Sunteți pe pagina 1din 52

Dr. H.

Norman Wright

Comunicarea:
cheia cãsniciei tale

Noua Speranţă
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
WRIGHT, NORMAN H.
Comunicarea : cheia căsniciei tale / Norman H.Wright
trad.: Octavian Verlan ; Ed. a 2-a - Timişoara: Noua Speranţă, 2011
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-7986-52-8
I. Verlan, Octavian (trad.)
265.5

© 2004 Editura NOUA SPERANŢĂ


© Copyright 2000 by DR. H. NORMAN RIGHT
Originally published under the title:
Communication: Key to Your Marriage
in the USA by Regal Books,
A Division of Gospel Light Publications, Inc.
Ventura, CA 93006, S.U.A.
All Rights reserved

Traducere: Octavian Verlan


Editare: Georgeta Mocuţa
Tehnoredactare: Angelica Gabrian

ISBN 978 — 973 — 7986 — 52 — 8


Editura NOUA SPERANŢĂ
Of.P. 14, C.P. 1129, 300940 Timişoara, România
Telefon: 0256 - 214487, Fax: 0256 - 214487
e-mail: nosp@mail.dnttm.ro web: www.nouasperanta.ro

Cartea a fost tipărită la tipografia ADI CENTER, Iaşi


Cuprins

Introducere .................................................................................................. 9
1. Ce este „căsătoria“ creştină ....................................... 15
2. Cine este şeful? ............................................................................ 31
3. Cum aplicăm? ............................................................................... 45
4. Ce nu te-am auzit niciodată spunând ........... 65
5. De ce nu putem vorbi
despre acest lucru? ....................................................... 79
6. Se rezumă întotdeauna mânia
la o situaţie „Nu-Nu“? .............................................. 95
7. Cum să-ţi controlezi mânia
(înainte să te controleze ea) ........................... 113
8. Marele preţ al anxietăţii
(şi cum să nu-l plăteşti) ....................................... 131
9. Cum să abordezi conflictul ..................................... 151
10.Comunică pentru a consolida
respectul de sine ........................................................... 173
Cuvânt înainte
Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că în ultimii ani căsă-
toria a avut parte de o „publicitate negativă“. Acest bastion per-
manent al siguranţei de odinioară, când oamenii încă mai credeau
că vor rămâne împreună „până când moartea îi va despărţi“, a devenit
pentru mulţi un joc de noroc bazat pe sloganul „până când divorţul
va părea convenabil“.
Există probleme şi în biserică şi în afara ei. Ardoarea, entuzias-
mul şi pasiunea resimţite pe durata perioadei de curtare pălesc în
faţa rutinei muncii de zi cu zi, a responsabilităţii creşterii copiilor
şi a nenumăratelor ore petrecute în faţa unui ecran. Viaţa îşi cere
drepturile ei şi apare inevitabil declinul în înţelegere, iar prăpastia
comunicării se lărgeşte pe zi ce trece. Multor cupluri le lipsesc apti-
tudinile de bază ale comunicării care duc la înţelegerea necesară
pentru ca o căsătorie să fie solidă, sau chiar să existe în timpuri atât
de nesigure şi instabile în privinţa relaţiilor.
Ce se poate face? Există o cale prin care căsnicia să poată decurge
bine sau doar să funcţioneze? Ce se întâmplă cu idealul numit
„căsnicie creştină“? Este o căsnicie creştină posibilă astăzi?
Cărţi despre căsnicie şi despre problemele cuplurilor se pot găsi
din abundenţă, însă această carte are scopul de a vă duce dincolo
de problemele vizibile şi de a vă ajuta să începeţi să le rezolvaţi.
O comunicare reală este posibilă între soţ şi soţie. În ultimii ani,
Norm Wright a dovedit acest lucru la conferinţe, întâlniri şi în
orice loc putea aduna un grup de cupluri căsătorite sau care se
gândeau la căsătorie.
Fiind consilier în probleme de familie, Norm are experienţa şi
pregătirea să dezbată cu autoritate problemele maritale şi faptul
că lipsa comunicării este aproape întotdeauna rădăcina tuturor
acestor probleme.
Ca unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori de la seminarul său,
ca vorbitor solicitat să conferenţieze în multe locuri şi ca învăţător
biblic cunoscut în toată ţara, el are cunoştinţele necesare pentru a
a realiza ceea ce îşi propune această carte: să comunice.
Un aspect interesant al acestei cărţi este că ea reprezintă mai
mult decât o carte. Este o experienţă a instruirii, a împărtăşirii
şi a comunicării. Nu te vei mulţumi doar să citeşti această carte,
ci vei intra în dialog cu ea şi, conform speranţei autorului, şi cu
partenerul tău. Nu vei putea doar să vorbeşti despre comunicare.
Va trebui să comunici — poate pentru prima dată.
Nu răsfoi această carte. Scufundă-te în ea în totalitate. Interacţi-
onează cu secţiunile „CE CREZI?“ şi „CARE ESTE PLANUL
TĂU?“ din fiecare capitol. Mai mult decât orice, interacţionează
cu partenerul tău şi comunică mai profund, mai personal şi cu mai
multă onestitate decât înainte. Comunicarea este cheia căsniciei
tale.

Fritz Ridenour
INTRODUCERE

Căsătoria: singurul joc


la care pot câştiga
ambii jucători!
Are instituţia numită „căsătorie“ un viitor? Unii experţi afirmă
că ea, aşa cum o cunoaştem noi, este pe cale de dispariţie. Pe
măsură ce rata divorţurilor se află în creştere permanentă, sau cel
puţin staţionează la un nivel foarte înalt, mulţi oameni din bise-
rică şi din afara ei devin din ce în ce mai pesimişti în privinţa
căsniciei. Chiar şi în cazul unor cupluri care lăsau impresia că se
potrivesc perfect, căsnicia devine tot mai mult un joc de noroc.
10 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Astăzi există trei schimbări majore în instituţia căsătoriei:


1. Declin în înţelegerea dintre parteneri.
2. Pierderea hotărârii de a rămâne căsătoriţi.
3. Formarea unor aşteptări nerealiste.

Declinul în înţelegerea dintre parteneri merge mână în mână


cu lipsa de comunicare. Multe cupluri de astăzi nu au aptitudinile
de comunicare care pot produce înţelegerea necesară pentru con-
solidarea sau chiar existenţa căsniciei. Înţelegerea într-o căsnicie
nu înseamnă că nu există diferenţe, ci înseamnă că tu şi partenerul
tău puteţi vorbi despre aceste diferenţe şi puteţi înţelege punctele
de vedere ale celuilalt. Puteţi accepta faptul că partenerul a fost
crescut într-un mediu diferit şi din acest motiv va reacţiona altfel
decât tine. Faptul că un lucru a fost făcut într-un anumit mod în
casa în care ai crescut nu înseamnă că trebuie făcut la fel şi în
noua ta familie.
Doi oameni care se iubesc, dar sunt incapabili să se înţeleagă
unul pe celălalt suferă, iar suferinţa devine usturătoare şi conti-
nuă în relaţia lor. Înţelegerea nu se obţine uşor, dar disponibili-
tatea de a împărtăşi concepţiile diferite, de a „vedea cealaltă faţă
a situaţiei“ şi de a discuta despre diferenţe îi va ajuta pe cei doi
parteneri să se adapteze diferenţelor oneste de opinie.
Cineva a asemănat acest proces de adaptare cu cel al porcilor
spinoşi care trăiesc în Alaska. Când cad zăpezile abundente, ei simt
frigul pătrunzător şi se apropie unul de celălalt. Când se apropie
prea mult încep să se înţepe reciproc cu ţepii lor. Se îndepărtează,
dar simt din nou frigul. Pentru a sta la căldură trebuie să înveţe să
se adapteze trăind aproape unul de altul.
Pierderea hotărârii de a rămâne căsătoriţi se vede la tot pasul.
A te căsători de mai multe ori nu mai este considerat un lucru
anormal. O femeie a trebuit să completeze un formular prin care
solicita un loc de muncă, iar când a ajuns la întrebarea: „Căsătorit
sau celibatar?“ ea a scris: „Între căsătorii.“
12 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Dintre cei ce se căsătoresc astăzi mulţi au ideea că, în cazul


