Poeti Romani Contemporani GR

Reeditare electronică cu acceptul direct al
Bibliotecii Grai românesc,

realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării

şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate
pentru folosul privat al cititorului
şi pentru scopuri necomerciale.
COLECŢIA GRAI ROMÂNESC
POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI

DIN ÎNTREAGA LUME
Coordonator proiect: TRANDAFIR SÎMPETRU
Traducere: ANGELIK BRENDA
Tehnoredactor: ANIA ANIELA
Corectură: ELENA LUDMILA
Copertă: A.M.ALEXANDRU
Lector: LUCREŢIA IONESCU BUICIUC
Referinţe critice: LUCREŢIA IONESCU BUICIUC ŞI TRANDAFIR SÎMPETRU
Ediţie bilingvă română-germană

COPYRIGHT © 2014
TOATE DREPTURILE REZERVATE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Poeţi români contemporani / coord.: Trandafir Sîmpetru. - Buzău :
Editgraph, 2014
I. Sîmpetru, Trandafir (coord.)
821.135.1.09-1:929
tipar: editgraph
www.editgraph.ro
MARIN
MOSCU
O poezie meditativă, zborul ancestral al eului liric, „zbor în jurul tău”,

dezvăluie o profundă sensibilitate, ce se constituie într-o confesiune. Poetul doreşte
să-şi protejeze sufletul de pasiuni trecătoare, sugerate de metafora „Curăţ negii de
lumină”, sufletul fragil, pentru care e prea mare greutatea iubirii, caută loc de popas:
„Aici locuieşte zborul/Roditor de iubire!”.
Tristeţea şi melancolia poetului, izvorâte din setea pentru cunoşterea lumii,
pentru condiţia omului în univers sunt prezente în întreaga sa creaţie.
*******************************************
Ein meditativer Poesie, lyrische Flug Vorfahren ", die herum fliegen Sie",
verrät eine tiefe Sensibilität, die ein Bekenntnis zu bilden. Der Dichter will die Seele
von Leidenschaften schützen zeitliche Metapher vorgeschlagen "saubere Warzen
Licht" fragile Seele, das ist zu viel Gewicht für die Liebe, der Suche nach der Pointe:
". Hier wohnt Flug / fruchtbaren Liebe" .
Traurigkeit und Melancholie Dichter, die sich aus der Durst für den Besuch
Welt, der menschlichen Existenz im Universum sind in der ganzen Schöpfung
gegenwärtig.
POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|3

Lacrimi ce-ntârzie zborul
Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,

Ploile traversează clipele şi dorul,
Pasărea ascunsă în roua de lumină
Umezeşte-un strigăt ce fierbe în surdină.
Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,

Uşa se cuvine să aibă rost deschis
Spre strada ce îngână paşii ce se-ntorc
La sânul amintirii prin care se mai coc.
Blestemul de inscripţii devine epitaf,

Moartea încolţeşte-n castroane cu pilaf,
Seminţe slăbănoage îşi pun schelet de crengi,
Un trunchi născut din umbre sprijină moşnegi.
A împietrit amarul în ochii care plâng,

Părinţii pun numeric crucile în crâng,
Noi mergem prin sudoare cu gândul monolog,
Mi-i teamă că în ceruri şi Domnul e olog!
4|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Tränen Was späten Flug
Dein Blick durch Tränen späten Flug,

Heavy Cross Momente und die Sehnsucht,
Vogel in der Tau des Lichts versteckt
Befeuchten Sie ein weiches Schrei Kochen.
Bereiten Sie einen Song, der einen Traum riecht

Die Tür sollte offenes Herz haben,
Murmelte der Straße, welche Schritte Sie zurückkommen
Busen-Speicher, der reifen.
Fluch der Inschriften wird Epitaph,

Tod Spross-n Schalen Pilaw,
Samen dünn ihr Skelett Filialen setzen
Geboren von Schatten Stamm unterstützt Geriatrie.
Eine gehärtete bitter weinenden Augen,

Eltern kreuzt Fluss in den Hain,
Wir gehen durch Schweiß Denken Monolog
Er hat Angst, dass die Himmel und lahm des Herrn!

Înălţimea inimii
Îmi desfăşor aripile

Şi zbor în jurul tău
Sprijinindu-mă de umbră.
Număr degetele copacilor,
Curăţ negii de lumină,
Agăţat de fusta vântului
Mă zbengui
În imaginea curcubeului
Unde, împreună cu Dumnezeu,
Ridic înălţimea inimii.
Aici locuieşte zborul
Roditor de iubire!

Höhe Herzen
Ich mache meine Flügel

Und um Sie herum fliegen
Schiefe Schatten.
Anzahl der Finger Bäume
Warzen sauber Licht
Hängende Wind Rock
ich herumtollen
Der Regenbogen
Wo, mit Gott zusammen,
Erhöhen die Höhe des Herzens.
Hier wohnt Flüge
Fruchtbare Liebe!

DIANA
OLTEANU
Poeziile sunt scrise în vers liber, într-o prozodie modernă, în care cuvântul-
cheie, „Dar... n-am ştiut”, ce fomează un singur vers, este marcat prin izolare,
constituindu-se într-o strofă. Imagnile vizuale, exprimate printr-o personificare cu
rol metaforic, completează confesiunea sinelui poetic: „Şi-aş fi doinit tăcut,/ţi-aş fi
doinit,/, doină/poveste din trecut.” Verbele la condiţionalul-perfect redau dorinţa
arzătoare a eului liric de-a concretiza visul de împlinire a iubirii ideale. Dezamăgirea
este marcată de punctele de suspensie, aşezate după conjuncţia adversaivă „dar” ce
exprimă tristeţea datorită amânării ceasului întâlnirii: „aş fi păşit încet, la poarta
visului,/fără piruete”
*******************************************
Die Gedichte sind in freien Versen, eine moderne Prosodie, das Schlüsselwort
geschrieben: "Aber ... ich wusste nicht," was fomează einen einzigen Vers wird
durch Isolation geprägt, was eine Strophe. Visuelle Überweisungsauftrag,
ausgedrückt durch eine metaphorische Rolle Identitätswechsel, komplett poetische
Selbstbekenntnis: "Und ich doinit still, / Ich würde Doina / Doina / Geschichte der
Vergangenheit." Konditionalität perfekte Verben render brennendes Verlangen die
lyrische, den Traum von Erfüllung der idealen Liebe materialisieren. Enttäuschung ist
durch Punkte, durch adversaivă Verbindung angeordnet markiert ", aber"
Traurigkeit ausdrücken, weil die Uhr zur Verschiebung des Treffens: "Ich ging
langsam zum Gate Traum / ohne Pirouetten"

Doar... gând
Privire a fost sau strigăt ?

« Taci ! »
A fost doar gând.
Da, o atingere, adiere de vânt...
cântecul inimii prins în chingă
”Taci, of, …cântă-mi!”
Despre ploaie am să-ţi cânt azi

despre durerea nepământeană
Floarea-soarelui zâmbeşte:
„…Şopteşte-mi,
hai, şopteşte-mi!
în ochii mei, tăcerile
te ascultă
plângând.”

Nur dachte...
War auf oder weinen?

"Halt die Klappe! »
Es wurde nur geht.
Ja, ein Hauch, Wind ...
Herz Lied in Tanga erwischt
"Halt die Klappe, oh, ... ich singe!"
Über den regen Ich werde heute singen

über Schmerzen irdische
Sonnenblume lächelt:
"... Whisper
Kommen Sie flüstern!
in meinen Augen, Schweigen
Streams
zu weinen. "
10 | C o l e c ţ I a G R A I R O M Â N E S C
De-aş fi ştiut…
De-aş fi ştiut
aş fi rămas
…acolo,
în grădina gândului tău
între cele două litere
primenite pentru primul bal.
Mi-aş fi amintit poate
clipele netrăite,
parfumul albastru de nu-mă-uita,
patima mangâierilor neîntâmplate,
şoaptele dăruite cercel în urechea dreaptă
Dar… n-am ştiut.
De-aş fi crezut
că mai poate înflori liliacul
sub atâtea patimi de poet
aş fi păşit încet, la poarta visului,
fără piruete,
aşa,
îmbrăcată sumar
într-o lacrimă
doar …cu zâmbetul meu.
Şi-aş fi doinit tăcut,

ţi-aş fi doinit,
oh, doină
poveste din trecut,
povestea porumbiţei
cu aripi dantelate
şi sufletul rupt.
Dar… n-am ştiut

Şi…
P O E Ţ I R O M Â N I C O N T E M P O R A N I | 11
Wenn ich gewusst hätte ...
Wenn ich gewusst hätte

Ich blieb
Es ...
im Garten deines Denkens
zwischen den zwei Punkten
Die Primer für die erste Tanz.
Ich würde erwähnt haben können
ungelebten Momente,
Parfüm blauen Vergissmeinnicht ,
neîntâmplate Trost Leidenschaft,
flüstert gegebenes Recht Ohr durchbohrt
Aber ... ich wusste nicht,
Wenn ich gedacht hatte

das kann Fledermaus blühen
so viele Leidenschaften Dichter
Ich ging langsam zum Gate Traum
ohne Pirouetten,
so,
in knappen Kleidung
eine Träne
nur ... mein Lächeln.
Und ich stille doinit
Ich würde Doina

oh Doina
Geschichte der Vergangenheit,
Dove Geschichte
Spitzen-Flügel
gebrochenen Seele.
Aber ... ich wusste nicht,

Und ...
CONSTANTIN
BIDULESCU
Poeziile sale au aspectul unor scenete cu două personaje, intre care una îşi poartă
cu demnitatea masca: „Acum iar te-ntreb pe tine:/- Vrei să te măriţi cu mine?/- Nu mă
mărit şi nu-mi mai cere/Cu un bărbat fără vedere” Pentru a concretiza întâmplarea, poetul
dă dinamism acţiunii prin limbajul viu, foarte apropiat de limba vorbită care poate sugera şi
frecvenţa celor povestite: “Un tânăr bărbat întreabă/O frumoasă fată oarbă:/- Vrei să te
măriţi cu mine?/- Nu, până nu o să văd bine.” Morala este implicită, ăi revine cititorului
sarcina de a o deduce din text: “De-acuma eu sunt orb/ Şi n-o să mai văd niciodat.” Prin
faptele narate, poetul adoptă o atitudine ironică faţă de cei care acceptă căsătoria doar cu
cei care sunt utili propriilor interese.
*******************************************
Seine Gedichte haben das Aussehen von Szenen mit zwei Zeichen, einer von ihnen
tragen ihre Maske Würde "und nun frage ich Sie :/ - Willst du mich heiraten / - nicht
heiraten Sie nicht und fragen Sie mich nicht / mit ein Blinder "um die Geschichte eintreten,
die Aktion Sprache Dichter gibt Dynamik leben sehr nahe an der Sprache, die die Häufigkeit
der Geschichte darauf hindeuten könnte:" ein junger Mann fragt / eine schöne blinde
Mädchen :/ - Willst du mich heiraten ?.. / - nicht, bis ich es besser "Ethik ist implizit, die
Aufgabe des Lesers aus dem Text gefolgert Sie:" bis jetzt habe ich blind bin / Und ich werde
dich nicht wiedersehen "Durch die Taten erzählt Dichter nimmt eine ironische Haltung
gegenüber denen, die Ehe zu unterstützen sind nur sinnvoll für diejenigen, die Interessen
besitzen.
Poveste tristă
Un tânăr bărbat întreabă

O frumoasă fată oarbă:
- Vrei să te măriţi cu mine?
- Nu, până nu o să văd bine.
După-un timp, fata ce oarbă

Cum era ceva vital
Pentru un transplant de ochi
Este dusă la spital.
În final plecând acasă

Vede lumea , în sfârşit
Şi e foarte bucuroasă
Că transplantu-a reuşit.
Acum iar te-ntreb pe tine:

- Vrei să te măriţi cu mine?
- Nu mă mărit şi nu-mi mai cere
Cu un bărbat fără vedere.
De-acuma eu sunt orb

Şi n-o să mai văd niciodat,
Dar să ai mare grijă
De ochii care ţi i-am dat.
Traurige Geschichte
Ein junger Mann fragt

Eine schöne blinde Mädchen:
- Willst du mich heiraten?
- Nicht, bis ich es besser sehen.
Nach einer Weile, das Mädchen, das blind machen

Was war ein wichtiger
Für die Transplantation Auge
Ist ins Krankenhaus gebracht.
Endlich nach Hause

Anzeigen der Welt endlich
Und sehr glücklich
Das transplantu gelungen.
Jetzt, während ich frage Sie:

- Willst du mich heiraten?
- Nicht heiraten und fragen Sie mich nicht
Mit einem Blinden.
Bis jetzt habe ich blind bin

Und ich werde euch wiedersehen,
Aber Vorsicht
Die Augen, die ich dir gegeben habe.
Reporterii
- Bună ziua, moş Ion

Mergi încă fără baston?
Alte vremi ai apucat
Şi mulţi ani ai adunat.
- De mă-ntreabă careva
Am o sută şi ceva.
- Moşule am vrea să ştim
La fel şi noi să trăim,
Să ne spui, ai accepta
Cum petreci o zi mata?
- Păi la nouă eu mă scol,
Pe la păsări dau ocol,
Beau apoi şi o cafea
Singur , sau cu baba mea.
Iau apoi un mic dejun
Baba-mi face ce-i mai bun.
Iau ziarul şi-l citesc
De ce aflu mă-ngrozesc.
După ştiri despre procese
Caut rubrica „Decese”.
Dacă nu mă văd trecut
Plec la club să mai discut.
Reporter
- Hallo, Sankt Ion

