MEDICINA ALTERNATIVĂ

I.B. Iamandescu, B. Grigore

Definiţie. Clasificare
Sub denumirea de medicină alternativă şi complementară este desemnat ansamblul de
doctrine cu corolar terapeutic, axate pe o orientare terapeutică holistică-integrativă
psihosomatică. Aceste doctrine nu sunt, în prezent, considerate ca făcând parte din medicina
convenţională.
Centrul Naţional American Pentru Medicină Alternativă şi Complementară (NCCAM)
clasifică aceste practici terapeutice în următoarele ramuri:

1. Medicina mind-body (“minte-corp”) utilizează o varietate de tehnici conepute pentru a

creşte capacitatea psihicului de a afecta funcţiile şi simptomele somatice. Dintre acestea fac
parte meditaţia, yoga, hipnoza, imageria, art-terapia, muzicoterapia, dans-terapia şi
obiceiurile legate de religie şi spiritualitate (rugăciunea, vindecarea spirituală, confesiunea).
Unele tehnici considerate iniţial ca făcând parte din medicina complementară au devenit
terapii convenţionale (de exemplu grupurile de self-help, terapia cognitiv-comportamentală).
2. Sisteme medicale alternative, construite pe teorii specifice despre boală şi sănătate.
Ele includ terapii precum acupunctura, homeopatia, medicina ayurvedică şi naturopatia.
3. Stilul de viaţa şi prevenirea bolii se ocupă cu menţinerea stării de sănătate,
identificarea şi tratarea factorilor de risc şi susţinerea procesului de recuperare. Presupune
introducerea unor schimbări în dietă şi comportament, dar şi exerciţii fizice şi managementul
stresului.
4. Terapii axate pe componenta biologică, ce folosesc ierburi (fitoterapie, herbalism),
diete speciale (de ex. regimul macrobiotic) şi alte produse naturale pentru prevenirea şi
tratarea bolilor (folsirea cartilajului de rechin pentru tratarea cancerului). Acest grup include şi
vaccinurile şi medicamentele neacceptate sau netestate încă de medicina conveţională, cum
ar fi polenul de albine şi oxigenul hiperbar, precum şi proceduri ca iridologia.
5. Sisteme axate pe corpul uman, se referă la tratamente ce implică manipularea şi/sau
mişcarea corpului. Acestea includ chiropraxia, presoceptura şi unele terapii fizice
(hidroterapia, diatermia).
6. Terapii energetice, împărţite în 2 categorii:
- medicina biocâmpului, cuprinzând tehnici de alterare a unor câmpuri energetice ce
înconjoară corpul uman (existenţa acestor câmpuri nu a fost dovedită ştiinţific): qi gong, reiki,
vindecarea prin atingere.
- terapii bioelectromagnetice, ce implică folosirea neconvenţională a câmpurilor
electromagnetice.

Domenii de aplicaţie. Calităţi şi limite

Domeniile de aplicabilitate a medicinei alternative sunt în special tulburările funcţionale
(indicaţia perfectă), tulburări digestive difuze, boli cu evoluţie cronică benignă neinfluenţate de
tratament după cronicizare (în artroze, lumbago etc.), dar şi în SIDA.
Avantajele terapiilor medicale alternative sunt accesibilitatea, posibilitatea dublării (sau
completării) medicinei convenţionale (ştiinţa alopată), eficienţa ridicată în acuzele funcţionale
şi, mai ales, absenţa ori intensitatea redusă a reacţiilor adverse. Alte caracteristici ale
medicinei alternative sunt redate în tabelul 1.
Dintre dezavantaje, menţionăm că terapiile alternative nu pot rezolva urgenţele medico-
chirurgicale; nu pot concura cu ramurile de vârf tehnicizate ale medicinei convenţionale;
întârzie adesea abordarea medicală de specialitate. Majoritatea acestor terapii nu oferă
posibilitatea calificării ştiinţifice (exceptând specialităţi precum acupunctura, homeopatia,
fitoterapia), nici nu pot fi testate ştiinţific. Efectul cert – placebo – ce nu poate fi negat,
provoacă pe adepţii medicinei alternative la efectuarea, în continuare, unor cercetări ştiinţifice
riguroase spre a pleda pentru calităţile ştiinţifice ale metodelor folosite.
 Tabel 1.
Principalele caracteristici ale medicinei alternative
1. holistică (suplimentează medicina convenţională)
2. Rol psihic important (înţelegere psihică şi apropiere de bolnav)
3. Absenţa efectelor secundare – naturală
4. Eficacitate crescută în:
- boli cronice inabordabile medicamentos
- tulburări funcţionale şi boli benigne
5. Rezolvă latura existenţială (etico-psihică) a bolilor incurabile
6. Repară, adesea, eşecurile medicinei convenţionale
7. Eliberează endorfine prin procedeele fizice (acupunctură, presoceptură)

Bibliografie

1. DerMarderosian AH, Kratz AM. Alternative Healthcare. În: Gennaro AR, Chase GD,
Medwick T et al, eds. Remington: The Science and Practice of Pharmacy. 19th ed. Easton,
Pennsylvania: Mack Publishing Company; 1995:829-840.
2. Cowley G, Underwood A. What's 'Alternative'? Newsweek, Nov. 23, 1998.
3. Dowes FR, Die Ganzkörperhyperthermiebehandlung, Prev. Therap. Rehab., 1997, p.29-35
4. Stoksmeier, Prev. Therap. Rehab., 1997.
5. de Bruyn Barbara, Was ist Homöopathie, Prev. Therap. Rehab., 1997, p. 36-38.