în care nu se pot înţelege, pot întrerupe relaţia şi pot alege pe alt-
cineva. Unii sunt mult prea nerăbdători în privinţa căsătoriei lor.
Ei nu doresc să „trăiască fericiţi până la moarte“, ci vor să fie „feri-
ciţi acum“, iar, când acest lucru nu se întâmplă, pleacă.
Prea multe cupluri se căsătoresc fiind orbiţi de aşteptări nere-
aliste. Ei cred că relaţia trebuie să fie asociată cu un nivel maxim
al iubirii pline de pasiune. Iată cum şi-a exprimat un tânăr această
aşteptare: „Am dorit ca prin căsătorie să-mi împlinesc toate dorin-
ţele. Aveam nevoie de siguranţă, de cineva care să aibă grijă de
mine, de stimulare intelectuală, de siguranţă financiară şi toate
acestea imediat, dar nu s-a întâmplat aşa.“ Oamenii aşteaptă să se
întâmple ceva „magic“ în căsnicia lor.
Dar nimic magic nu se întâmplă pentru ca o căsnicie să meargă
bine: lucrurile magice se ivesc după multă străduinţă. Atunci când
apar rezultate pozitive, motivul este că partenerii au făcut toţi paşii
necesari, depunând tot efortul.
O definiţie cinică a căsniciei afirmă că ea este „singurul joc de
noroc în care ambii jucători pot pierde.“ Eu prefer să o consider
singurul joc în care ambii jucători pot câştiga! Sunt întru totul de
acord cu Richard Lessor care a scris în cartea sa Love, Marriage
and Trading Stamps (Dragoste, căsnicie şi cupoane de reducere):
„Nu este vorba despre faptul că s-a încercat căsnicia şi a fost găsită
deficitară. În lumea secolului al douăzecilea o căsnicie reală este
dorită foarte mult, dar nu este încercată decât de foarte puţini
oameni.“ (1)
Dar cum poţi încerca „o căsnicie reală“? Nu te ajută prea mult
căutarea ei în societate. Societatea se luptă cu această criză, dar
continuă să rămână captivă fără speranţă în păienjenişul de valori
şi idei conflictuale. Societatea caută răspunsuri, dar nu poate găsi
decât tot mai multe întrebări.
Este situaţia disperată? Deloc. Societatea nu a arătat calea spre
o căsnicie fericită, dar Dumnezeu a arătat-o! Dumnezeu ne-a oferit
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 13

modelul căsniciei şi, dacă un bărbat şi o femeie urmează acest


model, vor găsi fericirea şi armonia pe care o caută.
Charles Shedd relatează în cartea sa Letters to Phillip (Scrisori
către Filip) povestea a două râuri care curgeau liniştite unul lângă
altul până în punctul confluenţei lor. Când s-au întâlnit, râurile s-au
izbit unul de altul. Dar, după formarea noului râu, treptat apele s-au
liniştit şi şi-au reluat curgerea lină. Acum însă râul a devenit mult
mai larg, mai maiestuos şi mai puternic. Dr. Shedd sugerează că:
„O căsnicie bună se aseamănă în mare măsură cu cele două râuri.
Când două cursuri independente de existenţă se unesc, vor exista
probabil «ciocniri» ale celor două vieţi la punctul de confluenţă.
Personalităţile se vor lovi una de cealaltă. Vor apărea conflicte în
privinţa preferinţelor. Ideile se vor lupta pentru preluarea puterii, iar
obiceiurile pentru a obţine poziţii proeminente. Uneori, ca valurile,
ele se revarsă peste mal, determinându-te să te întrebi unde este
dragostea. Dar totul este bine. Ca şi în cazul celor două râuri, rezul-
tatul acestor lupte va fi ceva mai profund şi mai puternic decât dacă
cei doi ar fi rămas separaţi.“ (2)
Doi creştini au cele mai mari şanse de a forma o căsnicie feri-
cită pentru că îi însoţeşte o a treia Persoană, Domnul Isus Cristos,
care îi ajută şi îi întăreşte. Dar trebuie să existe comunicare între
ei şi Domnul lor, precum şi între ei doi. Acesta este subiectul cărţii
de faţă: comunicarea (cu Cristos şi unul cu celălalt) este cheia
căsniciei tale.
CAPITOLUL 1

Ce este
„căsătoria“ creştină

Citind acest capitol, vei descoperi…


… definiţia căsniciei creştine;
… ce înseamnă să fii „un singur trup“;
… cum să îţi evaluezi căsnicia şi ce paşi trebuie să faci ca ea
să devină mai bună.
Cum ai defini statutul de om căsătorit? La ce te gândeşti atunci
când auzi cuvântul „căsnicie“? Bucurie, dragoste, fericire, euforie?
Nefericire, ură, frustrare sau doar plictiseală şi prostie?
16 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Definiţii despre căsătorie sunt o mulţime şi cele mai multe


dintre ele nu consideră căsnicia prea valoroasă!
Meander a spus: „Căsătoria, dacă vrem să spunem lucrurilor pe
nume, este un rău, dar un rău necesar.“
Montaigne a spus: „Căsătoria se aseamănă cu o cuşcă: păsările
de afară doresc cu disperare să intre, iar cele dinăuntru doresc cu
disperare să iasă.“
Definiţia lui Sidney Smith despre căsătorie este foarte neobiş-
nuită, dar conţine multă înţelepciune. El a spus: „Căsătoria se asea-
mănă cu o pereche de foarfeci, atât de unite încât nu pot fi separate;
de multe ori se deplasează în direcţii diferite, dar întotdeauna îl pe-
depsesc pe cel care se interpune.“

CE CREZI? #1
Definiţiile despre căsătorie menţionate mai sus au nuanţe ci-
nice sau cel puţin satirice. Care este definiţia ta despre căsătorie?
Scrie-o mai jos.

Căsătoria: un contract cu o clauză de reziliere?


Unii psihologi, consilieri pe probleme de familie şi chiar pas-
tori au asemănat căsătoria cu un contract şi mulţi se grăbesc să fie
de acord cu această definiţie. Dar este o definiţie corectă? Este
căsătoria într-adevăr un contract?
În orice contract există cu certitudine anumite clauze. Un con-
trat între două părţi, firme sau persoane, înseamnă responsabilitatea
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 17

ambelor părţi de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contract.


Acestea sunt CLAUZE CONTRACTUALE, definite de cuvântul
DACĂ. Dacă tu vei face ceva, cealaltă persoană va face altceva, iar
dacă partenerul face un lucru, tu trebuie să faci partea ta asumată
prin contract. Dar în relaţia de căsătorie şi în cadrul ceremoniei
căsătoriei nu există clauze contractuale. La nici o cununie nu se
spune: „Dacă soţul îşi va iubi soţia, atunci soţia îşi va respecta
obligaţiile contractuale.“ Sau: „Dacă soţia va fi supusă soţului ei,
atunci soţul îşi va îndeplini partea sa din contract.“ Căsătoria este
un angajament total şi necondiţionat pe care şi-l asumă cei doi.
În multe contracte există CLAUZE DE REZILIERE. O astfel
de clauză prevede că, dacă una dintre părţi nu-şi îndeplineşte res-
ponsabilităţile, atunci partea cealaltă este absolvită de îndeplinirea
responsabilităţilor ei. Dacă una dintre persoane nu respectă angaja-
mentul din contract, cealaltă parte poate anula contractul. Aceasta
este o clauză de reziliere. În căsătorie nu există asemenea clauze.

CE CREZI? #2
Evaluează-te pe o scară de la 1 la 5 (1: nu sunt deloc de acord;
2: oarecum de acord; 3: s-ar putea; 4: probabil că da; 5: foarte
bine) părerile tale despre următoarele concepte (Încercuieşte
răspunsul tău.)

1. Căsătoria este un rău necesar.

1 2 3 4 5

2. Este normal — chiar de dorit — ca partenerii din căsnicie


să se deplaseze în viaţă în direcţii diferite.

1 2 3 4 5
18 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

3. Cele mai multe cupluri au clauze contractuale nescrise în


căsnicia lor pe care ambii le cunosc, dar nu discută nicio-
dată despre ele.

1 2 3 4 5

4. Ar fi în avantajul tău să ai o clauză de reziliere când con-


tractul căsniciei nu te mai protejează pentru că, în cazul în
care căsătoria nu decurge bine, vina îi aparţine celuilalt.

1 2 3 4 5

5. Căsătoria este un angajament necondiţionat în care intri cu


toată fiinţa pentru toată viaţa.