Gehen Sie weiter mit einem Stock?
Andere Zeiten, die Sie gestartet
Und vielen Jahren zusammen.
- Für mich und fragt irgend
Ich habe ein hundert oder so.
- Sankt ich würde gerne wissen,
Also wir leben,
Lassen Sie uns sagen, akzeptieren Sie
Wie verbringen Sie einen Tag matt?
- Nun, stehe ich um neun,
Die Vögel gehen über,
Dann einen Kaffee trinken
Alleine, oder mit meinem baba.
Dann nehmen Sie das Frühstück
Baba, was ich am besten kann.
Holen Sie sich das Papier und las es
Warum bin ich entsetzt.
Nach der Nachricht von Prozessen
Suche Überschrift "Todesfälle".
Wenn Sie mich Vergangenheit zu sehen
Verlassen der Club zu diesem Gespräch.
LUCREŢIA
IONESCU
BUICIUC
Versurile doamnei Lucreţia Ionescu Buiciuc sunt o mostră originală,

edificatoare de înţelepciune, un adios de cultură română şi se constituie nu numai
într-un demers lingvistic pur calitativ, ci subsumează şi multe alte sensuri.
Recunoaşterea este o consecinţă, un capăt al muncii poetice, pe când talentul
Lucreţiei Ionescu Buiciuc este o plăcere pură , ca o posesiune.
*******************************************
Frau Lucretia Texte Buiciuc Ionescu ist ein Beispiel original, erleuchtende
Weisheit, eine Kultur-adios und rumänischen Kultur ist nicht nur in einer rein
qualitativen sprachlichen Ansatz, aber subsumiert viele andere Möglichkeiten.
Anerkennung ist daher ein Ende der poetischen Arbeit, während Lucretia Ionescu
Buiciuc Talent ist reines Vergnügen als Besitz.
Au îmbătrânit clipele
Au îmbătrânit clipele, au albit aşteptările

sub ploaia rece a gândului ascuns,
dincolo de mine au răsărit stelele
prin perdeaua amintirii văd doar luceferi
obosiţi şi ei de vaietul zilei.
***
Adun în pumni cioburi de inimă

ce au luat forma nopţii,
dantelate la margini de gânduri,
de petalele căzute-n amurg.
Certam cuvintele, le întorceam, le mângâiam,
le stropeam cu lacrima cerului
şi le înveleam, sfios, cu o parte din zi
ce alunecaseră din ciobul uitării,
dar nu! Dezamăgite, adormeau pe foia de hârtie a inimii,
ceasornicul anunţa, în ritm de vals, plecarea,
o pasăre aduce cuvintele în formă de cruce
şi le sădeşte adânc, în pământul uitării.
Habe alte Momente
Habe alte Momente, weiß Erwartungen

unter dem kalten regen Gedanken versteckt,
über mich entstanden Sternen
durch den Schleier der Erinnerung nur Sterne auf sehen
ihre müden Tag wehe.
***
Gesammelt Handvoll gebrochenes Herz

die die Form von Nacht nahm
an den Rändern der Gedanken überbacken,
der Blütenblätter abgefallen-Dämmerung.
CERT Worten, sie zurückkehrten, sie getröstet,
bestreuen sie mit Tränen des Himmels
und wickeln Sie sie, schüchtern, mit einem Teil des Tages
Welche Scherbe aus der Vergessenheit rutschte,
aber nein! Enttäuscht, schlief auf der Vorderseite der Papier-Herz
Uhr geben die Walzer, links,
ein Vogel ohne Worte kreuzförmigen
und pflanzte sie tief in das Land des Vergessens.
Lacrimă de dor
Număr urmele lăsate de paşii răutăcioşi

ce-au întunecat zăpada viselor,
m-afund în lanul cosit de aduceri-aminte,
nicio stea nu s-a lăsat pe cerul renunţării,
fânul are stropi de lacrimă
ce-au înverzit toporaşii sub paşii greoi ai timpului,
culeg lacrimile albastre ale cerului
şi le-arunc în pridvor,
-muşcata din fereastră zâmbeşte-
şi, când am încercat să tai timpul,
inima s-a revărsat spre ziuă,
a devenit lacrimă şi dor
în căpiţa de aduceri-aminte.
Reißfehl
Anzahl Spuren von bösartigen Schritte

was Schnee verdunkelt Träume
Ich sinke in den Ketten Mähen Erinnerungen,
keine Sterne wurden nicht in den Himmel Hingabe links,
Heu hat tropf
Warum haben grüne toporaşii unter schweren Schritten der Zeit,
Tränen sammeln blauen Himmel
und werfen sie in der Vorhalle,
Smiles-Biss-Fenster
und als ich versuchte zu Zeit geschnitten
Herz zum Tag gegossen,
wurde der Riss und Fehl
DORIN
MOLDOVAN
Descedenţa spirituală a lui Dorin Moldovan vine din lirismul bucuriei interioare,
natura fiind o permanentă sursă de încântare: „Privind prin vii şi prin livezi/Pe dealuri şi
păduri,/ Privind spre est si spre apus/Constaţi că te confrunţi,/Cu o schimbare de tablou.”
Poetul exprimă doinţa de identificare a eului liric cu natura primară ce se manifestă în
sufletul său ca o altă realitate spirituală: „Te-ncântă tot ce-ţi este-n jur/La modul
transformat”. Titul, “Emoţie de toamnă”, semnifică anotimpul nu numai lumea concretă,
dar şi cea spirituală a eului liric metamorfozat prin metafora “emoţiei”. Sufletul plin de
sensibilitate a poetului mărturiseşte dramatic pericolul în care se află sentimental,
meditaţie asupra ideii de toamnă ca anotimp sau ca stare sufletească de oboseală:
„Pastelu-acuma este dat/De frunze mici şi mari”.
*******************************************
Spiritual Nachteil Dorin Moldovan innere Freude kommt von der lyrischen Natur ist
eine ständige Quelle der Freude: "Blick durch die Weinberge und Obstgärten / die Hügel
und Wälder, / Blick nach Osten und Westen / Hinweise, die Sie Gesicht, / Mit einer
Änderung . Bild "Dichter drückt doinţa Identifizierung Primär lyrische Natur in seine Seele
als eine andere spirituelle Wirklichkeit manifestiert:" Sie ncântă alles um dich herum ist-I /
umgewandelt sprechen "Titul" Herbst Emotion "realen Welt bedeutet nicht nur die Saison,
sondern auch die geistige lyrische Metapher verwandelt" emotion ". Seele voller
Sensibilität des Dichters gesteht dramatische Gefahr, die sentimental Meditation über die
Idee ist, dass der Wintersaison oder die Stimmung von Müdigkeit: Pastelu jetzt / Die
kleinen Blättern und großen gegeben".
Emoţie de toamnă
Privind prin vii şi prin livezi

Pe dealuri şi păduri,
Privind spre est si spre apus
Constaţi că te confrunţi,
Cu o schimbare de tablou
De mediu şi actori,
Ce au compus şi au jucat
În scenă doar cu flori.
Priveşti o frunză de salcâm
Şi chiar pom roditor,
O transformare, un decor
Culori peste culori.
Pastelul este-n mod mirific
Acordul ce dă tonul,
Emoţiei şi bucuriei
La tot ce-i spunem, RODUL.
Tresari, zâmbeşti,
Asculţi, priveşti,
În pasu-ţi măsurat,
Te-ncântă tot ce-ţi este-n jur
La modul transformat.
Nu-ţi vine-a crede ochilor
Natura cum lucrează,
Cum se gândeşte şi adoptă
Puţin, chiar te şochează.
Emoţia e o schimbare
La-ntreaga înfăţişare,
A tot cea fost grădina verii
Ce-ajunse o paloare.
Pastelu-acuma este dat
De frunze mici şi mari,
Care-au crescut şi aşteptat
Cu jind şi mult oftat.
Te plimbi agale cu plăcere
Pe-aleile din parc,
-În sufletu-ţi ai o durere ?
Te-ntreabă al tău Drag.
Nu ştii răspunsul cum să sune
E cert, de braţ îl prinzi,
Şi-l strângi mai tare şi mai tare
Apoi începi să râzi.
Nu-i râsul tău, dar e marcant
Vădit, la orice doamnă
Vara s-a dus ne-a părăsit
Începe-o nouă TOAMNĂ.
Herbst Emotion
Blick durch die Weinberge und Obstgärten

Die Hügel und Wälder,
Blick nach Osten und Westen
Finden Sie , dass Sie Gesicht ,
Mit einem Bildwechsel
Umwelt-und Schauspielern,
Was wurden komponiert und gespielt
Die einzige Szene mit Blumen.
Sehen Sie sich ein Weidenblatt
Und selbst fruchtbar
Eine Transformation Dekor
Farbe über Farbe.
Wunderschöne Pastell -n -Modus
Abkommen , die den Ton angibt ,
Emotion und Freude
In allem, was ich sage , Obst.
Shudder , lächeln,
Hören , sehen ,
In Ihrem pasu gemessen
Sie ncântă alles um dich herum ist -n
Wie verwandelt.
Möchten Sie Ihre Augen nicht kommen
Die Natur solcher Arbeit ,
Wie zu denken und zu verabschieden
Weniger sogar schockieren .
Emotion ist eine Änderung
On- das gesamte Gesicht,
Es war den ganzen Sommer Garten
Was kam blass.
Pastelu jetzt gegeben
Die kleinen Blättern und großen ,
Welche haben erwartet erhöht
Sigh sehnsüchtig und mehr.
Sie gehen langsam mit Vergnügen
On- Alleen des Parks,
- Die Seele Ihrer Schmerzen ?
Sie und bittet Sie Ihr Drag .
Ich weiß nicht, die Antwort auf die Frage nennen
Es ihn sicherlich fangen am Arm ,
Und drücken Sie es härter und härter
Dann können Sie beginnen zu lachen.
Es ist dein Lachen , aber es deutlich
Klar, jede Frau
Sommer gegangen war verließ uns
Einen neuen Fall.
PATRIE, PĂMÂNT, POPOR
Aşa simt, aşa vorbesc

Doar în graiul Românesc
Ce mă-nvaţă să trăiesc
Cum consider, cum doresc
Cu respect lui Dumnezeu
Ce-i al nostru protector
Cu tărie în trecut
Şi putere-n viitor.
Patrie, pământ, popor
V-am în suflet până mor
Că-s născut în zi cu dor
Să fiu mândru luptător
Să trăiesc şi să păzesc
Să zâmbesc, să-nfăptuiesc
Să învăţ şi să transmit
Pentru toţi, pân la cel...
Quadratischen Grund MENSCHEN
Nur Lust zu reden

Nur rumänischen Sprach
Was sie lehrten mich zu leben
Wie fühle ich mich, wie ich wünschte,
In Bezug Gott
Was ist unser Beschützer
Stark in der Vergangenheit
Und Power-Zukunft.
Patrie, Erde, Menschen
Ich habe das Herz, um zu sterben
Er wurde in der Tag mit Sehnsucht geboren
Um stolze Krieger sein
Zu leben und zu halten
Lächeln, um nfăptuiesc
Um zu lernen und zu übertragen
Für alle bis zum ...
EMILIA
POPESCU
RUSU
Titlul este sugestiv, “Iertare”, pentru confesiunea eului liric care se
adresează direct, personificând cele patru anotimpuri: Aşteptându-te.../de atâtea
anotimpuri/am început să te iert/ că întârzii printre ele.” Ieratrea devine mit, are
putere de a alina dorul ori suferinţa profundă a poetei: “se aude-n ceruri... lerui
ler.../De aceea, am inceput să te iert”. Unica mângâiere a unui suflet încărcat de
tristeţe este colindul care, printre noianele de ninsori, se înalţă spre cer, a rugăciune.
În pustietatea albului sugerată de metafora “florile de argint”prinde contur cuvântul:
“când trece anotimp fără de timp/uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt”, acoperit de
lumina mângâietoare a soarelui.
*******************************************
Der Titel ist suggestiv, "Vergebung", auf lyrische Geständnis direkt

angesprochen, personifizieren die vier Jahreszeiten:. Aşteptându-te.../de viele
Jahreszeiten / begann ich zu vergeben / zu spät darunter "Ieratrea Mythos wird, hat
Macht, die tiefe Sehnsucht leiden zu lindern oder Dichter "Sounds-Himmel ... LERU
ler ... / Deshalb begann ich zu vergeben" der einzige Trost war eine traurige Seele
aufgeladen carol, die unter der noianele Schnee, steigt in den Himmel, das Gebet.
Die weiße Leere durch die Metapher vorgeschlagen "silberne Blumen" nimmt
Gestalt Wort "beim Passieren Saison ohne Zeit / easy ... Kleid im Wind mein Wort",
die von Licht streicheln soarlui bedeckt.
Restituiri
Vreau primăverile-napoi
triumf al bucuriei,
când prin grădini cu liliac
mă îmbătam de drag.
Acum un vânt tomnatic

glăsuie-n copaci
de-o frunză,ochii se anină,
visez... la primăvara cea senină.
Aştept... să cadă iarna cu florile-i de argint

să mă confund în albul fară de sfârşit,
când trece anotimp fără de timp
uşor... îmbrac în vânt al meu cuvânt
Rückerstattungen
Ich entspringt
Triumph der Freude,
wenn der Garten mit lila
Ich liebte betrunken.
Jetzt herbstlichen Wind

Glasu-n Bäume
klammert sich ein Blatt von Augen,
träumen ... zum heiteren Frühling.
Warten ... Winter Herbst Blumen und Silber-

Ich verwirren die endlosen weißen,
die Saisonkarte ohne Zeit
einfach in den Wind tragen ... mein Wort.
Iertare
Aşteptându-te...
de atâtea anotimpuri
am început să te iert
că întârzii printre ele.
Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime,
te joci de-a prinselea printre culori.
Vara ... paşii ţi se împletesc
cu iarba pe câmpuri,
privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii.
Toamna...cărarea spre mine
bătută-i de gânduri.
Iarna... acum e iarnă,
te scalzi în miracolul zăpezilor,
pictezi la fereastra-mi flori de ger,
se aude-n ceruri... lerui ler...
De aceea, am inceput să te iert.
Vergebung
Warten auf Sie ...

für viele Jahreszeiten
Ich begann zu vergeben
so spät unter ihnen.
Spring ... sowohl Zärtlichkeit gelockt,
Verstecken spielen unter den Farben.
Summer ... und Stufen miteinander verflochten sind
Grasfelder,
Blick streicheln Ihre späten Sonnenuntergänge.
Herbst ... der Weg zu mir
geschlagen ihren Gedanken.
Winter ... jetzt ist es Winter
baden im Wunder der Schnee,
Ich male die Fenster Eisblumen,
hören-Himmel ... LERU ler ...
Daher begann ich zu verzeihen.
PETRE
IOAN
CREŢU
Creaţia se impune prin starea de nelinişte interioară provocată de sentimentul
de vinovăţie al omului obişnuit, supus greşelii: „despre moarte mi se vorbea numai
de bine”. Poezia se constituie şi dintr-o atitudine exemplară a eului liric, care are
tăria morală de a mărturisi crezul său artistic: “sufletele noastre pline de versuri
şiroind/deveniseră inutile.” Starea sufletească este complexă, exprimând revolta,
îndoiala, speranţa, dar şi tristeţea de a termina cu bine poemul: „noi ne pierdeam
răbdarea ori căutam rime sublime în vinul prost”. Creaţia curge încet spre veşnicie,
fiind definită prin metafora personificatoare: „i s-a părut o crimă să atingă un poem
cu un suflet de om”.
*******************************************
Creation wird durch innere Unruhen durch menschliche Schuld verursacht

erforderlich gewöhnlichen fehlbar "Ich sprach nur über das Sterben gut" Poesie ist
etabliert und eine beispielhafte Haltung lyrischen, der die moralische Kraft zu
gestehen, hat Sein künstlerisches Credo: ". unsere Seelen voller Texte tropft /
unbrauchbar" Stimmung ist komplex, Rebellion ausdrücken, Zweifel, Hoffnung und
Trauer, das Gedicht zu beenden: "Wir stellen fest, Reime erhabenen Geduld oder
den schlechten Wein "Schöpfung curgeîncet die Ewigkeit, wird durch Metapher
definiert personificatoare" schien ein Verbrechen, ein Gedicht mit einer
menschlichen Seele zu erreichen "
Poemul de luni
cineva îmi spunea că păpădiile au prostul

obicei de a încărunţi din plictiseală
- ridică-te, Lazăre, tu eşti Dumnezeu şi biserică

ia-ţi patul şi te du şi s-a dus
nici el nu ştie unde
s-a trezit deodată aşa în pustiu c-un pat în spinare
şi cu o mare durere în suflet
de abia se obişnuise cu moartea
mai schimba şi el o vorbă
cu Dumnezeu sau cu alte persoane interesate de nimicuri
în lumea mea mofluz

fac vaporaşe din hârtie cu două etaje
şi ele plutesc aşa boţite şi nepăsătoare prin sângele meu îngroşat
până când îmbibate deja se vor lăsa încet încet la fund
şi se vor lipi de vene
nu ştiu cum de s-a nimerit să locuiesc mereu la ultimul etaj

poate nevoia mea de cer poate nevoia mea de aer
îmi bălăngăneam picioarele deasupra oraşului
cocoţat pe pervazul ferestrei înainte să sar.
Gedicht des Monats
jemand sagte mir, dass Löwenzahn sind schlecht

