1

EXAMEN PSIHOLOGIE
 2

CUPRINS

• Contributia teoriei psihanalitice la aprofundarea intelegerii vetii psihice umane................. 4

• Specificul legilor psihologiei................................................................................................... 6
• Intelegere, Explicatie, Interpretare, Predictie in psihologie................................................... 7
• Senzatii
1. Definitie........................................................................................................................ 10
2. Legile senzatiilor........................................................................................................... 10
• Perceptii
1. Definitie........................................................................................................................ 14
2. Legile perceptiilor......................................................................................................... 14
3. Determinantii procesului perceptiv.............................................................................. 17
4. Fazele procesului perceptiv.......................................................................................... 18
5. Caracterizarea perceptiilor........................................................................................... 19
6. Imaginea perceptiei..................................................................................................... 19
• Reprezentari
1. Definitie....................................................................................................................... 21
2. Caracterizarea reprezentarilor.................................................................................... 21
3. Imaginea reprezentarilor............................................................................................. 22
• Gandirea
1. Definitie...................................................................................................................... 25
2. Caracterizarea gandirii................................................................................................ 25
3. Latura informationala a gandirii................................................................................. 26
4. Latura operationala a gandirii.................................................................................... 28
 3

• Imaginatia
1. Definitie..................................................................................................................... 31
2. Formele imaginatiei................................................................................................... 31
• Memoria
1. Definitie........................................................................................................................... 32
2. Memorarea ( tiparirea ) …................................................................................................33
3. Pastrarea..........................................................................................................................34
4. Reactualizarea..................................................................................................................35
•Afectivitatea
1. Definitie.....................................................................................................................38
2. Caracterizarea afectivitatii.........................................................................................38
3. Proprietatile afectivitatii ( proceselor afective ) …....................................................39
 4

• Contributia teoriei psihanalitice la aprofundarea intelegerii vetii psihice umane.

Freud a fost primul care a raportat psihologiei vremii ca se ocupa doar de

constiinta si ignora alta parte a psihicului uman. Fiind doctor neurolog, Freud
a avut ocazia sa se intalneasca cu persoane care I se adresau pentru a fi
ajutati sa scape de unele comportamente ciudate, ca actele ratate,
lapsusurile sau visele. Treptat, in cursul cercetarilor, s-a conturat metoda de
interpretare a acestor comportamente, numita Metoda Psihanalitica.
Exemplul unui act ratat: cazul administratorului principal al unei firme trebuie sa
prezinte raportul annual la adunarea generala a actionarilor. A inceput “ Domnilor, declaram
sedinta inchisa” Domnilor, declaram
sedinta inchisa!

Exemplul pentru lapsus: uitam numele persoanelor; nu ne amintim ce tocmai voiam sa

spunem.
Interpretarea viselor: au explicatii in tensiuni psihice traite anterior, care in timpul
visului se pot reactualiza si crea diferite scene. ( dorinte care nu sunt acceptate sa se realizeze in
viata )

Freud, impreuna cu ceilalti cercetatori, a ajuns la cincluzia ca psihicul are 3 niveluri

calitativ diferite, care interactioneaza intre ele:
Nivel 3: CONSTIENTUL
Nivel 2: SUBCONSTIENTUL
Nivel 1: INCONSTIENTUL
Nivel 1: INCONSTIENTUL
Este primul nivel si se manifesta imediat dupa nastere.
Contine: Instincte variate ( cele mai importante: instinctual vietii si al mortii)
Intentii
Dorinte
Tensiuni affective
Motivatii
 5

Aceste continuturi ale inconstientului sunt legate de sursele de enrgie ale organismului si devin
izvoare de energie psihica. ( Izvoare ce intretin funcionalitatea vietii psihice )
Manifestarea inconstientului se face dupa principiul placerii, adica satisfacerea oricarei
trebuinte ignorand cerintele societatii.

Nivel 2: SUBCONSTIENTUL
Contine foste acte constiente care pot reveni usor in contiinta.
Este statia de tranzitie intre inconstient si constient.
INCONSTIENT CONSTIENT

Nivel 3: CONSTIENTUL
Este sediul relatiilor complexe ale fenomenelor psihice ce are functii de reglare si
informationale ale psihicului.
Freud nu i-a dat atentie prea mare dar a elaborate un model psihanalitic al personalitatii cu 3
componente: sinele, eul si supraeul. Sinele reprezentand inconstientul, eul reprezentand
subconstientul si supraeul reprezentand constientul.
 6

• Specificul legilor psihologiei

1.Legile sunt descrieri complexe deoarece exprima relatiile dintre fenomenele psihice.
Ca in celelalte stiinte, descoperirea legilor inseamna tintirea a cee ace este necesar,
general si essential in relatiile dintre fenomenele psihice. Este adevarat ca la inceputul
descoperirii acestora ele au fost formulate pe baza unor intuitii ( deci au continut
neclaritati), fiind aspru criticate.
In final a trebuit ca cercetatorii sa raspunda criticilor si sa formuleze descrieri complexe.

2.Legile nu sunt pure, deoarece studiaza interactiunea psihicului uman cu mediul natural si
social, deci cuprinde notiuni din acest mediu.
Pentru ca fenomenele psihice sunt provocate de interactiunea psihicului uman cu
Mediul natural si social, formularea legilor descoperite au incluse informatii si din alte
domenii ( biologie, filosofie ). Aceste legi sunt considerate de catre critici ca fiind legi
impure, care nu respecta granitele stiintelor. Asemenea legi au fost numite legi mixte.

3.Legile nu au o formulare matematica deoarece cercetarile in psihologia inca se aprofundeaza.

Pe viitor se va rezolva aceasta problema.

4.Legile nu sunt precise si riguroase datorita contextului complex in care actioneaza

(schimbarilor mediului). In producerea unui fenomen intervin mai multe legi.