1 2 3 4 5

Căsătoria: amestecat, nu fărâmiţat


În cartea sa, The Essence of Marriage (Esenţa căsătoriei), pastorul
şi consilierul pe probleme de familie Julius A. Fritze prezintă căsă-
toria astfel:
„Căsătoria este fuziunea emoţională a două personalităţi într-o
entitate funcţională, dar în care ambii parteneri îşi păstrează pro-
pria identitate. Conceptul biblic este conţinut de textul din Geneza,
2:24: «un singur trup».“ Fritze continuă apoi cu o ilustraţie a
relaţiei căsătoriei în care se folosesc două bucăţi de plastilină . El
spune că, dacă ţii în mână o bucată de plastilină verde închis iar în
cealaltă mână una de culoarea verde deschis, poţi vedea foarte clar
diferenţele de culoare. Dar, dacă amesteci foarte bine cele două
bucăţi de plastilină, vei vedea o singură bucată de plastilină verde
— la prima privire. Însă dacă examinezi mai atent bucata rezultată,
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 19

vei vedea zone separate de verde închis şi de verde deschis. Aşa se


întâmplă şi în cazul relaţiei căsătoriei: doi oameni sunt amestecaţi
astfel încât par a fi unul singur, dar fiecare îşi păstrează identitatea
şi personalitatea distincte. (1) Este o singură viaţă nouă care există
acum în două persoane.
Dar căsniciile creştine înseamnă mai mult decât amesteca-
rea a două persoane. Ele mai cuprind şi o a treia Persoană: Isus
Cristos, care oferă semnificaţie, călăuzire şi direcţie relaţiei. Când
Isus Cristos conduce o căsătorie, atunci şi numai atunci ea este o
căsătorie creştină.
Numeroşi scriitori au definit „căsnicia creştină“.
Wayne Oates, profesor la Southern Baptist Theological Semi-
nary, a spus: „Căsătoria este un legământ al dragostei responsabile,
o legătură a pocăinţei şi a iertării.“
David Ausburger, pastor menonit, autorul cărţii Cherishable:
Love and Marriage (Dragostea şi căsătoria: pot fi îngrijite), defi-
neşte căsătoria punând mai întâi o întrebare: „Este căsătoria un act
particular a două persoane care se iubesc sau un act public a doi
oameni care semnează un contract?“ Apoi el răspunde la întrebare:
„Nici una, nici alta. Căsătoria este ceva diferit, foarte diferit.“
„Fundamental, concepţia creştină despre căsătorie nu afirmă
că ea este în primul rând sau în esenţă un contract legal şi social
care te obligă la respectarea lui. Creştinul vede căsătoria ca pe
un legământ încheiat înaintea lui Dumnezeu şi în faţa celorlalţi
membri ai familiei creştine. Un astfel de angajament este durabil,
nu datorită forţei legii şi a pedepselor ei, ci datorită faptului că s-a
încheiat un legământ necondiţionat. Un legământ mai solemn, mai
obligatoriu şi mai permanent decât orice contract legal.“ (2)
Dwight Small, consilier experimentat, autor al multor cărţi despre
căsătorie, defineşte căsnicia drept: „O viaţă nouă existentă în două
persoane.“
Elton Trueblood, autorul cărţii Company of the Committed
(Societatea celor dedicaţi) şi a altor cărţi creştine despre viaţa de
20 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

ucenic, numeşte căsătoria „un sistem prin care persoane păcătoase


şi arţăgoase devin atât de captivate de un vis şi de un scop mai im-
portant decât propriile fiinţe încât de-a lungul anilor se străduiesc,
în ciuda unor dezamăgiri repetate, să transforme visul în realitate.“
Dr. David Hubbard, preşedintele seminarului Fuller Theolo-
gical Seminary, a spus: „Căsătoria nu cere perfecţiune, dar trebuie
să i se acorde prioritate. Ea este o instituţie pentru păcătoşi. Alţii
nu au ce căuta în ea. Dar ea îşi găseşte gloria supremă atunci când
păcătoşii o consideră drept modul lui Dumnezeu de a-i duce prin
cea mai eficientă şcoală a dragostei şi neprihănirii.“

CE CREZI? #3
Dintre cele cinci definiţii ale căsătoriei creştine date mai sus,
încercuieşte numele scriitorului a cărui definiţie îţi place cel mai
mult:

Oates Augsburger Small Trueblood Hubbard

În definiţia pe care ai ales-o drept cea mai bună, ce idee te-a


atras cel mai mult?

Dintre cele cinci definiţii ale căsătoriei date mai sus, care te
atrage cel mai puţin?

Oates Augsburger Small Trueblood Hubbard

Ce te deranjează cel mai mult la această definiţie?


Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 21

Foloseşte cele cinci definiţii ale căsătoriei creştine, plus pro-


priile tale idei pentru a formula definiţia ta pentru „căsătoria
creştină“.

Ce spune Biblia despre căsătorie?


Care sunt, deci, scopurile lui Dumnezeu pentru căsătorie?
Un scop fundamental este procreaţia: aducerea de copii pe lu-
me. Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său şi apoi a spus: „Creş-
teţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza, 1:28).
Psalmul 127:3-5 ne învaţă că fiii sunt o moştenire de la Domnul…
Ca săgeţile în mâna unui războinic… Ferice de omul care îşi
umple tolba de săgeţi cu ei!
Procreaţia mai înseamnă şi asigurarea grijii şi educaţiei potri-
vite copiilor: Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, spune
binecunoscutul verset din cartea Proverbele, şi când va îmbătrâni,
nu se va abate de la ea (22:6).
Dar căsătoria înseamnă mai mult decât procreaţia şi creşterea
copiilor. Geneza, 2:18-25, ne învaţă despre căsnicie că a fost iniţia-
tiva lui Dumnezeu şi că El a avut mai multe scopuri pentru ea.
18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie sin-
gur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
19 Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câm-
pului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum
are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei
vieţuitoare, acela-i era numele.
20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tutu-
ror fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor,
care să i se potrivească.
22 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om


şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui
şi a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a
făcut o femeie şi a adus-o la om.
23 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele
mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie pentru că a
fost luată din om.”
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va
lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
25 Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.
Dumnezeu a creat căsătoria pentru companie. John Milton a
spus: „Singurătatea a fost primul lucru pe care ochiul lui Dumne-
zeu l-a văzut că nu este bun.“ Singurătatea şi izolarea contrazic
scopul lui Dumnezeu în creaţie. Dumnezeu l-a creat pe om pentru
a trăi împreună cu ceilalţi şi primul „celălalt“ a fost femeia.
Dumnezeu a creat căsătoria şi pentru completare. Femeia urma
să fie un ajutor potrivit (Geneza, 2;18). Femeia a fost creată să fie
complementară, perechea potrivită a bărbatului. Femeia îl ajută pe
bărbat să-şi împlinească viaţa (şi pe a ei, de asemenea). Ea umple
locurile goale. Ea îi împărtăşeşte viaţa, îl determină să se exprime
aşa cum este şi să stabilească relaţii cu ceilalţi prin relaţia pe care o
au. Ea poate deveni tovarăşa lui de viaţă gata să-şi asume respon-
sabilitatea acestui rol. De fapt, partenerii dintr-o căsătorie împli-
nesc scopul lui Dumnezeu pentru o viaţă completă şi întreagă.
Compania şi completarea pe care Dumnezeu le-a dorit pentru
căsătorie se dezvoltă prin comunicare, atunci când doi oameni îşi
împărtăşesc în fiecare zi semnificaţia vieţilor lor. Dwight Small
spunea: „Inima căsătoriei este sistemul ei de comunicaţie […].
Dar nici un cuplu nu începe căsătoria cu un proces de comuni-
care bine pus la punct. Ei nu aduc acest proces gata format în
căsnicia lor, ci el trebuie cultivat pe măsură ce trec împreună
prin experienţele vieţii.“ (3) Un partener de viaţă care îţi produce
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 23

satisfacţie şi un sentiment de plenitudine apar atunci când soţul şi


soţia învaţă să comunice cu înţelegere şi onestitate.

