plăcută, bună
dispoziţie, apetit crescut şi dorinţă de mişcare.
Lipsa de reacţie dermovasculară se traduce :
Obiectiv, prin apariţia palorii tegumentare şi a „pielii de găină" ;
aspectul albăstrui sau albastru-marmorat şi răceala tegumentelor.
Subiectiv, senzaţia de frig, frison sau tremurături, cefalee, ner-
vozitate, moleşeală, scăderea apetitului.
Asistentul trebuie să urmărească cu atenţie bolnavul şi să evite
această a doua posibilitate, prin adăugarea la procedurile de hidro-
terapie a manevrelor mecanice ajutătoare.
O metodă pentru punerea în evidenţă a reacţiei vasculare este
cea descrisă de Dalmady. Se c o m p r i m ă cu degetul tegumentul iar apoi
se urmăreşte timpul scurs pînă la dispariţia petei palide produsă de
apăsare. Se apreciază înainte şi după procedură.
Considerăm că reacţia este bună, dacă dispariţia petei palide a
avut loc în 2—5 secunde şi ca reacţie rea, dacă dispariţia a avut l o c
după 8 — l o secunde. în timpul curei hidroterapeutice se observă o
scurtare a timpului, ca urmare a îmbunătăţirii reactivităţii şi a
unei mai bune circulaţii.
reguli generale ale practicii hidkotermoterapice

Pentru ca hidrotermoterapia să realizeze m a x i m u m de


e f e c t e curative şi profilactice, trebuie să ţinem seama în apli-
carea ei de anumite reguli.
1. Bolnavul va fi amănunţit examinat înainte de aplica-
rea oricărei proceduri de hidroterapie, chiar dacă nu este la
primul său tratament. Apariţia pe parcurs a unor f e n o m e n e
supraadăugate sau boli intercurente impun întreruperea curei,
contrar insistenţelor bolnavului care, de obicei, doreşte să o
continue.
2. Procedurile de hidroterapie nu vor fi aplicate imediat
după mesg^Bfaxnidţuttc. ^Este birie c a ' b o l n a v i i ! sa fl luat o g u s -
tarVlîşoară cu c e l p u ţ i h 1/2 oră înainte de aplicarea procedurii.
3. Procedurile mari se v o r indica obligatoriu în orele de
dimineaţă.
4. Dacă se vor aplica în cursul aceleiaşi dimineţi 2 p r o -
ceduri, este obligatoriu ca, între ele, să existe un interval
liber de cel puţin două ore.
5. Se va evita prescrierea unui număr prea mare de p r o -
ceduri. pentru ca reacţiile unei noi proceduri să nu se s u -
prapună pe acţiunea unei proceduri deja administrate.
6. Este contraindicat să se aplice tratamente hidrotera-
peutice mari după eforturi intelectuale şi fizice importante,
nopţKnedormite, colici, stări de enervare etc.
V; Apariţia menstruaţiei este o indicaţie de întrerupere
totală a tratamentului hidroterapie în prima zi. In ziua a
doua se pot indica proceduri parţiale, care se referă la trunchi
şi membrele superioare.
8. Înaintea procedurilor mari, bolnavul îşi va goli vezica
urinară şi intestinul.
9. Asistentul va putea să adauge de la sine proceduri s u -
plimentare, c u m sînt fricţiunea sau periatul, pentru a grăbi
apariţia reacţiei dermovasculare.
în schimb nu-i va fi permis să treacă din proprie iniţia-
tivă la excitanţi mai puternici, deoarece el nu este suficient
de bine informat asupra stării generale a bolnavului.
10. Procedurile hidroterapeutice reci nu se v o r aplica b o l -
navilor cu tegumente reci, decît după o prealabilă procedură
de încălzire.
11. După procedurile calde şi fierbinţi şi de sudaţie este
obligatoriu să se aplice o scurtă procedură de răcire, p e n -
tru combaterea relaxării şi atoniei vasculare periferice deter-
minată de căldură.
12. După procedurile de hidroterapie este obligatoriu să
se facă ştergerea tegumentului cu un cearşaf, încet sau ener-
gic, în funcţie de intenţia de a atenua sau amplifica reacţia.
13. Asistentul trebuie să respecte cu stricteţe indicaţiile
din prescripţia de cură, în ceea ce priveşte temperatura, d u -
rata, intensitatea, topografia procedurii şi să aplice o t e h -
nică corectă.
14. Asistentul trebuie să asigure bolnavului în timpul
efectuării tratamentului condiţii optime de confort. Să se
evite discuţiile nepotrivite, zgomotul, mirosurile neplăcute,
aşteptatul etc.
15. Dacă în timpul procedurii apare un accident — o
intoleranţă, asistentul trebuie să explice bolnavului cauza
celor întîmplate şi să-i recîştige încrederea în terapia
aplicată.
Sala de hidroterapie şi dotarea ei. O secţie de hidrotera-
pie trebuie să fie foarte bine împărţită pentru ca munca t e h -
nicianului şi condiţiile de confort pentru bolnav să fie optim
realizate.
In linii mari, o secţie de hidroterapie trebuie să cuprindă:
cabina pentru dezbrăcare, camere pentru diferite proceduri
generale şi parţiale hidrice şi termice. Este bine ca diferitele
puncte de tratament în interiorul unei aceleiaşi camere să f i e
separate prin pereţi incompleţi, pentru a se crea bolnavului
condiţii cît mai bune de confort.
Suprafaţa necesară pentru o baie este de 8 m 2 . Băile au
dimensiunile de 8 0 X 1 7 5 cm. şi de 100X190 cm, în funcţie
de felul procedurii executate.
Sala de duşuri trebuie să asigure o distantă de 3 - 3 . 5 m
între duşul fulger şi bolnav. Pentru fiecare duş este nevoie
de 3—4 m 2 .
La camerele pentru împachetări se calculează cîte 3,5—
4 m 2 pentru fiecare pat de 0,8 m 2 .
înălţimea încăperilor trebuie să fie de 3,50 m. Pereţii tre-
buie să fie căptuşiţi cu faianţă pînă la o înălţime de 2 m.
Culoarea pereţilor este bine să fie albă. Duşumeaua trebuie
să fie din mozaic de culoare deschisă, cu pantă de scurgere şi
grătare de lemn.
Iluminatul trebuie să fie foarte bun. Dacă nu se poate
realiza o bună lumină naturală, atunci v o m pune lămpi f l u o -
rescente pentru ca reacţia dermovasculară să fie bine vizibilă.
Temperatura încăperilor de tratament trebuie să fie de
22—23°, iar a sălii de dezbrăcat şi eventual de odihnă în p o -
liclinică trebuie să fie de 20°.
în fiecare încăpere trebuie să existe termometre de ca-
meră.
Ventilaţia încăperilor trebuie să asigure un mediu f a v o -
rabil. Umiditatea nu trebuie să depăşească 75" o.
Alimentarea cu apă rece şi fierbinte trebuie să fie în
permanenţă asigurată.
Conductele trebuie să fie larg dimensionate pentru a asi-
gura un debit constant, iar scurgerile căzilor şi robinetele
de umplere trebuie dimensionate mai mari pentru a asigura
umplerea şi golirea lor în 3—4 minute.
Ceasuri semnalizatoare şi ceasuri de nisip trebuie să fie
prezente lîngă fiecare punct de tratament.
în pavilionul de hidroterapie trebuie păsixată o curăţenie
şi o ordine desăvîrşîte.
Asistentul. Asistentul care lucrează în secţia de hidrote-
rapie este figura cea mai importantă şi cu rolul cel mai mare
în bunul mers al acestei secţii şi în reuşita tratamentelor
aplicate.
1. Asistentul trebuie să aibă o ţinută corespunzătoare :
halat alb şi bonetă pe cap, şorţ de cauciuc pentru procedurile
care necesită acest lucru. Bărbaţii trebuie să poarte şi pan-
taloni albi. în picioare pantofi de tenis.
îmbrăcămintea asistentului trebuie să fie sclipitor de cu-
rată. Aspectul exterior neglijent are o influenţă nefavora-
bilă asupra psihicului bolnavului.
2. Asistentul trebuie să vorbească politicos cu bolnavii,
să nu arate o figură plictisită sau enervată, atunci cînd ace-
ştia îi cer lămuriri.
3. Asistentul nu trebuie să aibă discuţii — indiferent pe
ce teme — cu tovarăşii lui, în timpul lucrului.
4. Planificarea procedurilor trebuie foarte bine respectată,
pentru a se evita aglomerarea bolnavilor sau golurile de
producţie, care creează nemulţumiri în rîndurile bolnavilor.
Respectarea regulilor expuse face ca prestigiul asisten-
tului care lucrează în secţia de hidroterapie să crească în
faţa bolnavului şi, o dată cu aceasta, şi încrederea acestuia
în tratamentul aplicat.
Reuşita terapiei cu agenţi hidrotermo terapiei depinde în
mare măsură de tehnica şi condiţiile de aplicare a trata-
mentului, deci depinde de asistent, care le are în mînă pe
amîndouă.
TEHNICA. SPECIALĂ DE HIDROTERAPIE
f
compresele

Definiţie. Compresele sînt cele- mai simple şi mai răspîn-


dite proceduri de hidroterapie. Ele se realizează cu a j u -
torul unor bucăţi de pînză. variate ca f o r m ă şi dimensiune,
înmuiate !n apă de diferite temperaturi şi aplicate asupra
diverselor regiuni ale cornului.
Clasificare. în clasificarea ""compreselor folosim două cri-
terii, şi anume temperatura şi regiunea pe care se aplică.
în funcţie ele Temperatură, compresele se împart în : reci,
calde, alternante.^ stimulante şi cu aburi.
în funcţie de regiune, compresele se împart în : compresă
la cap, compresă la ceafă, la gît. ia toraee, la abdomen, l a '
trunchi,
c o ni p r i? s a. genitală, comprese la gambe şi comprese
longhete.
Tehnica de aplicare. A. Reguli generale. Pentru ca efectele
compreselor să f i e bune trebuie să ţinem seama în tehnica
de aplicare a lor de o serie de reguli generale :
1. Compresa trebuie să fie intim aplicată pe tegumente şi
să nu permită pătrunderea aerului.
2. Umiditatea trebuie sa fie corespunzătoare felului c o m -
presei : cele reci şi calde vor fi semistoarse. în aşa fel ca
apa să nu se scurgă spontan pe tegument : cele stimulante
vor fi stoarse bine, astfel ca să se evite umezirea compresei
du acoperire.
3. Compresele uscate ele acoperire trebuie .să depăşească
compresele subiacente cu 1—2 cm.
4. Compresele nu trebuie să f i e prea st rî tise pentru a nu
da tulburări de circulaţie : compresiuni venoase la extremi-
tăţi sau senzaţii de opresiune pe torace.
5. Dacă compresele stimulante nu se încălzesc după 10—
15 minute sau aplicarea lor provoacă frisoane. s e întrerup,
putînd să f i e aplicate din nou pe aceeaşi regiune numai după
fricţionarea sau perierea acesteia.
6. Compresele nu se aplică decît pe tegument sănătos,
deoarece umezeala şi aplicaţiile repetate ar putea să p r o -
v o a c e maceraţii, favorizînd pătrunderea microbilor piogeni, în
cazul unor piodermite existente.
B. Tehnica de aplicare a compreselor în funcţie, de tem-
peratura lor şi modul de acţiune.
I. Compresele reci. Materiale necesare : bucăţi de pînză
de diferite f o r m e şi mărimi, găleată cu apă rece. pat sau
canapea, ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare propriu-zisă. Se înmoaie compresa în
apă rece, se stoarce şi se împătureşte de 5—6 ori, apoi se
aplică pe regiunea interesată. Din 5 în 5 minute, compresa se
schimbă, menţinîndu-se astfel temperatura scăzută. Acest lu-
cru se poate realiza şi dacă combinăm compresa cu hidrofor
sau aplicare de pungă cu gheaţă.
Durata totală a unei comprese variază în raport cu boala,
încadrîndu-se între limitele de minim 20 minute şi maximum
60 de minute.
Modul de acţiune. Afară de unele comprese aplicate pe
anumite zone, a căi'or acţiune are un caracter general, m a j o -
ritatea compreselor au acţiune locală, lirnitîndu-se la organele
şi ţesuturile subiacente pe care sînt aplicate.
Acţiunea compreselor se bazează pe factorul termic.
Compresele reci îşi bazează efectul pe proprietăţile u r -
mătoare : vasoconstricţie, antihemoragică, antiinflamatoare
antitermică. '
II. Compresele calde. Materiale necesare : aceleaşi ca mai
sus, în plus un termometru. în ceea ce priveşte temperatura
apei din găleată, aceasta va fi între 38 şi 43° pentru c o m p r e -
sele calde şi 45—55° pentru cele fierbinţi.
Tehnica de aplicare este ca şi pentru compresele reci, cu
particularitatea că, spre deosebire de acestea, compresele
calde sînt totdeauna acoperite pentru a li se menţine t e m p e -
ratura.
Compresele se schimbă din 5 în 5 minute. Durata totală
de aplicare este de minimum 20 de minute şi de maximum
60—90 de minute.
Modul de acţiune a compreselor calde : antispastice,
analgezice, hiperemiante, resorbtive (mai ales in inflamaţiile
cronice).
III. Compresele alternante. Materiale necesare: aceleaşi ca
şi mai sus.
Tehnica de aplicare. Se aplică conform tehnicii expuse o
compresă caldă la temperatura de 40—50° pe o durată de
2—3 minute, după care, pe acelaşi loc, se aplică o compresă
rece de 12—16° pe o durată de 1/2—1 minut.
Aceste comprese se alternează de 5—6 ori. Se începe tot-
deauna cu compresa caldă şi se termină cu cea rece.
Modul de acţiune : stimularea circulaţiei sanguine şi t.oni-
fierea sistemului neuromusculur. mai ales local.,
IV. Compresele stimulante sau compresele Priessnitz. Ma-
teriale necesare : 2 bucăţi de pînză de formă asemănătoare,
una dintre ele fiind ceva mai mare şi dintr-un material mai
plin (niciodată impermeabil) ; o găleată cu apă la temperatura,
camerei.
Tehnica de aplicare. Se moaie bucata de pînză mai mică
în apă, se stoarce bine şi se aplică pe regiunea interesată.
Peste aceasta se aplică a doua compresă, uscată, în aşa fel
ca să depăşească cu 2—3 cm compresa umedă.
Durata de aplicare este 2—6 ore sau pînă la uscare.
Modul de acţiune. Stimularea activităţii nervoase şi a apa-
ratului circulator cu modificarea proceselor biologice.
V. Compresele cu aburi. Materiale necesare : 2 bucăţi de
flanelă, o bucată pînză simplă sau un prosop, o pînză imper-
meabilă, 1 găleată cu apă la temperatura de 60—70°.
Tehnica de aplicare. Se plasează pe regiunea interesată
o flanelă uscată peste care se aplică o bucată de pînză sau
prosopul muiat în apă fierbinte (60—70°) şi bine stoarsă, iar
peste aceasta se aplică cealaltă flanelă. Totul se acoperă cu
pînza impermeabilă sau se aplică un termofor.
Durata totală a procedurii este de minimum 20 de minute
şi de maximum 60 de minute.
Modul de acţiune : resorb tiv, analgezic, antispastic.
C. Tehnica de -aplicare a compreselor în funcţie de regiuni,,
modul de acţiune, indicaţii şi contraindicaţii.
Indiferent de regiunea la care ne referim, tehnica generală
de aplicare a compreselor în funcţie de temperatură rămîne-
aceeaşi.
I. Compresele la ca.p se subîmpart în : complete şi parţiale.
Cele parţiale interesează regiuni limitate ale capului : f r o n -
tală. temporală, occipitală.
Materiale neccsare : o bucată de pînză de formă triunghiu-
lară cu latura de 60 cm (fig.
120), termofoare sau pungi cu
gheaţă (fig. 121).
Tehnica de aplicare. Pentru
compresa completă se aplică
pînza astfel ca să acopere
capul şi fruntea. Cele 2 capete
se trec pe deasupra urechilor,
înnodîndu-se la spate deasupra
capătului rămas liber.
Pentru regiunea frontală, temporală şi occipitală se poate-
întrebuinţa acelaşi material, împăturindu~se potrivit regiunii
pe care se aplică.
II. Compresa la ceafă se aplică bolnavului culcat pe spate,
cu capul sprijinit pe pernă, astfel ca să se adapteze cît mar
bine regiunii occipitale.
Compresele la cap pot să fie calde, reci sau stimulante.
Cele mai frecvent aplicate sînt primele două.
Modul de acţiune. Indiferent de regiunea pe care se
aplică, modul de acţiune al compreselor este acelaşi.

Indicaţii, Compresele reci la cap se indică în : congestii


•cerebrale, hemoragii cerebrale, meningite, în timpul procedu-
rilor de termoterapie pentru evitarea congestiei cerebrale.
O remarcă pentru compreselc reci la ceafă este aceea că,
pe lîngă acţiunea locală, au şi o acţiune generală, reflexă,
la distanţă, asupra activităţii inimii, respiraţiei şi sistemului
nervos, în sensul sedării.
Compresele calde la cap se indică în nevralgii acute sau
cronice, migrene, datorită
angiospasmelor, dureri cu
caracter reumatismal.
III. Compresele la gît.
Materiale necesare: compre-
să cu dimensiunile 7 X 60 cm
sau prosoape scurte.
Cînd dorim să acţionăm
şi pe regiunea auriculară f o -
losim o compresă de formă specială (fig. 122).
Tehnica de aplicare. Bolnavul poate să stea pe scaun. în
cazul acesta se aplică compresa în jurul gîtului, fixîndu-se
la spate cu un ac de siguranţă. Partea care vine în contact
cu regiunea cefei nu se umezeşte.
Cînd bolnavul este în poziţie culcată, compresa se aplică
pe faţa anterioară a gîtului, fără să se mai prindă la ceafă.
Compresele la gît pot să fie calde, reci şi alternante.
Indicaţii. Compresele reci se indică în inflamaţiile acute
ale regiunii amigdaliene : amigdalite acute, flegmoane, larin-
gite, difterie etc.
Compresele calde se indică în : inflamaţii ale regiunii
amigdaliene însoţite de edem şi cianoză.
IV. Compresele la torace. Materiale necesare: bucăţi de
pînză de formă triunghiulară cu latura de 130 cm.
Tehnica de aplicare. Se aplică compresa pe spatele bolna-
vului cu un unghi în jos. Celelalte două unghiuri se trec peste
umeri, traversează în diagonală pieptul şi sînt înnodate la
spate peste unghiul rămas liber.
Compresele la torace pot să fie reci, calde, stimulante.
Indicaţii. Compresele reci la torace se indică în : hemoptizii,
procese acute ale organelor din cutia toracică ca bronşite, con-
gestii pulmonare, pneumonii etc.
Compresele calde la torace se aplică potrivit aceleiaşi teh-
nici, cu ajutorul pînzei triunghiulare înmuiată în apă caldă.
Sînt indicate în mialgii şi nevralgii cronice intercostale, bron-
şite şi pleurite cronice cu resturi de exsudate şi aderenţe pleu-
rale, spasme ale organelor abdominale (colite, colecistite etc.).
Compresele stimulante la torace (comprese cruciate). Mate-
riale necesare : două bucăţi de pînză de 3,1/2 m lungime şi
28—30 cm lăţime sau. 6 prosoape de aproximativ 120 ii!) cm.
Tehnica de aplicare. Se ia una din comprese, se moaie în
apă şi se stoarce, se rulează sub formă de sul (faşă), se apucă
în mina dreaptă iar cu mîna stîngă se ţine capătul liber. Ne
aşezăm în faţa bolnavului, aplicăm capătul liber al compresei
în axila dreaptă, trecem compresa în diagonală peste piept şi
umărul stîng (fig. 123 a), apoi oblic peste spatele bolnavului,
se ajunge în axila dreaptă, apoi trecem transversal pe partea
anterioară a toracelui spre axila stîngă (fig. 123 b). De acolo,
în diagonală ducem compresa peste umărul drept pe faţa ante-
i'ioară a toracelui. Aci se face o cută apoi se continuă aplicarea
orizontală pînă la capăt. Acesta se introduce sub tura orizon-
tală precedentă sau, mai bine, se leagă cu un şiret.
Peste compresa umedă se aplică în acelaşi mod compresa
uscată.
In lipsa compreselor putem să folosim 6 ştergare. în cazul
acesta, tehnica de aplicare este următoarea : acoperim în ace-
laşi timp spatele şi partea anterioară a toracelui în diagonală,
aplicînd un prosop peste umărul drept şi celălalt peste umărul
stîng. Al treilea prosop îl trecem orizontal sub axile, fixînd
în acelaşi timp capetele prosoapelor atît pe fata anterioară,
cît şi pe cea posterioară. Peste aceste prosoape aplicăm în
aceeaşi ordine pe cele uscate.

Compresele cruciate trebuie să fie corect aplicate, astfel


ca ele să acopere întreg toracele, lăsînd libere mîinile şi gîtul.
Indicaţii. Compresele cruciate sînt indicate în : bronşite
acute şi cronice, pleurezii acute şi cronice, tuberculoză pulmo-
nară. diverse pneumopatii.
V. Compresele precordiale. Materiale necesare : bucăţi de
pînză de dimensiuni 20/30 cm.
Tehnica de aplicare. Se împătureşte compresa în 5—6 stra-
turi. se moaie în apă, se stoarce şi se aplică pe regiunea pre-
cordială.
De obicei se aplică reci. Se pot combina cu pungi de gheaţă
sau hidrofoare cu apă rece.
în timpul aplicării, bolnavul stă în poziţie culcată, este
împachetat într-un cearşaf uscat şi este bine acoperit.
Compresele reci se aplică la început pînă se stabileşte felul
de reacţie a bolnavului, de 2—3 ori pe zi, timp de 10—15 m i -
nute, apoi de 1 — 2 ori pe zi cîte 1 — IV2 oră, dacă răspunsul
este corespunzător.
Modul de acţiune : întăresc sistola, lungesc diastola, fac să
dispară aritmiile.
Indicaţii: aritmii funcţionale, palpitaţii, miocardite însoţite
de tahicardie în cursul bolilor infecţioase, în reumatismul S o -
kolski-Bouillaud.
Contraindicaţii: leziuni miocardice avansate.
VI. Compresele la trunchi pot să fie reci, calde şi stimu-
lante.
Materiale necesare : pentru compresele reci şi calde un
prosop sau una compresă de 120/40 cm, una canapea.
Tehnica de aplicare. Se ia prosopul sau compresa şi se în-
moaie în apă rece sau caldă, se stoarce şi se aplică pe trunchi,
cuprinzînd regiunea dintre axilă şi pubis, bolnavul fiind culcat.
Mod de acţiune. Acţiunea este asemănătoare cu a compre-
selor reci şi calde aplicate pe torace, cu deosebirea că aici
suprafaţa interesată este mai mare.
Indicaţii: compresele reci la trunchi sînt indicate în stări
febrile, hemoptizii, inflamaţii acute ale organelor toracice.
Compresele calde la trunchi au aceleaşi indicaţii ca şi c o m -
presele calde la torace.
Compresele stimulante la trunchi (fig. 124). Materiale ne-
cesare : un cearşaf obişnuit, un prosop de 120/70 cm, una
canapea.
Tehnica de aplicare. Se acoperă canapeaua cu o pătură.
Peste aceasta se aplică cearşaful împăturit de 5—6 ori. Se ia
apoi prosopul, se înmoaie în apă rece, se stoarce bine şi se
aplică transversal pe lungimea patului, astfel ca cearşaful uscat
să depăşească atît sus, cît şi jos marginea compresei umede :
bolnavul este invitat să se culce pe spate, astfel ca marginea de
sus a prosopului ud să ajungă pe linia axilară, apoi ridică bra-
ţele în sus ; se acoperă cu prosopul ud faţa anterioară a trun-
chiului de la axile pînă la pubis, şi peste prosopul ud aşezăm
cearşaful uscat.
Modul de acţiune. Aceste comprese se mai pot combina cu
hidrofoare pe abdomen şi pe regiunea precordială.
Indicaţii : stări febrile, bronşite acute, boli acute infecţi-
oase, pneumonii, pleuri te acute, mialgii. nevralgii intercostale.
VII. Compresele abdominale cel mai frecvent folosite sînt,
reci, calde, stimulante.
Materiale necesare : compresă de 40 60 cm. canapea.
Tehnica de aplicare. Se înmoaie compresa în apă rece sau
caldă, se stoarce şi se aplică conform tehnicii compreselor la

trunchi, cu deosebirea că aici se prinde numai regiunea dintre


mamele şi pubis. Se poate asocia cu hidrofor.
Indicaţii. Compresele reci abdominale sînt indicate în i n -
flamaţii acute ale organelor abdominale (peritonite acute, apen-
dicite, colecistite, anexite) sau hemoragii abdominale.
Compresele calde abdominale sînt indicate în colici hepa-
tice sau intestinale, inflamaţii cronice ale sferei genitale f e m i -
nine ca : periuretrite, parametrite, salpingite, salpingoova-
rite etc.
Compresele abdominale stimulante — Priessnitz. Materiale
necesare: una compresă de 3V2 m lungime 28—30 cm lăţime
sau 2 prosoape de lungime potrivită, o canapea.
Tehnica de aplicare. Dacă întrebuinţăm compresa lungă, se
procedează astfel : se moaie un capăt în apă, atît cît este n e -
cesar să cuprindă abdomenul aproximativ o dată şi jumătate,
se stoarce bine şi se aplică astfel: la bolnavii care nu se pot
mişca se aşază compresa transversal pe pat. La bolnavii mobili,
compresa se poate aplica în poziţie şezîndă, în genunchi sau
stînd în picioare. Aplicăm capătul ud al compresiei pe abdo-
men, trecem apoi la spate ridicînd uşor bolnavul, continuăm
cu cealaltă parte a compresei uscate pînă la terminarea ei,
după care acoperim bolnavul cu pătura.
Cînd nu avem la dispoziţie compresă lungă, întrebuinţăm
cele 2 prosoape. întindem un prosop umed şi stors transversal
peste un prosop uscat ceva mai mare. Aşezăm bolnavul pe
prosop şi trecem părţile laterale ale acestuia pe abdomen, aco-
perindu-1 cu cel uscat.
Durata compreselor abdominale Priessnitz este de la 2 - 3
ore pînă la 5—6 ore ; se aplică de obicei în cursul nopţii, m e n -
ţinîndu-se pînă dimineaţa.
VIII. Comvresele genitale sau compresele în ,,T" (fig. 125)
pot să fie reci, calde şi stimulante.
Materiale necesare: compresă de formă specială în „ T " sau
două comprese de 140,20 cm.

