Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

MODULUL
5

METODE DE LUCRU ÎN MANAGEMENTUL

DE PROIECT
CUPRINS
INTRODUCERE 2
Obiective 2
Organizarea sarcinilor de lucru 2
Recomandări bibliografice suplimentare 2
ANALIZA FUNCŢIONALĂ FUNDAMENT AL
Lecţia 1 3
MANAGEMENTULUI DE PROIECT
Exemplu ilustrativ 1 6
Exemplu ilustrativ 2 10
Exemplu ilustrativ 3 10
Exemplu ilustrativ 4 12
STRUCTURA ARBORESCENTĂ A PRODUSELOR.
Lecţia 2 SPECIFICAREA NEVOILOR. DECOMPOZIŢIA 14
STRUCTURALĂ A ORGANIZĂRII
Exemplu ilustrativ 5 16
Activitatea 1 18
Activitatea 2 19
Activitatea 3 19
Lecţia 3 METODA AMDEC 20
Exemplu ilustrativ 6 24
REZUMAT 26
Rezultate aşteptate 26
Puncte cheie 27
TEST DE AUTOEVALUARE 29

Pagina 1
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

INTRODUCERE

Modulul este destinat prezentării principalelor instrumente şi metode de lucru

utilizate în managementul de proiect tehnic. Proiectele tehnice au o finalitate care se
materializează printr-un produs nou, o tehnologie modernă sau îmbunătăţită, o
investiţie în clădiri sau echipamente. În aceste condiţii documentele relevante pentru a
elabora şi implementa un proiect tehnic sunt: Caietul de Sarcini Funcţional (CSF),
Structura Arborescentă a Produsului (SAP) şi Decompoziţia Structurală a Organizării
(OBS). Metoda AMDEC este considerată ca fiind un instrument de bază în
managementul de proiect, al mentenanţei şi al calităţii totale.

Obiective
Obiectivele prezentului modul sunt:
 De a prezenta necesitatea utilizării unor metode de lucru în managementul
de proiect;
 De a crea la nivel de student o serie de abilităţi în utilizarea metodelor;
 De a prezenta documentele utile în procesul decizional specific
managementului de proiect;
 De a prezenta metoda AMDEC.

Organizarea sarcinilor de lucru

 Parcurgeţi cele 3 lecţii ale modulului.
 Exemplele ilustrative ale lecţiei vă creează posibilitatea aplicării
elementelor teoretice în spaţiul real.
 Efectuaţi activităţile practice.
 Reţineţi şi fixaţi principalele idei ale modulului.
 Completaţi testul de evaluare.
 Pentru fiecare sarcină aveţi indicat timpul de lucru:
- asimilare – 120 de minute;
- parcurgerea activităţilor – 80 de minute;
- test – 30 de minute.
Recomandări bibliografice suplimentare
[1] Marian, L., Managementul proietelor, Editura EFI-ROM, Tg.-Mureş,
2001.
[2] Pacelli, L., Consilierul managerului de proiect, Editura MeteorPress,
Bucureşti, 2007.
[3] Newton, R., Managerul de proiect, Editura Codecs, Bucureşti, 2006
[4] www.managementulproiectelor.ro
Pagina 2
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

LECŢIA 1

ANALIZA FUNCŢIONALĂ FUNDAMENT AL

MANAGEMENTULUI DE PROIECT

ANALIZA FUNCŢIONALĂ, FUNDAMENT AL MANAGEMENTULUI

PROIECTELOR TEHNICE

Analiza funcţională este o metodă de cercetare sistematică a funcţiilor pe care

trebuie să le îndeplinească un produs sau un serviciu pentru a răspunde la nevoile
specificate.
Analiza funcţională ocupă un loc major în fazele iniţiale ale unui proiect şi
permite definirea şi ierarhizarea diferitelor funcţiuni ale produsului şi a nivelului de
performanţă aşa cum sunt specificate în Caietul de Sarcini Funcţional CSF ce conţine
patru categorii de impuneri:
- exigenţele funcţionale ale produsului: acele atribute care satisfac nevoile
utilizatorilor;
- exigenţele de siguranţă în funcţionare, definite în termeni specifici
fiabilitate, mentenabilitate, securitate;
- exigenţe relative la concepţia produsului: soluţii tehnice, componente,
interfeţe.
- exigenţe relative la calificarea şi acceptarea produsului şi procedurile
care-i atestă calităţile.
Pagina 3
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Pentru a înţelege procedurile specifice analizei funcţionale este necesară

prezentarea unor noţiuni de bază:
Nevoia – reprezintă o necesitate sau o dorinţă simţită de utilizator care poate fi
exprimată, mărturisită sau nu, latentă sau potenţială, iar pentru a-şi satisface nevoia
utilizatorul este dispus să plătească. Nevoia reprezintă centrul dialogului permanent
dintre solicitator şi utilizator menţionându-se faptul că între solicitator şi producător de
cele mai multe ori există o diferenţă netă în percepţia lucrurilor şi a valorilor.
Funcţiunea – reprezintă acţiunea unui produs sau a unui constituent de-al său
exprimată exclusiv în termeni de finalitate. Ea constituie interfaţa conceptuală,
imaterială între nevoie şi produs.
Ca regulă, funcţiunea se exprimă printr-un verb la infinitiv, completat dacă este
necesar de un complement, evitând astfel ambiguităţile semantice legate de utilizarea
substantivelor.
Funcţiunile principale sunt cele care realizează serviciul aşteptat de client. Ele
pot fi:
- utilitare: conservare alimente, transport, reglare presiune etc.;
- relaţionale: distrează tineretul;
- pedagogice: învaţă.
Funcţiunile secundare ale produselor satisfac, pe lângă funcţiunea principală, o
serie de nevoi complementare (sau secundare) de obicei induse de funcţia principală.
De exemplu pentru un stilou funcţiunile secundare sunt: să fie estetic, să fie agrafabil,
să nu murdărească buzunarul, să nu se descarce foarte repede.
Constrângerile – sunt funcţiuni impuse produsului de mediu, starea
tehnologică, reguli sau norme. Constrângerile reprezintă funcţiuni de adaptabilitate a
produsului la mediul său (cost, mentenabilitate).
Funcţiunile tehnice – reprezintă proprietăţile interne specifice produsului
definite prin modul de interacţiune a constituentelor sau a procedeelor sistemelor.
Căutarea funcţiunilor - reprezintă o metodă simplă care constă în identificarea
tuturor elementelor exterioare ce interacţionează cu produsul în timpul utilizării. Toate
condiţiile inclusiv cele de stocare, transport sau necesitatea întreţinerii trebuie luate în
considerare.
Metoda FAST (Functional Analysis System Technique) – introduce parametrii
de legătură între funcţiuni. Ea poate fi utilizată cu succes pentru reconceperea
produsului existent conform figurii 5.1., cunoscând că prin metoda FAST există trei
direcţii de dezvoltare:
CUM ? – explorează o funcţiune prin funcţiuni de grad inferior şi pune în
evidenţă drumul critic sau construcţia arborescentă a funcţiunilor.
PENTRU CE ? – care sintetizează într-o funcţiune complexă funcţiuni de grad
inferior.
CÂND ? – timpul când se realizează disjuncţia. Pune în evidenţă momentele în
care mai multe funcţiuni trebuie satisfăcute simultan.

