ANALIZE DE ACCIDENT

INTRODUCERE

- O parte importantă a procesului de proiectare şi licenţiere a unei

centrale nucleare este ocupată de analizele de securitate nucleară.

- Trebuie să se demonstreze că proiectul realizat este capabil să

indeplinească cerinţele privitoare la limitele acceptabile pentru
eliberările radioactive în mediu şi dozele de radiaţii.

- Metodele implicate în atingerea acestui ţel pot fi fie deterministe

fie probabiliste.

- Cele deterministe au drept scop analiza comportării centralei

pentru anumite regimuri operaţionale predeterminate şi pentru
condiţii accidentale astfel încât rezultatele obţinute să poată duce
la validarea proiectul considerat.
• Analiza probabilistă de securitate are drept scop evaluarea riscului
datorat centralei.

• Deşi metodele sunt diferite, analiza deterministă şi cea probabilistă de

securitate sunt dependente una de alta.
– Pe de o parte, dupa o analiză preliminară probabilistă de securitate
se pot determina evenimente cu o frecvenţă de apariţie foarte mică,
evenimente care sunt excluse din accidentele bază de proiect şi
care în această fază nu mai trebuiesc analizate determinist.

– În schimb, analizele probabiliste beneficiază de rezultatele

analizelor deterministe pentru a determina stările de succes sau
insucces în estimarea riscului provenit de la centrală.
• Din punct de vedere istoric, ipotezele utilizate în analizele de securitate
au fost alese astfel încât să fie conservative, în special la analiza
regimurilor tranzitorii anticipate şi a accidentelor bază de proiect.

• Acest mod de tratare conservativ presupune utilizarea de ipoteze, date

şi chiar modele matematice pesimiste pentru a obţine în final o analiză
pesimistă a accidentului.

• Avantajul acestui mod de tratare rezidă în faptul că se cunoaşte apriori

că rezultatul este pesimist iar în unele situaţii analizele de securitate
pot fi simplificate, atâta timp cât rezultatele sunt acceptabile, prin
utilizarea unor ipoteze acoperitoare în locul unora realiste.
• Aceast mod de tratare prezintă însa numeroase inconveniente:

– diferenţa dintre comportarea aşteptată a centralei şi comportarea

prezisă de tratarea consevativă este necunoscută. Cu alte cuvinte,
cât de conservator este rezultatul?

– cu trecerea timpului există tendinţa să se adauge din ce în ce mai

mult conservatorism într-un mod nesistematic

– cu cât predicţiile bazate pe ipoteze conservatoare devin mai

apropiate de limitele impuse de organismele reglementatoare,
reglementatorii sunt stînjeniţi de aparenta lipsă de margine de
siguranţă, chiar dacă sunt conştienţi că rezultatele sunt
conservative

– predicţiile codurilor de calcul pot fi atât de drastice încât datele

fizice se găsesc într-un domeniu în care validarea nu este posibilă
(de exemplu temperaturi foarte înalte în elemetul combustibil).
• Recent această optică s-a schimbat, utilizându-se la analizele de
securitate aşa numita metodă “cea mai bună estimare plus analiza
incertitudinilor” (“best-estimate plus uncertainty analysis”).

• Acest lucru implică utilizarea de modele fizice, ipoteze şi date mult

mai realiste astfel încât rezultatele obţinute descriu o comportare mult
mai apropiată de realitate.

• Analiza incertitudinilor este necesară pentru a fi siguri că la o mică

modificare a ipotezelor sau a datelor rezultatele nu se înrăutăţesc rapid
şi pentru a obţine astfel un domeniu probabil al consecinţelor
accidentului.
• Acest mod de tratare măreşte costul şi complexitatea analizei, însă:

– cuantifică marginea de siguranţă faţă de criteriile de acceptare

– permite o combinare raţională a incertitudinilor

– încorporează efectele unor mici modificări ale ipotezelor sau a

datelor

– evidenţiază parametri care sunt importanţi din punct de vedere al

securităţii

– focalizează cercetările şi dezvoltările ulterioare ale codurilor de

calcul în domeniile în care este într-adevăr nevoie

– asigură o bază mult mai realistă pentru pregătirea operatorilor.

• Modul de tratare tradiţional al analizelor de securitate pentru CANDU
a fost unul hibrid în sensul că au fost utilizate modele cu cea mai bună
estimare a fenomenelor fizice combinate cu valori conservative pentru
parametri cheie de intrare cu scopul de a obţine o predicţie
conservativă dar rezonabilă fenomenologic a accidentelor.

• Parametri care sunt aleşi conservativ includ parametri fundamentali ai

zonei active, condiţiile iniţiale ale centralei, măsurarea performanţelor
sistemelor precum şi ipoteza indisponibilităţii unor părţi din sistemele
de reducere a consecinţelor accidentelor.

• Este important de notat că în general nu există o alegere unică în

direcţie conservativă pentru un parametru, ceea ce este conservativ
pentru o aplicaţie poate fi neconservativ în altă aplicaţie.

– De exemplu, minimizând numărul de răcitoare locale de aer din

anvelopă se obţine un rezultat conservativ în ceea ce priveşte
presiunea maximă în anvelopă dar nu este conservativ când se
calculează eficienţa declanşării reactorului datorită presiunii
ridicate în anvelopă.
• Tendinţa actuală este aceea de a efectua o analiză folosind cea mai
bună estimare prin înlăturarea ipotezelor prezentate mai sus.

• Incertitudinile asupra unor parametri cheie, ca de exemplu reactivitatea

datorată golirii canalelor de combustibil, întîrzierea sistemelor de
oprire rapidă, sunt apoi adăugate pe baze statistice.

• Acest gen de analiză a arătat consecinţe mult mai puţin severe ale
accidentelor decât analizele pentru licenţiere efectuate utilizând valori
extreme.
Parametri cheie pentru analizele de
securitate