Tehnica de aplicare. Se ia una din comprese, uscată, şi


se fixează în jurul crestelor iliace prinzîndu^se cu un ac de
siguranţă. După aceea se ia compresa a doua, se moaie în apă,
se stoarce şi se prinde cu un ac de siguranţă pe faţa anterioară
a compresei orizontale ; se merge în jos de-a lungul regiunii
interfesiere, fixînd celălalt capăt al compresei de compresa
orizontală în partea anterioară, în regiunea suprapubiană.
Indicaţii: atît compresa rece, cît şi compresa stimulantă,
cele mai des folosite, sînt indicate în: hemoroizi, orhite, epi-
didimite, prurit vaginal. vulvite şi alte inflamaţii acute ale
sferei genitale.
I X . Compresele la gambe. Cel mal des folosite sînt cele sti-
mulante.
Materiale necesare : bucăţi de pînză de 1,50 m 20 cm.
Tehnica de aplicare. Se moaie o treime din lungimea c o m -
presei în apă rece şi, după ce se stoarce bine, se înfăşoară în
jurul g a m b e l o r de la maleole spre genunchi. Peste compresa
udă se înfăşoară restul compresei uscate.
Indicaţii. Compresele la gambe sînt indicate în astenie n e r -
voasă, insomnii, flebite şi varice, afecţiuni congestive ale
creierului.
X. Comprese longhete. Cele mai folosite sînt cele reci şi
stimulante.
Materiale necesare : 2 — 4 comprese lungi de 1 m şi late de
5 cm.
Tehnica de aplicare. Se înfăşoară fiecare deget în parte şi
antebraţul cu compresa umedă, bine stoarsă, în aşa fel ca
palma să rămînă complet liberă.
In cazul compresei stimulante, peste compresa umedă se
aplică una uscată.
Indicaţii. Compresele reci se aplică în combustii ale d e g e -
telor, f e n o m e n e inflamatoare în cadrul reumatismului S o k o l -
ski-Bouillaud etc.
Cele stimulante se aplică în artritele reumatice însoţite
de limitarea mişcărilor, în scopul stimulării circulaţiei.

hidrofoarele

Definiţie. Hidroafoarele sînt nişte d i s p o z i t i v e l e cauciuc


•sau de metal, formate dm tuburi aranjate circular sau paralel,
cu ajutorul' unor'""benzi""de pîrîza" sau tablă elastică. Unul_ din
capetele hidroforului se pune în legătură cu o sursă de apă
(vas sau robinet), situat la un nivel mai ridicat, aproximativ
1 m, I a r celălalt cu un vas de scurgere, situat la un nivel mai
•coborît.
Clasificare. Pentru clasificare se folosesc 2 criterii: regiunea
pe care se aplică, şi forma hidroforului. ———
în funcţie de regiunile pe care se aplică, hidrofoarele- se
împart în următoarele categorii : hidrofoare pentru cap, h i -
drofoare pentru ceafă, gît, coloana vertebrală, hidrofoare
pentru inimă, pentru abdomen, pentru spate, pentru e x t r e -
mităţi, psihrofor uretral, hidrofor vaginal şi hidrofor recţal.
în funcţie de formă, b i d r o f o a r e l e se împart în : hidrofoare
de formă circulară (pentru cap), de f o r m ă rotundă (pentru
inimă), de f o r m ă dreptunghiulară (pentru coloana vertebrală),
de formă ovală (pentru abdomen) şi hidrofoare de formă spe-
cială (pentru uretră, vagin, rect).
Tehnica de aplicare. Principii generale. Principiul de f u n c -
ţionare a hidroforului se bazează pe scurgerea continuă a apei
prin tuburi la teperatura d o -
rită. Temperatura folosită este
identică cu a compresoarelor
cu care se aplică de obicei
pentru menţinerea tempera-
turii acestora. „
Factorul pe care se bazează
acţiunea hidrofoarelor este f a c -
torul termic. Hidrofoarele §e
aplică reci în afecţiunile acute,
calde şi fierbinţi în afecţiunile
cronice" şi alternante cînd ur-
mărim stimularea funcţiei or-
ganelor dintr-o anumită re-
giune.
•••Modul de acţiune, durata
de aplicare şi indicaţiile sînt
identice cu ale compreselor.
Tehnici speciale. I. Hidroforul la cap. Se aşază bolnavul
pe un pat. i se aplică compresa la cap conform tehnicii obiş-
nuite, apoi i se plasează hidroforul de formă circulară deasupra
compresei şi se păstrează durata prescrisă (fig. 126).
II. Hidroforul pentru inimă. Se procedează ca şi pentru
compresa precordială, adăugîndu-se deasupra un hidrofor cir-
cular cu diametru de 15—20 cm.
III. Hidroforul pentru abdomen. Se procedează, ca şi pentru
compresa abdominală, aplicîndu-se deasupra un hidrofor de

formă ovalară pentru stomac şi dreptunghiulară pentru întreg


abdomenul (fig. 127).
IV. Hidrofoarele pentru coloana vertebrală au aceeaşi formă
ca şi cele abdominale.
V. Psihroforul uretral (fig. 128). Este format dintr-o sondă
ureterală bifurcată.
Tehnica de aplicare. Se aşază bolnavul în decubit dorsal,
se evacuează mai întîi vezica, apoi se introduce psihroforul

sterilizat, de-a lungul uretrei, pînă la prostată. Se adaptează,


un capăt al psihroforului la sursa de apă, iar celălalt la ura

vas de scurgere. Durata procedurii este de 20—60—90 de


minute.
Indicaţii: psihroforul uretral cald şi fierbinte în prosta-
tite cronice ; psihroforul rece în uretrite şi prostatite acute,
iar psihroforul alternant în impotentă sexuală.
VI. Hidroforul vaginal (fig. 129) este format dintr-un t u b
vaginal cu dublu curent, funcţionînd pe baza aceloraşi p r i n -
cipii ca şi psihroforul.
Tehnica de aplicare. înainte de a aplica hidroforul se f a c e
evacuarea vezicii, toaleta vulvei şi vaginului şi apoi se i n t r o -
duce hidroforul pînă la nivelul colului uterin. Se fixează cele
2 capete, unul la sursa de apă, celălalt la un vas de scurgere.
Durata procedurii : 20—60—90 de minute.
Indicaţii. Hidroforul cald şi fierbinte în metrite subacute şi
cronice, perimetrite şi salpingoovarite cronice ; hidroforul rece
în perimetrite şi salpingoovarite acute şi hidroforul alternant
în hipofuncţii ovariene.
VII. Hidroforul rectal (fig. 130) este format dintr-o sondă
rectală de aproximativ 10 cm lungime, de f o r m a unui tub anal
închis şi rotunjit la vîrf, avînd 2 orificii pentru intrarea şi
ieşirea apei.
Tehnica de aplicare. Se aşază bolnavul în decubit dorsal,
se evacuează rectul, apoi se introduce hidroforul rectal. Unul
din capete se pune în legătură cu sursa de apă, celălalt cu un
vas de evacuare.
Indicaţii: hidroforul rece în hemoroizi, prostatite acute ;
hidroforul cald în prostatite cronice şi hidroforul alternant în
impotenţă sexuală.
Avantajele hidrcfoarelor faţă de alte proceduri care se
aplică în acelaşi scop (punga cu gheată, termofor) constau în
faptul că ne permit să menţinem asupra unei regiuni date, o
anumită temperatură caldă sau rece, timp mai îndelungat.

cataplasmele

Definiţie. Cataplasmele sînt proceduri care constau din


aplicarea pe diferite regiuni ale corpului a diverselor substanţe
de natură organică sau anorganică, 1a o anumită temperatură.
Clasificare. Cataplasmele se împart în 2 categorii : u m e d e
Şi uscate. în ceea ce priveşte temperatura pot să f i e calde şi
reci. Cele mai folosite sînt cataplasmele umede şi calde.
I. Cataplasmele umede. Materiale necesare : substanţe o r -
ganice variate sau diverse plante medicinale, care capătă prin
preparare un aspect păstos (cele mai folosite sînt : pîinea, t ă -
rîţele, seminţele de in, făina de grîu, orz, ovăz sau porumb,
muşeţelul, florile de fîn, malva. menta, althea, muştarul,
hreanul etc.), 2 bucăţi de pînză sau un săculeţ, o sursă de
căldură — reşou.
Cataplasme cu pîine. Mod de preparare. Se ia o anumită
cantitate de miez de pîine în raport cu mărimea regiunii, se
fărîmiţează, se moaie cu apă şi se încălzeşte conţinutul pe
foc, amestecîndu-se pînă se obţine o pastă. Aceasta se intro-
duce între două bucăţi de pînză sau într-un săculeţ. Se uni-
formizează într-un strat de aproximativ 2—4 cm grosime. Se
elimină prin presiune lichidul în exces şi se aplică apoi pe
regiunea interesată. Pentru a se împiedica răcirea, se aplică
peste aceasta o bucată de pînză, flanelă sau lînă. Cataplasma
se menţine pînă începe să se răcească.
— Cataplasme cu tărîţe. Mod de preparare. Se iau 1/2 sau
1 kg tărîţe de grîu, secară, porumb, în raport cu mărimea
regiunii pe care dorim să aplicăm cataplasma, se fierb pînă
se obţine o pastă şi se aplică cu aceeaşi tehnică.
Cataplasme cu seminţe sau făină de in. Se ia 1/3 sau
1/4 seminţe ele in, 2/3 sau 3/4 apă şi se fierb bine pînă se face
o pastă consistentă. Se aplică la fel ca şi celelalte cataplasme.
Cataplasmele cu seminţe de in sînt preferate altor cata-
plasme, deoarece au o termopexie mare.
Cataplasme cu făină integrală. Se prepară cu făină de
grîu, orz, ovăz, secară, porumb la fel ca cele descrise anterior.
Cataplasme cu muşeţel. Se ia o cantitate potrivită de m u -
şeţel, se fierbe în apă, apoi se introduce în săculeţ. Acesta
se leagă la gură, se stoarce prin presare între 2 capace şi se
aplică pe regiunea indicată.
Se poate fierbe muşeţelul direct în săculeţ.
Cataplasme cu flori de fîn. Modul de preparare şi tehnica
de aplicare sînt identice cu a cataplasmelor de muşeţel.
Cataplasme cu malvă. Se folosesc frunzele de Malva sil-
vestri şi Malva rotundifolia care se prepară identic cu cele
expuse înainte.
Cataplasme cu mentă. Se folosesc frunzele de Menta pipe-
rita (izmă bună) sau Menta crispa (izmă creaţă), se opăresc
sau se umezesc numai cu apă caldă pentru a nu lăsa să se
volatilizeze uleiurile eterice. Tehnica de aplicare este identică
cu a celorlalte cataplasme cu plante medicinale.
Cataplasme cu althaea. Se folosesc frunzele de Althaea
officinalis (nalbă mare, nalbă albă sau nalbă de luncă). Se
prepară şi se aplică la fel ca şi cataplasmele de muşeţel.
Cataplasmele cu muştar. Se foloseşte făina de muştar (Si-
napis nigra sau Sinapis alba), se amestecă cu apă la tempe-
ratura camerei pînă se realizează o pastă, se adaugă înainte
de aplicare puţină apă caldă pentru a nu provoca bolnavului
o senzaţie neplăcută, se introduce între două bucăţi de pînză
sau un săculeţ şi se aplică pe regiunea indicată. Durata pro-
cedurii este în funcţie de apariţia senzaţiei de arsură. Se
înlătură înainte de a se forma bule pe locul de aplicare.
Cataplasme cu hrean. Se ia o anumită cantitate de rădă-
cină de hrean, se rade, se amestecă cu apă şi o cantitate oare-
care de făină integrală ; se introduce într-un săculeţ care se
leagă la gură şi se aplică pe regiunea interesată.
Cataplasme cu nămol şi lut. Modul de preparare şi teh-
nica de aplicare sînt identice cu ale împachetărilor cu ace-
leaşi substanţe (vezi împachetări cu nămol).
II. Cataplasme uscate. Cataplasmele uscate sînt proceduri
care se realizează cu ajutorul unor substanţe cum sînt : tă-
rîţele de grîu, de secară, de porumb, sare, nisip.
Modul de preparare. Materialele enunţate se încălzesc în-
tr-un vas, la o temperatură suportabilă, se introduc între 2
bucăţi de pînză sau în săculeţe şi se aplică pe regiunea inte-
resată.
Ele sînt impropriu numite cataplasme, deoarece nu sînt
aplicaţii sub fprmă de pastă. . ^
"/ "Modul de acţiyj&e^ Acţiunea cataplasmelor se bazează pe,
factorul termic ; efectul lor este mai mult local.
Efectele cele mai importante ale lor sînt : hiperemizant şi
resorbtiv, antispastic şi analgezic.
La cataplasmele cu plante medicinale, pe lingă factorul
termic, se adaugă şi cel chimic, reprezentat de diferitele ule-
iuri eterice pe care le conţin^
Indicaţiile cataplasmelor sînt identice cu ale compreselor.
Indicaţiile ..cele mai frecvente sînt : mialgiile, nevralgiile
cu diverse localizări, artralgiile în cadrul afecţiunilor reuma-
tismale subacute şi cronice, perivisceritele abdominale etc.
Cataplasmele cu muştar şi hrean se indică pentru efectul
lor derivativ important, mai des în afecţiunile cu caracter
inflamator acut şi cronic ale organelor abdominale şi toracice,
în nevralgii, spasme şi contracturi musculare etc.

împachetările _

Definiţie. împachetările sînt proceduri de hidroterapie


care constau din învelirea unei părţi sau în întregime a corpu-
lui conform unei anumite tehnici. -
Clasificare. în funcţie de tehnica de aplicare, împachetă-
rile se împart în : împachetări umede, uscate, cu parafină, cu
nămol şi împachetări cu nisip. ...
(
TEHNICA DE APLICARE A ÎMPACHETĂRILOR

A. împachetările umede. împachetările umede constau în


învelirea unei părţi întinse sau a corpului în întregime, în-
tr-un cearşaf muiat în apă la temperatura de 18—20°, bine
stors, peste care se aplică o pătură.
în funcţie de regiunea pe care se aplică. împachetările
sînt de mai multe feluri : împachetări umede complete, trei
sferturi, inferioare, modificate, superioare şi împachetări la
trunchi.
1. împachetarea umedă completă.^Materiale necesare: un
pat sau o canapea, una pătură mare de lînă 220'250 sau două
pături obişnuite, un cearşaf de aceleaşi dimensiuni, un cear-
şaf obişnuit, una găleată cu apă rece, una compresă pentru
cap, un termometru de baie şi un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare. Se aşterne pătura de lînă pe pat, la
picioarele bolnavului, se întinde bine pătura trăgînd de ea, apoi

se răsMnge sub călcîie sau peste labe, aşa cum s-a procedat
şi cu cearşaful. Dacă nu există o pătură de dimensiuni mari,
folosim 2 pături obişnuite pe care le aşezăm astfel : una din
pături se aşază cu lungimea pe lăţimea patului. A doua se
îndoaie şi se aşază în continuare, sub pătura mare. Împache-
tarea se face la fel c a ^ ^ m a i înainte.
Se aplică un cearşaf uscat, îndoit, sub bărbie, pentru a
evita frecarea de pătură şi apoi o compresă rece pe frunte.
Se lasă bolnavul împachetat după durata prescrisă, care
poate să atingă 60—80 de minute, după care se aplică o
scurtă procedură de răcire (spălare, duş, baie etc.) ca după
-orice aplicaţie hipertermică.
Pentru ca procedura să-şi atingă scopul, ea trebuie să se
execute într-un timp foarte scurt şi aplicînd tehnica corectă.
Nici cearşaful şi nici pătura nu trebuie să facă cute.
In cazul cînd dorim să obţinem o încălzire mai rapidă şi
mai importantă, împachetarea poate să fie asociată cu aplicaţii
de termofoare, hidrofoare sau sticle calde, aşezate între cele
două porţiuni ale păturii, la gambe şi tălpi.
Dacă în timpul curei apar fenomene de intoleranţă, bolna-
vul va fi despachetat, i se aplică o procedură de răcire şi va
fi lăsat în repaus.
2. împachetarea umedă trei sferturile întinde de la axilă
în jos, cuprinzînd trunchiul şi membrele inferioare şi lăsînd
libere membrele superioare.
Tehnica este aceeaşi ca şi pentru împachetarea umedă
completă. La terminarea procedurii se aplică ne faţa ante-
rioară a bolnavului un cearşaf uscat. Invităm bolnavul să-şi
încrucişeze mîinile pe piept şi răsfrîngem cearşaful peste
umeri şi braţe, trecînd capetele lui la spate.
Durata procedurii este cea prescrisă.
3. împachetarea umedă inferioară este identică cu prece-
denta, dar se întinde numai de la ombilic în jos. Şi aici
braţele sînt învelite într-un cearşaf uscat.
4. împachetarea umedă modificată constă dintr-o împa-
chetare de jumătate combinată cu o compresă cruciată con-
f o r m tehnicii descrise. Braţele se învelesc în cearşaf uscat.
5. împachetarea umedă superioarq cuprinde braţele şi
partea superioară a corpului pînă la nivelul la care degetele
ating coapsele. In rest, bolnavul este învelit în cearşaf şi pătură.
6. împachetarea umedă la trunchi _cuprinde numai por-
ţiunea dintre axilă şi pubis. Tehnica este identică cu a
celorlalte împachetări, membrele superioare şi inferioare
rămînînd neîmpachetate.
Modul de umede^ împachetările
poate diferenţia în 3 faze, care depind de durata procedurii
şi de reactivitatea bolnavului.
Faza iniţială numită şi fază de excitaţie apare datorită
contactului dintre tegument şi cearşaful rece, contact care
determină o excitaţie a sistemului nervos.
La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstricţia,
contracţiile inimii devin mai puternice, respiraţia devine mai
profundă şi mai accelerată, temperatura creşte uşor. B o l -
navul are senzaţia de frig.
După aproximativ 1—3 minute, vasoconstricţia este în-
locuită cu vasodilataţie periferică activă, viteza de circulaţie
a sîngelui creşte.
Senzaţia de frig este înlocuită cu senzaţia de căldură plă-
cută. Corpul cedează treptat căldură cearşafului. Aceasta
face ca la bolnavii afebrili, prin acţiune de termoreglare,
arderile să fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura să
scadă cu 1—2 grade, dacă schimbăm împachetarea de cîteva
ori.
Aceste modificări au loc pînă ce temperatura corpului şi
a cearşafului se egalează.
Dacă în timpul împachetării apare frisonul, procedura
trebuie întreruptă.
Această primă fază durează 15—20 de minute şi are un
efect tonifiant asupra organismului.
Faza a doua apare ca un rezultat al continuării p r o c e -
durii. Cearşaful se încălzeşte mai departe. Căldura umedă
moderată determină o dilataţie a vaselor cutanate, care are
ca rezultat scoaterea sîngelui din organele interne şi tri-
miterea lui la periferie, scăderea temperaturii, rărirea pulsu-
lui şi a respiraţiei. Bolnavul are o senzaţie de căldură plă-
cută, tendinţă la somn. Faza aceasta are caracterul de fază
sedativă. Ea apare după aproximativ 15 minute şi se m e n -
ţine un interval de aproximativ 50 de minute.
Faza a treia are loc cînd bolnavul rămîne împachetat în.
continuare. Cearşaful continuă să se încălzească, căldura se
acumulează din cauza păturii, iar procedura devine hiper-
termă. Bolnavul transpiră abundent. Procedura devine exci-
tantă pentru sistemul nervos. Pulsul şi respiraţia se accele-
rează.
Durata acestei faze este 50—90 de minute.
Indicaţiile şi contraindicaţiile i^npach^ârilor. In funcţie
de durata lor şi deci de TazăT^aîîlincU.caţi^Bîf^'ritt_>.
Cele de scurtă durată (pînă la 10—15 minute) sînt i n d i -
cate pentru acţiunea lor antitermică la bolnavii febrili, în
cursul bolilor infectocontagioase. Ele se repetă în cazurile
acestea de 1—2 ori.
Se indică, de asemenea, ca procedură de tonifiere la
bolnavii cu tulburări funcţionale ale sistemului nervos jpen-
tral, stări depresive, astenie generală şi în cadrul c o m p l e x e -
lor terapeutice de stimulare a metabolismului. ^împachetările
umede de durată medie (între 20 şi 50 de minute) se indică
pentru efectul lor calmant, bolnavilor obosiţi, în caz ele
insomnii, în" caz de nevroze motorii (coree, ticuri, constipaţii
spastice, boală ulceroasă, prurit etc.)„
împachetările umede de lungă durată (50—90 de minute)^
se recomandă bolnavilor cu tulburări metabolice, obezitate,
gută. celor intoxicaţi cu metale grele, în unele polinevrite,
neuromiozite etc.
Contraindicaţiile împachetărilor umede • boli de inimă
decompensate, boală hipertonică în faza înaintată, t u b e r c u -
loză pulmonară şi boli de piele cu caracter inflamator.
B. .împachetările uscate constau în învelirea unei părţi î n -
tinse sau a corpului în întregime într-o pătură de lînă, apli-
cată direct pe corp.
Ele pot să f i e parţiale sau complete. Cele mai folosite
sînt cele complete.
împachetarea uscată completă. Materiale ne-
cesare; una canapea, una pătură de lînă de 220/250 cm
sau 2 pături obişnuite, hidrofoare, sticle cu apă caldă, un c e a r -
şaf, una compresă pentru cap.
Tehnica de aplicare. împachetările uscate se efectuează
numai cu pătura care se aplică direct pe corp, fără cearşaf,
în acelaşi m o d ca şi la împachetarea umedă.
Durata procedurii este de aproximativ o oră şi jumătate.
Deoarece împachetarea uscată este o procedură de sudaţie,
putem să mărim retenţia de căldură determinată prin î m p a -
chetare, prin adăugarea pe părţile laterale ale corpului, peste
pătură, de termofoare sau sticle cu apă caldă. Dacă v r e m să
stimulăm şi mai mult sudaţia. dăm bolnavului în timpul î m -
pachetării un pahar cu apă rece.
împachetarea se termină totdeauna cu o procedură de ră-
cire (spălare, duş sau baie rece de scurtă durată).
Împachetarea uscată este o procedură energică şi de aceea
bolnavul trebuie să fie supravegheat în permanenţă.
In caz de apariţie a fenomenelor de ameţeală, cefalee,
palpitaţii, nelinişte, despachetăm repede bolnavul şi îi a d m i -
nistrăm o procedură de răcire ; spălare, fricţiune, compresă
precordială.
împachetările uscate pot să fie şi parţiale şi se execută
conform aceleiaşi tehnici.
Mod de acţiuTig. Împachetările uscate sînt proceduri cu
acţiune generală. Efectul lor terapeutic se datoreşte elemen-
tului termic important realizat prin acţiunea mecanică a
păturii aplicată direct pe tegument, ca şi prin retenţia de
căldură realizată de aceasta.
Aceste procedeuri de sudaţie cresc metabolismul, măresc
arderile ; sub influenţa lor, pulsul şi respiraţia se accele-
rează.
Indicaţii: hipotiroidism, obezitate, diateză cronică, intoxi-
caţii cronice, reumatism cronic.
Contraindicaţii : toate bolile caşectizante acute sau cronice,
tuberculoza, sindroame miocardice.
/' împachetarea cu parafină constă_ în apUearea.
conform unei anumite tehnici pe o ^egRrne~Tîmitată de corp,
•a.:parafinei topite! ; " — — 1 —~
Materiale necesare : canapea sau scaun, parafină albă de
parchet, un vas pentru topit, tăvi de tablă, pensule late
de 8 cm, bucăţi de flanelă, una pătură, manşoane pentru ar-
c ticulaţiile mari, baie de apă, reşou, una găleată cu apă la tem-

r peratura camerei şi un prosop.