Oricare lege in psihologia, atunci cand actioneaza, nu se manifesta singular, ci

actioneaza mai multe in acelasi timp ( ce se pot complete sau pot actiona contrar ). In
acest caz fenomenele psihice pot, sau nu, sa apara.
De aceea criticii au spus ca legile nu sunt precise.

5.Legile sunt probabiliste datorita varietatii specie umane.

Atunci cand cercetatorii desfasoara experimente, ei au ca subiect de cercetare oamenii

care se deosebesc unii de altii. A lua in considerare deosebirile nu inseamna a inlatura ce
este necesar, general, esential ( deci de a anula legile ) , ci de a deprinde mai greu ceea
ce este necesar, general si essential.

6.Legile au caracter dinamic redus.

Rar o lege din psihologia actioneaza singura, ele actionand simultan.

 7

• Intelegere, Explicatie, Interpretare, Predictie in psihologia.

Intelegerea fenomenelor psihice

Intelegerea fenomenelor pe care le cercetam poate atinge niveluri diferite de-a lungul
procesului.

-intelegerea implicita a fenomenelor, apare inaintea descoperirii legilor producandu-se

prin repetarea unui experiment pana la formularea unei scheme mentale.

-intelegerea bazata pe descrierea calitativa si cantitativa a fenomenului.

-intelegerea prin apel la legi

Explicarea fenomenelor psihice

Explicarea fenomenelor se face prin referire la legi. Jean Piaget recomanda ca in explicarea
fenomenelor sa se realizeze o cooronare a legilor pe baza careia sa se poata forma un model
explicativ.

FORMEAZA CE EXPLICA
LEGI COORDONATE MODEL EXPLICATIV FENOMENE PSIHICE

 Este recomandat sa se foloseasca mai multe modele explicative.

 Este recomandat, in cazul unui fenomen complex, sa se studieze fiecare nivel de
manifestare.

Interpretarea fenomenelor psihice

Interpretarea fenomenelor este ceruta de situatia in care fenomenul le care il cercetam nu
exprima legi cunoscute.
In acest caz: - trebuie sa ne formam o idee despre natura acelor fenomene.
-trebuie sa intepretam pe baza unor legi cunoscute.

Facem aceste lucruri pentru a ne forma o prima viziune asupra acelor fenomene si pentru a
arunca o punte intre cunoscut si necunoscut.

INTERPRETATE CU AJUTORUL
LEGI NECUNOSCUTE LEGI CUNOSCUTE
( DIN ALTE DOMENII SAU
DIN PSIHOLOGIE )

O PRIMA VIZIUNE
ASUPRA FENOMENULUI
 8

Predictia fenomenelor psihice

Predictia fenomenelor se refera la prevederea felului in care se va dezvolta un fenomen
(etapele parcurse). Aceasta leaga prezentul de viitor, sprijinindu-se pe deductie.

DEDUS CU AJUTORUL
PREDICTIE VIITOR PREZENT
 9

SENZAȚII
Definitie

Legile senzatiilor
 10

1. Definitie

Senzatiile sunt proceste psihice elementre care semnalizeaza separat forma obiectelor, insusirile
concrete ale obiectelor si fenomenele interne ( starile ) ale organismului, in conditiile actiunii directe
a acestor stimuli asupra analizatorilor.

2. Legile senzatiilor

Legea intensitatii

Legea intensităţii arata că între intensitatea stimulului şi cea a senzaţiei există o relaţie
proporţională care se exprimă astfel: intensitatea stimulului creşte în progresie geometrică iar
cea a senzaţiei în progresie aritmetică. Dar pentru ca un stimul să producă o senzaţie trebuie
să se depăşească pragul minim şi să nu-l depăşească pe cel maxim.

Stimul subliminal Senzatie Durere

PRAG MINIM PRAG MAXIM

• Stimulii care nu ating pragul minim nu produc nici o senzaţie şi se numesc stimuli
subliminali.

• pragul minim este cantitatea cea mai mică dintr-un stimul care determină apariţia unei
senzaţii.

• pragul maxim este cantitatea cea mai mare dintr-un stimul care mai poate determina o
senzaţie specifică.

• Cei ce depăşesc pragul maxim produc durere şi pot distruge analizatorul.

Pragul diferenţial este acea cantitate dintr-un stimul care adăugată la stimularea iniţiala,
determină o nouă senzaţie, cu o noua intensitate .

Exemplu: Luam o sticla de apa de 0.5 l in mana si avem o anumita senzatie cu o anumita
intensitate. Adaugand inca 0.5 l de apa se va forma o noua senzatie cu o noua
intensitate.
PRAG DIFERENTIAL
 11

Legea adaptarii senzoriale

Legea adaptării senzoriale se referă la creşterea sau descreşterea sensibilităţii
unui analizator sub influenţa acţiunii repetate a stimulului sau a modificării
condiţiilor de mediu.

Adaptarea rapida: -sensibilitii vizuale

-sensibilitatii olfactive
-sensibilitatii tactile

Adaptarea lenta: -sensibilitatii auditive

-durerii.

Exemplu pentru sensibilitatea vizuala:

-prin trecerea dintr-o sala puternic luminata intr-una fara lumina, ochiul se adapteaza
in 15 minute in prima faza, urmand ca adaptarea totala sa se faca dupa 3-4 ore.
-prin trecerea dintr-o sala fara lumina intr-una puternic luminata, ochiul se adapteaza
In 5 minute.

Legea sinesteziei
Legea sinesteziei exprima o relatie functionala speciala intre analizatori. Este vorba de
producerea unor efecte senzoriale intr-un analizator, care nu este direct stimulat, ci
datorită activităţii altui analizator care a fost stimulat.

Pentru muzicienii talentaţi, receptarea unor culori frumoase poate genera şi senzaţii
auditive şi astfel îi poate inspira să compună ceva corespunzător unei adevărate simfonii
Sinestezia
de culori.
la artisti
În condiţii obişnuite, se poate ca auzind un susur de apă să avem impresia de răcoare.

