Hitler 1

Analiza lui Hitler de Erich Fromm
Agresivitatea malignă : Adolf Hitler, un caz clinic

de necrofilie
Remarci preliminare
Un studiu analitic psihobiografic are ca obiectiv să ră spundă la două întrebă ri:
(1) Care sunt forţele motrice care motivează un individ, pasiunile care îl împing
sau îl îndeamnă să se comporte într‐un anumit fel? (2) Care sunt condiţiile —
interne ş i externe — responsabile pentru dezvoltarea acestor pasiuni specifice
(tră să turi de caracter)? Analiza lui Hitler ce urmează are aceste scopuri, dar
diferă de metoda clasică freudiană în anumite privinţe semnificative.
În analiza mea asupra caracterului lui Hitler m‐am concentrat doar pe necrofilia
lui Hitler ş i am atins doar în treacă t alte aspecte precum caracterul să u
exploatator ş i Germania ca reprezentare simbolică a figurii materne.
Pă rinţii ş i primii ani ai lui Hitler

Klara Hitler
Cea mai importantă influenţă asupra unui copil este caracterul pă rinţilor să i, mai
degrabă decâ t vreun eveniment singular. Pentru aceia care cred în formula
simplistă că dezvoltarea deficitară a unui copil este aproximativ proporţională cu
„defectele“ pă rinţilor, analiza caracterului pă rinţilor lui Hitler, pe baza datelor
cunoscute, oferă o surpriză : atâ t tată l, câ t ş i mama lui par să fi fost oameni
echilibraţi, bine intenţionaţi ş i nedistructivi.
Mama lui Hitler, Klara, pare să fi fost o femeie bine adaptată ş i înţelegă toare. Era
o fată simplă de la ţară , fă ră educaţie, care lucrase ca menajeră în casa lui Alois
Hitler, unchiul ş i viitorul ei soţ. Klara a devenit amanta lui Alois ş i a ră mas
însă rcinată cu Adolf la vremea câ nd soţia lui a murit. Ea s‐a că să torit cu vă duvul
Alois pe 7 ianuarie 1885; avea două zeci ş i patru de ani, iar el patruzeci ş i ş apte.
Era harnică ş i responsabilă ; în ciuda unui mariaj nu prea fericit, nu s‐a plâ ns
niciodată . Ş i‐a îndeplinit obligaţiile cu bună voinţă ş i conş tiinciozitate.
„Viaţa ei era concentrată pe gospodă rie ş i îngrijirea soţului şi a copiilor. Era o
gospodină model care pă stra casa impecabilă şi îşi îndeplinea sarcinile cu precizie.
Nimic n‐o putea distrage de la truda casnică , nici mă car perspectiva unei mici
bâ rfe. Doar că minul ei ş i urmă rirea intereselor familiei contau pentru ea: printr‐o
gestionare atentă a reuşit să sporească proprietă ţile familiei, spre marea ei
bucurie. Iar copiii erau chiar mai impor‐tanţi decâ t casa. Toţi cei care au
cunoscut‐o au fost de acord că centrul vieţii ei se afla în iubirea ş i devotamentul
faţă de copii. Singura acuzaţie serioasă ridicată împotriva ei este că , din cauza
iubirii şi devotamentului ei, era prea îngă duitoare ş i astfel a încurajat un sentiment
de unicitate la fiul ei — o acuzaţie oare cum stranie adusă unei mame. Copiii nu
împă rtă ş eau această viziune. Era iubită ş i respectată atâ t de copiii ei vitregi,
pre‐cum ş i de cei naturali, cei care nu au murit la vâ rste fragede“ (B.F. Smith,
1967).
Acuzaţia că era prea îngă duitoare cu fiul ei ş i că a încurajat un sentiment de
unicitate (a se citi narcisism) nu este atâ t de ciudată pe câ t i se pare lui Smith —
ş i, mai mult decâ t atâ t, este probabil adevă rată . Dar această perioadă de
îngă duinţă a ţinut doar în primii ani pâ nă la vâ rsta câ nd Hitler a mers la ş coală .
Această schimbare în atitudinea ei a fost probabil provocată , sau cel puţin
facilitată , de faptul că a mai nă scut un fiu câ nd Hitler avea cinci ani. Dar întreaga
ei atitudine de după aceea dovedeş te că naş terea noului copil nu a fost un
eveniment atâ t de traumatic precum le‐ar plă cea unor psihanaliş ti să creadă ;
probabil că a încetat să ‐l ră sfeţe pe Adolf, dar nu a început brusc să ‐l ignore. Era
din ce în ce mai conş tientă de faptul că el trebuia să crească , să se adapteze la
realitate ş i, aş a cum vom vedea, a fă cut tot ce a putut să ajute acest proces.
Această imagine a unei mame responsabile ş i iubitoare ridică unele întrebă ri
serioase cu privire la ipoteza unei copilă rii cvasi‐ autiste a lui Hitler ş i a
„caracterului să u incestuos malign“. Cum s‐ar putea explica dezvoltarea timpurie
a lui Hitler în aceste condiţii? Ne putem gâ ndi la urmă toarele posibilită ţi: (1) că
Hitler era constituţional atâ t de rece ş i retras, încâ t orientarea lui aproape autistă
a existat în pofida unei mame calde ş i iubitoare. (2) Este posibil ca ataş amentul ei
exagerat faţă de fiul ei, pentru care avem dovezi, să fi fost perceput de copilul
deja timid ca pe o intruziune puternică la care a reacţionat cu o ş i mai mare
retragere.
Nu ş tim destule despre personalitatea Klarei pentru a spune cu certitudine care
dintre aceste condiţii predomina, dar ambele sunt compatibile cu imaginea pe
care o putem construi despre comportamentul ei din datele pe care le avem.
O altă posibilitate este că era o persoană tristă , motivată de simţul datoriei, care
transmitea puţină că ldură sau bucurie fiului ei. La urma urmei, n‐a avut o viaţă
fericită . Aş a cum se obiş nuia în clasa mijlocie germano‐austriacă , ea trebuia să
facă copii, să aibă grijă de gospodă rie ş i să se supună unui soţ autoritar. Vâ rsta ei,
lipsa de educaţie, înalta lui poziţie socială ş i felul lui egoist — dar nu ră u — au
tins să intensifice această stare tradiţională . Astfel se poate ca ea să fi devenit
tristă , dezamăgită , deprimată , poate ca rezultat al circumstanţelor, mai degrabă
decâ t pe baza caracterului ei. În sfâ rş it, este posibil ca sub atitudinea ei grijulie să
se fi ascuns o atitudine schizoidă ş i retrasă adâ nc înră dă cinată . Dar aceasta este
posibilitatea cea mai puţin probabilă . În orice caz, nu avem suficiente detalii
concrete despre personalitatea ei pentru a decide care dintre aceste ipoteze este
mai probabil corectă .
Alois Hitler
Alois Hitler era o figură mai puţin îngă duitoare. Copil nelegitim, purtâ nd numele
mamei, Schicklgruber (schimbat mult mai tâ rziu în acela de Hitler), pornind din
condiţii extrem de să race, era cu adevă rat un om care a reuş it prin forţele
proprii. Prin muncă asiduă ş i disciplină a izbutit să crească de la un mic
funcţionar al vă mii austro‐ungare la o funcţie relativ înaltă — „înalt vameş “ —
ceea ce clar i‐a oferit statutul de membru respectat al clasei mijlocii. Era
cumpă tat ş i a reuş it să strâ ngă bani suficienţi pentru a avea o casă , o fermă ş i să
lase familiei un domeniu care, pe lâ ngă pensia sa, le oferea o existenţă
confortabilă financiar. Era fă ră îndoială un om egoist care manifesta prea puţină
preocupare pentru sentimentele soţiei sale, dar se pare că în această privinţă nu
era deloc diferit de oamenii obiş nuiţi din aceeaş i clasă socială . Alois Hitler era un
om că ruia îi plă cea viaţa, în special sub forma femeilor ş i vinului. Nu era un
afemeiat, dar nici nu era înlă nţuit de restricţiile sociale ale clasei mijlocii
austriece. În plus, îi plă cea să bea ş i uneori bea câ te un pahar în plus, dar nu era
în niciun caz un beţiv aş a cum se spune în diverse articole. Totuş i, cea mai
remarcabilă manifestare a naturii sale iubitoare de viaţă era interesul lui profund
ş i durabil pentru albine ş i apicultură . Îşi petrecea cu cea mai mare plă cere tot
timpul liber cu stupii lui, singura preocupare serioasă ş i activă pe care a avut‐o în
afara serviciului. Visul vieţii lui era să aibă o fermă unde să poată creş te albine la
scară mai mare. În cele din urmă ş i‐a îndeplinit acest vis; deş i s‐a dovedit că
ferma pe care a cumpă rat‐o iniţial era prea mare, spre sfâ rş itul vieţii avea exact
suprafaţa optimă ş i s‐a bucurat imens de ea.
Alois Hitler a fost descris uneori ca un tiran brutal — presupun că din cauza
faptului că s‐ar fi potrivit mai bine cu o explicaţie simplistă a caracterului fiului
să u. Nu era tiran, dar era un pă rinte autoritar care credea în datorie ş i
responsabilitate ş i considera că trebuie să decidă soarta fiului să u pâ nă la vâ rsta
majoratului. Conform datelor de care dispunem, nu ş i‐a bă tut niciodată fiul; îl
dojenea, îl certa, încerca să ‐l facă să vadă ce este bine pentru el, dar nu era o
figură înspă imâ ntă toare care‐ş i teroriza fiul. Aş a cum vom vedea mai departe,
iresponsabilitatea crescâ ndă a fiului ş i evitarea realită ţii au constituit pentru tată
un motiv în plus pentru a încerca să ‐i facă morală ş i să ‐l corecteze. Există multe
informaţii care arată că Alois nu era nepoliticos sau arogant cu lumea, în niciun
caz fanatic ş i, în general, era chiar tolerant. Atitudinea sa politică este în
concordanţă cu această descriere: era anticleric ş i liberal, foarte interesat de
politică . Ultimele lui cuvinte înainte să moară de infarct în timp ce citea ziarul au
fost o expresie furioasă împotriva „negrilor acelora“, aş a cum erau numiţi clericii
reacţionari.
Cum putem explica faptul că aceş ti doi oameni bine intenţionaţi, echilibraţi,
foarte normali ş i, cu certitudine, nedistructivi au dat naş tere viitorului „monstru“
Adolf Hitler?
De la naş tere la 6 ani (1889–1895)

Se pare că bă ieţelul era lumina ochilor mamei sale. Îl ră sfă ţa, nu‐l certa niciodată ,
îl admira; nu putea greş i cu nimic. Toată atenţia ş i dragostea ei erau îndreptate
spre el. Probabil că atitudinea ei a provocat narcisismul ş i pasivitatea lui. Era
minunat fă ră să trebuiască să facă niciun efort, câ tă vreme mama lui îl admira
oricum; nu trebuia să facă niciun efort pentru că mama îi îndeplinea toate
dorinţele. El, în schimb, o domina ş i fă cea crize atunci câ nd se simţea frustrat.
Dar, aş a cum spuneam mai devreme, se poate ca el să fi perceput ataşamentul ei
exagerat ca pe o intruziune la care a reacţionat printr‐o ş i mai mare retragere,
punâ nd astfel bazele atitudinii sale semiautiste timpurii. Această constelaţie a
fost accentuată de faptul că tată l să u nu petrecea mult timp acasă din cauza
particularită ţilor serviciului să u. Influenţa autorită ţii paterne ar fi putut echilibra
lucrurile, dar a lipsit. Este posibil ca pasivitatea ş i dependenţa bă ieţelului să fi
fost amplificate de un anumit caracter bolnă vicios care, la râ ndului lui, a fă cut să
crească atenţia pe care i‐o dă dea mama.
Această etapă s‐a încheiat câ nd Hitler avea ş ase ani. Sfâ rş itul a fost marcat de
câ teva evenimente. Cel mai evident eveniment, mai ales din punctul de vedere al
psihanalizei clasice, a fost naş terea unui frate câ nd el avea cinci ani, lucru care l‐a
înlă turat pe Adolf din poziţia de obiect principal al adoraţiei mamei. În realitate,
un astfel de eveniment are adesea o influenţă să nă toasă , mai degrabă decâ t
traumatică ; tinde să reducă motivele de dependenţă de mamă ş i implicit
pasivitatea. Contrar cliş eului, dovezile arată că în loc să facă crize de gelozie,
micul Hitler s‐a bucurat din plin de anul de după naş terea fratelui să u. Aceasta
s‐a datorat în mare mă sură faptului că tată l a preluat un post nou la Linz iar
familia, de teamă , pare‐se, să ‐l mute pe bebeluş , a ră mas la Passau încă un an.
„Un an întreg Adolf a tră it într-un paradis al copilă riei, 545 jucâ ndu-se ş i fă câ nd
balamuc cu copiii din vecini. Ră zboaie în miniatură ş i lupte între cowboy şi indieni
par să fi fost favoritele lui ş i aveau să fie distracţiile lui majore pentru mulţi ani.
Deoarece Passau era în Germania — pe partea germană a graniţei austro-
germane, unde avea loc inspecţia vamală austriacă —, jocurile de-a ră zboiul ar fi
asmuţit francezi contra germani în spiritul anului 1870, dar cu toate acestea
naţionalitatea victimelor nu avea nicio importanţă. Europa era plină de bă ieţei
eroici care masacrau cu imparţialitate toate grupurile naţionale ş i etnice. Acest an
de copilă rie combatantă a fost important în viaţa lui Hitler nu pentru că a fost
petrecut pe pă mâ nt german — ş i asta i-a adă ugat un accent bavarez —, ci pentru
că a fost un an de evadare într-o libertate aproape absolută . Acasă a început să se
afirme mai mult ş i a manifestat probabil primele semne de furie copleşitoare
atunci câ nd nu obţinea ceea ce dorea. Jocul de afară era bucuria absolută , cu
acţiune şi imaginaţie fă ră nicio limită “ (B. F. Smith, 1967).
Această existenţă paradiziacă s‐a terminat abrupt câ nd tată l să u ş i‐a dat demisia
de la serviciul vamal ş i familia s‐a mutat la Hafeld, lâ ngă Lambach, iar bă iatul să u
de ş ase ani a trebuit să meargă la ş coală . Adolf „s‐a pomenit că viaţa îi este brusc
îngră dită într‐un cerc îngust de activită ţi care cereau responsabilitate ş i
disciplină . Pentru prima oară era constant ş i sistematic constrâ ns să se
conformeze“ (B.F. Smith, 1967).
Ce putem spune despre dezvoltarea caracterului copilului la sfâ rş itul acestei
prime etape a vieţii sale?
Aceasta este perioada în care, conform teoriei freudiene, ambele aspecte ale
complexului Oedip sunt complet dezvoltate: atracţia sexuală faţă de mamă ş i
ostilitatea faţă de tată . Datele par să confirme presupunerea freudiană : micul
Hitler era profund ataş at de mamă ş i în conflict cu tată l să u; dar a eş uat în
rezolvarea complexului Oedip prin identificarea cu tată l să u, care ar fi dus la
formarea Supraeului ş i depă ş irea ataş amentului faţă de mamă ; simţindu‐se
tră dat din cauza naş terii unui rival, s‐a îndepă rtat de ea.
Cu toate acestea, se ridică întrebă ri serioase în ce priveş te interpretarea
freudiană . Dacă naş terea fratelui să u, câ nd Adolf avea cinci ani, fusese atâ t de
traumatică , ducâ nd la ruperea legă turii cu ea ş i la înlocuirea „iubirii“ pentru ea
cu resentiment ş i ură , cum ar fi putut fi anul de după acest eveniment atâ t de
fericit — de fapt, probabil, perioada cea mai fericită din copilă ria sa? Chiar mai
putem să explică m ura pentru tată l să u ca rezultat al rivalită ţii oedipiene dacă
luă m în considerare faptul că relaţia mamei cu soţul ei pare să fi fost lipsită de
intensitate ş i de că ldură ? Nu ar trebui înţeleasă mai degrabă ca ostilitate faţă de
un tată care cerea disciplină ş i responsabilitate?
Aceste întrebă ri par a‐ş i gă si un ră spuns în ipoteza caracterului incestuos
discutat mai devreme. Această ipoteză ar duce la presupunerea că fixaţia lui
Hitler la mama sa nu era una caldă ş i afectuoasă ; că a ră mas rece ş i nu a ieş it din
cochilia narcisică ; că ea nu ş i‐a asumat rolul de persoană reală faţă de el, ci pe
acela de simbol al puterii impersonale asupra pă mâ ntului, sâ ngelui, soartei — ş i
morţii. Cu toate acestea, în ciuda ră celii sale, era legat simbiotic de figura mamei
ş i de simboliză rile ei, al că ror ultim scop era unirea cu mama în moarte. Dacă aş a
au stat lucrurile, ar deveni limpede de ce naş terea unui frate nu ar fi fost cauza
retragerii sale de lâ ngă mamă . De fapt, nici nu se poate spune că s‐a retras dacă
este adevă rat că afectiv nu s‐a simţit niciodată aproape de ea. Cel mai important,
s‐ar putea înţelege că începutul dezvoltă rii necrofile manifeste mai tâ rziu la
Hitler trebuie gă sit în caracterul incestuos malign care caracterizează relaţia
timpurie cu mama lui. Această ipoteză ar explica ş i de ce Hitler nu s‐a îndră gostit
niciodată mai tâ rziu de figuri materne, de ce legă tura cu mama sa reală ca
persoană era exprimată de legă tura faţă de sâ nge, pă mâ nt, rasă ş i în cele din
urmă de haos ş i moarte. Germania a devenit simbolul central al mamei. Fixaţia sa
pentru Germania‐mamă a constituit baza pentru ura sa împotriva otră vii
(sifilisul ş i evreii) de care trebuia să o salveze, dar, la un nivel mai profund, a
dorinţei lui îndelung refulate de a o distruge; sfâ rş itul lui pare să confirme
ipoteza caracterului incestuos malign.
Relaţia lui Hitler cu mama sa ş i cu figurile materne era destul de diferită de ceea
ce descoperim la majoritatea altor bă rbaţi cu „fixaţie maternă “. La aceş tia,
legă tura cu mama este mai caldă , mai intensă , mai reală s‐ar putea spune; astfel
de oameni simt o dorinţă puternică de a fi în preajma mamei, de a‐i spune totul;
sunt cu adevă rat „îndră gostiţi“ de ea (dacă „dragostea“ este legitimată prin
natura ei infantilă ). Mai tâ rziu în viaţă, tind să se îndră gostească de figuri
materne, adică sunt puternic atraş i de ele pâ nă la punctul de a avea aventuri sau
chiar a se că să tori cu ele. (Nu are nicio importanţă în acest punct dacă originea
acestei atracţii este una sexuală sau dacă atracţia sexuală este manifestarea
secundară a atracţiei afective primare.) Dar Hitler nu a fost niciodată atras de
mama lui în felul acesta, cel puţin nu după vâ rsta de cinci ani, ş i probabil că nici
înainte; copil fiind, singura sa plă cere era să iasă din casă ş i să se joace de‐a
soldaţii sau indienii cu alţi copii. Ea nu‐l interesa ş i nu‐i pă sa de ea.
Mama lui era conş tientă de acest lucru. Kubizek relatează că ea i‐a spus că fiul ei
era iresponsabil ş i că îşi irosea mica moş tenire; că ea avea multe responsabilită ţi
legate de fetiţa ei mai mică , „dar Adolf nu se gâ ndeş te la asta; el merge pe drumul
lui de parcă doar el ar fi pe lumea asta“. Această lipsă de consideraţie ş i de grijă
pentru mama lui s‐a vă zut ş i în reacţia lui faţă de boala ei. În ciuda cancerului
diagnosticat ş i operat pe 7 ianuarie 1907 ş i din cauza că ruia a murit în luna
decembrie a aceluiaş i an, el a plecat la Viena în acel septembrie. Din grijă pentru
el, mama ş i‐a minimalizat suferinţa iar el a acceptat această situaţie fă ră să facă
vreun efort să afle cum se simţea în realitate ş i fă ră să o viziteze la Linz — o
că lă torie care nu era o problemă ca timp sau ca bani — ş i de‐abia i‐a scris de la
Viena ca să ‐i spună ce face, fă câ nd‐o astfel să se îngrijoreze foarte tare. După
Smith, el s‐ar fi dus acasă doar după ce a fost anunţat de moartea ei. Din relatarea
lui Kubizek, atunci câ nd boala a imobilizat‐o complet, l‐a rugat să vină ş i să aibă
grijă de ea pentru că nimeni altcineva nu era disponibil. El s‐a dus la sfâ rş itul lui
noiembrie ş i a avut grijă de ea cele vreo trei să ptă mâ ni pâ nă la moartea ei.
Kubizek s‐a declarat foarte surprins să ‐ş i vadă prietenul cură ţând podelele ş i
gă tind pentru mama lui. Hitler chiar a devenit atâ t de interesat de binele surorii
lui de unsprezece ani, încâ t a fă cut‐o să ‐i promită mamei că va învă ţa bine la
ş coală . Kubizek descrie atitudinea lui Hitler faţă de mama lui în termeni foarte
sentimentali, încercâ nd să arate câ t de mult o iubea. Dar mă rturia lui în această
privinţă nu este prea credibilă : Hitler, ca de obicei, ar fi încercat să folosească
această ocazie pentru a face impresie bună ; cu greu ar fi putut refuza strigă tul de
ajutor al mamei sale ş i trei să ptă mâ ni nu era mult timp pentru a juca rolul fiului
iubitor. Descrierea acestei bună tă ţi ş i atenţii este în contradicţie cu întregul să u
comportament faţă de mama lui, aş a încâ t descrierea lui Kubizek nu este foarte
convingă toare.
Dat fiind că Kubizek era un admirator al lui Hitler ş i câ nd era tâ nă r, ca ş i mai
tâ rziu, câ nd Hitler se afla la putere, este imposibil de spus dacă faptele pe care le
relatează sunt adevă rate, cu excepţia situaţiei câ nd sunt coroborate cu alte surse;
propriile lui „impresii“ sunt mult distorsionate în favoarea lui Hitler. Maser oferă
o descriere încă ş i mai stră lucitoare a bună tă ţii iubitoare a lui Hitler faţă de
mama lui ş i a disperă rii lui la moartea ei. Descrierea lui Maser se bazează pe o
declaraţie pe care medicul evreu E. Bloch, care a tratat‐o pe mama lui, a scris‐o
treizeci ş i unu de ani mai tâ rziu, în 1938, pentru autorită ţile naziste. Cu tot
respectul pentru memoria doctorului Bloch, o declaraţie scrisă de un evreu, în
1938, pentru naziş ti cu greu ar putea să fie considerată imparţială , ci motivată
mai degrabă de încercarea de a obţine favoruri; aceasta este de înţeles din punct
de vedere uman, dar privează documentul de orice valoare ca izvor istoric.
Faptul că istoricul Maser nici mă car nu pune sub semnul întrebă rii validitatea
declaraţiei lui Bloch este un exemplu pentru multele defecte grave ale metodei
sale de utilizare a surselor…
Copilă ria de la 6 la 11 ani (1895–1900)

Trecerea de la copilă ria timpurie la cea tâ rzie a fost una abruptă . Alois Hitler s‐a
pensionat din serviciul vamal ş i, prin urmare, avea tot timpul din lume să se
dedice familiei ş i mai ales educaţiei fiului să u. A cumpă rat o casă cu nouă acri de
teren la Hafeld, lâ ngă Lambach. Tâ nă rul Hitler a trebuit să meargă la mica ş coală
de ţară din Fischlam, lâ ngă Hafeld, unde s‐a descurcat foarte bine. S‐a conformat
cerinţelor tată lui să u, cel puţin pe faţă, dar după cum scrie Smith: „Existau
rezerve. Încă era capabil să ‐ş i manipuleze mama într‐o oarecare mă sură ş i în orice
moment putea face câ te o criză de furie dacă îl enerva cineva“. Acest mod de viaţă
pare să nu‐i fi plă cut bă iatului, deş i nu a avut confruntă ri violente cu tată l să u.