Tehnica de aplicare. împachetarea cu parafină se aplică
conform mai mulf0r~tehnici. Preferarea uneia sau alteia este
determinată de forma regiunii asupra căreia trebuie să ac-
ţionăm.
Se ia o cantitate potrivită de parafină (aproximativ 150—
200 g) şi se topeşte într-un vas la temperatura de 65—70°,
în aşa fel ca să mai rămînă cîteva bucăţi netopite, în scopul
evitării supraîncălzirii.
Dacă regiunea pe care dorim să aplicăm parafina este pă-
roasă, se rade sau se unge cu ulei. CUL\ "TM?* {
Cu ajutorul unei pensule late ^(8 cm) se pensulează regiu-
;nea interesată. /^L^V-X^
/X Pentru a avea o temperatură constantă, vasul cu parafină
f se introduce într-un vas mai mare cu apă fierbinte. Ca să
evităm senzaţia neplăcută dată de primul strat de parafină
| care este puţin cam fierbinte, se suflă asupra regiunii, grăbin-
298- du-se astfel solidificarea. Ulterior se poate continua pensula-
rea, fără ca bolnavul să mai acuze vreo senzaţie neplăcută.
Grosimea stratului este de 0,5—1 cm. Peste stratul de pa-
rafină se aplică bucăţi de vată sau flanelă şi apoi se acoperă
regiunea cu pătura.
Durata împechetării este de 20—60 de minute. înlăturarea
parafinei se face cu uşurinţă din cauza transpiraţiei care are

loc sub stratul de parafină. Procedura se termină, cu o spă-


lare la 20—22°. ti,. • '{J L-
Pentru articulaţii (genunchi, cot) se pot folosi manşoane
potrivite regiunii, legate deasupra şi dedesubtul articulaţiei-
(fig. 132), prevăzute cu un orificiu prin care se toarnă, cu
ajutorul unei pîlnii, parafina topită. Ele sînt confecţionate din
pînză cauciucată şi permit realizarea unui strat mai gros de
parafină. Peste manşoane se aplică o flanelă şi apoi o pătură
ronfpyj^n tehnicii cunoscute.
' ' -Pentru mîini şi picioare se folosesc băile de parafină. B o l -
navul introduce extremitatea pentru scurtă vreme în parafină
lichidă, în care mai înoată bucăţi netopite. Se scoate apoi şi se
aşteaptă pînă ce parafina s-a solidificat pe tegument. Se r e -
petă manevra de 2—3 ori, introdueîndu-se de fiecare dată
pînă la un nivel inferior precedentului. Cînd temperatura d e -
vine suportabilă, extremitatea se lasă în parafina topită
timpul indicat.
Pe articulaţiile mici se pot aplica feşi parafinate (fig. 133).
r' CTţehnică mult mai simplă pentru aplicarea parafinei, care
se foloseşte pe scară largă astăzi, este tehnica sovietică. Pa-
rafina topită se toarnă într-o tavă de tablă cu dimensiunile
80 25 cm şi înălţi-
mea de 5 cm, î n -
tr-un strat de apro-
ximativ 1,5 cm. T a -
va se lasă puţin de
o parte, pînă cînd
stratul superficial se
solidifică. Cu ajuto-
rul unui cuţit se
desprinde de pe p e -
reţi şi se aplică pe
fegiunea intergsată.
—' ' P a r a f i n a s e poate
folosi de mai multe
ori cu condiţia să se
sterilizeze în prea-
labil la 110—120°,
timp de 10 minute.
înainte de steri-
lizare, parafina tre-
buie spălată bine şi
uscată, evitîndu-se
urmele de apă din
parafină, cate ar
provoca arsuri în
timpul aplicării pe
tegument.
Deoarece parafina
îşi pierde din plas-
ticitate după ce a fost încălzită de 2—3 ori, trebuie să adău-
găm cam 2 0 — 2 5 % parafină proaspătă la cea întrebuinţată.
Modul de acţiune J Impacheţ^rea_^u parafină are o acţiun_e
locală, care se d a t o r e z e pe"~cFe

o îrîc&kire—profnîfdă şi l l t r i f o r m ă ^ ' ă ^ ţ e s u f u ^ timpul


procedurii, suprafaţa pielii se încălzeşte pînă la 38—40°. La
locul de aplicare se produce o hiperemie puternică şi transpi-
raţie abundentjL__^- r
aparatului locomotor : contuzii, osteomi-
^lite cronice, artrite subacute şi cronice, artrite infecţioase şi
deformante. Boli ale aparatului digestiv, şi glandelor ane^e :
hepatite cronice, periviscerite, boală ulceroasă, gastrite. Boli
ale sistemului nervos periferic : nevralgii, nevrite. Afecţiuni
ginecologice : anexite cronice. _
Contraindicaţii. Piodermite, eczeme, tuberculoză, n e o f o r -
maţii maligne, tendinţe Ia hemoragii.
-—împachetarea cu n ă m o l . Împachetarea c u nă-
mol constă în aplicarea pe o regiune limitată sau pe întreg
corpul a nămolului, încălzit la o anumită temperatură,.
Materialele necesare : un pat sau o canapea, una pătură, o
pînză impermeabilă, un cearşaf, una compresă, un duş,
un termometru şi un ceas semnalizator.
Tehnica de aplicare. Se aşază pătura pe pat, peste aceasta
pînza impermeabilă, iar apoi deasupra cearşaful. Nămolul pre-
gătit la temperatura prescrisă (prin încălzire electrică, cu
aburi sau amestec cu apă fierbinte) se pune pe cearşaf într-un
strat de 2—3 cm. Bolnavu-l este invitat să se aşeze cu regiu-
nea pe care vrem s-o împachetăm peste acest strat. Se aplică
repede nămolul şi pe faţa anterioară şi pe părţile laterale ale
regiunii. Se înveleşte cu cearşaful, apoi cu materialul i m p e r -
meabil şi Ia urmă cu pătura. Se aplică o compresă rece la
cap pentru evitarea congestiei cerebrale.
Temperatura la care se poate aplica nămolul oscilează î n -
tre 38 şi 44°. Durata împachetării este între 20 şi 40 jle m i -
nute. După terminarea procedurii, bolnavului i se aplică duş

•P5^" moau.i ae acţiune a împachetărilor cu n ă m o L j J o t r i v i t pă-


'rerii lui Aleksandrov, mecanismul de acţiune a nămolurilor
se datoreşte mai rânitor factori, şi anume : excitării nerviloj-
^uţ3TTăţr~"de către^factorul terîTîiu, "leacţillot' reflectorii, f o r m ă -
rii în piele de substanţe d e ' tip~~H (hist'anfifiă77~creşterii per-
rfrgaDilitaţii cutanate şi' acţiunii specilice a substanţelor re-
gorbite în "organism.
"' ""indidhţiiîş cele Fnai importante le constituie afecţiunile
aparatului locomotor şi afecţiunile ginecologice.
Dintre afecţiunile aparatului locomotor beneficiază : reu-
matismul secundar, reumatismul degenerativ, celulitele, bursi-
tele, mialgiile, sechelele rahitice, poliomielitice etc.
Dintre bolile aparatului genital b e n e f i c i a z ă ~ î e c ţ i u n i l e cro-
nice inflamatoare uteroanexiale şi sterilitatea.
Contraindicaţii. în afară de contraindicaţiile generale mai
sînt contraindicate formele reumatismale cu evoluţie febrilă,
hipertensiunea şi hipotensiunea arterială, astmul bronşic, a-
fecţiunile renale.
B ăil e de n ă mol sînt aplicaţii generale de nămol
care 'se realizează Tn căzi.
Materialele necesare : 2 căzi din lemn, faianţă sau beton
cu capacitatea de 250 de litri, instalaţie de duş, termometru,
compresă pentru cap, ceas semnalizator, pernă de cauciuc
sau termofor cu apă rece.
TehnicaL_de_a^licare. Se pregăteşte în una din căzi, prin
amesîec"cu apă, nămol într-o concentraţie care creşte progre-
siv de la 10 la 25" 0 , încălzit la temperatura de 36—44°, în
funcţie de indicaţie.
Bolnavul este invitat să se aşeze în baie. Durata procedu-
rii este de 15—30—40 de minute. Cantitatea de nămol din
baie creşte progresiv. în sensul că bolnavul începe cu o baie
de jumătate, apoi de trei sferturi şi mai tîrziu i se indică
baia completă, regiunea precordială rămînînd descoperită.
Capul se sprijină pe o pernă de cauciuc sau un termofor. In
tot timpul procedurii, bolnavul are o compresă rece pe
frunte.
După terminarea băii, bolnavul face o baie de curăţenie,
după ce în prealabil s-a îndepărtat nămolul, sau un dus cald
de 37—38°.
După procedură i se indică timp de 60 de minute odihnă
pe o canapea sau pat. într-o cameră special amenajată.
Modul de acţiune este asemănător cu al împachetărilor
cu ~lramol,~—Ta care se mai adaugă acţiunea presiunii hidro-
statice. Băile de nămol sînt proceduri foarte solicitante şi
de aceea trebuie indicate cu prudenţă şi urmărite cu atenţie.
Indicaţiile şi contraindicaţiile sînt identice cu ale împache-
tărilor de nămol. Se mai adaugă la contraindicaţii : vîrsta
înaintată, stările de denutriţie, convalescenţa după anumite
boli.
U--U_ger_il_e_ cu n ămol. Aceste proceduri sînt mult
practicate pe litoralul nostru", pe lîngă lacurile sărate din
Transilvania şi Cîmpia Dunării.
Tehnica de__aplicare. Bolnavul complet dezbrăcat stă c î -
teva TmrrSţ^îa soare pînă i se încălzeşte pielea, apoi se unge
cu nămol proaspăt complet sau parţial. Se expune din nou la
soare timp de 20—60 de minute, pînă cînd nămolul începe
să se usuce. în acest interval de timp va purta o compresă
rece pe frunte iar capul îi va fi apărat de soare cu o pălărie
sau umbrelă.
După aceasta va face o scurtă baie în lac sau în mare, se
va şterge, se va îmbrăca şi se va odihni la umbră sau î n -
tr-o cameră, aproximativ o oră.
J£orii4Ljlfi_flc^iu2î£- U n g e r i l e cu n ă m o l îşi bazează acţiunea
pe elementul termic alternant, rece la început, apoi cald,
datorită încălzirii nămolului la soare şi din nou rece, dato-
rită băii din lac şi reacţiei vasculare la acesta ; al doilea
element este reprezentat de acţiunea specifică a substanţelor
resorbite în organism.
Sînt proceduri de călire, destul de solicitante şi, ca atare,
trebuie indicate cu precauţie.
Indicaţii : atrofii musculare după aparate gipsate,
artroze neactivate, obezitate, hipotiroidism, psoriazis etc.
Contraindicaţii: vîrstă înaintată, ateroscleroză, hiperten-
siune arterială, afecţiuni renale, afecţiuni reumatismale în
faza activă etc.
^ PJLS-b-S-L i T. sau baia cu__nisip. este
o procedură de hidroterapie care constă în învelirea corpului
cu nisip, la o anumită temperatură.
Materiale necesare : una cadă, instalaţii speciale pentru
încălzit nisipul, compresă pentru cap, găleată cu apă rece
şi prosop.
Tehnica de aplicare. Bolnavul aşezat într-o cadă este a c o -
perit parţial sau total cu nisip încălzit la temperatura de 45—
50°. La cap i se aplică o compresă rece.
Procedura durează 20—40 de minute şi se termină eu o
spălare la 20—22° sau duş.
Modul de acţiune. F a c t m ' i L - P e c a r e se bazează acţiunea
acestei proceduri sînt : factorul terrmg şi cel mecanic, realizat
de iritaiaa_pe_j^re--o-p5rovoica firicelele 3e~msîp pe t e g u -
ment. . 1

Procedura se încadrează m categoria procedurilor t e r m o -


terapice. Influenţa asupra organismului este generală şi ase-
mănătoare cu a procedurilor hiperterme.
Indicaţiile şi contraindicaţiile sînt identice cu ale acestora.
Nisipul absoarbe transpiraţia care are loc. Pentru a putea
fi reutilizat, se spală cu ajutorul unor instalaţii speciale. în
lipsa acestora se aruncă.
împachetările cu nisip se pot realiza, în locurile căldu-
roase, pe malul mării sau al unui rîu, cu nisip încălzit la
soare. După procedură se poate f a c e o baie în mare sau
în rîu.
\

fricţiunile

Definiţie.__FricJiunile sînt proceduri de hidroterapie cu a c -


ţiune tonifiantă, al căror efect*se Bazează "pe"factorul termic*
şi'Tnecaruc.
Clasificarea. în funcţie de temperatură, fricţiunile se împart
în reci şi alternante, niciodată caldş.
în funcţie de regiunea pe care se aplică fricţiunile pot să
fie : parţiale, cînd interesează separat sau împreună membrele
superioare şi inferioare, şi complete, cînd interesează întreaga
suprafaţă a corpului.
Acestea din urmă, în funcţie de tehnica de aplicare, se îm-
part în fricţiuni parţial complete, care realizează funcţio-
narea întregului corp prin fricţionarea separată a diferitelor
segmente şi fricţiuni complete propriu-zise.
Tehnica de aplicare. 1. Fricţiunile parţiale.
MătefîăTeTe~necesare, un pat sau o canapea, una pătură, un
cearşaf, un prosop sau o bucată de pînză de 100 70 cm, una
găleată cu apă, un termometru de baie.
Se aşază pe pat sau pe canapea pătura şi cearşaful. B o l -
navul, complet dezbrăcat, este invitat să se culce cu faţa
în sus şi este învelit. Se lasă descoperit numai membrul
asupra căruia vrem să acţionăm. Se moaie prosopul în apă
rece, se stoarce şi se acoperă segmentul interesat.
Bolnavul sau o altă persoană fixează bine prosopul la ră-
dăcina membrului, sprijinind în acelaşi timp extremitatea
fricţionată de pieptul celui care efectuează procedura.
Se fricţionează cu amîndouă mîinile peste prosop, cu mişcări
lungi, cuprinzînd întreaga regiune cu palmele, pînă ce sim-
ţim că prosopul s-a încălzit.
învelim apoi regiunea cu cearşaful uscat şi fricţionăm
peste acesta membrul corespunzător. După aceea extremita-
tea se acoperă şi cu pătura, trecîndu-se la descoperirea unui
alt membru a cărui fricţionare se execută conform aceleiaşi
tehnici.
Fricţiunile parţiale alternante se efectuează conform ace-
leiaşi tehnici, încep'ind cu fricţionarea peste un prosop muiat
cu apă caldă (38—40°) şi terminînd cu apă rece (16—18°).
După ce prosopul rece s-a încălzit, se îndepărtează, iar e x -
tremitatea respectivă se acoperă ca mai sus, cu cearşaful
uscat peste care se execută cîteva fricţiuni. Se continuă f r i c -
ţionarea în acelaşi fel şi a celorlalte extremităţi indicate.
2 .Fricţiunile complete, a) Fricţiunile parţial com-
plete. Materiale necesare sînt aceleaşi ca şi pentru fricţiunile
parţiale. Tehnica de aplicare. Fricţiunea parţial completă se
execută conform aceleaşi tehnici, expuse la fricţiunile par-
ţiale, respectînd o anumită ordine. Tehnicianul stă în par-
tea dreaptă a bolnavului şi începe fricţionarea membrului
inferior din partea opusă, apoi membrul inferior de aceeaşi
parte, spatele (fig. 134), pieptul (fig. 135), cu părţile laterale
ale trunchiului.
Abdomenul (fig.
136), se fricţionează
în sensul evacuării
intestinale. La urmă
se fricţionează m e m -
brul superior de par-
tea opusă tehnicia-
nului, apoi cel de a-
ceeaşi parte (fig. 137).
Fiecare regiune,
după ce a fost f r i c -
ţionată, se acoperă
cu cearşaful şi pă-
tura. După termina-
rea procedurii, b o l -
navul este lăsat în
repaus timp de 15—
20 de minute.
b) Fricţiunile com-
plete. Materialele ne-
cesare : un cearşaf
1,5X2,5—3 m, una
compresă pentru
frunte, una găleată
cu apă la tempera-
tura de 18—20°.
Tehnica de aplicare. înainte de a începe procedura, i se
recomandă bolnavului să se spele pe faţă cu apă rece şi i
se aplică o compresă rece pe frunte sau la ceafă (pentru a
evita congestia cerebrală).
Tehnicianul ia cearşaful, îl moaie în apă la temperatura
camerii îl stoarce, îl scutură bine ca să nu aibă cute, apoi
ţine cu o mînă un colţ al cearşafului, iar cu cealaltă face
cute pînă ajunge la capătul opus. Se aşază în faţa bolna-
vului şi procedează astfel : bolnavul, stînd în picioare, este
invitat să ridice braţele în sus şi i se aplică un colţ al cear-
şafului în axila dreaptă, se trece apoi cearşaful peste piept,
în axila stîngă. Bolnavul coboară mîinile.
Tehnicianul trece cearşaful pe spate, peste umărul drept,
îl aduce din nou pe faţa anterioară a toracelui trecînd apoi
peste umărul stîng, iar marginea superioară a cearşafului se
aplică bine în jurul gîtului (fig. 138). După aceasta se face
fricţionarea din partea dreaptă sau din cea stîngă a bolna-
vului, executînd fricţiuni repezi şi lungi, cu o mînă pe faţa

anterioară într-un sens, cu cealaltă pe faţa posterioară în


sens opus, de la ceafă şi gît pînă la picioare, pînă simţim
că cearşaful s-a încălzit.
Trecem apoi în faţa bolnavului şi executăm aceleaşi f r i c -
ţiuni pe părţile laterale ale corpului, de sus pînă jos. Se trece
apoi în faţa bolnavului, executîndu-se fricţiuni pe părţile
laterale ale corpului. Se insistă la gambe, şi labă, deoarece
se încălzesc mai greu. Procedura, fiind greu de executat,
este bine să se execute de 2 persoane.
După terminarea procedurii se şterge repede bolnavul
cu un cearşaf uscat şi este lăsat să se odihnească învelit sau
i se recomandă o plimbare de 1/2 oră.
La persoanele cu picioare reci sau circulaţie defectuoasă,
după aplicarea cearşafului umed, învelim picioarele într-un
prosop muiat in apă fierbinte sau aşezăm bolnavul de la
început cu picioarele într-un lighian mare cu apă caldă.
Reuşita acestei proceduri depinde de aplicarea unei teh-
nici corecte. Bolnavul cu reacţie bună nu are de loc senzaţia
de frig, simţindu-se reconfortat.
Cînd dorim o reacţie mai
puternică, fricţiunea completă
poate să fie completată prin
baia de cearşaf, baia de curent
de aer sau ambele.
Baia de cearşaf. Fără a
scoate cearşaful după termina-
rea fricţiunii, se toarnă c o n c o -
mitent, pe faţa anterioară şi
posterioară a bolnavului, de
jos în sus, de la o distanţă de
1—2—3 m cîte o găleată cu
apă rece (fig. 139). După aceea
se execută lovituri cu palmele
pe întreaga suprafaţă de jos în
sus şi de sus în jos, pînă ce
simţim că pielea bolnavului s-a
încălzit din nou. Se şterge apoi
cu un cearşaf uscat, apoi b o l -
navul stă în repaus 1/2 oră sau
face o plimbare.
Baie prin curent de aer. La terminarea fricţiunii, urmată
sau nu de baie de cearşaf, se lasă bolnavul neşters. I se
aplică pe ceafă un cearşaf uscat, cu colţurile peste umeri,
care se dau bolnavului să le ţină cu ambele mîini sau unui
ajutor, în cazul cînd acesta nu poate.
Tehnicianul apucă cele 2 colţuri opuse ale cearşafului şi,
prin ridicări şi coborîri repezi, executate cu mîinile conco-
mitent, cu flectări şi ridicări ritmice de genunchi, face o v î n -
turare întîi pe faţa posterioară apoi pe faţa anterioară şi
părţile laterale, pînă ce pielea se înroşeşte.
Dacă baia prin curent de aer a determinat o reacţie slabă,
ea poate să fie completată astfel : se ia un cearşaf şi se
aşază de-a latul pe spatele bolnavului, prinzîndu-se în faţă
cele 2 colţuri ale lui. Se întinde bine şi apoi se execută miş-
cări ritmice de vînturare, apropiind şi îndepărtînd mîinile.
Tehnicianul se roteşte în jurul bolnavului, executînd mereu
aceste mişcări pînă ce pielea acestuia s-a uscat complet.
Modul de acţiune a fricţiunilor. Factorii pe care îşi b a -
zează acţiunea fricţiunile sînt factorul termic şi factorul
mecanic.
Excitantul rece (sau alternant cald şi rece) provoacă o
excitaţie a sistemului nervos, creşterea numărului mişcă-
rilor respiratorii şi profunzimea lor. Are loc de asemenea o
creştere uşoară a activităţii cardiace, intensificarea circula-
ţiei cu tendinţa la pierdere de căldură, uşoară stimulare a
metabolismului.
Fricţiunile parţiale şi parţial complete sînt considerate
proceduri de tonifiere a aparatului neuromuscular ; în afară
de aceasta, ele au o acţiune sedativă generală, reglează somnul.
Indicaţiile lor sînt : surmenajul, asteniile nervoase, stă-
rile febrile nediagnosticate (favorizînd apariţia exantemu-
lui), convalescenţa după boli febrile. Pentru favorizarea cir-
culaţiei periferice sînt indicate în bolile de inimă compensate
şi tulburările circulaţiei periferice, mai ales acrocianoze.
Fricţiunile alternante sînt indicate în atrofii musculare de
diferite etiologii, redori articulare, pareze şi paralizii.
Fricţiunile complete. Reacţiile organismului sînt asemă-
nătoare cu acelea determinate de fricţiunile parţiale şi par-
ţial complete, dar mult mai intense.
în prima fază, sub influenţa excitantului rece, pe o su-
prafaţă întinsă, apare o vosoconstricţie tegumentară intensă,
care are drept consecinţă îngreunarea activităţii inimii şi
accelerarea ritmului.
în faza a doua, vosoconstricţia este urmată de o vasodi-
lataţie, care uşurează activitatea inimii, favorizează pierde-
rile de căldură şi stimulează metabolismul.
Fricţiunea completă cere o rezistenţă mai mare din partea
organismului. Spre deosebire de fricţiunea parţială, aceasta este
considerată o procedură puternic excitantă.
Indicaţiile ei sînt : obezitatea, diateza urică, hipertiroi-
dism, neurastenia depresivă, bronşitele cronice, emfizem
pulmonar.
Contraindicaţiile fricţiunilor. Fricţiunile atît parţiale, cît
şi complete sînt contraindicate în : hemoragii, afecţiuni der-
matologice, nevralgice şi nevrite acute şi cronice, arterio-
scleroza generalizată, boala hipertonică, afecţiuni ale inimii
decompensate.
perierile

Definiţie. Perierile sînt proceduri care se adresează cir-


culaţiei periferice şi al căror efect se datoreşte factorului
mecanic, realizat cu ajutorul unor perii.
Clasificare. Perierile se împart în uscate şi umede. Ele
pot să f i e executate de tehnician sau de bolnav. Pot să fie
complete sau parţiale.
Tehnica de aplicare a perierilor. Perierile uscate
c o m p l e t e . Materiale necesare : una canapea, una pătură,
un cearşaf, 2 perii cu păr natural (moi sau aspre).
Se aşază pe pat pătura şi cearşaful. Bolnavul complet
dezbrăcat este invitat să se culce cu faţa în sus, este învelit,
lăsîndu-i-se descoperit segmentul asupra căruia v r e m să acţio-
năm. Tehnicianul stă de partea dreaptă a bolnavului şi î n -
cepe perierea membrului inferior de partea opusă cu două
perii acţionînd cu mişcări ritmice şi uniforme în ambele sen-
suri .şi cu o anumită presiune, în funcţie de starea bolna-
vului.
Dacă întîlneşte ectazii venoase, le evită. Perierea se î n -
cepe cu gamba, apoi se periază talpa şi dosul piciorului, cu
mişcări circulare se periază glezna, apoi se trece la coapsă,
unde se foloseşte aceeaşi tehnică ca şi pentru gambă.
După aceasta se face perierea membrului inferior de
aceeaşi parte, apoi a membrelor superioare, în aceeaşi ordine,
adică întîi m e m b r u l superior de partea opusă şi apoi m e m -
brul superior de aceeaşi parte. Pe măsură ce se periază un
segment, se înveleşte cu cearşaful şi pătura.
Bolnavul este invitat să se aşeze ; se trece la perierea
spatelui. Se porneşte de la occiput, pe trapez şi spre umăr
cu mişcări liniare. Pe coloana vertebrală se fac mişcări l o n -
gitudinale, iar cutia toracică se perie cu mişcări laterale
de-a lungul coastelor, din spate spre faţă.
In regiunea feselor se fac perieri ovalare. Se trece la
perierea părţii anterioare a trunchiului, bolnavul reluîndu-şi
poziţia culcat.
întîi se perie circular în regiunea mamelonară, apoi pe
părţile laterale ale toracelui, spre stern.
La nivelul abdomenului se execută mişcări circulare, în
sensul evacuării intestinale.
Autoperierile sau perierile executate de bolnav, se e x e -
cută în picioare, cu excepţia perierii piciorului pentru care
este obligat să se aşeze. Se folosesc 2 perii pentru regiunea
şoldurilor, iar pentru rest o singură perie.
Spatele poate să fie periat cu o perie de formă specială
(fig- 140).
Perierile parţiale se fac conform aceleiaşi tehnici, pe zone
limitate.
Perierile umede. Sînt proceduri excitante, la
care se adaugă pe lîngă factorul mecanic şi cel termic. Bol-
navul este periat alternativ cu periile muiate în apă caldă şi
rece.

