DIMENSIUNEA PSIHOLOGICĂ A ACTIVITĂȚII EDUCATORULUI-PUERICULTOR

OBSERVAREA COPILULUI ANTEPREȘCOLAR ȘI INTERVENȚIA OPTIMĂ

Studiile ştiinţifice actuale în domeniul psihopedagogic relevă faptul că educatorul nu mai este
doar o sursă de cunoştinţe, ci acestuia îi revine sarcina de a orienta realizarea optimă a posibilităţilor de
dezvoltare ale fiecărui copil, prin organizarea şi individualizarea activităţilor.
Pentru aceasta este absolut necesară cunoaşterea copilului, pentru a pătrunde în esenţa
individualităţii sale şi a grupurilor sociale din care face parte şi de a determina starea de maturizare
psihică, intelectuală şi socială a acestuia, în vederea dirijării şi determinării unei evoluţii reale a
personalităţii individului. Aşadar, cunoaşterea copiilor nu presupune numai o acţiune constatativă, ci o
activitate cu un pronunţat caracter formativ.
Cunoaşterea psihologică a copilului de vârstă mică este realizată de către educator, nu în ultimul
rând de către părinţi (care furnizează informaţii valoroase acestui proces de cunoaştere organizată pe
baze ştiinţifice), dar şi de către specialişti psihologi. Fiecăreia dintre persoanele enumerate îi revine un
loc aparte în realizarea acestui proces de cunoaştere a fiecărui copil.
Toate acţiunile îndreptate în acest sens au la bază identificarea suporturilor copilului ca
personalitate şi proiectarea corectă a strategiilor educaţionale, favorizând, în fiecare etapă a dezvoltării,
valorificarea şi amplificarea potenţialului nativ.
Pentru a ajunge la o cunoaştere cât mai completă şi complexă a copilului se parcurg o serie de
etape în colectarea informaţiilor.
Toate datele obţinute sunt cuprinse într-un dosar-portofoliu. Acesta conține informaţiile esenţiale,
cu rol diagnostic şi predictiv cu privire la personalitatea şi comportamentul copilului.
Acest dosar-portofoliu poate să conţină următoarele:
1) caracterizarea psihopedagogică analitică - formă detaliată şi completă a caracterizării
psihologice, un raport scris.
2) fişe psihopedagogice - caracterizări sintetice, forme tipizate de consemnare a informaţiilor, care
oferă avantajul rapidităţii şi uşurinţei în completare, precum şi posibilitatea comparării copiilor între ei.
Fişa de caracterizare psihopedagogică a copilului antepreşcolar sintetizează:
–    date generale despre copil (date biografice; date medicale);
–    informaţii referitoare la activitatea copilului în creșă şi în afara acesteia;
–    informaţii referitoare la anumite caracteristici ale persoanei (motricitate, capacităţi cognitive,
trăsături temperamentale dobândite, trăsături de caracter, dezvoltarea sinelui etc.).

1
 Educatoarea menţionează în final câteva recomandări de ordin psihopedagogic: aprecieri generale
în legătură cu nivelul dezvoltării copilului şi cu pregătirea lui pentru grădiniță; sugestii pentru
activitatea viitoare a copilului, în vederea optimizării activităţii.
3) harta psihopedagogică - modalitate de reprezentare grafică a informaţiilor, care presupune
înregistrarea informaţiilor prin bifare sau haşurare, prin notarea locului  pe care îl constatăm pentru o
situaţie/un fenomen polarizat, pe o scară de 3-9 trepte (de o parte şi de alta a mediei). Harta psihologică
pentru copilul antepreşcolar vizează: interesul sau dezinteresul pentru activitatea educativă; conduita;
activismul social; comunicarea în grup; particularităţi de personalitate specifice; comunicarea în
familie.
4) grilele şi fişele de observaţie a copilului în diferite medii şi activităţi.
Observaţiile, atât cele spontane, cât şi cele ştiinţifice trebuie consemnate imediat în grile sau fişe de
observaţie tipizate sau create de către observator, în funcţie de scopul şi particularităţile observării.
Fişele de observaţie pot fi consemnate în: Jurnalul observării - se notează comportamentele speciale,
pozitive sau negative, frecvenţa lor, gravitatea şi intensitatea lor, situaţia ce le precede, urmările, etc.
Rolul jurnalului este de a diagnostica şi de a corecta, înlătura comportamentele şi reacţiile negative sau
de a dezvolta/valorifica abilităţile şi comportamentele pozitive. Tabelul de analiză a comportamentului
este un tabel cu două intrări: pe verticală, în prima coloană se trec anumite fapte de conduită
înregistrate prin observaţie, iar pe verticală, în primul rând se notează semnificaţiile posibile sau
trăsăturile psihice pe care le dezvăluie aceste comportamente. Fişa de observaţie tematică
este folosită mai ales când se realizează o caracterizare sintetică a unui fenomen/proces psihic/tip de
comportament (ex: stadiul dezvoltării limbajului, stadiul dezvoltării intelectuale, identificarea
aptitudinilor). Constă în aprecierea pe o scală dinainte stabilită (de obicei cu 5, 7 sau 9 trepte calitative)
a nivelului dezvoltării constatat pentru comportamentele sau abilităţile urmărite. În funcţie de zona în
care se grupează aprecierile (dreapta sau stânga, de o parte sau de alta a mediei) identificăm nivelul
general al dezvoltării.
5)    portofolii ale chestionarelor, testelor şi probelor aplicate în procesul cunoaşterii.
6)   fişe/certificate medicale, consemnări ale unor specialişti (logoped, psiholog, asistent social, etc.),
atunci când este cazul.
7)    produse ale activităţii copilului (desene, fişe de lucru, colaje, poze, etc.).