Dar Adolf a descoperit o zonă în care putea să uite de toate constrâ ngerile ş i de
ceea ce simţea ca fiind o lipsă de libertate. Această zonă era interesul lui constant
pentru joaca de‐a indienii ş i soldaţii cu alţi bă ieţi. Chiar la această vâ rstă fragedă ,
„libertatea“ însemna pentru Hitler iresponsabilitate, lipsa constrâ ngerii ş i, cel
mai important, „evadarea din realitate“; însemna, de asemenea,
controlul gă ş tii. Dacă examină m semnificaţia ş i funcţia acestor jocuri pentru
Hitler, descoperim că ele au constituit prima expresie a tră să turilor care aveau să
se dezvolte gradat la el pe mă sură ce înainta în vâ rstă : nevoia de a controla ş i un
realism deficitar. Aparent, aceste jocuri par foarte nevinovate ş i normale pentru
vâ rsta aceea: că lucrurile nu stă teau astfel, vom vedea mai tâ rziu câ nd vom afla
că a ră mas dependent de ele pâ nă la o vâ rstă câ nd bă ieţii normali au depă ş it
această pasiune a copilă riei.
Anii urmă tori au adus unele schimbă ri în familie. Fiul cel mai mare al lui Alois a
plecat de acasă la vâ rsta de paisprezece ani, spre marea nemulţumire a tată lui,
aş a că Adolf trebuia să ‐ş i asume acum rolul de cel mai mare fiu. Alois a vâ ndut
ferma ş i s‐au mutat la oraş , în Lambach. Adolf ş i‐a continuat studiile la ş coala
elementară destul de modernă de la Lambach. Ş i aici s‐a descurcat foarte bine ş i
a evitat orice confruntare majoră cu tată l să u care adesea era furios ş i
morocă nos.
În 1898 familia s‐a mutat din nou, de data aceasta într‐o casă din Leonding, la
marginea Linzului ş i Adolf a mers la a treia ş coală elementară , la Linz. Alois
Hitler pare să fi fost mai mulţumit ca niciodată cu noul domiciliu. Putea să se
ocupe de albinele lui pe jumă tatea de acru de teren ş i să discute politică la
câ rciumă . A ră mas totuş i la fel de autoritar ş i nu lă sa nicio îndoială despre cine
era ş eful. Josef Mayerhofer, cel mai bun prieten al lui din Leonding, spunea mai
tâ rziu despre el: «Era strict cu familia lui, nu se purta cu mă nuş i cu ei; soţia lui n-
avea niciun motiv să zâ mbească .» Mayerhofer subliniază totuş i că imaginea de
dur era doar la suprafaţ ă ş i copiii nu au fost niciodată abuzaţi fizic. «Nu l-a atins
niciodată [pe Adolf]. Nu cred asta [că l-a bă tut], dar îl certa adesea ş i ră cnea la el.
«Ş trengar tică los!», obişnuia să spună , «Acuş îl snopesc!» Dar ră cnetul lui era mai
ră u decâ t vorba. Bă iatul înlemnea totuş i în faţa lui“ (B.F. Smith, 1967).
Aceasta nu este imaginea unui tiran brutal, ci a unui tată autoritar, oarecum
inabordabil de care fiului îi era teamă ; această teamă se poate să fi fost una
dintre originile caracterului supus al lui Hitler, despre care vom mai auzi mai
tâ rziu. Dar această tră să tură înfricoş ătoare a tată lui nu trebuie ruptă din context;
un bă iat care n‐ar fi insistat atâ t de mult să fie lă sat în pace ş i să fie iresponsabil
ar fi putut ajunge la o relaţie mai apropiată cu acest gen de tată care, la urma
urmei, era bine intenţionat ş i în niciun caz nu era un om distructiv. Cliş eul despre
„ura împotriva unui tată dictatorial“ este adesea la fel de supralicitat ca ş i cel
despre complexul Oedip.
Una peste alta, cei cinci ani de ş coală elementară au decurs mai bine decâ t s‐ar fi
aş teptat cineva. Aceasta datorită factorilor deja menţionaţi ş i condiţiilor realiste
din ş coală . El era foarte probabil peste nivelul mediu de inteligenţă al celorlalţi
bă ieţi, profesorii se purtau frumos cu el datorită faptului că venea dintr‐o familie
bună ş i lua note mari fă ră mare efort. Astfel, munca de la ş coală nu reprezenta o
provocare ş i nu i‐a perturbat serios echilibrul fragil al compromisului dintre
revoltă ş i adaptare.
La sfâ rş itul acestei perioade nu este vizibilă nicio deteriorare evidentă faţă de
perioada începuturilor, deş i apar tră să turi alarmante: nu reuş ise să ‐ş i
depă ş ească narcisismul timpuriu; nu fă cuse niciun pas mai aproape de realitate;
nu dezvoltase nicio altă pasiune activă ş i, în schimb, îşi construise un tă râ m
magic de libertate ş i putere. Primii ani de ş coală nu l‐au ajutat să crească dincolo
de punctul la care era atunci câ nd intrase la ş coală . Dar nu existau totuş i conflicte
deschise ş i, la suprafaţă, pă rea să se fi adaptat destul de bine.
Preadolescenţa ş i adolescenţa: de la 11 la 17 ani (1900–1906)

Intrarea lui Hitler la liceu (Realschule) ş i anii care au urmat pâ nă la moartea
tată lui să u au declanş at o schimbare în ră u ş i au întă rit condiţiile pentru
dezvoltarea sa malignă .
Evenimentele decisive din urmă torii trei ani pâ nă la moartea tată lui să u în 1903
sunt: (1) eş ecul să u ş colar la liceu; (2) conflictul cu tată l să u care insista ca el să
devină funcţionar ş i (3) faptul că s‐a pierdut din ce în ce mai mult în lumea
fantezistă a jocurilor sale.
În Mein Kampf, Hitler însuş i oferă o imagine plauzibilă ş i favorabilă a acestor
evenimente: el, fiinţa umană liberă ş i independentă , nu ar fi suportat să devină
un birocrat, ci îşi dorea să devină artist; s‐a revoltat împotriva ş colii ş i a obţinut
rezultate slabe pentru a‐ş i convinge tată l să ‐l lase să se facă artist.
Dacă examină m cu atenţie aceste informaţii, imaginea care se conturează este
opusul: (1) A obţinut rezultate slabe la ş coală dintr‐un numă r de motive pe care
le vom discuta imediat. (2) Ideea lui de a deveni artist era în mod esenţial o
raţionalizare pentru incapacitatea sa de a face orice fel de muncă disciplinată sau
efort susţinut. (3) Conflictul cu tată l să u nu era pur ş i simplu centrat în jurul
refuzului să u de a deveni funcţionar, ci se datora faptului că el respingea toate
cerinţele realită ţii.
În legă tură cu eş ecul nu poate fi nicio îndoială , că ci era total. Deja în primul an de
liceu avea rezultate atâ t de slabe, încâ t a trebuit să repete anul. În anii urmă tori a
trebuit să dea teste suplimentare la anumite materii pentru a putea trece clasa ş i
la sfâ rş itul celui de‐al treilea an a trecut anul la Linz doar cu condiţia să se mute
la altă ş coală . Prin urmare, a mers la liceul din Steyr, dar la sfâ rş itul celui de‐al
patrulea an, la Steyr, a hotă râ t să nu‐ş i mai continue studiile, deş i mai avea doar
un an pâ nă la absolvirea acelei Realschule. Un incident de la sfâ rş itul acestui
ultim an de ş coală este chiar simbolic pentru situaţia lui ş colară . După ce a primit
certificatul pentru absolvirea acelui an, a mers cu colegii la un pahar de vin ş i,
câ nd a ajuns acasă , ş i‐a dat seama că pierduse diploma. Încă se gâ ndea ce scuză
să inventeze câ nd a fost chemat la directorul ş colii; certificatul a fost gă sit pe
stradă ş i reieş ea că el, Hitler, îl folosise ca hâ rtie igienică ! Chiar ş i considerâ nd că
era mai mult sau mai puţin beat, acest gest exprimă simbolic mult din ura ş i
dispreţul lui faţă de ş coală .
Unele dintre motivele eş ecului ş colar al lui Hitler sunt mai evidente, altele nu. Cel
mai limpede este că în ş coala elementară fusese într‐o poziţie superioară . Cu o
inteligenţă peste medie, talentat ş i bun orator, nu a trebuit să facă mare efort
pentru a‐ş i surclasa colegii ş i a lua note foarte bune. La liceu situaţia s‐a
schimbat. Acolo, nivelul mediu de inteligenţă era peste cel din ş coala primară .
Profesorii erau mult mai bine pregă tiţi ş i aveau pretenţii mai mari; nu erau
impresionaţi nici de statutul social al familiei lui, că ci nu era cu nimic mai special
decâ t cel al colegilor lui. Pe scurt, pentru a avea succes la liceu trebuia să
muncească efectiv; volumul de muncă nu era copleş itor, dar era mult mai mult
decâ t ceea ce tâ nă rul Hitler obiş nuia, dorea ş i era capabil să facă . Foarte probabil
că noua situaţie l‐a ş ocat pe bă iatul extrem de narcisic care la ş coala primară
fusese capabil „să reuş ească fă ră să ‐ş i bată capul“. I‐a pus la încercare felul
narcisic de a se purta ş i i‐a demonstrat că realitatea nu mai poate fi tratată ca
înainte.
Această situaţie de eş ec la liceu după succesul din ciclul primar ş i secundar nu
este ceva rar; adesea îl stimulează pe copil să îşi schimbe comportamentul, să
depă ş ească — cel puţin într‐o oarecare mă sură — atitudinea infantilă ş i să
înveţe să depună eforturi. În cazul lui Hitler, situaţia nu a avut un astfel de efect.
Din contră , în loc să facă un pas că tre realitate, el s‐a retras încă ş i mai mult în
lumea fanteziei ş i departe de contactul mai apropiat cu oamenii.
Dacă eş ecul să u la liceu ar fi fost cauzat de faptul că nu era interesat deloc de
materiile studiate la ş coală , s‐ar fi stră duit la cele care îl interesau; dar nu era
cazul, aş a cum ne demonstrează faptul că nu a fă cut un efort suficient să ia o notă
bună nici mă car la istoria Germaniei, materie care îi stâ rnea entuziasmul ş i îl
interesa mult. (Singurele note bune le‐a luat la desen — dar pentru că era
talentat, deci nu trebuia să facă mare efort.) Această ipoteză este confirmată cel
mai limpede de faptul că mai tâ rziu în viaţă nu a fost capabil de un efort susţinut
nici mă car într‐un domeniu care era probabil singurul care îl interesa —
arhitectura. Vom discuta mai tâ rziu pe tema incapacită ţii lui Hitler de efort
sistematic, cu excepţia cazurilor câ nd era presat de necesită ţi imediate sau
mâ nat de pasiunile sale. Este menţionată aici doar pentru a sublinia că eş ecul să u
de la liceu nu poate fi justificat doar de interesele sale „artistice“.
În timpul acestor ani de liceu Hitler s‐a îndepă rtat treptat de realitate. Nu‐l
interesa nimeni cu adevă rat — mama, tata ori fraţii. Relaţiona cu ei că ci avea
interesul să fie lă sat în pace, dar afectiv erau departe de el. Singurul lui interes
serios ş i pă timaş era pentru jocurile lui de‐a ră zboiul cu alţi bă ieţi, la care el era
conducă torul ş i organizatorul. Dacă aceste jocuri erau chiar potrivite pentru un
bă iat de nouă , zece, unsprezece ani, acum erau ciudate pentru un bă iat de liceu. O
scenă de la confirmarea sa la cincisprezece ani este ilustrativă . O rudă amabilă
organizase o mică petrecere în onoarea proaspă tului confirmat, dar Hitler a fost
ursuz ş i neprietenos ş i de îndată ce a prins ocazia, a fugit la joaca de‐a ră zboiul cu
bă ieţii. Aceste jocuri aveau diverse funcţii. Îi dă deau satisfacţia de a fi lider ş i îi
confirmau convingerea că prin puterea sa de convingere îi putea face pe alţii să ‐l
urmeze; îi amplificau narcisismul ş i, cel mai important, plasau în fantezie centrul
vieţii sale, ducâ nd mai departe astfel procesul să u de îndepă rtare de realitate, de
persoanele reale, de realiză rile reale ş i de cunoaş terea reală . O altă expresie a
acestei atracţii că tre fantezie era interesul să u arză tor pentru romanele lui Karl
May. May a fost un scriitor german care a scris multe poveş ti fascinante despre
indienii nord‐americani, deş i autorul nu vă zuse niciodată vreun indian. Practic,
toţi bă ieţii din Germania ş i Austria citeau romanele lui May; erau la fel de
cunoscute ca cele ale lui James Fenimore Cooper în America. Entuziasmul lui
Hitler pentru romanele lui May era ceva destul de firesc pentru un bă iat din
ultimii ani ai gimnaziului, dar, scrie Smith:
„A că pă tat accente mai serioase în anii ce au urmat. Pentru că Hitler nu l-a
abandonat niciodată pe Karl May. L-a citit în adolescenţă, dar ş i atunci câ nd
trecuse deja de două zeci de ani. Chiar ş i atunci câ nd era cancelar al Reichului, era
în continuare fascinat de el, recitind întreaga serie despre Vestul american. Mai
mult decâ t atâ t, n-a încercat niciodată să -ş i mascheze sau să -ş i ascundă plă cerea ş i
admiraţia pentru că rţile lui May. În Convorbiri în jurul mesei [H. Picker, 1963] îl
ridică în slă vi pe May ş i povesteşte câ t de mult i-au plă cut că rţile acestuia. Vorbea
despre el cu aproape oricine — consilierul de presă , secretarul, majordomul ş i
vechii lui prieteni de petrecere“ (B.F. Smith, 1967).
Interpretarea pe care o dau eu acestui fapt diferă , totuş i, de cea a lui Smith. Smith
crede că deoarece pasiunea din copilă rie a lui Hitler pentru romanele lui May
fusese o experienţă atâ t de plă cută , ea reprezenta „o soluţie satisfă că toare ş i
necesară pe care o putea menţine într-o perioadă în care adaptă rile sale timpurii
nu reuşeau să rezolve provocă rile adolescenţei“. Chiar dacă acest lucru poate fi
adevă rat într‐o oarecare mă sură , cred că nu atinge punctul esenţial. Romanele lui
May trebuie puse în legă tură cu jocurile de‐a ră zboiul ale lui Hitler ş i reprezintă
expresia vieţii lui fantasmatice. Deş i suficient de potrivite la o anumită vâ rstă ,
faptul că au continuat să ‐l fascineze sugerează că ele constituiau o evadare din
realitate, o manifestare a unei atitudini narcisice centrate în jurul unei singure
teme: Hitler, conducă torul, luptă torul ş i învingă torul. Cu siguranţă, această
dovadă nu este suficient de convingă toare. Dar, dacă facem legă tura între
comportamentul lui Hitler din aceş ti ani ai tinereţii cu informaţii din viaţa lui de
mai tâ rziu, remarcă m un tipar: acela al unei persoane extrem de narcisice, de
retrase, pentru care fantezia este mai reală decâ t realitatea. Câ nd îl vedem pe
Hitler atâ t de dedicat lumii fanteziei chiar ş i la ş aisprezece ani, întrebarea care se
impune este: cum a reuş it acest visă tor retras să se transforme în stă pâ nul
Europei — chiar ş i numai pentru o vreme? Ră spunsul la această întrebare
trebuie să aş tepte pâ nă câ nd vom mai înainta în analiza dezvoltă rii sale
ulterioare.
Oricare ar fi fost motivul eş ecului să u în Realschule, nu ne putem îndoi de
consecinţele emoţionale pentru tâ nă rul Hitler. Avem un bă iat, admirat de mama
lui, cu succes la ş coala primară ş i gimnazială , liderul gă ş tilor de bă ieţi, pentru
care toate aceste succese nemeritate reprezentaseră confirmarea convingerii
sale narcisice de a fi deosebit de înzestrat. Fă ră niciun ră gaz, se trezeş te într‐o
situaţie de eş ec, pe care nu avea cum să ‐l ascundă de tată l ş i de mama lui;
mâ ndria ş i narcisismul lui trebuie că au fost profund ră nite. Dacă ar fi putut
admite că eş ecul lui fusese cauzat de propria incapacitate de a munci serios, ar fi
putut fi capabil să treacă peste consecinţele sale, că ci fă ră îndoială era dotat cu
mai mult decâ t era necesar pentru a avea succes la liceu, dar narcisismul lui
imperturbabil a fă cut imposibilă o astfel de înţelegere. În consecinţă, nefiind
capabil să modifice realitatea, a trebuit să o falsifice ş i să o respingă . A falsificat‐o
acuzâ ndu‐ş i profesorii ş i tată l de a fi fost cauza eş ecului să u ş i pretinzâ nd că
insuccesul lui era expresia pasiunii sale pentru libertate ş i independenţă. A
respins realitatea prin crearea simbolului „artistului“: visul de a deveni un mare
artist era pentru el o realitate ş i, totuş i, faptul că nu muncea serios pentru
atingerea acestui obiectiv dovedeş te caracterul fantezist al acestei idei. Eş ecul
ş colar a reprezentat prima înfrâ ngere ş i umilinţă a lui Hitler, urmată de
numeroase altele; putem presupune fă ră grijă că aceasta trebuie să ‐i fi întă rit
dispreţul ş i resentimentul pentru oricine era cauza sau martorul înfrâ ngerii sale;
ş i s‐ar fi putut foarte bine ca acest resentiment să fi stat la originea necrofiliei
sale dacă nu am avea motive să credem că originile acesteia se gă sesc în
caracterul să u incestuos malign.
Moartea tatălui să u câ nd Hitler avea paisprezece ani nu a avut un impact major
asupra lui. Dacă ar fi adevă rat, aş a cum scria însuş i Hitler mai tâ rziu, că eş ecul lui
ş colar îşi avea originea în conflictul cu tată l să u, acum că rivalul ş i tiranul brutal
dispă ruse, sosise ş i ceasul eliberă rii. Acum s‐ar fi putut simţi liber, ş i‐ar fi putut
face planuri realiste, ar fi putut munci din greu pentru realizarea lor — ş i ş i‐ar fi
putut îndrepta afecţiunea din nou că tre mama sa. Dar nu s‐a întâ mplat nimic de
felul acesta. A continuat să tră iască în acelaş i mod ca ş i pâ nă atunci; era, după
cum spune Smith, „un pic mai mult decâ t un amalgam de vise ş i de jocuri
amuzante“ ş i nu putea gă si o cale de ieş ire din această stare de spirit.
Trebuie să aruncă m acum încă o privire la conflictul lui Adolf cu tată l lui de la
intrarea la Realschule. Alois Hitler hotă râ se că fiul lui trebuia să meargă la liceu;
Hitler a acceptat, deş i nu era interesat de planul acesta. Adevă ratul conflict,
conform relată rii sale din Mein Kampf, s‐a declanş at atunci câ nd tată l să u a
insistat ca el să devină funcţionar public. Această dorinţă era destul de firească în
sine, că ci tată l era impresionat de propriul lui succes în acest domeniu ş i simţea
că ar putea fi cea mai potrivită carieră ş i pentru fiul lui. Câ nd Hitler a venit cu o
altă propunere, aceea că îşi dorea să devintă artist, pictor, tată l ar fi spus, potrivit
lui Hitler: „Artist zugrav, nu, niciodată “. Hitler a ameninţat atunci că îşi va
abandona studiile ş i cum tată l să u nu a cedat, „mi-am pus avertismentul în
aplicare“ (A. Hitler, 1997, vol. 1, p. 37). Aceasta este explicaţia lui Hitler pentru
propriul eş ec ş colar, dar este prea simplă să fie adevă rată .
„Coincide total cu imaginea lui Hitler despre sine ca om puternic ş i hotă râ t care
reuşise să crească foarte mult din 1924 (câ nd a scris Mein Kampf) ş i avea să
meargă înainte pâ nă la victoria finală . În acelaş i timp, constituie baza pentru
imaginea unui artist frustrat care a ajuns în politică cu misiunea de a salva
Germania. Cel mai important, justifică notele mici din Realschule ş i maturizarea lui
lentă , fă câ nd în acelaş i timp ca adolescenţa sa să pară eroică — o sarcină dificilă
pentru orice autobiograf lucid politic. De fapt, povestea a servit atâ t de bine
scopului viitorului Fuehrer, încâ t la fel de bine ne putem întreba dacă nu cumva a
inventat întregul episod“ (B.F. Smith, 1967).
Se prea poate ca tată l să îşi fi dorit ca fiul să devină funcţionar public; pe de altă
parte, el nu a luat mă suri drastice pentru a‐l forţa în această direcţie. Ş i nici Hitler
nu a fă cut ceea ce fă cuse fratele lui mai mare la cincisprezece ani — să ‐ş i
manifeste independenţa ş i să ‐ş i sfideze tată l plecâ nd de acasă . Din contră , el s‐a
adaptat la situaţie ş i doar s‐a retras ş i mai mult în el însuş i. Pentru a înţelege
conflictul trebuie să analiză m poziţia tată lui. El trebuie că observase, aş a cum
fă cuse ş i mama, că fiul lui nu avea niciun simţ al responsabilită ţii, nu voia să
muncească ş i nu avea niciun scop în viaţă. Fiind un bă rbat inteligent ş i bine
intenţionat, foarte probabil că nu era preocupat atâ t de mult ca fiul să u să devină
funcţionar public pe câ t era să devină ceva. Probabil că simţise că planul de a
deveni artist era o scuză pentru ră tă cire ş i lipsa seriozită ţii. Dacă fiul să u ar fi
venit cu altă propunere — dacă , de exemplu, ş i‐ar fi dorit să studieze arhitectura
— ş i ş i‐ar fi dovedit seriozitatea luâ nd note bune la ş coală , s‐ar putea ca
ră spunsul tată lui să u să fi fost cu totul altul. Dar Hitler nu a venit cu nicio
propunere care i‐ar fi dovedit tată lui că este serios. Nici mă car nu a cerut voie să
i se permită să ia lecţii de desen dacă lua note bune la ş coală . Că notele proaste
de la ş coală nu erau din sfidare faţă de tată l să u o dovedeş te limpede ş i reacţia la
încercarea mamei sale de a‐l aduce cu picioarele pe pă mâ nt. După moartea
tată lui să u ş i plecarea de la Realschule, el a decis să stea acasă ş i „să citească , să
deseneze ş i să viseze. Stabilit confortabil în apartamentul din Humboldtstrasse
[unde se mutase acum mama lui] îşi putea permite să se ră sfeţe. Tolera prezenţa în
sanctuarul să u a tinerei Paula [sora lui cu cinci ani mai mică ] ş i pe a mamei sale
deoarece nu ar fi putut scă pa de ele decâ t dacă lua decizia ameţitoare de a pleca
de acasă ş i de a se angaja. Totuş i, ele nu aveau voie să se amestece, deş i mama lui
plă tea facturile ş i sora lui fă cea cură ţenie după el“ (B.F. Smith, 1967).
Klara era evident îngrijorată din cauza lui ş i îl admonesta să fie mai serios. Ea nu
a insistat pe cariera de funcţionar public dar a încercat să ‐l ajute să ‐ş i gă sească
ceva care să ‐l intereseze. L‐a înscris la o ş coală de artă de la Mü nchen. A stat
acolo câ teva luni, dar asta a fost tot. Lui Hitler îi plă cea să se îmbrace elegant ş i
mama „îi plă tea hainele care-l transformau într-un fel de dandy, poate cu speranţa
că asta îi va servi ca o punte de a-i lă rgi orizonturile sociale. Dacă acesta era planul
ei, atunci a fost un eş ec total. Hainele îi serveau pur ş i simplu ca simbol al
independenţei ş i izolă rii autosuficiente“ (B.F. Smith, 1967).