Pagina 4
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

CUM?

Funcţia principală Funcţia 1 Funcţia 2 Funcţia 3

CÂND?
Funcţia 4

PENTRU CE

Figura 5.1. Metoda FAST

Analiza funcţională trebuie luată în considerare de către analist la studiul

produsului ca un ansamblu de sarcini care trebuie îndeplinite şi mai puţin ca
oportunitate a unor soluţii tehnice la care ţine. Metoda permite optimizarea obiectivelor
funcţionale care trebuie realizate în viitor înainte de a cheltui prea mult în investiţii. De
asemenea permite un dialog între client, creator şi executant.
De exemplu: decompoziţia FAST a unei uşi de garaj cu telecomandă (fig. 5.6.)
scoate în evidenţă o serie de funcţiuni secundare care trebuie să se efectueze simultan
(CÂND?), funcţiuni care sintetizează o funcţiune complexă bine definită.
Astfel: deplasarea panoului de uşă prin telecomandă nu trebuie să elimine
acţionarea normală a uşii de garaj în condiţiile limită când telecomanda nu poate fi
utilizată (PENTRU CE). Semnalizarea mişcării uşii pentru personal poate fi realizată
sonor sau luminos sau ambele concomitent. Este evident că şinele, cuplajele, manetele,
motorul sau contactele reprezintă organe care materializează funcţiuni ale produsului.
Renunţarea la o funcţiune reprezintă o simplificare a produsului şi bineînţeles o
reducere a costului de realizare.
Caietul de sarcini funcţionale (CSF) – reprezintă formularul de referinţă,
documentul care explicitează nevoile, astfel încât prin funcţiunile principale enunţate:
- se exprimă nevoile utilizatorilor în termeni de dorinţe de satisfăcut,
caracterizate şi ierarhizate
- se prezintă într-un document de referinţă exigenţele funcţionale ale
clientului fără a limita creativitatea producătorului
- se stimulează creativitatea producătorului în a găsi soluţii optimale în
performanţe şi preţ
- oferă un suport de dialog. Funcţiunile identificate sunt clasate şi
ierarhizate doar prin importanţa lor în satisfacerea nevoilor;
- se pot realiza ierarhizări prin coeficientul de pondere, criterii de
apreciere, nivel al criteriului de apreciere, flexibilitatea nivelului la
criterii.

Pagina 5
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

EXEMPLU ILUSTRATIV 1:
Pentru un fier de călcat cu umidificator şi sistem de aburire a
materialului textil se pot nominaliza mai multe funcţiuni care pot fi
clasificate după o serie de criterii dintre care nu trebuie să fie eliminate
flexibilitatea (nivelul de limite între care funcţiunile sunt acceptate) şi
negociabilitatea (necesitatea imperativă sau nu a funcţiunii respective)
după un tabel de genul următor:

Clasa Flexibilitatea Negociabilitatea

F0 Nulă Imperativă
F1 Slabă Puţin negociabilă
F2 Bună Negociabilă
F3 Foarte bună Foarte negociabilă

Rata de schimb reprezintă preţul pe care clientul este dispus să-l

plătească pentru „un pic de performanţă în plus”. De exemplu: un fier de
călcat cu o putere de 1000 W costă 40 lei, unul cu o putere de 1200 W costă
50 lei. Clientul este dispus să plătească în plus 10 lei pentru 200 W
suplimentari?
În aceste condiţii pentru fierul de călcat menţionat se pot nominaliza
în caietul de sarcini funcţional următoarele caracteristici, funcţiuni şi
criterii de performanţă:

Nr. crt. Destinaţia Criteriul Nivel Flexibilitatea Clasa

Netezire Temperatură în
Fp1 60° C 30 – 60° C F0
ţesătură funcţie de ţesătură
Umidificare Realizează 3-4
Fp2 ±15% F2
ţesătură netezirea stropi/apăsare
Aburire Realizează aburi la
Fp3 ±15%/120° C F0
ţesătură netezirea 120C
Test de acceptare
Fcompl1 Estetic F2
utilizator
Uşurinţă în
Fcompl2 Ergonomic +/- 2 m F1
utilizare
Uşor
Fconstr1 Demontare rapidă F2
reparabil
Fconstr2 Vandabil Cost 40 lei +/- 50 lei F3

Pagina 6
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Metoda IDEF (Integrated Definition Language), cunoscută şi ca metoda

SADT (Structures Analysis and Design Techniques) elaborată de Douglas T. Ross în
1976, reprezintă o metodă de analiză a specificaţiilor funcţionale.
Domeniile de aplicare a metodei: în toate cazurile când dorim să analizăm şi să
descriem un sistem sub aspectul său funcţional.
De exemplu:
- pentru funcţiunile realizate de un element material:
- reglare temperatură
- spălare rufe
- pentru descrierea unui proces:
- organizare învăţământ
- organizare voiaj
- pentru amândouă: - transport de turişti
Metoda se poate utiliza în diferitele stadii ale unui sistem existent, dorit sau în
curs de realizare, chiar şi pe un model teoretic, general.
Modelarea grafică permite exprimarea ideilor într-o manieră precisă şi concisă.
Formalismul realizării evită ambiguităţile, iar abordarea descendentă structurată
constituie un ghid metodologic valoros. Metoda poate fi folosită ca:
- un suport pentru dialog
- un suport pentru gândire
- pentru a conserva un traseu parcurs
Modelarea se realizează pentru a înţelege şi a te face înţeles. Capacitatea
noastră de a lucra în abstract este limitată şi deseori ne imaginăm realul prin
machete, desene, formule care nu sunt doar simple construcţii ci reprezintă esenţialul
unui fenomen pe care dorim să-l cunoaştem mai bine şi apoi să-l stăpânim.
Reprezentările sunt reduceri imperfecte ale realităţii dar beneficiind de selectarea
doar a unor caracteristici ne putem focaliza atenţia asupra a ceea ce este esenţial,
eliminând detaliile inutile.
Studiul unui sistem prin metoda IDEF poate fi realizat la diferite nivele de
abstractizare:
- funcţională (CE?) care descrie funcţiile de serviciu care trebuie asigurate
- conceptul (CUM?) care descrie principiile de punere în funcţiune
- logic şi organizaţional (CU CINE? UNDE? CÂND? CU CE?) care
defineşte mijloacele necesare şi condiţiile de utilizare
- fizic şi operaţional, care afectează mijloacele necesare şi asigură punerea
în funcţionare.
IDEF atacă în principal primul nivel, cel al funcţiilor şi descompunerea
acestora, mai puţin nivelul sistemic, descompunerea sistemelor şi este adaptată pentru
descrierea serviciilor aşteptate de la un produs sau proces.
Metoda permite introducerea în analiză şi a elementelor de soluţionare, a
mecanismelor, ceea ce face ca metoda să fie o legătură între analiza funcţională şi
metodele de concepţie. Schimbul şi gestiunea ideilor în această direcţie sunt
elementarele atuuri ale metodei care favorizează creativitatea permiţând accesul la
concepte originale.
Reprezentarea grafică realizată creează posibilităţile de a materializa schimbul
şi gestionarea ideilor ceea ce reprezintă punctele forte ale metodei, presupunând însă
Pagina 7
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