Gewohnheit, Langeweile grau
- Lazarus aufstehen du Gott und die Kirche sind

nimm dein Bett und Sie gehen und nahm
er weiß nicht, wo
fand sich plötzlich in der Wüste, so dass ein Bett
im Rücken und großen Kummer
kaum bekommen zu Tode verwendet
er ein Wort geändert
mit Gott oder mit anderen interessierten Menschen an Kleinigkeiten
meine Welt Sulky

machen Papierboot aus zwei Etagen
und verdickt sie schweben, so Knitter und sorglos in meinem Blut
bereits eingeweicht, bis sie langsam im Stich gelassen
und sie werden in die Venen zu spalten
Ich weiß nicht, wie ich zufällig immer auf der obersten Etage wohnen
Vielleicht brauche ich, um mein Bedürfnis nach Luft fragen können
meine Füße baumeln über der Stadt
vor dem Sprung auf die Fensterbank saß.
Poemul de miercuri
Dumnezeu ne-a chemat la el într-o după-amiază de vară

ne-a dat câte un poem să-l scriem pe suflet cu un crin
după care puteam chiar să şi murim aşa uitaţi în ţinuturi barbare
sau ascunşi între două femei şi o sticlă cu gin
e drept că cel mai greu se dălţuiau versurile clasice
se încăpăţânau mai tot timpul la nemurire literă cu literă
şi noi ne pierdeam răbdarea ori căutam rime sublime în vinul prost,
mai rătăceam şi printre alte poeme
în tribunale sticloase cu ciclopi - jumătate himere, jumătate şchiopi -
fratele meu geamăn s-a sinucis cu o frunză în somn,
i s-a părut o crimă să atingă un poem cu un suflet de om.
nu am plâns deloc despărţirea.
pe atunci lacrimile mele erau nepreţuite
iar despre moarte mi se vorbea numai de bine,
când toţi am terminat de scris poemul până la ultimul vers
sufletele noastre pline de versuri şiroind
deveniseră inutile ca şi cum te-ai fi dezbrăcat de femeie pe întuneric.
atunci mi-am aprins o ţigară şi priveam cum unii aruncau suflete de-a valma
în groapa comună peste crinii rămaşi
Gedicht für Mittwoch
Gott ihm einen Sommernachmittag gerufen hat

gab uns ein Gedicht auf das Herz mit einer Lilie schreiben
dann sogar zu sterben, konnte ich in barbarischen Länder sehen
oder zwischen zwei Frauen und ein Flasche Gin versteckt
Es ist zwar richtig , dass der schwierigste ist gemeißelten klassischen Texten
blieb die ganze Zeit zur Unsterblichkeit buchstaben
und wir finden Reime erhabenen Geduld oder den schlechten Wein
unter anderem Gedichte verloren gehen
Gericht Cyclops Hälfte Glas halb Chimären lahm
Mein Zwillingsbruder Selbstmord begangen mit einem Blatt im Schlaf
schien ein Verbrechen , eine Seele von einem Mann berühren Gedicht
Ich habe nicht in allen Trennung weinen
dann waren meine Tränen von unschätzbarem Wert
und mein Tod war voll guter
Wenn alle geschrieben haben , das Gedicht fertig bis zum letzten Vers
unsere Seelen voller tropfenden Texte
unbrauchbar , wie Sie die Frau in der Dunkelheit beraubt haben
dann zündete ich mir eine Zigarette an und beobachtete einige Seelen um
das allgemeine Grab über die restlichen Lilien
VIOLETA
LAICHICI
SEIFERT
Întâlnim în versurile poetei sfâşierea sufletească datorită condiţiei de
„nefericită”, redată prin metafora timpului: „ vine un timp în care/eşti omul golit de
orice furie omul tăiat în bucăţi”. Viaţa devine o piesă de teatru, în care actorul, cu
„o eleganţă aparte”, rătăceşte în van pentru a-şi împlini visul. Ceea ce poeta adaugă
cu desăvârşire creaţiei este tocmai plasarea celor două „voci” într-un raport de
antiteză ce subliniază faptul că viaţa este trecătoare, dar şi rătăcirea, căutarea fără
împlinire a destinului tragic: „secundele se grăbeau să treacă”. Singura alinare
rămâne întorcerea către sine: „în tine inima ca o casă părăsită împarte trecutul”.
****************************
Treffen Sie die Texte Dichter Seele reißen, weil der Zustand der "unglücklich", die
Metapher Zeit gespielt: "Es kommt eine Zeit, wo / sind, jeder Mann wütend Mann in
Stücke geschnitten geleert" Das Leben wird ein Spiel, ich bin der Schauspieler, mit "a
besondere Eleganz ", wandert vergeblich, seinen Traum zu erfüllen. Was trägt zu der
Vollkommenheit der Schöpfung Dichter nur, indem die beiden "Stimmen" in einem
Bericht über die Antithese, dass das Leben vergänglich ist und wandern, die Suche
ohne Erfüllung der tragische Schicksal "Sekunden eilen passieren" Der einzige Trost
bleibt întorcerea zu sich selbst: "In deinem Herzen verlassen Haus geteilt
Vergangenheit"
În tine inima ca o casă părăsită
fusese un timp în care

zilele mele erau asemeni copiilor cerşetori
inima mea o casă părăsită deasupra căreia şi cerul se strângea de ruşine
purtam pantofii nenorocului cu mândrie crezând că o eleganţă aparte
îmi atârnă de gât fără să simt vreo povară
secundele se grăbeau să treacă nu se opreau niciodată pentru mine
sufletul o gară prin care trenurile altora se opreau
lăsând unele fericiri unele tristeţi unele speranţe
care se pierdeau şi ele oricum strivite sub tălpile slăbiciunilor ce mă bântuiau
vedeam clar tot ce s-a spulberat
şi mâinile mele frământau disperări
vine un timp în care

eşti omul golit de orice furie omul tăiat în bucăţi
cel ce priveşte înainte doar pentru a nu fi nevoit să privească înapoi
cel care desenează vise cu băţul în acelaşi nisip mişcător
deasupra ta un alt cer desface iubirile pierdute
în tine inima ca o casă părăsită împarte trecutului
tot ce Dumnezeu a uitat să-ţi împartă ţie.
In deinem Herzen verlassen Haus
gab eine Zeit,

meine Tage waren wie Kinder, Bettler
mein Herz ein verlassenes Haus und der Himmel über dem versammelten
Schande
Stolz tragen Schuhe Unglück glauben, dass besondere Eleganz
ich durch den Hals zu hängen , ohne das Gefühl keine Belastung
Sekunden vergehen hetzen mich nie angehalten
Seele eine Station , wo Züge gestoppt andere
Verlassen wenig Glück einige Traurigkeit etwas Hoffnung, die unter den
Füßen der Schwächen , die mich heimgesucht wurden verloren und sie
noch zerkleinert
Ich konnte deutlich sehen, alles erschüttert hat
Meine Hände waren Rühren Verzweiflung
kommt eine Zeit,

sind ohne jeden Zorn man man in Stücke geschnitten
, die nach vorne blickt nicht nur zurück zu blicken
die Träume Stick in der gleichen Treibsand zieht
Lösen Sie den Himmel über Sie eine andere verlorene Liebe
in deinem Herzen wie ein verlassenes Haus geteilt Vergangenheit
alle , die Gott vergessen, Ihnen zu teilen
Urăsc nopţile lungi
Urăsc nopţile lungi şi reci

când îmi vorbeşti despre o dragoste ce nu o simţi
şi cuvintele rămân agăţate de pomeţii mei
mereu sălbatici
mereu aprinşi
Urăsc nopţile în care te privesc dormind

nu mă mai satur de linişte
şi de noaptea ce devine din ce în ce mai caldă
fără tine
dar cel mai mult urăsc dimineţile singure

care se bat singure pe umăr
şi viaţa asta care îmi tot dă
şi-mi tot ia pe zi ce trece mai mult.
Ich hasse lange Nächte
Ich hasse lange kalte Nächte

Wenn ich von einer Liebe, die nicht das Gefühl hat zu sprechen
Worte immer noch meine Wangenknochen aufgehängt
immer wilder
leuchtet immer
Ich hasse die Nächte beobachten Sie schlafen

Ich bin nicht genug der Stille
und in der Nacht wird es immer wärmer
ohne dich
aber die meisten Hass Morgen allein

dass einzelne Fledermaus auf der Schulter
und das Leben, dass ich dauernd geben
und ich immer noch jeden Tag mehr
RADU
BOTIŞ
Poezia se remarcă prin tonul solmn şi retoric, ilustrat prin îndemnul la unire:
„Din Mama Ţară tot răsună/Alt bucium peste plai străbun”, chemare cu irizări de
odă şi baladă. Titlul este semnifiativ: „Din suflet orişicând răsună”, conferă faptul că,
în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, poetul îşi exprimă admiraţia faţă de fraţii săi
printr-o creaţie lirică plină de sensibilitate şi muzicalitate.
Apăsat de povara păcatului, poetul imploră divinitatea să-l absolve de
greşelile lumeşti, să-i ierte îndoiala, solicitând îndurare: „Mă rog/Pe-un drum ceresc
răsar/Noi bucurii fără hotar.” Poetul exiprmă o idee unică şi unitară, aceea de a
primi iertarea sufletului trecător.
*******************************
Solmn Poesie wird durch den Ton und Rhetorik, mit der Aufforderung an die
Gewerkschaft veranschaulicht gekennzeichnet: "Vom Mutterland klingelt / andere
Horn über dem alten Reich", den Aufruf der Schillern der Ode und Ballade.
Semnifiativ Titel lautet: "Aus dem Herzen orişicând Ringe", sieht vor, dass trotz aller
Wechselfälle der Geschichte, der Dichter drückt seine Bewunderung für seine
Brüder durch eine kreative d lyrische Sensibilität und Musikalität.
Halten Sie die Last der Sünde, bittet göttlichen Topf, um den weltlichen grşelile
entbinden verzeihen Zweifel fragen Sie um Gnade: ". Ich bete / On eine himmlische
Weise Federung / Neue grenzenlose Freude" Dichter exirmă einzigen
zusammenhängenden Idee, Deshalb ist die Seele geht Vergebung.
Din suflet orişicând răsună
Din Basarabia răsună

Un bucium peste plai străbun,
Parcă din ceruri se adună
Şi îngerii cu Tatăl Bun.
Din Basarabia răzbate

Ecou de frate pîn’ la cer
Iar Prutul inima împarte
In mare jale şi mister.
Din Basarabia se vede

Salutul fratelui cuprins
De dorul sfânt în care crede
Şi de oftat pe veci nestins.
…………………………….
Din Mama Ţară tot răsună

Alt bucium peste plai străbun,
Parcă din ceruri se adună
Şi îngerii cu Tatăl Bun.
Von Seele, wenn jemand klingelt
Bessarabien Ringe
Ein Horn über stammten Reich,
Wenn der Himmel zu sammeln
Guter Vater und die Engel.
Bessarabien Echos
Echo Bruder pîn'la Himmel
Und Pruth geherzt
In großer Dunkelheit und Geheimnis.
Bessarabien gesehen
Grüße Bruder Inhalt
Der heilige Sehnsucht denkt
Und seufzen ewig unstillbare.
..................................
Vom Mutterland immer noch hallt
Ein weiteres Horn über stammten Reich,
Wenn der Himmel zu sammeln
Guter Vater und die Engel.
Mă rog...
Mă rog,
Șoptiri de stele-mi spun
Ca dincolo, o lume
Se înalţă vie cu alt nume
Încrezator mă rog.
Mă rog
Pe-un drum ceresc răsar
Noi bucurii fără hotar
Și îngerii sfioși pășesc
Prin raiul cel dumnezeiesc,
Mă rog
Un imn ocrotitor
Scoboară-n glas înălţător,
Fiinţa-ntreagă luminând
Vroirea Celui Blând,
Nun...
Nun,
Ich sage, flüsterte Sternen
Wie darüber hinaus, eine Welt
Wohn steigt einen anderen Namen
Zuversichtlich beten.
gut
Auf einer himmlischen Weg ragen
November Freude ohne Grenzen
Schüchtern Engel gehen
Beim Himmel die göttliche
gut
Eine Hymne Schutz
N-Stimme steigt hoch
Als Licht-Ganzes
Vroirea ihn blind
MARIANA
CIUREZU
Transfigurarea poetică este realizată printr-o imagistică a culorilor ce învăluie

mesajul într-o stuctură lirică modernă, cu semnificative nuanţe. Poeta se confesează
„Mă-mprăştii şi m-adun printre cuvinte”, timpul pare a se dilata, „apare şi pleacă în
aceeaşi dimineaţă”, încătuşat doar de dragostea ce este „căutată timp de o viaţă”.
Cu o tehnică literară uluitoare, poetia descifrează sensul iubirii: „Înfloreşte/
iubirea /iar rădăcinile/ poartă uşor/ nemurirea.” Poeta, metaforic şi subtil, îşi lasă
amprenta iubirii asupra cuvântului ce capătă valoare de mit.
********************************
Poetische Verklärung durch Farbbilder, die die Nachricht mit deutlichen Nuancen
wickelt in einem lyrischen Moderne Struktur erreicht. Der Dichter gesteht "Ich-
mprăştii und ich sammeln unter den Worten," die Zeit scheint zu erweitern ", wird in
der gleichen Morgen und gehen," Handschellen angelegt, dass nur die Liebe "Suche
nach Leben". Mit einer erstaunlichen literarische Technik, Dichter Entschlüsselung
der Bedeutung der Liebe "Blumen / Liebe / und Wurzeln / Gate einfach /
Unsterblichkeit." Poetische Metapher und subtile Liebe hinterlässt Spuren auf dem
Wort, die den Wert des Mythos nimmt.
Printre cuvinte...
Norii stau să cadă peste zborul de fluturi,

aripi pudrate cu vise împrăştie gânduri,
praful de stele risipit în depărtare
străluceşte, luminat de razele de soare.
Mă împrăştii printre nori de vată uneori

când aştept miracole să se deschidă-n zori,
sau mă las în voia adierilor de vânt
care aşează toate visele pe pământ.
Marea cu valuri de spumă mă fascinează