Bolnavul poate să stea şi intr-o cadă sau un lighean cu


puţină apă (circa 5 cm înălţime), în care se moaie peria.
După terminarea perierii cu apă caldă se face o spălare cu
•apă rece sau un duş scurt, apoi o fricţiune uscată.
O altă posibilitate este să invităm bolnavul să stea pe o
scîndură aşezată transversal pe marginile căzii sau pe un
scaun de lemn pus în cadă. Tehnicianul ia în mîna stingă
dispozitivul pentru duş, proiectînd apa caldă pe segmentul
pe care în acelaşi timp îl perie, ţinînd peria în mîna
dreaptă. Procedura' se termină cu un duş scurt rece, urmat
de fricţiune uscată.
Perierile sînt proceduri de sine stătătoare, dar pot să
fie folosite şi ca proceduri care preced fricţiunile, în scopul
măririi efectului dermovascular.
Durata totală a procedurii este de 8—10 minute ; de la
caz la caz poate să fie prelungită pînă la 30—45 de minute.
Modul de acţiune. Perierile acţionează asupra circulaţiei
tegumentare provocînd o vasodilataţie care uşurează munca
inimii, scoţînd o parte de sînge din circulaţia centrală.
Perierea completă este o procedură excitantă atît pentru
sistemul nervos, cît şi pentru aparatul cardiovascular.
Se foloseşte ca procedură de călire, deoarece, prin pier-
derea de căldură care are loc datorită vasodilataţiei perife-
rice, duce la creşterea metabolismului.
Indicaţii. Perierile sînt indicate în tulburările de circula-
ţie periferică din cadrul afecţiunilor reumatismale, în insufi-
cienţele cardiace uşoare (preferind să le indicăm parţiale),
în convalescenţa după boli febrile, la bolnavii cu astenie ner-
voasă, în obezitate şi hipotiroidism.
Contraindicaţii. Hipertiroidism, eczeme, varice, insufici-
enţă cardiacă pronunţată, arterioscleroză generalizată, hiper-
tensiune.

SPALXRILE

Definiţie. Spălările sînt proceduri de hidroterapie cu acţi-


une moderată, al căror efect se bazează pe factorul termic.
Clasificare. In funcţie de temperatură spălările se împart
în reci (18—22°), calde şi alternante. Aceste ultime două ca-
tegorii sînt rar folosite. în funcţie de regiunile corpului pe
care le aplicăm, spălările se împart în :
1. Spălări parţiale — interesînd următoarele regiuni : e x -
tremităţile superioare şi inferioare, jumătatea superioară a
corpului, jumătatea inferioară a corpului.
2. Spălări complete. — interesînd întreaga suprafaţă a
corpului.
Tehnica de aplicare. 1. Spălările parţiale. Mate-
riale necesare : un pat sau o canapea, una pătură, un cearşaf,
un prosop sau o bucată de pînză 100/70 cm, una găleată cu
apă, un termometru de baie.
Spălările extremităţilor. Se aşază pe pat sau pe canapea
pătura şi cearşaful. Bolnavul complet dezbrăcat este invitat
să se culce cu faţa în sus şi este învelit. Se descoperă extre-
mitatea indicată şi cu un prosop muiat în apă la temperatura
prescrisă, puţin stors, se spală membrul interesat pe faţa an-
terioară şi posterioară, de jos în sus şi de sus în jos, cu miş-
cări lungi, de 5—6 ori. Se şterge cu cearşaful de pe pat şi
apoi se acoperă cu cearşaful şi pătura. Se procedează la fel
şi pentru celălalt membru.
Cînd în prescripţie este indicată spălarea la toate extre-
mităţile, se efectuează mai întîi asupra membrelor inferioare,
după care se trece la membrele superioare.
Spălările superioare se execută asupra membrelor superi-
oare şi trunchiului pînă la ombilic, iar în spate pînă la r e -
giunea lombară.
Se aşază bolnavul în poziţia şezîndă. Se spală spatele de.
5—6 ori, pînă în regiunea lombară, se şterge cu cearşaful şi
apoi se culcă bolnavul pe acelaşi cearşaf.
Se spală apoi faţa anterioară şi părţile laterale ale trun-
chiului şi membrele superioare, iar la urmă adbomenul, a-
supra căruia se execută mişcări circulare, de la dreapta la
stîngă bolnavului (în sensul acelor de ceasornic). Se şterge
bolnavul, se înveleşte în acelaşi cearşaf şi pătură. Se lasă în
repaus pînă se încălzeşte.
Spălările inferioare se execută asupra membrelor inferi-
oare, regiunii lombare şi abdomen, folosind aceeaşi ordine şi
tehnică, ca şi pentru spălările superioare. Bolnavul poate sta
fie culcat, fie în picioare.
2. S p ă l ă r i l e complete. Spălările complete pot să.
fie aplicate bolnavului culcat sau în picioare.
Pregătirea bolnavului se face identic ca pentru spălările-
parţiale.
Se ia prosopul muiat în apă şi stors puţin şi se spală de
5—6 ori partea posterioară a bolnavului de la călcîie la ceafă,
(în sensul circulaţiei de întoarcere), acesta fiind culcat cu faţa.
în jos pe pat sau stînd în picioare. Trebuie să avem grijă să.
prindem şi faţa posterioară a membrelor superioare.
Întoarcem apoi bolnavul cu faţa în sus sau cu faţa spre-
noi (în cazul că stă în picioare) şi procedăm la fel pentru faţa
anterioară a corpului de la vîrful degetelor spre bărbie. T r e -
^ e m apoi pe părţile laterale ale trunchiului, prinzînd şi axila
şi partea internă a membrelor superioare şi sfîrşim cu spă-
larea părţilor interne ale membrelor inferioare.
La terminarea procedurii se acoperă bolnavul cu cearşa-
ful şi pătura ; rămîne în repaus sau îl imbrăcăm repede şi îl
punem să facă 20—30 de minute mişcare în aer liber.
în caz de febră, după spălare nu ştergem bolnavul pentru
a favoriza pierderea de căldură.
Modul de acţiune. Modul de acţiune al spălărilor se asea-
mănă cu al fricţiunilor cu deosebirea că, aci, lipsind factorul
mecanic, acţiunea este mult mai blîndă.
Indicaţii. Spălările sînt indicate ca proceduri de sine stă-
tătoare pentru bolnavii cu reactivitate mărită, în stări f e -
brile, la bolnavii foarte slăbiţi după anumite boli.
Ele se mai indică, pe scară largă, ca proceduri de răcire
după procedurile termice importante, cu scopul de a resta-
bili tonusul vascular şi de a transforma vasodilataţia para-
litică care are loc după acestea într-o hiperemie activă.

AIR/.N xu.i:

Definiţie. Aluziunile sînt proceduri care constau în pro-


iectarea, fără presiune, a unor coloane de apă asupra diverse-
lor regiuni ale corpului. Efectul lor se bazează pe factorul
termic.
Clasificare. In funcţie de temperatură, afuziunile sînt reci
(18—20°) şi alternante' (38—42° şi 18—22°).
în funcţie de "regiunea pe care se aplică, afuziunile se î m -
part în parţiale şi complete.
în cadrul afuziunilor parţiale sînt cuprinse : afuziunile la
picioare, la genunchi, la coapse, inferioare, la braţe, afuziu-
nile superioare, afuziunile la spate şi la ceafă.
în cadrul afuziunilor generale intră : afuziunea generală
şi afuziunea fulger.
Tehnica de „aplicare. Materiale necesare : 2 furtunuri lungi
de aproximativ 1,5 m cu un diametru de 3—5 cm, o baterie
de apă caldă şi rece şi un grătar de lemn.
în lipsa unei instalaţii speciale, se pot folosi stropitorile
de grădină, de la care s-a scos rozeta.
Cele mai des folosite sînt afuziunile reci.
Afuziunea la picioare (labe) se aplică asupra
piciorului pînă la articulaţia tibiotarsiană.
Bolnavul stă în picioare pe grătarul de lemn cu spatele
spre tehnician. Afuziunea se începe la articulaţia astragalo-
calcaneană şi pe partea distală a tendonului lui Ahile, întîi
la un picior, apoi la celălalt, de cîteva ori. Apoi bolnavul se
întoarce cu faţa şi se continuă turnarea, începînd cu dege-
tul mare, apoi pe marginea internă a piciorului, pînă la arti-
culaţia tibiotarsiană, se coboară pe partea externă pînă la
degetul mic. Se execută alternativ la fiecare picior, pînă se
înroşeşte tegumentul.
Dacă bolnavul are picioarele reci, se va aplica afuziune
alternantă.
A f xt z iun ca la genunchi. Bolnavul stă cu spatele
la tehnician. Acesta dirijează coloana de apă mergînd de jos
în sus pe faţa internă a călcîiului pînă la spaţiul popliteu, de
unde coboară pe partea externă pînă la călcîi (fig. 141). Se
continuă în acelaşi mod asupra celuilalt membru şi se repetă
de cîteva ori pînă la apariţia reacţiei dermovasculare. Bol-
navul este invitat să se întoarcă cu faţa şi se continuă pro-
cedura aplieînd turnări pe fata anterioară a gambelor, p l e -
cînd de la police, pe marginea internă a gambei pînă la ge-
nunchi, de unde se coboară pe marginea externă a gambei.
Se repetă şi aici de cîteva ori.
Afuziunea la coap-
se se aplică conform ace-
leiaşi tehnici, ca şi cele la ge-
nunchi, cu deosebire că pos-
terior se urcă pînă la fesă,
iar anterior pînă în regiu-
nea inghinală.
Afuziunea inferi-
oară se începe de la par-
tea posterioară a călcîiului,
urcă pe mijlocul gambei şi
al coapsei pînă în regiunea
sacro-lombară. Aici se fac
cîteva turnări transversale,
apoi se coboară pe fesa opu-
să şi pe mijlocul membru-
lui inferior corespunzător pî-
nă la călcîi. Operaţia se re-
petă de cîteva ori. Apoi se
trece pe partea anterioară
urcînd pe fata anterioară a
membrului pînă la ombilic
şi coborîm de aici pe celă-
lalt membru inferior.
Afuziunea la mem-
b r el e superioare. Bol-
navul este invitat să se sprijine cu mîinile întinse pe mar-
ginea unui scaun sau peste un mic paravan. Se începe apli-
carea afuziunii de la police, se urcă pe faţa internă a unui
membru superior, pînă la articulaţia scapulohumerală, apoi
coborîm pe faţa externă. Se trece apoi la celălalt membru şi
se repetă aceeaşi operaţie de cîteva ori, pînă apare reacţia
dermovasculară.
Af uziune a superioară. Bolnavul se sprijină cu
mîinile pe scaun, ca şi pentru afuziunile la membrele supe-
rioare sau peste un paravan special, în aşa fel ca spatele să
fie ceva mai ridicat decît umerii.
Se începe afuziunea din regiunea lombară de-a lungul c o -
loanei vertebrale pînă la ceafă, făcînd concomitent m i ^ ' " ' J '
lateralitate cu tubul, pentru ca apa să se scurgă pe părţile
laterale ale toracelui.
în acelaşi timp, tehnicianul apără capul bolnavului cu mina
aplicată pe ceafă.
Afuziunea posterioară (sau la spate). Pentru
realizarea ei, bolnavul trebuie să stea în poziţie ortostatică. Se
începe turnarea de la nivelul călcîiului, urcînd pe membrul
inferior pînă la nivelul spinei omoplatului. Ne oprim la ni-
velul regiunii interscapulare, apoi coborînd încet pe cea-
laltă parte a spatelui şi membrul inferior, pînă la călcîi. Se
repetă procedura ca şi la celelalte afuziuni.
Afuziunea la ceafă. Poziţia bolnavului este
aceeaşi ca la afuziunea superioară, doar capul este ceva
mai ridicat pentru a evita scurgerea apei peste păr. Se face
turnarea la nivelul cefei cu o cană de 2—3 litri sau un tub.
Procedura se poate efectua şi la patul bolnavului. B o l -
navul este aşezat cu faţa în jos şi cu capul depăşind m a r -
ginea patului, peste un lighean.
Cu mîna stingă i se sprijină fruntea ridicîndu-se în
acelaşi timp în sus, iar cu mîna dreaptă se toarnă pe ceafă
2—3 litri de apă la 18—20°.
Afuziunea completă sau generală se aplică pe
întreaga suprafaţă a corpului, mai întîi partea posterioară
conform tehnicii afuziunii la spate şi apoi pe partea ante-
rioară, începînd de la degete şi urcînd pînă la gît, de unde
coborîm pe cealaltă parte.
Afuziunea fulger. Această procedură, incorect
numită afuziune, este un duş şi se aplică de la o distanţă
de 3—6 m şi sub o presiune de 1,5 atmosfere. Ea poate să
fie aplicată pe regiuni limitate ale corpului sau general.
în acest din urmă caz se începe cu planul posterior, apoi
se trece la cel anterior, ca la afuziunea generală. Se evită
regiunea genitală şi sînii. După aceasta, bolnavul este i n -
vitat să se întoarcă cu partea laterală spre asistent, ridi-
cînd membrul superior. Se continuă aplicarea jetului de apă
pornind de la partea laterală a labei piciorului, pînă la
axilă şi coborînd apoi pînă jos. Bolnavul este invitat să
lase braţul în jos şi se repetă procedura, aplicînd de data
aceasta duşul peste braţ ; apoi se trece pe cealaltă parte.
A f u zi unii e alternante se aplică pe aceleaşi re-
giuni şi cu aceeaşi tehnică, ca şi afuziunile reci, cu deosebi-
rea că se folosesc aci temperaturi alternante.
Se începe întotdeauna cu turnarea caldă (38—40°), după
care urmează turnarea rece (18—20°), aproximativ de 3 ori.
Modul de acţiune. Afuziunile îşi bazează efectul pe f a c t o -
rul termic. La locul de aplicaţie are loc o vasoconstricţie p u -
ternică şi bruscă, după care urmează o vasodilataţie imediată.
Pentru ca afuziunea să poată fi considerată eficace, apari-
ţia acestor f e n o m e n e este obligatorie. în cazul cînd nu apare
senzaţia de căldură plăcută, afuziunea este contraindicată.
Afuziunile inferioare determină o descongestionare t e m -
porară a circulaţiei cerebrale şi a organelor pelviene şi ab-
dominale.
Afuziunile superioare au efecte generale importante, sti-
mulînd procesele metabolice, mărind debitul respirator şi m o -
dificînd ritmul inimii. în afară de aceasta au şi acţiune l o -
cală, influenţînd în bine circulaţia, tonifiind musculatura, sti-
mulînd peristaltismul intestinal.
Ele se pot aplica ca proceduri de sine stătătoare sau ca
proceduri de răcire după procedurile termoterapiei.
Indicaţiile şi contraindicaţiile afuziunilor. Afuziunile sînt
indicate în staze circulatorii periferice (varice), acrocianoză,
pareze şi paralizii ale musculaturii m e m b r e l o r inferioare, stări
depresive, surmenaj fizic şi intelectual, aderenţe pleurale şi
pericardice, astm bronşic.
Contraindicaţiile afuziunilor sînt : metroragiile. anexitele
subacute şi acute, cistitele acute, graviditatea, nefritele, p i e -
litele, calculoza renală şi biliară.

duşurile

Definiţie. Duşurile sînt proceduri de hidroterapie r e p r e -


zentate prin coloane de apă, aburi sau aer cald, de diferită
temperatură şi presiune, proiectate de la o anumită distanţă,
pe anumite suprafeţe ale corpului sau pe tot corpul.
Factorii pe care îşi bazează acţiunea sînt factorul termic şi
c e l mecanic.
Clasificare. în clasificarea- duşurilor se folosesc mai multe
criterii. în funcţie de temperatură, duşurile se împart în : duş
rece, cald, alternant, duş cu aburi şi duş cu aer cald.
în funcţie de f o r m a jetului,, duşurile se împart în : duş ro~
zetă, duş sul şi duş evantai.
în funcţie de direcţia coloanei de apă, se împart în : duş
vertical (descendent sau ascendent), duş orizontal şi duş cir-
cular.
Mai există şi duşuri speciale. în această categorie intră
duşul masaj şi duşul stibacval.
Tehnica de aplicare. Materialele necesare : catedră de d u -
şuri, duşuri fixe sau mobile (fig. 142), grătar de lemn, cearşaf.
Duşuri în funcţie de temperatură. Duşul rece se face cu apa
la temperatura de 15—20°, cu o durată de 1—3 minute. D u -
şul rece se poate aplica pe toată suprafaţa corpului sau pe
regiuni limitate.
Duşul cală se face cu apă la temperatura de 38—40—45°.
Duşul alternant constă în aplicarea unui duş cald rozetă la
temperatura de 38° şi cu o durată de 40 de secunde, urmat de
unul rece la o temperatură de 18—20°, cu o durată de 10—15
secunde.
Duşul cu aburi . constă în proiectarea vaporilor su-
praîncălziţi asupra unor regiuni limitate. Tehnicianul trebuie
să fie atent ca nu cumva să stropească bolnavul cu picături
de apă fierbinte provenită din condensarea vaporilor pe f u r -
tun şi pe porţiunea metalică a duşului. Este nevoie ca insta-

laţia pentru duşul cu aburi să fie prevăzută cu dispozitive de


separare a apei de condensare şi cu supraincălzitoare pentru
aburi. înainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului,
tehnicianul şi-1 proiectează pe palmă pentru a se asigura de
lipsa picăturilor de apă fierbinte.
Durata duşului cu aburi este de 3—6 minute şi poate să
fie dat ca procedură de sine stătătoare, poate să preceadă
o baie generală sau se poate asocia cu masaj.
La sfîrsit se aplică o procedură de răcire-spălare sau dus
de 18—20°.
Modul de acţiune. Duşul cu aburi are o acţiune puternică
asupra circulaţiei, provocînd hiperemie şi resorbţie locală.
Indicaţii. Spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgii, tendinite,
entorse, luxaţii etc.
Duşul cu aer cald constă în proiectarea aerului
cald furnizat de un generator (Phon) pe o anumită porţiune
a corpului. De obicei se asociază cu masaj, avînd avantajul
că se poate aplica la patul bolnavului.
Indicaţiile sînt asemănătoare cu ale duşului cu aer cald ;
preferăm să-1 indicăm bolnavilor cu sensibilitate mai accen-
tuată a pielii.
Duşuri în funcţie de forma jetului. Duşurile-rozetă, nu-
mite astfel de la forma dispozitivului ; se efectuează mai frec-
vent în aplicaţii generale. Duşul-rozetă poate fi rece, cald sau
alternant.
Duşurile-rozetă reci se practică la temperatura
de 18—20° şi cu durata de 0.5—1,5 minute.
Modul de acţiune. Factorii pe care se bazează acţiunea sînt
factorul termic şi mecanic moderat. Duşurile au o acţiune
excitantă asupra sistemului nervos.
Indicaţii. Neurastenii depresive şi ca procedură generală
de călire.
Duşurile r o zet ă calde folosesc apa la tempera-
tura de 38—40°, atunci cînd sînt calde, şi de 45°, atunci cînd
sînt fierbinţi.
Modul de acţiune. Duşurile calde au acţiune calmantă asu-
pra sistemului nervos. Cele fierbinţi de durată mai lungă au
un efect calmant, iar cele de durată scurtă sînt excitante.
Indicaţii. Neurastenia cu agitaţie, afecţiuni inflamatoare
cronice cu diferite localizări.
D u ş u r i l e-r o z e t ă alternante constau în aplica-
ţii succesive, repetate de mai multe ori, a unui duş cald
(38—40°) urmat de unul rece (18—20°). Durata duşului cald
este de 40 de secunde, iar a celui rece de 10—15 secunde.
Conform tehnicii procedurilor alternante, procedura se începe
întotdeauna cu cald şi se termină cu rece.
Modul de acţiune. Duşurile alternante sînt excitante asu-
pra sistemului nervos, tonifiază musculatura şi măresc tonu-
sul vascular.
Indicaţii. Neurastenii, miastenii, tulburări în circulaţia
venoasă etc.
Duşul sul. Datorită formei lui şi presiunii coloanei
de apă, duşul sul are, comparativ cu celelalte duşuri, acţiu-
nea mecanică cea mai importantă.
El se poate aplica rece, cald, sau alternant, fiind cunos-
cut, în acest din urmă caz, sub denumirea de duş scoţian.
- ^JD iţşu l scoţia n^ se practică cu ajutorul a două tu-
buri de"~Camn:u<: prevăzute cu capete metalice de îngustare a
coloanei. Temperatura apei calde folosite este de 40—45°, iar
a apei reci de 18—20°. Bolnavul este invitat să stea în faţa
duşului, pe un grătar de lemn, la o distanţă de 2—4 metri.
Jetul de apă se proiectează la o presiune de 1,5—2 atmo-
sfere.
Se aplică pe regiunea prescrisă mai întîi coloana de apă
caldă, timp de 10—15 secunde, apoi cea rece, timp de 5—10
secunde, aproximativ de 2—4 ori. Ordinea în care aplicăm
duşul scoţian este următoarea : bolnavul este invitat să se
întoarcă cu spatele şi tehnicianul proiectează duşul cald pe
membrul inferior stîng, începînd de la călcîi pînă în regiu-
nea lombară, unde face cîteva mişcări transversale, apoi con-
tinuă să proiecteze jetul pe partea stingă a spatelui pînă în
regiunea omoplatului; face cîteva mişcări transversale în re-
giunea interscapulară, apoi coboară pe partea dreaptă a spa-
telui şi coboară în jos pe mijlocul membrului inferior drept.
Repetă de trei ori această manevră, apoi face acelaşi lucru de
3 ori cu duşul rece. Această alternanţă de cîte 3 proceduri
calde şi 3 reci se face de 3 ori.
Bolnavul este invitat să se întoarcă cu faţa. Se proiectează
coloana de apă caldă pe faţa anterioară a membrului inferior
drept, apoi se proiectează pe abdomen în direcţia evacuării
colonului ; bolnavul este rugat să-şi umfle puţin abdomenul,
se urcă pe torace (la femeie se evită sînii), se fac mişcări
transversale.
Pentru a se proteja faţa, bolnavul este rugat să-şi pună
mîinile sub bărbie, aplecînd. uşor, în acelaşi timp, capul pe
spate.
Se continuă procedura coborîndu-se duşul pe membrul in-
ferior stîng. Se evită regiunea scrotală. Ca şi pentru spate,
aceste manevre se execută de trei ori cu duş cald, apoi de
trei ori cu duş rece. Alternanţa are loc de trei ori.
Spre deosebire de afuziunea fulger, la duşul scoţian co-
c o a n a dg. apă nu se proiectează pe părţile laterale ale corpului.
Modul de acţiune. Duşul scoţian îşi bazează acţiunea pe
factorul mecanic important, ca şi pe cel termic alternant.
' El are acţiune excitantă asupra sistemului nervos,, tonifică
sistemul neuromuscular şi activează foarte intens circulaţia,
creşte metabolismul.
Indicaţii. Ca procedură parţială este indicat în : acrocia-
noze. parestezii, pareze, paralizii, constipaţii, atone, meteorism.
Ca procedură generală, în obezitate, hipotiroidism si ca pro-
cedură de călire.
Duşul-evantai se numeşte astfel din cauza formei
dispozitivului care-1 produce. Ca şi duşurile expuse mai sus.
duşul-evantai poate să fie cald, rece sau alternant.
Modul de acţiune este asemănător cu al duşului-rozetă.
Indicaţiile sînt în funcţie de temperatura la care se dă,
în genere asemănătoare cu acelea ale duşului-rozetă, avînd
•avantajul că se poate proiecta mai exact asupra unor regiuni
limitate.
Duşurile în funcţie de direcţie pot fi verticale sau orizon-
tale. Cele verticale pot să aibă direcţia ascendentă sau des-
cendentă.
între duşurile ascendente, cel mai cunoscut este duşul de
şezut.
Duşurile verticale se pot aplica reci, calde sau alternante,
general sau local.
Modul de acţiune. Acelaşi ca şi pentru celelalte duşuri la
temperaturi corespunzătoare.
Indicaţiile duşului vertical sînt identice cu cele expuse
la duşurile-rozetă.
Pentru duşul ascendent (duşul de şezut) se adaugă urmă-
toarele : duşul rece de şezut, de durată scurtă se indică pen-
tru efectul lui tonic, în incontinenţa de urină, impotenţa se-
xuală ; hemoroizi ; cele călduţe şi cu durată mai lungă, în
afecţiunile cronice ale sferei genitale ; cele fierbinţi se re-
comandă în pruritul vulvei şi regiunii pcrineale ; cele alter-
nante în amenoree, oligomenoree, metrite cronice.
Duşuri de formă specială. Duşul-masaj constă în aplica-
reâ mai multor duşuri-rozetă lă temperatura de 38—40°, con-
oomitent aplicîndu-se şi masajul, conform tehnicii obişnuite.
Mai frecvent se aplică parţial, rareori general. Pentru aplica-
rea lui există instalaţii speciale cu 4—6 duşuri verticale, în
rozetă, situate unul lîngă altul, care se pun simultan sau
separat în funcţie. în lipsa unei instalaţii speciale, se poate
efectua şi cu un duş mobil, la capătul căruia se aplică o
rozetă. Durata masajului este de 8—15 minute.
Bolnavul este culcat dezbrăcat complet pe un pat special
de lemn. Se deschid duşurile şi. în timp ce apa curge pe
corp, tehnicianul execută masajul conform tehnicii cunoscute.
Modul de acţiune. Factorii pe care îşi bazează acţiunea
duş-masajul sînt factorul termic şi cel mecanic. Duş-masajul
provoacă o hiperemie importantă, mai ales în regiunea tra-
tată ; are un important efect resorbant şi tonifiant. *
Indicaţii. Mialgii, sechele după fracturi, entorse şi luxaţii,
spondiloze, nevralgii, constipaţia spastică şi atonă, procese
aderenţiale postinflamatoare din cavitatea abdominală etc.
D u .y u l sub ac v a_ l constă în aplicarea unui duş la pre-
"sîuncTmare (1 — 8 a'tmofTere). la o temperatură diferită 1—3 C
mai ridicată decît apa din baie, sau la aceeaşi temperatură.
Duşul subacval are o instalaţie specială. Folosim instalaţiile
romîneşti fabricate de întreprinderea „Pirogov".
" Această instalaţie este alcătuită dintr-un motor electric
cuplat cu o pompă aspiratoare-respingătoare, montată într-o
carcasă de protecţie. Instalaţia este dotată cu un sorb şi un
furtun cu mîner prevăzut cu 4 diuze variate care dau forma
jetului proiectat de aparat.
Tabloul de comandă al aparatului este prevăzut cu un
şalter (comutator) şi un manometru cu cadran circular, care
înregistrează presiunea jetului de apă la ieşirea din diuză.
Reglarea presiunii se face prin învîrtirea unui robinet
montat sub cadranul manometru!ui. Pe cadran sînt notate
cifrele de la 1 pînă la 8. care exprimă presiunea în atmosfere.
Aparatura auxiliară : o vană mare sau bazin în treflă cu
o capacitate de 300—400 de litri (fig. 143).
•ţ^ Tehnica de aplicare. Se leagă aparatul la reţeaua elec-
trică prin priza trifazică. Se umple bazinul cu apă la tempe-
ratura de 37—38°. lăsîndu-se un spaţiu de cîţiva cm de la
marginea superioară pentru a se evita revărsarea apei peste
margini. Bolnavul este invitat să se aşeze în baie cu faţa
în jos.
Se introduce în bazin sorbul, care trece apa prin aparat
şi o pasează tubului al doilea care o va proiecta cu pre-
siune, pe principiul pompei aspiratoare-respingătoare.
Furtunul la care s-a anexat diuza sită sau punctiformă
este introdus în apă cu mîna dreaptă spre peretele interior
al bazinului. Se deschide comutatorul, se reglează presiunea
1-2-3-4 etc. atmosfere prin manevrarea la dreapta sau stînga
a robinetului care se găseşte sub cadranul manometrului de '
presiune.
Cît. Se apucă duşul cu ambele mîini, se dirijează oblic de jos
în sus pe tegument, cu o înclinaţie de aproximativ 35°, iar
la nivelul articulaţiilor se dirijează vertical,
oi Se procedează exact ca la masaj, adică se începe de jos
în sus în sensul circulaţiei venoase.J Diuza se ţine sub apă
la o distantă de 20—30 de cm de bol na proiectează co-
loana de apă pe partea posterioară a membrului inferior stîng

în regiunea lombară, face eîteva mişcări transversale între


omoplaţi, se aduce prin apă în afara bolnavului pînă la nivelul
membrului inferior drept, unde se aplică aceeaşi tehnică, ca
şi mai sus.
La urmă se aplică pe membrele superioare de jos în sus,
întîi pe membrul situat între tehnician, apoi pe cel de partea
opusă. Bolnavul este invitat să se întoarcă cu faţa în sus şi
se procedează în acelaşi mod. în regiunea abdominală se
merge în sensul evacuării intestinale. Se evită sînii şi regiu-
nea scrotală.
Coloana de apă este dirijată oblic pe tegument cu e x -
cepţia articulaţiilor, unde mişcările se fac circular.
Durata totală a duşului subacval este de 5—15 minute.
:j^ Modul de acţiune. Duşul subacval îşi bazează acţiunea pe
lactorul termic şi factorul mecanic foarte intens (presiunea
utilizată nu s-ar putea suporta în aer). Are acţiune asemănă-
toare cu a duşul ui-masaj, dar este tolerat mult mai bine din
cauza băii
IrîStmfttr-Mîaîgii, pareze, paralizii, periviscerite. constipaţii
atone, atrofii musculare, obezitate, hipertiroidism.
Contraindicaţii. Duşurile reci sau alternante vor fi reco-
mandate cu prudenţă sau se vor evita la bolnavii cu debili-
tate fizică înaintată, la bolnavii cu arterioscleroză înaintată.
Femeilor gravide nu li se vor aplica duşuri reci de şezut sau
pe regiunea abdominală.
Se vor evita presiunile mari la cei cu hipersensibilitate
cutanată sau cu fragilitate vasculară.