Căsătoria: o relaţie nouă


În Geneza, 2:24, accentul cade pe două verbe: a lăsa şi a se
lipi. Cuvântul a lăsa înseamnă a abandona, a uita sau a întrerupe
o relaţie înainte de a stabili altă relaţie. Din nefericire, mulţi
oameni nu fac această ruptură. Poate că părăsesc fizic căminul în
care au crescut, dar rămân acolo din punct de vedere psihologic.
Ataşamentul faţă de familie şi părinţi trebuie înlocuit de ataşa-
mentul faţă de partener. Acest lucru nu înseamnă lipsa de respect
faţă de părinţi, ci se referă la întreruperea legăturilor cu părinţii şi
asumarea propriilor responsabilităţi faţă de partener.
Al doilea cuvânt, a se lipi, înseamnă a suda, a lipi sau a adera.
Când un bărbat se „lipeşte“ de soţia lui, ei devin un singur trup. Ter-
menul „un singur trup“ este o reuşită descriere pe scurt a unităţii, a
completării şi a permanenţei căsătoriei, aşa cum a dorit Dumnezeu
să fie ea. „Un singur trup“ sugerează o unitate unică: o dedicare to-
tală pentru intimitate în toate domeniile vieţii, intimitate simbolizată
de unirea sexuală.
Rabinii evrei spuneau că un om este neliniştit atât timp cât
i-a lipsit coasta care i-a fost luată, iar femeia este neliniştită până
când intră sub braţul bărbatului, locul de unde a provenit. Cu toate
schimbările din ultima vreme legate de emanciparea femeii, iată o
afirmaţie magnifică a concepţiei biblice despre femeie. Ea nu este
proprietatea bărbatului. Ea este partenera bărbatului, o parteneră
în toată puterea cuvântului.
Augustin a trăit în secolul al cincilea, dar ceea ce a spus el se
potriveşte perfect în dezbaterile aprinse despre drepturile femeii:
„Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca femeia să-l conducă pe bărbat, ar fi
luat-o din capul lui Adam. Dacă ar fi desemnat-o să fie sclava lui,
ar fi luat-o din picioarele lui. Dar Dumnezeu a luat femeia din coasta
bărbatului, pentru că El a făcut-o un ajutor potrivit şi o persoană
egală cu el.“
În cartea sa, After You’ve Said I Do (După ce ai spus „Da“),
Dwight Small subliniază concepţia egalitară şi democratică despre
căsătorie. „Nu poate exista unitate reală, scrie Small, decât dacă
ambii parteneri au demnitate şi statut egal. Soţia care a provenit din
coasta soţului trebuie să fie mereu alături de el, pentru a-i împărtăşi
toate responsabilităţile şi pentru a se bucura de toate privilegiile.
Acesta este scopul.“
Small continuă recunoscând că atingerea acestui scop nu este
uşoară. Este necesar dialogul. Autorul consideră că „dialogul are
loc atunci când doi oameni comunică întreaga semnificaţie a vieţii
lor unul celuilalt, când participă la viaţa celuilalt în cel mai sem-
nificativ mod posibil.“ (4)
Din Geneza, 2:18-24, putem deduce trei concepţii creştine dis-
tincte despre căsătorie:
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 25

1. Aşa cum s-a menţionat, căsătoria trebuie să fie permanentă,


pentru toată viaţa. Când cei doi devin un singur trup, nu mai există
dezbinare sau întreruperea relaţiei din cauza pericolelor irepara-
bile ce pot apărea.
2. Căsătoria trebuie să fie monogamă. Există exemple de poli-
gamie în Scriptură, dar ele se referă doar la ceea ce au făcut oame-
nii, nu la ceea ce Scriptura afirmă că este bine şi drept. Din nou,
un singur trup înseamnă un singur trup. Un om nu poate deveni
un singur trup cu mai multe femei şi totuşi sensul acestei expresii
să rămână identic.
3. În sfârşit, căsătoria creştină cere fidelitate. Noua moralitate
contemporană susţine că un bărbat poate deveni „un singur trup“
cu oricâte femei doreşte, că imoralitatea şi din când în când câte
o aventură extraconjugală sunt moduri „sănătoase“ de petrecere a
timpului care îţi îmbogăţesc experienţa şi îţi adâncesc relaţiile.
Definiţia lui Dumnezeu despre căsătorie se referă la intimitatea
permanentă, la o părtăşie deosebită dintre soţ şi soţie care duce la
îmbogăţirea mutuală, la fericire şi la bunăstare. Adulterul este pen-
tru căsătorie ceea ce este cuţitul pentru spate. Avocaţii contempo-
rani ai „noii moralităţi“ inventează tot felul de scuze pentru adulter
şi imoralitate. Moralitatea pe care o au ei poate fi definită de cuvân-
tul „covrig“ pentru că faptele, principiile sănătoase ale relaţiilor
umane normale şi responsabilităţile sunt atât de răstălmăcite şi de
denaturate încât să pară că infidelitatea este în unele cazuri „un
lucru bun şi o dovadă de iubire în acea situaţie“.
Dwight Small scrie în cartea sa Design for Christian Marriage
(Scopurile căsătoriei creştine): „O căsătorie creştină nu poate da greş
niciodată, dar cei doi parteneri pot greşi. Există o mare diferenţă între
aceste două posibilităţi. Deci, dacă o căsnicie între creştini pare să
nu meargă bine, cauza este fie ignorarea de către ei a scopurilor lui
Dumnezeu, fie refuzul lor de a se dedica relaţiei lor.“ (5)
Încă de la început Dumnezeu a vorbit clar despre căsătorie. În
capitolul 2 al Genezei, El a arătat clar că o căsătorie este o dedi-
care totală a întregii fiinţe pentru întreaga viaţă.
Orice altceva nu este căsătorie creştină. Orice altceva poate da
greş cu uşurinţă. Dar, atunci când soţul şi soţia se unesc, devotaţi
lui Dumnezeu şi împărtăşirii semnificative a vieţilor lor unul cu
celălalt, ei nu pot decât să reuşească.

CARE ESTE PLANUL TĂU?


Dacă studiezi această carte împreună cu partenerul tău, cele mai
bune rezultate se pot obţine dacă veţi completa următorul material
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 27

individual şi apoi veţi discuta răspunsurile. Comparându-vă ideile,


sentimentele şi atitudinile, veţi experimenta noi niveluri de comu-
nicare şi înţelegere în căsnicia voastră.

PARTEA 1
Gândiţi-vă la vremea când nu aţi fost căsătoriţi…
1. Cum ai crezut că va fi căsătoria? Este aşa cum te-ai aşteptat?

2. Ai avut alte aşteptări de la căsătorie faţă de cele ale parteneru-


lui tău? Cum aţi descoperit diferenţele? Aţi discutat deschis
despre aceste diferenţe?

3. M-am aşteptat ca viaţa să-mi fie schimbată de căsătorie în


modul următor…

4. Cred că partenerul meu se aşteaptă de la mine să…


28 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

5. Mă aşteptam ca partenerul meu să fie mai …

PARTEA 2
1. Dacă ar trebui să-ţi defineşti căsnicia printr-un singur cuvânt,
care ar fi acela?

2. Ce cuvânt crezi că ar folosi partenerul tău?

3. Ce beneficii ai din căsătorie pe care nu le-ai fi avut dacă ai fi


rămas necăsătorit? Fii foarte specific.

4. Ce calităţi vezi la partenerul tău? Ai spus că ai observat aceste


calităţi şi ţi-ai exprimat aprecierea pentru ele?
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 29

5. Ce face partenerul tău ca tu să te simţi iubit şi apreciat?

6. Ce faci tu pentru a-ţi exprima dragostea şi aprecierea?

7. Care sunt punctele tari ale căsniciei tale? Cine contribuie cel
mai mult la aceste puncte tari, tu sau partenerul tău?

8. Care crezi că sunt cele mai slabe puncte ale căsniciei tale? În
ce fel eşti tu responsabil de această situaţie?

9. Ce eforturi depui pentru a avea o căsnicie fericită?


30 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

10. Ce eforturi observi că face partenerul tău?

11. Care sunt scopurile tale actuale pentru căsnicia ta? Ce vei face
pentru a-ţi atinge scopurile? Ce ai putea face diferit pentru a le
putea atinge?