Klara a mai fă cut o încercare de a reînvia interesul lui Hitler. I‐a dat bani să
petreacă patru să ptă mâ ni la Viena. El i‐a trimis câ teva că rţi poş tale în care se
extazia de „mă reţia maiestuoasă “, „solemnitatea“ ş i „grandoarea“ clă dirilor.
Ortografia ş i punctuaţia însă erau mult sub nivelul aş teptat de la un tâ nă r de
ş aptesprezece ani care a terminat patru clase de liceu. Mama sa i‐a îngă duit să ia
lecţii de muzică (tată l să u sugerase câ ţiva ani mai devreme să ia lecţii de canto),
ceea ce Hitler a ş i fă cut pentru vreo patru luni, pâ nă la începutul anului 1907. A
abandonat pentru că nu‐i plă cea să repete game, deş i s‐ar putea să fi trebuit să se
oprească oricum deoarece declanş area bolii grave a mamei sale obligase familia
la reducerea cheltuielilor. Reacţia lui la încercă rile mamei, nicidecum autoritare
— ş i aproape psihoterapeutice — de a‐i trezi interesul pentru ceva real
demonstrează că reacţia sa negativă faţă de tată l să u nu era o sfidare a cererii
acestuia de a deveni funcţionar, ci reacţia unui bă iat retras ş i visă tor împotriva
unui bă rbat care reprezenta realitatea ş i responsabilitatea. Aceasta era esenţa
conflictului — nu era simplul fapt că i‐ar fi displă cut să fie funcţionar ş i cu atâ t
mai puţin era vorba despre o rivalitate oedipiană .
Înclinaţia lui Hitler spre trâ ndă veală ş i evitarea muncii asidue — ş i chiar ş i a
celei mai puţin asidue — necesită o explicaţie. Ne va fi de folos să avem în vedere
observaţia testată că acest tip de comportament apare frecvent la copiii foarte
ataş aţi de mamă . Aceş tia au o aş teptare inconş tientă că mama va face totul
pentru ei, exact aş a cum fă cea câ nd erau mici. Ei au sentimentul că nu e nevoie să
facă un efort activ, că nu e nevoie să pă streze ordinea: îşi lasă lucrurile aiurea
aş teptâ ndu‐se ca mama să strâ ngă după ei. Ei tră iesc într‐un fel de „paradis“
unde nu li se cere nimic ş i totul vine de la sine. Cred că această explicaţie se
aplică ş i în cazul lui Hitler. În opinia mea, aceasta nu vine în contradicţie cu
ipoteza privitoare la caracterul rece ş i impersonal al legă turii cu mama sa. Ea
îndeplineş te această funcţie de mamă , chiar dacă nu o iubeş te ş i nu‐i pasă de ea
într‐o manieră personală .
Descrierea indolenţei ş colare a lui Hitler, incapacitatea lui de muncă susţinută ş i
refuzul lui de a‐ş i continua studiile vor ridica multor cititori o întrebare: ce este
atâ t de spectaculos în asta? Există mulţi oameni care nu‐ş i termină liceul în ziua
de azi dintre care mulţi se plâ ng de natura pedantă ş i sterilă a activită ţii ş colare,
care îşi croiesc o viaţă liberă neîngră dită de autorită ţi paterne sau de alt fel. Cu
toate acestea, ei nu sunt necrofili; din contră , mulţi reprezintă un tip de
personalitate onestă , independentă , cu o autentică dragoste de viaţă. Unii cititori
se pot întreba chiar dacă nu cumva descrierea pe care am fă cut‐o eş ecului lui
Hitler nu este scrisă într‐un spirit foarte conservator.
La o astfel de obiecţie voi ră spunde aş a: (1) Există , desigur, multe feluri de
abandon ş colar ş i nu se poate face nicio generalizare; fiecare tip diferit de
abandon trebuie analizat în termeni specifici. (2) Spre deosebire de momentul
actual, abandonul ş colar era ceva rar în vremea adolescenţei lui Hitler; astfel, nu
exista un obicei care putea fi urmat ş i care ar fi facilitat abandonul individual. (3)
Cu mult mai convingă tor decâ t motivele de mai sus este unul care i se aplică în
particular lui Hitler: nu numai că nu‐l interesau materiile studiate la ş coală ; pe el
nu‐l interesa nimic. Nu a depus niciun efort pentru nimic — nici atunci ş i nici mai
tâ rziu. (Vom vedea acest lucru ş i în lipsa lui de stră duinţă în studiul arhitecturii.)
Faptul că era leneş nu era din cauză că era o persoană care se mulţumea să se
bucure de viaţă fă ră să fie preocupat în mod special de atingerea vreunui
obiectiv. Din contră , el era plin de o ambiţie arză toare de putere; înzestrat cu o
extraordinară energie vitală , era încordat ş i aproape incapabil de orice plă cere
calmă . Aceasta nu seamă nă cu imaginea majorită ţii celor care abandonează
ş coala; iar aceia care seamă nă cu imaginea lui Hitler, dacă manifestă în acelaş i
timp ş i o dorinţă arză toare de putere ş i o lipsă totală de afecţiune pentru cineva,
constituie o problemă serioasă — de fapt, un pericol serios.
Câ t despre acuzaţia posibilă că aş fi „conservator“ în atitudinea mea atunci câ nd
insist asupra faptului că lipsa capacită ţii de muncă ş i lipsa de responsabilitate
sunt tră să turi negative, aceasta ne conduce la considerarea unei probleme
cruciale a radicalismului tineretului din zilele noastre. Una este ca o persoană să
nu fie interesată de anumite subiecte, să le prefere pe altele sau să respingă
ş coala complet. Dar evitarea responsabilită ţii ş i a efortului serios constituie o
anumită deficienţă în procesul de maturizare, fapt care nu se schimbă prin
blamarea societă ţii. Ş i oricine crede că trâ ndă veala califică pe cineva ca
revoluţionar greş eş te total. Efortul, dedicarea, concentrarea sunt esenţiale
pentru orice persoană matură , inclusiv pentru revoluţionar; tinerii care au altă
pă rere ar face bine să se gâ ndească la personalită ţi ca Marx, Engels, Lenin, Rosa
Luxemburg, Mao Zedong — care toţi împă rtă ş esc aceleaş i două tră să turi vitale: o
mare capacitate de muncă ş i simţul responsabilită ţii….
Va urma…
Viena (1907–1913)
La începutul anului 1907 mama lui Hitler i‐a oferit resursele financiare pentru a
merge la Viena să studieze pictura la Academia de Arte. Prin această miş care
Hitler era, în sfâ rş it, independent; eliberat de presiunea tată lui să u, era liber să
plă nuiască ş i să acţioneze cum dorea. Nici mă car nu se confrunta cu probleme
financiare, că ci moş tenirea de la tată l să u ş i pensiape care statul o plă tea
orfanilor funcţionarilor decedaţi îi permiteau să tră iască confortabil pentru o
vreme. A stat la Viena din 1907 pâ nă în 1913, din adolescenţa tâ rzie ş i pâ nă
devenise un tâ nă r adult. Ce‐a fă cut în această perioadă hotă râ toare?
Pentru început, ş i‐a fă cut viaţa la Viena mai uş oară convingâ ndu‐l pe prietenul
să u din ultimii ani de la Linz, A. Kubizek, să îl însoţească . Ş i Kubizek era câ t se
poate de neră bdă tor; dar nu era o încercare uş oară să ‐l învingă pe tată l lui
Kubizek care era pornit împotriva planurilor artistice ale fiului să u, iar aceasta a
fost una dintre demonstraţiile puterii de convingere a lui Hitler. Ca ş i Hitler,
Kubizek era un admirator înflă că rat al muzicii lui Wagner ş i din cauza acestei
pasiuni comune se cunoscuseră la opera din Linz ş i deveniseră buni prieteni.
Kubizek lucra ca ucenic în atelierul de tapiserie al tată lui să u, dar ş i el avea vise
mă reţe: ş i el îşi dorea să devină artist, muzician. Era mai responsabil ş i mai
muncitor decâ t Hitler, dar o personalitate mai puţin puternică . Astfel, a ajuns
curâ nd sub influenţa dominatoare a lui Hitler iar acesta îşi exersa pe el puterea
de a influenţa oamenii; se bucura de admiraţia totală a prietenului să u ş i primea
astfel o validare constantă a narcisismului să u. În multe privinţe, prietenia lui i‐a
furnizat lui Hitler un substitut pentru satisfacţia pe care i‐o dă deau jocurile cu
gă ş tile de bă ieţi: să conducă ş i să fie admirat.
La scurtă vreme după sosirea la Viena, Hitler s‐a înscris la examenul de admitere
la Academia de Arte. Se pare că nu avea niciun dubiu că va fi admis. Cu toate
acestea, nu a avut succes; a fost respins în partea a doua a examenului, după ce
trecuse de prima parte (W. Masser, 1971). După cum scria Hitler în Mein Kampf:
„Aflarea eş ecului m-a lovit ca un tră snet din senin“ (Ibid., p. 44). El relatează că
unul dintre profesorii de la Academia de Arte i‐a spus că pă rea mai talentat
pentru arhitectură decâ t pentru pictură . Dar, chiar dacă i‐a dat cu adevă rat acest
sfat, Hitler nu l‐a urmat. Ar fi putut fi admis la arhitectură dacă ar mai fi fă cut un
an de Realschule; dar nu există niciun semn că s‐a gâ ndit vreodată serios la asta.
Propria relatare a lui Hitler din Mein Kampf nu este sinceră . El scria că , deoarece
nu avea diploma de absolvire a liceului, împlinirea dorinţei sale de a deveni
arhitect era „practic imposibilă “. Apoi continuă să se laude: „Voiam să devin
arhitect ş i greută ţile întâ mpinate erau din cele pe care le zdrobeşti, nu din cele în
faţa că rora se capitulează “ (p. 45). Faptele arată exact contrariul:
„Personalitatea ş i stilul lui de viaţă l-au împiedicat să -ş i recunoască greşelile ş i să -
şi accepte eş ecul ca pe un semn al necesită ti̧ i de a schimba ceva. Evadarea lui din
realitate era întă rită ş i de fumurile sale sociale şi de dispreţul pentru muncă pe
care o considera murdară , degradantă sau obositoare. Era un tâ nă r confuz ş i snob
care se complă cuse pentru atâ ta vreme, încâ t nici nu voia să lucreze la vreo sarcină
dezagreabilă şi nici nu lua în considerare pe altcineva în afară de el ş i de modul de
viaţă care-i plă cea. Soluţia lui la respingerea de la academie a fost să meargă
înapoi în Stumpergasse ca ş i cum nimic nu se întâ mplase. În sanctuarul să u, el ş i-a
reluat ceea ce cu emfază numea «studiile», mâ zgă lind sau citind, cu ieş iri prin oraş
sau la operă “ (B.F. Smith, 1967).
Spunea la toată lumea că era student la Academia de Arte ş i l‐a minţit chiar ş i pe
Kubizek atunci câ nd acesta a sosit la Viena. Câ nd, în cele din urmă , Kubizek a
devenit suspicios că ci nu înţelegea cum cineva poate dormi pâ nă tâ rziu dacă era
student, Hitler i‐a spus adevă rul într‐o izbucnire violentă de furie împotriva
profesorilor de la Academia de Arte. A promis că le va ară ta el lor ş i că va studia
arhitectura singur. Metoda lui de „studiu“ era să se plimbe pe stră zi, să privească
la clă dirile monumentale ş i să facă interminabile schiţe ale faţadelor. Era un
semn al lipsei sale de realism să creadă că în felul acesta se pregă tea să devină
arhitect. Îi vorbea lui Kubizek despre planurile sale de reconstrucţie a întregii
Viene sau despre acela de a compune o operă ; mergea la Parlament să asculte
dezbaterile din Reichsrat; s‐a înscris pentru a doua oară la admiterea la
Academia de Arte, dar de data aceasta nu a fost admis nici mă car la primul test.
Petrecuse deja mai bine de un an la Viena fă ră să facă vreo treabă serioasă ,
picâ nd de două ori examenul dar încă pretindea că era pe cale să devină un mare
artist. Dar, în ciuda pretextelor, probabil că simţea că acel an îi adusese o
înfrâ ngere. Aceasta era cu mult mai mare decâ t cea din liceu pe care o putuse
justifica prin ideea că intenţiona să devină artist. Pentru eş ecul de a deveni artist,
o astfel de explicaţie nu mai era posibilă . Fusese respins exact în domeniul în
care era sigur că avea să stră lucească ; tot ce mai putea face era să dea vina pe
profesori, pe societate, pe lumea întreagă . Resentimentul să u împotriva vieţii
trebuie că s‐a amplificat. Chiar mai mult decâ t la vremea primului eş ec,
narcisismul lui trebuie că l‐a fă cut să se retragă ş i mai mult din realitate ca să nu
se pră buş ească .
În acest moment a început un proces de retragere aproape totală faţă de oameni
a că rei culme a fost faptul că a rupt violent singura relaţie apropiată pe care o
avea, aceea cu Kubizek. A plecat fă ră să ‐ş i lase noua adresă din camera pe care o
împă rţeau ş i în care Kubizek urma să se întoarcă după o vizită acasă . Kubizek n‐a
mai luat legă tura cu el pâ nă în vremea câ nd Hitler era deja cancelar al Reichului.
Plă cuta perioadă de leneveală , sporovă ială , plimbă ri ş i schiţe ajunsese treptat la
final. Hitler mai avea bani pentru mai puţin de un an, ş i aceasta dacă ar fi
economisit. În absenţa unei audienţe că reia să i se adreseze, a început să citească
mai mult. Austria avea la vremea aceea multe grupă ri politice ş i ideologice
centrate în jurul ideilor de naţionalism german, rasism, „naţional‐socialism“ (în
Boemia) ş i antisemitism. Fiecare dintre aceste grupuri îşi publica propriile
pamflete, îşi afirma propria ideologie specifică ş i oferea Soluţia. Hitler citea avid
aceste pamflete ş i acumula materia primă din care avea să ‐ş i construiască mai
tâ rziu propria sa marcă de rasism, antisemitism ş i „socialism“. Astfel, deş i în
această perioadă la Viena nu s‐a pregă tit pentru cariera de artist, a pus bazele
pentru adevă rata sa viitoare profesiune, aceea de lider politic. Pâ nă în toamna lui
1909 banii se terminaseră ş i ş i‐a pă ră sit locuinţa închiriată fă ră să plă tească
chiria datorată . Acum a început perioada cea mai grea. Dormea pe bă nci, uneori
în aziluri de noapte, iar în decembrie 1909 era vagabond cu acte în regulă ş i îşi
petrecea nopţile într‐un adă post pentru să raci susţinut de o organizaţie
filantropică . Tâ nă rul care cu doi ani mai devreme venise la Viena cu convingerea
că avea să devină un mare artist era redus la statutul de vagabond fă ră adă post,
bucuros să capete o porţie de supă caldă , fă ră nicio perspectivă ş i fă ră vreun
efort să se descurce singur. Într‐adevă r, aş a cum spune Smith, intrarea la
adă postul pentru oameni fă ră domiciliu „a reprezentat o declaraţie de cruntă
înfrâ ngere.“
Aceasta nu era doar înfrâ ngerea artistului Hitler, ci ş i a burghezului mâ ndru ş i
elegant care nu avea decâ t dispreţ pentru să raci. Acum ajunsese cerş etor, un
paria; era parte din scursura societă ţii. Aceasta ar fi fost o umilinţă cruntă chiar
ş i pentru un membru mai puţin narcisic al clasei de mijloc. Dat fiind că era
suficient de echilibrat câ t să nu se pră buş ească , această situaţie probabil că l‐a
întă rit. Tră ise ce putea fi mai ră u ş i s‐a ridicat întă rit, cu narcisismul neş tirbit;
totul depindea acum de ş tergerea umilinţei prin a se ră zbuna pe toţi „duş manii“
să i ş i a‐ş i dedica viaţa ţelului de a dovedi că imaginea sa narcisică nu fusese o
fantezie, ci era o realitate. Acest proces poate fi înţeles mai bine dacă ne
reamintim observaţiile clinice fă cute mai devreme cu privire la soarta
persoanelor foarte narcisice atunci câ nd sunt înfrâ nte. De obicei nu‐ş i revin.
Deoarece realitatea internă , subiectivă , este ruptă complet de cea externă ,
obiectivă , pot deveni psihotici sau pot suferi alte tulbură ri psihice severe; dacă
au noroc, pot să gă sească o niş ă în realitate — de exemplu, un serviciu minor,
care le permite să ‐ş i menţină fantasma narcisică pe mă sură ce dau vina pe lume
ş i se tâ ră sc prin viaţă fă ră catastrofe majore. Dar mai există un deznodă mâ nt
accesibil doar acelora care au talente speciale; aceş tia pot încerca să schimbe
realitatea în aş a fel încâ t fantasmele lor de grandoare să se dovedească reale.
Acest lucru necesită nu doar talent, ci ş i condiţii istorice favorabile. Cel mai
adesea, această soluţie este disponibilă oamenilor politici în perioade de criză
socială ; dacă au talentul de a fi pe placul maselor largi ş i dacă sunt suficient de
abili să ş tie cum să le organizeze, atunci pot face realitatea să se conformeze
visului lor. Foarte frecvent, demagogul aflat de această parte a graniţei psihozei
îşi pă strează să nă tatea psihică fă câ nd ca ideile care pă reau „nebuneş ti“ pâ nă
atunci să fie „să nă toase“ acum. În lupta sa politică el este mâ nat nu doar de
patima pentru putere, ci ş i de nevoia de a‐ş i asigura să nă tatea psihică .
Trebuie să revenim acum la punctul în care l‐am lă sat pe Hitler, în momentul cel
mai disperat ş i mai nefericit al vieţii sale. Această perioadă nu a durat mult —
poate vreo două luni — ş i niciodată nu a fă cut vreo muncă fizică , aş a cum
pretinde în Mein Kampf. Curâ nd, condiţiile au început să se îmbună tă ţească
atunci câ nd s‐a împrietenit cu un vagabond mai bă trâ n, Hanisch. Hanisch era un
personaj sordid, cu o viziune politică similară celei a lui Hitler ş i cu o pasiune
pentru pictură . Cel mai important, a avut o idee concretă despre cum puteau
scă pa de să ră cie: dacă Hitler putea să ceară familiei sale o mică sumă de bani
pentru a‐ş i cumpă ra materiale de pictură , ar fi putut face că rţi poş tale iar
Hanisch le‐ar fi putut vinde. Hitler i‐a urmat sfatul; cu cele cincizeci de coroane
pe care le‐a primit a cumpă rat materiale ş i un palton de care avea mare nevoie ş i
s‐a mutat cu Hanisch la un Mä nnerheim, un azil de bă rbaţi bine organizat unde
putea picta în camera mare comună . Totul mergea bine. El picta că rţi poş tale iar
Hanisch era vâ nză tor ambulant; apoi a continuat cu lucră ri mai mari, în acuarelă
ş i ulei, pe care Hanisch le vindea producă torilor de rame sau la galerii de artă .
Aveau o singură problemă : Hitler nu muncea suficient de conş tiincios; de îndată
ce avea niş te bani se oprea din pictat ş i îşi petrecea timpul discutâ nd politică cu
ceilalţi locatari ai azilului. Totuş i avea un venit constant, chiar dacă mic. În cele
din urmă s‐a certat cu Hanisch, pe care l‐a acuzat că a vâ ndut o pictură ş i nu i‐a
dat partea lui (50 la sută ) din preţ. L‐a reclamat pe Hanisch la poliţie pentru furt
iar acesta a fost arestat. Apoi Hitler a continuat afacerea pe cont propriu, pictâ nd
ş i vâ nzâ ndu‐ş i picturile (mai ales că tre doi comercianţi de artă evrei). De data
aceasta se pare că a muncit mai sistematic; devenise un mic om de afaceri; tră ia
cumpă tat ş i chiar a economisit ceva bani. Nu se putea spune că devenise „pictor“
sau „artist“ că ci ceea ce fă cea era mai mult să copieze fotografii ş i să repete acele
picturi care avuseseră succes la vâ nzare. Locuia în continuare la acel
Mä nnerheim; totuş i, poziţia lui în „Heim“, în că min, se schimbase. Acum era
locatar permanent, ceea ce însemna că fă cea parte din micul grup de permanenţi
care îi priveau cu dispreţ pe cei „în trecere“ ca fiind inferiori ş i formau astfel o
elită respectată în sistemul azilului.
A avut probabil mai multe motive pentru care a continuat să stea la azil. Cel mai
puţin probabil este acela că , aş a cum subliniază Maser, era ieftin. Pentru cele
cincisprezece coroane pe care le plă tea pe lună ar fi putut gă si o cameră potrivită
cu chirie. Dar se impun câ teva motive de ordin psihologic. Hitler, ca multe
persoane fă ră relaţii, se temea de singură tate. Avea nevoie să ‐ş i compenseze
însingurarea interioară prin contactul superficial cu ceilalţi. Mai mult decâ t atâ t,
avea nevoie de un public pe care îl putea impresiona; asta avea din belş ug la acel
Mä nnerheim, unde majoritatea locatarilor erau indivizi marginali, singuratici
care, într‐un fel sau altul, nu reuş iseră să ‐ş i construiască o viaţă mai normală .
Hitler le era evident superior ca inteligenţă ş i vitalitate. Aceş tia îndeplineau
aceeaş i funcţie pe care o avuseseră bă ieţii din gaş că sau Kubizek. Îi dă deau
posibilitatea să ‐ş i exerseze capacitatea de a impresiona ş i de a influenţa alţi
oameni ş i, astfel, să ‐i confirme propriul sentiment de putere. Câ nd stă tea ş i picta,
obiş nuia să se întrerupă pentru violente discursuri politice, în mare mă sură de
felul celor pentru care a devenit celebru mai târziu. Acel că min devenise pentru
el terenul de antrenament pentru cariera de demagog politic.
O întrebare crucială se ridică atunci câ nd ne gâ ndim la viaţa lui Hitler din această
perioadă : nu dobâ ndise oare capacitatea de muncă constantă , transformâ ndu‐se
dintr‐un vagabond leneş într‐un mic om de afaceri oarecum prosper? Oare nu se
regă sise ş i nu atinsese un echilibru psihic să nă tos? La suprafaţă ar pă rea că aş a
se întâ mplase. Poate era un caz de maturizare tâ rzie, dar poate fi numită
maturizare? Dacă ar fi fost aş a, atunci analiza detaliată a dezvoltă rii sale
emoţionale ar fi fost aproape inutilă . Ar fi fost suficient să spunem că după
anumite dificultă ţi caracterologice Hitler devenise, la două zeci ş i trei sau
două zeci ş i patru de ani, un bă rbat să nă tos psihic ş i bine adaptat. Cu toate
acestea, dacă privim mai atent situaţia, această interpretare nu se susţine.
Avem de‐a face cu un bă rbat cu o vitalitate extraordinară , o mare patimă pentru
mă reţie ş i putere, cu convingerea fermă că avea să devină un mare pictor sau
arhitect. Care era realitatea? Eş uase complet în această direcţie; devenise un mic
om de afaceri; puterea lui consta în impresionarea unui mic grup de însinguraţi
că rora le ţinea predici încontinuu, fă ră ca mă car să gă sească adepţi printre ei.
