Sunteți pe pagina 1din 2

ANALIZA ŞTIINŢIFICĂ A PRESCRIPTIEI FARMACOTERAPEUTICE CURS NR.

4
INTRODUCERE  Problemele urmărite pe parcursul analizei științifice a rețetei sunt axate pe două direcții majore de analiză:
*Controlul unor posibile erori de prescripție, raportat la bolnavul în cauză;
*Obiectivarea modului de administrare a medicației, corect, adecvat și sigur pt. pacient, precum și a reacțiilor adverse previzibile de raportat imediat
ERORI DE PRESCRIPTIE
Definiția erorii: Eroarea este o omisiune care potențial consecințe negative pt. pacient, daca această faptă este judecată astfel de către
specialiști experimentați, independent de consecințele efectiv observate la pacient.
Tipuri de erori
Erorile de prescripție reprezintă numai unul dintre tipurile erorilor de medicație, a căror surse sunt multidisciplinare și multifactoriale.
Tipurile erorilor de medicație: *Erori de prescripție
*Erori de ne-prescripție
*Erori privind circuitul medicamentelor
Erorile de preparare și de eliberare sunt rare și nu fac subiectul acestui capitol.
ERORILE DE UTILIZARE (de către pacient) sunt de: *Interpretare,
*Ne-administrare (involuntar sau voluntar de ex. la apariția unor efecte adverse),
*Dozaj (de ex. o numărătoare greșită a picăturilor, mai frecvent în cazul vârstnicilor),
*Frecvență și orar de administrare,
*Cale de administrare și de formă farmaceutică (dacă bolnavul posedă mai multe forme),
*Tehnică de administrare
*Automedicație.
ERORI DE PRESCRIPȚIE  Clasificare: Erori științifice (de concepție a prescripției, de către medic) + Erori tehnice (de execuție practică a prescripției)
Erori STIINTIFICE (erori de nonconformitate cu cunoștințele farmacologice și medicale actuale) cuprind următoarele categorii:
Eroare de diagnostic (=eroare de medicament);
Eroare de neconcordanță a tratamentului cu diagnosticul;
Eroare de alegere a medicamentului, de neadaptare la problema clinică sau la capacitățile metabolice și funcționale ale pacientului, chiar până la
medicament contraindicat.
Erori de posologie, fie posologie excesivă, fie posologie prea prudentă fără efect;
Erori de neadaptare posologică în insuficiențe ale căilor de epurare;
Erori de cale de administrare și de formă de administrare;
Asocieri de medicamente, cu interacțiuni de antagonism sau sinergism de potențare, până la efecte periculoase, asocieri ce sunt contraindicate;
Asocieri de medicamente, cu medicamente, ce necesita precautia ajustarii corespunzatoare a dozelor, fara ajustare necesara;
Prescripție cu o listă impresionantă de medicamente, ce poate antrena o serie de interacțiuni;
Redundanța aceluiași principiu activ (DCI) în produse diferite generice și înregistrate / redundanța aceleiași grupe farmacodinamice, pe aceeași
prescripție
Eroare de nerespectare a antecedentelor sau particularități.
Erorile TEHNICE (consecință ale formulării scrise greșite sau incomplete, precum și de execuție practică a prescripției) cuprind erori referitoare la:
Coordonatele pacientului (nume, prenume, sex, vârstă, greutate, înălțime, suprafață corporală, salon și pat);
Date privind medicamentele;
Denumirea medicamentului, forma farmaceutică și calea de administrare; de ex. aspirina inj în loc de asparaginaza;
Doza administrată, diluția, ritmul, orarul și durata administrării.