«. BAILE

Definiţie. Băile sînt proceduri de hidroterapie care _se


practică cu atfe^Simplă la d i f e x i t e ^ T ^ n p a r ^ u i T ^ a u ] c î r ^ p ă la
CSte—se^ă'dâUg1T*~ctiferite ingi^iienTg; " '
- Cla5ifi€a¥ei^ăile-4^--dSsifică pe m a i m u l t e ' c r i t e r i i în func-
ţie de caracterul lor, se împart în băi simple şi băi medici-
nale ; ca temperatură, ele se împart în : băi reci (sub 20°),
răcoroase (între 21 şi^33°), indiferente (între 34 şi 35°), calde
(între 36 şi 40°) şi filrbinţi (peste 40—45°).
în raport cu durata, băile se pot împărţi în băi de scurtă
durată (pînă la 5 minute), băi de durată medie (între 10 şi
20 de minute) şi băi de durată lungă (peste 20 de minute),
în legătură cu suprafaţa de corp interesată se împart în băi
generale şi parţiale.
Tehnica de aplicare. Băile simple sînt proceduri care se
execută cu apă simplă, la temperaturile expuse, durează un
anumit interval de timp, se execută cu o anumită tehnică şi
se referă la întregul organism. încadrîndu-se în grupul băilor
generale, sau unei părţi din organism, încadrîndu-se în cate-
goria băilor parţiale.
în cadrul tehnicii generale de aplicare se folosesc mane-
vre speciale, care dau proceduri cu caracter deosebit.
A. Reguli generale. Pentru ca efectul băilor să fie optim
"trebuie să ţinem seama, în aplicarea lor. de o serie de reguli
generale.
1. Băile generale sînt proceduri majore şi ca atare vor fi
| administrate numai în prima parte a zilei, pînă la prînz.
2. Băile se vor indica după o jumătate de oră de la micul
! dejun sau, în cazul cînd bolnavul a consumat o cantitate mai

mare de alimente, numai la interval de 2—3 ore după aceasta.


3. Nu sint indicate băile imediat după un efort fizic pre-
lungit de muncă sau sport, sau după stări de tensiune ner-
voasă importantă.
4. Bolnavul trebuie să se aşeze încet în baie, apa acope-
rindu-i umerii sau atingînd un nivel inferior în funcţie de
indicaţiile din prescripţie.
5. In baie, bolnavul trebuie să stea liniştit şi comod şi, în
acest scop, este necesar să i se pună sub cap — care se spri-
jină pe marginea băii — un prosop împăturit sau o pernă
cu aer sau din material plastic ; picioarele le va sprijini de
pereţii băii sau, în cazul cînd aceasta este prea mare, se va
introduce un dispozitiv special pentru picioare.
6. Bolnavului i se va aplica pe frunte o compresă rece
pentru a evita congestia cerebrală, în cazul băilor cu o tem-
peratură mai ridicată.
7. Bolnavul nu va intra în baie pînă ce temperatura nu
a fost verificată cu termometrul.
8. Tehnicianul va supraveghea cu atenţie bolnavul în
timpul procedurii şi. la apariţia unor senzaţii, chiar slabe de
ameţeală, palpitaţii, frison etc.. întrerupe baia.
9. După baie, bolnavul se şterge cu un cearşaf, se îmbracă
şi se odihneşte de preferinţă 10—15 minute.
10. După fiecare bolnav, cada se spală cu apă clocotită sau
se dezinfectează.
B. Tehnica specială de aplicare a băilor, modul de acţiune,
indicaţii şi contraindicaţii. Băile generale, indiferent de teh-
nica de aplicare, se încadrează din punctul de vedere al tem-
peraturii în una din cele trei grupe de băi generale :
a) băi de temperatură indiferentă (34—35°) ;
b) băi sub temperatura de indiferenţă (sub 34° răcoroase
şi reci) ;
c) băi peste temperatura de indiferenţă (între 38 şi 45°
calde şi fierbinţi).
„Băile la temperatura de in
teriale necesare : cadă de fâîărrpr~cu o capacitate de cel p u -
ţin 250 de litri, termometru de baie, pernă de material plas-
tic sau cauciuc pentru cap, dispozitiv pentru picioare, ceas
semnalizator, cearşaf.
Tehnica de qplicare. Se deschid robinetele situate la unul
din capetele căzii. Cu ajutorul termometrului ţinut sub apă
se pregăteşte apa la temperatura de 34—35°.
Bolnavul este invitat să se aşeze în baie, luînd în con-
sideraţie regulile generale expuse înainte.
Durata băii este de 10—15 minute pînă la 35—60 de m i -
nute, în funcţie de indicaţie.
Modul de. acţiuiie. Factorii pe care îşi bazează acţiunea
băile la temperatură indiferentă sînt presiunea hidrostatică
şi, în mică măsură, factorul termic.
Excitaţia provocată de masa de apă asupra organismului
se execută prin intermediul circulaţiei cutanate şi se traduce
printr-o uşoară accelerare a bătăilor inimii şi o creştere a
numărului de respiraţii.
Această stare este de scurtă durată şi este urmată, dacă
baia se prelungeşte, de revenirea la starea iniţială, sau survine
chiar o stare de sedare. De aceea băile indiferente cu o d u -
rată de 10—15 minute au o acţiune de înviorare şi tonifiere,
iar cele cu o durată de 15—35—60 de minute sînt calmante.
Indicaţii. Nevroze, nfivfjţe^ nevralgii, afecţiuni dermatolo-
gice cu prurit, boala hipertonică în faza neurogenă.
Băile s~u b temperatura de indiferenţă.
Materiale necesare : aceleaşi ca la procedura anterioară.
Tehnica de aplicare diferă de la o procedură la alta.
Modul general de acţiune. Băile sub temperatura de indi-
ferenţă, sub 34°,—răcoroase (28—32°) şi reci (18—22°), îşi
bazează acţiunea pe factorul termic mai mult sau mai puţin
accentuat.
La intrarea bolnavului în baie. în contact cu apa rece,
are loc un vasospasm cutanat, datorită căruia pierderile de
căldură din" organism diminuează : concomitent creşte ten-
siunea arterială, bătăile inimii devin mai intense şi mai ac-
celerate. Se produce o excitaţie a sistemului nervos.
Urmează apoi o p> d n i i a f 3 7 ^ numită fază reactivă, care
apare cu atît mai repede cu cît temperatura este mai scăzută.
Vasele cutanate se dilată, făcînd să apară în felul acesta
o hiperemie activâTcare la rîndul ei determină o pierdere de
căldură ; aceasta este cu atît mai intensă cu cît temperatura
apei este mai scoborîtă.
Pierderile de căldură stimulează metabolismul, intensifi-
cînd producerea de căldură. Vasodilataţia face să scadă ten-
siunea arterială şi duce la rărirea contracţiilor inimii.
Ca să grăbim apariţia fazei a doua, putem asocia băii reci
o manevră mecanică, de exemplu fricţiunea.
In hidroterapie se folosesc unele manevre în aplicarea
băilor reci şi răcoroase, care dau un caracter deosebit pro-
cedurii şi modului ei de acţiune. în sensul acesta vom deosebi:
băile reci complete în cadă, piscină sau bazin; baie cu imer-
siune rece ; baie cu apă curgătoare ; baie cu valuri, halbbad
(baie de jumătate) şi baie cu peria.
Băile reci complete, în cadă, p i s c in ă sau
bazin. Tehnica de aplicare. Procedura se efectuează în cadă,
bazin sau piscină. în apă la temperatura de 15° sau inferioară
acesteia. —•
Se recomandă bolnavului, înainte de a intra în apă, să-şi
spele faţa cu apă rece, pentru a se evita congestia cerebrală
care s-ar putea produce datorită excitaţiei intense a tegu-
mentului.
Procedura durează 10—30 de secunde, maximum un m i -
nut, şi se aplică de obicei după o procedură termică.
Se recomandă bolnavului să execute mişcări repezi ori
fricţiuni puternice în timpul băii. iar la sfîrşit să se şteargă
rapid cu un cearşaf uscat şi să se fricţioneze. După aceasta
se indică o scurtă odihnă sau o plimbare în aer liber.
Modul de acţiune. Factorul pe care îşi bazează acţiunea
este factorul termic, puternic excitant. • fc^
Indicaţii: Obezitate, hi£oţhŢ)jdisiii» diabet, adipozitatfi^,
ca promdură,_X£L^MQÎ5Eânl^ în stările d e "oboseala fizică etc.
Contraindicaţii : arterioscleroză, nevroză cu excitaţie, hi-
posistolie.
Baie de imer siune rece. Procedura se efectuează
într-o cadă obişnuită cu apă de 15—18°. Se umple baia, b o l -
navul este aşezat pe un cearşaf în decubit dorsal, iar 4 per-
soane apucă capetele cearşafului, ridică bolnavul şi-1 introduc
în apă timp de 3—10 secunde, apoi îl ţin deasupra apei tot
atîta timp, repetînd această operaţie de 3—5 ori.
La sfîrşitul procedurii, bolnavul este repede .şters şi lăsat
să se odihnească, învelit în cearşaf şi pătură.
Mod de acţiune : asemănător cu al băilor reci complete.
Indicaţii: boli infecţioase cu_febr^, astenie j i e r v o a s ^ după
procedurile de termoterapîe sau ca procedură de reconfor-
tare în stări de astenie fizică.
Baia cu valuri. Tehnica de aplicare. Această baie se
practică într-o vană obişnuită care are adoptat un dispozitiv
special pentru producerea valurilor. Se umple cada cu apă
la temperatura de 28—32°, pe jumătate sau trei sferturi.
Bolnavul stă culcat în baie, cu picioarele îndepărtate şi în-
doite din genunchi.
La nivelul picioarelor bolnavului, dispozitivul se scufundă
şi se ridică ritmic, producînd valuri, care pornesc de la t>i-
de tehnician prin mişcarea apei cu palmele, de la picioare
spre piept.
Procedura durează în medie 3—4 minute.
• Mod de acţiune. Pe lîngă factorul termic se adaugă uşor
şi cel mecanic, reprezentat de valuri.
Indicaţii. Convalescenţă, debilitate, astenie nervoasă.
Baia de jumătate (H al b b a d). Tehnica de apli-
care. Această baie se efectuează într-o vană, mai mare decît
cele obişnuite, în apă la temperatură de 32°.
Se umple vana cu apă pînă la înălţimea de aproximativ
25—30 cm (înălţimea unui termometru de baie obişnuit). Apa
trebuie să acopere jumătatea inferioară a bolnavului pînă la
ombilic. Bolnavul se aşază în aşa fel încît în spatele lui să
rămînă un spaţiu suficient pentru manipulatiile tehnicia-
nului (fig. 144). '

Bolnavul este invitat să-şi spele faţa şi să se fricţioneze


uşor pe mîini, torace şi abdomen. Tehnicianul se aşază la
stîngă şi puţin în spatele bolnavului, ia în mîna dreaptă un
vas special (şiştar) sau o oală de 1 — 1V2 litri şi face 10—15
turnări repezi asupra spatelui şi umerilor bolnavului, reali-
zate prin lovirea şi proiectarea în acelaşi timp a apei din.
cadă. După aceea execută fricţiuni rapide cu apă pe spate
şi părţile laterale ale toracelui în direcţia verticală de sus în
jos şi invers. Apoi ia vasul în mîna dreaptă, trece la picioa-
rele bolnavului şi puţin la dreapta lui, îl invită să se culce
pe spate şi să-şi îndepărteze picioarele şi execută tot atîtea
turnări şi tot prin aceeaşi manevră şi în partea anterioară a
corpului. După aceea trece din nou la capul bolnavului, se
aşază în spatele lui, fricţionează sub apă partea anterioară
şi părţile laterale ale toracelui şi apoi abdomenul, circular,
în direcţia evacuării intestinale. Fricţionează apoi membrul
superior de partea opusă, apoi membrul superior de partea
celui care execută mişcarea, după aceia membrul inferior
de partea opusă, urmat de membrul inferior de aceeaşi parte.
Toate fricţiunile se fac sub apă. Astfel se încheie timpul 1
al procedurii.
Dacă în prescripţie nu este prevăzută răcirea, după termi-
narea timpului I se repetă procedura în aceeaşi ordine.
Dacă în prescripţie este prevăzută baia de jumătate cu
răcire de exemplu de la 32° în jos (30—29°), atunci după
terminarea timpului I deschidem robinetul cu apă rece situat
la picioarele bolnavului, se ia în mîna dreaptă vasul, iar în
stîngă termometrul de baie şi se face turnare pe partea an-
terioară a corpului, controlîndu-se cu termometrul răcirea
apei pînă la temperatura prescrisă. Cînd s-a ajuns la această
temperatură, se încep fricţiunile sub apă invers ca la timpul I,
mai întîi membrul inferior de partea opusă, apoi cel de
partea tehnicianului, abdomenul şi toracele. Invităm b o l -
navul să se ridice în poziţia şezîndă şi se continuă cu fric-
ţiuni repezi pe spate ; procedura se termină cu 10—15 tur-
nături pe spate. Se scoate bolnavul din baie, se înveleşte
cu un cearşaf uscat şi se şterge bine.
Răcirea apei se mai poate face şi turnînd 2—3 găleţi
cu apă rece la nivelul picioarelor, amestecînd în acelaşi
timp apa, iar după aceea executăm fricţiunile conform teh-
nicii arătate.
Halbbadul mai poate fi completat cu o turnare ener-
gică, executată cu o găleată de 1a 1—IV2 rn asupra toracelui
Şi abdomenului. Turnarea are ca scop stimularea respiraţiei
şi circulaţiei sau mărirea tonicităţii din regiunea interesată.
Baia de jumătate durează 3—5 minute, în mod excep-
ţional 10 minute (boli infecţioase acute).
Procedura este destul de obositoare şi reuşita ei depinde
de o tehnică corect aplicată. De aceea este bine să fie e x e -
cutată de 2 tehnicieni.
Mod de acţiune. Acţiunea se bazează pe factorul ter-
mic şi pe cel mecanic. A r e acţiune excitantă, tonifiantă,
sedativă şi antitermică.
Indicaţii. Sechele după hemiplegii, astenie nervoasă,
atonii gastrice şi intestinale, enterite, hemoroizi, boli infec-
ţioase febrile (10—12 minute) cu răcire pînă la 25°. Se poate
repeta de 2—3 ori pe zi.
Ca procedură de răcire după procedurile termoterapeutice.
Contraindicaţii. Stări de debilitate accentuate, reacţii
dermovasculare patologice, frisoane etc.
Baia cu peria. Această procedură se execută într-o
vană umplută 3/4 cu apă la o temperatură de 33—342-
Invităm bolnavul să stea şi, cu ajutorul unei perii mai
mari şi mai aspre, se începe periatul spatelui cu mişcări lungi
muind de fiecare dată peria în apă cînd coborîm. După ce
se obţine o hiperemie. invităm bolnavul să se culce pe spate
şi trecem la perierea toracelui pe faţa anterioară şi părţile
laterale, cu linii verticale, apoi abdomenul circular, de la
dreapta bolnavului la stînga. Bolnavul, fiind în aceeaşi p o -
ziţie, se continuă periajul sub apă al membrelor superioare,
întîi braţul de partea opusă, apoi cel de aceeaşi parte, pe faţa
anterioară şi posterioară, inclusiv palmele. Urmează periajul
părţilor anterioare şi posterioare ale membrelor inferioare
şi, la urmă, regiunea fesieră — după ce l-am invitat să se
ridice puţin.
Se repetă aceste manevre încă o dată. Durata totală a
procedurii este de 3—5 minute.
Mod de acţiune, Elementele pe care îşi bazează acţiunea
sînt cel mecanic, reprezentat de periaj şi termic moderat.
Baia cu periere are o acţiune mai puternică decît halbbadul.
Indicaţii. Tulburări circulatorii, boala hipertonică în faza
neurogenă, nevroze etc.
Băile peste temperatura de indiferenţă.
Materiale necesare : aceleaşi ca şi la celelalte două categorii.
Tehnica de aplicare prezintă particularităţi în funcţie de
procedură.
Mod general de acţiune. Băile peste temperatura de indi-
ferenţă (calde şi fierbinţi) provoacă reacţii dermovasculare
foarte importante. Sub acţiunea băilor calde generale (37°—
40°) are loc o vasodilataţie periferică însoţită de accentuarea
şi accelerarea circulaţiei, creşterea curentului sanguin. Băile
care depăşesc temperatura de 40° au o acţiune net excitantă
asupra sistemului nervos cardiovascular şi asupra metabo-
lismului.
Băile calde se indică sub formă de băi simple, băi kineto-
terapeutice şi băi cu masaj.
Baia caldă simplă. Această procedură s e execută
într-o cadă obişnuită, la temperatura de 36—37° şi cu o durată
totală de 15—30—60 de minute.
Mod de acţiune. Factorul activ în cursul acestei proce-
duri este factorul termic şi presiunea hidrostatică a apei. Are
o acţiune antispastică şi sedativă generală.
Indicaţii. Prurit, nevralgii, astenie nervoasă, insomnie.
j^Jl a_ia k in e t o t e r a j^e u t i c ă<. sau baia cu mişcări este
o baie caldă, la care se asociază mişcări în toate articulaţiile
bolnavului. Se efectuează într-o cadă mai mare ca cele obiş-
nuite, care se umple 3/4 cu apă la temperatura de 36—37°
şi mai rar 38°.
Bolnavul este invitat să se urce în cadă şi, timp de 5 m i -
nute, este lăsat liniştit. După aceasta, tehnicianul execută (sub
apă) la toate articulaţiile, toate mişcările posibile. Tehnicianul
stă la dreapta bolnavului. ^
~~ Se începe cu degetele membrului inferior de partea opusă,
apoi pe rînd se imprimă mişcări şi celorlalte articulaţii ; se
trece la membrul inferior de aceeaşi parte. Manevrele se
continuă apoi la membrele superioare, întîi cel de partea
opusă, apoi cel de aceeaşi parte, pornindu-se tot de la degete.
La urmă se trece la mobilizarea trunchiului şi la mişcări în
articulaţiile capului şi ale coloanei cervicale.
,-J Toate aceste mişcări se execută într-o perioadă de timp
de 5 minute. După aceea bolnavul stă în repaus, dţipă care
este invitat să repete singur mişcările imprimate de teh-
nician.
Durata băii este de 20—30 de minute, după care bolnavul
este şters şi lăsat să se odihnească. Se poate executa şi pe
segmente limitate în vane mici corespunzătoare.
Mod de acţiune. Factorii pe care se bazează efectele băii
kinetoterapeutice sînt : factorul termic şi factorul mecanic.
Mobilizarea în apă este mai puţin dureroasă din cauza
relaxării musculare care se produce sub influenţa apei calde
şi pierderii greutăţii corpului, conform legii Arhimede.
Indicaţii. Redori articulare cu tendinţă la anchiloză, poli-
artroză, spondilită anchilopoetică, paralizii, pareze.
____ Baia cu masaj. într-o baie umplută aproximativ 3/4
cu âpă la temperatură- de 36—39°, se execută masajul asu-
pra regiunii indicate, prin tehnica cunoscută. Durata variază
în funcţie de regiunea pe care se face masajul.
Modul de acţiune şi indicaţiile. Sînt identice cu ale băii
kinetoterapeutice.
Băile fierbinţi se practică sub formă de băi as-
cendente complete şi băi simple fierbinţi.
Băile ascendente complete sau pir et o te-
rapie e. Se umple vana cu apă la temperatura de 35°. Bol-
navul este invitat să se aşeze în baie, în aşa fel ca să-i acopere
umerii. După 2 minute, temperatura băii se creşte treptat
prin adăugarea de apă fierbinte. Din minut în minut se creşte
cu 1°. în tot timpul cît durează baia, bolnavul stă cu termo-
metrul în gură (sub limbă) şi tehnicianul îi urmăreşte tem-
peratura. Concomitent se urmăreşte şi pulsul. Se poate ajunge
la o temperatură de 39—40° cu o temperatură a băii de
41—43°. Durata este de 1—IV2 oră.
La bolnavii mai rezistenţi, procedura se poate completa
şi cu o împachetare uscată şi completă (cu sau fără termo-
foare), avînd grijă să urmărim în continuare temperatura
bolnavului şi pulsul.
Mod de acţiune. Baia hipertermă provoacă o vasodilataţie
tegumentară importantă, care duce la supraîncălzirea orga-
nismului, din cauza pierderilor mici de căldură ram au 1 -
numai la nivelul regiunilor neacoperite (faţa, capul, partea
superioară a pieptului).
Supraîncălzirea duce de asemenea la creşterea oxidaţiilor.
fapt care are drept consecinţă creşterea metabolismului.
Ca rezultat al supraîncălzirii se produce şi excitaţia sis-
temului nervos şi cardiovascular.
Indicaţii. Bolile reumatismale cronice, nevralgii şi nevrite
cronice, obezitate, intoxicaţii cronice, astm bronşic.
Băile simple fierbinţi se folosesc mai ales în
Japonia şi China. Au o durată de 5—10 minute, au efecte
excitante puternice. Cele scurte de un minut au efecte cal-
mante.
Băile parţiale se împart în funcţie de temperatură în :
reci, calde, alternante şi ascendente (băile Hauffe).
în funcţie de regiunea corpului pe care se aplică, cele mai
frecvent folosite sînt : băile de mîini, de picioare şi şezut.
Băile de mîini. Materiale necesare: vane mici, de
foYma ovăterăr—satr—OrT~Iighean mai adînc. Bolnavul stă pe
un scaun şi este invitat să introducă ambele mîini în vană
(fig. 145), în aşa fel ca apa să acopere mîinile şi antebraţele
pînă peste cot. Băile de mîini se fac reci, calde alternante
sau ascendente.
Băile reci de mîini se efectuează la o temperatură mai
imică de 15°.
Mod de acţiune. Cele de durată scurtă (1—2 minute) au o
acţiune descongestionântă asupra organelor toracice şi cre-
ierului. '"Cele cu durăîă~mai lungă (5—10 minute) au acţiune
antiinfl amatoare şi antisudorală^