Poate că dacă Hitler ar fi fost un om mai slab, cu mai puţină vitalitate ş i
grandoare, această soluţie l‐ar fi mulţumit ş i ar fi fost satisfă cut cu obţinerea unei
mă runte existenţe permanente burgheze de artist comercial. Dar ar fi aproape
absurd să ni‐l imagină m astfel pe Hitler. Un singur lucru se schimbase: lunile de
să ră cie lucie îl învă ţaseră să muncească — oricâ t de mediocre erau rezultatele.
Dar altfel caracterul lui nu se schimbase — excepţie fă câ nd poate faptul că acum
era ş i mai retras. A ră mas acelaş i narcisic pe care nu‐l interesa nimeni ş i nimic,
care tră ia într‐o atmosferă pe jumă tate imaginară , pe jumă tate reală , cu o dorinţă
arză toare de a cuceri ş i plin de ură ş i resentiment; a ră mas acelaş i om fă ră niciun
obiectiv, plan sau concept realist despre cum să ‐ş i realizeze ambiţiile.
Mü nchen
Această lipsă de direcţie a devenit evidentă în decizia lui de a încheia cu traiul de
la azil ş i de a se muta la Mü nchen pentru a se înscrie acolo la Academia de Arte.
Nu ş tia mai nimic despre viaţa la Mü nchen; ş i nici nu s‐a întrebat mă car dacă
acolo exista o piaţă pentru picturile sale, ca la Viena. Pur ş i simplu s‐a mutat cu
ceva economii care să ‐i permită să se descurce câ teva luni. Decizia s‐a dovedit o
greş eală . Visul lui de a fi admis la Academia de Arte din Mü nchen nu s‐a
materializat. Piaţa pentru picturile lui era mult mai mică ş i, după cum spune
Smith, era obligat să ‐ş i facă reclamă în beră rii sau să le vâ ndă din uş ă în uş ă.
După Maser, declaraţia de impozit pe venit a lui Hitler arată că reuş ea să câ ş tige
cam o sută de mă rci pe lună , ceea ce era comparabil cu veniturile sale de la Viena.
Dar faptul ră mâ ne că ş i la Mü nchen a ră mas la stadiul de artist comercial. Visul
lui Hitler de a ajunge un mare pictor eş uase definitiv ş i, cu talentul lui limitat ş i
lipsa de pregă tire, cele mai bune perspective ale carierei sale artistice nu aveau
nicio legă tură cu speranţele lui mă reţe.
Este oare surprinză tor că izbucnirea Primului Ră zboi Mondial a fost pentru el un
dar de la Dumnezeu ş i că a mulţumit cerului pentru acest eveniment care a ş ters
dintr‐o lovitură necesitatea de a se decide ce voia să facă cu viaţa lui? Ră zboiul a
izbucnit exact în punctul în care nu ar mai fi putut evita acceptarea eş ecului să u
ca artist ş i i‐a înlocuit sentimentul de umilinţă cu unul al mâ ndriei de a fi „erou“.
Hitler era un soldat conş tiincios ş i deş i nu a fost promovat (decâ t în mod
nesemnificativ), a fost decorat pentru curaj ş i respectat de superiorii să i. Nu mai
era un paria; era un erou care lupta pentru Germania, pentru existenţa ş i gloria
ei ş i pentru valorile naţionaliste. Se putea complace în aspiraţiile sale de
distrugere ş i victorie — dar acum ră zboiul era ceva real, nu mai era doar
ră zboiul imaginar de bă ieţi; ş i probabil că ş i el însuş i a fost mai real ca niciodată
în aceş ti patru ani. Era responsabil, disciplinat ş i un om cu totul diferit faţă de
derbedeul din zilele petrecute la Viena. Ră zboiul s‐a încheiat cu ceea ce i se pă rea
a fi eş ecul lui cel mai recent: înfrâ ngerea ş i revoluţia. Înfrâ ngerea încă ar fi putut
fi suportabilă , dar revoluţia nu. Revoluţionarii au atacat tot ceea ce era sacru
pentru naţionalismul reacţionar al lui Hitler ş i chiar au învins; au fost stă pâ nii
zilei, în special la Mü nchen, unde au creat o „Rä te Republik“ (o Republică
Sovietică ) cu viaţă scurtă .
Victoria revoluţionarilor i‐a dat distructivită ţii lui Hitler forma finală ş i
iremediabilă . Revoluţia era un atac la adresa lui, a valorilor lui, a speranţelor sale
ş i a grandorii în care el ş i Germania erau una. Umilinţa sa a fost cu atâ t mai mare,
că ci unii dintre liderii revoluţionari erau evrei, pe care îi considera de mai mulţi
ani ca fiind cei mai mari duş mani ş i care l‐au fă cut spectatorul neputincios al
distrugerii idealurilor sale naţionaliste, mic‐burgheze. Această ultimă umilinţă
nu putea fi ş tearsă doar prin distrugerea tuturor celor pe care‐i considera
responsabili pentru ea. Ura lui, setea de ră zbunare erau de asemenea îndrep‐
tate împotriva puterilor aliate învingă toare care au obligat Germania să semneze
Tratatul de la Versailles, dar într‐un grad mai mic decâ t împotriva
revoluţionarilor ş i în special a evreilor.
Eş ecurile lui Hitler crescuseră în etape: ca elev de liceu, ca membru al clasei
mijlocii cu studiile neterminate la Viena, ca individ respins la Academia de Arte.
Fiecare eş ec i‐a provocat o rană narcisică ş i mai profundă ş i o umilinţă din ce în
ce mai mare; odată cu eş ecurile sale, s‐au intesificat ş i complacerea în fantasmă ,
resentimentul, dorinţa de ră zbunare ş i necrofilia care probabil că îşi avea
originile cele mai îndepă rtate în caracterul să u incestuos malign. Izbucnirea
ră zboiului pă ruse să pună capă t perioadei eş ecurilor, dar s‐a încheiat cu o nouă
umilinţă: înfrâ ngerea armatelor germane ş i victoria revoluţionarilor. De data
aceasta Hitler a avut ocazia de a‐ş i transforma propria înfrâ ngere ş i umilinţă
într‐una naţională , ceea ce i‐a permis să uite de eş ecurile personale. De data
aceasta nu el era cel care eş uase ş i fusese umilit, ci Germania; ră zbunâ nd ş i
salvâ nd Germania, se ră zbuna pentru sine ş i spă lâ nd ruş inea Germaniei, o spă la
pe a lui proprie. Scopul lui acum era să devină un mare demagog, în loc de mare
pictor; gă sise domeniul pentru care avea un talent autentic ş i, astfel, o ş ansă
reală de succes.
Nu dispunem de material suficient de amă nunţit pâ nă la această perioadă pentru
a demonstra prezenţa unor puternice tendinţe necrofile manifeste în
comportamentul să u. Am observat doar terenul caracterologic ce a favorizat
dezvoltarea unor astfel de tendinţe: caracterul să u incestuos malign, narcisismul,
ră ceala, lipsa de interes, superficialitatea, lipsa de realism, care în mod automat
au condus la eş ecuri ş i umilinţe. După 1918, dat fiind că este disponibil un amplu
material despre viaţa lui Hitler, putem recunoaş te din ce în ce mai limpede
manifestă rile necrofiliei sale.
Distructivitatea lui Hitler
Ţ intele distructivită ţii lui Hitler erau oraş ele ş i oamenii. Marele constructor,
urbanistul entuziast care voia să dea o nouă faţă Vienei, Linzului, Mü nchenului ş i
Berlinului era unul ş i acelaş i cu cel care dorea să distrugă Parisul, să facă
Leningradul una cu pă mâ ntul ş i, în cele din urmă , să demoleze întreaga
Germanie. Aceste intenţii sunt bine documentate. Speer relatează că , în culmea
succesului, după ce vizitase Parisul proaspă t cucerit, Hitler a fă cut urmă toarea
remarcă : „Nu-i aşa că e frumos Parisul? (...) Mai demult mă gâ ndeam adesea dacă
va trebui să -l distrugem. Dar câ nd vom termina cu edificarea Berlinului, Parisul va
fi doar o umbră . Aşa că de ce să -l distrugem?“ (A. Speer, 1970). În cele din urmă ,
desigur, Hitler a ordonat distrugerea Parisului — ordin care nu a fost executat de
comandantul german de la Paris. Expresia cea mai extremă a maniei sale de a
distruge clă diri ş i oraş e a fost decretul să u de „pâ rjolire“ a Germaniei din
septembrie 1944, în care ordona ca înainte ca inamicul să ocupe teritoriul
german
„totul, pur ş i simplu tot ce era esenţial pentru supravieţuire să fie distrus: registrele
de raţii, registrele de stare civilă , registrele bancare. În plus, rezervele de alimente
trebuiau distruse, fermele incendiate ş i animalele ucise. Nici mă car acele opere de
artă care supravieţuiseră bombardamentelor nu trebuiau pă strate. Monumente,
palate, castele ş i biserici, teatre ş i opere, toate trebuiau fă cute una cu pă mâ ntul“
(A. Speer, 1970).
Aceasta însemna, desigur, că nu aveau să mai existe apă , electricitate, spitale —
adică urmau epidemii, boală ş i moarte pentru milioane care nu puteau să fugă .
Pentru Speer, care nu era un distrugă tor necrofil, ci un constructor biofil, acest
ordin a deschis un abis între el ş i Hitler. Câ utâ nd cooperarea unui numă r de
generali ş i politicieni care nu erau mâ naţi de pofta de distrugere a lui Hitler,
Speer ş i‐a riscat viaţa ca să saboteze ordinele acestuia. Datorită eforturilor sale ş i
ale altor câ ţiva, precum ş i altor circumstanţe, politica de pâ rjolire a lui Hitler nu a
fost pusă niciodată în practică . Patima lui Hitler de a distruge clă diri ş i oraş e
merită o atenţie specială datorită legă turii ei cu pasiunea lui de a construi. S‐ar
putea merge pâ nă la a spune că planurile sale de a reconstrui oraş e reprezentau
o scuză pentru a le demola mai întâ i. Dar cred că ar fi greş it să explică m interesul
lui pentru arhitectură ca nimic mai mult decâ t o acoperire pentru dorinţa lui de a
distruge. Interesul lui pentru arhitectură era probabil autentic ş i, aş a cum vom
vedea mai tâ rziu, singurul lucru din viaţa lui — pe lâ ngă putere, victorie ş i
distrugere — care l‐a interesat cu adevă rat.
Distructivitatea lui Hitler poate fi observată ş i în planurile sale pentru viitorul
polonezilor după victoria sa asupra lor. Trebuiau castraţi cultural; educaţia lor
trebuia să se reducă la semnele de circulaţie, puţină germană ş i, în ce priveş te
geografia, că Berlinul este capitala Germaniei; aritmetica era complet inutilă . Nu
aveau să beneficieze de asistenţă medicală ; standardele de viaţă urmau să fie
scă zute; nu erau buni decâ t ca forţă de muncă ieftină ş i sclavi obedienţi. (H.
Picker, 1965) Printre primele obiecte umane care trebuiau ucise erau persoanele
cu deficienţe. Hitler scrisese deja în Mein Kampf: „A face imposibilă procrearea
unor urmaş i stricaţi de niş te pă rinţi stricaţi înseamnă a da dovadă de luciditate (...)
Aşa se va ajunge la o izolare severă a celor incurabili, mă sură barbară pentru cel
ce va avea nenorocul de a o suferi, dar o binecuvâ ntare pentru contemporani ş i
posteritate“ (Hitler, 1997, vol. 1, p. 231). El a transpus în practică aceste idei prin
uciderea persoanelor cu handicap, mai degrabă decâ t prin simpla lor izolare. O
altă manifestare timpurie a distructivită ţii sale este uciderea miş elească a lui
Ernst Rö hm (cu care fusese vă zut vorbind amical doar cu câ teva zile înainte de
moartea acestuia) ş i a altor lideri S.A. doar din motive de oportunism politic
(pentru a‐i asigura pe industriaş i ş i pe generali de lichidarea liderilor aripii
„anticapitaliste“ a miş că rii). O altă expresie a complacerii lui Hitler în fantasme
de distrugere nelimitată sunt remarcile sale despre mă surile pe care le‐ar fi luat
în cazul unei revolte, precum cea din 1918. I‐ar fi ucis imediat pe toţi liderii
miş că rilor politice opozante, ca ş i pe aceia ai catolicismului politic ş i pe toţi
deţinuţii din lagă rele de concentrare. Socotea că în felul acesta ar fi omorâ t mai
multe sute de mii de oameni. (H. Picker, 1965) Principalele victime ale
distrugerii fizice urmau să fie evreii, polonezii ş i ruş ii.
Să ne ocupă m doar de distrugerea evreilor; faptele sunt prea bine cunoscute
pentru a fi nevoie de a le relua. Trebuie notat, totuş i, că masacrarea lor
sistematică a început doar odată cu izbucnirea celui de‐al Doilea Ră zboi Mondial.
Nu există dovezi convingă toare că Hitler ar fi plă nuit anihilarea evreilor pâ nă la
puţină vreme înainte de acest moment, deş i se poate să fi ţinut secret acest lucru;
pâ nă la acel moment politica era de a încuraja emigrarea tuturor evreilor din
Germania ş i guvernul german fă cuse chiar eforturi să faciliteze emigrarea lor.
Dar pe 30 ianuarie 1939, el i‐a spus chiar deschis ministrului de externe
cehoslovac Chvalkovsky: „O să -i lichidă m pe evrei. Nu vor scă pa nepedepsiţi
pentru ce au fă cut pe 9 noiembrie 1918. Ziua judecă ţii a venit“ (H. Krausnick et al.,
1968). A fă cut ş i o declaraţie mai puţin explicită în faţa Reichstagului în aceeaş i
zi: „Dacă bancherii internaţionali evrei din interiorul ş i din afara Europei au reuşit
să arunce naţiunile într-un nou ră zboi, rezultatul nu va fi bolş evismul global ş i prin
urmare nici victoria lor; ci va fi sfâ rş itul evreilor în Europa.“
Afirmaţia fă cută în faţa lui Chvalkovsky este foarte interesantă din punct de
vedere psihologic. Aici, Hitler nu mai dă nici o explicaţie prin raţionalizare, cum
că evreii ar reprezenta un pericol pentru Germania, ci îşi arată unul dintre
motivele sale reale: ră zbunare pentru „crima“ de a fi fost revoluţionari, comisă de
un numă r mic de evrei cu două zeci de ani înainte. Tră să tura sadică a urii sale
împotriva evreilor a fost dezvă luită de „anumite remarci“ pe care le fă cuse
despre evrei în faţa colaboratorilor apropiaţi după întrunirea de partid: „Afară
din toate posturile ş i la ghetou cu ei; închideţi-i undeva unde să piară aşa cum
merită iar germanii să -i privească aşa cum se uită la animalele să lbatice“ (H.
Krausnick et al., 1968).
Hitler avea impresia că evreii otră veau sâ ngele arian, precum ş i sufletul arian.
Pentru a înţelege cum această impresie este legată de întregul complex necrofil
trebuie să ne ocupă m de o grijă aparent complet diferită a lui Hitler: sifilisul. În
Mein Kampf, el spunea că lupta cu sifilisul era „o datorie a naţiunii, nu o datorie
oarecare“. El scrie: „În paralel cu contaminarea poporului din punct de vedere
politic, al tradiţiilor ş i al moralei, o intoxicare tot atâ t de redutabilă se exercita
deja de mult timp asupra poporului. Sifilisul începea să bâ ntuie din ce în ce mai
mult în marile oraş e, în timp ce tuberculoza secera ş i ea în aproape întreaga ţară “
(Hitler, 1997, vol. 1, p. 223).
Acesta era un neadevă r: nici tuberculoza ş i nici sifilisul nu constituiau o
ameninţare majoră de proporţiile pe care li le atribuie Hitler. Dar este o fantasmă
tipică pentru un necrofil: teama de mizerie ş i de otră vire ş i de pericolul de
contaminare. Este expresia unei atitudini necrofile, ş i în acelaş i timp o apă rare
împotriva ei, atitudine care percepe lumea exterioară ca fiind murdară ş i
otră vitoare. Cel mai probabil este că ura lui faţă de evrei îşi avea originea în acest
complex: evreii sunt stră ini; stră inii sunt otră vitori (ca sifilisul); aş adar, stră inii
trebuie eradicaţi. Că evreii otră veau nu numai sâ ngele dar ş i sufletul este o
extindere ulterioară a ideii iniţiale. Cu câ t simţea că victoria era mai îndoielnică ,
cu atâ t Hitler‐distrugă torul ieş ea tot mai mult la iveală : pentru fiecare
pas spre înfrâ ngere, ş i mai multe hecatombe trebuiau să moară . În cele din urmă
a venit râ ndul germanilor înş iş i să fie distruş i. Deja pe 27 ianuarie 1942, mai bine
de un an înainte de Stalingrad, Hitler spunea: „Dacă poporul german nu este gata
să lupte pentru propria supravieţuire (Selbstbehauptung), atunci va trebui să
dispară (dann soll es verschwinden)“ (H. Picker, 1965). Câ nd înfrâ ngerea era
inevitabilă , el a ordonat să înceapă această ameninţare cu distrugerea Germaniei
— pă mâ ntul ei, clă dirile, fabricile, operele de artă . Câ nd ruş ii erau pe cale să
ocupe buncă rul lui Hitler, atunci sosise momentul de grand finale al distrugerii.
Câ inele lui trebuia să moară odată cu el iar amanta lui, Eva Braun, care venise la
buncă r împotriva ordinelor lui ca să moară cu el, avea să moară ş i ea acolo.
Hitler, atâ t de miş cat de actul de loialitate al acelei Frä ulein Braun, a ră splă tit‐o
cu o că să torie legală ; faptul că era gata să moară pentru el pare să fi fost singurul
gest prin care o femeie i‐ar fi putut dovedi că îl iubea. Goebbels a ră mas ş i el
credincios omului că ruia îşi vâ nduse sufletul; a ordonat ca soţia lui ş i cei ş ase
copii mici ai lor să moară odată cu el. Ca orice mamă normală , soţia lui Goebbels
nu ş i‐ar fi omorâ t niciodată copiii, ş i cu atâ t mai puţin pentru fragilele motive de
propagandă pe care i le oferise soţul ei, dar nu a avut de ales; câ nd Speer a
vizitat‐o pentru ultima dată , Goebbels a împiedicat‐o să vorbească cu el între
patru ochi — nici mă car un minut. Tot ce a putut spune a fost că era fericită că
bă iatul ei mai mare (dintr‐o că să torie anterioară ) nu era ş i el acolo. Înfrâ ngerea
ş i moartea lui Hitler a trebuit să fie însoţite de moartea celor apropiaţi, de
moartea germanilor, de distrugerea întregii lumi, dacă ar fi fost după el.
Distrugerea totală trebuia să fie fundalul pentru propria lui distrugere.
Să ne întoarcem la întrebarea dacă actele lui Hitler pot fi explicate ca fiind
justificate de raţiuni de stat: dacă din punct de vedere uman era diferit de orice
alt om de stat sau general care porneş te un ră zboi ş i dă ordine prin care milioane
de oameni sunt uciş i. În unele privinţe, Hitler era asemenea multor lideri
„normali“ ai marilor puteri ş i ar fi o ipocrizie să consideră m drept unică politica
sa de ră zboi, în raport cu ceea ce au fă cut oficial ş i alţi lideri ai altor naţiuni
puternice. Ceea ce este particular în cazul lui Hitler este disproporţionalitatea
între distrugerea pe care a ordonat‐o ş i motivele realiste pentru aceasta.
Acţiunile sale, de la masacrarea multor milioane de evrei, ruş i ş i polonezi ş i pâ nă
la ordinul final de distrugere a tuturor germanilor, nu pot fi justificate strategic,
ci sunt produsul patimii unui om profund necrofil. Acest fapt este uneori
întunecat prin plasarea întregului accent pe masacrarea evreilor, subliniere care
ignoră faptul că poporul evreu era doar unul dintre multele victime pe care
Hitler voia să le distrugă . Cu certitudine, este corect să afirmă m că Hitler ura
evreii, dar este la fel de corect să spunem că ura germanii. El ura omenirea, ura
viaţa însă ş i. Acest lucru va deveni chiar ş i mai limpede atunci câ nd îl vom privi
pe Hitler din punctul de vedere al altor manifestă ri necrofile pe care le‐am tratat
în termeni generali în discuţia anterioară despre necrofilie.
Să privim mai întâ i la anumite expresii spontane ale înclinaţiei sale necrofile.
Speer relatează reacţia lui Hitler la scena finală a unui jurnal de ş tiri despre
bombardarea Varş oviei: „Nori de fum întunecau cerul; bombardiere coborau rapid
că tre ţintele lor; puteam vedea zborul bombelor lansate, retragerea avioanelor ş i
norul exploziilor crescâ nd la dimensiuni gigantice. Efectul era amplificat de
rularea filmului cu încetinitorul. Hitler era fascinat. Filmul se încheia cu un montaj
care prezenta coborâ rea unui avion că tre insulele britanice. A urmat o explozie de
flă că ri ş i insula a fost aruncată în aer. Entuziasmul lui Hitler nu mai avea limite.
«Asta o să li se întâ mple!» a strigat el, dus de imaginaţie. «Aş a îi vom anihila!»“ (A.
Speer, 1970)
Hanfstaengl relatează o conversaţie purtată pe la mijlocul anilor ’20 în care
încerca să ‐l convingă pe Hitler să viziteze Anglia; i‐a spus lui Hitler despre
peisajele minunate de acolo ş i l‐a menţionat pe Henri al VIII‐lea. Hitler i‐a
ră spuns: „Ş ase neveste — hm, ş ase neveste — nu-i ră u ş i de două dintre ele a
scă pat cu ghilotina. Chiar ar trebui să vizită m Anglia şi să mergem la Turnul
Londrei să vedem unde au fost executate. Asta ar merita să facem“ (E. Hanfstaengl,
1970). Într‐adevă r, acest loc al execuţiei îl interesa mai mult decâ t toată Anglia.
Caracteristică , de asemenea, este ş i reacţia lui Hitler la filmul Fredericus Rex din
1923. În acest film, tată l lui Frederick vrea să ‐i execute pe fiul lui ş i pe prietenul
acestuia pentru încercarea de a fugi din ţară . Încă din sala de proiecţie ş i apoi din
nou pe drum spre casă Hitler repeta: „Ş i el [fiul] trebuie omorâ t — magnific.
Aceasta înseamnă : să fie tă iat capul oricui pă că tuieş te împotriva statului, chiar
dacă este propriul fiu!“ A continuat spunâ nd că această metodă trebuia aplicată în
cazul francezilor (care la acea vreme ocupaseră valoroasa zonă a Ruhrului) ş i a
conchis: „Ce contează că zeci de oraşe pe Rin ş i Ruhr sunt în flă că ri ş i câ teva sute de
mii de oameni îşi pierd viaţa?“ (E. Hanfstaengl, 1970).
Anumite glume repetate adeseori sunt ş i ele caracteristice pentru orientarea sa
necrofilă . Hitler ţinea o dietă vegetariană , dar musafirilor lui li se servea o cină
normală . „Dacă era servită supă de carne“, relatează Speer, „puteam fi sigur că va
zice ceva de «ceaiul de cadavru»“; dacă se serveau languste, atunci venea cu
povestea despre o bunică decedată ale că rei rude îi aruncaseră corpul într-un
pâ râ u ca momeală pentru crustacee; pentru ţipari, spunea că erau cel mai bine
îngră şaţi ş i prinş i cu ajutorul unor pisici moarte“ (A. Speer, 1970).