utilizarea unui formalism de expresie cunoscut şi înţeles de toţi. Recurgerea la o

reprezentare grafică tipizată comportă o serie de avantaje:
- mai clară şi mai concisă decât limbajul natural
- orientează analistul într-un demers organizat
- garantează tipizarea documentelor produse
- limitează riscul de ambiguităţi
- obţinerea unei densităţi mari de informaţii
Un model IDEF este construit dintr-un ansamblu ierarhizat de diagrame
permiţând reprezentarea la diverse nivele de detaliu sau subsisteme o formă relativ
concisă a sistemelor simple sau compuse.
Metoda propune două forme de reprezentare: actigrame şi datagrame, actigrama
fiind mai adaptată studiilor funcţionale.
În actigrame funcţiunile sunt reprezentate în module şi relaţiile funcţionale sunt
dirijate prin canale.
Datagramele, sunt utilizate mai ales în informatică, orientată pe elemente
materiale şi informaţii, adoptând deci o convenţie inversă.
Elementul de bază la IDEF este modulul.( fig. 5.2). Pentru actigramă el
reprezintă o activitate funcţională a sistemului pe care dorim să o reprezentăm.
Această funcţie este identificată printr-un verb la infinitiv. Modulele funcţionale ale
unui sistem comunică între ele, dar şi cu mediul prin interfeţe schimbând informaţii
sau flux material, interfeţele având o sarcină, un scop diferit de funcţiunea analizată,
datorită situării lor faţă de modul.
Interfeţele sunt de patru categorii: intrările, ieşirile, controalele şi mecanismele.
Intrările conectate la stânga modulului sunt consumate de activitatea respectivă
pentru a produce ieşiri. Ele nu condiţionează comportamentul modulului şi nu pot
declanşa activitatea produsului. În lipsa intrărilor evidente trebuie găsite intrări
caracteristice dar un modul poate să nu aibă intrări când funcţionarea sa nu necesită un
flux exterior ( “producerea” orei de către ceas).
CONTROALE

INTRĂRI MODUL IEŞIRI

MECANISME

Figura 5.2. Modulul de bază folosit în metoda IDEF

Ieşirile conectate la dreapta sunt rezultatul activităţii funcţionale a modulului.

Este de aşteptat să avem cel puţin o ieşire (logica modulului).
Controalele, conectate în partea superioară a modulului nu sunt consumate de
activitate dar declanşează sau influenţează puternic comportamentul acestora. O
activitate trebuie să aibă cel puţin un declanşator, un control.
Mecanismele conectate în partea inferioară a modulului, nu sunt considerate ca
elemente ale modulului funcţional, ele creând posibilitatea descrierii elementelor

Pagina 8
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

psihice puse în mişcare pentru realizarea funcţiunii. O diagramă poate să nu aibă

mecanisme specifice.
În fig. 5.3 sunt prezentate interfeţele unei petreceri amicale. Se remarcă faptul
că intrările sunt formate din prieteni invitaţi şi alimentele sau materialele necesare
pentru prepararea diferitelor mâncăruri oferite, ieşirile sunt aceeaşi prieteni, dar
mulţumiţi şi bine dispuşi, elementele de control specifice modulului sunt ocazia, lista
de prieteni invitaţi şi reţetele de bucate, iar mecanismele pentru desfăşurarea activităţii
sunt reprezentate de telefon, oale, maşina de gătit, frigiderul, cafetiera etc.
O diagramă IDEF este constituită dintr-un ansamblu de module reunite prin
canale De exemplu în fig. 5.4. este prezentată datagrama editării unui jurnal, o revistă
care conţine articole şi fotografii ce se referă la anumite fapte diverse.
Pentru aceeaşi revistă în fig. 5.5. a fost construită şi o actigramă, diferenţa
dintre cele două metode fiind evidentă:
- în module sunt menţionate acţiunile
- ieşirile modulelor sunt elemente fizice.
REŢETE DE
PRIETENI

BUCATE
OCAZIA

LISTA

PRIETENI
PRIETENI
MÂNCARE MODUL
BINE DISPUŞI
OALE, MAŞINĂ
TELEFON

GĂTIT

Figura 5.3. Exemplu de model (petreceri amicale)

Modulele şi canalele se identifică pentru a fi clar precizate acţiunile definitorii

şi apoi sunt explicitate prin texte adiţionale. Norma recomandă ca într-o datagramă să
avem 3 – 6 module care se dispun succesiv în reprezentare. Canalele reprezintă
schimbul de flux între modulele care se pot regrupa în fluxuri de rang superior x sau de
rang inferior ABC.
Anumite fluxuri pot fi într-o etapă intrări (deci elemente consumabile) şi într-o
altă etapă elemente de control. Fiecare modul trebuie să aibă minim un control şi o
ieşire.

Pagina 9
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Dutograma EXEMPLU ILUSTRATIV 2:

evenimente
Căutare Reguli de
jurmalism
Face
activităţi

XXXXXX
Lumină
mediatice FAPT

fotografii

stil şi etică
Reguli de
DIVERS
Face
Informaţii

POZA

Reguli de
editare
Verifică
pozele
Scrie
ARTICOL
articole

Colectează
articolele
Difuzare
Editează JURNAL

Figura 5.4. Datagrama editării unei reviste

EXEMPLU ILUSTRATIV 3:

Evenimente
Reguli de lucru
Lumină
Fapt
FACE FOTOGRAFII
Stil
Aparat

Reguli de editare

Periodicitate

SCRIE
Articole
Calculator

EDITEAZĂ ZIARUL Ziar

Figura 5.5. Actigrama editării unei reviste

Pagina 10
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

O analiză IDEF poate fi:

- descendentă - pentru că este necesar să regăsim o ierarhizare pentru a
asigura coerenţa ansamblului;
- ierarhizată – impune o succesiune între activităţi
- structurată - rezultă dintr-un proces iterativ alternând analiza şi sinteza
asigurând coerenţa între un modul tată şi diagrama dezvoltată
descompusă la nivel inferior.