Iată câteva sugestii la care să reflectezi:


l Îmi voi arăta mai mult interesul faţă de activităţile parteneru-
lui meu, punându-i mai multe întrebări legate de ele.
l Mă voi gândi mai mult la factorii pozitivi din căsătoria mea şi
voi încerca să descopăr noi căi de a deveni ceea ce doreşte şi
are nevoie partenerul meu să fiu.
l Îmi voi face timp să mă rog pentru familie şi împreună cu ea,
mai ales cu partenerul meu.
l Dacă îmi vor produce resentimente unii membrii ai familiei,
mai ales partenerul, îi voi ierta acum.

Alte scopuri pe care doresc să mi le propun:


CAPITOLUL 9

Cum să
abordezi
conflictul?

Citind acest capitol, vei descoperi…


… că apariţia conflictelor din căsnicie este inevitabilă şi că ele trebuie
rezolvate, nu ascunse sau ignorate;
… cauzele principale ale conflictului şi cum să le abordăm;
… zece principii cheie (cu subprincipii valoroase) de rezolvare a
conflictelor, conform învăţăturii Scripturii.

Legendele „presărate cu zahăr“ prezintă căsnicia cu expresii


cum ar fi: „şi au trăit fericiţi până la sfârşitul vieţii“ (mai ales dacă
este o căsnicie creştină!). Certurile şi dezacordurile, spun legen-
dele, nu fac parte dintr-o căsnicie sănătoasă şi „spirituală“.
Dar zahărul se topeşte repede în căldura realităţii căsătoriei. În
căsnicie apar conflicte, pentru că ea este o unire a două persoane
152 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

cu puncte de vedere, cadre de referinţă şi valori diferite. Nu există


doi oameni care să poată fi de acord asupra tuturor lucrurilor tot
timpul. Conflictele apar din când în când în toate căsniciile.
Ce este conflictul? Pentru unii cuvântul evocă scene de luptă şi
războaie. Acesta este unul dintre sensurile cuvântului, dar sensul
la care se referă acest capitol este, conform dicţionarului limbii
engleze Webster, „dezacord, tensiunea emoţională care rezultă din
nevoi şi impulsuri interioare incompatibile“.
Această definiţie arată dificultatea pe care o întâlnesc cuplurile.
Cum pot ele să abordeze neînţelegerile, tensiunile care provin din
nevoile şi impulsurile opuse ale partenerilor? Cum împiedică ele
deosebirile să devină dueluri?
Fiecare cuplu căsătorit trebuie să ştie cum să abordeze conflic-
tul într-un mod creator şi constructiv.
Obiectivitatea, flexibilitatea, disponibilitatea de a ajunge la o
soluţie de compromis (problema cum se strânge tubul de pastă
de dinţi, de la mijloc sau de la capăt, chiar este una dintre cele
mai importante probleme din viaţă?) şi de a-i permite parteneru-
lui să fie el însuşi, toate aceste calităţi trebuie dezvoltate atunci
când cuplurile doresc să se bucure de o relaţie satisfăcătoare şi
ascendentă.
Când vin conflictele, ele trebuie abordate înţelegând faptul că
dezacordurile nu înseamnă că întreaga relaţie se află pe marginea
destrămării. De asemenea, ele nu trebuie considerate scânteia
care duce la o bătălie totală în care unul este făcut knock-out
sau la o ceartă prelungită. Soţii şi soţiile trebuie să înveţe cum să
fie „în dezacord în mod agreabil“ sau să folosească termeni mai
puţin războinici, cum ar fi „lupta dreaptă“. Din nefericire, puţine
cupluri sunt pregătite să fie „în dezacord în mod agreabil“ sau să
se angajeze într-o „luptă dreaptă“. Ca rezultat, dezacordurile lor se
transformă în lovituri, certuri aprinse şi dispute distructive. Toate
cuplurile pot rezolva cu succes conflictele dacă aplică următoarele
zece principii.
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 153

Nu evita conflictul prin tăcere


Unii oameni folosesc „tăcerea“ ca mijloc de a evita controversa.
Pentru ei tăcerea este o armă folosită cu scopul de a controla, de
a produce frustrare partenerului sau de a-l manipula. În alte ocazii
soţul sau soţia alege drumul tăcerii pentru că pare a fi cel mai
puţin dureros. Poate că unul dintre parteneri a devenit tăcut pentru
că experienţele trecute l-au învăţat că partenerul lui nu îl asculta
cu atenţie. De asemenea, există posibilitatea ca tăcerea unui
partener să fie cauzată de o rană sufletească adâncă.
Dar tăcerea nu aduce niciodată beneficii pe termen lung.
„Tăcerea este de aur“, spune proverbul, dar uneori poate fi doar
gălbuie. Nu te ascunde în spatele tăcerii pentru că ţi-este teamă să
abordezi problema aflată în discuţie.
Consilierii familiali estimează că cel puţin în jumătate din cazu-
rile pe care le văd este vorba de un partener care a ales tăcerea.
Bărbaţii au tendinţa de a evita conflictele în discuţie. Ironia este că
aspectele pe care le evită sunt exact cele care arată locurile în care
trebuie făcute adaptări şi schimbări — şi aceasta cât mai repede.
Iată ce se întâmplă în mod obişnuit în cazul tăcerii. Când
partenerii dintr-o căsnicie nu comunică pentru că unul dintre ei
este tăcut, ambii sunt frustraţi şi au un sentiment al inutilităţii,
efectele produse de problema tăcerii. Pe măsură ce partenerul
comunicativ încearcă să vorbească mai mult, pe atât se retrage
mai mult în cochilia lui partenerul tăcut. Persoana care încearcă
să vorbească se simte tot mai inutilă, lipsită de semnificaţie şi
rănită. Partenerul care vorbeşte ridică vocea şi poate recurge chiar
la violenţă în încercarea de a-l scoate pe cel tăcut din refugiul
lui. Dar acest lucru este zadarnic pentru că nu face decât să-l
adâncească mai mult pe partenerul tăcut în muţenia lui. Atunci
când îi spui unei persoane care tace: „De ce nu-mi răspunzi?“, „Te
rog, spune ceva; de ce nu poţi vorbi cu mine?“ sau alte întrebări
asemănătoare, nu faci decât să-l determini mai mult pe partener să
rămână tăcut! (1)
154 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Atunci, cum îl poţi încuraja pe partenerul tăcut să vorbească?


În primul rând, trebuie să-l laşi să aleagă timpul potrivit să vor-
bească. Apoi, când vorbeşte, trebuie să-i comunici pe toate căile că
eşti dispus să-l asculţi fără să-i judeci cuvintele, că eşti dispus să-i
accepţi sentimentele şi frustrările. Persoana tăcută trebuie să-şi
dea seama că o asculţi într-adevăr şi că eşti preocupat sincer de
ea. Dacă reuşeşti să creezi un climat de acceptare, neameninţător,
partenerul tăcut va începe probabil să vorbească şi atunci comu-
nicarea poate începe sau poate fi restabilită.

CE CREZI? # 24
1. Încercuieşte varianta care defineşte tendinţa ta de a reacţiona
atunci când apar controverse:
vorbesc necontenit mă retrag în tăcere

2. Enumeră câteva motive din cauza cărora o persoană hotărăşte


să rămână tăcută:

3. Când este mai bine să rămâi tăcut?


Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 155

De ce?

Va rezolva tăcerea ta problema sau va îmbunătăţi comunicarea


pe termen lung?

4. Scrie câteva lucruri pe care le poţi face pentru a-l încuraja pe


partenerul tăcut să îşi exprime mai bine ideile şi sentimentele.