Legea semnificatiei

Legea semnificatiei arata ca daca un stimul are o însemnătate biologică sau este important
pentru activitatea cuiva, el este bine recepţionat chiar dacă are o intensitate mai slabă.

De exemplu, putem simti mirosul specific al prajiturilor mamei noastre intr-un context
diferit decat cel de acasa.In timp ce altcineva nici nu ar baga de seama acest parfum care
noua ne trezeste atatea amintiri.
 12

Legea conditionarii social culturale a sensibilitatii umane

Legea conditionarii explică diferenţele calitative ale sensibilitatii oamenilor datorita mediului in
care ei traiesc.

•sub influenţa societăţii unele modalităţi senzoriale ajung la mari performanţe. La om se auzul
verbal care este foarte fin ce desfăşoară activităţi muzicale au un auz muzical foarte bun;

• societatea a schimbat dominanta unor modalităţi senzoriale. Aşa de exemplu dacă la multe
animale mirosul este cel mai dezvoltat, şi domină , la om văzul şi auzul au cea mai mare
importanţă;

• tot datorită cerinţelor sociale se poate spune ca au apărut noi stimuli şi noi capacităţi
discriminative. Industria alimentară sau cea a parfumurilor sunt exemplul strălucit al acestei
diversificări a stimulilor şi a capacităţilor senzoriale ale omului.

Legea sensibilizarii Legea depresiei

Legea se refera la cresterea sensibilitatii unui Legea se refera la scaderea sensibilitatii unui
analizator datorita: analizator datorita:

1. Interactiunii cu alti analizatori. 1. Interactiunii negative a analizatorului cu

mediul. Muzica la maxim in casti

2. Unor varietati in functionarea substantei

2. Exersarii speciale ale acelui analizator. reticulate din creier.

Legea compensarii

Legea se referă la faptul că insuficienta dezvoltare a unei modalităţi senzoriale sau lipsa ei
poate duce la perfecţionarea alteia care îi poate prelua functiile. La mulţi oameni se poate
compensa o sensibilitate tactilă mai slabă cu cea vizuală. Dar în cazul celor fără văz sau făra
auz compensarea este absolut necesară şi trebuie sprijinită în mod special.

Compensarea
la deficientii
senzoriali.
 13

PERCEPTII
Definitie

Legile perceptiilor

Determinantii procesului perceptiv

Fazele procesului perceptiv

Caracteristicile procesului perceptiv

Imaginea perceptiei
 14

1. Definitie

Perceptia este procesul senzorial complex, dar totodata imagine primara, continand informatiile
despre totalitatea insusirilor concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a
stimulilor asupra analizatorilor.

2. Legile perceptiilor

Legea integralitatii

Legea integralităţii percepţiei se refer la faptul că toate însuşirile obiectului sunt reflectate
împreuna, atât cele importante cât şi cele neimportante, atât cele puternice cat şi cele slabe.
Este reflectat obiectul împreună cu contextul în care acesta se află.

Datorita acestei legi ne comportam adecvat fata de un lucru pe

care il vedem doar pe jumatate, stiind ca el este intreg.

La fel, noi citim un cuvant intreg chiar daca el este scris cu lacune.

Legea selectivitatii

Legea selectivităţii arata că în fiecare moment omul este bombardat de foarte mulţi stimuli
perceptivi.

Dar el îi reflectă numai unii stimuli care devin ”obiect al percepţiei” iar toţi ceilalţi
formează ”câmpul perceptiv”. Primii sunt rapid, corect şi clar percepuţi iar cei din câmp sunt
semnalaţi mai vag, mai slab, mai global.

Camp vizual Camp auditiv

 15

Legea constantei

Legea arata ca mecanismele perceptiei s-au dezvoltat atat de mult incat ne permit sa
continuam sa recunoastem obiectele indiferent de distanta, unghi de vizionare, miscare,
iluminare, deoarece avem deja in minte caracteristicile obiectului (marime, forma si culoare).

Exemplu:acest copil are câțiva centrimetri pe această coală de hârtie, dar

în realitate știm care este de fapt mărimea lui normală.

3 CONSTANTE:

MARIMEA: se realizeaza in limita de 23 metri ( distanta obiect-om)

Daca indepartam obiectul, imaginea pe retina se micsoreaza (actiunea aratandu-i persoanei

ca obiectul se micsoreaza in realitate), cristalinul se adapteaza (micsoreaza imaginea pe
retina), iar unghiul de intalnire al axelor oculare se schimba ( se micsoreaza pe masura ce
obiectul se indeparteaza, si invers)

FORMA: schimbarea pozitiei obiectului fata de persoana care percepe schimbarea

Daca schimbam pozitia obiectului apare acomodarea cristalinului si modificarea unghiului de

intalnire al axelor oculare. Imaginea este mereu asociata cu imagini formate din experiente
anterioare.

CULOARE: marindu-se cantitatea de lumina, se trece de la vederea nocturna

( celulele cu bastonase) la cea diurna ( celulele cu conuri).
Celulele cu conuri si
bastonase din retina.
 16

Legea structuralitatii
Arată că însușirile unui obiect nu au toate aceeași intensitate și nu comunică aceeași
cantitate de informație, de aceea ocupă planuri diferite în organizarea imaginii perceptive.

 Cele ce comunică multă informație și ajută la identificarea rapidă a stimulului se află

în primul rând.
 Iar celelalte în planul secundar.
>existența unei ierarhii a însușirii obiectelor<

Legea semnificatiei

Legea semnificatiei arata ca daca un stimul are o însemnătate biologică sau este important
pentru activitatea cuiva, el este bine recepţionat chiar dacă are o intensitate mai slabă.

De exemplu, putem simti mirosul specific al prajiturilor mamei noastre intr-un context
diferit decat cel de acasa.In timp ce altcineva nici nu ar baga de seama acest parfum care
noua ne trezeste atatea amintiri.