MODELAREA PRIN DUALITATEA FUNCŢII/RELAŢII FUNCŢIONALE

În general funcţiile elementare asigurate produsului nu sunt independente, fiind

stabilite între ele sau cu mediul, relaţii care contribuie în comun la satisfacerea unei
nevoi. Aceste legături sunt fie un flux de materiale sau un flux de informaţii.
Organigrama funcţională reprezintă o decompoziţie pe funcţiuni a proiectului
astfel încât funcţiunile principale cât şi cele complementare sunt ierarhizate pentru a
crea un ansamblu de analiză cât mai realist. În figura 5.6. este prezentată o
decompoziţie funcţională pentru o poartă de garaj acţionată automat prin telecomandă,
funcţiunea principală de deplasare a panoului porţii fiind descompusă prin metodele
deja nominalizate cu/şi în alte funcţiuni secundare: ghidarea panoului, semnalizarea
mişcării, comanda mişcării etc.

Pagina 11
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

EXEMPLU ILUSTRATIV 4:
Ghidează
panoul Şine

Acţionare Eliberează
cu mâna panou Cuplaj

Pune în
mişcare Manetă

Emite
semnale Girofar
luminoase

Semnalizează Emite semnal

mişcarea sonor Sonerie

Simplifică Acţionarea Deplasarea Motorizează Pune în Creează

accesul în automată a panoului panoul mişcare forţă Motor
garaj porţii motrice

Transmite
forţă Cremalieră
motrice
Evită riscul Limitator
de lovire de cuplu

Comandă Transmiţător
mişcarea de comenzi Comandă
radio

Oprire la
final de Contacte
cursă

Evită
riscurile de Securitate
deplasare

Oprire în
caz de Contact
accident

Oprirea Frânarea Frână

imediată a deplasării electrică
mişcării

Interzice
deschiderea
manuală

Fig. 5.6. Decompoziţia funcţională a unei uşi de garaj cu telecomandă

Pagina 12
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

CONCLUZIE

Analiza funcţională reprezintă un demers iniţial prin care se identifică

funcţiunile care satisfac nevoile utilizatorului. Orice funcţiune în plus complică
produsul prin repere şi subansamble care costă şi măresc gradul de risc al produsului
finit. În astfel de condiţii este de preferat ca produsul să satisfacă doar acele nevoi
manifestate pentru ca raportul preţ/calitate cumulat cu satisfacţia clientului să fie cât
mai realist.

Pagina 13
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

LECŢIA 2

STRUCTURA ARBORESCENTĂ A PRODUSELOR.

SPECIFICAREA NEVOILOR. DECOMPOZIŢIA
STRUCTURALĂ A ORGANIZĂRII

STRUCTURA ARBORESCENTĂ A PRODUSELOR

Denumită şi decompoziţie tehnică, structura arborescentă a produselor

realizează o prezentare schematică şi logică a elementelor componente şi
subansamblelor evidenţiind totodată modul şi ordinea de asamblare, creând premisele
codificării şi introducerii pe calculator a produsului şi tehnologiei de execuţie.
Dintr-o reprezentare arborescentă rezultă clar componenţa şi elementele
produsului, în cazul nostru tija 01.02.04.01 este un reper al subansamblului mâner
01.02.04 care la rândul său este un subansamblu component al platoului 01.02 ce
formează un subansamblu distinct al mesei de călcat 01.

Pagina 14
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

5
3

1 6

Figura 5.7. Masa de călcat

Din figura prezentată rezultă că masa de călcat este compusă, în principal din:
- un sistem de picioare pliabile şi reglabile la înălţimea ergonomică de lucru
(3);
- un platou din tablă expandată care permite evacuarea aburului tehnologia
şi a stropilor de apă (2);
- husă din suport textil care îmbracă platoul şi căptuşeala de filţ (1);
- un suport pentru fierul de călcat, pe care acesta poate fi poziţionat în
poziţia de repaus (6);
- un suport pentru cordonul fierului de călcat care pretensionează cordonul
şi-l menţine în poziţie îndepărtată de zona de lucru (6);
- un sistem de poziţionare frânare a înălţimii mesei de călcat, realizat cu o
lamelă arc glisantă pe o bară de frânare.

Pagina 15
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

EXEMPLU ILUSTRATIV 5:
Pentru o masă de călcat (fig. 5.7.) structura arborescentă relevă
următoarele subansamble (fig. 5.8.) urmărind ca pentru fiecare
subansamblu să se realizeze în continuare subordonarea arborescentă ca
de exemplu pentru subansamblul platou 01.02 (fig. 5.9.).
Masă de călcat
01

Subansamblu Subansamblu Subansamblu Subansamblu Subansamblu

picioare platou frână suport fier cordon
01.01 01.02 01.03 01.04 01.05

Fig. 5.8. Structura arborescentă a mesei de călcat

Subansamblu
Platou
01.02

Cablu Subansamblu Plasă Subansamblu Şine

suport textil Mâner
01.02.01 01.02.02 01.02.03 01.02.04 01.02.05

Căptuşeală Şnur Husă Tijă Plăcuţă

01.02.02.01 01.02.02.02 01.02.02.03 01.02.04.01 01.02.04.02

Fig. 5.9. Structura arborescentă a subansamblului platou

SPECIFICAREA TEHNICĂ A NEVOILOR

Decompoziţia funcţională şi structura arborescentă a produsului sunt utilizate

într-o reprezentare complexă care evidenţiază specificarea tehnică a nevoilor:
funcţiunea AY1 este realizată de reperele şi subansamblele BX3 şi BX2, relevată de
intersecţia reprezentărilor funcţionale şi tehnice (fig. 5.10.).

Pagina 16
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

STRUCTURA FUNCŢIONALĂ
Funcţia
AY

Funcţia Funcţia Funcţia

AY1 AY2 AY3

Funcţia Funcţia STN – specificarea

AY21 AY22 tehnică a nevoii

STN STN
Produs
BX3
STRUCTURA PRODUSULUI

STN STN
Produs
Produs

BX2
BX

STN STN
Produs
BX1

Fig. 5.10. Specificarea tehnică a nevoilor

Pentru fiecare intersecţie se întocmeşte o fişă de specificaţie în care sunt

nominalizate:
- exigenţele relative cu privire la performanţele aşteptate;
- exigenţele operaţionale;
- exigenţele relative la concepţia produsului;
- verificările şi încercările necesare;
- interfeţele între exigenţele nominalizate.

DECOMPOZIŢIA STRUCTURALĂ A ORGANIZĂRII

Regăsită în lucrările de specialitate ca OBS (Organization Breakdown

Structure) reprezintă un formalism asociat întrebărilor cine, ce face şi permite asocierea
fiecărei părţi din activităţi cu resursele necesare şi responsabilii desemnaţi pentru
realizarea obiectivelor.

