Auguste Comte

În secolul al XIX-lea au apărul noi teorii ale elitelor. Prima dintre ele, mai coerent
elaborată, aparţine filosofului pozitivist francez Auguste Comte. În viziunea acestuia,
sociocraţia modernă se realizează prin existenţa unei elite noi, alcătuită din sacerdoţi şi
savanţi („Elita pozitivă”). Mai ales primii întreţin cultul religiei pozitive sau cultul
Umanităţii, iar ceilalţi asigură conducerea societăţii pozitive: pentru Comte, orice fenomen
social este în întregime raţionalizabil. Geniul sociocratic, sacerdotul, are menirea de a
imprima „ordinea intelectuală dezordinii materiale” în societate. Acest „profetism cu
savoare religioasă” (E. Speranţia) are o puternică tentă utopică.

(1798 - 1857) a fondat curentul pozitivist în filosofie. Pornind de larevoluţia industrială

care se desfăşura în Occident precum şi de la logica evoluţiei spirituluiuman, el a impus o
nouă metodă de gândire a fenomenelor istorice şi a instituit o disciplină cucaracter pozitiv
care să explice în termeni precişi evenimentele şi procesele sociale, care să prevină
dezorganizarea societăţii şi a istoriei.Pentru realizarea acestui scop el a procedat într-o
manieră metodică. În prima etapă a operat o sumă de reflexiuni logice asupra societăţii
vremiisale şi a încercat o interpretare a momentului pe care-l traversa societatea la
începutulsecolului al XIX-lea. În etapa a II-a şi-a construit sistemul său de gândire
filosofică şi a impus noua ştiinţădespre societate, adică sociologia.În etapa a III-a a elaborat
o concepţie politică, de esenţă idealistă şi a urmărit săfundamenteze un plan pozitivist de
reformă socială.În mod sintetic întreaga viziune comteană se concretizează în „legea celor
treistadii”, care constă în trecerea treptată a spiritului uman, în decursul cunoaşterii
omeneşti, prin trei faze generice, care deşi se deosebesc între ele şi cu toate că se
delimitează reciproc,comportă o logică lăuntrică de devenire a uneia din alta. El susţine că
revoluţia ştiinţifică ce sedesfăşura în acel timp va atinge culmea ei o dată cu dezvoltarea
unei noi „ştiinţe a societăţii”.Cele trei stadii logice sunt:

1.Stadiul teologic
El susţine că în evoluţia sa, cunoaşterea este bazată mai întâi pe concepte teologice. În
astronomie, de exemplu, mişcarea corpurilor cereşti a fost explicată în societăţile primitive
carezultatul acţiunii unor zei, demoni sau alte fiinţe supranaturale. În istorie, spiritul
teologic este, după el, specific ordinii de esenţă militară şi, deci, îicaracteriza pe războinici.
În acelaşi timp însă, spiritul teologic implica, în mod primordial,rolul absolutist al preoţilor
şi plasa biserica într-un rang social superior. Explicaţia constă înfaptul că spiritul omenesc
îşi îndrepta cercetările lui, „spre natura intimă a fiinţelor”, în general şi-şi reprezintă
fenomenele ca fiind produse prin acţiunea directă şi continuă a unor „agenţi supranaturali”.

2.Stadiul metafizic

Pe măsură ce cunoaşterea s-a dezvoltat, conceptele teologice au fost în mod

gradualînlocuite cu explicaţiile metafizice, bazate pe raţiune, dar rupte de faptele
observabile. Întimpul evului mediu, de exemplu, au fost construite formulări elaborate
teoretic pentru aexplica natura stelelor, planetelor, a lunii etc., dar aceste explicaţii îţi aveau
rădăcinile maidegrabă în tradiţiile intelectuale şi religioase decât în studii empirice.Agenţii
supranaturali sunt înlocuiţi cu reprezentări speculative, de calitate abstractă,cărora nu le
corespunde nimic pe plan material şi, deci nu aveau nici o întrebuinţare în sferaacţiunii
umane.

3.Sadiul ştiinţific sau pozitiv

Primele două stadii – afirma Comte sunt pe cale de a fi înlocuite cu un al treilea,

celindustrial, când religia va face loc ştiinţei, iar preoţii vor fi substituiţi de către savanţi.
Unastfel de proces se va produce întrucât industria se extinde continu şi – în mod
corespunzător – se restrânge constant activitatea militară.Conform părerii lui noua ştiinţă
va fi ultima ce va obţine statutul de abordare pozitivăa societăţii. Prin urmare ea trebuie să
fie dependentă de toate ştiinţele ce s-au constituit pânăatunci. În ierarhia lor (în ordinea
complexităţii şi dependenţei şi nu a prestigiului) sociologiatrebuie să fie „regina”, cea mai
complexă şi, în multe privinţe, cea mai importantă din punctde vedere al contribuţiei ei la
înfăptuirea bunăstării omului.Diviziunile principale ale sociologiei erau
statica socială, preocupată de organizarea şistructura societăţii şi dinamica socială ,
interesată de schimbarea socială. Societatea, considerăComte, are multe din caracteristicile
organismelor vii. Ea are structură, părţile ei funcţioneazăindependent şi au evoluat de la
forme simple, spre forme complexe. Caracteristicileorganizării societăţii l-au făcut pe
Comte să o compare cu un organism colectiv, distinct deanimal sau de plantă
individuală.Auguste Comte a fost nemulţumit de societatea în care a trăit, considerând că
efecteleRevoluţiei Franceze şi ale revoluţiei industriale nu au fost doar de ordin pozitiv. El
spera într-o reconstrucţie a societăţii pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, adică pe temei
raţional.Concepţia politică pe care a elaborat-o este de esenţă idealistă , utopică,
considerând căsocietatea ar trebui condusă de un „ordin călugăresc al pozitivismului” – o
nouă clasă delider,i capabili să aplice principiile şi metodele sociologiei pentru
desfăşurarea unei politicisociale eficace. Obiectul acţiunii conducătorilor va fi „prelucrarea
raţională a resurselor naturii” şi, deci folosirea ştiinţei şi tehnicii pentru descoperirea legilor
care stau la bazaregularităţii fenomenelor.Printre lucrările lui A. Comte, reţinem:
„Opusculele de filosofie socială (1820 - 1826),republicate la sfârşitul volumului IV al
lucrării sale de sociologie generală (Systeme de politique ou Traite de Sociologie instituant
la religion de l’humanite, 1851 - 1854) şi Cours de philosofie positive (6 volume 1830 -
1842).