Legea proiectivitatii imaginii perceptive

Imaginea perceptiva se elaborează cortical dar ea este proiectată la nivelul obiectului și

suprapusă acestuia datorită sistemului de muşchi fini care reglează curbura cristalinului
si asigură convergenţa axelor oculare.
 17

3. Determinantii procesului perceptie

Perceptia este produsa prin implicarea a 3 tipuri de determinanti:
 Determinantii externi marcheaza inceputul procesului perceptiv, care consta in actiunea
unui stimul asupra analizatorilor individului.

Caracteristicile care isi pun amprenta pe continutul informational sunt: intensitatea, durata,
contextul, frecventa.

 Determinanti interni sunt atentia, motivatia.. ce il ajuta pe individ sa aiba o receptivitate

sporita asupra stimulilor. Pozitivi

Negativi

(in functie de asteptarile individului)

 Determinanti relationali, fiind rezultatul actiunii primilor 2 determinanti. Acelasi stimul

poate fi interpretat diferit in functie de starea individului.
 18

4. Fazele procesului perceptiv

Imagineaza-ti ca esti la volan si esti atent la drum si la semnele rutiere care iti apar in cale.

DETECTIA
Sesizarea prezenței stimulului în câmpul perceptiv datorită intensificării atenției și orientării
analizatorilor spre direcția din care acționează.
Ex: parca vad ceva

DISCRIMINAREA
Este faza in care deja distingeti insusirile obiectului si il diferentiati de ceea ce il inconjoara.
Ex: Da, ceea ce vad este are culoarea galben cu negru, are forma de patrat...

IDENTIFICAREA
Se stabileste categoria din care face parte obiectul, prin compararea cu modelele pe care le
avem in minte.
Ex: Da, este un semnalizator rutier.

INTERPRETAREA
Se stabileste semnificația stimulului pentru activitatea omului.
Ex: Semnul imi spune sa merg la dreapta.
 19

5. Caracterizarea perceptiilor
-informatiile perceptive se proceseaza prin intermediu sintezei informatiilor provenite de la
senzatii.
-aceasta procesare este insotita de interpretare, cu ajutorul careia putem forma scheme
mentale noi, bazate pe scheme anterioare vechi.

Procesare prin sinteza si

Informatiile senzatiei Informatiile perceptiilor
interpretare

6. Imaginea perceptiei
Aşa cum s-a văzut procesul perceptiv este foarte complex fiind guvernat de nenumărate legi şi
parcurgând diverse faze iar la finalul acestora se obţine imaginea perceptivă care la rândul ei
are câteva caracteristici:
• este o imagine primară, la fel ca senzaţia, adică apare în legaturi strânse cu acţiunea directă a
obiectelor asupra analizatorilor;
• este foarte bogata în conţinut, adică semnalează minţii noastre toate însuşirile obiectului-
stimul;
• este unitară adică impune toate însuşirile obiectului şi modul de organizare a acestora;
• are o intensitate proporţională cu cea a stimulului;
• durata ei este corespunzătoare cu durata actiunii stimulului.
• întotdeauna se realizează concomitent atât perceperea obiectului cât şi perceperea
contextului în care acesta se află;
• este într-o anumită măsură influenţată de poziţia pe care omul o are faţă de obiectul
perceput;
• imaginile perceptive sunt calitativ diferite în funcţie de:
a) analizatorul dominant în producerea lor (vizuale, auditive, tactilo-chinestezice)
b) de caracteristicile obiectelor(de forma, poziţia spaţială, mişcare, timp).
 20

Reprezentari
Definitie

Caracterizarea reprezentarilor

Imaginea reprezenrarilor
 21

1. Definitie

Reprezentarea este procesul cognitiv senzorial de semnalizare a insusirilor concrete ale obiectelor si
fenomenelor, in absenta actiunii directe a stimulilor asupra analizatorilor.

2. Caracterizare reprezentari
Continutul informational al reprezentarilor se refera la insusirile concrete, particulare, ale
obiectelor si fenomenelor, receptionate pe cai senzoriale.
DAR reprezentarea selecteaza insusirile concrete, comune ale obiectelor si fenomenelor si le
inlatura, extragandu-se informatii ce sufera selectari, estompari, schematizari, extinderi...
Aceasta trecere de la senzorial la logic este un moment important ce se realizeaza pe 2 cai:
1. Intuitiv figurativa ( legaturi cu perceptia)
2. Operational intelectiva ( legaturi cu inteligenta)
Legaturi se produc si cu MEMORIA, fiind cea care conserva si reactualizeaza
informatiile pentru a fi folosite in reprezentari.

-Mecanismul neuro-functional de producere a reprezentarilor este, de fapt, analizatorul in

forma lui latenta.
-Mecanismul verbal evoca reprezentarile formate anterior, sustine inlantuirea lor si dirijeaza
constructia alora, noi.
-Si inteligenta este un factor ce contribuie la formarea reprezentarilor. ( Jean Piaget)

Asemanari intre perceptie si reprezentari:

-au zone corticale apropiate.
-ambele implica analizatorii.
Deosebiri: -sunt mai multe perceptii decat reprezentari.
 22

3. Imaginea reprezentarilor
Imaginea reprezentării are câteva caracteristici speciale care o deosebeşte de cea rezultată din
procesele senzaţiei şi percepţiei.
• este secundară, adică ea apare în absenţa obiectelor şi pe baza formării anterioare a celei
perceptive.
• este mai generalizată, adică omite detaliile şi redă însuşirile şi caracteristice.
• este mai schematică dar unitară, adică dacă omite detaliile iar imaginea de ansamblu nu se va
distruge ;
• este desprinsa de contextul în care se află în mod natural obiectul şi este proiectată în câmp
mintal, şi deci poate fi cu uşurinţă folosită în orice context vrem.
• este însoţită de conştiinţa că obiectele pe care ni le reprezentăm nu sunt de faţă.
• este panoramică, adică redă toată informaţia de care dispune persoana fără ca aceasta să fie
limitată de o poziţie particulară a ei faţă de obiect.
Exemplu: Când ne reprezentăm o casă realizam mental toată suprafaţa de locuit
neîmpiedicându-ne de opacitatea pereţilor.
 23

