Sistemul bugetar

 Bugetul public exprimă relaţiile economice în

formă bănească ce iau naştere în procesul
repartiţiei PIB, în conformitate cu obiectivele de
politică economică, socială şi financiară ale
fiecărei perioade.
Bugetul public
 Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate
fi analizat ca:
 -document: act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an,
veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie
de sistemul de finanţare a instituţiilor publice
 -lege: act juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege,
veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor
publice. Este un act de previziune (sunt indicate resursele
băneşti ale statului şi destinaţiile acestora sub forma
cheltuielilor), act de autorizare (puterea executivă este
împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă
venituri, potrivit prevederilor legale), act anual (anul bugetar în
care sunt aprobate şi executate veniturile şi cheltuielile)
 -sistem de fluxuri financiare: legate de formarea
resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii şi
alte venituri publice), pe de o parte şi de repartizarea
acestora, pe de altă parte
 -instrum-nt -- politi-- --onomi--- instrum-nt --
politi-- - st-tului -n -om-niul -is--lit- - ii - i -
---ltui-lilor pu-li--- -ntru--t prin ---st -o-um-nt
sunt st--ilit- v-nituril- -u--t-r- -- r--l--t- politi--
-is--l- -i ---ltui-lil- -u--t-r- -- -u un rol import-nt
-n pl-n --onomi- -i so-i-l
Rol
bugetul public este conceput şi elaborat ca
un buget consolidat care reflectă la nivelul
unui an, efortul financiar public;
rolul bugetului public;
 -rolul alocativ reflectă în partea de
cheltuieli modul de alocare a resurselor
fiecărui an bugetar;
 -rolul redistributiv rezultă din faptul că
bugetul public este un instrument prin care se
redistribuie o parte a PIB prin intermediul
impozitelor şi taxelor, precum şi prin
intermediul cheltuielilor;
 -rolul de reglare a vieţii economice decurge
din faptul că datorită bugetului public ca
instrument cu putere de lege, se poate acţiona
asupra economiei stimulând sau frânând o
anumită activitate.
Sistemul de bugete, RO
 În România, gestionarea resurselor financiare publice se realizează prin intermediul unui
sistem unitar de bugete care cuprinde (Legea finanţelor publice, Moşteanu, T. (coord.), “Buget
şi trezorerie publică”)
 -bugetul de stat: documentul elaborat şi administrat de către Guvern, adoptat de către
Parlament, prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară
anuală
 -bugetul asigurărilor sociale de stat: documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul
de stat şi se aprobă de Parlament prin lege separată, fiind administrat şi gestionat de
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei
 -bugetele locale: bugete de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale
elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi
satisfacerea cerinţelor locale
 -bugetele fondurilor speciale: se întocmesc în vederea finanţării anumitor
obiective şi acţiuni necesare în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări
obligatorii pe bază de legi speciale
 -bugetul trezoreriei statului: documentul în care sunt înscrise veniturile şi
cheltuielile trezoreriei privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii
funcţiilor sale
 -bugetele instituţiilor publice autonome: includ veniturile şi cheltuielile, sau după
caz, numai cheltuielile anuale ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate
nici unei alte entităţi de drept public
 -bugetul instituţiilor publice finanţate integral/parţial din BS, BASS, BL, BFS:
include cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe baza resurselor
primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi
bugetele fondurilor speciale. Cuprinde veniturile şi cheltuielile anuale ale insituţiilor publice
ce primesc subvenţii de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
locale şi bugetele fondruilor speciale în compeltarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea
instituţiilor publice autonome
 -bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii: documentele în
care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în
 subordinea unor instituţii publice autonome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii
ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale sportive etc
 -bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat:
documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe
contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură
din fonduri publice
 -bugetele fondurilor externe nerambursabile:documentele în care sunt prevăzute şi
aprobate veniturile şi cheltuielile fondurilor externe care nu sunt rambursate
Principii bugetare (I)
 Principiul anualităţii
 -se referă, pe de o parte la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se
aprobă bugetul, iar pe de altă parte, la perioada de timp în care se
încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată
Guvernului de către Parlament;
 -factorii care influenţează data începerii anului bugetar: caracterul economiei,
nivelul de dezvoltare, perioada de lucru a Parlamentului, tradiţia etc.;
 -execuţia bugetului, respectiv încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor
autorizate pentru fiecare an bugetar, se poate organiza într-unul din următoarele
sisteme:

 sistemul de gestiune: la finele anului bugetar bugetul se închide în mod
automat, în contul de încheiere a exerciţiului bugetar fiind înscrise doar veniturile
încasate şi cheltuielile efectuate, în timp ce veniturile neîncasate şi cheltuielile
angajate dar neefectuate urmează a se reflecta în bugetul anului în care se vor
realiza; dezavantajul sistemului constă în faptul că nu pot fi cunoscute cu
exactitate veniturile şi cheltuielile anului bugetar încheiat;