Pagina 17
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Specificare

A Realizare

A3
A2
A1

Subsistem
Transformare

Responsabil
Subprogram

Executant
activitate

Fig. 5.11. Decompoziţia organizării

Structura organizatorică a proiectului se construieşte logic pornind de la

arborescenţa produsului şi demersurile etapizate prevăzute în ciclul de dezvoltare a
proiectului. Se construieşte astfel o substructură de transformare specifică pentru
elemente sau subansamble ale produsului care va desfăşura activităţile punctuale din
ciclul proiectului. Reprezentarea simplă totuşi trebuie complectată cu coordonatele
activităţilor respective acceptându-se următoarele roluri responsabile:
- rolul de producţie, care în general gestionează o resursă specifică şi
realizează o sarcină specializată (Work Breakdown Structure);
- rolul de responsabil, acel actor care va preciza când se vor termina
activităţile şi condiţiile în care produsul final poate fi obţinut;
- rol de aprobare, acel actor care permite utilizarea resursei şi fără
autorizarea sa nu se pot realiza modificări;
- rol de certificare;

Activitatea 1
Timp de lucru: 20 minute
Realizaţi analiza funcţională a unui produs specific organizaţiei D-voastră.
Identificaţi funcţiunile care nu au relevanţă pentru utilizator. Identificaţi alte
funcţiuni care ar face în accepţiunea utilizatorului mai atractiv produsul.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Pagina 18
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------

Activitatea 2
Timp de lucru: 30 minute
Realizaţi o decompoziţie arborescentă a produsului analizat anterior. Stabiliţi
ce subansamble şi ce repere îl compun.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------

Activitatea 3
Timp de lucru: 30 minute
Realizaţi o analiză în paralel a funcţiunilor şi a elementelor incluse în
structura arborescentă a produsului. Stabiliţi minim trei STN (Specificaţii tehnice
de nevoi) prin explicitarea pe funcţiuni, ce subansamble sau repere contribuie la
executarea funcţiunii.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------

CONCLUZIE

Metodele prezentate justifică includerea în structura produsului a unor repere şi

subansamble prin faptul că funcţiunile pe care le generează satisfac nevoi pe care
utilizatorul le poate satisface prin produsul respectiv.
Pagina 19
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

LECŢIA 3

METODA AMDEC

METODA AMDEC. CONSIDERAŢII GENERALE

Metoda AMDEC este considerată ca fiind un instrument de bază în

managementul proiectelor, al mentenanţei şi în cel al calităţii totale. Apariţia acestei
metode de lucru are loc în anii ’60, fiind legată de proiectele NASA pentru asigurarea
unei disponibilităţi maxime a echipamentelor militare strategice (denumirea iniţială a
fost Failure Mode and Effect Analysis – FMEA). Câţiva ani mai târziu, metoda începe
să se aplice şi în alte domenii, reprezentativă fiind contribuţia franceză în aplicarea
metodei în industria de automobile (capătă denumirea de Analyse des Modes de
Défaillance, de leurs Effets et de leur Criticité – AMDEC). Ultimele tendinţe în
evoluţia metodei sunt legate de transferul acesteia către activităţile de mentenanţă şi de
asigurare a calităţii în întreprinderile mici şi mijlocii.
Rutinele asigurării calităţii tradiţionale, bazate pe detectarea produselor defecte
nu mai sunt adecvate producţiei actuale. În condiţiile creşterii pretenţiilor de calitate
ale clienţilor, a creşterii complexităţii produselor, a scăderii perioadelor de proiectare
şi lansare trebuie să existe o planificare sistematică a calităţii. Motivul este extrem de
simplu şi de intuitiv: defectele care pot fi evitate iniţial nu trebuie să fie corectate mai
târziu.
Pagina 20
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Principiul de prevenire răspunde unei analize sistematice şi evaluării resurselor

potenţiale de erori susceptibile a se produce în toate fazele realizării unui proiect.
Noile metode ale proiectării sistemice ale calităţii sunt răspunsuri la noile nevoi, ele
trebuie să permită analiza şi eliminarea defectelor potenţiale încă din stadiul de
proiectare şi implementare, astfel încât tot mai des se întâlneşte noţiunea de
“proiectare a calităţii”.
Una dintre aceste metode care a devenit tot mai populară în ultimii ani este
F.M.E.A.. Dezvoltarea metodei F.M.E.A. a dus la crearea unor seturi de instrumente
pentru analiza sistematică cu grad foarte mare de aplicabilitate. În practică s-a
demonstrat că costurile pentru corectarea unui defect nedetectat într-o etapă anterioară
cresc de 10 ori de la un stadiu de implementare la altul.
AMDEC este o metodă de analiză, care încearcă să pună în comun
competenţele grupurilor de muncă implicate într-un proces de producţie, în vederea
elaborării unui plan de măsuri ce au ca scop creşterea nivelului calitativ al produselor,
proceselor de muncă şi a mediilor de producţie.
În figura următoare (5.12.) se prezintă relaţia dintre originea şi detectarea
defectelor în timpul ciclului de fabricaţie al unui produs.
Ca urmare, AMDEC este orientat către:
- produs-proiect;
- produs-proces;
- mijloc de muncă/utilaj sau sistem
Definirea Proiectare Proiectare Controlul Utilizator
produsului tehnologica produselor
Curba detectarii
si îndepartarii
60%
Curba originii
defectelor
40%

20%

0%
Detectarea si îndepartarea
Originea a 75% din defecte a 80% din defecte

Fig. 5.12. Originea defectelor în cadrul ciclului de fabricaţie a unui produs

AMDEC produs-proiect permite urmărirea şi analiza produselor încă din stadiul

de proiectare, încercând să evidenţieze care sunt defectele posibile şi implicaţiile
acestora asupra utilităţii produsului final.
AMDEC produs-proces permite validarea tehnologiilor de realizare a unui
produs, astfel încât să fie asigurată o fabricaţie eficientă a acestuia.
AMDEC mijloc de muncă/utilaj este focalizat pe analiza mijloacelor de
producţie, în scopul diminuării numărului de rebuturi, a ratei de detectare şi creşterii
fiabilităţii şi disponibilităţii.

Pagina 21
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Derularea AMDEC constă în a inventaria modul de detectare a slăbiciunilor

componentelor şi evaluarea efectelor asupra ansamblului de funcţiuni a sistemului, şi
de ai analiza cauzele.

OBIECTIVELE AMDEC

Fiind o metodă de analiză critică, AMDEC are obiective extrem de clare,

orientate spre:
- determinarea punctelor slabe ale unui sistem tehnic;
- căutarea cauzelor iniţiatoare ale disfuncţionalităţii componentelor;
- analiza consecinţelor asupra mediului, siguranţei de funcţionare, valorii
produsului;
- prevederea unor acţiuni corective de înlăturare a cauzelor de apariţie a
defectelor;
- prevederea unui plan de ameliorare a calităţii produselor şi mentenanţei;
- determinarea necesităţilor de tehnologizare şi modernizare a producţiei;
- creşterea nivelului de comunicare între compartimente de muncă,
persoane, nivele ierarhice.
Situaţii în care se impune aplicarea expresă a unei analize AMDEC sunt:
- produse la care se impune un nivel ridicat de securitate;
- lansarea unui nou tip de produs sau de proces;
- implementarea unei noi tehnologii;
- schimbarea seriilor de fabricaţie;
- produse sau procese cu probleme de calitate.