Rezumat
Adaptarea omului la mediu implică stabilirea unor relaţii informaţionale mai simple prin
intermediul proceselor cognitive senzoriale: senzaţii, percepţii, reprezentări.
Senzaţiile şi percepţiile presupun un contact direct cu stimulii din mediu în timp ce
reprezentarea se realizează în absenţa acestora.
Senzaţiile reflectă însuşiri separate ale obiectelor şi fenomenelor realizânduse prin activitatea
analizatorilor. Aceştia au următoarele componente: receptorul,calea de conducere, zona
corticală unde se prelucrează impulsurile nervoase ce transmit informaţia, conexiunea
inversă care reglează mai bine recepţia. Procesele senzoriale sunt guvernate de următoarele
legi generale: legea intensităţii, legea adaptării senzoriale, legea sinesteziei, legea condiţionării
socio-culturale a sensibilităţii umane. Imaginea senzorială areurmătoarele caracteristici: este
primară (rezultată din contactul direct cu stimulul), simplă (reflectă o singură însuşire), are
intensitate şi durată corespunzătoare celor ale stimulului, are o tonalitate afectivă pozitivă sau
negativă, are o anumită calitate. Sunt mai multe categorii de senzaţii: vizuale, auditive,
cutanate, olfactive, proprioceptive, chinestezice,de echilibru, organice, de durere.
Percepţiile sunt procese senzoriale mai complexe pentru că reflectă obiectele şi fenomenele în
totalitatea însuşirilor lor şi în contextul în care acestea există. Procesul perceptiv parcurge
următoarele faze: detecţia (doar sesizarea prezenţei stimulului), discriminarea (se disting
însuşirile stimulului şi se diferenţiază de alţii), identificarea (stabilirea categoriei din care face
parte stimulul), interpretarea (precizarea semnificaţiei stimulului pentru activitate). Cele mai
importante legi care guvernează procesul percepţiei sunt: integralitatea, selectivitatea,
constanţa, tructuralitatea, semnificatia, legea proiectivitatii. Imaginea perceptivă are
următoarele caracteristici: este primară, foarte bogată, unitară, având o intensitate şi o
durată corespunzătoare stimulului, reflectă atât obiectul cât şi contextul, acest lucru depinzând
şi de poziţia subiectului faţă de ele, are o calitate dată de analizatorul dominant. Percepţia
îndeplineşte mai multe roluri dar cele mai importante sunt: a) oferă informaţii directe şi
concrete despre obiecte; b) reglează mişcările şi acţiunile omului.
Reprezentările sunt procese senzoriale superioare pentru că au un mecanism mai complex de
reglare şi prelucrează la nivel mai înalt informaţia desprinzându-se de acţiunea directă a
stimulului. Particularităţile imaginii reprezentării sunt: secundară, schematică dar unitară,
panoramică. Reprezentarea are roluri specifice în activitatea mintală, ea făcând trecerea la
procesele cognitive superioare, susţinând formarea conceptelor şi rezolvarea problemelor şi
fiind element central al imaginaţiei.
 24

Gandirea
Definitie

Caracterizarea gandirii

Latura informationala a gandirii

Latura operationala a gandirii

 25

1. Definitie

Gandirea este procesul cognitiv complex care, prin intermediul abstractizarilor si generalizarilor,
extrage si prelucreaza informatii despre insusirile obiectelor si fenomenelor.

2. Caracterizarea gandirii
Continutul informational al gandirii este diferit de cel al proceselor senzoriale
cognitive:
-gandirea reflecta insusirile esentiale ale obiectelor si fenomenelor ( insusirile
de profunzime )
-gandirea se refera la legaturile cauzale, de conditionare, de relationare dintre
fenomene, ( tot felul de legaturi) reflectand modul in care apar si evolutia
fenomenelor, reusind sa faca o legatura intre trecut, prezent si viitor.
-gandirea are o forma selectiva de informatii, folosindu-se de latura sa
operationala ( analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare si
concretizare)

Gandirea preia informatii prin diferite mijloace pentru a ajunge la ce este necesar si esential.
- Informatii provenite de la informatii si perceptii.
- Informatii stocate in memorie, reactualizate si introduce in procesele gandirii.
- Rezultate ale actelor de gandire anterioara.
- Informatii ce apartin structurilor verbale.
Gandirea este o activitate mentala complexa ce nu se realizeaza la intamplare, ci are un scop.
Efortul de gandire este declansat si sustinut de motivatie si este incheiat o data cu indeplinirea
scopului. Rezultatele ei, de multe ori, nu coincid cu realitatea.
Gandirea este organizata si sistematizata, deci are mecanisme de reglare, autoreglare,
amplificare, complicare si corectare.
 26

3. Latura informationala a gandirii

Latura informationala purinde notiuni, prototipuri, retele semantice, scheme cognitive si
scenarii cognitive.

 Notiunile sunt uitati cognitive ale gandirii care semnalizeaza insusiri esentiale, necesare,
generale ale obiectelor si fenomenelor.
 Prototipul este exemplarul reprezentativ unei clase de obiecte/fenomene, de aceea are
multe dintre caracteristicile acelei clase.
Este o componenta a gandirii practice si cuprinde insusiri ce depind de specificul cultural
sau geogafic din care se afla obiectul.
 Retelele semantice sunt organizari ale cunostintelor in clase si retele de clase.
-intre retele exista legaturi de subordonare, supraordonare si coordonare.
-cuprind notinui generale si abstracte care se afla in varful ierarhiei, ele continand
insusiri comune tuturor celor subordonate (nu sunt prezente insusiri care ar putea
diferentia clasele de obiecte sau fenomene)

 Schemele cognitive

1. Schemele cognitive sunt blocuri de cunostinte insecabile si autonome in raport cu alte

informatii.