 sistemul de exerciţiu: presupune existenţa unei perioade de 3-6 luni din
momentul expirării anului bugetar până la încheierea contului de exerciţiu bugetar,
timp în care se continuă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor;
dezavantajul constă în existenţa în paralel a doua bugete, cel al anului expirat şi cel
al anului în curs, care creează dificultăţi în ceea ce priveşte sistemul de evidenţă şi
control.
 -în România, conform legii finanţelor publice, exerciţiul bugetar este anual,
coincide cu anul calendaristic şi cu cel financiar, execuţia bugetară se încheie
la data de 31 decembrie a fiecărui an iar orice venit neîncasat şi orice
cheltuială neefectuată până la această dată se va încasa sau se va plăti în
contul bugetului pe anul următor, creditele bugetare neutilizate până la
închiderea anului sunt anulate de drept.
Principii bugetare (II)
 Principiul universalităţii
 -presupune înscrierea veniturilor şi a
cheltuielilor în buget în sumele lor globale
(totale, brute), fără omisiuni şi compensări
reciproce;
 -avantajele acestui principiu constau în
faptul că:

 permite cunoaşterea cât mai exactă şi reală
a volumului total al veniturilor şi cheltuielilor
publice;

 permite cunoaşterea corelaţiei existente între
anumite categorii de venituri şi cheltuieli aflate în
conexiune strânsă;
 
 facilitează controlul financiar.
Principii bugetare (III)
 Principiul unităţii bugetare
 -presupune înscrierea tuturor veniturilor şi a cheltuielilor, în sumele
lor globale, într-un singur document;
 -unitatea bugetară este asigurată prin intermediul sistemului conturilor
naţionale, în cadrul cărora sunt grupate atât veniturile şi cheltuielile
statului cât şi cele aferente colectivităţilor locale şi bugetului asigurărilor
sociale;
 -adaptarea la cerinţele actuale ale finanţelor moderne facilitează
operaţiunea de debugetizare care constă în modificarea modului de
finanţare a cheltuielilor bugetare (facilitează efectuarea unor cheltuieli
publice pe seama unor resurse complementare, în condiţiile în care
veniturile ordinare nu sunt suficiente). Presupune două accepţiuni:

 trecerea de la finanţarea publică la cea privată;

 dezangajarea statului, prin glisarea unor cheltuieli publice din bugetul general către
bugetele anexe şi conturile speciale de trezorerie.
 Derogări de la principiul unităţii bugetare
 legea rectificativă a bugetului şi modalităţile de repartizare a
creditelor bugetare aprobate: în cazul în care pe parcursul
exerciţiului bugetar nu se încasează veniturile previzionate sau
intervin cheltuieli ecxepţionale se procedează la o
redimensionare a resurselor şi a cheltuielilor printr-o lege
rectificativă.
Principii bugetare (IV)
 Principiul neafectării veniturilor
 -depersonalizarea veniturilor, astfel încât, totalitatea lor este
utilizată pentru acoperirea tuturor cheltuielilor;
 -nerespectarea principiului unităţii sau al universalităţii conduce şi
la încălcarea principiului neafectării veniturilor.
 Principiul specializării bugetare
 -veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlement
pe surse de provenienţă iar cheltuielile în funcţie de destinaţia lor şi de
conţinutul economic (clasificaţie bugetară).
 Principiul echilibrului bugetar
 -princpiul specific teoriei finanţelor clasice care presupunea
întocmirea unor bugete echilibrate
 -veniturile publice trebuie să acopere cheltuielile publice, înscopul
asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi resursele financiare
publice
 .Principiul publicităţii
 -dezbaterea publică a proiectelor de buget, a contruilor generale
anuale de execuţie a acestora
 -publicare în Monitorul Oficial a bugetelor şi conturilor anuale de
execuţie
Principii bugetare (V)
 Observaţie : conform Legii nr.500/2002
privind finanţele publice, principiile ce stau
la baza elaborării bugetului de stat în
România sunt: principiul universalităţii,
unităţii, specializării, anualităţii, publicităţii şi
unităţii monetare (toate operaţiunile
bugetare se exprimă în moneda naţională).
Tipuri de bugete

 buget de mijloace: bugetul în forma sa
tradiţională, în care sunt prezentate şi detaliate
mijloacele financiare alocate diferitelor categorii
de servicii publice; are finalitate anuală;

 buget funcţional: datorită insuficienţei resurselor
se impune selectarea (în funcţie de costul şi
randamentul serviciilor publice) cheltuielilor
publice ce pot fi finanţate la un moment dat;

 bugete-program: instrumente moderne ale
gestiunii finanţelor publice care sunt elaborate în
funcţie de obiectivele propuse în condiţiile lărgirii
orizontului de referinţă la un număr mai mare de
ani (3,5 ani).
Metode de dimensionare a
veniturilor
şi a cheltuielilor bugetare (I)
 Metode clasice