şi mă-ndeamnă să visez mereu trează,
atunci văd cum stropii de apă sărată
încearcă să cuprindă zarea înlăcrimată.
Mă-mprăştii şi m-adun printre cuvinte

când lacrimi cuprind nespuse jurăminte,
şi dragostea căutată timp de o viaţă
apare şi pleacă în aceeaşi dimineaţă.
Einige Worte ...
Die Wolken über Schmetterlinge fliegen fallen

Träume breiteten Flügeln mit Gedanken bestäubt,
Sternenstaub verstreut entfernt
scheint, durch Sonnenlicht beleuchtet.
Ich streuen manchmal die Wolken aus Baumwolle

Sie Wunder erwarten bis zum Morgengrauen geöffnet,
oder ich Brise verlassen
Träume, die auf dem Boden sitzt.
Meereswellen Schaum fasziniert mich

und I-ndeamnă immer wach träumen
dann sehen, wie Salzwasser-Spray
versuchen, ing Weinen enthalten.
I-mprăştii und ich sammeln zwischen Wörtern

Tränen enthalten, wenn unausgesprochene Versprechen
Gesucht und Liebe zum Leben
es und gehen an diesem Morgen.
Copacul iubirii…
Copacul iubirii
îl vezi
are rădăcini
înfipte în mine,
iar ramuri
întinse spre cer
culeg infinitul
pentru tine.
Copacul acela
îl simţi
sevă îi curge
prin vene
ş-adună
raze de suflet
în piept
doar pentru tine.
Copacului acesta
să ştii
pe ramuri
îi înfloreşte
iubirea
iar rădăcinile
poartă uşor
nemurirea.
Baum der Liebe...
Baum der Liebe

sehen
Wurzeln
in mir stecken,
und Niederlassungen
gestreckt, um den Himmel
sammeln unendlich
für Sie.
Der Baum
Ich fühle mich
seinen Saft fließt
Venen
sie rund sammeln
Seelenstrahl
Brust
nur für Sie.
Der Baum
zu wissen,
Geäst
es blüht
Liebe
und Wurzeln
führt leicht
Unsterblichkeit.
ŞTEFAN
DIMA
Creaţia lui Stefan Dima este o demonstraţie a noului tip de expresivitate, o
transpunere în limbaj liric a problematicii cunoaşterii. În imaginea de la începutul
poeziei se poate distinge mesajul: „Râzi copile râzi înainte/Eu nu mai am cuvinte/Vin
să te-mbrăţişez”, secvenţa următoare redă opoziţia între eu, eul liric ce se afirmă de
la început prin sentiment, „Eu nu mai am cuvinte”, şi „copilul”, devenit pentru o
clipă matur. Verbele subliniază descoperirea sensului vieţii: „a căuta”, „a părăsi”, „a
aştepta”. Fiecare din cele două poezii poartă semnificaţia unei zone de mister, în
care accesul se poate face doar prin cunoaşterea care niciodată nu va putea explica
„floarea ce-şi caută parfumul”.
*************************
Dima Stefan Schöpfung ist eine neue Art demonstratie expressive, lyrische
Sprache Umsetzung der Erkenntnisproblem. Von Anfang des Gedichts Ins Auge
gefasst ist unterscheidbar Meldung "Kind vor Lachen lacht / Ich habe keine Worte /
Wein, Sie mbrăţişez" folgende Sequenz spielt Opposition zwischen mir, lyrische Ich-
Zustände von Anfang an, dass sich die Stimmung: "Ich Ich habe keine Worte "und"
Kind ", wurde sofort fällig. Verben betont die Entdeckung der Bedeutung des
Lebens, "anstreben", "verlassen", "Warten". Jeder der beiden Gedichte trägt die
Bedeutung von einem geheimnisvollen Gebieten, wo der Zugang ist nur durch das
Wissen, dass Sie nie in der Lage, zu erklären, "warum und suchen Blume Parfüm"
sein.
Triumf
Ascunsă-n privira ta
Văd floarea ce-şi caută parfumul.
Lăsaţi culoarea curcubeului
Să-mi cânte despre
Bulgări de apă risipiţi
Prin câmpuri cereşti
Ei nasc timpuri de gânduri
De-atâta mirare
Agonia şi extazul
Păreau două forme
Ce-şi caută clipa.
Prin pasărea om
Ce-aşteaptă să agaţe
Sărutul vieţii.
Triumph
In deinen Augen verborgen

Ich sehe, was schaut Blume Duft.
Lassen Sie den Regenbogen
Lassen Sie mich singen
Wasser Klumpen verstreut
Mit himmlischen Gefilden
Sie entstehen, Zeit Gedanken
Das ist so überraschend,
Qual und Ekstase
Erschien zwei Formen
Was suchen Moment.
Durch Vogelmann
Was wird erwartet, dass bis zur Spitze
Kuss des Lebens
Cadou
Râzi copile râzi înainte

Eu nu mai am cuvinte
Vin să te-mbrăţişez
Cu două fulgerări
Trimise înainte.
Cadoul de părinte.
Geschenk
Lachen Kind vor Lachen

Ich habe keine Worte
Kommen Sie, Sie mbrăţişez
Zwei Blitze
Sendet.
Das Geschenk der Elternschaft.
Flăcări de zăpadă
Săgetam oblonul nopţii

Trag cu ochii-n cer
Şi-ntreb ziua de ce mă caută.
Privirea dă comandă gândului
Să m-arunce-n florile stelare.
Lumina să mă strângă
În braţele tăcerii.
Să-mi dezăpezească
Toată limpezimea cuvintelor.
Până atunci te-aştept
În gara primăverii
Să ne-nflorim privirile
Cu focuri de zăpadă
Hai amintire trezeşte-mă
Şi-nvaţă-mă să te caut.
Flames Schnee
Schütze Verschluss Nacht

Peek-Himmel
Und frage mich, warum ich suche Tag.
Der Blick gibt die Kontrolle der Gedanken
Lassen Sie mich in den Sternfarben zu werfen.
Ich sammle Licht
In den Armen der Stille.
Lassen Sie mich dezăpezească
Klarheit Worte.
Bis dahin warten
Im Frühjahr Station
Lassen Sie uns blühte
Feuerwerk Schnee
Lassen Sie mich zu wecken Erinnerung
Und lehrt mich, für Sie zu suchen.
Tăcând a lacrimă
Trecutule prezent
Arată-mi viitorul
Din grădina nemuririi
Prea frumoasă minciună
A timpului
Şi spune-mi
De ce fluierăm a tăcere.
Ein Riss in der Stille
derzeit Vergangenheit
Zeigen Sie mir die Zukunft
Aus dem Garten der Unsterblichkeit
Zu schön liegen
A Time
Und sagen Sie mir
Warum das Schweigen zu pfeifen.
RODICA
CERNEA
Rodica Cernea rămâne o poetă pentru care prezenţa dorului este un spaţiu de
reflecţie, de meditaţe gravă: „De dragul tău să uit, să uit apoi de toate/de visele-mi
nătângi, de doruri blestemate.” Atitudinea este contemplativă, de implicare sentimentală,
natura fiind un spectacol liric, o stare de spirit emiţională a poetei: „în viu delirul toamnei
cu veştedele-i frunze/ori în oceanu-i alb de ceaţă, desfăşurate pânze!” starea de extaz a
eului liric, „De dragul tău să uit, să uit apoi de toate/de visele-mi nătângi, de doruri
blestemate”, este umbrită de vraja despărţirii, de natura umanizată prin metafora
„curcubeu de foc” apare motivul somnului, dar e un somn agitat: „Sub geana grea din
somn”, asemeni albatrosului rănit care incearcă zadarnic să mai facă câteva zboruri
concentrice înainte de a se lăsa definitiv spre pământ.
*************************
Rodica Cernea bleibt ein Dichter Sehnsucht nach Anwesenheit ist ein Raum für
Reflexion, um ernsthaft darüber nachzudenken: "Um deinetwillen habe ich vergessen,
dann vergessen alle / slobs meine Träume, Sehnsüchte verflucht." Attitude ist
contmplativă, emotionale Beteiligung die Existenz von Natura ist eine lyrische zeigen eine
emiţională Stimmung des Dichters: "Der Wahn leben mit veştedele Herbst die Blätter /
Zeiten oceanu ihrem weißen Nebel, durchgeführt Segel" lyrische Ekstase, "Um deinetwillen
Ich vergesse, dann vergessen alle / slobs meine Träume, Sehnsüchte verflucht Feuer
Regenbogen "wird von dem Zauber der Trennung, die Art von Metapher humanisiert
überschattet", "aapare smnului Grund, aber es ist ein unruhiger Schlaf" unter schweren
Augenlidern aus dem Schlaf "Albatross ebenfalls verletzt vergeblich versucht, ein paar
Flüge konzentrischen vor fest auf dem Boden verlassen zu machen.
Doar un nod
Un nod mai fac pe sfoara unui gând,

aminte să-mi aducă de un vâslaş de rând.
Corăbier al toamnei pe veştedele frunze
stârnind lăuta viaţă cu notele-mi confuze.
Când la răscruci de timp te caut, te visez,

privindu-mă şăgalnic, îmi spui că delirez!
Nu e delir, e toamna brumându-mă pe frunte
cu-n gest timid, vrând doar să mă descânte!
De dragul tău să uit, să uit apoi de toate

de visele-mi nătângi, de doruri blestemate,
de spaima că te pierd ce-n mine se-adânceşte,
de curcubeu de foc ce peste lume arcuieşte !
Războinic este timpul, slugarnică e viaţa,

întrerupându-mi visul când vine dimineaţa.
Şi de-mi măsori iubirea în adâncimi de ape
Îngroapă-mă-n crochiuri, în zbatere de pleoape,
în viu delirul toamnei cu veştedele-i frunze

ori în oceanu-i alb de ceaţă, desfăşurate pânze!
Nur ein Knoten
Ein Knoten tun das Seil einen Gedanken,

erinnern mich ein Bootsmann zu Reihe zu bringen.
Matrosen auf veştedele Blätter im Herbst
Laute Leben hob meine Notizen zu verwechseln.
Wenn Sie an der Kreuzung der Zeit zu suchen, träume ich,

spielerisch beobachtete mich und sagte mir, im Delirium!
Kein Delirium, brumându mir 's Sturz auf der Stirn
mit-n schüchternen Geste, wollte nur ab zu bekommen!
Um deinetwillen ich vergessen, dann vergessen alle

Ich slobs Träume, Sehnsüchte verflucht
Die Angst, dass du dich in mir vertieft verlieren-
Feuer Regenbogen, der auf der ganzen Welt wölbt!
Warrior ist Lebensdauer der sklavischen

unterbrechen mein Traum, wenn der Morgen kommt.
Und Ich liebe dich die Tiefe des Wassers zu messen
Begrabt mich, in Skizzen, der Kampf der Augenlider,
veştedele mit ihrem Delirium Herbstlaub leben

mal oceanu ihrem weißen Nebel, durchgeführt Segel!
Chemare
Cu buze reci, înfrigurate, l-am sărutat pe ochiul drept,

tresare-n somn apoi şopteşte: iubita mea încă te-ştept!
Sub geana grea din somn desprinsă, tăciunii iute se aprind

apare-o lacrimă, polen de aur pe sfori de umbre dănţuind.
Privirea i-o abat îndată spre nepătrunsele-mi mistere

urcînd din tainice adâncuri, înlăturând orice durere.
Depui aşa, doar într-o doară sărut poznaş pe umăr drept

tresar de dor iar trupul meu vioară îţi şopteşte, te aştept!
În golul coapsei, ce acum spre tine îşi trimite solul,

se zvârcolesc chemări, care în noapte îşi doresc obolul!
Calci mai apoi prin alba nea, cu glezna prinsă de răcoare

şi-n seri mirifice de iarnă, încerci să îmi deschizi cărare.
Anruf
Mit kalten Lippen, Zittern, küsste ihn auf dem rechten Auge,
mein Schlaf gestört wird, dann flüstert meine Freundin immer noch, wir
warten auf Sie!
Unter schweren Augenlidern vom Schlaf lose, leuchten Glut

ein Riss auftritt, Pollen goldenen Schnur Quark wirbelnden Schatten.
Io schauen bald verlassen zu meiner unergründlichen Geheimnisse

Klettern in den geheimnisvollen Tiefen, um jegliche Schmerzen.
Kaution so nur beiläufig boshaft Kuss auf die Schulter, als

verpassen und wichsen meinen Körper flüstert Violine, warten Sie!
Der Oberschenkel Lücke, die jetzt schickt einen auf dem Boden,
werfen Berufung, die sie nachts mite wollen!
Dann Schritt für Schritt durch den weißen Schnee, der Kälte gefangen Knöchel
und wunderbar in die Winterabende, zu versuchen, meinen Weg zu öffnen.
CARMEN
GEORGETA
POPESCU
Lecturând poeziile pe care Carmen Popescu a dorit sa le includă în Antologie,
remarc tema vieţii văzută ca un joc absurd, în care nu există învingător: „Ce-i viaţa
noastră, dacă nu un joc/cu care şi nebunii/se alintă?” Coordonatele principale pe
care se sprijină compoziţia artistică a poetei sunt planul exterior, „ce-a fost bun am
pierdut”, şi planul interior, afectiv, al sentimentelor, „eu poate am să
plâng/apusurile rătăcite pe pământ.” Aceste două dimensiuni converg spre acelşi
suspin nostalgic, pentru iubirea minunată, spre clipele miraculoase şi fascinate de
care poeta se simte ataşată pentru vecie: „frânturile de dor rămase-n
drum,/ninsorile suave de caişi”
***********************************
Nach dem Lesen Gedichte Carmen Popescu wollte in der Anthologie,
Lebensthema Bemerkung als ein dummes Spiel zu sehen sind, gibt es einen
Gewinner: Was ist unser Leben, wenn nicht ein Spiel, / mit dem Verrückten / ist
Liebkosung "Koordinaten? die wichtigsten künstlerischen Komposition Dichter Reste
sind von außen ", was war gut, dass wir verloren haben", Innenplan, emotionale
Gefühle: "Ich habe können / Sonnenuntergänge wandern die Erde weinen." Diese
beiden Dimensionen konvergieren Lock-nostalgischen Seufzer für die wunderbare
Liebe zu wunderbaren und faszinierenden Momente der Dichter fühlt sich immer
angebracht "-n Bits der restlichen Fehl Straße / Schnee sanften Aprikose"
NESOMN
Se vor deschide spaţii uriaşe între noi -

tu, cu îndoiala ta
eu, cu ne-mplinirea mea
ne vom depărta
ca două scântei pornite dintr-acelaşi foc
şi-o să uităm de alte-atâtea vieţi
de căutări în dimineţi,
de regăsiri neînţelese,
de vise înc-o dată alese,
de dreptul nostru la noroc.
Şi-o să ţi se pară
că ce-a fost greu a trecut,
o să mi pară
că ce-a fost bun am pierdut,
ai să zâmbeşti
eu poate am să plâng
apusurile rătăcite pe pământ,
frânturile de dor rămase-n drum,
ninsorile suave de caişi,
galop de cai parcă ucişi,
cei "doi" reali dar indecişi,
pierzând din sensul lui "acum" .
Sfârşit ceţos de drum neînceput,

un dans stingher, un ritm uitat,
o voce slabă, poate un păcat,
minciuna că-i un joc pătat,
durerea sunetului mut,
doi îngeri care nu mai sunt,
minute reci blocate-n zări,
uimiri, nesomn şi întrebări
în spaţii reci cu neiertări
ce vor să se deschidă în curând...
Schlaflosigkeit
Es werden riesige Raum zwischen uns zu öffnen -