Faţa lui Hitler tră da ş i ea expresia adulmecă toare menţionată în prezentarea
necrofiliei, ca ş i cum în permanenţă ar fi mirosit ceva urâ t; acest lucru este vizibil
într‐un mare numă r de fotografii. Râ sul lui nu era niciodată spontan, ci un fel de
rânjet, aş a cum se poate vedea tot din fotografii. Această tră să tură este vizibilă în
special la vâ rful carierei sale, după capitularea Franţei în vagonul de tren din
Compiè gne. După cum este prezentat într‐un jurnal de ş tiri de la acea vreme,
după ce s‐a dat jos din vagon a executat un mic „dans“, ş i‐a lovit coapsele ş i burta
cu mâ inile ş i a râ njit oribil, ca ş i cum tocmai înghiţise Franţa.
O altă tră să tură necrofilă a lui Hitler era plictiseala. Conversaţiile sale de la masă
sunt cea mai serioasă manifestare a acestei forme de lipsă de vitalitate. La
Obersalzberg, după prâ nz, el ş i musafirii lui obiş nuiau să se plimbe pâ nă la
pavilionul de ceai unde se serveau ceai ş i cafea cu pră jituri ş i alte dulciuri. „Aici,
aşezat la cafea, lui Hitler îi plă cea în mod special să se lanseze în monologuri
interminabile. Subiectele erau deja bine cunoscute însoţitorilor care, prin urmare,
ascultau absenţi, deş i se prefă ceau atenţi. Uneori chiar Hitler adormea în timpul
acestor monologuri. Atunci companionii continuau să vorbească în şoaptă , sperâ nd
că avea să se trezească la timp pentru cină “ (A. Speer, 1970). După aceea, se
întorceau cu toţii în casă ş i cina era servită două ore mai tâ rziu. După cină se
proiectau două filme urmate uneori de o conversaţie banală despre ele.
„După ora 1, unii companioni nu-şi mai puteau opri că scatul, în ciuda tuturor
eforturilor de a se controla. Dar evenimentul social continua într-o manieră
anostă , monotonă ş i plictisitoare încă o oră ş i mai bine, pâ nă câ nd, în cele din
urmă , Eva Braun schimba câ teva vorbe cu Hitler ş i că pă ta permisiunea să meargă
la culcare. Hitler mai ră mâ nea cam un sfert de oră să ureze noapte bună
musafirilor. Eliberaţi, cei care ră mâ neau după orele plictisitoare continuau cu o
petrecere veselă cu şampanie ş i coniac“ (A. Speer, 1970).
Distructivitatea lui Hitler poate fi observată în principalele sale manifestă ri, pe
unele dintre care le‐am menţionat, dar nu era observată de milioanele de
germani sau de oamenii de stat ş i politicienii din toată lumea. Din contră , era
considerat un mare patriot, motivat de iubirea pentru ţara sa; mâ ntuitorul care
avea să elibereze Germania de sub Tratatul de la Versailles ş i din dezastrul
economic acut; marele constructor care avea să edifice o Germanie nouă ş i
prosperă . Cum a fost posibil ca germanii ş i lumea să nu vadă marele distrugă tor
din spatele mă ş tii constructorului? Din multe motive. Hitler era un mincinos ş i
un actor desă vâ rş it. Îşi trâ mbiţa dorinţa pentru pace ş i după fiecare nou succes
insista că este ultima cerere pe care o face; transmitea convingă tor acest mesaj
atâ t prin cuvintele lui câ t ş i prin vocea sa bine controlată . Dar îi pă că lea doar pe
viitorii să i inamici. De exemplu, într‐unul dintre discursurile în faţa generalilor a
proclamat: „Omul are un simţ de detectare a frumosului. Câ t de bogată este lumea
pentru cel care face uz de acest simţ. (...) Frumuseţea trebuie să aibă putere asupra
oamenilor. (...) [După terminarea ră zboiului] vreau să mă dedic gâ ndurilor mele
pentru vreo cinci-zece ani ş i să le aştern pe hâ rtie. Ră zboaiele vin şi pleacă . Doar
valorile culturii sunt ceea ce ră mâ ne. (...)“ Voia să întemeieze o nouă eră a
toleranţei ş i îi acuza pe evrei de a fi adus intoleranţa, prin creş tinism (H. Picker,
1965).
Refularea distructivită ţii
Probabil că Hitler nu minţea conş tient câ nd vorbea în felul acesta; pur ş i simplu
îşi asuma vechiul rol de „artist“ ş i „scriitor“, fă ră să ‐ş i fi acceptat vreodată eş ecul
în ambele domenii. Totuş i, astfel de declaraţii aveau o funcţie cu mult mai
importantă , una care este legată de esenţa structurii de caracter a lui Hitler:
refularea conş tientiză rii propriei distructivită ţi. Mai întâ i prin raţionaliză ri: orice
distrugere pe care o ordona o raţionaliza ca fiind doar în numele supravieţuirii,
dezvoltă rii ş i înfloririi naţiunii germane: era în apă rarea împotriva duş manilor
care voiau să distrugă Germania (evreii, ruş ii ş i apoi Anglia ş i America); acţiona
în numele legii biologice a supravieţuirii („Dacă e să cred într-o poruncă divină ,
aceasta nu poate fi decâ t aceea a supravieţuirii speciei“ [H. Picker, 1965]). Cu alte
cuvinte, câ nd Hitler dă dea ordine de distrugere era doar conş tient de „datoria“ ş i
de intenţiile lui nobile; acestea necesitau acţiuni distructive, dar el îşi refula
conştientizarea poftei sale de distrugere. În acest fel evita să se confrunte cu
adevă ratele sale motivaţii.
O formă încă ş i mai eficientă de refulare era reprezentată de formaţiunile
reacţionale. Aceasta este o formă demonstrată clinic de abordare a dorinţelor
refulate; persoana neagă existenţa acestora dezvoltâ nd tră să turi care sunt exact
opusul. Un exemplu de astfel de formaţiune reacţională era vegetarianismul să u.
Nu înseamnă că vegetarianismul are întotdeauna această funcţie, dar că aş a stau
lucrurile în cazul lui Hitler este indicat de faptul că a încetat să mă nâ nce carne
după sinuciderea nepoatei sale vitrege, Geli Raubal, care fusese amanta lui.
Întregul să u comportament de la acea vreme arată că simţea o vinovă ţie intensă
în legă tură cu sinuciderea ei. Chiar dacă ignoră m ca fiind nedovedită suspiciunea
care apare în scrieri cum că ar fi ucis‐o chiar el într‐un acces de furie provocat de
pasiunea ei pentru un artist evreu, tot ar putea fi fă cut vinovat de sinuciderea ei.
O ţinea ca pe o prizonieră , era extrem de gelos ş i începuse un flirt animat cu Eva
Braun. După moartea lui Geli, s‐a pră buş it într‐o stare de depresie, a ţinut un soi
de cult de doliu (camera ei a ră mas neatinsă câ t el a locuit la Mü nchen ş i mergea
în vizită acolo la fiecare Cră ciun). Abstinenţa sa de la carne a fost o ispă ş ire a
vinii sale ş i dovada incapacită ţii sale de a ucide. Antipatia sa pentru vâ nă toare
îndeplinea probabil aceeaş i funcţie.
Cea mai distinctă manifestare a acestei formaţiuni reacţionale poate fi observată
în urmă toarele fapte citate de W. Maser (1971). Hitler nu se implica în niciuna
dintre luptele cu oponenţii lui politici în anii de dinainte de a prelua puterea. Nu
era niciodată prezent la vreo crimă sau execuţie. (Rö hm ş tia foarte bine ce
spunea atunci câ nd, înainte să fie ucis, a cerut ca însuş i Fü hrerul să vină ş i să îl
ucidă .) Câ nd unii dintre camarazii să i au fost uciş i în încercarea de puci de la
Mü nchen (9 noiembrie 1923), s‐a confruntat cu idei suicidare ş i a început să
sufere de spasme ale braţului stâ ng, o boală care a reapă rut după înfrâ ngerea de
la Stalingrad. Generalilor le‐a fost imposibil să ‐l convingă să facă vizite pe front.
„Nu puţini au fost generalii şi alţii care erau ferm convinş i că evita astfel de vizite
pentru că nu suporta priveliş tea soldaţilor morţi ş i ră niţi“ (W. Maser, 1971).
Motivul acestui comportament nu era lipsa curajului fizic, amplu demonstrat în
Primul Ră zboi Mondial, sau sentimentele sale calde pentru soldaţii germani,
pentru care simţea la fel de puţin ca pentru oricine altcineva (W. Maser, 1971). În
opinia mea, această reacţie fobică la vederea cadavrelor este o reacţie de apă rare
împotriva conş tientiză rii propriei distructivită ţi. Câ tă vreme doar dă dea sau
semna ordine, doar vorbea sau scria. Cu alte cuvinte, „el“ nu vă rsase sâ nge câ t
timp evita să vadă cadavrele în realitate ş i se proteja de conş tientizarea afectivă
a patimii sale pentru distrugere. Această reacţie de apă rare fobică reprezintă
practic acelaş i mecanism ca cel aflat la baza cură ţeniei excesive oarecum
compulsive, a lui Hitler, menţionată de Speer. Acest simptom, în forma moderată
manifestată de Hitler, precum ş i în forma severă a compulsiei de a se spă la, are
de obicei o singură funcţie: aceea de a înlă tura murdă ria, sâ ngele care se lipeş te
simbolic de mâ inile cuiva (sau de întregul corp); conş tientizarea sâ ngelui ş i a
murdă riei este refulată ; ceea ce ră mâ ne conş tient este doar nevoia de a fi „curat“.
Refuzul de a vedea cadavre este similar acestei compulsii; ambele servesc la
negarea distructivită ţii.
Că tre sfâ rş itul vieţii sale, câ nd a simţit apropierea înfrâ ngerii sale definitive,
Hitler nu a mai putut continua să ‐ş i refuleze distructivitatea. Un exemplu
elocvent este reacţia sa la vederea cadavrelor conducă torilor revoltei eş uate a
generalilor în 1944. Omul care nu era capabil să vadă cadavre ordona acum să i
se arate filmul cu torturarea ş i executarea generalilor ş i cu cadavrele lor în zeghe
atâ rnâ nd în câ rlige de abator. Ş i‐a pus pe birou o fotografie a acestei scene.
Vechea lui ameninţare cu distrugerea Germaniei fusese acum transpusă în
realitate; nu lui Hitler i se datorează faptul că Germania a fost cruţată .
Alte aspecte ale personalită ţii lui Hitler
Nu‐l putem înţelege pe Hitler ş i pe nimeni altcineva privind doar una dintre
patimile lui, chiar dacă este vorba de cea fundamentală . Pentru a înţelege cum
acest om, condus de distructivitate, a reuş it să devină cel mai puternic om din
Europa, admirat de mulţi germani (ş i nu de puţini alţii), trebuie să în‐ercă m să
înţelegem întreaga sa structură de caracter, talentele ş i darurile lui speciale, ş i
contextul social în care s‐a manifestat.
În plus faţă de necrofilie, Hitler oferă ş i o imagine de sadism, deş i aceasta este
umbrită de intensitatea poftei sale pentru pura distrugere. Deoarece am analizat
caracterul sadomasochist, dictatorial, al lui Hitler într‐o lucrare anterioară (E.
Fromm, 1998), pot fi foarte concis aici. Atâ t în scrierile câ t ş i în discursurile sale,
Hitler îşi exprima dorinţa de putere asupra celor mai slabi. El explica astfel
avantajul de a avea mitinguri de masă pe înserat. Dimineaţa, ş i chiar în cursul
zilei, puterea de voinţă a oamenilor opune rezistenţă cu o energie mai mare
încercă rilor de a le sugera o voinţă stră ină , o opinie diferită . Dar seara, cedează
mai uş or în faţa forţei dominatoare a unei voinţe mai puternice. Că ci, în realitate,
fiecare adunare de acest fel, este o luptă între două forţe opuse. Puternicul talent
oratoric, specific dominator al apostolului, va reuş i mai uş or să insufle o nouă
voinţă unor oameni care au suferit, în mod natural, o micş orare a puterii lor de
rezistenţă decâ t dacă ei ar fi în deplina stă pâ nire a tuturor resurselor lor
spirituale ş i de voinţă (Hitler, 1997, vol. 2, p. 91).
În acelaş i timp, atitudinea sa umilă îi dă dea senzaţia că acţiona în numele unei
puteri superioare, al „providenţei“ sau al legilor biologice. Pe scurt, Hitler a dat
expresie atâ t aspectelor sadice câ t ş i celor necrofile: Ce vor ei masele este
„victoria celui mai bun ş i celui mai puternic ş i supunerea celor slabi ş i a celor
ră i“ (Hitler, 1997, vol. 2, p. 11; trad. modificată ). Sadicul ar cere capitularea;
numai necrofilul cere anihilarea. Cuvâ ntul „sau“ leagă laturile sadice ş i necrofile
ale caracterului lui Hitler; dar ş tim din istorie că dorinţa lui de anihilare era mai
mare decâ t cea de simplă capitulare. Alte trei tră să turi de caracter strâ ns
înrudite între ele erau narcisismul să u, atitudinea sa retrasă ş i lipsa orică rui
sentiment de iubire, că ldură sau compasiune.
Narcisismul lui este tră să tura cel mai uş or de recunoscut în acest tablou. El
prezintă toate simptomele tipice unei persoane extrem de narcisice: era
interesat doar de sine, de dorinţele lui, de gâ ndurile lui, de aspiraţiile lui; vorbea
la nesfâ rş it despre ideile lui, trecutul lui, planurile lui; lumea era reală doar în
mă sura în care era obiectul planurilor ş i dorinţ elor sale; ceilalţi contau numai în
mă sura în care îl serveau sau puteau fi folosiţi; el ş tia orice mai bine decâ t oricine
altcineva. Această certitudine cu privire la propriile idei ş i planuri este o
tră să tură tipică a narcisismului extrem.
Hitler îşi tră gea propriile concluzii mai ales pe o bază emoţională , nu ca rezultat
al examină rii cunoştinţelor. Pentru el, datele politice, economice ş i sociale erau
înlocuite de ideologie. Odată ce credea într‐o ideologie care se potrivea cu
emoţiile sale, credea datele pe care ideologia le proclama ca fiind reale. Aceasta
nu înseamnă că ignora complet realitatea; într‐o oarecare mă sură era un
observator subtil ş i evalua anumite date mai bine decâ t multe persoane mai
puţin narcisice. Dar această capacitate, pe care o voi discuta mai tâ rziu, nu
exclude lipsa lui de realism în chestiuni esenţiale, cu privire la care convingerile
ş i credinţele sale erau stabilite cu precă dere pe o bază narcisică .
Hanfstaengl relatează o ilustrare elocventă a narcisismului lui Hitler: Goebbels
comandase o înregistrare audio cu câ teva dintre discursurile lui Hitler. Ori de
câ te ori îl vizita Hitler, acesta punea înregistră rile; Hitler „se arunca într-un
fotoliu mare plin de perne ş i îşi asculta vocea într-un fel de transă (in einer Art von
Vollnarkose) precum tâ nă rul grec îndră gostit de sine în mod tragic ş i care ş i-a
aflat sfâ rş itul în apa pe a că rei suprafeţe line îşi admira propria imagine“ (E.
Hanfstaengl, 1970). P.E. Schramm vorbeş te despre „cultul personalită ţii al lui
Hitler. Era dominat, după cum spune [generalul] Alfred Jodl de o «convingere
aproape mistică în infailibilitatea sa ca lider al naţiunii ş i al ră zboiului»“ (H.
Picker, 1965). Speer vorbeş te despre „megalomania“ lui Hitler aş a cum se ară ta
în planurile sale de construcţie. Propriul să u palat din Berlin urma să fie cea mai
mare clă dire construită vreodată , de o sută cincizeci de ori mai mare decâ t
reş edinţa cancelarului din vremea lui Bismarck (A. Speer, 1970).
Legată de narcisism este ş i lipsa completă de interes a lui Hitler pentru oricine ş i
orice, cu excepţia a ceea ce îi era de folos, ş i ră ceala lui îngheţată faţă de toată
lumea. Narcisismului să u absolut îi corespundea o lipsă aproape completă de
iubire, tandreţe sau empatie. În întreaga sa istorie nu se poate gă si nicio
persoană care s‐ar putea numi prieten; Kubizek ş i Speer se apropie de această
poziţie mai mult decâ t oricine altcineva, totuş i nu pot fi numiţi în niciun caz
„prieteni“. Kubizek, fiind de aceeaş i vâ rstă , îi servea drept audienţă, admirator ş i
companion; dar Hitler nu a fost niciodată onest cu el. Relaţia cu Speer era
diferită ; Speer reprezenta probabil pentru Hitler propria lui imagine ca arhitect;
el, Hitler, avea să fie un mare constructor prin intermediul lui Speer. Se pare că
avea chiar o doză de afecţiune sinceră pentru Speer — singura situaţie în care
gă sim aş a ceva, poate cu excepţia lui Kubizek — ş i presupun că un motiv pentru
acest fenomen rar ar fi putut fi că arhitectura era singurul domeniu pentru care
Hitler avea un interes real (în afară de sine), singurul domeniu în care era viu. Cu
toate acestea, Speer nu era prietenul lui; după cum afirmă Speer succint la
procesul de la Nü remberg: „Dacă Hitler ar fi avut vreun prieten, eu aş fi fost acel
prieten“. Realitatea era că Hitler nu avea prieteni; a fost întotdeauna un secretos
singuratic, fie ca pictor de vederi la Viena, fie ca Fü hrer al Reichului. Speer
remarcă „incapacitatea lui de a stabili contacte umane“. Hitler însuş i era conş tient
de însingurarea lui absolută . Speer relatează că Hitler i‐a spus că după
pensionarea lui (a lui Hitler) completă , avea să fie curâ nd uitat:
„Oamenii aveau să se îndrepte rapid că tre succesorul lui imediat ce ar fi fost clar că
puterea era acum în mâ inile aceluia. (...) Toată lumea îl va fi abandonat. Cochetâ nd
cu această idee, cu o nuanţă clară de autocompă timire, a continuat: «Poate că unul
dintre foş tii mei colegi mă va mai vizita ocazional. Dar nu contez pe asta. În afară
de Frä ulein Braun, nu voi lua pe nimeni cu mine. Doar pe Frä ulein Braun ş i câ inele.
Voi fi singur. Că ci de ce ar trebui să stea cineva cu mine de bună voie un timp
anume? Nimeni nu mă va mai bă ga în seamă . Vor alerga toţi la succesorul meu.
Poate că o să mai apară o dată pe an la ziua mea.»“ (A. Speer, 1970)
Prin aceste sentimente Hitler îşi exprimă nu doar ideea că nimeni nu simţea
niciun fel de afecţiune pentru el, dar ş i convingerea că singurul motiv de
apropiere de el era puterea lui; prietenii lui erau câ inele ş i femeia pe care nici n‐o
iubea ş i nici n‐o respecta, dar pe care o controla complet. Hitler era rece ş i
nemilos. Acest lucru a fost remarcat de oameni sensibili precum H. Rauschning
(1940) ş i Speer. Acesta din urmă ne oferă un exemplu elocvent; el, ca ş i Goebbels,
au încercat să ‐l convingă pe Hitler să viziteze oraş ele bombardate, din raţiuni de
propagandă . „Dar Hitler respingea întotdeauna orice astfel de sugestie. Pe drumul
de la gara Stettin la Cancelarie sau la apartamentul să u din Prinzregentenstrasse
din Mü nchen, îi ordona şoferului să o ia pe drumul cel mai scurt, deş i mai înainte îi
plă ceau mult ocolurile lungi. Cum l-am însoţit de mai multe ori pe acest drum, am
observat absenţa emoţiei cu care constata noile zone de dă râ mă turi pe lâ ngă care
trecea maşina“ (A. Speer, 1970). Sigura fiinţă vie „care provoca în Hitler o scâ nteie
de sentiment uman era câ inele lui “(A. Speer, 1970).
Mulţi alţii, mai puţin sensibili, au fost pă că liţi; ceea ce ei credeau că era că ldură
era de fapt excitaţie, care apă rea câ nd Hitler vorbea despre subiectele lui
preferate sau era într‐o dispoziţie ră zbună toare ş i distructivă . În tot ce s‐a scris
despre Hitler nu am reuş it să gă sesc nici o situaţie în care a manifestat
compasiune pentru cineva; sigur, nu pentru duş manii să i, dar nici pentru soldaţii
care luptau ş i, în ultimă instanţă, pentru civilii germani. Niciodată deciziile lui
tactice în ră zboi — mai ales insistenţa lui de a nu se retrage (de exemplu, în
bă tă lia de la Stalingrad) nu au fost influenţate de grija pentru numă rul soldaţilor
care urmau să moară ; ei nu reprezentau decâ t un numă r de „arme“.
Speer rezumă astfel: „Lui Hitler îi lipseau toate virtuţile nobile ale omului:
tandreţea, iubirea, poezia îi erau stră ine. La suprafaţă ară ta politeţe, farmec, calm,
corectitudine, amabilitate, stă pâ nire de sine. Această piele exterioară avea evident
funcţia de a ascunde tră să turile cu adevă rat dominante cu un strat complet, deş i
subţire.“ („Postfaţa“ lui A. Speer la J. Brosse, 1972)
Va urma…
Relaţiile cu femeile
Relaţiile lui Hitler cu femeile arată aceeaş i lipsă de iubire, tandreţe sau
compasiune ca ş i cele cu bă rbaţii. Această afirmaţie ar pă rea să contrazică faptul
că Hitler era foarte ataş at de mama lui; dar dacă presupunem că , în cazul lui
Hitler, caracterul incestuos era de tip malign, adică era ataş at de mama lui dar
această legă tură era rece ş i impersonală , atunci vom fi pregă tiţi să descoperim că
ş i relaţiile lui cu femeile de mai tâ rziu erau tot reci ş i impersonale. Printre
femeile de care Hitler era interesat putem distinge două categorii de bază ,
caracterizate în special prin poziţiile sociale respective: (1) femeile
„respectabile“ prin avere, statut social sau prin cariera actoricească de succes ş i
(2) femei care, din punct de vedere social erau „sub“ el, precum Geli Raubal,
nepoata lui vitregă , ş i amanta lui pe termen lung, Eva Braun. Comportamentul ş i
sentimentele lui pentru cele din primul grup erau complet diferite faţă de cele
privind cel de‐al doilea grup. Printre femeile din acest prim grup se aflau câ teva
doamne mai în vâ rstă ş i bogate din societatea din Mü nchen care se
împrieteniseră cu el ş i îi fă ceau cadouri considerabile atâ t lui personal câ t ş i
partidului. Mai mult, ele l‐au învă ţat cu viaţa ş i manierele din înalta societate. El
le accepta cu graţie cadourile ş i adoraţia, dar nu s‐a îndră gostit niciodată ş i nici
nu a fost vreodată atras erotic de vreuna dintre aceste figuri materne. Cu alte
femei superioare lui din punct de vedere social era întotdeauna oarecum ruş inos
ş i timid. Pasiunea din tinereţe pentru Stephanie, o fată tâ nă ră ş i dră guţă din
înalta clasă din Linz, este prototipul pentru această atitudine; era îndră gostit de
ea, ş i dacă urmă rim relatarea lui Kubizek, mergea pâ nă la casa ei ş i încerca s‐o
ză rească pe alei, dar niciodată nu a îndră znit să i se adreseze sau să facă vreo
încercare, printr‐un terţ, să o cunoască . În cele din urmă i‐a scris o scrisoare în
care îşi exprima dorinţa de a o lua de soţie mai tâ rziu, câ nd avea să devină
cineva, dar nu s‐a semnat. Tot acest comportament, purtâ nd marca unei lipse de
realism, poate fi pus pe seama tinereţii sale, dar după multe alte consemnă ri,
precum cele ale lui Hanfstaengel ş i Speer, el manifesta aceeaş i timiditate faţă de
femei ş i mai tâ rziu. Se pare că atitudinea sa faţă de femeile dorite pe care le
simpatiza ră mâ nea una de admiraţie de la distanţă. La Mü nchen îi plă cea să se
uite după femei frumoase, în special actriţe de cinema, dar nu există nicio dovadă
că s‐ar fi îndră gostit vreodată de vreuna dintre ele. Faţă de aceste femei „Hitler se
purta ca absolventul unei ş coli de dans la examenul de absolvire. Manifesta o
dorinţă timidă să nu greş ească cu nimic, să ofere un numă r suficient de
complimente şi să le să rute mâ na în stil austriac câ nd le întâ lnea ş i câ nd îşi lua la
revedere.“ (A. Speer, 1970)
Mai erau ş i femeile pe care nu le admira sau respecta, precum Geli Raubal ş i Eva
Braun, dar care i se supuneau. Se pare că acesta era genul de femei cu care avea
în special relaţii sexuale. Viaţa sexuală a lui Hitler a constituit obiectul multor
speculaţii. S‐a spus adesea că era homosexual, dar nu există nicio dovadă în acest
sens ş i nici nu pare probabil ca lucrurile să fi stat astfel. Pe de altă parte, nu
există nicio dovadă că relaţiile lui sexuale erau normale, sau mă car dacă era
potent sexual. Cea mai mare parte a informaţiilor cu privire la viaţa sexuală a lui
Hitler vine de la Hanfstaengl, care a avut numeroase ocazii să ‐l observe la
Mü nchen ş i la Berlin în anii ’20 ş i la începutul 595 anilor ’30. Hanfstaengl
relatează o afirmaţie fă cută de Geli Raubal că tre un prieten: „Unchiul meu e un
monstru. Nimeni nu-şi poate imagina ce-mi cere să fac!“ Această afirmaţie este
întru câ tva legată de o altă poveste consemnată de Hanfstaengl, care o ş tia de la
F. Schwartz, trezorierul partidului în anii ’20. După acesta din urmă , Hitler era
ş antajat de un bă rbat care intrase în posesia unor schiţe pornografice pe care
Hitler i le fă cuse lui Geli, prezentâ nd‐o în poziţii „în care orice model profesionist
ar fi refuzat să pozeze“. Hitler a ordonat ca bă rbatului să i se dea banii, dar nu a
permis ca schiţele să fie distruse; trebuiau pă strate în seiful lui de la Casa Brună.