O schema cognitiva cuprinde o multime de cunostinte nu numai despre elementele

unei situatii ci si despre relatiile lor reciproce. Aceste relatii nu sunt de ordin conceptual ca in
cazul retelelor semantice ci sunt relatii tipice. Ele arata modul tipic in care sunt asociate
diferite elemente sau componente ale unei situatii complexe.
Incercati sa notati ce va vine imediat in minte dupa ce cititi cuvantul „unt”. Termenii
care va vin in minte prin asociatii libere nu sunt intamplatori. Nu ne poate veni in minte orice
alt cuvant, ci doar acela care se afla intr-o anumita legatura cu cuvantul amorsa.
Asadar, o serie de cunostinte sunt organizate in memorie pe baza relatiilor tipice,
uzuale, dintre elementele care le denota
 27

2. Structurile cognitive denota situatii complexe.

Ele nu descriu proprietatile intrinseci ale unui obiect; acest gen de cunostinte se poate
organiza sub forma retelelor propozitionale. Structurile sau schemele cognitive exprima
contextul in care apar anumite elemente, modul in care sunt structurate astfel incat
formeaza un anumit tip de situatie sau scena.
Ansamblul de cunostinte despre cum sa cumperi mobila denota o situatie complexa
in care componentele situatiei – cumparatorul, vanzatorul, mobila - intra in diverse relatii:
vanzatorul prezinta mobila sui pretul; cumparatorul o verifica, compara pretul, calitatea,
plateste etc.

3. Schemele sunt structuri generale si abstracte.

Structurile cognitive nu se aplica numai la o singura situatie, ci la un tip de situatii.

Structurile cognitive sunt organizate ierarhic. In varful unei scheme de cunostinte se
afla cunostintele certe, valabile in orice caz particular al situatiei respective. Ele constituie
nucleul tare al schemei. Spre periferie devin mai putin certe, variabile in functie de cazurile
particulare. Structurile cognitive asimileaza o situatie – ne ajuta sa o recunoastem si sa o
intelegem – prin punerea ei in corespondenta cu nucleul tare al schemei apoi prin
specificarea cunostintelor variabile, nespecificate.
O schema cognitiva este cuprinsa intr-una mai generala, cu un grad mai mare de
generalizare.

4. Schemele sunt modalitati de organizare a cunostintelor.

Cunostintele grupate intr-o structura cognitiva nu sunt legate de o utilizare anume.

Ele sunt cunostinte despre fapte sau stari de lucruri, nu despre o procedura sau un
anumit tip de proceduri.
O schema poate avea mai multe utilizari: pentru a intelege un text, pentru predictia
unui comportament sau a unei evolutii posibile a starii de lucruri etc.

 Scenariile cognitive sunt succesiuni de evenimente specifice unui context si reprezentate

mental sau verbal.
-redau succesiunea evenimentelor.
-redau detalii de spariu in care se petrece evenimentul.
-asociaza actiunile care trebuie realizate de o persoana in acele momente.
-daca sunt bine construite mental, pot fi eficiente si regleaza corect succesul acelor
actiuni.
 28

4. Latura operationala a gandirii

Latura operationala cuprinde ansamblul operatiilor si procedeelor mintale de transformare a
informatiilor, de relationare si de prelucrare, combinare si recombinare a schemelor si notiunilor
in vederea obtinerii unor cunostinte noi, a intelegerii unui context informational, a luarii unei
decizii sau a rezolvarii de probleme.

I. Operatiile fundamentale sunt prezente in orice act de gandire si constituie scheletul

ei. Ele intervin in abordarea si rezolvarea tuturor sarcinilor de cunoastere, indiferent
de domeniu. Aceste operatii fundamentale sunt: analiza, sinteza, clasificare,
concretizare, abstractizarea, generalizarea si comparatia.

a) Operatii de gradul 1: analiza, sinteza

b) Operatii de gradul 2: abstractizarea, clasificarea, comaratia, concretizarea, generalizarea.

II. Operatiile particulare sunt folosite in anumite acte de gandire, se manifesta cu o

anumita categorie de probleme, cu un anumit domeniu de cercetare. La nivelul
acestor operatii, intalnim mai multe modalitati operationale si procedee, cum ar fi:
modalitati algoritmice si euristice.

I. Operatiile fundamentale
a)Operatii de gradul 1
Analiza este dezmembrarea mentala a unui obiect/fenomen in parti, cu ajutorul
semnelor verbale. Rolul analizei este sa descopere semnificatia, rolul, locul pe care il are fiecare
parte din intreg.
Sinteza este operatia inversa analizei, prin ea se reunesc parti informationale si
formeaza un intreg, realizandu-se tot cu ajutorul partilor verbale.

b)Operatii de gradul 2
Abstractizarea este asemanatoare cu analiza, partile (insusirile) obiectelor sunt
desprinse dintr-un intreg si sunt expuse unor transformari. Cele care raman constante, exprima
ceea ce este esential si necesar, si sunt retinute, iar restul sunt omise (se face abstractie de ele).
DECI, abstractizarea are o latura pozitiva, de conservare, si una negativa, de eliminare.
Concretizarea este operatia inversa abstractizarii, ea este operatia ce trece de la abstract
la general, la idividual, la concret.
 29

Clasificarea este gruparea mentala a obiectelor si fenomenelor in functie de anumite

criterii, in vederea descoperririlor si asemanarilor si deosebirilor dintre acestea.
Comparatia este confruntarea mentala intre obiecte/fenomene dupa un criteriu, in
vederea descoperririlor si asemanarilor si deosebirilor dintre acestea.
Generalizarea se realizeaza in plan mental la niveluri calitative diferite:
Generalizare extensiva= se atribuie insusiri comune tuturor
componentelor unui grup.
Generalizare intensiva= unifica toate insusirile comune unui grup,
rezultand notiunile si prototipurile.
 30

Imaginatia
Definitie

Formele active si voluntare ale imaginatiei

 31

1. Definitie

Imaginatia este procesul cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza
combinarii si transformarii experientei anterioare.