Sie mit Ihrem Zweifel
Ich, mit meiner Nichterfüllung
Wir werden fahren
wie zwei Funken stellte sich heraus, das gleiche Feuer
und ich werde für andere, so viele Leben aussehen
Suche in den Morgen,
von Abfragen zu verstehen,
träumt noch einmal gewählt,
Unser Recht auf Glück.
Und es werde Sound ist

daß das, was vorbei ist,
Ich werde schauen
Was war gut, dass wir verloren haben,
Sie lächeln
Vielleicht muss ich weinen
Streunende Sonnenuntergänge auf der Erde
miss-n Bits der restlichen Straßen
Schnee sanften Aprikose
wie Pferde galoppieren getötet
die "zwei" real, aber unentschlossen
verlieren den Sinn für "jetzt".
Ende der Straße nebligen Jungfrau,

ein einsamer Tanz, Rhythmus vergessen
eine schwache Stimme sündigen
liegen, dass ein Spiel befleckt,
Stumm Schmerzen,
zwei Engel, die nicht mehr
Minuten sah ich den Kühlblock,
Staunen, schlaflos und Fragen
in cool mit Unversöhnlichkeit
die bald offen sein wird ...
Viaţa ca un joc
Mă-ntreb:
cu ce culori aduc iar primăvara
şi-n ce cămări
ascund un gând temut,
ce linişti ţin în toc şi-n călimară
şi ce furtuni
în pasul de-nceput?
Ni-i viaţa veşnic împărţită-n două
privim 'napoi,
privim cu dor 'nainte
şi-n clipa când se sparge-o frică nouă
mai scriem pe destin
nişte cuvinte.
Ce-i viaţa noastră, dacă nu un joc
cu care şi nebunii
se alintă?
Dar cei ce ştiu că nu e un noroc
o cântăresc, o seamănă
şi-o cântă.
Das Leben als Spiel
Ich frage mich:

und welche Farben Frühling bringen
und n als Vorratskammern
versteckt sich eine ängstliche Gedanken,
Warum halten Sie Ruhe n Ferse und Tintenfass
und Stürme
in Schritt begonnen?
Wir teilten ihnen das ewige Leben, nicht zwei
schauen 'zurück,
sehnsüchtig 'vor
und in dem Moment, wenn ich eine neue Angst zu brechen
Kann sich das Schicksal schreiben
einige Worte.
Was ist unser Leben, wenn nicht ein Spiel,
mit dem Narren
ist streicheln?
Aber diejenigen, die es wissen, ist nicht Glück
ein Lied, ein wie
und zu singen.
OVIDIU
SINOV
Poet ce se lasă pradă încercării de a-şi găsi locul de creator,confesându-se cu

nostalgie şi tristeţe, sugerând totodată admiraţia pentu misterul femin, oglinda e
argint a sufletului: „ţi-aud cuvântul strălucindu-ţi pe buze, ca un soare pe care nu-l
înţeleg”. Metafora sugestivă pentru starea de tristeţe a eului liric, o percepere
amară „printre oglinzile timpului”, ale sufletului, provocată de-o iubire amară care e
trecută odată cu scurgerea timpului: „nu mai pot face nici un pas înspre tine/pentru
că am învăţat să trăiesc cu jumătate de inimă.” Transferarea sentimentului iubirii în
planul creaţiei ilustrează imposibilitatea comunicării acestui sentiment prin simple
vorbe.
*******************************
Dichter, um zu versuchen, kreativen Ort finden, bekennt sie mit Wehmut und
Traurigkeit, was Bewunderung für die richtige Geheimnis totdată Weiblichkeit Silber
Spiegel der Seele erliegt: "Sie hören das Wort deiner Lippen glänzen wie die Sonne
Ich verstehe es nicht. "Trsiteţe suggestive Metapher für den Zustand der lyrischen,
bitter Wahrnehmung "durch e Spiegel der Zeit", die Seele, durch eine bittere Liebe,
die zusammen mit der Zeit ging verursacht: "Ich kann jeden Schritt zu machen, ist
nicht Sie / denn ich habe gelernt, mit einem halben Herzen leben. "Übertragen das
Gefühl der Liebe in der Schöpfung Plan zeigt die Unmöglichkeit der Kommunikation
dieses Gefühl in bloßen Worten.
Şi de aceea te iubesc femeie
Sunt născut din iubire

şi de aceea ochii mei privesc către tine
de aceea am tot timpul visul iubirii pe gene...
Şi dacă eşti doar poezie

cu ce metafore ţi-aş putea despleti părul
lăsând să-ţi curgă peste umeri
râuri, râuri
cu iz de flori de anason?
dacă adâncul îţi lunecă atât de departe
cu ce gând ţi-aş putea culege din priviri stele de mare
să le înalţ deasupra cerului nostru?
Und warum Ich liebe dich Frau
Ich war aus Liebe geboren

und so meine Augen zu dir
warum ich immer der Liebe träumen Gen ...
Und wenn Sie nur die Poesie sind

welche Metaphern konnte ich Haar zu lösen
Sie können über die Schultern laufen
Flüsse, Bäche
Aroma von Anis Blume?
wenn Sie so weit rutschte tief
mit diesem Gedanken konnte ich Seesterne Augen sammeln
oben heben uns den Himmel?
Stopi de catifea
Pentru că ochii mei ştiu a citi în tainele sufletului

te destăinui fără să-ţi pot alcătui lumina interioară...
îţi simt tăcerea ce rătăceşte printr-e oglinzile timpului
păşind uşor să nu-ţi stivească umbra naivităţii
ţi-aud cuvântul strălucindu-ţi pe buze, ca un soare pe care nu-l înţeleg
şi de aceea niciodată nu-ţi voi spune prea multe.
Uneori ai nevoie de fericire, dar nu sunt totdeauna zâmbetul pe care-l doreşti
simţi nevoia să plângi dar nu sunt gândul care să-ţi desenez lacrima
şi asta mă opreşte pe loc, nu mai pot face nici un pas înspr-e tine
pentru că am învăţat să trăiesc cu jumătate de inimă.
Privesc de aproape ceea ce se pierde uşor

privesc cerul secat de culoare
mi-arunc dragostea-n nori şi aştept ploaia de curcubee...
Îţi văd nuanţa privirii sprijinind zborul păsărilor

atunci, când liniştea mării străpunge muchia nopţii
lăsând stropii de catifea purpurie să cadă pe ţărmul încins
te caut în capătul zilei să-ţi pot privi chipul pe cealaltă parte a dimineţii
dar briza albastră mi-nchide vocea în respiraţia ei
risipindu-mi şoaptele sufletului să poate atinge partea ta de iubire.
Te tac, dar mintea mea nu te poate ascunde

opresc gândul în ochii deschişi
şi asta face ca toate stelele să strălucească-n afară...
Stoppen Samt
Weil ich weiß, meine Augen , um die Geheimnisse der Seele lesen
Ich kann sagen, ohne aufwendige innere Licht zu offenbaren ...
Ich fühle mich durch die Stille, die Zeit wandert Spiegel
fußläufiger Schatten stiveasc nicht Naivität
Sie das Wort glänzende Lippen zu hören , wie die Sonne es nicht verstehen
und deshalb werde ich nie viel sagen .
Manchmal braucht man Glück , aber nicht immer lächeln , die Sie wollen
das Bedürfnis zu weinen, aber ich denke , dass Sie ziehen reißen
und es hält mich an Ort und Stelle , kann ich jeden Schritt in Richtung des
nicht machen Sie
denn ich habe gelernt, mit einem halben Herzen leben.
Sah fast so leicht zu verlieren

Blick auf den Himmel von Farbe verloren
Ich liebe Einwurf regen Wolken und Regenbogen warten ...
Ich sehe deine Augen Schatten Unterstützung der Flug der Vögel
dann die Kante durchdringt die Stille der Nacht Meer
Verlassen Spritzer von lila Samt Whirlpool stützen
Ich bin am Ende des Tages können Sie Ihr Gesicht auf der anderen Seite der
Morgen sehen können
aber blau Brise hängen meine Stimme in ihrem Atem
verstreut flüstert meine Seele , um Ihre Seite der Liebe zu erreichen.
Sie schweigen , aber meine Gedanken verstecken
stoppen abgelenkt Augen offen
und das macht die Sterne leuchten-n aus ...
78 | C o l e c I a G R A I R O M Â N E S C
ALEXANDRA
VICTORIA
FILIP
Vocea lirică a poetei Alexandra Victoria Filip nu rămâne doar la nivelul definirii
rolului poeziei sale, al conceptului estetic, ci încearcă resorturile actului creaţiei: „imi
ramane speranta ca putea-voi creea/un poem ce sa poata asterne picture”.
Vorbeşte despre misiunea poetului, care este tocmai acea totalizare a misterelor
lumii: “mi-as dori indarat/sa asez picture/sa pot stapani comparabil,/deslusit
scriitura” Meşteşugul ei este cu atât mai dificil, cu cât încearcă să atingă
perfecţiunea: „imi ramane speranta ca putea-voi creea/un poem ce sa poata asterne
picture.” Creaţia rămâne însă un process ascuns, greu de pătruns, asemeni picturii
căreia îi trebuie timp pentru a îmbina culorile vieţii cu cele ale visului, “in culori
calduroase, o idee ascunsa”
***************************************
Voice-Lyriker Philip Alexandra Victoria nicht nur in der Definition Rolle seiner Poesie,
die ästhetische Konzept bleiben, sondern versuchen Federn Akt der Schöpfung: "Ich
hoffe immer noch, dass ich / Gedicht können Sie Lays-Bild zu erstellen." Sprechen
Sie über die Mission des Dichters, der nur die Summe der Geheimnisse der Welt ist:
"Ich möchte zurück / Bild zu sitzen / Ich kann die vergleichbar / Entschlüsselung
schriftlich beherrschen" ihr Handwerk ist schwieriger, aber versuchen, Perfektion zu
erreichen "Ich hoffe immer noch, dass ich / Gedicht können Sie Lays Bild zu
erstellen. "Creation-Prozess bleibt eine versteckte, schwer zu brechen, wie Malerei,
die Zeit, um Farben mit dem Traumleben mischen müssen" in warmen Farben,
versteckte Idee"
Ars poetica
mi-ar fi plăcut
foarte mult
să pot să pictez
un tablou minunat,
cu mișcări siderale,
în culori călduroase, o idee ascunsă.
este foarte probabil

că de-aș fi acel pictor abil
mai abstract, cam subtil,
mi-as dori îndârât
să așez pictura
să pot stăpâni comparabil,
deslușit scriitura.
îmî rămâne speranţa că putea-voi crea

un poem ce să poată așterne pictura
ce-o doresc mult mai mult decât scriitura.
Verbrannt poetisch
Ich hätte mir gewünscht

stark
Sie malen kann
Ein wunderbares Bild,
siderischen Bewegungen,
heißen Farben, versteckte Idee.
es ist wahrscheinlich,
als wäre das geschickte Maler werden
abstrakt, ein wenig subtil,
Ich wünschte, rückwärts
Malerei sitzen
Ich kann vergleichbar zu meistern
entwirren Schreiben.
Ich hoffe immer noch, dass ich schaffen könnte

ein Gedicht kann Lays Malerei
was sie wollen viel mehr als das Schreiben.
Mamei mele
vad viaţa ta, mamă,

si sufletul-mi se năruie... ruine...
cuprins sunt de dor, mamă,
sa ies atotputernic din mine
întru a ta mântuire.
Dumnezeu e prea bătrân sau neputincios să iţi

facă vreun bine?
rămân eu, singur mugur al rodniciei tale

cine știe dacă vreodată da-voi în floare?
sufăr prea mult în rănile-ţi multe
cât mi-aș dori să împlinesc speranţele-ţi mute!
aș face posibilul și imposibilul în locul tău, mamă,

aș îmbătrâni, aţ muri, suferi și plânge;
leacurile, fericirea ţi le-aș aduce
le-aș așterne-nainte-ţi și ţi-aș spune uimit:
pentru tine, mamă, pentru cât m-ai iubit!
e prea lung puţinul timp cât mi-a rămas de trăit.
Meine Mutter
ich dein Leben, Mutter, siehe

und mein Herz bröckeln ... Ruinen ...
Inhalte fehlen, Mutter,
aus meinem allmächtigen
erhalten Sie Ihre eigene Rettung.
Zu alt oder schwach, um ihr Gott ist

etwas Gutes tun?
Ich bleibe allein Knospe Fruchtbarkeit Ihrer

Wer weiß, ob ich jemals in der Blume geben?
ich mehr leiden zu sehr in deine Wunden
wie ich möchte zu bewegen Ihre Hoffnungen in Erfüllung gehen!
würden Sie für möglich, das Unmögliche zu machen, Mutter,

ich alt werden, würde ich sterben, leiden und weinen;
Kuren, sie würden Ihnen Glück bringen
I Lay, bevor Sie und ich sagte fassungslos:
für dich, Mama, für wie du mich liebst!
wie lange ist zu wenig Zeit ich noch habe, zu leben.
CORNEL
BALABAN
Versurile domnului Cornel Balaban este o rană pe suflet şi când durerea

persistă în artă , avem fiori de mare poezie. La albia sufletului lui luminat de un
sentiment albastru, într-o nesfâşită înserare cu pietre preţioase ducând o luptă cu
inerţia şi cuvântul, temeinicia şi trăinicia artei, dincolo de existenţa noastră.
*************************
Songtext Herr Cornel Balaban ist eine Wunde in der Seele, und die Schmerzen
länger in der Kunst, schleicht wir poezie.La großen Bett zündete seine Seele ein
Gefühl, blau, eine endlos Dämmerung Edelsteinen führen einen Kampf Trägheit
Wort, Verdienste und Solidität von Objekten außerhalb unserer Existenz.
SONET
Eu nu voi fi nicicând un pesimist

Iubesc doar chipul dulce de secară
Al roţilor cuminţi, străvechi de moară
Dar şi un lid divin compus de Liszt.
Şi bufniţa în fiecare seară

Ce vine-n sentimentul meu cubist
Şi-un cântec neştiut de nimeni, trist
Care-a venit la mine să nu moară.
Şi chipul lumii-n fugă pe pământ