Băile calde de mîini se efectuează cu apă de 38—40°, iar


cele fierbinţi de 40—45°. cu o durată de 10^-20 de minute.
Mod de acţiune. Acestea provoacă o vasodilataţie perife-
rică şi influenţează reflex circulaţia Coronariană,"" înlăturînd
spasmul vascular. Ele determină de asemenea, tot pe cale
reflexa/""6 relaxare a musculaturii netede a bronhiilor.
Indicaţii: anginâ pectorală, aşţm_ bronşic, boli reumatis-
m a l e subacutelşi cronice cu localizare "predominantă pe arti-
laţiile membrelor superioare.
Băile alternante de mîini se execută în două vane potri-
vite, una cu apă caldă la temperatură de 40°, a doua cu apă
la temperatura de 15—18°. Se introduc la început mîinile
în apă caldă, 2—3 minute, pînă la apariţia reacţiei dermo-
vasculare, apoi. în apă rece, timp de 20—30 de secunde.
Se repetă această manevră de 3—5 ori. terminîndu-se
obligatoriu cu baia rece.
Mod de acţiune. Efectul băilor alternante de mîini se b a -
zează pe alternanţa factorului termic, cald şi rece, care acti-
vează ei rculat ia_^.£iij£;_[câ şi descongestionează organele
toracice^ ~~ ~ " ""
' Indicaţii. Tulburări vasomotorii locale, acrocianoză, tran-
spiraţii, atrofîTmuscuTărerpareze şi paralizii" tonifierea mus-
culaturii: *" " ""
Băile ascendente de. mîini (Hauffe). Se foloseşte vana p e n -
tru mîini, în care se pune apă la temperatură de 35°, La
intervale de 1 — 2 minute se urcă temperatura cu 1°, treptat,
prin turnare de apă fierbinte. în 5—8 minute se ajunge la
temperatura dorită 40—44°. După ce am ajuns aci, r e c o m a n -
d ă m bolnavului să mai stea în această situaţie încă 15—30 de
minute.
M o d de acţiune. Procedura, deşi îsi bazează acţiunea pe
factorul termic, provoacă un minim ele excitaţie termică,
deoarece .se "pleacă de 'la o temperatură de 35°.
Ta nivelul" extremităţilor are loc în mod lent o..hiperemie.
Pe lîngă vasodilataţia vaselor superficiale se produce şi cea
a celor mai profunde, iar pe cale reflexă, chiar a celor din
regiuni mai îndepărtate.
Indicaţii: arterioscleroză, scleroza miocardului, astm b r o n -
şic etc.
Băile de picioare. Materiale necesare : vane spe-
ciale sau găleţi obişnuite. Aceste proceduri pot fi reci, calde,
alternante ori ascendente.
Bolnavul stă pe un scaun şi introduce picioarele în apă
în aşa fel ca nivelul acesteia să fie pînă la un lat de palmă
sub genunchi.
Băile reci de picioare se prescriu la o temperatură i n f e -
rioară lui 15° şi durează 1—2 minute.
Băile calde de picioare se prescriu la 35—40°, durează
10—15—20 de minute.
Băile alternante de picioare se practică cu ajutorul a două
vase, unul cu apă la temperatura de 38—42°, celălalt la t e m -
peratura de 18—20°, c o n f o r m tehnicii băilor alternante de
mîini (fig. 146).
Băile ascendente de picioare se execută identic cu băile
ascendente de mîini.
Plimbatul prin rouă sau rîu. Se recomandă bolnavului ca
timp de 5—10 minute să se p l i m b e în picioarele goale, d i m i -
neaţa, printr-o livadă udată de rouă sau în rîul unei ape
curgătoare cu o adîncime de 10—20 cm.
Călcatul prin apă se execută într-o cadă mai mare, în
care se toarnă apă rece sub 15°, pînă la o înălţime de
10—15 cm. Bolnavul este in-
vitat ca timp de 1 — 5 mi-
nute să calce apa cu picioa-
rele goale.
Modul de acţiune şi indi-
caţiile băilor de picioare sînt
asemănătoare cu ale băilor
de mîini. Se mai adaugă
pentru băile de picioare reci,
plimbatul prin rouă şi căl-
catul prin apă (migrene, c e -
falee, picior plat).
Băile de şezut.
Materiale necesare : baie de
formă specială, una pătură,
un cearşaf, una compresă
pentru frunte.
Tehnica de aplicare. Băile
de şezut se pot aplica : reci,
calde, alternante şi ascen-
dente.
Băile reci de şezut. Se
pune apă în vasul special
pînă la o înălţime de 15—
20 cm si la o temperatură
de 18°.
Bolnavul este invitat să
se aşeze în baie, în aşa fel
ca apa să ajungă pînă la nivelul ombilicului.
Picioarele şi le sprijină pe un scaun mic situat în faţa
băii. Este acoperit cu un cearşaf, apoi învelit cu o pătură.
La frunte i se aplică o compresă rece. Durata băii este de
1 — 5 minute.
Este bine ca bolnavul să-şi fricţioneze abdomenul şi
coapsele în cursul băii.
Mod de acţiune. Factorul pe care se bazează acţiunea
băilor de şezut reci este factorul termic.
Sub influenţa temperaturii reci are loc o vasoconstricţie
a vaselor din cavitatea abdominală care se poate traduce
clinic prin senzaţia de greutate şi căldură în cap, ameţeli etc.
Concomitent creşte temperatura axilară. După o baie scurtă
de 1—5 minute apare vasodilataţia cu hiperemie activă.
După o baie de lungă durată 5—10—25 de minute, apa-
riţia vasodilataţiei are loc după cîteva ore.
Indicaţii: constipaţii, amenoree, impotenţă, incontinenţă
urinară, stări congestive ale creierului, insomnii : cele de d u -
rată mai lungă se indică în enterocolite acute, inflamaţii sub-
acute ale organelor genitale, hemoragii.
Contraindicaţii. Cistite, colici uterine.
Băile de şezut răcoroase (26—32°), cu durata de 15 m i -
nute, se execută în acelaşi fel şi sînt indicate în : metrite,
ovarite, epididimite etc.
Băile de şezut calde se practică la temperatura de 36—40°
şi durează 10—20 de minute.
Mod de acţiune. Factorul activ este cel termic, cald, care
scade excitabilitatea, .jţaăqtă, combate spasmele, accelerează
procesele" de resorbţie, micşorează tonusul vaselor.
Indicăţu'. Dismenoree, colici uterine, colici vezicale şi in-
testinale, insuficienţă ovariană, prostatite cronice, artrite
sacroiliace. ——
Băile alternante de şezut se execută în 2 vane cu apă la
18—20° şi 38—40°, conform tehnicii băilor alternante de
mîini şi de picioare.
Mod de acţiune. Băile alternante sînt stimulente şi toni-
fiante ale organelor.- genitale. .... —
Indicaţii'. Atonii uterine, prolapsuri uterine, insuficienţă
ovarjană.
Băile ascendente. Se procedează exact conform tehnicii
expuse la băile ascendente de picioare., şi mîini.
Băile medicinale diferă de celelalte băi enumerate
pînă acum prin aceea că, pe lîngă factorii termic şi mecanic,
se mai adaugă aici şi factorul chimic.
In funcţie de compoziţie, băile medicinale se împart în :
băi cu ingrediente chimice, băi cu plante medicinale şi sub-
stanţe organice înrudite, băi cu diverse gaze, băi cu substanţe
radioactive.
în raport cu regiunile corpului asupra cărora se aplică,
aceste proceduri se împart în complete şi parţiale.
Băile cu ingrediente chimice se practică conform tehnicii
obişnuite a băilor, temperatura folosită este de 35—37° ;
durata de 10—20 de minute.
B u i I c cu i od. Mod de preparare. Pentru pregătirea
lor este necesară o cantitate de 50—100 g iodură de potasiu
pentru o baie completă sau 5 — 10 g pentru o baie parţială.
Se pot utiliza : iodura de potasiu 20 g 4- iod pur 10 g,
care se dizolvă mai întîi într-un litru de apă şi apoi se adaugă
la toată cantitatea din baie.
Se mai foloseşte în acest scop sarea de Bazna, care con-
ţine iod. Se adaugă la o baie 250 g pînă la 1 kg. comple-
tîndu-se în părţi egale cu sare de bucătărie.
Băile cu iod se fac numai în vane de lemn acoperite cu
un capac sau cu o pătură, în aşa fel ca numai capul bolna-
vului să rămînă afară. Aceasta pentru a evita acţiunea nocivă
a vaporilor de iod.
Mod de acţiune. Iodul are o actinne importantă asupra
organismului : micşorează vis.cozitatea sîngelui, provocînd o
vac..^lataţig,_jL-a^zînd în felul.. acesta^ tensiunea arterială,

fn^âlp ia ţ^yelul ţesuturilor şi organelor, confribuind lîTredu-


cerea fenomenelor inîimatoăre^ ~ ' '
Indicaţii, ^rtrite„^cronife, scrofulozĂ, afecţiuni inflama-
toare cronice genitale 4a femei" şi bărbaţi, arterioscleroză cu
hipertensiune, nevralgii, pitiriazis verzicolor etc .
B ăil e cu sublimat. Mod de preparare. Se foloseşte
o diluţie de sublimat de 1 :10 000 — 1 : 20 000, care se dizolvă
într-o cantitate de apă călduţă şi apoi se toarnă în baie.
Baia trebuie să fie de lemn, iar cel care efectuează procedura
să fie foarte atent, deoarece sublimatul este o otravă puternică.
Mod de acţiune. Baia de sublimat îşi bazează acţiunea pe
proprietatea de dezinfectant a sublimatului.
Indicaţii. Furunculoze, plăgi infectate, impetigo, după bolile
infecţioase acute şi cronice.
Băile cu săpun. Mod de preparare. Se iau 100—200 g
săpun de casă ras şi 50 g de săpun de potasiu.
Săpunul de ras se dizolvă mai întîi în 2—3 litri de apă
călduţă, iar apoi se adaugă săpunul de potasiu. După un
amestec bine făcut se toarnă în baie.
Mod de acţiune. Au rol dezinfectant şi descuamant asu-
pra pielii.
Indicaţii. După bolile infecţioase, în bolile micotice ale
tegumentului, în intertrigo, în eczeme.
Băile cu sare. Mod de preparare. Se iau 6—10 kg
sare p e n t r u o baîe~*generală/ 1—2 kg pentru una parţialăT
~~SeT dizolvă în cîţiva litri de apă fierbinte, se strecoafâ prin-
tr-o pîrrză, iar apoi se toarnă în cadă. ~
Mod de acţiune. Băile sărate provoacă
mentară • •
tul fosfo-calcic şi eliminarea acidului uric. Au acţiune anti-
inflamaţoare şi resorbtivă. """
ImMcaţii.^ Afecţiuni cronice ale aparatului locomotor, boli
cronice uteroanexiale, afecţiuni endocrine (ovariene şi tiroi-
diene) etc. ->
Băile cu plante medicinale şi substanţe organice înrudite,
în această categorie intră o serie de băi, dintre care unele se
mai folosesc mult astăzi, iar altele mult mai puţin.
Băile cu flori de muşeţel sau de mentă„
Mod de preparare. Se ia o cantitate de 500—1000 g flori de
muşeţel sau 300—500 g foi de mentă necesare pentru pregătirea
unei băi complete.
Se face infuzie (se opăresc) într-o cantitate de 3—5 litri
de apă fierbinte, se strecoară printr-o pînză deasă, iar lichi-
dul obţinut este turnat în apa băii, care capătă culoarea cea-
iului şi un miros plăcut.
Mod de acţiune. Substanţele aromatice—di»—baie au un-
efect sedativ asupra_sişţeaa.ul3il -nervos, <- .
Indicaţii: afecţiuni reumatismale, nevralgii şi nevrite,
astenii neiyoase cu..;agjţ^ie. —
pJU B ă iTe cu muştar. Mod de preparare. Pentru pregătirea
acestor băi se foloseşte făină de muştar. Luăm 10—100 g
muştar şi îl amestecăm cu apă la temperatura de 20—25° şi
nu mai mult, ca să împiedicăm volatilizarea uleiurilor eterice.
Pasta obţinută se introduce într-un sac de pînză, pe care îl
stoarcem în baie.
Se mai poate prepara baia punînd 2 pumni de făină de
muştar într-un săculeţ de pînză, iar acesta este introdus după
aceea în baie şi se agită timp de mai multe minute, pînă cînd
apa capătă o culoare galbenă-verzuie şi un miros pătrunzător
de muştar.
în lipsa făinii de muştar mai putem folosi pentru pregă-
tirea băii o soluţie compusă din 2 g oleum sinapis şi 2 g
alcool.
Mod de acţiune. Băile de muştar au acţiune revulsivă şi-
efecte excitante asupra tegumentului.
Indicaţii: bronşite, pneumonii, enterocolite, mialgii n e -
vralgii, nevrite, poliartrite.
jk Băile de malţ, t ărîţ e de g rîu s au cu
amidon. Pentru pregătirea băilor de malţ se folosesc
1—3 kg malţ de orz pentru o baie generală. Acesta se fierbe
timp de 30 de minute în 5—6 litri de apă, iar decoctul o b ţ i -
nut este trecut printr-o sită deasă înainte de a fi turnat în
apa de baie.
în locul malţului de orz se pot întrebuinţa 100—400 g
extract de malţ, care se dizolvă bine în apă caldă şi apoi
se adaugă băii fără să se mai strecoare.
Pentru baia cu tărîţe de grîu se folosesc 1—1 1 / 2 kg tărîţe
la o baie generală. Tărîţele se pun într-un săculeţ de pînză.
iar acesta se fierbe în 5 litri de apă clocotindă, timp de 30 de
minute, după care se toarnă în baie atît decoctul, cît şi con-
ţinutul sacului.
Băile cu amidon se realizează cu ajutorul unei cantităţi
de 1—2 kg amidon dizolvat în cîţiva litri de apă călduţă şi
adăugate apoi apei din baie.
Mod de acţiune. Datorită slabei termoconductibilităţi,
malţul, tărîţele de grîu şi amidonul menţin timp mai înde-
lungat temperatura apei din baie. în afară de aceasta, sub-
stanţele au o acţiune emolientă asupra pielii.
Indicaţii: afecţiuni reumatismale, nevralgii şi mai ales
afecţiuni dermatologice : eczeme cronice, urticarie, intertrigo.
/vc/ Băile cu coajă de stejar şi băile cu coajă
de castan. Pentru o baie completă este necesar un decoct
făcut din 1—3 kg de coajă de stejar pisată şi fiartă în 5 litri
de apă clocotindă, timp de V2 de oră.
Mult mai simplu se realizează acest lucru, dacă dizolvăm
20—100 g acid tanic într-un pahar cu apă călduţă şi apoi
turnăm acest conţinut în baie.
Băile cu coajă de castan se prepară din coaja uscată de
castan sau 1/2 kg praf de coajă de castan pe care-1 fierbem
bine într-un săculeţ de pînză deasă, după care turnăm în baie
atît decoctul, cît şi conţinutul săculeţului.
Mod de acţiune. Aceste băi au efecte astringente asupra
pielii.
Indicaţii; afecţiuni dermatologice cum sînt :
eczemele acute şi cronice, urticaria, alergiile medicamentoase.
Pentru orientare, arătăm în tabelul X I V (H. Kraus) cele
mai folosite plante medicinale, modul lor de preparare, acţi-
unea şi indicaţiile.
Băile cu diferite gaze. în hidroterapie se folosesc destul
de des băi în care se introduc diferite gaze produse în mod
natural sau artificial. Cele mai frecvent folosite sînt : bioxidul
de carbon (C0 2 ), oxigenul (O), aerul, hidrogenul sulfurat (H 2 S)
şi spuma produsă prin agitarea unei băi de Badix saponaria
officinalis cu ajutorul bulelor de aer.
Băile cu bioxid de carbo n. Materiale necesare :
o bombă de metal pentru CCX un manometru reductor de
presiune montat la tubul de C0 2 , un tub de pînză cauciucată,
un generator de bule de gaz, o cadă de faianţă de dimensiuni
normale, un termometru, un ceas semnalizator şi un cearşaf.
Tehnicianul trebuie să fie foarte bine instruit şi atent în
manipulare, căci o manoperă greşită sau neatenţia poate să
dea naştere la explozii extrem de grave.
* Mod de pregătire. Prin tubul de cauciuc care face legătura
cu bomba de bioxid de carbon pe de o parte şi cu generatorul
de bule pe de alta, C 0 2 este introdus în apa din baie.
Generatorul de bule este compus dintr-un suport metalic
din tablă nichelată, de formă ovală şi un sistem de tuburi de
cauciuc. Aceste tuburi, la una din extremităţi, sînt în legă-
tură, printr-o ţeavă metalică scurtă cu furtunul de pînză cau-
ciucată, iar la partea opusă sînt oarbe. Gazul trece în genera-
tor cu o presiune de 0,5—1 atmosferă, dînd naştere în apă
la bule fine de gaz.
Temperatura indicată este de 30—35°, iar durata băii 5—
20 de minute. '
Se pot folosi şi alte metode pentru pregătirea băilor carbo-
gazoase. instalaţii speciale asemănătoare fabricilor de sifon sau
substanţe chimice care, prin amestecul lor, degajă C0 2 .
Tehnica de aplicare. Bolnavul este invitat să se aşeze în
baie. In funcţie de stadiul bolii de inimă pe care o prezintă,
apa din baie va atinge un nivel mai coborît sau mai ridicat.
V o m indica deci baia de 1/2, de 3/4 sau completă. In tot
timpul băii, comunicarea între tubul de C 0 2 şi generatorul de
bule se păstrează. C 0 2 impregnînd permanent apa din baie.
/°*Baia de C02 uscată (mofeta). Bolnavilor care
nu pot să suporte din cauza presiunii hidrostatice băile de
C 0 2 în cadă. li se indică băi de C 0 2 uscate, fără apă (mofeta).
Tehnica este identică cu a băii carbogazoase, cu deosebirea
că, în cadă, nu se pune apă. Deasupra căzii se pune un cear-
şaf care să o acopere complet, rămînînd afară numai capul
bolnavului. Se face acest lucru pentru a se împiedica pier-
derea gazului. Durata băii este de 20—30 de minute.
M o f e t a parţială de C0 2 . Cînd dorim să influen-
ţăm circulaţia periferică, folosim mofeta parţială (la' m e m -
brele superioare sau inferioare).
Tehnica este următoarea : se folosesc dispozitive speciale
pentru mîini sau picioare (fig. 147), făcute din metal şi ter-
minate la partea superioară cu un manşon de cauciuc care
poate să fie strîns în jurul piciorului. La cealaltă extremitate
-au o ţeavă metalică, la care se adaptează tubul de cauciuc
care face legătura cu bomba de C0 2 . Pentru ca să se pre-
întîmpine spasmele vasculare, tubul de legătură este trecut
printr-un vas cu apă caldă, care încălzeşte gazul. Durata pro-
cedurii este de 25—30—40 de minute.
^ Mod de acţiune. în afară de factorii comuni cu celelalte
băi, băile carbogazoase acţio-
nează datorită prezenţei CO,
în apă. Acesta face un ma-
saj fin al tegumentului şi
acţionează chimic, după ce a
fost resorbit.
Sub acţiunea acestor ex-
citaţii iau naştere în tegu-
ment substanţe de tipul his-
taminei şi acetilcolinei cu e-
fect vasodilatator. în conse-
cinţă, tensiunea arterială
scade, pulsul devine mai rar
datorită temperaturii scăzute
a băii, diastola se alungeşte,,
inima este mai bine irigată.
Băile carbogazoase au şi
o acţiune calmantă asupra
sistemului nervos.
Indicaţii: afecţiuni car-
dio-vasculare compensate,
boală hipertonică, angină
pectorală, endoarterite obli-
terante, varice etc.
Băile cu b ul e de oxigen şi cu bul e de aer
se pregătesc conform aceleiaşi tehnici ca băile C 0 2 , cu deo-
sebirea că aci generatorul se leagă prin tubul de cauciuc cu
un generator de oxigen sau, în cazul băilor cu bule de aer,
cu un compresor. Băile de oxigen se prescriu la temperatura
de 33—35° iar cele cu bule de aer, la temperatura de 32—37°.
Pentru acestea din urmă vom prefera generatorul care per-
mite bule mai mari. Durata pentru ambele este de 15—20 de
minute.
Mod de acţiune. Au acţiune sedativă asupra sistemului
nervos datorită excitaţiei terminaţiilor nervoase periferice
realizate de spargerea bulelor pe tegument.
Indicaţii : acrocianoze, boala hipertonică în stadiu n e u r o -
gen, nevroză cu agitaţie.
Băile sulfuroase. Materiale necesare: o cadă de
mărimea obişnuită acoperită cu capac (sau cu un cearşaf),
substanţe chimice generatoare de hidrogen sulfurat.
Mod de preparare. într-o baie umplută cu apă se toarnă
o soluţie de sulfură de calciu 50—120 g sau un amestec de
sulfat de potasiu 50—150 g cu 15—30 g acid sulfuric sau
hiposulfit de sodiu 50—150 g şi 30—60 g oţet de vin de 9°
(care se toarnă în baie după intrarea bolnavului).
Tehnica de aplicare. Bolnavul este invitat să se aşeze
în baie, aceasta acoperindu-se cu capacul sau cu un cearşaf,
lăsînd descoperit numai capul bolnavului.
Se procedează astfel pentru a feri bolnavul de efectul
nociv al hidrogenului sulfurat, pe cale inhalatoare.
Temperatura băii este de 35—37° ; concentraţia 50—200
mg/litru ; durata 5—12 minute.
Mod de acţiune. Hidrogenul sulfurat conţinut în apele
sulfuroase determină o hiperemie accentuată la nivelul tegu-
mentului. Hiperemia favorizează o bună resorbţie a sulfului,
care contribuie la normalizarea metabolismului sulfului în
organism.
Indicaţii. Bolile reumatismale, afecţiunile cronice ale sis-
temului nervos periferic, flebite cronice, afecţiuni dermato-
logice ca prurit, furunculoze, afecţiuni cronice ginecologice etc.
Băile sulfuroase trebuie să fie instalate în camere separate
de restul băilor şi cu ventilaţie specială, din cauza mirosului
neplăcut pe care-1 degajă.
Băile cu spumă. (Radix saponaria). Mod de
pregătire. Băile cu spumă se efectuează cu ajutorul unui
decoct realizat prin fierberea în 2—3 litri de apă, timp de
2—3 ore, a 250 g rădăcină uscată de Saponaria officinalis.
Se strecoară decoctul printr-o pînză deasă şi se toarnă în
apa din cadă pregătită, ca şi pentru băile de CO a , sau bule
de aer. Compresorul de aer face ca apa să se umple cu bule,
care fac să ia naştere o spumă deasă ce se aşază la supra-
faţa apei.
Temperatura băilor cu spumă este de 32—37°, iar du-
rata de 15—40 de minute.
Mod de acţiune. Acţiunea băii cu spumă se bazează pe
proprietatea de a reţine' căldura, deoarece spuma este unul
dintre cele mai rele medii conducătoare de căldură. De aceea
baia cu spumă provoacă transpiraţia aproape de temperatura
de indiferenţă. Presiunea hidrostatică a băii este neînsemnată.
Indicaţii; Aceleaşi ca la celelalte băi cu bule de gaze
diverse.
Băile radioactive sînt proceduri generale sau par-
ţiale, al căror efect se bazează pe prezenţa în apă a unor izo-
topi radioactivi.
Cel mai frecvent se foloseşte radiul cu produsul rezultat
din dezintegrarea lui, radonul.
Materiale necesare: una cadă de dimensiuni obişnuite, dis-
pozitiv pentru pregătirea soluţiilor de
radon necesare pentru baie, sticlă spe-
cială cu sifon pentru introducerea ra-
donului în baie.
Mod de pregătire. Se pregăteşte în-
tr-un laborator special soluţia cu o con-
centraţie mare de radon, rezultat din
dezintegrarea radiului. Din această so-
luţie, o dată pe săptămînă se pregăte-
şte o concentraţie mai mică necesară
băilor, din care se ia zilnic o anumită
cantitate (fig. 148). Această cantitate
este introdusă cu ajutorul unui dispo-
zitiv special (fig. 149) sub apa din baie.
Baia se pregăteşte la temperatura
de 35—36°, durata variind între 10 şi
30 de minute. Concentraţia radonului
din baie poate fi cuprinsă între 50 şi
400 de unităţi Mache.
Tehnica de aplicare. -Identică cu a
celorlalte băi.
Mod de acţiune. Băile radonice îşi
bazează acţiunea pe proprietăţile izoto-
pilor pe care îi conţin. Radonul, ca şi
ceilalţi izotopi, are proprietatea de a
se dezintegra într-un interval de 3—
4 zile. Acest fenomen are loc cu emite-
rea radiaţiilor, care acţionează asupra
organismului atît în interior, cît şi asu-
pra tegumentului, provocînd o serie de
modificări importante,
în afară de radon, în baie se mai găsesc şi compuşi rezul-
taţi din dezintegrarea lui, adică RaA, RaB, RaC şi RaC 1,
ca şi o cantitate foarte mică de RaE şi poloniu. Toţi aceşti
izotopi se depun pe piele, dînd naştere aşa-numitului „strat
activ".
Ştergerea cu prosopul nu îl îndepărtează, aşa că ei c o n -
tinuă să influenţeze organismul aproximativ încă 2—3 ore
după terminarea băii.
Indicaţii: boli ale sistemului nervos periferic, boli reu-
matismale, boli cutanate (psoriazis, neurodermite, sclero-
dermie) etc.