2. Formele active si voluntare ale imaginatiei

Imaginatia reproductiva
Ea construieste mental imaginea unor obiecte/fenomene existente in realitate, dar pe care
nu le putem percepe direct, deoarece fie s-au petrecut cu foarte mult timp in urma, fie sunt
la distanta mare de noi.
Pentru a avea o imaginatie reproductiva ne folosim de propriile experiente, produsul
rezultat fiind cu atat mai valoros cu cat se va apropia de caracteristicile acelui obiect „este
asa cum mi l-am inchipuit”.
-are legaturi cu memoria
-sustine si rezolva probleme.
-mentine interesul si atentia in lecturile noastre.

Imaginatia creatoare
Este forma cea mai complexa si valoroasa, ea este roientat spre un posibil si probabil viitor.
-este puternic stimulata si sustinuta de afectivitate si motivatie.
-valorifica inconstienul.
-poarta amprenta personalitatii fiecaruia.
Produsul final este caracterizat de noutate si originalitate.

Visul de perspectiva
Este proiectarea voluntara, constienta, a propriului drum de dezvoltare, in acord cu
posibilitatile fiecarei persone si cu cerintele societatii.
Visul de perspectiva contribuie la construirea idealului de viata, a optiunilor de viitor, a
eforturilor, deci duce la motivarea activitatilor curente.

IMAGINATIA IMPREUNA CU GANDIREA PERMITE MINTII UMANE

SA CUPRINDA CAMPUL TRECUT-PREZENT-VIITOR.
 32

Memoria
Definitie

Memorarea (tiparirea)

Pastrarea

Reactualizarea
 33

1. Definitie

Memoria este un proces cognitiv complex de tiparire, pastrare si reactualizare a experientei

anterioare a omului.

2. Memorarea
Este impartita in functie de:

 Prezenta intentiei: A)memorare involuntara

B)memorare voluntara

 Legatura cu gandirea: b1)memorare mecanica

b2)memorare logica

a) Memorare involuntara
Prin memorarea voluntara se intipariresc cunostintele si actiunile fara sa existe un scop stabilit
si fara sa se faca vreun efort. Ea se realizeaza in cursul unor activitati psihice (comunicare,
observare, urmarire TV), persoana asimiland informatii involuntar si constata ca stie anumite
lucruri pe care nu si-a propus sa le studieze.
Este o memorare intamplatoare, neorganizata, mai putin sistematica.
Avantajul este ca se tiparesc multe informatii fara efort si contribuie la formarea experientei
personale.

b) Memorare voluntara
Memorarea voluntara are un scop prestabilit si face efort pentru a acumula informatii.
Este o memorare care se face constant, organizat si sistematic, fiind foarte productiva si cea
mai importanta.
Este favorizata de folosirea unor puncte de sprijin, se poate iparti materialul in unitati pentru a
se intipari pe rand .. aici intervine memorarea mecanica sau logica.
 34

b1) Memorarea mecanica

Consta in repetarea de mai multe ori a materialului, dar fara a-i intelege sensul. Ea poate parea
productiva, dar in realitate este consumatoare de energi si timp, iar materialul se uita repede.

b2) Memorarea logica

Are o stransa legatura cu gandirea, pentru a putea intelege materialul. Se acorda atentie
speciala cuvintelor cheie si se leaga noul material de cunostintele anterioare.
Memorand logic se consuma mai putina energie si timp, iar materialul nu se uita si poate fi
reactualizat.

3. Pastrarea
Insemna conservarea celor insusite prin memorare, pentru un timp mai scurt sau mai lung:
a) Memoria de scurta durata contine informatii imediate, recente, momentan
semnficative. Sunt pastrate in memorie in jur de 15s - 20 min.
-ea asigura continuitatea actelor pe care le realizam.
b) Memoria de lunga durata conserva informatii si trairi pentru intreaga viata. Este cea mai
importanta pentru construirea experientei personale si pentru asimilarea cunostintelor.
Pastrarea este un proces activ, la finalul insusirilor celor memorate, informatiile trebuie
integrate in structuri cognitive. Asimilarea si acomodarea ajuta procesul integrarii prin insusirea
si intarirea de noi cunostinte.
Factori care influenteaza pastrarea in memorie:
-inteligibilitatea materialului
-notiuni generale, cheie
-trairi afective
-ideile sa fie asociate cu imagini
-verbalizarea
 35

4. Reactualizarea
Reactualizarea este de doua tipuri: a)Recunoasterea
b)Reproducerea
a) Recunoasterea presupune recuperarea informatiei in prezenta materialului, realizandu-
re repede, usor si chiar involuntar.
(Nu este indicata pentru scoala deoarece elevii confunda recunoasterea paginilor cu stapanirea
cintinutului)
b) Reproducerea presupune folosirea unor procedee pentru a ajunge la materialul pastrat
in memorie, realizandu-se selectiv, voluntar.
Poate sa fie si involuntara, cand prin folosirea unui cuvant reproduci toata strofa
 36

Rezumat
Gândirea este cel mai important proces cognitiv specific omului pentru că permite acestuia
să obţină informaţii despre însuşirile profunde, necesare şi esenţiale ale obiectelor şi
fenomenelor care îi asigură o adaptare înaltă la ambianţă.
- Ea are un loc central în intelectul uman pentru că influenţează semnificativ celelalte procese
psihice;
- Caracteristicile cele mai importante ale gândirii sunt: reflectă esenţialul şi necesarul, este
mijlocită, foloseşte intens simbolurile verbale, este reflectare generalizată şi abstractizată, se
desf ăşoar ă în timp, fiind conştientă şi voluntar ă, are produse specifice (noţiuni, judecăţi, raţ
ionamente);
- Operaţiile fundamentale sunt: analiza, sinteza, comparaţia, abstractizarea, generalizarea,
concretizarea;
- Gândirea este principalul proces cognitiv care asigur ă formarea noţiunilor (atât a celor
empirice, cât mai ales, a celor ştiinţifice).
- Gândirea permite înţelegerea fenomenelor şi astfel fundamentează acţiunile eficient ale
omului asupra acestora.
- Un rol foarte important are gândirea în rezolvarea problemelor teoretice şi practice cu care se
confruntă omul, permiţându-i acestuia să descopere legăturile între ceea ce este cunoscut şi ce
se cere în acea problemă şi să rezolve.