Mereu, mereu cu visuri melifere
El prea adesea crud, aproape blând,
De aur şi de pleavă de mistere
Ce naşte şi se scutură pe rând
Într-un festin al vieţii ce nu piere.
SONET
Ich werde nicht nie ein Pessimist zu sein

Ich liebe einfach das süße Gesicht von Roggen
Die Räder gut, alte Mühle
Aber eine göttliche Deckel von Liszt
Und jede Nacht Eule

Was ist mit meinem sentimental kubistischen kommenden
Und ein Lied, niemand wusste, traurig
Was kam, um mich nicht zu sterben
Das Bild von der Welt, nicht auf der Erde laufen
Immer, immer mit Honig Träume
Auch er oft grausam, fast sanft
Gold-und Geheimnisse Rümpfe
Geburt und etwas drehen
In einem Fest des Lebens, das nicht stirbt.
BRUMA TOAMNEI ARGINTATĂ
Te-ai dus vară, primăvară

Şi e numai drum de toamnă
Aripile când ne-or frânge
Anotimpurile, doamnă ?
Te-ai dus vară, primăvară

Bruma toamnei argintată
Peste noi se risipeşte
Nu ne ceartă, nu ne iartă
Văd cocorul cum se duce

Spune-mi oare mai revine ?
Inima tot mai săracă
Te mai are doar pe tine
Până toamna s-o petrece

Iarna va veni degrabă
Şi se va sfârşi povestea
Cu un moş şi cu o babă.
FALL BRUMA Silber
Sie ging Sommer, Frühling

Und es ist Winter-Straße
Oder Flügel, wenn wir brechen
Jahreszeiten, gnädige Frau?
Sie ging Sommer, Frühling

Autumn Frost versilbert
Verschwindet auf uns
Wir kämpfen, wissen wir nicht vergeben
Crane zu sehen, wie es geht

Erzähl mir keine intelligentere Renditen?
Herz immer schlechter
Sie haben nur sich selbst
Von Herbst verbringt

Der Winter wird nicht kommen
Und am Ende der Geschichte
Mit einem alten Mann und einer alten Frau.
DUNĂRE
Dunăre, reverşi din leagăn

Peste Pontul Euxim
Lacrimile Europei
Cu al Evurilor chin
Doar lui Strauss culoare-albastră

Lui Ivanovici un val
Lui Jan Bart întotdeauna
Sceptrul apei triumfal
Şi lui Teodoru numai

Al ruginei tainic zvon
Murmurând o rugăciune
Pentru domnul Silion
DONAU
Donau reversible Schaukel

Ponte Euxim
Tears of Europe
Mit den Kinnalter
Nur Strauss-blaue Farbe

Ivanov eine Welle
Jan Bart immer
Wasser Zepter Triumph
Und seine einzige Takei

Der Rost geheimnisvolle Gerücht
Ein Gebet murmelnd
Herr Silion
SFINXUL E RĂNIT – DAR NU DE MOARTE
S-au tot dus vestitele popoare

Ce-au stârnit al lumii vechi Simun
Dar rămân de-atunci nemuritoare
Nopţi o mie una – cu Harun
Troia nu visase vre-un dezastru

Muza nu-l născuse pe Homer
Când Egiptul strălucea sub astru
Şi algebra se năştea-n Sumer
Piramidele ne vor mai bate

Greu misterul lor se va lăsa
Sfinxul e rănit dar nu de moarte
Şi-l priveşte drept în ochi pe RA
SFINXUL ist verletzt - ABER NICHT LEBEN
Sie gingen alle berühmten Menschen

Was die alte Welt gerührt Simun
Aber dann unsterblich bleiben
Tausend und eine Nacht - Harun
Troy nie davon geträumt, eine Katastrophe

Muse nicht in Homer geboren
Als Ägypten unter dem leuchtenden Stern
Und Algebra geboren wurde-n Sumer
Wir werden Pyramiden schlagen

Schwierige ihre Geheimnis verlassen
Sphinx ist verwundet, aber nicht tot
Und gerade in den Augen der RA sieht
LUMINIŢA
SĂCELEANU
Poeta Luminiţa Săliceanu ne oferă triumful aşteptării în „liniştea blândă a

serii”, unde, alături de aspiraţii şi visări, trăieşte drama omului contemporan:
„Episoadele vieţii trec, rând pe rând,/ Fericire, iubire simţi doar trăind”. Poeta
realizează cu diverse modalităţi ale ironiei mici capodopere ce reflectă realitatea
dintr-o perspectivă interioară, conform personalităţii creatoare. Versurile descriu o
anumită caracteristică a momentului, care există dincolo de împrejurările concrete
la care se referă, realitatea s-a pierdut pintre metafore, ca în poezia „CLEPSIDRA”:
“Oprindu-ne-o clipă la Masa Tăcerii,/Trecem îmbrăţişaţi printr-o Poartă de vis”
*******************************
Der Dichter gibt uns triumphieren Luminita Săliceanu warten im "stillen

sanften Serie", wo, zusammen mit Hoffnungen und Träumen Leben der heutigen
menschlichen Drama "früheren Leben Episoden, die wiederum / Glück, Liebe fühlen,
nur leben". Poeta durchgeführt mit verschiedenen Arten von Ironie kleine
Meisterwerke, die die Realität widerspiegeln Einblick intrioară nach personlităţii
kreativ. Die Texte beschreiben ein Merkmal der Zeit, gibt es Umstände, die
außerhalb der überdachten Beton Realität verloren Pintre Metaphern, wie in dem
Gedicht "CLEPSIDRA": "Unterbrechen Sie einen Moment in unserer Tabelle der
Stille, / Passing durch ein Tor Umarmung träumen ".
CLEPSIDRA
Nisipul din clepsidră se scurge–ncetişor,

Rulează filmul vieţii în faţa tuturor,
În rolul principal, te simţi emoţionat,
Dar publicul te-aplaudă, eşti ovaţionat.
Se-ntâmplă, uneori, să fii şi criticat

Critica e bună, aşa am învăţat,
În timp ce un episod acum rulează
Începe un altul, iar viaţa filmează.
Episoadele vieţii trec, rând pe rând,

Fericire, iubire simţi doar trăind,
Trăim, iubim, îmbătrânim împreună
Alături mereu, ţinându-ne de mână.
Ne plimbăm pe alei, în liniştea serii,

Oprindu-ne-o clipă la Masa Tăcerii,
Trecem îmbrăţişaţi printr-o Poartă de vis,
Cu un sărut, începe un zbor necuprins ,
Spre-un stâlp ce susţine un cer infinit,

Coloana – clepsidră – cea făr’ de sfârşit.
De sus ne priveşte-atent, Regizorul
În timp ce Brâncuşi semnează decorul.
Sanduhr
Der Sand in der Sanduhr wird ncetişor-Laufen,

Lauf Film das Leben vor allem
In der Rolle, fühlen Sie sich aufgeregt,
Aber die Zuschauer applaudieren Sie, jubelte Sie.
Es kommt vor, und kritisiert

Kritik ist gut, so habe ich gelernt,
Während eine Folge läuft jetzt
Ein anderer beginnt und das Leben Filme.
Leben Episoden passieren, eine nach der anderen,

Glück, Liebe zu fühlen nur leben,
Wir leben, liebe, gemeinsam alt werden
Das nächste Mal nimmt uns an der Hand.
Wir spazieren durch die Gassen im ruhigen Abend

Anhalten für einen Moment unsere Tabelle der Stille,
Wir gehen durch ein Tor Umarmung Traum
Mit einem Kuss, ein Flug unverständlich
Für eine tragende Säule einer unendlichen Himmel,

Column - Sanduhr - die Far-Ende.
Von oben schauen wir uns sorgfältig, Direktor
Während Brancusi unterzeichnet Dekor.
VIBRAŢIE
Sufletul meu vibrează

la primul strop de ploaie
care atinge caldarâmul încins,
la frunza luată de vânt
ce sărută pământul,
din care a crescut copacul.
Inima mea tresare

când soarele răsare blând
sorbind lacrimile firelor de iarbă,
când merge la culcare,
în liniştea blândă a serii
lăsând în urma lui stele şi vise.
VIBRATION
Meine Seele vibriert

der erste Tropfen regen
Berühren der heißen Pflaster,
Blatt im Wind
die Erde küssen,
die Baum stieg.
Mein Herz pocht

Wenn die Sonne aufgeht sanft
nippen reißt Grashalme,
wenn Sie zu Bett gehen
die sanfte Stille des Abends
hinter Sterne und Träume
DOINA
COTFAS
Naturaleţea cu care poeta îţi exprimă crezul artistic este deseori subliniată
prin iscusinţa cu care ştie să exprime jocul emoţiilor, complexitatea trăirilor
sufleteşti: “Căci suntem egali în creaţie;/Suntem orbi că nu vedem,/Surzi că nu
auzim,/Dar nu suntem muţi ...” Alternarea de exclamaţii şi interogaţii retorice
conferă un caracter profund emoţional: “ Ce?/Ai obosit vreodată când te-ai
bucurat?/Nu crezi ca a venit Timpul Să ieși din pendulare?” Poeta are intuiţia, simţul
imaginii unice, al cuvântului unic, singurul care se cere, care poate da sugestia
necesară, poate reda idea care creează poezia, inefabilul ei, cuvântul unic, dar
complex, cuprinzător şi de neînlocuit.
**************************
"Denn wir sind gleich in der Schöpfung;/ Wir sind blind, nicht zu sehen /
Tauben hören nicht, / Aber wir sind nicht dumm: Natürlichkeit, mit der der Dichter
drückt ITII künstlerisches Credo ist oft durch die Geschicklichkeit, mit der er
Emotionen Spiel cplexitatea spirituellen Erfahrungen auszudrücken hervorgehoben
... "Wechsel von Ausrufen und rhetorischen Vernehmungen stellt eine tief
emotionalen Charakter:"? Was / Haben Sie jemals müde du genossen / Glaubst du
nicht, während und aus der Schwing kam, dass "Dichter der Intuition, das Gefühl
einzigen Bild, das Wort nur erforderlich, die Anregung geben kann, kann ncesară
Idee spielen, um Poesie, ihre unaussprechliche Wort einzigartig, aber komplexe,
umfassende und unersetzlich.
Toate drumurile duc spre...Tine !
Nu-ţi căuta labirinturi ţesute,

Pierdut în propria ta căutare și zbucium!
Admira creaţia măreaţă,
Prin simplitatea ei.
Poti căuta o viaţă,
În curtea vecinului?
Dar cauţi unde nu trebuie!
Dacă te oprești din căutat
Și din zbucium,
Vei vedea că ce-ai căutat o viaţă,
Se află… în Tine!
Dă-ţi voie
Să-l descoperi!
Când te opui vieţii
Prin judecăţi și critici,
Pierzi viaţa și chiar obosești,
Mergând contra curentului
Prin neiubire;
Mai bine lasă pacea,
Liniștea să curgă lin
Prin Tine.
Ce?
Ai obosit vreodată când te-ai bucurat?
Nu crezi că a venit Timpul
Să ieși din pendulare?
Dacă vrei sa-l vezi pe Domnul,
Uita-te in ochii aproapelui.
Nu vezi că fiecare-i poartă chipul?
Ce-ai face pentru el
Fă-o pentru ei!
Cu cea mai mare binecuvântare,
Prin bogăţia inimii.
Gândul,
Cuvântul
Și fapta,
Să-ţi fie cea mai mare rugăciune!
Omul nu binecuvântează
Cu puterea omului!
Ci cu cea a Duhului;
Căci suntem egali în creaţie;
Suntem orbi că nu vedem,
Surzi că nu auzim,
Dar nu suntem muţi ...
Să criticăm!
Pășim printre sfinţi,
Dar nu le simţim atingerea,
Prin trecerea lor prin viaţa noastră,
Din altă lume,
În lumea noastră.
Păcat că voalul pe ochi,
Îl avem prea gros,
Și nu obsevăm că toate drumurile duc
Spre Tine,
Doamne!
Alle Wege führen nach ... Sie !
Schauen Sie nicht Labyrinthe gewebt,

In der eigenen Suche und Kampf verloren!
Bewundern Sie herrliche Schöpfung,
Durch seine Einfachheit.
Sie können ein Leben lang suchen
In der Nachbar ?
Aber auf der Suche an der falschen Stelle !
Wenn Sie aufhören,
Und im Kampf ,
Sie werden sehen, dass , was Sie für ein Leben auf der Suche
Ist ... Sie !
Lassen Sie sich
Lasst uns herausfinden !
Wenn Sie das Leben wider
Durch Versuch und Kritik
Sie verlieren das Leben und noch müde ,
Gegen den Strom
Durch ungeliebten ;
Stattdessen wollen wir Frieden,
Friedens gleichmäßig fließen
Durch Sie .
Was?
Haben Sie jemals müde Sie genossen ?
Glauben Sie, dass die Zeit gekommen ist
Raus aus der schwingenden ?
Wenn Sie den Herrn sehen wollen,
Schauen Sie in den Augen der Nachbarn.
Siehst du nicht, dass jeder trägt das Bild ?
Was haben Sie mit ihm gemacht
Tun Sie es für sie!
Der größte Segen ,
Der Reichtum des Herzens.
dachte ,
Wort
Und Tat,
Lassen Sie mich das größte Gebet sein !
Man segnet
Mit der Kraft der Mann!
Aber mit dem Geist ;
Denn wir sind gleich in der Schöpfung ;
Wir sind blind wie nicht zu sehen,
Taub , nicht zu hören ,
Aber wir sind nicht in Bewegung ...
Zu kritisieren !
Wir gehen unter den Heiligen ,
Aber fühlen sich nicht berühren,
Durch die Übergabe durch unser Leben
Aus einer anderen Welt
In unserer Welt .
Schade, Auge Schleier ,
Wir haben zu dick ,
Wir bemerken, dass nicht alle Wege führen
Für Sie
Gott !
A căzut din cer o muză
A căzut din Eden

Un înger și mă caută grăbit
Să-i deschid
Fereastra ce duce la inima mea!
Să cred că a greșit destinaţia?
Mă las, amagită
Mă las copleșită,
De mireasma ce iese din aripa sa.
Oare am înnebunit cumva?
Oare mai sunt copil să cred în povești
Cu zâne și stele?
Oare e necuprinsul mai mult
Ca neantul?
Și-a coborât scara sa,
La picioarele dintre nori?
Nori călători
Ce-s gânduri lăsate,
La pasul Timpului;
Și mă caută de zor...
Eu care stau pe-o stâncă
Și filtrez doar din zbor,
Necuprinse poeme,
Ce le privesc în culori!
O!
Mi-ai dat doar un strop din marele
Strop,
Din lumina Ta,
Dar dacă-mi dai mai mulţi stropi!
Ce ma fac?
Ar zice familia,
Că nu mai sunt Eu
Și ar strica liturghia.
- Nu te mai înţeleg...
Ieri erai Mamă, soţie și fiică;
Ce lucrai de zor ca o ...furnică!
Azi...
Ești...
Visătoare cu capul in nori!
Cine esti Tu...de fapt?
Blestem? Sau odisee...
Pierdută-n mister...
Gata!
M-am saturat!
Strigă muza!
Ori treci la treabă,
Ori...
Am plecat!
Er fiel vom Himmel eine Muse
Er fiel von Eden