Nu colecţiona „timbre emoţionale“


Fii întotdeauna sigur că nu acumulezi în sufletul tău ostili-
tate. Un soţ sau o soţie, de exemplu, pot aduna multă ostilitate
când încearcă să comunice cu un partener care se refugiază în
tăcere (principiul discutat anterior). Dar cea mai greşită metodă
de a aborda sentimentele de iritare sau frustrare este negarea şi
înăbuşirea lor. Sentimentele trebuie exprimate. Nu trebuie să se
permită acumularea lor.
Totuşi, unii oameni îşi abordează sentimentele ca pe nişte tim-
bre. Ei colecţionează fiecare iritare ca pe un timbru. Colecţionează
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 157

multe timbre şi, în final, când se întâmplă un lucru care constituie


ultima picătură, ei explodează şi îşi plătesc poliţele pentru toate
iritările şi frustrările acumulate. Clasorul lor cu timbre emoţio-
nale se umple şi ei consideră că a sosit timpul să-l „valorifice“.
Astfel ei cred că vor fi recompensaţi într-o măsură pentru toate
necazurile lor din trecut. Ei „îşi vând timbrele“, dacă putem spune
aşa, jubilând: „Cel puţin acum mă simt mai bine.“
Eşti un colecţionar de timbre emoţionale? Dacă crezi că da,
acum este timpul cel mai potrivit pentru a începe să îţi rezolvi
problema. Este mult mai bine să-ţi eliberezi emoţiile pe măsură ce
ele se formează. Dumnezeu ne-a creat având capacitatea experi-
mentării unor sentimente profunde, dar trebuie să exprimăm ceea
ce simţim. Exprimarea sentimentelor trebuie şi poate fi făcută
într-un mod sănătos.
O mare parte dintre certurile, disputele şi controversele din
cadrul cuplurilor căsătorite se transformă în momente paralizante
din punct de vedere emoţional. Cum abordezi tu dezacordurile din
familia ta?
O întrebare crucială este cum abordezi mânia, acel sentiment
puternic, uneori plin de pasiune, de neplăcere care fierbe în tine?
Cum te controlează mânia? (Poate că ar fi bine să revezi capitolele
6 şi 7 despre controlarea mâniei.)
Să presupunem că partenerul tău acţionează împotriva ta sau se
supără pe tine. Pune-ţi următoarele întrebări:
Sunt rănit sau afectat de acest lucru?
Dacă răspund mâniei cu mânie, deşi este justificată şi raţio-
nală, contribui la rezolvarea problemei?
Este mânia cel mai bun lucru în această situaţie?
Ce rezultate va avea mânia mea?
Cum reacţionez faţă de o persoană mânioasă sau cum îi vor-
besc? Orice faci, nu îi spune: „Linişteşte-te, nu te înfuria atât de
tare.“ Aceste cuvinte au exact efectul opus! În schimb, încearcă să
spui cât mai calm: „Îmi pare rău că te mânii. Dacă este din cauza
mea, îmi cer scuze. Ce pot face pentru a remedia situaţia?“ Acest
158 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

sfat este util acasă, la serviciu — peste tot. Ciudat este faptul că
aceste cuvinte sună destul de familiar, de parcă ar fi „din Biblie“.
Solomon, care a avut o vastă experienţă în privinţa relaţiilor de
familie, a scris: Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă
aspră aţâţă mânia (Proverbele, 15:1).

CE CREZI? # 25
1. Enumeră câteva modalităţi prin care îţi poţi exprima mânia
fără ca tu sau alţi oameni să fiţi afectaţi.

2. Scrie care este modalitatea prin care ai dori ca partenerul tău


să te anunţe că este mânios.

3. Cum îi poţi spune partenerului tău că preferi să-ţi comunice


mânia într-un mod diferit?
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 159

Dacă este posibil, pregăteşte cadrul pentru dezacorduri

Dacă ştii că va urma o discuţie vitală despre un subiect impor-


tant, încearcă să pregăteşti cât poţi mai bine timpul şi locul. Fereş-
te-te de întreruperi. Decuplează telefonul şi nu răspunde dacă sună
cineva la uşă. Dacă ai copii, roagă-i să nu vă deranjeze şi spuneţi-le
că aveţi de purtat o discuţie importantă, iar apoi veţi vorbi cu ei.
De obicei părinţii nu reuşesc să-şi ascundă dezacordurile de
copiii lor. Permite copiilor să ştie că aveţi probleme uneori şi că
în toate familiile mai există neînţelegeri între membri. Nu uita
că, în cazul în care copiii tăi vor învăţa în mod constructiv din
dezacordul cu partenerul tău, acest lucru îi va ajuta să-şi rezolve
şi ei dezacordul cu alţii într-un mod sănătos, fapt ce va duce la
creşterea păcii şi armoniei în familie.

Atacaţi problema, nu vă atacaţi unul pe celălalt


Fă tot posibilul pentru ca discuţia să aibă un caracter imper-
sonal. În locul atacării problemei, mulţi parteneri se atacă reciproc
cu insinuări, reproşuri şi alte remarci „inteligente“.
Se spune că un păstor obişnuia să observe comportamentul
animalelor sălbatice în timpul iernii. De exemplu, o haită de lupi
năvălea în vale şi ataca un grup de cai sălbatici. Caii formau un
cerc având capetele spre interior, folosindu-şi copitele din spate
pentru a-i ataca pe lupi şi astfel îi alungau. Apoi păstorul a văzut
cum haita de lupi a atacat un grup de măgari sălbatici. Şi aceştia
formau un cerc, dar capetele lor erau îndreptate spre lupi. Dădeau
şi ei cu copitele din spate, dar se loveau unii pe alţii.
Oamenii pot hotărî să fie atât de inteligenţi cum sunt caii săl-
batici sau atât de stupizi cum sunt măgarii. Ei pot lovi problema
sau se pot lovi unii pe alţii. Iată cinci sfaturi care te pot ajuta să
ataci problema — să fii în dezacord fără să-ţi loveşti partenerul:
… întemeiază-ţi orice acuzaţie sau afirmaţie pe fapte.
… rezumă-te la prezent. Nu este permis să te plângi de lucruri
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 161

petrecute acum şase luni. Evită să spui: „Îmi amintesc


atunci când…“ Un om de afaceri avea afişate la loc vizibil
următoarele cuvinte în biroul său: „Aminteşte-ţi să uiţi.“
Fiecare cuplu trebuie să folosească acest sfat în căsnicie.
Apostolul Pavel a spus: fac un singur lucru: uitând ce este
în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…
(Filipeni, 3:13).
… nu face referire la rude.
… nu face referiri la înfăţişarea partenerului tău, adică abţine-
te de la remarci tăioase şi peiorative cu privire la greutatea,
lipsa părului sau la hainele lui.
… fără dramatism, te rog. Nu-ţi lăsa emoţiile să-ţi scape de
sub control şi nu exploda în plâns. Plânsul este deseori o
formă de manipulare a celeilalte persoane. Ameninţările
sunt alte forme de manipulare. Unii oameni au ajuns chiar
să ameninţe că se vor sinucide, în încercarea de a obţine
controlul asupra partenerilor lor. Dar nici una dintre aceste
metode nu este de obicei utilă. Nu se primeşte nici un pre-
miu Oscar pentru aceste numere de actorie atunci când doi
oameni căsătoriţi încearcă să rezolve o neînţelegere.

CE CREZI? # 26
Ce faci dacă partenerul te atacă pe tine, nu problema?
1. Dacă mi se aduce o acuzaţie sau se face o afirmaţie nedove-
dită de fapte, eu aş spune:

2. Când mi se aduce la cunoştinţă o plângere legată de un lucru


petrecut cu şase luni în urmă, eu aş spune:
162 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

3. Dacă se face referire la o rudă, eu aş spune:

4. Dacă se face o referire la înfăţişarea partenerului meu, eu aş


spune:

5. Dacă se face o referire la înfăţişarea mea, eu voi spune:

6. Dacă eu sau partenerul meu „dramatizăm“ situaţia, eu aş


spune:

7. Uită-te încă o dată la răspunsurile date în cele şase situaţii de


mai sus. Sunt pozitive sau negative? Îl vor ajuta sau îl vor
afecta pe partener? Va fi procesul comunicării mai eficient
data viitoare sau mai ineficient din cauza răspunsurilor? Dacă
răspunsurile tale sunt negative, dăunătoare sau au tendinţa de
a împiedica procesele viitoare de comunicare, rescrie-le!