TERMOTERAPIA

D e f i n i ţ i e : termoterapia este acea parte din hidroterapie


care cuprinde" procedurile intre 40 şi 8 0 \ folosite~~m~scoţ)
"teidpeuLic. " ~~ " ' — "
^Mediiie_caxa-P.ermit utilizarea acestui excitant terrnic i m -
portant sînt acelea cu conductibilitatea mai redusă : vapori
apă, aer încălzit, nisip, băi ele soare. "* *'
Clasificare. în cadrul termoterapiei intră : băile de abur,
băile de aer cald, băile de lumină şi băile de soare şi nisip.
Tehnica de aplicare. Reguli generale. 1. Procedurile g e -
nerale de termoterapie, fiind proceduri foarte solicitante, se
indică numai înaintea prînzului.
2. Este obligatoriu ca, în timpul procedurii, să i se aplice
bolnavului compresa rece la cap, ceafă şi precordial, pentru
a preveni congestia retroactivă.
3. După price prbcedură termoterapică este obligatorie
aplicarea unei proceduri de răcire.
4. Apariţia celor mai mici semne de intnWonta
5. Nu se vor aplica mai mult de 3 proceduri termotera-
peutice pe săptămână.
6. Tehnicianul este obligat să supravegheze bolnavul tot
timpul aplicării procedurii.
Tehnica specială de aplicare a procedurilor de termoterapie.
Baia cu aburi. In funcţie de suprafaţa pe care se aplică
băile cu aburi, acestea pot să fie generale şi parţiale.
Baie cu aburi generală. Materiale necesare : dulap special
orizontal sau vertical, cearşaf, compresă pentru cap şi ceafă,
găleată cu apă rece şi prosop.
Tehnica de aplicare. Se invită bolnavul să intre în dulapul
special vertical şi să se aşeze pe scaun. Dacă este orizontal,
atunci se culcă. I se aplică compresa la frunte sau la ceafă.
Se închide dulapul, lăsîndu-i afară numai capul. In jurul
gitului i se aplică un
cearşaf, astfel ca a-
burii să nu poată să
iasă la exterior (fig.
150). Se deschide r o -
binetul pentru aburi,
urmărind cu atenţie
termostatul anexat la
dulap.
Se începe proce-
dura cu o tempera-
tură iniţială de 38—
— 4 2 ° şi se urcă trep-
tat pînă la 50—55°.
Dacă dorim să m ă -
rim transpiraţia, dăm
bolnavului un sfert
sau V2 litru ceai sau
apă.
La sfîrşitul proce-
durii se închide robi-
netul de aburi, b o l -
navul este invitat să
iasă afară şi i se a-
plică o procedură de
răcire : spălare, afuziune fulger, halbbad etc. Durata totală a
şedinţei oscilează între 5 şi 30 de minute.
Mod de acţiune. Factorul pe care îşi bazează acţiunea băile,
de aburi este temperatura umedă ridicată. "Aceasta"determină
o excitaţie puternică a organismului, cu creşterea metabolis-
mului, mărirea sudaţiei, solicitarea sistemului circulator.
Indicaţii: 1) baia de scurtă durată (3—5 minute) se aplică
ca procedură de încălzire în vederea aplicării procedurilor
r e c i ; 2) baia de durată mijlocie (10—15 minute) se aplică în
tulburări de circulaţie ; 3) baia de durată lungă (15—30 de
minute) se aplică în : obezitate, hipotiroidism, diateză urică,
diabet, reumatism cronic, nevralgii şi nevrite cronice.
Contraindicaţii: bătrînii şi copiii, debilitate fizică, stări f e -
brile, arterioscleroze, hemoragii, anemii etc.
Băile cu aburi parţiale. Materiale necesare : dulapuri ame-
najate special pentru segmente mai mici sau diverse impro-
vizaţii.
Aceste proceduri parţiale se pot practica la corp, m e m -
bre, şezut etc.
Mod de acţiune. Identic cu al băilor de aburi generale, dar
cu o intensitate corespunzătoare suprafeţei.
Indicaţii: inflamaţii genitale, tulburări de circulaţie v e -
noasă, artrite localizate etc.
Băile de aer cald folosesc acelaşi dulap, ca şi băile
de abur.
Conducta de conducere a aburului se ramifică în două
părţi, prevăzute fiecare cu un robinet separat : unul pentru
aburi şi celălalt pentru aer cald.
Băile cu aer cald pot să fie generale şi parţiale. Durata
este de 10—20 de minute.
Tehnica de aplicare este identică cu cea folosită pentru
băile de aburi.
Mod de acţiune. Factorul activ în această procedură este
căldura uscată, care este bine suportată şi se poate aplica
între limitele de 60 şi 1 2 0 P e n t r u obţinerea unor efecte
bune este de preferat _ să _se_ folosească temperatura de 60—70°.
Indicaţii, la fel cu ale băilor de aburi.
Băile de lumină au fost descrise.
MţAB ăil e de soare şi de aer:y@Băile de soare. Definiţie.
-"Prin baie de soare se înţelege expunerea totală sau parţială
a corpului la acţiunea razelor solare directe şi a aerului.
Materiale necesare : un spaţiu special amenajat, acoperit
cu nisip, umbrele de protecţie sau dispozitive speciale pen-
tru acest scop, pălărie de pînză sau de pai, găleată cu apă,
prosop, compresa pentru frunte.
Tehnica de aplicare. Expunerea corpului la soare se face
luînd în considerare vîrsta bolnavului, starea fiziologică,
afecţiunea şi stadiul ei. Este bine ca, înainte de a indica
baia de soare, să cunoaştem sensibilitatea bolnavului la ultra-
violete. In funcţie de aceasta v o m indica timpul de e x p u -
nere. Acesta variază în funcţie de anotimp şi de ceilalţi f a c -
tori meteorologici. Expunerea se face progresiv atît ca
suprafaţă expusă, cît şi ca durată. Orientativ se începe cu
expuneri la 3 minute sau cinci minute, intercalate de pauze
de 15 minute la umbră. Durata creşte progresiv cu 2—3 m i -
nute, pînă în ziua 3-a. în zilele următoare se creşte cu cîte
cinci minute, nedepăşindu-se în total 120 de minute pe zi.
Timpul cel mai indicat pentru expunere este între 7 şi 10
dimineaţa. Poziţia în timpul băilor de soare este bine să fie
culcată. Iradierile se fac uniform, pe toată suprafaţa corpului.
Bolnavul va purta o pălărie de protecţie pentru a se
evita insolaţia şi, în timpul expunerilor prelungite, o c o m -
presă rece la frunte.
Baia de soare se încheie cu o procedură de răcire, care,
în funcţie de starea bolnavului, va putea fi o baie de mare
sau lac, un duş sau o spălare cu apă încălzită la soare.
Mod de acţiune. Băile de soare îşi bazează efectul pe
radiaţlileinfraroşii, razele luminoase - şi razele ultraviolete
2areforîneăza~spectrul solarT"Se măî_adaugă la aceasta ac-
ţixnîeă"celorlaIţî factori meteoroIbgra~TaT temperatura, ume-
zeala Sl' Mişcarea "aerului.
Infîzcaţii : tuberculoză osteoarticulară şi ganglionară, r a -
hitism, reumatism degenerativ, psoriazis, afecţiuni ginecolo-
gice cronice, tuberculoză genitală şi hipotiroidism etc.
Contraindicaţii: hipertensiune arterială, insuficienţă coro-
nariană, ateroscleroză înaintată, tuberculoză pulmonară, cancer,
hipertiroidism, reumatism în faza activă. Yj .
Băile de aer. Prin baie de aer se înţelege expunerea
corpului parţial sau total descoperit la acţiunea aerului. Baia
de aer se realizează prin înlăturarea cu aiutorul umbrelelor
de protecţie sau a altor dispozitive, a influenţei radiaţiilor
solare directe.
Clasificare. Băile de aer se împart în funcţie de tempe-
ratura aerului în : calde (20—30°), răcoroase (15—20°) şi
reci (4—15°).
Materiale necesare: aceleaşi ca şi pentru helioterapie,
mai puţin compresa.
Tehnica de aplicare. Se expune corpul la aer progresiv,
începînd cu extremităţile superioare şi inferioare, apoi trun-
chiul.
Durata de expunere este de 5—10—15 minute zilnic, cres-
cîndu-se progresiv cu cîte 5—10 minute pînă la 1—2 ore.
o dată sau de 2 ori pe zi. Durata expunerii este în funcţie
de vreme. Nu se vor începe băile de aer la o temperatură
mai joasă de 20° şi cu vînt slab.
Cînd vremea este rece, băile de aer se combină cu miş-
cări, mers sau gimnastică. După băile de aer se recomandă
să se aplice bolnavului duş, spălare sau afuziune.
Mod de acţiune. Acţiunea băilor de aer asupra organis-
mului este rezultatul influenţei unui complex de factori m e -
teorologici ca temperatura aerului, umezeală, viteza vîntului,
radiaţia solară difuză. Ele se adresează mai ales mecanisme-
lor de termoreglare şi sistemului nervoş. Sub influenţa lor,
"tensiunea arteriala creşte, metabolismul se intensifică. A d m i -
-nlsIraU du/Trr^ren^esc ăâ creasca "rezistenţa" organismului.
' Indicaţii f B o l i ale aparatului cardiovascular, boli aie apa-
ratului respirator ca : tuberculoză pulmonară, afecţiuni cro-
nice catarale netuberculoase; boli ale sîngelui ca : anemii,
cloroză, boală Basedow, tulburări funcţionale ale sistemului
nervos.
Contraindicaţii. Arterioscleroză cu hipertensiune, nefrite
cronice, tuberculoză pulmonară înaintată cu tendinţă la he-
moptizii.
Procedurile de hidroterapie pot să fie folosite în funcţie
de temperatura şi durata lor în diferite scopuri. Pentru orien-
tare se va folosi tabelul XV (din I. F. Gorbacev şi M. I. Rai-
hinstein).

ENTEROCLEANER SAU BAIA INTESTINALA

Instalaţii. Cele mai uzuale modele de băi intestinale sub-


acvale pot fi folosite într-o cadă obişnuită emailată. î n f i g . 151
vedem un model cu un stativ pe rotile pentru recipienţii
irigatorului. Cele mai importante piese sînt cei doi recipienţi
cu o capacitate de cîte 30 de litri care permit folosirea de
lichide cu temperatură diferită. Termometrul şi indicatorul
de nivel asigură un control permanent al temperaturii şi
cantităţii lichidului folosit pentru spălaturi.
Furtunul care duce de la irigator la tubul intestinal este
prevăzut cu un ventil de reţinere şi un pahar picurător, din
care se adaugă medicamentul în timpul spălăturii.
Bolnavul se aşază pe un cap de spălare în formă de şa
adaptată la forma perineului. Un suport din cauciuc spongios
asigură aderarea perfectă a dispozitivului la piele, evitîndu-se
astfel murdărirea băii. Sistemul de evacuare intră în scurge-
rea căzii. O fereastră de observaţie montată în conducta de
evacuare permite controlul conţinutului rezultat din spălă-
tură. In interiorul recipientului de evacuare, lichidul de spă-
lătură trece printr-o sită care ţine părţile solide. O pernă
de cauciuc fixată pe peretele posterior al căzii şi reazimul
reglabil pentru picioare asigură bolnavului o poziţie comodă.

Instrucţiuni pentru servire. Băile intestinale subacvale se


aplică numai la prescripţia şi sub controlul medicului.
Tratamentul este contraindicat pentru bolnavi la care
există un pericol mai mare de perforare a intestinului în
urma procesului patologic prezent.
Se recomandă baia intestinală la 2—3 ore după ultima
masă, în nici un caz după o masă mai abundentă. Bolnavul
trebuie să fie relaxat şi odihnit la începutul băii.
Temperatura apei pentru baie trebuie să fie de 35—37°
şi a lichidului pentru spălătură între 37 şi 42°, iar la prima
baie să nu fie sub 41°. Temperatura apei va fi mai joasă
vara, mai crescută iarna.
Soluţia pentru spălătură : ca soluţie normală se foloseşte
o soluţie de clorură de sodiu, 0,6% (180 g sare de bucătărie
la 30 litri apă) sau o soluţie de sare Ringer, respectiv de apă
de mare cu o concentraţie corespunzătoare.
Se va evita folosirea de apă de conductă, distilată sau
pură în special pentru cardiaci şi bolnavi cu circulaţie labilă.
La soluţia de sare se poate adăuga în caz de nevoie infuzii
de ceai sau extracte de plante. Se recomandă în funcţie de
indicaţii : muşeţel, mentă, valeriană.
Pentru prepararea lichidului de spălătură se introduce în
recipienţii (a) din baterie, apa prin furtunul (c) şi conţinutul
este amestecat cu infuziunea de ceai, respectiv extractul
de plante, dat în prealabil prin sită şi cu sarea dizolvată în
prealabil în apă.
Dacă apa din conductă este clorurată şi nu există o insta-
laţie de declorurare, prepararea lichidului de spălătură este mai
complicată, deoarece apa clorurată poate să provoace leziuni
ale mucoasei intestinale şi modificări ale florei intestinale,
în acest caz, întreaga cantitate de lichid trebuie fiartă, se
adaugă medicamentul trecut printr-o sită şi cantitatea nece-
sară de sare. După răcirea la temperatura indicată (37—42°)
se introduce soluţia în recipient. La nevoie, temperatura li-
chidului din ambii recipient i poate să fie diferită.
Prepararea băii intestinale. 1. Prepararea şi umplerea li-
chidului de spălătură în recipienţii irigatorului (a, b).
2. Introducerea recipientului pentru fecale (d) în deschi-
zătura pentru evacuarea căzii.
3. Reglarea reazimurilor pentru picioare (e) în funcţie de
nevoile bolnavului.
4. Aşezarea reazimului pentru spate (m).
5. înşurubarea tubului intestinal (h) în racordul furtunului
irigatorului. La bolnavi care au tendinţă la spasme este de
preferat un furtun mai lung (14 cm), la bolnavi atoni un tub
mai scurt (8 cm), la persoane cu intestin sănătos un tub de
lungime mijlocie (11 cm).
6. Umplerea căzii pînă la mijloc.
7. Controlul temperaturii apei de spălătură cu termome-
trul din recipient şi cu mîna.
8. Bolnavul dezbrăcat intră în cadă, se apleacă cu ge-
nunchii puţin flectaţi. în nozitie în Dicioare tubul intestinal
fixat de şa. uns eu vaselină, este introdus şi şaua este ţinută
presat pe perineu în timp ce bolnavul se aşază. în caz de
nevoie, cada este umplută pînă la nivelul dorit.
Bolnavului i se dă în mînă robinetul intermediar (f) al
conductei irigatorului şi i se arată că trebuie, imediat ce
simte o tensiune în intestin sau nevoie de defecaţie, să în-
chidă robinetul intermediar, să respire adînc şi, cînd senzaţia
de evacuare este maximă, să preseze abdomenul.
La bolnavi cu intestine atone, de obicei nu apare spontan
nevoia de defecaţie. Ei trebuie să încerce să contribuie la
evacuarea lichidului de spălătură prin presare. După fiecare
evacuare, bolnavul trebuie să deschidă singur din nou robi-
netul conductei irigatorului.
Prin fereastra de observaţie (k) se controlează conţinutul
din conductă.
Pentru o spălătură intestinală corectă este nevoie de
10—25 de litri de lichid de spălătură.
Recipientul pentru medicamente (l) permite adăugarea de
medicamente la lichidul de spălătură în timpul spălăturii.
Durata medie a unei băi este 45—60 de minute.
9. Terminarea băii : după ce lichidul de spălătură se
scurge limpede sau aproape limpede, se închide conducta iri-
gatorului (f) şi bolnavul mai aşteaptă 2—3 evacuări. Ur-
mează apoi spălarea legiunii anusului prin deschiderea con-
ductei secundare (g). După terminarea băii bolnavul se
odineşte —2 ore.
10. Curăţirea instalaţiei : după ce se controlează părţile
solide, reţinute în sita pentru fecale, se spală recipientul pen-
tru fecale cu furtunul (i). Tubul intestinal este fiert, după
ce a fost curăţat perfect ; perna de cauciuc de pe şa şi perna
pentru spate sînt spălate cu o soluţie dezinfectantă.
IV. TERAPIA RESPIRATORIE

DEFINIŢIE ŞI OBIECT

Prin terapia respiratorie se înţelege aplicarea în scop p r o -


filactic şi curativ a unui număr variat de proceduri care se
adresează organelor aparatului respirator şi sînt caracteristice
acestuia.
Luînd drept criterii obiectivele pe care le au diferitele
proceduri utilizate, putem să împărţim terapia respiratorie în
3 capitole : kinetoterapia respiratorie, pneumoterapia şi tera-
pia cu inhalaţii.

BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERAPIEI RESPIRATORII

Kinetoterapia se adresează mai ales tulburărilor mecanis-


mului respirator extern.
Ea are ca obiectiv corectarea poziţiei corporale vicioase,
modificarea hipertoniei musculare, coordonarea mişcărilor res-
piratorii în mişcare şi repaus.
Metodele care se folosesc sînt : imobilizarea, elongaţiile
şi exerciţiile de postură, masajul (mai ales vibrator), terapia
prin mişcare.
Procedurile enumerate tratează disfuncţiile mecanismului
respirator prin influenţarea mişcărilor respiratorii cu parti-
ciparea conştientă a bolnavului şi, în mod secundar, pe cale
reflexă.
Pneumoterapia se adresează, atît mecanismului respirator
intern, cît şi mecanismului respirator extern, în funcţie de
sistemul utilizat.
Pneumoterapia îşi bazează aplicarea pe proprietăţile şi
modul de acţiune a aerului comprimat şi rarefiat.
Aparatul respirator poate să fie pus sub influenţa aces-
tuia, fie prin intermediul camerei pneumatice, fie prin inter-
mediul aparatelor pneumatice.
Acţiunea aerului comprimat şi raref-iat asupra mecanismului res-
pirator. Prin creşterea presiunii aerului, frecvenţa respiraţiilor scade.
La o presiune de V2 atmosferă, frecvenţa respiratorie scade cu 3 res-
piraţii pe minut, scădere care se accentuează după repetarea acestei
acţiuni, atingînd cifra de 4—5 respiraţii.
Suprapresiunea influenţează inspiraţia care devine mai scurtă şi
mai uşoară, spre deosebire de expiraţie, care este mai dificilă şi mai
încetinită din cauza destinderii forţate a pereţilor elastici alveolari,
ce fac ca o parte din aer să rămînă în plămîni. Din această cauză şi
diametrele toracice se măresc.
Sub influenţa suprapresiunii, capacitatea vitală se măreşte. Ast-
fel la o presiune de o jwmătate de atmosferă, capacitatea vitală creşte
cu 300—400 cm :i . Creşte, de asemenea, presiunea negativă din cavi-
tatea pleurală.
Sub influenţa aerului rarefiat, frecvenţa respiratorie creşte, apă-
rînd o tahipnee. Capacitatea vitală a plămînului scade şi aceeaşi ten-
dinţă o manifestă şi aerul complementar. în schimb, aerul curerii,
şi acrul de rezervă cresc.
Acţiunea asupra aparatului circulator. Suprapresiunea determină
o creştere a tonusului vagal, cu scăderea concomitentă a debitului
cardiac, a frecvenţei pulsului şi a tensiunii arteriale. A r e loc o acu-
mulare de sînge în depozite, cu diminuarea conţinutului vascular,
mai ales în sistemul venos. Concomitent se reduc stazele. Sub in-
fluenţa aerului rarefiat se constată o scădere a tonusului vagal şi o
•creştere a simpaticotoniei. Debitul cardiac creşte concomitent cu f r e c -
venţa pulsului şi a minut-volumului. Tensiunea arterială în circu-
laţia mică creşte, de asemenea, apare o hiperemie pulmonară, iar
volumul total de sînge circulator este mai mare de cît cel din
depozite.
Acţiunea asupra schimburilor gazoase. Suprapresiunea determină
o creştere a presiunii parţiale a oxigenului, care are drept consecinţă
o creştere mai mare decît în condiţii normale a acestuia în aerul
alveolar.
Absorbţia chimică a oxigenului în sînge nu se face, acesta fiind
saturat cu oxigen la presiunea normală a aerului. Absorbţia fizică
însă va creşte.
Concentraţia de C 0 2 scade, pH sanguin se modifică.
Sub influenţa aerului rarefiat au loc o scădere a oxigenului a l -
veolar şi scăderea rezervei alcaline.
Alte acţiuni. Sub influenţa aerului comprimat din camera pneu-
matică, bolnavul are senzaţia de dispariţie a oboselii şi constată o
creştere a randamentului muscular după efort, o creştere a apetitului.
La începutul şedinţei bolnavul simte o apăsare neplăcută şi uneori
dureri otice din cauza presiunii care creşte.
Sub influenţa aerului rarefiat se pot întîlni fenomenele caracte-
ristice bolii de zbor : greţuri, vărsături, scăderea tonusului muscu-
lar, somnolenţă.
Acţiunea aerului rarefiat şi comprimat la aparatele pneumatice.
Aparatele pneumatice îşi bazează indicaţiile pe alternanţa dintre ac-
ţiunea aerului rarefiat şi comprimat, care are ca efect o ventilaţie
pulmonară mai bună şi activarea unor funcţii inhibate în unele boli,
c u m este, de exemplu, hipoexcitabilitatea centrilor nervoşi respiratori
l a emfizematoşi.
Aparatele pneumatice realizează o bună gimnastică respiratorie
prin tonifierea musculaturii care participă la respiraţie, reglarea rit-
mului şi a fazelor respiratorii, mai ales la astmatici.

t e h n i c a s p e c i a l a de a p l i c a r e a pneumoterapiei,
modul de acţiune, indicaţii şi contraindicaţii