Nimeni nu ş tie ce era în acele schiţe, dar putem presupune cu certitudine că nu
era vorba doar despre schiţe cu Geli goală , că ci în Mü nchenul anilor ’20 aceasta
n‐ar fi fost suficient de compromiţător pentru a‐l ş antaja pe Hitler. Este foarte
probabil că schiţele ară tau vreo postură sau poziţie perversă ş i că dorinţele
sexuale ale lui Hitler erau oarecum anormale; este imposibil să ş tim dacă era
complet incapabil de un act sexual normal, aş a cum pretinde Hanfstaengl. Dar
este posibil ca interesele sexuale ale unui om rece, timid, sadic ş i distructiv ca
Hitler să fi fost în special de natură perversă . Dat fiind că nu avem informaţii, nu
este de vreo utilitate să încercă m să construim un tablou detaliat al preferinţelor
sale sexuale. Tot ce se poate presupune este că dorinţele sale sexuale erau în
mare mă sură voaioriste, de tip sadic‐anal cu tipul inferior de femei ş i masochist
cu cele admirate.
Nu avem nicio mă rturie nici cu privire la relaţiile sale sexuale cu Eva Braun, dar
ş tim cu mult mai multe despre relaţia lui afectivă cu ea. Este limpede că o trata
cu o lipsă totală de consideraţie. Cadourile de ziua ei reprezintă doar un
exemplu: punea un aghiotant să ‐i cumpere niş te gablonzuri ieftine ş i florile
obligatorii. „În general Hitler nu manifesta consideraţie pentru sentimentele ei. În
prezenţa ei vorbea pe larg despre atitudinea lui faţă de femei ca ş i cum ea nu ar fi
fost de faţă: «un bă rbat foarte inteligent trebuie să -ş i ia o femeie primitivă ş i
proastă »“ (A. Speer, 1970). Avem o imagine mai detaliată a atitudinii lui Hitler
faţă de Eva Braun din jurnalul ei. Scrisul ei este pe alocuri greu de descifrat, dar
probabil că sună cam aş a:
„11 martie 1935. Aş vrea un singur lucru — să fiu bolnavă ră u şi să nu mai aud de
el cel puţin o să ptă mâ nă . De ce nu mi se întâ mplă nimic? De ce trebuie să trec prin
toate astea? Aş vrea să nu-l fi cunoscut niciodată . Sunt disperată . Acum iau iar
prafuri de dormit ş i apoi intru într-o stare ca de visare ş i nu mă mai gâ ndesc atâ t
de mult la asta.
De ce nu mă ia dracu’? Sunt sigură că ar fi mai plă cut cu el decâ t aici.
Am aşteptat 3 ore în faţa hotelului Carlton ş i a trebuit să privesc cum a venit cu
flori (...) şi a dus-o la cină . [Comentariu adă ugat ulterior, pe 16 martie: ] imaginaţie
bolnavă .
El doar mă foloseşte pentru anumite scopuri, nu există altă explicaţie. [Adă ugire
ulterioară :] prostii!
Câ nd spune că mă iubeşte [er hat mich lieb] este doar ceva de moment, exact ca ş i
promisiunile pe care nu ş i le ţine niciodată .
1 aprilie 1935. Aseară ne-a invitat la Vier Jahreszeiten [un 597 restaurant din
Mü nchen]. A trebuit să stau 3 ore lâ ngă el ş i nu i-am putut adresa nicio vorbă . La
plecare mi-a dat, aş a cum a mai fă cut o dată , un plic cu bani. Ce frumos ar fi fost
dacă mi-ar fi scris ceva dră guţ sau o urare în plic: mi-ar fi fă cut multă plă cere. Dar
el nu se gâ ndeş te la astfel de lucruri.
28 mai 1935. Tocmai i-am trimis o scrisoare care pentru mine e hotă râ toare, fie că
el... [indescifrabil].
Ei bine, o să vedem. Dacă nu primesc niciun ră spuns pâ nă diseară la 10.00 o să iau
pur şi simplu cele 25 de pastile ş i o să dorm... în pace.
Asta e dragostea lui... de care m-a asigurat adesea, dacă nu-mi spune o vorbă bună
de 3 luni?...
Dumnezeule mare, mi-e teamă că nu o să -mi ră spundă astă zi. Atâ t de mult mi-aş
dori să mă ajute cineva, totul este atâ t de îngrozitor ş i fă ră de speranţă. Poate că
scrisoarea mea a ajuns într-un moment nepotrivit. Poate că n-ar fi trebuit să -i scriu
deloc? Orice ar fi, incertitudinea e mai greu de suportat decâ t un sfâ rş it brusc.
M-am hotă râ t să iau 35 [pastile de dormit]; de data asta va fi cu adevă rat o
chestiune «îngropată ». Dacă mă car ar pune pe cineva să mă sune“ (Eva Braun,
1935).
În acelaş i jurnal se plâ nge că de ziua ei nu i‐a oferit niciunul din lucrurile pe care
ş i le dorea atâ t de mult (un că ţeluş ş i haine), ci doar a trimis pe cineva cu flori;
ş i‐a cumpă rat singură niş te bijuterii de vreo doisprezece dolari, cu speranţa că
cel puţin îi va face plă cere să le vadă purtate.
Există unele informaţii despre comportamentul masochist al lui Hitler faţă de
femeile pe care le admira. Hanfstaengl consemnează un astfel de incident în
legă tură cu atitudinea lui Hitler faţă de soţia lui (a lui Hanfstaengl). În cursul unei
vizite la reş edinţa lui Hanfstaengl, atunci câ nd acesta a pă ră sit încă perea pentru
câ teva minute, Hitler a că zut în genunchi la picioarele doamnei Hanfstaengl, s‐a
declarat sclavul ei ş i a deplâ ns soarta care îi dă duse, prea tâ rziu, experienţa
dulce‐amară de a o fi întâ lnit. Punctul esenţial al acestei întâ mplă ri,
comportamentul masochist al lui Hitler, este confirmat ş i de un document pe
care W.C. Langer (1972) a reuş it să ‐l scoată la iveală . René e Muller, actriţă de
cinema, i‐a mă rturisit regizorului ei, A. Ziessler, ce se întâ mplase în timpul unei
seri petrecute la Cancelarie: „Era convinsă că el îşi dorea să facă sex cu ea; se
dezbră caseră amâ ndoi şi pă reau pregă tiţi să ajungă în pat câ nd Hitler s-a pră buş it
la podea şi a rugat-o să -l lovească . Ea a obiectat, dar el s-a rugat de ea ş i mai mult
şi a început să spună că era un nenorocit, ş i-a pus în câ rcă tot felul de acuzaţii ş i
pur şi simplu se tâ ra într-un mod sfâ ş itor. Ea nu mai putea suporta scena aş a că în
final a acceptat să -l lovească . Acest lucru l-a excitat teribil ş i a rugat-o să -l
lovească iar ş i iar, spunâ nd de fiecare dată că era chiar mai bine decâ t merita ş i că
nu era vrednic să se afle în aceeaş i încă pere cu ea. El s-a excitat tot mai tare pe
mă sură ce ea îl lovea“ (A. Zeissler, 1943). René e Muller s‐a sinucis la scurtă
vreme după aceea.
Mai erau ş i alte câ teva femei din înalta societate despre care se spune că ar fi fost
îndră gostite de Hitler; dar nu există suficiente dovezi că ar fi avut relaţii sexuale
cu ele. Este demn de remarcat faptul că nu puţine dintre femeile care i‐au fost
apropiate lui Hitler s‐au sinucis sau au încercat să se sinucidă : Geli Raubal, Eva
Braun (de două ori), René e Muller, Unity Mitford ş i alte câ teva cazuri, mai
îndoielnice, citate de Maser. Nu putem să nu speculă m că distructivitatea lui
Hitler nu ar fi ră mas fă ră efect asupra lor.
Oricare ar fi fost natura perversiunii lui Hitler, detaliile nu prea contează ş i nici
viaţa lui sexuală nu poate explica mai mult decâ t ceea ce ş tim deja despre el. De
fapt, credibilitatea puţinelor surse pe care le avem despre viaţa lui sexuală stă în
special pe ceea ce ş tim despre caracterul lui.
Haruri ş i talente
Analiza caracterologică a lui Hitler ne‐a înfă ţiş at un individ retras, extrem de
narcisic, izolat, indisciplinat, sadomasochist ş i necrofil. Cu siguranţă aceste
calită ţi nu îi pot explica succesul dacă nu ar fi fost ş i o persoană cu haruri ş i
talente deosebite. Care erau acestea?
Cel mai mare dintre talentele lui Hitler era capacitatea lui de a influenţa, de a
impresiona ş i de a convinge oamenii. Am vă zut că avea acest talent încă de copil.
Ş i l‐a recunoscut ş i l‐a exersat în rolul lui de lider al gă ş tilor de bă ieţi în jocul de‐a
ră zboiul; apoi, în relaţia cu Kubizek, primul lui adept autentic; apoi, cu colocatarii
de la acel Mä nnerheim din Viena. La scurtă vreme după revoluţie, în 1919,
superiorii lui militari i‐au dat misiunea să convertească minţile soldaţilor la idei
de dreapta ş i să le aţâţe ura împotriva revoluţionarilor. S‐a întâ lnit cu micul grup
nesemnificativ al Partidului Socialist al Muncitorilor (cincizeci de membri) ş i,
într‐un singur an, a reuş it să devină liderul necontestat al partidului, să ‐i
schimbe denumirea în Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani, să ‐i
schimbe statutul ş i să fie recunoscut ca unul dintre cei mai populari oratori din
Mü nchen. Motivele acestei capacită ţi de a influenţa oamenii — care este, desigur,
talentul esenţial al tuturor demagogilor — sunt diverse. În primul râ nd trebuie
să ne gâ ndim la ceea ce a fost adesea numit magnetismul să u care, conform
multor observatori, îşi avea originea în ochii lui (H. Picker, 1965; W. Maser, 1971;
A. Speer, 1970). Există un numă r de relată ri care arată că ş i oameni care erau
împotriva lui au devenit brusc adepţi în clipa în care i‐a privit în ochi. Profesorul
A. von Mü ller, care ţinea un curs de istorie pentru soldaţii care erau în instrucţie
pentru serviciile secrete la Mü nchen, oferă urmă torul tablou al primei sale
întâ lniri cu Hitler: „La sfâ rş itul cursului meu am remarcat un mic grup care m-a
fă cut să mă opresc. Stă teau ca vră jiţi în jurul unui bă rbat care le vorbea cu o voce
stranie, guturală , fă ră pauze, ş i erau din ce în ce mai entuziasmaţi: am avut
sentimentul ciudat că entuziasmul lor era provocat de al lui ş i că , în acelaş i timp,
entuziasmul lor dă dea energie vocii lui. Am ză rit o faţă subţire, palidă (...) cu o
mustaţă tă iată scurt ş i ochi izbitor de mari, de un albastru deschis, reci ş i
stră lucind de fanatism“ (W. Maser, 1971).
Există multe consemnă ri care menţionează calită ţile magnetice ale ochilor lui
Hitler. Dat fiind că nu l‐am vă zut decâ t în fotografii, care dau doar o impresie
foarte nefirească a acestei calită ţi particulare, pot doar să speculez pe marginea a
ceea ce era acolo. O astfel de speculaţie este facilitată , totuş i, de faptul că s‐a
observat frecvent că persoanele extrem de narcisice — în special fanaticii — au
adeseori o stră lucire specială în ochi care dă o impresie de mare intensitate, de
ieş it din comun ş i de devoţiune. De fapt, uneori nu este uş or să se facă diferenţa
între expresia din ochii unui om extrem de dedicat, aproape sfâ nt, ş i din ochii
celor extrem de narcisici ş i uneori pe jumă tate nebuni. Singura tră să tură de
diferenţiere este prezenţa — sau absenţa — că ldurii, ş i toate relată rile despre
Hitler sunt unanime că el avea ochi reci, că întreaga sa expresie facială era
glacială , că îi lipsea orice fel de că ldură sau de compasiune. Deş i această
tră să tură putea avea un efect negativ — ş i chiar a avut, asupra multora —,
adesea intensifică puterea magnetismului. O faţă necruţătoare ş i lipsită de
umanitate produce frică ; oamenii preferă să admire, decâ t să se teamă . Cuvâ ntul
„uluire“ caracterizează cel mai bine acest amestec de sentimente; uluirea poate
însemna ceva groaznic („uluitor“) ca ş i ceva admirabil (ca în a fi uluit de cineva).
Un alt factor al capacită ţii de a impresiona a lui Hitler era narcisismul lui ş i, la fel
ca mulţi alţi narcisici, siguranţa neclintită în propriile idei. Pentru a înţelege acest
fenomen trebuie să avem în vedere că , în ce priveş te cunoaş terea noastră ,
singura certitudine este moartea. Dar a spune că nimic nu este sigur nu înseamnă
că totul este o chestiune ipotetică . De la o estimare avizată la o ipoteză , la o
teorie, există un grad din ce în ce mai mare de aproximare a certitudinii, mediată
de raţiune, observaţie realistă , gâ ndire critică ş i imaginaţie. Pentru cineva care
are aceste capacită ţi, incertitudinea relativă este perfect acceptabilă deoarece
este rezultatul utiliză rii active a facultă ţilor sale, iar certitudinea este
plictisitoare că ci este moartă . Dar pentru aceia lipsiţi de aceste facultă ţi, mai ales
într‐o vreme de incertitudine socială ş i politică precum în Germania anilor ’20,
fanaticul care pretinde că este sigur devine figura cea mai atră gă toare,
asemă nă toare unui mâ ntuitor.
Un factor înrudit care a facilitat influenţa lui Hitler a fost talentul lui de a
suprasimplifica. Discursurile lui nu aveau scrupule intelectuale ori morale.
Alegea informaţiile care serveau tezei sale, conecta piesele ş i construia un
argument plauzibil, cel puţin pentru minţile necritice. Era de asemenea un actor
desă vâ rş it, cu o capacitate remarcabilă de a imita felul de a vorbi ş i gesturile
celor mai diverse persoane. Avea un control absolut al vocii sale pe care o
manipula conş tient pentru a obţine efectul dorit. Câ nd le vorbea studenţilor
putea fi calm ş i raţional. Ş tia ş i care era tonul potrivit cu care să se adreseze
vechilor lui tovară ş i duri ş i needucaţi de la Mü nchen sau unui prinţ german, sau
generalilor lui. Putea să mimeze o scenă de furie atunci câ nd voia să ‐i
copleş ească pe miniş trii cehoslovaci sau polonezi pentru a‐i determina să cedeze
ş i putea fi gazda perfectă ş i prietenoasă pentru Neville Chamberlain. Nu se poate
vorbi despre talentul lui Hitler de a impresiona oamenii fă ră a se menţiona
crizele lui de furie. Aceste izbucniri ocazionale au contribuit în mare mă sură la
cliş eul, larg ră spâ ndit mai ales în afara Germaniei, care‐l prezenta ca pe un om
permanent furios, care striga, incapabil de autocontrol. O astfel de imagine nu
este în niciun caz corectă . Hitler era în general manierat, politicos ş i controlat;
crizele lui de furie, chiar dacă nu erau rare, constituiau excepţia, dar puteau fi
foarte intense. Aceste izbucniri de furie apă reau în două feluri de ocazii. Întâ i, în
discursurile lui, mai ales în preajma concluziei. Această furie era chiar reală ,
pentru că era alimentată de patima sa cea mai autentică pentru ură ş i ră zbunare
ş i că reia îi dă dea expresie deplină ş i nerestricţionată la un anumit punct al
discursurilor. Exact această autenticitate a urii sale este ceea ce o fă cea atâ t de
impresionantă ş i de molipsitoare. Oricâ t de autentice ar fi fost aceste expresii
oratorice ale urii, ele nu erau, totuş i, necontrolate. Hitler ş tia foarte bine câ nd era
momentul să ‐ş i dea drumul ş i să biciuiască emoţiile audienţei ş i abia atunci
deschidea ză gazurile urii sale. Izbucnirile sale de furie din conversaţii par să fi
fost de o altă natură , deloc diferite de cele pe care le avea copil fiind, atunci câ nd
se simţea frustrat. Speer le compară cu accesele de furie ale unui copil de ş ase
ani, care era în multe privinţe „vâ rsta emoţională “ a lui Hitler. El se folosea de
aceste izbucniri pentrua intimida oamenii dar putea ş i să le controleze atunci
câ nd simţea că era oportun.
O bună ilustrare ne este furnizată de o scenă descrisă de că tre unul dintre cei mai
remarcabili comandanţi militari germani, generalul Heinz Guderian: „Cu faţa
înroşită de furie ş i cu pumnii ridicaţi, bă rbatul [Hitler] stă tea în faţa mea
tremurâ nd, copleş it de furie ş i complet ră vă ş it [fassungslos]. (...) Dacă Guderian n-a
fost impresionat de acest spectacol ş i a insistat pe ideea lui iniţială care îl înfuriase
atâ t de tare, Hitler s-a schimbat brusc, a zâ mbit foarte amabil şi i-a spus lui
Guderian: «Continuaţi, vă rog, raportul; astă zi Statul Major a câ ştigat o bă tă lie»“
(A. Bullock, 1965).
Relată rile lui Speer despre izbucnirile lui Hitler sunt confirmate de multe alte
consemnă ri din literatura istorică : „După negocieri acerbe Hitler era capabil să -ş i
ridiculizeze oponenţii. Odată a povestit vizita lui Schuschnigg la Obersalzberg pe
12 februarie 1939. Printr-o pretinsă criză de furie l-a fă cut pe cancelarul austriac
să înţeleagă gravitatea situaţiei, spunea el, ş i în final l-a forţat să cedeze. Multe
dintre aceste ieş iri isterice care au fost relatate fuseseră probabil regizate cu grijă .
În general, autocontrolul era una dintre tră să turile cele mai remarcabile ale lui
Hitler. În vremurile acelea de început, îşi pierduse cumpă tul de foarte puţine ori, cel
puţin în prezenţa mea“ (A. Speer, 1970).
Un alt talent remarcabil al lui Hitler era memoria sa extraordinară . P.E. Schramm
ne oferă o descriere vie: „O capacitate care uimea pe toată lumea iar ş i iar —
inclusiv pe cei care nu erau subjugaţi de farmecul să u — era memoria lui
uimitoare; o memorie care putea reţine chiar ş i cele mai neimportante detalii,
precum personajele din romanele lui Karl May, autorii că rţilor pe care le citise
demult, chiar ş i marca bicicletei pe care o avea în 1915. Îşi amintea cu exactitate
datele din cariera sa politică , pensiunile la care stă tuse, stră zile pe care condusese
maşina“ (H. Picker, 1965).
Numeroase relată ri ne prezintă capacitatea lui Hitler de a‐ş i aminti cifre ş i detalii
tehnice — calibrul exact ş i raza de acţiune a orică rui tip de armă , numă rul de
submarine de pe mare ş i din porturi ş i multe alte detalii de importanţă militară .
Nu este de mirare că generalii să i erau adesea profund impresionaţi de
cunoş tinţele sale amă nunţite, care era de fapt mai mult un triumf al memoriei.
Aceasta ne conduce la o chestiune foarte importantă , aceea a erudiţiei ş i
cunoaşterii lui Hitler, chestiune de o importanţă deosebită astă zi, câ nd există o
tendinţă din ce în ce mai mare de restaurare a imaginii lui Hitler ş i unele că rţi
scrise de foş ti naziş ti exprimă o admiraţie neş tirbită a mă reţiei lui. Maser are o
poziţie oarecum contradictorie. El avertizează cititorul că multe dintre
afirmaţiile lui Hitler despre propria lui erudiţie sunt îndoielnice în absenţa unor
dovezi obiective. (De exemplu, Hitler pretindea că citea o carte serioasă în fiecare
seară ş i că încă de la două zeci ş i doi de ani studiase serios istoria universală ,
istoria artei, a culturii, a arhitecturii ş i ş tiinţele politice.) În ciuda acestui
avertisment iniţial, Maser afirmă , fă ră să citeze surse, că , după relată ri „credibile“
ale unor martori, Hilter începuse în ultimii ani de ş coală să studieze lucră ri
avansate de ş tiinţă ş i artă , dar cel mai familiar era cu acele domenii
ale istoriei pe care el însuş i susţinea că le stă pâ neş te. Câ t de superficială poate fi
o astfel de evaluare a cunoş tinţelor lui Hitler se poate vedea dintr‐un exemplu
clar: Maser scrie că remarcile lui Hitler din Dialogurile (Zwiegesprä che) avute cu
el confirmă doar „ceea ce Hitler deja demonstrase înainte, atâ t în public, câ t ş i în
conversaţiile particulare: remarcabila sa cunoaş tere a Bibliei ş i Talmudului“ (W.
Maser, 1971). Talmudul este o lucrare voluminoasă ş i dificilă ş i doar cineva care
ş i‐a dedicat ani întregi studiului ei poate avea o „cunoaş tere remarcabilă “ a ei.
Realitatea este simplă : literatura antisemită , care îi era foarte familiară lui Hitler,
conţine numeroase citate din Talmud, uneori distorsionate sau rupte din context,
pentru a demonstra natura malefică a evreilor. Hitler reţinuse acele fraze ş i îşi
fă cea ascultă torii să creadă că citise întreaga operă . Că îşi putea pă că li
ascultă torii astfel este de înţeles; dar este regretabil că putea să pă că lească astfel
ş i un istoric treizeci de ani mai tâ rziu.