ETAPE PARCURSE ÎN CADRUL METODEI AMDEC

Etapele principale ale metodei se consideră a fi:

1. Identificarea procesului, produsului sau mediului de studiat
Metoda creşte în eficienţă în momentul în care se aleg produsele sau activităţile
cheie ale proceselor tehnologice, a căror defectare poate implica pierderi importante de
producţie.
2. Constituirea echipei AMDEC
Conform definiţiei, AMDEC încearcă să reunească competenţele grupurilor de
muncă implicate într-un proces de producţie. Ca urmare, este necesară constituirea
unei echipe multidisciplinară, care să poată identifica cauzele de fond ale apariţiei
defectelor. Din echipă vor face parte, minimal, reprezentanţi ai compartimentelor de
proiectare, producţie, de asigurare a calităţii şi mentenanţă, precum şi reprezentanţă ai
utilizatorilor. Activitatea grupului va fi condusă de un animator, bun cunoscător al
metodei.
3. Întocmirea dosarului AMDEC
În vederea constituirii documentaţiei necesare derulării metodei, este necesar ca
un dosar AMDEC să cuprindă următoarele elemente:
- analiza funcţiilor produsului/procesului de fabricaţie;
- mediul (unde este amplasat, realizat, utilizat);
Pagina 22
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

- câmpul de aplicaţie;
- obiectivele de calitate şi de mentenanţă;
- istoricul funcţionării utilajelor;
- istoricul activităţilor de mentenanţă realizate asupra obiectivului de studiat;
- alte informaţii care vor fi considerate necesare.
4. Analiza funcţională
a. Modul de defectare: este datorat funcţionării unei părţi din sistem, a unei
componente, a unei piese. El se caracterizează printr-un comportament care riscă să
oprească funcţiunea pentru care a fost introdus.
b. Cauzele potenţiale:
- pot fi cauze minore găsite repede de către grupul de lucru;
- pot fi cauze cărora trebuie să li se aplice metoda de lucru “ Cauză – Efect “.
c. Efectele potenţiale ale defectelor: efectele pot fi pe subsisteme, pe sisteme, pe
mediul înconjurător, pe utilizator.
d. Detectarea: dacă, cauza (modul) a apărut, detectarea corespunde a ceea ce
trebuie modificat ca utilizatorul să folosească corespunzător sistemul. Obiectivul este
de a preveni apariţia cauzei şi introducerea în sistem a unor dispozitive care să prevină
cauza sau să se găsească o nouă configuraţie a subsistemului sau a componentei.
e. Evaluarea: riscul este evaluat cu ajutorul unor indici:
Frecvenţa de apariţie (F) exprimă probabilitatea cauzei care produce şi
conduce la defect. Poate fi apreciată prin media timpului de bună funcţionare (MTBF).
Gravitatea (G) reprezintă gravitatea efectului datorat defectării, resimţită de
utilizatorul utilajului respectiv. Se poate exprima în funcţie de media timpului de
staţionare în reparaţii (MTSR).
Detectabilitatea (D) ia în considerare că defectul poate fi detectat de utilizator,
de asemenea cauza şi modul în care el a apărut. Cu cât riscul de a detecta defectul este
mai mare, cu atât nota este mai mică.
Principala contribuţie a metodei AMDEC este aceea că descrie un defect pe baza
unui indice de criticitate (C), luând în considerare toate riscurile. De o manieră generală
pentru defectul unui component particular, criticitatea este evaluată în funcţie de riscuri-le
sociale: riscul pentru utilizator, riscul comercial, riscul financiar, se pot stabili chiar
ierarhii de riscuri. Ca urmare, criticitatea defectului se va aprecia cu ajutorul următoarei
relaţii:
C=FxGxD
Dificultatea constă în aprecierea corectă a factorilor F, G, D, pentru aceasta
trebuind a fi consultat întregul istoric de date al mentenanţei. Modalitatea de calcul a
criticităţii devine însă relativ simplă, mai ales că se va recurge la fişe tipizate AMDEC.
5. Stabilirea fişei AMDEC
Analiza se va efectua pe un formular-tip al metodei, care va trebui să cuprindă
toate datele necesare identificării defectului, a cauzelor acestuia precum şi a
modalităţii de ameliorare a situaţiei existente.
6. Interpretarea fişelor AMDEC
În această etapă, echipa AMDEC analizează rezultatele obţinute, în vederea
elaborării ulterioare a unor măsuri de ameliorare a situaţiei existente.
7. Elaborarea planului de ameliorare
Pe baza fişelor AMDEC completate în cadrul studiului, se va concepe un plan
de măsuri de ameliorare a situaţiei existente. Interesul va fi de a reduce criticitatea
Pagina 23
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

defectelor, încercând reducerea, pe cât posibil, a fiecăruia dintre indici. În practică se

vor întâlni situaţii ce pot căpăta anumite nuanţe în funcţie de F, G, D; din acest motiv
va fi necesară o evaluare specifică în vederea stabilirii măsurilor de ameliorare.

EXEMPLU ILUSTRATIV 6:
Pentru o pompă de noroi 2P–400 utilizată la schelele de foraj gaz
metan au fost au fost efectuate o serie de analize AMDEC apreciindu-se
importanţa defecţiunilor, probabilităţile de apariţie a defecţiunilor şi a
probabilităţii de depistare specifice produsului, pe baza unor tabele cu
punctaje utilizate în metoda AMDEC.
Tabelele necesare acordării punctajelor pentru evidenţierea im-
portanţei, frecvenţei şi uşurinţei depistării defecţiunilor datorită
fabricaţiei

Aprecierea importanţei defecţiunii

Clasificare
Criterii Punctaj
importanţă
Defecţiune care nu provoacă modificarea performanţelor
Minoră 1.
Beneficiarul probabil nu o va observa.
Defecţiune care provoacă o oarecare nemulţumire be-
neficiarului final sau celui care execută operaţiunea
Slabă 2. - 3.
următoare şi va necesita unele lucrări minore de
remediere
Defecţiunea determină o insatisfacţie beneficiarului şi
Moderată influenţează unele performanţe.Poate necesita unele lu- 4. - 5. - 6.
crări suplimentare de prelucrare sau de reparaţii.
Defecţiunea provoacă o mare insatisfacţie beneficiarului
Ridicată (Majoră) dar nu implică probleme de securitate sau neîndeplini- 7. - 8.
rea unor cerinţe reglementate.
Foarte ridicată Defecţiunea provoacă pierderi foarte mari, răniri grave
(Gravă, Critică) sau deces persoane, nu asiură îndeplinirea cerinţelor 9. - 10.
legale.