Camera pneumatică. Definiţie : camera pneumatică este o


încăpere în care organismul uman poate să fie supus acţiunii
unor presiuni mari sau mici realizate cu ajutorul unor m e c a -
nisme speciale.
Forma şi mărimea. Camerele pneumatice pot să fie d i f e -
rite. Cel mai des întîlnită este f o r m a cubică. în ceea ce pri-
veşte mărimea, ele pot să asigure tratamentul în comun de
la 4 pînă la 28 de bolnavi. Există şi camere mici, de o sin-
gură persoană. Materialul din care este confecţionată camera
pneumatică poate să fie tablă groasă de fier maleabil sau,
mai rar, beton armat.
Ferestrele au geamuri din sticlă foarte groasă, închise e r -
metic. Uşa este confecţionată dintr-un material rezistent
(oţel de exemplu) şi este prevăzută cu sisteme de închidere
perfectă, care să asigure etanşeitatea. Toate aceste precauţii
sînt absolut necesare, deoarece la V2 atmosferă, presiunea
din interior exercitată asupra pereţilor este de 12 tone.
Există camere pentru aer rarefiat sau comprimat, sau c a -
m e r e mixte, cu instalaţii speciale, care realizează a m b e l e
posibilităţi.
Părţile componente ale camerei pneumatice. Camera p n e u -
matică se compune din : camera propriu-zisă de tratament,
o anticameră mică şi instalaţiile anexe.
Camera propriu-zisă are un interior asemănător cu al
unei camere de locuit, în care se găsesc o măsuţă şi fotolii
comode, pe care stau bolnavii, chiuveta cu apă curgătoare,
telefon, sonerie, scuipători şi un m i c dulăpior cu m e d i c a -
mente de urgenţă.
Anticamera, construită pe acelaşi principiu ca şi camera^
nu are nici un f e l de mobilier; ea serveşte la scoaterea b o l -
navilor care nu suportă tratamentul în timpul şedinţei.
Instalaţiile anexe. în camera pneumatică există un ventil
în tavan, prin care aerul părăseşte camera, şi orificii situate
în podea, prin care aerul pătrunde în cameră.
în anticameră se găsesc fixate în perete 2 robinete de
presiune, cu ajutorul cărora se poate ridica şi coborî p r e -
siunea la nevoie.
In afara camerei pneumatice, pe peretele exterior, se g ă -
seşte un tablou de comandă, cu următoarele componente :
un manometru cu mercur, de o parte şi de alta a acestuia, la
extremitatea superioară, 2 ceasuri, pe ale căror cadrane sînt
notate timpul şi presiunea corespunzătoare acestuia ; sub ma-
nometrul cu mercur se găseşte un indicator de presiune, iar
la stînga lui, robinetul, cu ajutorul căruia se creşte şi se scade
presiunea în camera pneumatică.
Se mai găsesc 2 robinete cu indicaţia cald şi rece, telefo-
nul şi 2 comutatoare electrice.
Pentru punerea în funcţiune a camerei pnemuatice este n e -
cesar să se aspire aer curat din afară. De aceea este bine ca
aceste instalaţii să fie aşezate în regiuni corespunzătoare (de
preferinţă în regiuni împădurite cu brazi).
Aerul este filtrat, comprimat şi răcit cu ajutorul unor pompe
speciale ; apoi este curăţit de apă şi ulei, trecîndu-se printr-un
separator, filtrat din nou în re-
cipiente de cocs, încălzit sau
răcit într-un rezervor mare,
aromatizat cu extracte de brad
şi, în sfîrşit, introdus în ca-
mera pneumatică.
Tehnica de aplicare a pro-
cedurilor de cameră pneuma-
tică. După ce bolnavii au fost
invitaţi să intre în cameră şi
să ia loc pe fotolii, asistentul
le explică în ce constă proce-
dura şi modul cum trebuie să
se comporte. Li se recomandă
să stea liniştiţi şi de preferinţă
să facă lectură.
După aceasta, uşa de la ca-
meră este închisă, iar asisten-
tul trece în faţa tabloului de
comandă. Cu mîna pe robine-
tul de presiune începe să-1 în-
vîrtească încet, urmărind în a-
acelaşi timp nivelul coloanei
de mercur a manometrului
(fig. 152).
Verificarea corectitudinii executării procedurii se face şi
după ceasurile care indică timpul necesar obligatoriu pentru
realizarea unui anumit nivel de presiune.
Dacă procedura se execută în sezonul cald, asistentul
•deschide robinetul cu indicaţia rece şi invers, în sezonul rece,
deschide robinetul cu indicaţia cald, pentru a asigura aerului
o temperatură corespunzătoare.
Pentru verificarea nivelului presiunii, tehnicianul se va
orienta şi după indicatorul situat sub manometrul cu mercur.
Atît ridicarea, cît şi coborîrea presiunii, trebuie să se facă
foarte încet. în primele şedinţe, presiunea în camera pneu-
matică se va urca pînă la 0,3 atmosfere, iar ulterior se va
putea ajunge Ia 0,5 atmosfere.
Durata unei şedinţe în camera cu suprapresiune este de
105 minute, dintre care 30 de minute pentru urcarea pre-
siunii, 45 de minute pentru presiunea constantă şi 30 de m i -
nute revenirea la presiunea iniţială, adică la presiunea at-
mosferică.
în cazul tratamentului cu aer rarefiat, durata şedinţei
este de 85 de minute, dintre care 20 de minute pentru scă-
derea presiunii, 45 de minute pentru presiunea scăzută con-
stantă şi 20 de minute pentru revenirea la presiunea atmo-
sferică normală.
Asistentul este obligat să respecte aceste indicaţii pentru
a evita accidentele grave, care ar putea să aibă loc prin
nerespectarea timpului, şi anume : embolii, congestii, hemo-
ragii şi chiar accidente mortale.
în cazul că, deşi respectînd toate indicaţiile, unul dintre
bolnavi nu suportă tratamentul şi tehnicianul este anunţat
de acest lucru prin telefonul din interiorul camerei, se im-
pune scoaterea bolnavului din camera pneumatică.
Pentru a nu întrerupe tratamentul celorlalţi, se proce-
dează astfel : este chemat un ajutor. Acesta intră în anti-
cameră, închizînd uşa care comunică cu exteriorul. Cu aju-
torul robinetelor de presiune pe care le are aici şi care au
legătură cu camera pneumatică, acesta urcă presiunea în
anticameră prin introducerea aerului comprimat din camera
pneumatică. Cînd presiunile din cele două camere au deve-
nit egale, uşa dintre camera pneumatică şi anticameră se
poate deschide. I se dă bolnavului primul ajutor, folosindu-se
medicamentele din dulăpiorul de medicamente, apoi acesta
este scos în anticameră şi uşa camerei pneumatice se închide,
pentru ca restul bolnavilor să-şi poată continua procedura.
După aceea, presiunea din anticameră este coborîtă pînă
la nivelul presiunii atmosferice. în clipa aceasta, uşa de la
anticameră se poate deschide şi bolnavul este scos afară.
Se atrage atenţia în mod deosebit că asistentul trebuie să
fie foarte atent şi nu are voie să părăsească tabloul de co-
mandă tot timpul cît durează procedura.
Tratamentul cu aer rarefiat în camera pneumatică este o
procedură mai greu de suportat în comparaţie cu tratamentul
cu aer comprimat şi din cauza aceasta necesită o suprave-
ghere foarte atentă şi, dacă este posibil, aplicare individuală.
Şedinţele se pot indica zilnic, intercalate de pauze la
3—4 zile. O cură are 14—24 de şedinţe, în funcţie de bolnav
şi de starea lui generală. Şedinţele se pot repeta după inter-
val de cîteva luni.
Modul de acţiune. Tratamentul cu aer comprimat şi ra-
refiat în camera pneumatică se bazează pe proprietăţile
acestuia.
Saturaţia mai bună în oxigen datorită creşterii presiunii
parţiale a O2 şi favorizarea ventilaţiei pulmonare stau la
baza indicaţiilor tratamentului cu suprapresiune în afecţiu-
nile întovărăşite de procese hipoxice.
Indicaţii. Astmul bronşic, emfizemul funcţional, bronşita
cronică, simfizele pleurale. Hiperemia mucoaselor şi creşterea
secreţiei bronşice, ca şi relaxarea reflexă a musculaturii bron-
şice, stau la baza tratamentului cu subpresiune. Indicaţii : tuşea
convulsivă, bronşiectazia. Se mai indică camera pneumatică
cu presiunea coborîtă în scop clinico-diagnostic pentru apre-
cierea capacităţii de muncă la scleroemfizematoşi ca şi ca pro-
cedură de antrenare pentru sportivi şi piloţi.
Contraindicaţii. Sînt contraindicate pentru tratamentul cu
aer comprimat şi rarefiat în camera, pneumatică următoarele
afecţiuni coexistente : afecţiunile purulente acute şi cronice
ale urechii mijlocii, sinusurilor feţei şi catarele tubare, p n e u -
motoraxul şi pneumoperitoneul, tuberculoza pulmonară activă,
hemofilia, afecţiunile cardiovasculare decompensate, stările
după infarct recent, stările anginoase, ulcerul gastric şi
duodenal.
Aparatele pneumatice. Definiţie. Sînt cuprinse sub această
denumire aparatele construite pe principiul alternării acţiunii
aerului comprimat şi rarefiat în cele două faze ale respiraţiei.
Există mai multe feluri de aparate pneumatice.
Aparatul Heyer este printre cele mai folosite (fig. 153).
Părţile componente. Aparatul se compune dintr-o por-
ţiune inferioară, sub formă de cutie, prevăzută cu 2 ventile.
Cel din dreapta permite inspirarea în aer comprimat, cel
din stînga, expirarea în aer rarefiat. Printr-o tijă comuta-
toare se poate inversa acţiunea acestor ventile.
Deasupra cutiei se găsesc doi cilindri metalici mari, de
oţel, aşezaţi în poziţie verticală, care servesc la reglarea pre-
siunii cu ajutorul ventilelor pe care le posedă şi în acelaşi
timp ca rezervor de aer care favorizează o respiraţie mai amplă.
Unul dintre cilindri
conţine aer comprimat,
iar celălalt rarefiat. în
faţa cilindrilor există
un manometru cu apă,
care indică valorile de
presiune pozitivă şi
negativă cu care se va
acţiona. O instalaţie e-
leetrică încălzeşte ae-
rul. La conducta de
aer comprimat este co-
nexat un pulverizator
mic pentru medica-
mente sau uleiuri ete-
rice. Acest pulveriza-
tor este pus în funcţi-
une prin aburii furni-
zaţi de recipientul m e -
talic de care este legat.
De la aparat, aerul
comprimat sau rarefiat
este dirijat de bolnav
cu ajutorul unui ventil
cu clapă, care se gă-
seşte montat pe un tub
metalic, ce se termină
cu piesa pentru gură.
Alături de aparat este montată o scuipătoare cu apă
curgătoare.
Tehnica de aplicare a procedurilor cu aparate pneumatice.
Bolnavul este invitat să ia loc pe scaun în faţa aparatului
şi i se explică cum să manevreze ventilul cu clapă, în aşa
fel ca să inspire în aer comprimat şi să expire în aer rare-
fiat. Apoi se aplică la tub piesa bucală sterilizată, pe care
bolnavul o prinde între buze. Pentru a evita ieşirea pe nas
a aerului cu presiune modificată i se aplică bolnavului o
pensă nazală.
Se introduce ştekerul în priză, se deschide comutatorul
situat în spatele cilindrilor şi aparatul este în stare de f u n c -
ţiune.
Este bine să se înceapă tratamentul cu diferenţe mici de
presiune : presiunea pozitivă de 150 mm 3 apă şi presiunea
negativă de 100 mm 3 apă, care după un tratament de 5—10 m i -
nute vor fi treptat crescute. După 10 respiraţii la presiune al-
ternantă se intercalează o pauză de 2—3 respiraţii fiziologice.
Apoi se trece la o presiune pozitivă de 250 mm 3 apă şi la
o presiune negativă de 150 mm 3 apă.
In şedinţele următoare se poate varia presiunea pînă la ma-
ximum 400 mm 3 presiune pozitivă şi 300 mm 3 presiune
negativă.
Presiunea se reglează cu ajutorul ventilelor montate la cei
doi cilindri.
Cînd se intenţionează efectuarea unei gimnastici de opozi-
ţie în scopul întăririi musculaturii respiratorii se recomandă
inspirarea în aer rarefiat şi expirarea în aer comprimat. In
acest caz, valorile ambelor presiuni de sens contrar vor fi
mai mici. Se va începe cu o presiune pozitivă (aer compri-
mat) de 100 mm : ; apă pentru expiraţie şi cu o presiune ne-
gativă (aer rarefiat) de 50 mm 3 apă pentru inspiraţie. Se va
modifica apoi treptat presiunea pînă la maximum pozitiv de
200 mm 3 apă pentru expiraţie şi 150 mm 3 presiune negativă
pentru inspiraţie.
Durata şedinţelor este la început de 10—12 minute, apoi
creşte progresiv, putîndu-se repeta de cîteva ori, în funcţie
de starea bolnavului. După terminarea şedinţei, aparatul este
Închis, iar piesa bucală pusă la dezinfectat.
Modul de acţiune. Aparatele pneumatice care asigură bol-
navului inspiraţia în aer comprimat şi expiraţia în aer rare-
fiat îşi bazează acţiunea pe proprietăţile asociate ale aeru-
lui la supra- şi subpresiune, adică în rezumat pe înlăturarea
edemului pulmonar, combaterea stării de hipoxie şi ridicarea
spasmului bronşic.
In afară de aceasta, alternanţa acţiunii aerului compri-
mat cu a celui rarefiat realizează o gimnastică respiratorie
foarte eficace, tonifică musculatura respiratorie, reglează rit-
m u l şi fazele respiraţiei.
Indicaţii. Emfizemul simplu sau asociat cu bronşita, pleu-
rite adezive, atelectazii pulmonare.
Contraindicaţii. Tuberculoza pulmonară activă, insuficienţa
cardiacă, afecţiuni pulmonare febrile, hemofilie.
TERAPIA CV INHALAŢII ŞI AEROSOLI

Definiţie. Prin terapie cu inhalaţii şi aerosoli se înţelege


introducerea pe cale inspiratoare, în diferitele porţiuni ale
aparatului respirator, a anumitor substanţe solide, lichide sau
gazoase, sub formă pulverizată (ceaţă).
în funcţie de mărimea particulelor dispersate vom avea
două feluri de proceduri : inhalaţii, în care mărimea parti-
culelor depăşeşte 5 [x (microni), şi aerosoli, ale căror parti-
cule se situează ca mărime între 0,01 şi 5 u (după unii a r-
tori, pînă la 15(x).

PROPRIETĂŢILE F1ZICO-CHIMICE ŞI ACŢIUNEA FIZIOLOGICA


PE CARE SE BAZEAZĂ EFECTUL TERAPEUTIC AL
INHALAŢIEI Şl AEROSOLILOR

Inhalaţia. Acţiunea inhalaţiei depinde de o serie de


factori.
Aerosolii. Starea de aerosol este rezultatul combinării unui
mediu gazos obligatoriu, numit „fază dispersantă", cu o sub-
stanţă lichidă sau solidă foarte fin dispersată, care alcătu-
ieşte „faza dispersă".
Acţiunea aerosolilor este determinată de o serie de factori :
1. Masa lor mică între 0,01 şi 5 pt.
2. Proprietatea de a se sedimenta lent ; o particulă de
1 (x are o viteză de cădere de 1 cm în 10 minute, la o tem-
peratură de 15°.
3. Prezenţa unei sarcini electrice care dinamizează par-
ticula, sarcină electrică pe care o pierde în momentul fixării
ei în organism.
4. Nu condensează pe suprafeţele reci.
5. Pot să străbată un strat lichid de cîţiva centimetri fără
să se dizolve.
6. Se resorb prin epiteliul bronhoalveolar cu mare rapi-
ditate.
7. Au o mare dispersie, substanţele medicamentoase p u -
ţind să atingă cantitatea de 100 mg/l.
Efectul local şi general al aerosolilor depinde de o serie
de condiţii, şi anume :
a) Frecvenţa respiratorie. La o respiraţie superficială şi
cu o frecvenţă de 30 de respiraţii/min. se depun în căile res-
piratorii 10 % din cantitatea de aerosoli inspiraţi ; la o res-
piraţie amplă şi rară, de exemplu de 5 respiraţii/min, de
50—60 %. Se creează condiţii optime de depunere dacă se
intercalează după inspiraţie o mică pauză apneică.
b) Dimensiunea căilor respiratorii. Bronhospasmele îm-
piedică pătrunderea aerosolilor. De aici rezultă necesitatea
de a aplica în prealabil un tratament bronhodilatator, spas-
molitic.
c) Secreţiile. Prezenţa unui strat de secreţie împiedică
resorbţia. In consecinţă se impune în prealabil un tratament
mucolitic.
d) Ventilaţia segmentelor afectate. Buna ventilaţie a seg-
mentelor afectate poate să fie împiedicată de îngroşări pleu-
rale, malformaţii etc. Această situaţie impune pregătirea
prealabilă a şedinţei de aerosoli cu exerciţii de gimnastică
respiratorie.
Tehnica de aplicare a terapiei cu inhalaţii. în funcţie de
modul lor de administrare, inhalaţiile se clasifică în : inha-
laţii de cameră, individuale şi inhalaţii în aer liber.
Inhalaţiile de cameră sînt proceduri prin care bolnavul in-
troduce în organism pe cale respiratorie gaze, substanţe m e -
dicamentoase sau ape minerale pulverizate într-o atmosferă
artificial creată.
Inhalaţiile individuale sînt proceduri prin care bolnavul
introduce în organism pe cale respiratorie, prin intermediul
unor piese bucale sau nazale, substanţe medicamentoase sau
ape minerale pulverizate cu ajutorul unor aparate speciale.
Inhalaţiile în aer liber sînt proceduri prin care bolnavul
introduce în organism pe cale respiratorie aerul atmosferic
încărcat cu diverse particule pulverizate, cu ajutorul apara-
telor de pulverizaţie sau pe cale naturală.
Aparate utilizate în terapia cu inhalaţii. Oricare ar fi
forma şi caracteristicile aparatelor utilizate în terapia cu in-
halaţii, principiul potrivit căruia ele pulverizează lichidul
sub formă de ceaţă este acelaşi.
Aceasta constă în trecerea unui curent de aer comprimat
furnizat de un compresor printr-un tub subţire, al cărui ca-
păt foarte efilat se află situat la o distanţă de cîţiva mili-
metri în faţa unui alt tub care are o înclinare de 90° faţă
de acesta, celălalt capăt al lui găsindu-se scufundat în lichi-
dul pe care dorim să-I pulverizăm, (fig. 154). Aerul care iese
cu presiune din primul tub creează vid în faţa celui de-al
doilea şi atrage astfel apa minerală, care va fi pulverizată
de lovitura jetului de aer comprimat.
în momentul următor, picăturile rezultate prin pulveri-
zare sînt izbite prin forţa de proiecţie a aerului de pereţii
vasului sau de o placă, producîndu-se astfel o a doua p u l v e -
rizare mai fină.
Aparate pentru inhalaţii de cameră. Unul
-dintre aparatele utilizate pentru inhalaţiile de cameră este
format dintr-un vas de sticlă, în interiorul căruia se găsesc
fixate 4 pulverizatoare. La partea inferioară, în afara vasu-
lui, sînt cuplate două
pulverizatoare mici de
sticlă, care pot să pul-
verizeze concomitent sub-
stanţe medicamentoase
sau extracte eterice. Un
lănţişor permite punerea
în funcţie a aparatului,
adică pătrunderea aeru-
lui comprimat.
Aparatul este fixat
de tavan, într-o cameră
specială.
Camera, a cărei mă-
rime trebuie să asigure
pentru fiecare bolnav
5 m ;i de aer, trebuie să
aibă pereţii de faianţă sau
acoperiţi cu ulei, iar podeaua de ciment sau marmură, pen-
tru ca să poată fi bine curăţate. Camera trebuie să aibă p o -
sibilitate de aerisire şi încălzire. Ca mobilier, ea trebuie să
aibă fotolii de pai, scaune mici de lemn pentru picioare şi
scuipători cu apă" curgătoare.
Tehnica de aplicare. înainte de a începe tratamentul, b o l -
navilor li se dă să îmbrace halate albe pentru protejarea
îmbrăcămintei.
Bolnavii sînt apoi invitaţi în cameră şi li se recomandă
să se aşeze în fotolii, spri.jinindu-şi picioarele pe scaunele de
lemn, pentru a evita umezeala pardoselii. Se vor evita aglo-
merările, numărul de 20 de persoane fiind considerat ca
maximum.
Asistentul toarnă în vasul de sticlă apă minerală sau so-
luţia medicamentoasă indicată, şi pune în funcţiune apara-
tul prin simpla tragere a lanţului.
Durata inhalaţiilor este la început de 15 minute şi creşte
treptat pînă la 30 de minute. Numărul total de şedinţe este
de 15—20.
După terminarea şedinţei, bolnavii părăsesc camera. Asis-
tentul ia măsuri ca aceasta să fie aerisită şi curăţită, pregă-
tind-o astfel pentru o nouă grupă de bolnavi.
în afară de aparatul descris mai există şi alte tipuri : unele
'au. pulverizatoarele fixate de o coroană rotundă, care se poate
mişca circular. Izbirea aerului prin contralovitură pune în
mişcare de rotaţie coroana cu pulverizatoarele. răspîndind
ceaţa în cameră prin vîrtejul produs.
Un alt sistem este prevăzut cu un singur pulverizator. care
proiectează picăturile pe o placă, realizînd astfel o nouă
pulverizare.
Cu aparatele descrise mai sus se poate produce, prin pulve-
rizare. o ceaţă la temperatura camerei. Aceste inhalaţii poartă
denumirea de umede şi reci.
Prin introducerea în jurul vasului cu apă a aparatului cu
un singur pulverizator (cel descris) a unui inel metalic scobit
şi perforat, se poate proiecta aer cald şi uscat în interiorul
acestuia. Datorită acestui lucru, apa se evaporează, dînd naş-
tere (în cazul pulverizării apelor cloruro-sodice) unor nuclei
tini de sare, care plutesc în interiorul încăperii şi sînt inha-
laţi de bolnavi.
Modul de acţiune al inhalaţiilor de cameră este determinat
de compoziţia solu-
ţiei utilizate.
Indicaţii. Stări ca-
tarale ale aparatului
respirator, bronşite
cu hipo- şi hiperse-
creţie, afecţiuni aler-
gice, astm bronşic.
Contraindicaţii. A-
fecţiuni acute gene-
rale sau locale, tu-
mori maligne locali-
zate la aparatul res-
pirator.
Aparate pen-
tru inhalaţii in-
dividuale. Pen-
tru inhalaţii indi-
viduale se utili-
zează mai multe ti-
puri de aparate. Cele
mai folosite sînt ace-
lea care au un bun sistem de încălzire şi corespund substan-
ţei medicamentoase sau apei minerale folosite.
Schematic, ele sînt construite pe acelaşi principiu (fig. 155).
Descrierea aparaturii. Aparatul este format dintr-un v a s
de porţelan sau de sticlă, care în partea dinapoi are un o r i -
ficiu, în dreptul căruia se găseşte sistemul de pulverizare, iar
în partea anterioară are o prelungire în formă de cioc, prin
care va ieşi ceaţa pulverizată. Această prelungire este cuplată
cu piesa bucală sau nazală prin intermediul unui tub de cau-
ciuc, iar deasupra ei este montat un termometru.
Aparatul se află montat deasupra unei chiuvete de faianţă
cu apă curgătoare. Deasupra chiuvetei se găsesc robinete cu
caic se reglează temperatura jetului şi presiunea aerului
comprimat.
Aparatele se găsesc într-o cameră-inhalator special ame-
najată. Ele sînt despărţite între ele prin paravane de sticlă
opacă, pentru ca bolnavii să nu se incomodeze unii pe alţii.

Tehnica de aplicare. Asistentul invită bolnavul să se aşeze


pe scaun în faţa aparatului (fig. 156), cu braţele sprijinite pe
chiuvetă, cu partea superioară a corpului uşor înclinată în
faţă şi cu capul puţin înclinat spre spate. După ce bolnavul
a fost instruit să-şi dirijeze alternativ respiraţia pe gură şi pe-
nas, i se fixează piesa bucală, dezinfectată în prealabil. în c o n -
tact cu buzele. I se recomandă să ţină limba în jos, pentru ca
picăturile pulverizate să izbească direct toată mucoasa f a -
ringiană.
Asistentul pune în funcţie aparatul cu ajutorul robinete-
lor de temperatură şi presiune.
Bolnavul este instruit să-şi regleze şi singur în timpul tra-
tamentului, atît temperatura, cît şi presiunea.
Temperatura poate să oscileze între 35 şi 42° ca limite e x -
treme şi are un efect excitant. Temperaturile cuprinse între
36 şi 37° au o acţiune mai blîndă. Presiunea utilizată la in-
halaţii este de jumătate atmosferă şi se poate reduce, fie cu
ajutorul robinetului, fie prin îndepărtarea gurii de piesa b u -
cală sau nazală.
Durata de expunere oscilează între 4 şi 8 minute, plecîn-
du-se de la 4 minute şi crescîndu-se treptat, pînă se ajunge
la o durată de 8 minute pentru nas şi 8 minute pentru gură.
După terminarea şedinţei, bolnavul trebuie să se odihnea-
scă timp de 30—60 de minute înainte de a veni în contact cu
aerul atmosferic, pentru a se preveni guturaiul, amigdalitele,
faringitele. Substanţele utilizate în inhalaţiile individuale sînt:
apele minerale, uleiurile eterice în soluţie alcoolică, care se
pot administra singure sau adăuga apei minerale.
Modul de acţiune. Inhalaţiile individuale îşi bazează efec-
tul pe acţiunea directă a particulelor mari de apă minerală sau
substanţe medicamentoase asupra mucoaselor căilor aeriene
superioare, asociată cu factorul termic al procedurii.
Indicaţii. Rino-faringite, sinuzite, şi laringo-traheite cronice
cu hipo- şi hipersecreţie.
Contraindicaţii. Stările inflamatoare acute ale căilor ae-
riene superioare.
Inhalaţiile în aer liber. Pentru realizarea in-
halaţiilor în aer liber se folosesc pulverizatoare mari, si-
tuate pe un loc mai ridicat într-un spaţiu verde.
Pulverizatorul are forma unui bazin cu un diametru de
2 m, în interiorul căruia se găsesc 40 de pulverizatoare ac-
ţionate de un compresor.
In jurul acestui bazin stau bolnavii pe şezlonguri sau
fotolii inspirînd aerul bogat în particule (saline de exemplu),
timp de 1—2 ore.
Inhalaţiile în aer liber se mai pot amenaja şi pe lîngă
lacurile noastre sărate.
Inhalaţiile în aer liber sînt un tratament uşor de aplicat
indicat bolnavilor nervoşi sau celor cu intoleranţă pentru in-
halaţiile de cameră şi individuale.
Tehnica de aplicare a terapiei cu aerosoli. în funcţie de ori-
ginea şi modul lor de formare, aerosolii se împart în : aero-
soli naturali şi aerosoli artificiali. Aerosolii naturali se găsesc
în aerul atmosferic şi se formează, fie prin pulverizarea natu-
rală a apei, f i e prin proprietatea de absorbţie pe care o au
unele substanţe din atmosferă.
în categoria aerosolilor naturali imrâ aerosolii marini şi
aerosolii de pădure.
Aerosolii marini se formează prin lovirea valurilor de ţăi'm
şi spargerea acestora in largul mării. Ei sînt c o m p l e x e chimice
care conţin clorura de sodiu, iod, brom. magneziu etc. şi sînt
ionizaţi, predominant negativ. Cantitatea cea mai bogată de
aerosoli se găseşte pînă la o distanţă de 50—100 m de ţărm.
Aerosolii de pădure sînt constituiţi dintr-un centru format
de o substanţă volatilă în jurul căreia s-a condensat o peliculă
de apă, fie clintr-o substanţă volatilă absorbită la suprafaţa
particulelor de polen.
Prezenţa aerosolilor explică o bună parte din efectele tera-
peutice favorabile ale climatului maritim, şi de pădure.

Aerosolii artificiali. Tratamentul cu aerosoli artificiala este


o metodă foarte răspîndită. Dintre aparatele generatoare de
aerosoli terapeutici se întîlnesc astăzi două tipuri : genera-
torul de aerosoli cu dispozitiv filtrant şi aparatul producător
de aerosoli pe bază de ultrasunet.
1. Generatorul de aerosoli cu dispozitiv filtrant. Descrierea
aparatului.
Generatorul de aerosoli se compune dintr-un cilindru de
sticlă (fig. 157), care are la extremitatea inferioară, introdus
prin intermediul unui dop de cauciuc, dispozitivul de pul veri-
zare. Capătul opus al tubului este prevăzut în interior cu o
serie de obstacole de sticlă. Pe partea laterală, în treimea in-
ferioară, se găseşte un orificiu prevăzut cu un dop de cauciuc,
în perete, într-o cutie de lemn. se găseşte un robinet care face
legătura cu sursa de aer comprimat (compresorul).
Modul de funcţionare. Pentru punerea aparatului în f u n c -
ţiune se procedează astfel : se introduce în cilindrul de sti-
clă, prin orificiul lateral, soluţia pe care dorim s-o admi-
nistrăm. Se astupă bine acest orificiu cu dopul de cauciuc.
Se conectează la extremitatea inferioară a cilindrului un
tub de cauciuc care face legătura între sistemul de pulve-
rizare şi sursa de aer comprimat, situată în cutie specială
fixată în perete. Acesta trebuie să fie suficient de lung pen-
tru ca să poată fi introdus în chiuveta în care curge în
permanenţă apă fierbinte pentru încălzirea aerului c o m -
primat pe care-1 conduce.