Hitler putea într‐adevă r să vorbească cu dezinvoltură ş i cu pretenţii de
cunoscă tor despre aproape orice subiect de pe lume, aş a cum se poate convinge
singur oricine citeş te Convorbirile din jurul mesei (Table Talks — H. Picker,
1965). Putea vorbi ore în ş ir despre paleontologie, antropologie ş i orice
chestiune de istorie, filosofie, religie, psihologia femeilor ş i biologie. Ce ne arată o
examinare critică a erudiţiei ş i cunoaş terii lui Hitler? La ş coală nu a fost niciodată
capabil de vreun efort de lectură susţinută , nici mă car la o materie ca istoria,
care‐i captase interesul. În anii petrecuţi la Viena îşi petrecuse cea mai mare
parte a timpului umblâ nd pe stră zi, privind la clă diri, fă câ nd schiţe ş i
pă lă vră gind. Capacitatea de studiu serios ş i susţinut ş i de lectură asiduă ar fi
putut apă rea după ră zboi, dar nu există nici o dovadă în acest sens, în afară de
propriile lui declaraţii. (Se presupune că a avut cu el în timpul ră zboiului un
volum din Schopenhauer. Câ t a citit din el, asta nu ş tim.) Pe de altă parte, o
cercetare a convorbirilor, a discursurilor sale ş i a lucră rii Mein Kampf sugerează
că într‐adevă r era un cititor avid ş i lacom, cu o capacitate uluitoare de a acumula
ş i reţine lucruri pe care apoi le folosea oricâ nd era posibil pentru a‐ş i întă ri
ideile. Citită cu oarecare obiectivitate, Mein Kampf cu greu poate pă rea opera
unui om cu cunoş tinţe temeinice, apă râ nd mai degrabă un pamflet de
propagandă construit cu iscusinţă — ş i lipsă de onestitate. Câ t despre
discursurile sale, deş i extrem de eficiente, erau cele ale unui demagog care
înflă că ra masele, nu ale unui om educat (autodidact sau altfel). Convorbirile din
jurul mesei ni‐l prezintă la cel mai înalt nivel al artei conversaţiei. Dar îl arată ş i
ca pe un om foarte înzestrat, cu o instrucţie mediocră , fă ră nicio bază solidă în
niciun domeniu, care să rea de la un subiect la altul dar care, ajutat totuş i de
memoria lui remarcabilă , reuş ea să combine într‐un ansamblu mai mult sau mai
puţin coerent toate frâ nturile de informaţie pe care le prinsese din acest fel de
lecturi de cultură generală . Uneori fă cea gafe serioase care îi dezvă luiau lipsa
culturii de bază , dar în general se pare că îşi impresiona ascultă torii, deş i foarte
probabil nu pe toţi. (În încercarea de a determina efectul acestor „conversaţii din
jurul mesei“ asupra musafirilor lui Hitler, trebuie să ne reamintim că deş i cei
care îl ascultau erau inteligenţi ş i educaţi, unii dintre ei erau fascinaţi de el ş i prin
urmare înclinaţi să ‐i treacă cu vederea lipsa de bază a peroraţiilor lui. Se poate ca
ei să fi fost impresionaţi ş i de aria extrem de vastă de subiecte pe care Hitler le
aborda cu atâ ta siguranţă; crescuţi în tradiţia onestită ţii intelectuale, le‐ar fi venit
greu să creadă că aveau în faţă un om care blufa în stil mare.)
Dovezile indică faptul că , cu puţine excepţii, Hitler nu a citit nimic care să ‐i
contrazică premisele fanatice preconcepute sau care să fi necesitat o gâ ndire
critică sau obiectivă . În concordanţă cu caracterul lui, motivul lecturilor sale nu
era cunoaş terea, ci adunarea de muniţie pentru patima sa de a‐i convinge pe alţii
— ş i pe sine. El că uta plă cere în tot ce citea; că uta satisfacţie emoţională imediată
prin confirmarea prejudecă ţilor sale. La fel cum nu era interesat de muzica lui
Bach sau Mozart, ci doar de operele lui Wagner, tot astfel nu era interesat de
că rţi care cereau participare ş i ră bdare ş i care cucereau prin frumuseţea
adevă rului. El devora pagini tipă rite dar într‐o manieră total receptivă ş i avidă .
Puţine că rţi serioase din orice domeniu pot fi citite aş a; materialul optim pentru
acest fel de lectură este constituit de pamfletele politice sau că rţile
pseudoş tiinţifice, precum cele despre rasă ale lui Gobineau sau Chamberlain, ş i
cele de popularizare ale darwinismului sau altele nu prea greu de digerat din
care Hitler îşi putea culege ceea ce îi convenea. Se poate ca el să fi citit că rţi pe
subiecte care‐l interesau cu adevă rat, precum arhitectura sau istoria militară , dar
nu ş tim în ce mă sură . În general, se poate presupune că Hitler citea că rţi de
popularizare (inclusiv pamflete) în care gă sea multe citate din surse mai
serioase; acestea erau cele pe care le cita la râ ndul lui, ca ş i cum ar fi citit
originalele. Problema reală nu constă în câ te că rţi a citit Hitler, ci dacă a ajuns la
nivelul de bază al unui om educat — adică la capacitatea de obiectivitate ş i
raţiune în asimilarea cunoş tinţelor. S‐a spus adesea că Hitler a fost autodidact,
dar acest termen este înş elă tor: Hitler nu a fost un om autoeducat, ci un om
semieducat, iar jumă tatea care îi lipsea era cunoaş terea a ceea ce reprezintă
cunoaş terea.
Lipsa fundamentală de educaţie a lui Hitler se manifestă însă în alt mod. El avea,
desigur, posibilitatea de a invita oameni de ş tiinţă din orice domeniu pentru a
învă ţa de la ei ş i de a‐ş i lă rgi orizontul. Dar din consemnă rile lui Schramm, ca ş i
ale lui Speer, rezultă că evita aproape total să facă acest lucru. Nu se simţea în
largul lui cu oameni de acelaş i statut — sau superiori lui — în orice privinţă, aş a
cum se întâ mplă frecvent cu caracterele narcisice ş i dictatoriale. El trebuia să fie
în poziţia în care să poată juca rolul celui infailibil; dacă acest lucru nu era
posibil, o astfel de discuţie ameninţa întregul edificiu al cunoş tinţelor sale
umflate, exact cum ar fi fă cut o carte serioasă . Singura excepţie de la evitarea de
că tre Hitler a specialiş tilor o gă sim în relaţia sa cu arhitecţii ş i în special cu
profesorul P.L. Troost. Troost nu era slugarnic cu Hitler; de exemplu, câ nd Hitler
venea în vizită în apartamentul lui Troost, acesta nu‐l întâ mpina niciodată la
scă ri ş i nici nu‐l însoţea pâ nă jos la plecare. Cu toate acestea, admiraţia lui Hitler
pentru Troost era de neclintit. Nu era niciodată arogant sau certă reţ, ci se purta
cu Troost ca un student (A. Speer, 1970). Chiar ş i într‐o fotografie publicată în
cartea lui Speer se poate observa atitudinea aproape timidă a lui Hitler faţă de
profesor. Cred că Hitler se purta astfel faţă de el din cauza pasiunii sale pentru
arhitectură , pe care am subliniat‐o deja.
Gusturile lui Hitler în materie de muzică ş i pictură , ca ş i de istorie ş i filosofie,
erau determinate aproape exclusiv de patimile sale. La Obersalzberg, în fiecare
seară după cină vedea două filme; favoritele lui erau operetele ş i cele muzicale;
nu cele de că lă torie ş i nici filmele despre natură sau documentarele. (A. Speer,
1970) Am menţionat deja că îl încâ ntau filme ca Fredericus rex. În materie de
muzică era pasionat aproape exclusiv de operete ş i de muzica lui Wagner, al
că rui sentimentalism constituia un fel de tonic pentru el. Hanfstaengl îi câ nta
adesea câ teva minute de Wagner, mai ales atunci câ nd se simţea trist sau
deprimat, iar Hitler reacţiona ca la un medicament energizant.
Nu există dovezi că cel ce fusese odată pictor avea vreo pasiune serioasă pentru
pictură . Prefera să privească exteriorul unui muzeu, arhitectura lui, mai degrabă
decâ t să intre ş i să se uite la tablouri. Hanfstaengl face o descriere vie a vizitei la
Kaiser Friedrich Museum din Berlin de la începutul anilor ’20. Prima pictură în
faţa că reia s‐a oprit Hitler a fost Bă rbat cu coif de aur a lui Rembrandt. „Nu-i aş a
că e unică ?“ i s‐a adresat el unui tâ nă r fiu de membru de partid pe care‐l luase cu
el. „Expresia lui soldă ţească eroică . Cu adevă rat o luptă . Aici se poate vedea că
Rembrandt a fost la urma urmei arian ş i germanic, chiar dacă uneori îşi alegea
modelele din cartierul evreiesc din Amsterdam.“
Hitler, „pictorul“, în special copia vederi ş i gravuri; subiectele erau mai ales
faţadele clă dirilor („desen arhitectural“), dar ş i peisaje, portrete ş i ilustraţii de
reclame. Principiul care îl ghida era exclusiv acela al vandabilită ţii ş i, aş a cum am
vă zut, obiş nuia să reia anumite schiţe ş i acuarele care aveau că utare. Desenele ş i
picturile lui au calitatea pe care o aş tepţi de la un astfel de pictor. Erau plă cute,
dar lipsite de viaţă ş i de amprenta personală . Cele mai bune creaţii ale sale par a
fi schiţele lui de arhitectură . Dar, chiar ş i atunci câ nd nu copia, ca în vremea
ră zboiului, aveau un stil precis, calm ş i pedant; nu se simte în ele nici un impuls
personal, deş i erau „bine executate“ (A. Speer, 1970). Chiar Hitler a admis mai
tâ rziu că motivul pentru care picta era doar acela de a‐ş i câ ş tiga existenţa ş i că
era doar un „pictor mă runt“ (ein kleiner Maler). Prietenului să u fotograf,
Hoffmann, i‐a spus în 1944: „Nu vreau să fiu pictor. Am pictat doar ca să pot să mă
întreţin ş i să studiez“ (W. Maser, 1971). Se poate trage concluzia că a fost doar un
pictor comercial, un copist cu talent la desen; nu avea talent de mare pictor.
Această impresie a lipsei de originalitate a lui Hitler este întă rită dacă privim la
cele mai bine de o sută de schiţe aflate în posesia lui Speer. Chiar dacă nu am
competenţa unui critic de artă , cred că nicio persoană cu sensibilitate psihologică
nu poate să nu observe caracterul extrem de pedant ş i de lipsit de viaţă al acestor
schiţe. Există , de exemplu, un mic detaliu al unei schiţe pentru interiorul unui
teatru pe care Hitler l‐a repetat de multe ori, practic fă ră nicio abatere; există
repetă ri similare ale schiţei unui obelisc. Uneori se poate vedea agresivitatea în
intensitatea liniilor creionului, în vreme ce alte imagini sunt lipsite de orice
expresie personală . Este foarte interesant faptul că aceste schiţe (fă cute între
1925 ş i 1940) sunt amestecate cu desene prozaice de submarine, tancuri ş i alte
echipamente militare. Faptul că Hitler nu prea era interesat de pictură nu ar
trebui să ne facă să presupunem că interesul lui pentru arhitectură nu era
autentic. Acest lucru este foarte important pentru înţelegerea personalită ţii lui
Hitler, deoarece ar pă rea să fie singurul interes autentic din toată viaţa lui. Prin
aceasta înţeleg unul care nu era în primul râ nd narcisic, care nu era o
manifestare a distructivită ţii, care nu era contrafă cut. Nu este uş or, desigur, să
judeci câ t de autentice sunt interesele cuiva care este atâ t de obiş nuit să mintă
despre sine. Totuş i cred că există suficiente date pentru a demonstra
autenticitatea intereselor lui arhitecturale. Faptul cel mai important în această
privinţă este entuziasmul nesecat al lui Hitler de a discuta planuri arhitecturale,
relatate atâ t de viu de Speer; se poate vedea aici că era motivat de un interes real
în altceva decâ t propria persoană . Nu ţinea prelegeri ci punea întrebă ri ş i se
angaja într‐o discuţie autentică . Cred că în pasiunea sa pentru arhitectură , omul
distructiv, însetat de putere ş i fă ră sentimente, se trezea la viaţă, chiar dacă , de
fiecare dată , impactul total al caracterului să u îl extenua pe Speer. Nu vreau să
spun că Hitler era un alt om atunci câ nd vorbea despre arhitectură , ci că era
singura situaţie în care „monstrul“ era cel mai aproape de a fi uman.
Aceste consideraţii nu înseamnă că Hitler avea dreptate atunci câ nd pretindea că
circumstanţele externe îl forţaseră să renunţe la planul de a deveni arhitect. Am
vă zut că nu avea mare lucru de fă cut pentru a atinge acest obiectiv dar nu a fă cut
niciun efort pentru că era mai mâ nat de dorinţa lui de omnipotenţă ş i distrugere
decâ t stimulat de dragostea pentru arhitectură . Presupunerea autenticită ţii
pasiunii lui pentru arhitectură nu exclude calitatea megalomană a interesului să u
sau prostul să u gust. Aş a cum remarcă Speer, preferinţa lui mergea că tre
neobarocul anilor ’80 ş i ’90, reîncarnat în formele sale decadente din vremea
împă ratului Wilhelm al II‐lea. Nu este surprinză tor că gustul să u era la fel de
îndoielnic în arhitectură ca ş i în alte domenii. Gustul nu poate fi rupt de caracter;
un individ brutal, primitiv, insensibil ca Hitler, orb la orice în afară de ceea ce îi
putea fi lui de vreun folos, cu greu poate să nu fie lipsit de gust. Totuş i cred că
este important de observat că interesul pentru arhitectură al lui Hitler a fost
singurul element constructiv al caracterului să u — poate singura punte care l‐a
ţinut legat de viaţă.
Poleiala
Înţelegerea personalită ţii lui Hitler necesită recunoaş terea faptului că poleiala
care acoperea substanţa acestui om veş nic fă ră stare era aceea a unui om amabil,
politicos, controlat, aproape timid. Era extrem de curtenitor cu femeile, nu uita
niciodată să le aducă sau trimită flori la ocazii; le oferea pră jituri ş i ceai; nu se
aş eza înaintea secretarelor. Schramm, în introducerea la Table Talks, oferă o
imagine vie a efectului pe care Hitler îl avea asupra mediului să u: „Cercul de
intimi avea impresia că «ş eful» era foarte preocupat de bună starea celor din jurul
lui, participâ nd la bucuriile ş i necazurile lor. Astfel, de exemplu, se gâ ndea mult
înainte de zilele de naş tere ce cadou ar face o mare plă cere (...)“. Doctorul H.
Picker, tâ nă rul care pâ nă să se ală ture grupului de la masa lui Hitler „îl percepuse
pe Hitler doar de la distanţă ca pe «omul de stat», a fost puternic impresionat de
umanitatea pe care Hitler o radia în cercul lui restrâ ns, de bună voinţa pe care o
ară ta celor mai tineri, de uş urinţa cu care râ dea. (...) Da, în cercul lui, Hitler, omul
fă ră familie ori prieteni era un bun «camarad» — şi învă ţase ce însemna
camaraderia în Primul Ră zboi Mondial, folosind ş i mai apoi această înţelegere.
Oamenii din jurul lui Hitler ş tiau şi câ t de intens reacţiona la femei frumoase ş i
elegante. Cunoş teau ş i dragostea lui pentru copii; observaseră câ t de ataş at era de
câ inii lui şi câ t de mult se relaxa câ nd putea să observe comportamentul acestor
animale“ (H. Picker, 1965).
Hitler putea juca foarte bine acest rol al omului prietenos, amabil, dră guţ ş i bun;
ş i nu doar pentru că era un actor excelent, ci ş i pentru că îi plă cea rolul. Pentru el
era foarte important să îşi amă gească cercul de prieteni cu privire la
profunzimea propriei lui distructivită ţi ş i, cel mai important, să se amă gească
pe sine. Cine poate ş ti dacă exista vreun element autentic de bună tate sau de
bună voinţă în comportamentul lui Hitler? Ar trebui să presupunem că era, însă
din ce am vă zut despre caracterul lui, credem că mare parte din bună tatea lui era
doar o poleială . Grija lui Hitler pentru zilele de naş tere, de exemplu, contrastează
cu comportamentul lui faţă de Eva Braun, cu care nu încerca să se poarte ca un
gentleman. Câ t despre râ sul lui Hitler — se pare că Picker nu era suficient de
sensibil să ‐i remarce tră să tura particulară . În privinţa atitudinii camaradereş ti
din ră zboi, aş a cum este prezentată de Picker‐Hanfsteangl citează un raport scris
de ofiţerul superior al lui Hitler în care menţionează că , deş i Hitler era un soldat
prompt ş i conş tiincios, „a fost exclus de la promovă ri ulterioare din cauza
atitudinii sale arogante faţă de camarazii să i ş i din cauza pupincurismului faţă de
superiori“ (E. Hanfstaengl, 1970). În ce priveş te dragostea lui de copii — un sport
practicat de mulţi politicieni — Speer se îndoieş te că era autentică . Câ t despre
afecţiunea pentru câ ini, Schramm dezvă luie natura acestei afecţiuni: el scrie că
Hitler ordonase construcţia la sediul să u a unui traseu cu obstacole, similar celor
folosite la instrucţia infanteriei, traseu în care câ inii trebuiau să ‐ş i dovedească
inteligenţa ş i curajul. Subofiţerul care avea grijă de câ ini i‐a ară tat lui Schramm
câ t de repede puteau să execute comenzile de „sus“ ş i „jos“. Schramm
comentează : „Am avut impresia că urmă ream o maş ină , nu un câ ine ş i m-am
întrebat dacă , în antrenarea acestor câ ini, Hitler nu era dominat de dorinţa de a
distruge voinţa acestui animal“ (H. Picker, 1965).
Schramm scrie că Hitler avea două feţe: cea prietenoasă ş i cea terifiantă — ş i că
ambele erau autentice. Această idee este adesea exprimată câ nd oamenii vorbesc
despre „o personalitate de tip Jekyll‐Hyde“, vrâ nd să spună că ambele sunt
autentice. Dar această viziune nu este susţinută din punct de vedere psihologic,
mai ales de la Freud încoace. Diviziunea reală este între miezul inconş tient al
structurii de caracter ş i rolul pe care îl joacă cineva, inclusiv raţionaliză rile,
compensă rile ş i alte apă ră ri care maschează realitatea de bază . Chiar ş i fă ră
Freud, această viziune este adesea periculos de naivă . Cine n‐a întâ lnit oameni
care nu pă că lesc numai prin vorbă — ceea ce este minor —, ci ş i cu întregul lor
comportament, cu felul lor de a fi, cu tonul vocii ş i gesturile lor? Mulţi indivizi
sunt destul de abili să ofere o reprezentaţie suficient de bună a personajului care
pretind că sunt; sunt atâ t de pricepuţi să joace un rol, încâ t pă că lesc uneori chiar
ş i oameni care nu sunt în niciun caz naivi în ale psihologiei. Lipsit de orice miez,
de orice principii, valori sau convingeri autentice, Hitler putea „juca“ rolul
gentlemanului amabil fă ră să fie conş tient el însuş i pe moment că acela era un
rol. Lui Hitler îi plă cea rolul acesta, nu numai pentru a pă că li; îi plă cea pentru că
era legat de originea lui socială . Nu mă refer la faptul că tată l să u era un copil
nelegitim ş i că mama lui nu avea educaţie, ci la situaţia socială atipică a familiei
sale. Parte din cauza serviciului, parte din motive personale, tată l să u s‐a mutat
în diverse momente cu familia sa în cinci oraş e diferite. Pe lâ ngă asta, rolul să u
de funcţionar vamal imperial îl separa cumva social de clasa mijlocie locală , deş i
din punct de vedere al veniturilor ş i poziţiei sociale era egalul lor. Astfel, familia
Hitler nu a fost niciodată complet integrată în societatea de clasă mijlocie din
diversele locuri în care au locuit. În plus, chiar dacă erau înstă riţi, din punct de
vedere cultural erau pe palierul de jos al vieţii burgheze. Tată l se tră gea dintr‐un
mediu social inferior, era interesat doar de politică ş i albine ş i îşi petrecea la
câ rciumă mare parte din timpul să u liber; mama nu avea educaţie ş i era
interesată doar de familia ei. Ca tâ nă r ambiţios ş i orgolios, Hitler se simţise
probabil nesigur din punct de vedere social ş i îşi dorise să se numere printre
palierele mai bogate ş i mai prospere ale clasei mijlocii. Chiar ş i la Linz jinduia la
haine elegante ş i, în plimbă rile lui, se îmbră ca îngrijit ş i purta baston. Maser
consemnează că la Mü nchen purta o ţinută de seară (papion alb) ş i că avea
costumele întotdeauna impecabile, niciodată ponosite. Mai tâ rziu, uniforma a
rezolvat problema hainelor, dar manierele se doreau a fi cele ale unui burghez
bine educat. Florile, gusturile în ce priveş te decorarea casei ş i purtarea sa
dezvă luiau încercarea oarecum forţată de a demonstra că „s‐a ajuns“. Hitler era
un adevă rat burgeoisgentilhomme;un nouveau riche dornic să arate că este un
gentleman. Dispreţuia clasele de jos pentru că trebuia să dovedească faptul că nu
este unul dintre ei. Hitler era un dezră dă cinat; nu atâ t pentru că era un austriac
care fă cea pe neamţul, ci pentru că nu aparţinea niciunei clase sociale. Nu fă cea
parte din clasa muncitoare; ş i nici din burghezie. Era un însingurat ş i din punct
de vedere social, nu numai psihologic. Singurele origini pe care le putea percepe
erau cele mai arhaice — acelea de rasă ş i de sâ nge.
Admiraţia lui Hitler pentru înalta clasă nu era în niciun caz un fenomen rar;
gă sim aceeaş i atitudine — uneori profund refulată — la astfel de lideri socialiş ti
din aceeaş i perioadă , ca, de exemplu, la Ramsay MacDonald. Astfel de oameni se
tră geau din clasa mijlocie să racă ş i dorinţa lor intimă era să fie „primiţi“ de înalta
societate, de industriaş i ş i generali. Hitler era mai puţin umil; el voia să ‐i oblige
pe cei care deţineau adevă rata putere să o împartă cu el ş i chiar, într‐un sens mai
formal, să i se supună lui. Hitler, rebelul, conducă torul unui partid al
muncitorilor, era înamorat de bogaţi ş i de stilul lor de viaţă, în ciuda multelor sale
afirmaţii împotriva lor de dinainte de a ajunge la putere. Hitler, omul cumsecade,
era un rol; reală era dorinţa lui de „apartenenţă“ ş i de a fi un „gentleman“. Într‐un
fel, Hitler era o figură grotescă : un om condus de patima de a distruge, un om
lipsit de compasiune, un vulcan de patimi arhaice — care încerca să pară un
gentleman bine crescut, politicos, chiar inofensiv. Nu este de mirare că a putut
pă că li pe mulţi pe care, din diverse motive, nu îi deranja să fie pă că liţi.
