1. Teoria genetic – cognitivă a lui Jerome Bruner se referă la:
a) există 3 modalităţi principale prin care copilul descoperă lumea (modalitatea: activă, iconică, simbolică); b) orice act care produce un efect de satisfacţie într-o situaţie dată, tinde să se repete în altă situaţie; c) accentul pus pe rolul experienţei în învăţare, realizată prin factori de natură socio–culturală, familială şi educaţională; d) importanţa activizării elevului, a „problematizării”, a participării sale efective la formularea de probleme şi la soluţionarea lor; e) dobândirea prin repetare, a unor răspunsuri automatizate, în urma asocierii stimulilor şi repetării acestor asocieri.
2. Din perspectiva teoriei genetic – cognitivă a lui J. Bruner învăţarea presupune:
a) participarea efectivă a elevului la propria formare; b) interiorizarea acţiunilor externe şi transformarea lor în operaţii mintale, interne; c) o anumită stare de pregătire a subiectului, respectiv, capacitatea acestuia de a-şi reprezenta (activ, iconic sau simbolic) realitatea; d) formarea unor reflexe condiţionate; e) descoperire, punerea elevului în situaţia de a mânui obiectele, de a exersa, de a rezolva probleme.
Rezolvare: 1. a, c, d – 6 puncte; 2. a, c, e – 3 puncte Notă: 1 punct din oficiu Total: 10 puncte reprezentând nota 10