Aprecierea probabilităţii de depistare

Clasificarea probabili-
Criterii Punctaj
tăţii de apariţie
Programul de verificare permite detectarea sigură a
Foarte ridicată 1.
nonconformităţilor.
Ridicată Probabilitatea de detectare este > 99,99% 2.

Defecţiune evidentă. Probabilitatea de detectare este

Moderată (Medie) 3. - 4. - 5.
> 99,7%
Defecţiunea este relativ uşor de recunoscut. Probabili-
Slabă (Mică) 6. - 7. - 8.
tatea de detectare este > 98%
Defecţiunea nu este uşor de recunoscut. Probabili-
Foarte slabă 9
tatea de depistare > 90%
Absolut sigur nu poa- Caracteristica nu poate fi verificată. Defect ascuns care
10
te fi depistat nu se recunoaşte în fabricaţie.

Pagina 24
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

Aprecierea probabilităţii de apariţie a defectului

Clasificarea probabili-
Criterii Rata defectării Punctaj
tăţii de apariţie
Defecţiunea este improbabilă.Ca-
Vagă pabilitatea procesului este < 1x0,000001 1.
Cp > 1,67
Procesul este sub control statis-
Foarte redusă 1 la 20000 2
tic. Capabilitatea eate Cp > 1,33
Procesul este sub control statis-
Redusă 1 la 4000 3
tic. Capabilitatea eate Cp >1,00
Procesul este încă sub control 1 la 1000 4
Moderată statistic. Capabilitatea eate 1 la 400 5
Cp < 1,00 1 la 80 6
Procesul nu este sub control 1 la 40 7
Ridicată statistic. La procese similare au 1 la20 8
apărut frecvent defecţiuni.
Defecţiunea este întotdeauna 1 la 8 9
Foarte ridicată
inevitabilă. 1 la 2 10

Pe baza tabelelor cu punctaje şi a modurilor de defectare s-a

întocmit tabelul AMDEC:
Element nr. Mod de Efectele Cauze Verificări Măsuri Cine răspunde
Funcţii defectare potenţiale ale F potenţiale ale G pentru D C recomandate
defectării defectării depistare
1. Dimensiune Uzură a) Neasigura- Nespecificarea Măsurări a) Specificaţii Client
prematură rea etanşării condiţiilor de clare Şef atelier
8 9 1 72
b) Performanţă utilizare b) Urmărire în
redusă fabricaţie
2. Rezistenţa Uzură a)Frecvenţa Compoziţia Analiză de la- a) Analiza ma- Laboranţi
în timp prematură mare de înlo- materială borator, con- terialelor prime Şef CTC
7 7 3 147
cuire trolul procesu- b)Control pro-
b) Performanţă lui de turnare ces
redusă c)CTC final
3. Grad de pre- Uzură a)Frecvenţa Nerespectarea Control fabri- a)Specificaţii Şef atelier
lucrare (finisa- prematură mare de înlo- condiţiilor spe- caţie, CTC fi- clare Şef CTC
3 2 4 24
re) cuire cificate; nal b) Controlul în
b) Performanţă Control slab al procesul de fa-
redusă fabricaţiei bricaţie
4. Mod de a- Distrugerea a) Întreruperea Nespecificarea Control pe flux a) Specificaţii Şef atelier
samblare gre- pistonului funcţionării modului de a- Control final de asamblare Şef CTC
10 1 2 20
şit b)Avarii în samblare corecte
pompă b) Urmărire pe
flux
În concluzie, principala cauză potenţială de defectare o reprezintă
calitatea materialelor utilizate pentru execuţia pistoanelor şi cilindrilor
pompei, dar şi nerespectarea condiţiilor de utilizare care trebuie
specificate în caietul de sarcini funcţional, reprezintă un generator de
probleme care trebuie eliminate printr-o colaborare directă între
producător şi utilizator.

CONCLUZIE

Metoda AMDEC reprezintă un instrument aplicabil şi în managementul de

proiect. Riscul evaluat cu o serie de indici care ţin cont de frecvenţa de apariţie a
evenimentului, gravitatea efectului şi nivelul de detectabilitate a evenimentului creează
indicele de criticitate luând în considerare toate riscurile.
Pagina 25
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

REZUMAT

► în LECŢIA 1 este prezentată Analiza Funcţională relevând faptul că orice

proiect prin produsul realizat trebuie să satisfacă anumite nevoi resimţite de utilizator
şi impuse de finanţator. Chiar dacă funcţiunea este o interfaţă conceptuală imaterială
între nevoia manifestată sau doar resimţită şi produsul finit. Funcţiunile tehnice ale
produselor realizate prin proiecte reprezintă proprietăţile specifice produsului realizate
prin interacţiunea reperelor şi subansamblelor constituente. Identificarea funcţiunilor
se realizează printr-un demers sistemic prin metode deja tradiţionale (FAST, IDEFO).

► în LECŢIA 2 sunt prezentate o serie de metode de lucru în managementul de

proiect deosebit de utile: Structura Arborescentă a Produselor (SAP), Specificaţia
Tehnică a Nevoilor (STN) şi Decompoziţia Structurală a Organizării (OBS).
Reprezentarea complexă într-o structură arborescentă a produsului reprezintă un
document care justifică activităţile ce trebuie incluse în faza de elaborare a proiectului.
Decompoziţia Structurală a Organizării (OBS) bazat pe formule memotehnice de tipul
de ce, Cine, Cum face, Când face permite asocierea fiecărei activităţi a proiectului cu
resursele necesare şi persoanele responsabilizate cu realizarea obiectivelor parţiale.

► în LECŢIA 3 este explicitată metoda AMDEC ca un instrument de bază în

managementul de proiect care corespunde unei politici de prevenire a riscurilor pe
baza unei analize sistematice bazată pe un algoritm care pune în comun competenţele
grupurilor de muncă implicate în elaborarea şi gestinarea proiectului. Etapele metodei
AMDEC: Identificarea procesului a produsului şi a mediului studiat, constituirea
echipei de lucru, întocmirea dosarului AMDEC, analiza funcţională, proiectarea şi
interpretarea fişei centralizatoare stau la baza elaborării unui plan de ameliorare care
va conştientiza decidenţii asupra nivelului de risc global.

Studenţii vor asimila o serie de

metode de lucru specifice
REZULTATE AŞTEPTATE managementului de proiect. Documentele
generate de aceste metode sunt deosebit
de sugestive şi creează posibilitatea
cunoaşterii şi gestionării corespunzătoare
a riscurilor în proiecte.