Nu „arunca sentimente“ spre partenerul tău


Învaţă cum să-ţi faci cunoscute sentimentele partenerului tău.
Nu le arunca pentru a lovi, ele nu sunt nici suliţe, nici pietre.
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 163

Dr. Howard Clinebell sugerează că o „cale spre o comunicare


eficientă este ca atât soţul cât şi soţia să deprindă capacitatea de a
vorbi direct. Fiecare partener îl poate ajuta pe celălalt să înţeleagă
analizându-se: «Spun exact ceea ce gândesc? » Acest lucru implică
deprinderea capacităţii de a ne da seama de adevăratele noastre
sentimente şi de a ne exprima clar. Este necesar să alegem calea
directă, nu cea cu devieri, afirmaţiile concrete, nu generalizările.
O soţie îşi critică soţul care îşi bea cafeaua de dimineaţă ascuns
în spatele ziarului: «Aş dori să nu mai sorbi atât de gălăgios din
cafea.» Ceea ce spune ea, de fapt, este: «Mă simt jignită când te
ascunzi în spatele ziarului în loc să stai de vorbă cu mine.» A vorbi
fără ocolişuri înseamnă a fi sincer atât în privinţa sentimentelor
negative cât şi a celor pozitive şi a fi în stare de a le exprima fără
să atacăm: «Cred că…» în loc de «Tu…» Există anumite riscuri la
începutul acestui mod de a comunica, până când soţul şi soţia pot
avea suficient de multă încredere în relaţie pentru a spune ceea ce
gândesc şi simt.
James Farmer povesteşte despre o femeie care s-a îmbogăţit şi
a hotărât să se scrie o carte despre genealogia ei. Binecunoscutul
autor căruia i-a încredinţat sarcina scrierii cărţii a descoperit fap-
tul că unul dintre bunicii ei a fost electrocutat la închisoarea Sing
Sing. Când el a insistat că şi acest lucru trebuia inclus în carte, ea
a pledat pe lângă el pentru a găsi o cale de a ascunde adevărul.
Când a fost publicată cartea, în ea se scria: «Unul dintre bunicii ei
a ocupat scaunul unei funcţii care conţinea multă electricitate într-
una dintre cele mai renumite instituţii ale Americii. El a fost atât
de mult ataşat de funcţia lui încât literalmente a murit la datorie.»
Mijlocul prin care unii parteneri de căsătorie încearcă să comu-
nice este aproape la fel de ascuns şi de confuz. Este mai bine să
spui «aşa stau lucrurile», cu blândeţe dacă este necesar, dar să fii
foarte explicit.“ (2)
În Eclesiastul găsim aceste cuvinte: Toate îşi au vremea lor…
tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei (3:1, 7).
164 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Rămâi la subiect
Încearcă întotdeauna să descoperi exact care este obiectul
conflictului şi rămâi la acel subiect. Nu aduce în discuţie aspecte
lipsite de relevanţă şi de importanţă. Uneori poate că trebuie să
spui: „Să ne oprim puţin ca să ne dăm seama despre ce discutăm
de fapt. Începe tu şi eu voi asculta. Poate că am înţeles ceva gre-
şit.“ Ia tu iniţiativa. Nu aştepta ca partenerul tău să aibă această
iniţiativă. Fii întotdeauna dispus să asculţi şi să pui întrebări.
În timp ce te angajezi într-o dispută sau într-o discuţie impor-
tantă, nu uita să te întrebi: „Este într-adevăr o problemă sau o dife-
renţă de păreri atât de mare cât mi se pare mie? Caut într-adevăr
o soluţie sau nu văd decât probleme peste tot?“ Ai tendinţa de a
vedea partea întunecată sau luminoasă a lucrurilor? Petreci mult
timp reflectând la aceleaşi probleme? Îţi creezi singur probleme
în mintea ta?
Răspunsul la aceste întrebări depind de modul în care le pri-
veşti: optimist sau pesimist. Diferenţa este uşor de sesizat în
această poveste veche, dar totuşi hazlie:
„Erau doi fermieri. Unul era pesimist, celălalt optimist.
Optimistul spune: «Este un soare superb.»
Pesimistul răspunde: «Mda, mă tem că va strica recolta.»
Optimistul spune: «Ce ploaie bună.“
Pesimistul răspunde: «Mda, dar mă tem că vom avea
inundaţii.»
Într-o zi optimistul îi spune pesimistului: «Mi-ai văzut noul
prepelicar? Este cel mai grozav de pe piaţă.»
Pesimistul îi răspunde: «Te referi la ghemotocul ăla din spatele
casei? Nu e cine ştie ce de capul lui.»
Optimistul îi spune: «Ce-ai zice dacă mergem mâine la vânătoa-
re?» Pesimistul a fost de acord. Au plecat la vânătoare. Au împuşcat
câteva raţe. Raţele au căzut într-un lac. Optimistul i-a ordonat câi-
nelui să aducă raţele. Câinele a ascultat. În loc să înoate până la raţe,
a mers pe apă, a luat raţele şi s-a întors la mal tot mergând pe ape.
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 165

Optimistul s-a întors spre pesimist şi i-a spus: «Ei, acum ce


mai zici?»
La care pesimistul i-a răspuns: «Hmm, cred că nu ştie să
înoate.»“ (3)
Nu suntem şi noi uneori la fel? Nu vedem aspectele pozitive şi
calităţile partenerului nostru pentru că ne concentrăm atenţia nu-
mai asupra defectelor sau problemelor. Poate că nu ar fi rău dacă
fiecare soţ şi soţie ar memora versetele din Filipeni, 4:8-9: Încolo,
fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce
este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este
vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă
însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce
aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Oferă soluţii, nu critici

Dacă îţi critici partenerul, îi poţi oferi în acelaşi timp şi o so-


luţie clară? A spune: „Din cauză că îţi laşi hainele murdare pe jos
dormitorul nostru arată ca o cocină“ nu ajută la nimic. Dacă însă
spui: „Ca să păstrăm ordinea în dormitor, nu ar fi mai bine să adu-
cem aici coşul cu haine murdare, pentru ca să nu te mai depla-
sezi?“ oferi o soluţie problemei şi comunici neplăcerea ta cauzată
de situaţie.
Un alt verset util pentru soţi şi soţii este cel din Romani, 14:13:
Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să
nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de potic-
nire sau un prilej de păcătuire.
Niciodată să nu-l „analizezi“ pe partenerul tău în timpul unei
discuţii. Nu juca rolul doctorului sau al psihiatrului spunând lucru-
ri cum ar fi: „Deci, spui aceste lucruri pentru că…“ Partenerul
tău nu face obiectul unui studiu. El sau ea este parte din tine — un
singur trup cu tine — este partenerul tău!
166 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Niciodată să nu spui:
„Tu niciodată“ sau „Tu întotdeauna“
Nu există nimic mai dăunător pentru comunicare decât
afirmaţiile care au un caracter foarte larg, generalizat. Evită
cuvinte cum ar fi: „niciodată“, „întotdeauna“, „toţi“, „fiecare“.
Evită afirmaţii „grele“ cum sunt:
„Tu niciodată nu eşti punctual.“
„Tu întotdeauna vorbeşti aşa.“
„Toate femeile sunt emotive.“
„Toţi bărbaţii sunt aşa.“
„Toţi cred despre tine acest lucru, inclusiv eu.“
Două modalităţi foarte bune de a diminua dificultăţile
conversaţiei sunt:
Ai grijă la volumul vocii tale.
Nu exagera.
Cei mai mulţi dintre noi avem tendinţa să vorbim pe un ton
mai ridicat în timpul unor discuţii familiale. Când procedăm aşa,
noi transmitem de fapt următorul mesaj: „Nu mă pot face înţeles
de tine dacă vorbesc normal pentru că eşti surd la cuvintele mele.
Deci voi vorbi mai tare.“
Mărirea volumului vocii noastre îl va pune pe partener într-o
poziţie defensivă şi poate transmite mesajul că ne-am pierdut con-
trolul de sine sau asupra situaţiei.
Este uşor să-ţi înmulţeşti problemele prin exagerări. Noi avem
tendinţa să credem că faptele aşa cum sunt nu vor face impresie
partenerului nostru, deci încercăm să-i captăm atenţia denaturân-
du-le sau „aranjându-le“ ca să arate mai convenabil.
Generalizările sunt modalităţile noastre favorite de a exagera.
Ea spune: „Niciodată nu termini ceea ce ai început. Lucrezi la
gardul ăla de şase luni!“
El spune: „Întotdeauna întârzii. Din cauza ta întârziem când mer-
gem în vizită, la serviciu sau la biserică. Vom întârzia şi la propria
noastră înmormântare.“
Un verset din Efeseni conţine un sfat bun pentru soţii care au
tendinţa să exagereze: ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să
creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul,
Hristos (4:15).