 metoda automată: pentru previzionarea veniturilor şi a cheltuielilor
pentru anul următor (t+1) se iau drept bază veniturile şi cheltuielile
aferente anului (t-1) al cărui exerciţiu s-a încheiat; metodă simplă, nu
necesită un volum mare de lucru dar are dezavantajul manifestării
instabilităţii la nivel economic, social, politic etc.;

 metoda majorării (diminuării): se iau în considerare rezultatele
exerciţiilor bugetare aferente a cinci sau mia mulţi ani premergători
celui pentru care se realizează previziunea, pe baza cărora se
calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor
bugetare, ritmuri care se aplică veniturilor şi cheltuielilor anului în curs
pentru obţinerea unei previziuni privind anul viitor;

 metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru
fiecare sursă de venit şi pentru fiecare categorie de cheltuieli, în funcţie de
execuţia preliminată a bugetului pe anul în curs şi de previziunile pentru
anul următor şi în strânsă corelaţie cu evoluţia PIB.
Metode de dimensionare a
veniturilor
şi a cheltuielilor bugetare
(II)
Metode moderne
 -se bazează pe criteriile cost-avantaje sau cost-

eficacitate (ex.VAN);
(…)
Bugetele locale
 buget local - document prin care sunt
prevazute si aprobate in fiecare an veniturile
si cheltuielile unitatilor administrativ-
teritoriale (OUG 45/2003)
 Principiul descentralizării locale
 Principiul autonomiei
Principiile autonomiei
locale (Carta
Europeană a Autonomiei
Locale)
 colectivităţile locale au dreptul la resursele proprii
adecvate de care să poată dispune liber, în vederea
exercitării atribuţiilor lor
 Resursele financiare ale colectivităţilor locale trebuie
să fie proporţionale cu responsabilităţile stabilite de ele
prin constituţie sau lege
 Cel puţin o resursele financiare ale colectivităţilor
parte din locale trebuie să şi taxe locale
provină din
impozite
 Colectivităţile locale trebuie să fie consultate, într-o
manieră adecvată, asupra modalităţilor în care vor fi
alocate resursele distribuite
 Subvenţiile acordate colectivităţilor locale nu
trebuie să fie destinate finanţării unor proiecte
specificate
 În scopul finanţării propriilor obiective de investiţii,
colectivităţile locale trebuie să aibă acces la piaţa de
capital
Autonomia locală
 Sistemul organizării locale:
 Autonomie completă: comunităţile
locale au libertate deplină în
administrarea intereselor fără nici un
control din partea autorităţilor centrale
 Autonomie limitată: control din partea
autorităţilor centrale
 Tutelă: problemele locale sunt rezolvate
de către autorităţile centrale, administraţiilor
locale revenindu-le competenţe doar în
acţiuni de mică importanţă
Gestiunea bugetului local (I)
 Constituirea veniturilor:
 Constituirea veniturilor proprii în
virtutea dreptului de a percepe impozite
şi taxe
 Completarea veniturilor proprii cu
sume defalcate din veniturile
bugetului autorităţilor publice centrale
 Finanţarea integrală din bugetul central
Furnizarea descentralizată a
bunurilor
publice

A
C

C
P mg

B
BPa BP* BPb BP
Gestiunea bugetului local
(II)
 Veniturile bugetelor locale se
constituie din:
 a) venituri proprii formate din: impozite,
taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri
si cote defalcate din impozitul pe venit;
 b) sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat;
 c) subventii primite de la bugetul de stat si
de la alte bugete;
 d) donatii si sponsorizari.
Gestiunea bugetului local
(III)
 Fundamentarea cheltuielilor
bugetelor locale:
 Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea
cheltuielilor bugetelor locale, pe ordonatori de
credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni,
activitati, programe, proiecte, obiective, se
efectueaza in concordanta cu atributiile care
revin autoritatilor administratiei publice locale, cu
prioritatile stabilite de acestea, in vederea
 functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale
respective.
 Fundamentarea si aprobarea cheltuielilor
bugetelor locale se efectueaza in stricta
corelare cu posibilitatile reale de incasare a
veniturilor bugetelor locale, estimate a se
realiza.
Gestiunea bugetului local
(IV)
Trecerea de catre Guvern, in administrarea si
finantarea autoritatilor administratiei publice locale,
a unor cheltuieli publice, ca urmare a
descentralizarii unor activitati, precum si a altor
cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu
asigurarea resurselor financiare necesare realizarii
acestora, dupa cum urmeaza:
 a) in primul an, prin cuprinderea distincta, in anexa
la legea bugetului de stat, a resurselor necesare
finantarii cheltuielilor publice transferate sau noilor
cheltuieli publice, precum si a criteriilor de
repartizare;
 b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor
respective in ansamblul sumelor alocate unitatilor
administrativ-teritoriale, cu exceptia celor
nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului
de stat.
(...)