Pagina 26
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

 Analiza funcţională este o metodă de cercetare

sistematică a funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească
un produs sau un serviciu pentru a răspunde la nevoile
specificate.
 Nevoia – reprezintă o necesitate sau o dorinţă simţită de
utilizator care poate fi exprimată, mărturisită sau nu,
latentă sau potenţială, iar pentru a-şi satisface nevoia
utilizatorul este dispus să plătească. Nevoia reprezintă
centrul dialogului permanent dintre solicitator şi
utilizator menţionându-se faptul că între solicitator şi
producător de cele mai multe ori există o diferenţă netă
în percepţia lucrurilor şi a valorilor.
 Funcţiunea – reprezintă acţiunea unui produs sau a unui
constituent de-al său exprimată exclusiv în termeni de
finalitate.
 Funcţiunile tehnice – reprezintă proprietăţile interne
specifice produsului definite prin modul de interacţiune a
constituentelor sau a procedeelor sistemelor.
 Metoda FAST (Functional Analysis System Technique) –
PUNCTE introduce parametrii de legătură între funcţiuni. Ea poate
fi utilizată cu succes pentru reconceperea produsului
existent.
 Caietul de sarcini funcţionale (CSF) – reprezintă
formularul de referinţă, documentul care explicitează
nevoile.
CHEIE  Metoda IDEF (Integrated Definition Language),
cunoscută şi ca metoda SADT (Structures Analysis and
Design Techniques) elaborată de Douglas T. Ross în 1976,
reprezintă o metodă de analiză a specificaţiilor funcţionale.
 IDEF permite introducerea în analiză şi a elementelor
de soluţionare, a mecanismelor, ceea ce face ca metoda
să fie o legătură între analiza funcţională şi metodele de
concepţie.
 Reprezentarea grafică realizată creează posibilităţile de a
materializa schimbul şi gestionarea ideilor.
 Organigrama funcţională reprezintă o decompoziţie pe
funcţiuni a proiectului astfel încât funcţiunile principale
cât şi cele complementare sunt ierarhizate pentru a crea
un ansamblu de analiză cât mai realist.
 Denumită şi decompoziţie tehnică, structura arborescentă
a produselor realizează o prezentare schematică şi logică
a elementelor componente şi subansamblelor evidenţiind
totodată modul şi ordinea de asamblare, creând premisele
codificării şi introducerii pe calculator a produsului şi
tehnologiei de execuţie.
Pagina 27
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

 Decompoziţia funcţională şi structura arborescentă a

produsului sunt utilizate într-o reprezentare complexă
care evidenţiază specificarea tehnică a nevoilor:
funcţiunea este realizată de reperele şi subansamblele,
relevată de intersecţia reprezentărilor funcţionale şi
tehnice.
 OBS (Organization Breakdown Structure) reprezintă un
formalism asociat întrebărilor cine, ce face şi permite
asocierea fiecărei părţi din activităţi cu resursele necesare şi
PUNCTE responsabilii desemnaţi pentru realizarea obiectivelor.
 Structura organizatorică a proiectului se construieşte
logic pornind de la arborescenţa produsului şi
demersurile etapizate prevăzute în ciclul de dezvoltare a
proiectului.
 Metoda AMDEC este considerată ca fiind un instrument
CHEIE de bază în managementul proiectelor, al mentenanţei şi
în cel al calităţii totale.
 AMDEC este o metodă de analiză, care încearcă să pună
în comun competenţele grupurilor de muncă implicate
într-un proces de producţie, în vederea elaborării unui
plan de măsuri ce au ca scop creşterea nivelului calitativ
al produselor, proceselor de muncă şi a mediilor de
producţie.
 Riscul este evaluat cu ajutorul unor indici: Frecvenţa de
apariţie, Gravitatea, Detectabilitatea.
 Pe baza fişelor AMDEC completate în cadrul studiului,
se va concepe un plan de măsuri de ameliorare a situaţiei
existente.

Pagina 28
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la

întrebările următoare.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau

mai multe răspunsuri corecte la aceeaşi
întrebare.
Timp de lucru: 30 minute

1) Nevoia reprezintă:
a) o funcţiune a produsului. Da / Nu
b) o necesitate, o dorinţă a utilizatorului. Da / Nu
c) un element al sistemului. Da / Nu

2) Metoda FAST:
a) identifică nevoile utilizatorului. Da / Nu
b) stabileşte structura tehnică a produsului. Da / Nu
c) identifică legăturile dintre funcţiuni. Da / Nu

3) Direcţiile de dezvoltare în metoda FAST sunt:

a) exploatarea funcţiunii (cum). Da / Nu
b) sinteza funcţiunilor (pentru ce). Da / Nu
c) timpul disjuncţiei funcţiunilor (când). Da / Nu
d) localizarea funcţiunilor (unde) Da / Nu
e) materializarea funcţiunilor (cine) Da / Nu

4) Caietul de sarcini funcţional (CSF):

a) explicitează nevoile. Da / Nu
b) stabileşte variantele constructive. Da / Nu
c) ierarhizează funcţiunile. Da / Nu
d) prezintă structura arborescentă a produsului. Da / Nu

5) În actigrame sunt evidenţiate în modul:

a) produsele. Da / Nu
b) funcţiunile. Da / Nu

Pagina 29
M5.MPT
Masterat IMSC – ID: Disciplina „Managementul proiectelor tehnice”

6) Structura arborescentă a produsului este:

a) o reprezentare grafică a elementelor şi subansamblelor produsului. Da / Nu
b) o decompoziţie logică. Da / Nu
c) un instrument pentru codificarea elementelor produsului. Da / Nu
d) un suport pentru elaborarea tehnologiei. Da / Nu

7) Specificaţia tehnică a nevoilor (STN) combină:

a) modelul cu produsul. Da / Nu
b) structura funcţională cu structura produsului. Da / Nu
c) structura produsului cu termenele de execuţie Da / Nu

8) Decompoziţia organizării se realizează în următoarele planuri:

a) structura inovării şi dezvoltării. Da / Nu
b) structura produsului. Da / Nu
c) structura dotărilor. Da / Nu
d) tehnologia produsului Da / Nu
e) structura de organizare Da / Nu

9) Obiectivele AMDEC:
a) identificarea cauzelor disfuncţiunilor Da / Nu
b) determinarea nivelului cheltuielilor cu reparaţiile Da / Nu
c) elaborarea unui plan de ameliorare a calităţii produselor Da / Nu

10) Criticitatea defectului în metoda AMDEC se calculează ţinând

cont de:
a) detectabilitatea defectului la utilizator Da / Nu
b) complexitatea produsului Da / Nu
c) gravitatea efectului datorat defectării Da / Nu
d) costurile de întreţinere Da / Nu
e) frecvenţa de apariţie a defectului Da / Nu

Prin conectare la internet la adresa de site

www.mmsc.upm.ro, vă logaţi cu datele de
autentificare primite (user şi parolă) şi
completaţi în modulul TESTE răspunsurile
corecte la întrebări (pe care le-aţi încercuit
anterior).
ATENŢIE: Numai după transmiterea on-
line a testului v-aţi îndeplinit obligaţiile de
parcurgere a modulului.
Timp de lucru: 10 minute

Pagina 30
M5.MPT