Nu folosi critica pentru a deveni un actor de comedie


Deşi este adevărat că uneori o glumă sau o remarcă hazlie poate
detensiona o situaţie în care există neînţelegeri în familie, este bine
ca umorul să fie folosit cu precauţie. Niciodată să nu încerci să te
amuzi pe seama partenerului făcând haz de el. Problema nu este
importantă pentru tine, dar pentru el poate fi foarte importantă.
168 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

Întrebările pe care trebuie să ţi le pui înainte de a apela la umor


sunt:
„Va tensiona sau va detensiona situaţia?“
„Pot râde şi de mine însumi sau încerc să fac haz doar pe
seama partenerului meu?“
„Încerc să obţin avantaje asupra partenerului meu prin remarci
ironice?“

Când ai greşit, recunoaşte, când ai dreptate, taci


Ai smerenia de a-ţi aminti că poţi greşi. Mulţi oameni cred că
este dificil, dacă nu chiar imposibil, să spună: „Am greşit; s-ar
putea ca să ai dreptate.“ Practică adresându-ţi aceste cuvinte ţie
personal, dacă este necesar, şi apoi vei putea să le spui atunci
când este cazul într-o dispută sau o discuţie. Când recunoşti cu
onestitate că ai greşit iar partenerul a avut dreptate, vei perfecţiona
procesul comunicării de mii de ori şi îţi vei adânci relaţia cu
partenerul tău.
Apoi, la momentul potrivit, cere-ţi întotdeauna iertare. Iacov ne
spune să ne recunoaştem greşelile unul în faţa altuia şi să ne ru-
găm unii pentru alţii (vezi Iacov, 5:16).
Proverbele, 28:13, ne oferă un sfat bun: Cine îşi ascunde fără-
delegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele,
capătă îndurare.
Uneori trebuie să recunoşti că ai greşit în urma criticii făcute
de partenerul tău şi acest lucru nu este niciodată uşor. Este o cursă
în care poţi cădea foarte uşor. Fii sigur că nu joci cu partenerul tău
jocul caracterizat de cuvintele: „Ştiu că este greşeala mea.“ Este
uşor să transformi sloganul „Este greşeala mea“ într-o formă de
manipulare a partenerului tău. Ideea este să-l determini pe parte-
ner să regrete şi să spună: „Da, este adevărat, dar cred că, parţial,
este şi greşeala mea.“
Dacă într-adevăr ai greşit, fii gata să o recunoşti. Poţi spune:
„Ştii, cred că eu sunt vinovat în acest caz. Îmi pare rău de cuvintele
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 169

pe care le-am spus şi de faptul că te-am jignit. Ce pot face pentru


a te ajuta sau pentru a mă revanşa faţă de tine?“
Când înfrunţi pe faţă criticile partenerului tău şi îţi dai seama
că sunt corecte, nu uita următoarele proverbe:
Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar
cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste (Proverbele, 13:18).
Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei
(Proverbele, 23:12).
Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţelep-
tul care mustră, pentru o ureche ascultătoare (Proverbele, 25:12).
Atunci când partenerul tău îşi mărturiseşte şi îşi recunoaşte
greşeala, nu uita să-l asiguri de iertarea ta. Chiar dacă ai dreptate, ia
iniţiativa iertării şi uitării. Versetul din Proverbele, 17:9, ne spune:
Cine acopere o greşală, caută dragostea. Coloseni, 3:13, spune:
Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de
altul, iertaţi-vă unul pe altul.
În rezumat, apostolul Petru şi Ogden Nash ne dau câteva sfa-
turi bune.
Petru ne spune: Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte
unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcate
(1 Petru, 4:8).
Ogden Nash le-a spus soţiilor (dar cuvintele sale sunt potrivite
şi pentru soţi):
„Dacă vrei să ai mereu plină cupa dragostei în căsătoria ta,
Recunoaşte când ai greşit,
Taci când ai dreptate.“

CARE ESTE PLANUL TĂU?


1. Mai jos vei găsi din nou cele zece principii ale rezolvării con-
flictelor. Reciteşte-le şi bifează-le pe acelea pe care crezi că le
aplici destul de bine. Apoi subliniază-le pe cele pe care crezi
că nu le poţi aplica, principii care necesită „exerciţiu“.
Dacã vrei sã ai
cupa dragostei
mereu plinã
în cãsãtoria ta,
Recunoaºte
când ai greºit,
Taci
când ai dreptate.

Ogden Nash
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 171

Zece căi de a rezolva conflictele


1. Nu evita conflictul prin tăcere.
2. Nu colecţiona „timbre emoţionale“.
3. Dacă este posibil, pregăteşte cadrul pentru dezacorduri.
4. Atacaţi problema, nu vă atacaţi unul pe celălalt…
… întemeiaţi-vă acuzaţiile pe fapte;
… aminteşte-ţi să uiţi;
… nu face referiri la rude;
… nu face referiri la înfăţişarea partenerului tău;
… nu dramatiza.
5. Nu „arunca sentimente“ spre partenerul tău.
6. Rămâi la subiect.
7. Oferă soluţii, nu critici
8. Niciodată să nu spui: „Tu niciodată“ sau „Tu întotdeauna“.
… nu ridica vocea;
… nu exagera.
9. Nu folosi critica pentru a deveni un actor de comedie
10.Când ai greşit, recunoaşte; când ai dreptate, taci

2. Eşti optimist sau pesimist? Cum te percepe partenerul în urma


experienţelor pe care le-aţi avut împreună? (Încercuieşte o
variantă.)
Sigur că va merge! Nici pomeneală!
Citeşte şi memorează Filipeni, 4:8-9.

3. Enumeră cel puţin trei schimbări concrete pe care le vei face


în comportamentul tău pe baza celor zece principii ale
rezolvării conflictelor.
172 H. Norman Wright Comunicarea: cheia cãsniciei tale

4. Discută cu partenerul tău despre ce aţi descoperit din exerci-


ţiile anterioare. (Un mic avertisment: aplică principiile la tine
însuţi. Nu sugera: „De fapt, majoritatea acestor probleme sunt
din cauza ta.“ Procedând aşa, veţi ajunge la un conflict pe
tema capitolului despre modurile de rezolvare a conflictelor.
Dacă ajungeţi totuşi la neînţelegeri, nu uitaţi să aplicaţi cele
zece principii şi să purtaţi o „luptă dreaptă“.) Vă doresc
succes!
Principiile comunicării în căsnicie
Proverbele, 18:21; 25:11; Iov, 19:2; Iacov, 3:8-10; 1 Petru, 3:10

1. Fii un ascultător atent şi nu răspunde până când celălalt nu a


terminat de vorbit. Proverbele, 18:13; Iacov, 1:19.

2. Nu te grăbi să vorbeşti. Mai întâi gândeşte-te. Nu fi grăbit în


vorbire. Vorbeşte astfel încât celălalt să înţeleagă şi să accepte
ceea ce spui. Proverbele, 15:23, 18; 21:23; 29:20; Iacov, 1:19.
Comunicarea: cheia cãsniciei tale H. Norman Wright 203

3. Spune întotdeauna adevărul, dar cu dragoste. Nu exagera. Efe-


seni, 4:15, 25; Coloseni, 3:9.

4. Nu folosi tăcerea pentru a-i produce frustrare partenerului. Ex-


plică de ce ai ezitat să vorbeşti.

5. Nu te implica în certuri. Este posibil să nu fii de acord fără să


te cerţi. Proverbele, 17:14; 20:3; Romani, 13:13; Efeseni, 4:31.

6. Nu răspunde cu mânie. Răspunde blând şi cu amabilitate. Pro-


verbele, 14:29; 15:1; 25:15; 29:11; Efeseni, 4:31.

7. Când ai greşit, recunoaşte şi cere-ţi iertare. Iacov, 5:16. Când


celălalt îşi mărturiseşte greşeala, spune-i că-l ierţi. Nu uita să
uiţi şi să nu mai aduci subiectul în discuţie. Proverbele, 17:9;
Efeseni, 4:32; Coloseni, 3:13; 1 Petru, 4:8.

8. Evită cicăleala. Proverbele, 10:19; 17:9; 20:5.

9. Nu-l învinovăţi şi nu-l critica pe partener. În schimb, ridică, încu-


rajează şi zideşte. Romani, 14:13; Galateni 6:1; 1 Tesaloniceni, 5:11.
Dacă cineva atacă verbal, critică sau învinovăţeşte, nu răspun-
de la fel. Romani 12:17, 21; 1 Petru, 2:23; 3:9.

10.Încearcă să înţelegi părerile celuilalt. Permite existenţa diferen-


ţelor. Fii preocupat de interesele lui. Filipeni, 2:1-4; Efeseni, 4:2.

Acordul nostru de a respecta aceste principii

Nume Data

Nume Data