Ein Engel und ich gehetzt aussehen
Wir öffnen
Fenster, die zu meinem Herzen!
Falsche, um diese Ziel zu denken?
Ich gehe, getäuscht
Ich lasse überwältigt,
Der Duft tritt aus dem Flügel.
Habe ich verrückt, oder was?
Sind sie Kind in Geschichten zu glauben
Mit Feen und Sterne?
Ist es unverständlich,
Wie das Nichts?
Er stieg die Leiter,
Am Fuße der Cloud?
Wolken Reise
Was bleibt, Gedanken,
In Schritt Zeit;
Und ich eifrig auf der Suche ...
Ich bin auf einem Felsen sitzen
Filtern nur Flug
Inklusive Gedichten,
Was sie betrifft in Farbe!
O!
Sie gab mir nur einen Hauch von der großen
Streichriemen,
Ihr Licht,
Aber wenn Sie mir mehr Splatter zu geben!
Was kann ich tun?
Er sagt Familie
Da ich nicht mehr
Und es tat weh Liturgie.
Ich verstehe Sie nicht ...
Gestern waren Sie eine Mutter, Frau und Tochter;
Was eifrig arbeitet als ... Ameise!
Heute ...
Sie ...
Dreamy Kopf in den Wolken!
Wer sind Sie wirklich ...?
Fluch? Oder Odyssee ...
Lost-n Geheimnis ...
Fertig!
Ich bin müde!
Shout Muse!
Oder gehen Trabant
Oder ...
Ich verließ!
IOAN
ADRIAN
TRIFAN
Ioan Adrian defineşte opera drept o frământare interioară, relevantă pentru
misiunea artistului: „De la ideea de idee/Care-i în plan idealist;/cel mai bine e să fie dualist”
Interogaţiile retorice „Ce poate fi interesant?”, „Dar e interesant, nu?” transfigurează
realitatea, creează un univers total diferit de concret în care autorul a reuşit să facă „o
religie/sau de la budism, islam,/ creştinătate.” Toată bogăţia de gânduri şi senimente trăite
de aut se materializează în „ideea de idee” demonstrând că orice lexem are o forţă de
comunicare extrem de profundă. Pe de altă parte, ambiguitatea formulării lasă să se
înţeleagă că nimic nu e durativ, ci doar obsesiv, asemeni strigătului dureros al lebedei spre
asfinţit: “E strigăt în pustie/Reactualizat la zi.”
******************************
John Adrian definiert Arbeit als innere Unruhe, die Mission des Künstlers: "Von der
Idee zur Idee /;/ Was idealistischen Plan ist am besten, dualistischen sein" rhetorische
Verhöre "Aber es ist" Was könnte interessant sein? "interessant, nicht wahr? "verklärt die
Wirklichkeit schafft ein völlig anderes Universum aus Beton, in dem der Autor hat es
geschafft, eine zu machen" Religion / oder Buddhismus, Islam / Christentum. "All die Fülle
der Gedanken und Erfahrungen der aut senimente materialisiert" Idee Idee "deonstrând
dass jede Lexem hat eine sehr tiefgreifende Macht der Kommunikation.
Auf der anderen Seite, die Mehrdeutigkeit des Wortlauts macht deutlich, dass nichts von
Dauer ist, aber obsessive, quälend Schrei wie der Schwan in der Abenddämmerung: "Es ist
Schrei in der Wildnis / aktualisiert den Tag."
INTENSITATE
Nimic nu e în urmă,
Nimic nu e înainte
Şi totul se rezumă
La clipe prea nesfinte.
Nu e nici foc în vatră,

Nici apă în fântână,
Nici tâlc nu-i în şaradă,
Nici geamăt la ţâţână.
E doar un vânt fulgerător

Ce viscoleşte iarba,
Ca muntele cel gânditor
Ce-şi scormoneşte barba.
E-o stingere fără lumină,

Un maraton fără popas
Când după clipa cea nebună
Nu-i urmă de regret în glas.
E doar ce-ar fi putut să fie,

Ce-a fost şi nu va fi,
E strigăt în pustie
Reactualizat la zi.
STÄRKE
Nichts vor
Nichts ist vor
Und es kommt alles
In Augenblicken zu unheiligen.
Es gibt kein Feuer im Kamin,

Kein Wasser in den Brunnen,
Ohne Bedeutung ist nicht in Scharaden
Weder das Scharnier Stöhnen.
Es ist nur ein Windblitz

Welche viscoleşte Gras
Als Berg der Denker
Was und kramt Bart.
E-Aussterben ohne Licht,

Ein Marathon ohne anzuhalten
Als nach dem verrückten Moment
Nicht Spur von Bedauern in der Stimme.
Es konnte einfach nicht sein,

Was war und sein wird
Er ist in der Wüste zu weinen
Wird täglich aktualisiert.
INTERESANT
Ce poate fi interesant?
Sau fortuit, abstract, bizar :
chiar indescifrabil, intangibil,
neînţeles, inoportun,
impropriu sau sumar
iete că n-am habar.
Dar e interesant, nu?
Plecând de departe-totul
poate fi interesant.
Să zicem de la o religie
sau de la budism, islam,
creştinătate
sau mai bine de la universalitate.
De la principiul prim
care-i materialist.
De la ideea de idee
Care-i în plan idealist ;
cel mai bine e să fie dualist.
De la Aristotel, Seneca, Platon,
vechii chinezi, mesopotamieni
ori nilici egipteni
până la pragmaticii americani
ori până la un Kant, Freud, Jung
sau Schopenhauer. Până aici
parcă poate fi ceva interesant.
Dar, să vezi că nu-i aşa.
Azi se pare că nimic
Nu e interesant. Ciudat!
Ciudat, dar e interesant.
WISSENS
Was interessant sein könnte?

Oder Zufall, abstrakt, bizarr:
noch zu entziffern, immateriell,
unverständlich, unangemessen
unsachgemäß oder Zusammenfassung
iete, dass ich keine Ahnung habe.
Aber es ist interessant, oder?
Auch in Zukunft alle

kann interessant sein.
Lassen Sie uns sagen, die Religion
oder Buddhismus, Islam,
Christentum
oder besser Universalität.
Das erste Prinzip
was ist materialistisch.
Die Idee der Idee

Was ist der Plan Idealist;
es ist am besten dualistischen sein.
Aristoteles, Seneca, Plato,
alten Chinesen, Mesopotamier
mal nilici Ägypter
von amerikanischen Pragmatiker
Zeiten bis zu Kant, Freud, Jung
oder Schopenhauer. bisher
wenn es vielleicht etwas interessant sein.
Aber um zu sehen, dass huh.
Heute scheint es, dass nichts
Es ist interessant. Sonderbar!
Seltsam, aber es ist interessant.
DANIELA
TIGER
Daniela Tiger vine cu un nou registru poetic, specific secolului al XXI-lea, trăiri
ce şi-au pus amprenta asupra întregii creaţii. Aş defini poezia Danielei Tiger o
aventură a cuvântului în care eul liric încearcă să se cunoască prin expresivitatea
limbajului şi printr-o viziune cu totul inedită asupra cuvântului: „al paşilor
pustii/risipit legământ pe-altarul/de granit/al timpului alungat în ecoul îngrădirii”
Cuvintele capătă materialitate, „modelează lacrimile clipelor/transformându-le în
flori de suflet”, şi formează un tot indestructibil, al sentimentului profund de extaz:
„apoi râde înfierbântat de metamorfoza/dulce a pustiului din soarele”. Creaţia
constiuie calea fundamentală de pătundere în misterele universului, căci aşa cum
nota poeta, „adânc surâs din picături de stele”
*************************
Daniela Tiger kommt mit einer neuen poetischen Register, insbesondere des
einundzwanzigsten Jahrhunderts, welche Erfahrungen haben die ganze Schöpfung
beeinflusst. Ich definiere Poesie Tiger Daniela Abenteuer, in dem das Wort lyrische
Ich versucht, die expressive Sprache kennen und drucken eine ganz ursprüngliche
Vision auf dem Wort "Kinder der Schritte / pe-altarul/de Bund verstreut Granit /
Echozeit-Verfolgung Containment "wird Materia Worte" Modelle Tränen Momente /
Blumen um sie in der Seele "und bilden eine unzerstörbare, das tiefe Gefühl der
Glückseligkeit", lacht dann erhitzt Metamorphose / süßes Kind von der Sonne
"Schöpfung constiuie grundlegende Art und Weise pătundere die Geheimnisse des
Universums, für so Dichter Note "Lächeln der tief fällt aus"
FLORI DE SUFLET
reziduuri meteorice
din aripi arse
în purgatoriul ignoranţei
cenuşii
străbat pădurile astrale
să nască îngeri
cu feţe zâmbitoare
gropari ai declinului
picat cu ceara păcatului
oprind hora universului
modelează lacrimile clipelor
transformându-le în flori de suflet.
BLUMEN DER SEELE
Sturm Schutt
Flügel verbrannt
Unwissenheit im Fegefeuer
grau
Quer Wälder Astral
gebären Engel
Smiling Faces
Totengräber des Niedergangs
versäumt, Sünde zu suchen
Stoppen Tanz Universum
Modelle Tränen Momente
indem er sie in Blumen der Seele.
COMUNIUNE
adânc surâs din picături de stele

urcând în formă tristă
de sărut
descătuşează mişcarea universului
de foc
al paşilor pustii
risipit legământ pe-altarul
de granit
al timpului alungat în ecoul îngrădirii
creând lumină din nelumină
agăţat de nestinsă sortire
mişcă constelaţii la graniţa credinţei
alungă galaxii
de nisip
în clepsidra albastră dintre spaţiu şi orgolii
dansând pe fire de nori
apoi râde înfierbântat de metamorfoza
dulce a pustiului din soarele
cel de dincolo
de trup
şi ceruri.
COMMUNION
Lächeln der tief fällt aus

kam in der traurigen Gestalt
Kuss
befreiende Bewegung des Universums
feurig
von Schritten Kinder
verstreut Bund-Altar
Granit
wird die Zauberzeit in Echo Haltung
schaffen, Licht in die dunkle
Sortieren unstillbaren Hänge
Konstellationen verschieben die Grenze des Glaubens
treibt Galaxien
Sand
der blaue Sanduhr von Raum und Stolz
tanzt auf Wolken Themen
dann erhitzt, Lachen Metamorphose
süßes Kind von der Sonne
über die
Körper
und Wachse.
LILIOARA
MACOVEI
Lilioara Macovei exprimă o viziune nouă asupra dscoperirii eului liric, a

cunoaşterii în sine, presupunând mai multe ipostaze, pornind de la entuziasmul
iubirii, o speranţă iluzorie, ce se dovedeşte neîmplinită: „Te rog, hai, să nu mai
plângem/după vântul strângător de ploi,/frunze şi amintiri de vară!/Mai bine ne
căsătorim/păzindu-ne solitudinea reciproc!”. Metafora „Am alergat după tine
dimineaţă,/cu fluturii albaştri în palmă” sugerează elanul zborului interior, înălţarea
sufletului spre extazul iubirii şi teama de deziluzie, exprimată prin motivul oglinzii.
Poeta transferă iubirea în taina universală, ce se aşteaptă să fie descoperită: „Dar,
eu tot din cupă te voi bea,/Să-ndepărtez mâhnirea...”
************************************
Lilioara Macovei drückt eine neue Vision dscoperirii lyrisch, Selbsterkenntnis,

angenommen, viele Aspekte, von der Aufregung der Liebe, der Hoffnung, die
unerfüllt illusorisch erweist: "Bitte kommen Sie, nicht zu trauern / der Wind
Sammler Die regen / Blätter und Sommer-Erinnerungen! / Bessere heiraten /
bewachen unsere gemeinsamen Einsamkeit "Metapher" Ich rannte nach Morgen /
blaue Schmetterlinge in der Hand ", schlägt fliegenden Elch innen înîlţarea Seele
Ekstase der Liebe und Angst Enttäuschung wegen der Spiegel ausgedrückt. Poeta
heimlich übertragen universelle Liebe, die erwartet wird, verraten: "Aber ich bin
immer noch in der Tasse Ich werde weit entfernt von Kummer trinken / ..."
DE DRAGOSTE
Am alergat după tine dimineaţă,

cu fluturii albaştri în palmă
Mi-am ars tălpile cu maci roşii
şi-am plâns a mia oară de dor
fără să-ţi pese de frământarea mea.
Am alergat în amiezi înălbite
prividu-mi oboseala
în oglinda verde de iarbă
iar tu, neprihănitule,
nu te-ai mai destăinuit cu nici o sfială.
Am poposit în amurgul curgător de
portocaliu obraznic,
Mi-am unit mâinile a rugăciune
uitând că ochii se bulbucau de-atâta
diamant pe gene
şi sufletul se îneca de sângele inimii
ruptă în patru mii de nedumeriri.
Mă uită şi răcneşte
spărgându-mi tot ce-a mai rămas
din conturul meu de încremenită.
Reîntoarcerea mea în iarbă
Nu te doare, nu te bucură, nu te-alintă
Dar, eu tot din cupă te voi bea,
Să-ndepărtez mâhnirea...
-Bună dimineata, iubirea mea!
LIEBE
Ich lief nach dem Morgen

blaue Schmetterlinge in der Hand
Ich brannte meine Füße mit roten Mohnblumen
Ich weinte und verpasste den tausendsten Mal
ohne sich um meine Kneten.
Ich lief die Nachmittage gebleicht
Ich prividu Müdigkeit
Spiegel grünen Gras
und du, rechtschaffen,
Darf man nie ohne Scheu anvertraut.
Wir kamen in der Dämmerung laufen
orange frech
I sich die Hände zu beten
vergessen, dass seine Augen quollen aus so viel
Diamant Wimpern
Blut und Seele Herz Ertrinken
in viertausend Verwirrungen gebrochen.
Ich schaute und Brausen
erschüttern mich, was übrig bleibt
Meine Konten eingefroren.
Meine Rückkehr nach Gras
Nicht zu verletzen, nicht in den Genuss, nicht streicheln
Aber ich bin immer noch in der Tasse Ich werde trinken
Um Abstand von Trauer ...
-Guten Morgen, meine Liebe!
IUBIRE ÎN TOAMNĂ
Am zăbovit în răsărit de soare tomnatic

scăldându-ţi chipul în cupa cu rouă de dalie roz
şi sărutându-ţi obrajii cu miros de struguri albi
mi-am dorit somn bun pe patul cu cătăline
dar, m-ai strigat că au venit fluturii catocala
şi încă nu ştiai dacă în vis mi-erai mireasă eternă.
În doru-ţi propriu , de-al meu aprins
m-ai luat de mână în călătoria duală
arătându-mi floarea de lotus, ai uitat?
Nebuno, cu privirile ceţoase îndreptate
spre cana cu must,
aşteaptă-mă, să muşc şi eu din taina pâinii,
apoi, vom juca horele în ritm de toamnă!
Ţi-am căutat sânii înveliţi în flori de hortensii
şi ai strigat că toţi copacii stau încă în picioare
prinşi de păsări şi cer.
Te rog, hai, să nu mai plângem
după vântul strângător de ploi,
frunze şi amintiri de vară!
Mai bine ne căsătorim
păzindu-ne solitudinea reciproc!
Liebe im Herbst
Ich blieb in der herbstlichen Sonnenaufgang