Un simbol grotesc al amestecului de burghez corect ş i criminal este că să toria lui
cu Eva Braun în buncă r, cu puţină vreme înainte să moară . Că să toria formală a
reprezentat cea mai mare distincţie pe care Hitler, micul burghez, i‐o putea
conferi amantei lui ş i cea mai mare realizare pentru ea, ale că rei valori erau în
întregime norme tradiţionale, burgheze. Totul a fost foarte corect; trebuia gă sit
funcţionarul de stare civilă autorizat să oficieze că să torii; asta a durat multe ore
pentru că era foarte greu să gă seş ti un judecă tor de pace în acea mică parte a
Berlinul care nu era încă ocupată de trupele sovietice. Dar Comandantul Suprem
nu a simţit că putea schimba regulile acestei proceduri birocratice numind pe
unul dintre cei prezenţi ca judecă tor de pace. A trebuit să aş tepte ore întregi
pâ nă a sosit funcţionarul cuvenit. Ceremonia că să toriei a fost îndeplinită
întocmai, s‐a servit ş ampanie. Hitler, „gentlemanul“, acţionase corect —
exprimâ nd totuş i limpede ideea că numai moartea iminentă îl fă cuse să ‐ş i
oficializeze relaţia cu amanta lui. (Cu un minimum de consideraţie, ca să nu mai
vorbim de afecţiune, ar fi putut face acest gest cu câ teva să ptă mâ ni mai
devreme.) Hitler ş i criminalul funcţionaseră ca ş i pâ nă atunci. Nici mă car
că să toria cu Eva nu l‐a împiedicat să ‐l execute pe fratele acesteia pentru
presupusă tră dare. Cu puţină vreme înainte, îşi condamnase la moarte medicul,
pe doctorul Karl Brandt, care‐i fusese loial din 1934, în faţa curţii marţiale
compusă din Goebbels, generalul SS Berger ş i liderul tineretului nazist, Axmann,
cu Hitler atâ t în rol de „procuror“, câ t ş i de autoritate supremă . Motivul
condamnă rii la moarte pe care a insistat Hitler era că Brandt îşi lă sase familia în
Thuringia să fie „că lcată de americani“ în loc să ‐i fi adus la Obersalzberg; exista
suspiciunea că Brandt îşi folosea soţia drept curier în comunicarea cu americanii.
(Himmler, care la vremea aceea încerca ş i el să intre în graţiile americanilor, i‐a
salvat viaţa lui Brandt.)
Indiferent de motivele sociale ş i personale ale aparenţei lui Hitler, această
poleială era ş i un bun de mare valoare. L‐a ajutat să ‐i pă că lească pe liderii
militari, industriali ş i politici naţionaliş ti ai Germaniei, precum ş i pe mulţi
politicieni din alte ţări care ar fi putut fi îndepă rtaţi de brutalitatea ş i
distructivitatea lui. Cu siguranţă că mulţi au vă zut dincolo de această faţadă , dar
încă ş i mai mulţi nu, ş i astfel s‐a creat un climat favorabil care i‐a permis lui
Hitler să ‐ş i urmeze calea distrugerii.
Voinţă slabă , simţ deficitar al realită ţii
Hitler însuş i considera că cea mai mare calitate a lui era voinţa neclintită . Dacă
avea sau nu dreptate, depinde de ce înţelege fiecare prin „voinţă“. Dacă ne uită m
la cariera lui, o primă privire ar pă rea să arate că era, într‐adevă r, un om cu o
voinţă extraordinară . Obiectivul lui era să ajungă mare ş i, în ciuda faptului că
fusese un nimeni, în doar două zeci de ani îşi îndeplinise obiectivele dincolo de
orice aş teptare ar fi avut. Nu este oare nevoie de o voinţă extraordinară pentru a
atinge un astfel de scop? Această noţiune devine, totuş i, chestionabilă dacă ne
amintim câ t de puţină voinţă avea în copilă rie ş i tinereţe. Am vă zut că era leneş ,
indisciplinat ş i nu era dornic să facă niciun efort. Nu este ceea ce ne‐am aş tepta
să descoperim la o fiinţă înzestrată cu o voinţă puternică . Realitatea este că ceea
ce Hitler numea „voinţa“ lui erau patimile care‐l înflă că rau ş i care îl mâ nau fă ră
odihnă să ‐ş i afle împlinirea. Voinţa lui era la fel de nemă rginită ş i de crudă
precum cea a unui copil de ş ase ani, cum spunea Speer. Despre un copil de ş ase
ani, incapabil de compromis ş i care face o criză câ nd se simte frustrat, s‐ar putea
spune că are o „voinţă“ puternică , dar ar fi mai corect să spunem că este condus
de impulsuri ş i incapabil să tolereze frustrarea. Câ nd nu avea nicio ocazie de a‐ş i
atinge scopul, Hitler nu fă cea decâ t să lase să treacă timpul, să lenevească ş i nu
fă cea decâ t strictul necesar ca să ‐ş i asigure traiul. În anii de dinaintea Primului
Ră zboi Mondial nu avea nici cea mai vagă idee ş i despre cum îşi va atinge
obiectivul. Dacă n‐ar fi fost situaţia politică de după ră zboi, probabil că ar fi
continuat să o ducă aş a în derivă , luâ ndu‐ş i poate câ te un serciviu neînsemnat,
deş i asta i‐ar fi fost greu din cauza lipsei de disciplină . Cea mai bună ş ansă
profesională ar fi fost ca vâ nză tor al vreunui produs de calitate îndoielnică al
că rui succes depinde mai ales de forţa de persuasiune. Dar aş teptarea i‐a fost
ră splă tită ; dorinţele lui fantastice ş i marele lui talent de convingere s‐au potrivit
cu realitatea socială ş i politică . Ofiţerii reacţionari l‐au angajat nu numai ca să ‐i
spioneze pe alţi soldaţi, ci ş i ca să ‐i convertească la ideile reacţionare, militariste.
Din aceste începuturi firave Hitler a devenit supervâ nză torul unei mă rfi pentru
care exista mare cerere din partea „bă ieţilor“ dezamă giţi ş i frustraţi ş i de a că rei
vâ nzare erau interesaţi vital în primul râ nd armata ş i apoi alte grupuri
puternice — era vorba despre o ideologie naţionalistă , anti‐ comunistă ,
militaristă . Câ nd ş i‐a dovedit succesul în această operaţiune, pă rţi considerabile
dintre industriaş ii ş i bancherii germani l‐au susţinut financiar în aş a mă sură ,
încâ t i‐au permis să ajungă la putere.
Slăbiciunea voinţei lui Hitler se vede în ezitarea ş i îndoiala în faţa diverselor
decizii de luat, fapt comentat de mulţi observatori. Avea tendinţa, vizibilă la mulţi
oameni că rora le lipseş te o voinţă puternică , de a lă sa lucrurile să ajungă într‐un
punct în care nu mai avea nevoie să ia vreo decizie pentru că decizia se impunea
singură ; dar acest lucru nu se întâ mplă de la sine. Hitler aţâţa focul, închidea din
ce în ce mai multe că i de retragere ş i aducea întreaga situaţie într‐un punct de
fierbere în care trebuia să acţioneze astfel. Cu tehnica lui de autoamă gire s‐a
eliberat de dificultatea de a trebui să decidă . „Decizia“ lui era de fapt supunerea
în faţa unui inevitabil fait accompli, dar unul conceput de el. Ca să dă m doar un
exemplu: pare îndoielnic să fi vrut iniţial să ocupe Polonia pentru al că rei lider
reacţionar, colonelul Beck, avea o mare simpatie. Dar câ nd Beck a respins
cererile mai blâ nde ale lui Hitler, acesta din urmă s‐a înfuriat ş i a înfierbâ ntat
situaţia cu Polonia pâ nă la un punct în care nu mai exista nicio altă soluţie decâ t
ră zboiul.
Odată ce Hitler alegea un drum, îl urma cu o hotă râ re neclintită ş i cu ceea ce s-ar
putea numi o „voinţă de fier“ de a învinge. Pentru a înţelege acestă aparentă
contradicţie trebuie să cercetă m, oricâ t de sumar, conceptul de voinţă. În primul
râ nd, este util să facem diferenţa între „voinţă raţională “ ş i „voinţă iraţională “.
Prin voinţă raţională înţeleg efortul energetic de a atinge un obiectiv dorit
raţional; aceasta necesită realism, disciplină , ră bdare ş i depă ş irea comodită ţii.
Prin voinţă iraţională înţeleg o aspiraţie pă timaş ă, hră nită de energia pulsiunilor
iraţionale că rora le lipsesc calită ţile cerute de voinţa raţională . Voinţa iraţională
este ca râ ul care rupe un baraj; este puternică , dar nu se află în stă pâ nirea
omului; el este sclavul ei, mâ nat de ea, forţat de ea. Voinţa lui Hitler era,
într‐adevă r, puternică , dacă o înţelegem ca voinţă iraţională . Dar voinţa lui
raţională era slabă . În plus faţă de această slă biciune a voinţei, o altă tră să tură a
lui Hitler tindea să submineze ceea ce celelalte talente ale lui îl ajutau să obţină :
simţul deficitar al realită ţii. Contactul fragil cu realitatea, aş a cum am vă zut, era
deja evident la Hitler în fascinaţia sa pentru jocul de‐a ră zboiul cu bă ieţii pâ nă la
ş aisprezece ani. Această lume a fanteziei era pentru el mult mai reală decâ t
lumea reală . Planul lui de a deveni artist nu avea legă tură cu realitatea — era mai
mult o reverie — iar activitatea lui de pictor comercial nu se potrivea în niciun
caz cu viziunea lui. Nici oamenii nu erau cu adevă rat reali pentru el; toţi erau
instrumente; el nu reuş ea să intre în contact cu lumea, deş i era adesea un fin
observator. Totuş i, deş i nu Hitler nu putea percepe corect realitatea, nici nu tră ia
complet într‐o lume a fanteziei. Lumea lui era un amestec straniu de realitate ş i
fantezie în care nimic nu era în întregime real ş i nimic nu era complet ireal. În
unele cazuri, în special în revelaţiile sale cu privire la motivaţiile oponenţilor să i,
dovedea o apreciere remarcabilă a realită ţii. Nu era impresionat de ceea ce
spuneau oamenii, ci de ceea ce recunoş tea ca fiind motivaţiile lor reale —
implicite sau nici mă car pe deplin conş tiente. Un bun exemplu este evaluarea sa
cu privire la conduita politică franco‐britanică . Se poate spune că într‐un anumit
sens victoria lui Hitler a început odată cu refuzul Marii Britanii de a respecta
decizia Ligii Naţiunilor cu privire la o blocadă efectivă a Italiei după ce Mussolini
îşi începuse atacul asupra Etiopiei, în 1935–1936. Prin tot felul de subterfugii,
Italia a continuat să primească ţiţei, care era o necesitate vitală pentru
continuarea ră zboiului, în vreme ce Etiopia se confrunta cu mari dificultă ţi de a
obţine armament de peste hotare. Urmă torul eveniment care l‐a încurajat pe
Hitler a fost abordarea Ră zboiului Civil din Spania, din 1936–1939. Marea
Britanie a împiedicat guvernul constituţional al Spaniei să importe armament
pentru apă rarea sa iar guvernul francez, condus de socialistul Blum, nu a
îndră znit să intervină fă ră aprobarea Marii Britanii. Oricum, comitetul puterilor
democratice care era însă rcinat cu impunerea nonintervenţiei în Spania nu a
fă cut nimic pentru a‐i împiedica pe Hitler sau Mussolini să ‐ş i continue
intervenţia militară în favoarea lui Franco. Urmă torul eveniment a fost eş ecul
francezilor ş i britanicilor de a se opune ocupă rii de că tre Hitler a Renaniei
demilitarizate în 1936, într‐o vreme câ nd armata germană era complet
nepregă tită pentru ră zboi. (Hitler a remarcat în Convorbiri în jurul mesei [H.
Picker, 1965] că dacă Franţa ar fi avut un om de stat adevă rat la vremea aceea,
francezii s‐ar fi opus ocupaţiei Renaniei.) Ultimul pas, vizita lui Chamberlain
pentru a‐i cere moderaţie lui Hitler, nu mai era necesar pentru a‐i confirma lui
Hitler convingerea că Marea Britanie ş i Franţa nu doreau să facă ce spuneau. În
acest caz Hitler a dovedit o înţelegere realistă a comportamentului uman,
precum inteligenţa a unui abil negustor de cai care se prinde câ nd celă lalt
blufează . Ce nu a vă zut Hitler a fost realitatea poli tică ş i economică mai largă . Nu
a reuş it să aprecieze interesul tradiţional al Marii Britanii în echilibrul puterilor
pe continent; nu a observat că Chamberlain ş i cercul lui nu reprezentau
interesele politice ale tuturor conservatorilor, cu atâ t mai puţin opinia publică a
întregii populaţii britanice. S‐a bazat pe opinia lui Joachim von Ribbentrop, un
om cu o inteligenţă agilă dar foarte superficială , complet nepregă tit să înţeleagă
complexitatea politică , economică ş i socială a sistemului britanic.
Acelaş i eş ec al gâ ndirii realiste se vede în lipsa orică ror cunoş tinţe corecte
despre Statele Unite ş i în greş eala de a nu încerca să se informeze. Toate
relată rile relevante sunt în acord câ nd susţin că el se mulţumea cu idei
superficiale, cum că americanii erau prea blegi ca să fie buni soldaţi, că America
era condusă de evrei, că guvernul american nu ar îndră zni să intre într‐un ră zboi
deoarece ţara era atâ t de copleş ită de conflicte încâ t ar fi putut izbucni o
revoluţie. Strategia lui Hitler arată în egală mă sură o lipsă de obiecti‐ vitate ş i de
apreciere corectă a realită ţii. În analiza sa bine documentată ş i pă trunză toare,
P.E. Schramm (1965) subliniază acest defect al abordă rii strategice a lui Hitler.
Schramm nu încearcă să minimalizeze meritele de strateg ale lui Hitler ş i
menţionează trei exemple (după generalul A. Jodl) de planuri curajoase ş i
ingenioase. Dar după 1942 judecata lui Hitler în chestiuni militare a devenit
deficitară . A fă cut exact ce fă cuse cu materialul de lectură ; el alegea din
rapoartele militare datele care se potriveau cu planurile lui ş i nu dă dea atenţie
acelora care l‐ar fi fă cut să se îndoiască de ele. Ordinele sale de a nu se retrage,
care au dus la catastrofa de la Stalingrad ş i la pierderi masive de vieţi în multe
alte pă rţi ale frontului, sunt caracterizate de Schramm ca „din ce în ce mai
nesă buite“. Planurile lui pentru ultimul atac ofensiv din Ardeni au omis să ia în
calcul factori importanţi în situaţia tactică reală . Schramm remarcă faptul că
strategia lui Hitler era una de „prestigiu“ ş i de „propagandă “. Lipsa de realism l‐a
fă cut să nu vadă pe deplin că ră zboiul ş i propaganda sunt determinate de legi ş i
principii diferite. Îndepă rtarea lui Hitler de realitate devine manifestă în mod
grotesc atunci câ nd, pe 24 aprilie 1945, cu două zile înainte să se sinucidă , după
ce îşi plă nuise deja sfâ rş itul, a dat un ordin prin care „deciziile fundamentale
trebuie aduse la cunoş tinţa Fü hrerului cu 36 de ore înainte [de punerea lor în
aplicare]“ (P.E. Schramm, 1965).
Combinaţia de voinţă slabă a lui Hitler cu simţul lui deficitar al realită ţii conduce
la întrebarea dacă el chiar a vrut să învingă sau dacă , inconş tient ş i în ciuda
tuturor aparenţelor contrare, nu cumva pornise pe un drum că tre catastrofă . Mai
mulţi observatori foarte sensibili au exprimat îndoieli serioase că ar fi putut fi
vorba de a doua posibilitate. C. Burckhardt, unul dintre cei mai fini observatori ai
lui Hitler, scrie: „Nu este deloc forţat să presupunem că latura de ură insaţiabilă
care funcţiona în el [Hitler] era conectată în zone inconş tiente ale fiinţei sale cu
certitudinea mascată , dar întotdeauna prezentă , că sfâ rş itul urma să fie marcat de
cel mai groaznic eş ec ş i de dispariţia personală , aşa cum s-a întâ mplat de fapt în
cancelaria Reichului, pe 30 aprilie 1945“ (C. Burckhardt, 1965). Speer relatează că
în anii de dinaintea ră zboiului, câ nd Hitler discuta despre planurile lui
arhitectonice cu atâ ta entuziasm, avea un sentiment difuz că Hitler nu credea cu
adevă rat în realizarea lor; nu era o convingere clară , ci doar un fel de intuiţie pe
care a avut‐o. J. Brosse îşi exprimă aceeaş i idee; el ridică întrebarea dacă Hitler
chiar a crezut vreodată în victoria finală , sau dacă chiar ş i‐a dorit‐o cu adevă rat
(J. Brosse, 1972). Pe baza propriei mele analize asupra lui Hitler am ajuns la o
concluzie similară . Mă întreb dacă un om cu o distructivitate atâ t de intensă ş i
copleş itoare ar fi putut dori, în adâ ncul fiinţei lui, munca constructivă pe care o
presupunea victoria. Desigur, Burckhardt, Speer, Brosse ş i cu mine nu descriem
partea conş tientă a minţii lui Hitler. Presupunerea că nici nu a crezut ş i nici nu a
dorit să ‐ş i împlinească visele artistice ş i politice se referă la ceea ce trebuie
considerat complet inconş tient; fă ră conceptul de motivaţii inconş tiente,
afirmaţia că Hitler ar fi putut să nu dorească să învingă pare absurdă .
Hitler a fost un jucă tor de noroc; a pariat vieţile tuturor germanilor precum ş i
propria viaţă. Câ nd jocul s‐a terminat ş i a pierdut, nici mă car nu mai era loc de
regrete. Avusese tot ceea ce îşi dorise întotdeauna: putere ş i satisfacerea urii sale
ş i a poftei de distrugere. Înfrâ ngerea nu‐i putea lua această satisfacţie.
Megalomanul ş i distructivul nu pierduse cu adevă rat. Cei care au avut de pierdut
au fost milioanele de fiinţe umane — germani, cetă ţeni ai altor naţiuni ş i
minorită ţi rasiale — pentru care moartea în luptă a fost cea mai blâ ndă suferinţă.
Dat fiind că Hitler era lipsit de orice compasiune, suferinţa lor nu i‐a provocat
nicio durere sau remuş care.
În analiza lui Hitler am descoperit un numă r de tră să turi patologice grave: am
presupus prezenţa unui sindrom semiautist în copilă rie; am descoperit un
narcisism extrem, o lipsă de contact cu ceilalţi, deficienţe în perceperea realită ţii,
o necrofilie intensă . Se poate presupune în mod legitim prezenţa unei tendinţe
psihotice, poate schizofrene, la el. Dar asta înseamnă că Hitler era „nebun“, că
suferea de psihoză sau paranoia, aş a cum se afirmă uneori? Cred că ră spunsul
este unul negativ. În ciuda tendinţelor nebuneş ti, era suficient de să nă tos câ t
să ‐ş i urmă rească scopurile hotă râ t ş i — pentru o vreme — cu succes. Cu
toate erorile de judecată pe care le‐a fă cut din pricina narcisismului ş i
distructivită ţii sale, nu se poate nega că era un demagog ş i un politician
remarcabil de abil care nu a ară tat în niciun moment reacţii psihotice clare. Chiar
ş i în ultimele lui zile, câ nd era un om distrus fizic ş i psihic, ş i‐a pă strat cumpă tul.
Câ t despre tendinţele lui paranoice, suspiciunile lui aveau o bază realistă
suficient de bună — cum demonstrează diversele comploturi împotriva lui —
încâ t cu greu s‐ar putea numi o manifestare paranoică . Cu siguranţă, dacă Hitler
ar fi acuzat în faţa unei instanţe de judecată , chiar ş i cea mai imparţială , o
pledoarie bazată pe nebunia lui nu ar fi avut nicio ş ansă . Totuş i, deş i în termeni
convenţionali Hitler nu era psihotic, în termeni dinamici, interpersonali, era un
om foarte bolnav. Întreaga chestiune dacă Hitler poate fi considerat nebun este
îngreunată de dificultatea discutată mai devreme despre valoarea discutabilă a
etichetelor psihiatrice; afirmaţii despre diferenţa între o tendinţă psihotică ş i o
psihoză în toată regula îşi pot avea utilitatea în justiţie pentru a decide dacă o
persoană trebuie trimisă la închisoare sau la ospiciu, dar, în ultimă instanţă,
avem de‐a face cu procese interpersonale care sfidează astfel de diagnostice. Dar
analiza clinică nu trebuie folosită pentru a umbri problema morală a ră ului. Tot
aş a cum există oameni „să nă toş i“ buni ş i ră i, tot astfel există nebuni ră i ş i nebuni
benigni. Ră ul trebuie vă zut pentru ceea ce este ş i judecata morală nu trebuie
suspendată prin diagnosticul clinic. Dar chiar ş i cel mai ră u om este o fiinţă
umană ş i reclamă compasiunea noastră .
În încheierea acestei analize a caracterului lui Hitler sunt utile câ teva cuvinte cu
privire la scopul includerii în acest studiua acestui material extins, la fel ca ş i a
celui despre Himmler. Pe lâ ngă scopul teoretic evident de a clarifica conceptul de
sadism ş i necrofilie prin prezentarea de ilustră ri clinice, am avut încă un scop:
acela de a ară ta principala aberaţie care îi împiedică pe oameni să îi descopere pe
potenţialii Hitleri înainte ca ei să ‐ş i arate adevă ratele feţe. Această aberaţie
constă în credinţa că un om cu adevă rat ră u ş i distructiv trebuie să fie un diavol
— ş i să arate ca el; că trebuie să fie lipsit de orice tră să tură pozitivă ; că trebuie să
poarte semnul lui Cain atâ t de vizibil încâ t oricine să ‐i poată recunoş te
distructivitatea de la distanţă. Există astfel de diavoli dar sunt rari. Aş a cum am
ară tat mai devreme, mult mai adesea, o persoană foarte distructivă va avea o
aparenţă de bună tate, amabilitate, dragoste de familie, de copii, de animale; va
vorbi despre idealurile ş i bunele sale intenţii. Dar nu numai atâ t. Nu există om
care să fie complet lipsit de orice bună tate, de orice intenţie bună . Dacă ar exista,
ar fi la graniţa nebuniei, cu excepţia, desigur, a „idioţilor morali“ congenitali.
Aşadar, câ tă vreme vom crede că omul ră u are coarne, nu vom descoperi niciunul.
Presupunerea naivă că un om ră u este uş or de recunoscut duce la un mare
pericol: eş ecul de a‐i recunoaş te pe oamenii ră i înainte ca ei să ‐ş i înceapă opera
de distrugere. Cred că majoritatea oamenilor nu au caracterul intens distructiv al
lui Hitler. Dar dacă s‐ar estima că astfel de persoane constituie 10 la sută din
populaţie, atunci ar fi destui câ t să fie periculoş i dacă ajung să aibă influenţă ş i
putere. Cu siguranţă, nu orice individ distructiv va deveni un Hitler, pentru că
i‐ar lipsi talentele lui Hitler; ar putea deveni doar un membru eficient din SS. Dar,
pe de altă parte, Hitler nu era un geniu, iar talentele lui nu erau unice. Ceea ce a
fost unic a fost situaţia socio‐politică în care s‐a putut ridica; probabil că există
printre noi sute de Hitleri care ar ieş i la iveală dacă le‐ar sosi momentul istoric.
A analiza, cu obiectivitate ş i fă ră patimă , o figură precum cea a lui Hitler nu este
un gest dictat doar de rigurozitatea ş tiinţifică , ci ş i de necesitatea învă ţării unei
lecţii importante pentru prezent ş i pentru viitor. Orice analiză care
distorsionează imaginea lui Hitler, privâ ndu‐l de umanitatea lui, nu va face decâ t
să intensifice tendinţa noastră de a fi orbi faţă de potenţiali Hitleri, câ nd aceş tia
nu au coarne.
*** extrase din cartea “Anatomia distructivităţii umane”- autor Erich Fromm (ed.
Trei)

Hitler 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Hitler 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza lui Hitler de Erich Fromm

Agresivitatea malignă : Adolf Hitler, un caz clinic

Pă rinţii ş i primii ani ai lui Hitler

De la naş tere la 6 ani (1889–1895)

Copilă ria de la 6 la 11 ani (1895–1900)

Preadolescenţa ş i adolescenţa: de la 11 la 17 ani (1900–1906)

S-ar putea să vă placă și