Memoria este un proces cognitiv complex care condiţionează desf ăşurarea celorlalte procese
psihice şi se află la baza tuturor felurilor de activităţi umane.
- Memoria permite întipărirea în minte a cunoştinţelor (procesul memor ării), păstrarea lor şi
apoi actualizarea în forma recunoaşterii şi reproducerii. Acestea sunt procesele ei.
- Procesele memoriei au mai multe forme de realizare: memorarea poate fi: voluntar ă,
involuntar ă, mecanică, logică; păstrarea poate fi de lungă şi de scurtă durată; reactualizarea se
poate realiza ca recunoaştere şi reproducere iar acestea pot fi involuntare şi voluntare.
- Opus memoriei este procesul uitării care uneori este necesar (pentru eliminarea a ceea ce nu
mai este util sau este dureros pentru om) dar deseori are efecte negative asupra învăţării şi
trebuie combătută.

Imaginaţia este procesul cognitiv complex care îl pune pe om în legătur ă cu viitorul, posibilul,
probabilul şi astfel comportamentele omului sunt reglate şi după cerinţele anticipate.
- Imaginaţia transformă datele experienţei anterioare şi ajunge la produse mentale noi,
originale, ingenioase.
- Ea are mai multe forme de realizare dar cele mai importante sunt cele active şi voluntare,
adică, imaginaţia reproductivă, cea creatoare şi visul de perspectivă.
- Imaginaţia este cea mai importantă componentă a creativităţii prin care omul produce
schimbări remarcabile în mediul ambiant.
 37

Afectivitatea
Definitie

Caracterizarea afectivitatii

Proprietatile afectivitatii
 38

1. Definitie

Procesele afective sunt cele care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma unor trairi, uneori
atitudinale.

2. Caracterizarea afectivitatii
Spre deosebire de procesele cognitive care reflectă în mod dominant obiectele şi fenomenele
lumii exterioare, procesele afective reflectă relaţia dintre obiect şi subiect într-o formă
specifică numită traire afectivă.
Dar nu este vorba de orice relaţie, ci de cea de concordanţă sau neconcordanţă între
caracteristicile obiectului şi sistemul de motive al omului.
-daca omul se afla in concordanta cu mediul, atunci apar trairi afective pozitive, care
sustin apropierea si interactiunea omului.
-daca omul se afla in neconcordanta cu mediul, atunci apar trairi afective negative, care
il indeparteaza de mediu, ii reduce legaturile si energia psihofizica.

Deci, in fata acelorasi obiecte/fenomene, oamenii reactioneaza diferit.

Sau, un om reactioneaza diferit fata de aceleasi obiect, datorita modificarii relatiilor.
Exemplu: in fata unui apus de soare, un copil s-ar putea nici sa nu-l observe, un adolescent ar fi
impresionat, iar o pers in varsta ar fi cuprinsa de tristete.
In producerea unei trairi afective sunt implicati centrii nervosi subcorticali, legati de procese ca:
respiratia, circulatia, metabolismul... Dar pentru a o produce, procesele cognitive il informeaza
pe om despre mediul inconjurator (pentru a vedea in ce relatie este cu el), iar motivatia il ajuta
sa lege relatiile.
 39

Conduitele emotional-afective
Coduite organice Coduite comportamentale Coduite subiective

-modificarea activitatii bioelectrice a
creierului, specifica starii de alerta.
-modificari ale pulsului, tensiunii.
-motilitatea gastro-intestinala.
-tensiunea musculara.
-secretia salivara, lacrimala.
-schimbarea culorii pielii (rosu, Subiectul constientizeaza starile sale
paloare). afective si le autoevalueaza pentru a
-mimica (deschiderea larga a ochilor, le putea diminua.
ridicare sprancene)
-postura, mers, gesturi.
-modificari ale glasului.

3. Proprietatile proceselor afective A) Polaritatea

B) Intensitatea
C) Durata
D) Mobilitatea
E) Expresivitate

A) Polaritatea
Polaritatea spre pozitiv sau negativ rezulta din trairea concordantei sau neconcordantei.
Trairi pozitive= bucurie, simpatie, incredere
Trairi negative= tristete, antipatie, neincredere
Polaritatea cu caracter stenic si astenic
Caracter stenic= incarcatura cu energie
Caracter astenic= deficit de energie
Polaritatea spre incordare (teama, neincredere) sau relaxare (bucurie)

B) Intensitatea
Se refera la gradul de manifestare a trairilor afective, in momentul producerii lor si a
desfasurarii.
-intensitatea depinde de tipul de procese afective, cele simple si cu baza ereditara sunt intense,
iar cele coplexe au o intensitate adecvata contextului.
-intensitatea depinde de capacitatea afectiva a persoanei. (sunt temperamente care
avantajeaza manifestarile trairilor afective)
 40

C) Durata
Se refera la timpul in care apar si se desfasoara, apoi dispar. In unele cazuri, durata proceselor
afective isi mentine relatia obiectului cu trairile chiar daca contextul nu mai este prezent.

D) Mobilitatea
Consta in trecerea de la o traire afectiva la alta.

E) Expresivitatea
Consta in posibilitatea exteriorizarii trairilor afective, sa poata fi vazute/simtite de ceilalti, prin
intermediul conduitelor emotional-afective.