1. OBIECTIVELE ANALIZEI STIINTIFICE A PRESCRIPTIEI


A. ANALIZA PREALABILĂ
a. ANALIZA FORMALA  Constă în: ---identitatea prescriptorului, semnătura, data;
---identitatea bolnavului;
---respectarea legislatiei pt. toxice și stupefiante.
b. CITIREA PRELABILA  Citirea prealabilă a prescripției, în integralitatea sa, este obligatorie, înainte de colectarea medicamentelor.
c. CONTEXTUL PRESCRIPȚIEI  Farmacistul trebuie să cunoască (din diagnostic sau prin interogatoriul bolnavului), contextul minimal fiziologic,
patologic și terapeutic al prescripției, fără de care nu poate să analizeze corect științific o ordonanță.
--Contextul fiziologic
--Contextul patologic.
--Contextul farmacoterapeutic
B. CONTROLUL COERENTEI TRATAMENTULUI Ex: Forma farmaceutică sirop, cu zahăr ca edulcorant, este contraindicată în diabet și nu
poate fi prescrisă pe aceeași sau în prescripții paralele, ce conțin un medicament antidiabetic
C. CONTROLUL POSOLOGIEI (DOZE, RITMUL DE ADMINISTRĂRII) CURS NR. 5
REGULI GENERALE: **Controlul dozelor, raportate la dozele maxime (DM) /1 și /24 ore, pt. medicam 2 puternic active (Separanda) și toxice (Venena)
2 2
**În afara medicam tip Venena și Separanda, unele medicam au stabilite doze limită pt. o dată și 24 h, doze ce nu tb.
depășite pt. a nu crește incidența RA
ATENTIE MAXIMA!
La dozajul medicamentelor extrem de puternice (potente) (active la doze de zeci și sute de micrograme), care sunt fie analogi ai compușilor
endogeni activi, fie active la nivelul mecanismului biocibernetic de feed-back;
O doză pediatrică nu este acceptabilă decât: la copil sau pt. un adult insuficient renal sau hepatic;
Dozele trebuie să fie adaptate în cazul insuficienței căii principale de epurare a medicamentului respectiv: insuficiență renală (de ex. aminoglicozide,
digoxina etc) sau insuficiență hepatică (de ex. digitoxina, teofilina etc.)
Dozele trebuie adaptate în situații de interacțiuni, previzibile la asocierea medicamentelor;
PRECAUȚIILE și CONTRAINDICAȚIILE sunt: generale și în funcție de contextul bolnavului: fiziologic, patologic, farmacoterapeutic.
Precauții aplicabile la toate medicamentele
Precauții aplicabile medicamentelor eliberate fără prescripție medicală (OTC)
Precauții aplicabile medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală (rețetă, ordonanță)
Contextul fiziologic particular se referă la: *sex *sarcina și perioada perinatală;
*vârstnic *perioada neonatală (nou-născut);
*copil *perioada alăptării;
*particularități imuno-genetice (tip HLA, boli genetice și autoimune ale receptorilor, tipologia
psihoneuroendocrină)
Trebuie avută în vedere următoarea patologie: alergii; insuficiențele căilor de epurare (renală și hepatică);
afecțiuni cardiace; afecțiuni respiratorii.
Contextul farmacoterapeutic trebuie analizat în corelație cu următoarele aspecte:
precauții privind dieta: aportul sodic ridicat al unor medicamente, contraindicat în regim hiposodat;
precauții și CI ale grupei farmacodinamice sau/și medicamentului prescris, raportate la: --stările fiziologice particulare (sex, sarcină, alăptare, vărstă)
--stări patologice asociate;
interacțiuni posibile: --medicament-medicament “in vivo”, cu mecanism: farmacocinetic, farmacodinamic, farmacotoxicologic;
--medicament-medicament “in vitro”, în seringă, în sacii de perfuzie;
--medicament-ambalaj (sticlă, material plastic);
--medicament-alimente, alcool, tutun, radiație solară, interventie chirurgicală.
2. FINALITATEA ANALIZEI STIINTIFICE A PRESCRIPȚIEI FARMACOTERAPEUTICE
Finalitatea analizei stiintifice a prescriptiei medicale rezidă în:
informarea medicului de familie al pacientului asupra unei eventuale erori sau/și interacțiuni medicamentoase și consultarea cu acesta în privința
măsurii corecte;
informarea și consilierea pacientului privind: modul de administrare, RA previzibile de raportat imediat, contraindicațiile și precauțiile ce se impun,
asocierile contraindicate (incluzand alimente, alcool, medicamente OTC).