Baden Ihr Gesicht in der Tasse mit Tau rosa Dahlie
und küssen die Wangen und Riechen weißen Trauben
Ich wollte gut schlafen auf dem Bett mit Catalina
aber du hast mich gerufen, dass Schmetterlinge kamen Catocala
und immer noch nicht wissen, ob der Traum waren meine ewige Braut.
In Ihrem eigenen Unterhaltung, leuchtet mir
nahm mich an der Hand zwei Tages
Lotusblüte zeigt mir, schon vergessen?
Sie verrückt, mit feuchten Augen gerichtet
zu Becher Wein,
Warte auf mich, ich beiße das Geheimnis von Brot,
dann spielen wir Hore reichen Herbst!
Ich suchte Brüste in Blumen verpackt Hortensien
und Sie schrie, dass alle Bäume stehen noch
gefangene Vögel und Himmel.
Bitte kommen Sie, nicht zu trauern
durch die Erhöhung Wind regen
Blätter und Sommer-Erinnerungen!
Besser heiraten
Bewachung unserer gemeinsamen Einsamkeit!
LILIANA
NARCISA
FARCAŞ
În lirica sa, Narcisa Farcaş surprinde, concomitent, generalul, dar şi particularul, eul
săi liric devine, la un moment dat, eul receptorului: „Fiecare din noi are/O cameră cu
linişte/Acolo adunăm cutiile cu timp pierdut/Acolo ne tăcem neputinţele”. Expunerea lirică
a poetei transimite şi idei legate de raportul creaţie-creator, om-univers: „Flori din
silabe/Îşi culcă trupul”. Natura şi creaţia sunt două simboluri ale eternului, iar poeta
recuoaşte condiţia tragică a celui care nu reprezintă decât o parte infimă din acest univers:
„Sufletele lor lipite de cuvinte/Aşteaptă trezirea în muguri”. Concluzia poeziei ar fi că
dramatismul creatorului provine din perisabilitatea sa: „Timpul a lăsat acolo toiagul
veacurilor trecute”.
***************************************
In seiner Poesie, Narcisa Farcaş Überraschung, gleichzeitig, allgemein, und insbesondere,

wird seine lyrische Ich, an einem gewissen Punkt, selbst Empfänger: "Jeder von uns hat /
Ein ruhiges Zimmer / Es montieren Boxen für verloren / wo wir schweigen Gebrechen
"Kupfer-oder Belichtungs Lyriker und Ideen der Berichtserstellung-Schöpfer, Mann-
Universum:" Blumen der Silben / seinen schlafenden Körper "Natur und Schöpfung sind
zwei Symbole des Ewigen und tragischen Dichter recuoaşte vorausgesetzt, dass nicht mehr
als ein Ziel Buyer `s unbedeutend in diesem Universum:" Ihre Seelen stecken Wörter /
Warten wecken Knospen Schlussfolgerung wäre, dass dramatische Dichtung kommt von
verderblichen seinem Schöpfer: "Restzeit gibt vergangenen Zeiten Personal"
Oameni şi anotimpuri
Albe flori aduce vântul dinspre ştiutul ţinut al iubirii

Trec cocori de ieri pe cerul de acasă
A nopţii casă de veacuri aşază la masă luceferi
Veri pe sub ziduri de stejari
Împletesc hainele de toamnă ale pământului
La şezătoare coboară şi conuri de brad
Vor să scrie pe firele de iarbă
De la rădăcini către soare
Despre oamenii care spală veşmintele zilelor
În apele adânci ale nopţilor
Şi se odihnesc apoi pe malurile de dincolo de anotimpuri
(Tu,floare care creşti în fiecare dimineaţă
Din rădăcini de vorbe
Te aşezi în paturile lor învăluite în ceţuri şi nelinişti)
După ce îşi curg lăuntricele ploi de iluzii

Peste nepăsarea întinsă la masa de joc a zarurilor oarbe
Oamenii se aşează la poarta cu braţele vopsite de degetele apusului
Timpul a lăsat acolo toiagul veacurilor trecute
L-a încrustat cu păsări de lut ars
Şi a învăţat oamenii să îşi picteze
Vălul trecerii către căruntele voci ale toamnei
În culori de roşu şi alb
Când cocorii povesteau toate acestea
Ceasul cu patru arătătoare îmbrăţişa ore târzii
Sfeşnicul aprins de vaietul viorilor de sub rădăcinile cuvintelor
Încă mai ardea pe pleoapa lunii
În casa de pe malul stâng al fluviului dormea năvodul
Iar pescarul îşi legăna în nisip luntrea spartă,
Peticită cu valuri împietrite în crepusculul uitării de sine.
Menschen und Jahreszeiten
Weiße Blumen bringen Wind aus dem Land der Liebe bekannt
Gestern hat der Himmel Kräne Hause gehen
Eine Nacht Haus sitzt am Tisch Jahrhunderte sterne auf
Veri unter Eichenwände
Ineinander verschlungen Herbst Kleidung der Erde
Bei den Bienen nach unten und Tannenzapfen
Sie schreiben auf dem Rasen
Von den Wurzeln bis in die Sonne
Über Menschen, die Kleidung zu waschen Tagen
Die tiefen Gewässer der Nächte
Und dann am Ufer ruhen über Jahreszeiten
(Sie Blume, die jeden Morgen wächst
Wurzel Worte
Sie sitzen in ihren Betten in Nebel gehüllt und Ängste )
Sobald sie Illusionen Niederschläge fließen lăuntricele

Über die Gleichgültigkeit auf dem Tisch der Würfel blinde liegen
Die Menschen sitzen an den Gate- Arme Finger gemalt Sonnenuntergang
Restzeit gibt vergangenen Zeiten Personal
Haben Sie einen Ton eingelegt mit Vögeln
Und lehrte die Menschen zu malen
Veil Verlagerung auf Stimmen der Herbst căruntele
Die Farben rot und weiß
Wenn redete alle diese Krane
Sehen Stunden später umarmen Zeigefinger
Candlestick leuchtet Violinen Jammern unter den Wurzeln der Wörter
Noch auf dem Deckel des brenn
Das Haus am linken Ufer des Flusses geschlafen Netto
Und sie in den Sand Boot Fischer gebrochen wogen
Gehärtete Patches Wellen in der Dämmerung Selbstvergessenheit
Nichita şi cuvintele
În ploaie, melc ud
Lângă o pară galbenă
Frunză ruginie
Pe masa plictisită de octombrie
Casă de vacanţă aşteptând
O paiaţă din conuri de brad
Pene de barză
Prin iarba uscată
Doi ficuşi
Lângă uşa de la intrare
Cărţi de joc
Împrăştiate pe podea
În colţ picoteşte vaza înaltă
Cu papura morocănoasă în braţe
Cinci trandafiri
S-au întins lângă şemineu
Felul lor de a-şi trăi liniştea
Deschide uşa către vara trecută
Bufniţele înţeleg sensul

Acelor de ceasornic
De pe faţa lunii
În camera cu trandafiri
Nichita scrie un roman
Zeama de pepene
Se scurge încet
Lângă ceaşca de cafea
Luminile verzi din ochii tăi
Au scris basmele
Din cutia mea de nuc
Pe statuia de lemn
Din camera de scris romane
Visează un fluture
Un trandafir a plecat
Cu două cuburi de gheaţă
Din paharul rubiniu
Din câte stiu eu, tu eşti singur
Fără maluri, fără cuvinte, fără umbre
Fără valuri din care să curgă nelinişti
Preţul unui cuvânt este imens

În camera cu linişte
Fiecare din noi are
O cameră cu linişte
Acolo adunăm cutiile cu timp pierdut
Acolo ne tăcem neputinţele
Covor din scoarţa de copac
Întins lângă statuia de ceară a nopţii
Simţi cum în adâncuri,
Mai jos de rădăcini
Sufletele lor lipite de cuvinte
Aşteaptă trezirea în muguri
Puiul de acvilă se odihneşte
Pe covorul din scoarţă de copac
Ieri mi-a povestit că a dormit
O noapte
În cortul pictorului de stele
În ochii lui
Sunt ţesute frunzele de stejar
Pe care vântul împleteşte
Clipe de albă singurătate
Şi le aşază la gâtul
Dimineţilor de iarnă
Cei patru trandafiri

Au luat cărtile de joc
Acestea au ghicit viitorul
Pentru fiecare din petalele lor
Casa unde vor locui umbrele lor
Doarme pe marginea unei cascade
Nichita aşteaptă cuvintele

În faţa porţii de stejar
În înţelepciunea luminii
Nichita aşteaptă timpul
Viorii de gheaţă
Care cântă cântecul
Fluturilor ce se întorc în munţi
Prinţesa desculţă din oraşul erorilor
Vinde adieri de vânt din palmele verii
Vânzătorii de viori urmăresc rotirea ceasului
În timpul viorii de gheaţă
Nichita şi cuvintele
Îşi lunecă trecerea
În jurul mesei plictisite de octombrie
Flori din silabe
Îşi culcă trupul
Lângă statuia de ceară a nopţii.
Nikita und Worte
Die regen eingeweicht Schnecke

In der Nähe eines Look gelb
Blattrost
Auf dem Tisch gelangweilt Oktober
Ferienwarte
Ein Clown aus Tannenzapfen
Stork Federn
Trockenes Gras
Zwei ficus
In der Nähe der Haustür
Spielkarten
Auf dem Boden verstreut
In der Ecke picoteşte hohe Vase
Mit mürrischen Ansturm auf die Arme
Fünf Rosen
Sie streckten den Kamin
Die Art, wie sie leben, ihr Schweigen
Öffnen Sie die Tür , um im letzten Sommer
Eulen verstehen die Bedeutung

Im Uhrzeigersinn
Angesichts
In dem Raum mit Rosen
Nikita einen Roman schreiben
Wassermelone Saft
Trickle aus
Nahe Tasse Kaffee
Grüne Lichter in deinen Augen
Sie schrieben Geschichten
Aus meiner Box aus Nussbaum
Die Holzstatue
Aus Ihrem Schreiben Romane
Dream a butterfly
Eine Rose links
Zwei Eiswürfel
Ruby- Tasse
So weit ich weiß, das sind Sie ein
Keine Banken, keine Worte , keine Schatten
Ohne fließenden Wellen der Unruhe
Der Preis für ein Wort ist riesig

Der Ruheraum
Jeder von uns hat
Ein ruhiges Zimmer
Es sammeln Boxen Injury
Es Gebrechen wir schweigen
Teppich Rinde
Liegen neben einer Wachsfigur bei Nacht
Er spürte die tiefe ,
Unterhalb der Wurzel
Ihre Seelen stecken , um Wörter
Warten Erwachen Knospen
Baby- Adler ruht

Teppich der Rinde
Gestern hat er mir gesagt, dass er schlief
Eine Nacht
Tent Malerstars
In seinen Augen
Eichenlaub gewebt
Der Wind verflochten
Weiß Momente der Einsamkeit
Und legt sie in den Hals
Wintermorgen
Die vier Rosen

Sie nahmen das Kartenspiel
Diese Assistenten
Für jede ihrer Blütenblätter
Das Haus , wo sie ihren Schatten leben
Er schläft auf dem Rand eines Wasserfalls
Nikita erwartet Worte

Vor dem Gate Oak
Die Weisheit des Lichts
Nikita Wartezeit
Ice Violine
Wer singt das Lied
Schmetterlinge Rückkehr in den Bergen
Barfuß Prinzessin von Stadt -Fehler
Verkaufen Palmen Sommerbrise
Verkäufer Violinen Drehen Uhr beobachten
Während Eis Violine
Nikita und Worte
Er rutschte Gang
Rund um den Tisch gelangweilt Oktober
Blumen von Silben
Er schläft Körper
Nahe Wachsfigur der Nacht.
ANCA
POPESCU
Poezia Ancăi Popescu păstrează adresarea către un public larg, prin

accesibilitatea sa, prin folosirea prozodiei tradiţionale şi prin grija pentru formă.
Versurile cu o mare încărcătură filozofică privind scurgerea ireversibilă a timpului, de
care poeta este conştientă şi de acea tristeţea şi nostalgia sunt profunde şi foarte
sugestive: „Ca un şirag de perle s-au adunat iar anii,/pe-o plajă pustiită de-un
legământ în van.” Interogaţia retorică exprimă regretul eului liric pentru trecerea
implacabilă a timpului fericirii, sugerând amărăciunea prezentului: „Te-am cunoscut
eu oare/la margine de vis, de zbucium pe pământ?” Versurile constituie un adevărat
strigăt sfâşietor al eului poetic pentru neputinţa de a mai trăi efemeritatea fericirii.
****************************
Anca Popescu Poesie behält einen Appell an ein breites Publikum durch seine
Zugänglichkeit, mit traditionellen Prosodie und Sorge für Form. U-beladenen
philosophischen Texte auf dem Leck irreversible Zeit, die der Dichter bekannt ist und
dass Traurigkeit und Nostalgie sind tief und sehr suggestiv: "Wie eine Perlenkette
gesammelt und Jahren / an einem einsamen Strand einer . Bund in vain "Verhör
lyrischen Rhetorik bedauert die unerbittliche Lauf der Zeit Glück, was darauf
hindeutet, Bitterkeit:" Ich wusste, dass ich nicht / der Rand der Traum, der Kampf
auf der Erde ", die Texte sind ein Schrei Advar sfâşietor von? poetische selbst für
mehr Live-Unfähigkeit ephemere Glück.
Uitare
Ca un şirag de perle s-au adunat iar anii,

pe-o plajă pustiită de-un legământ în van
privesc în zări brăzdate de amintiri deşarte,
ce mângaie uitarea, ca spicul într-un lan.
Încerc să-ţi aflu chipul pictat în umbre-agale,

să-ţi recompun profilul, deşi-ai plecat demult,
şi ma trezesc plângând. Te-am cunoscut eu oare
la margine de vis, de zbucium pe pământ?
Mi-s buzele uscate şi ochii fără lacrimi

mi-e trupu-atât de greu şi sufletul pustiu
nu mai astept nimic, mă adâncesc în patimi
din rotocoale albe, pe cerul albastrui.
Vergessen
Wie eine Perlenkette gesammelt und Jahr,

an einem einsamen Strand des Bundes in van
suchen vergeblich Erinnerungen gestreift Horizonte,
vergessen, dass diese streicheln Ohr in einem Feld.
Der Versuch, Ihr Gesicht gemalt langsam Schatten,

Ihrem Profil wieder zusammenzusetzen, obwohl Sie schon lange nicht
mehr,
Ich wache auf und weint. Ich wusste, dass ich nicht
der Rand der Traum, der Kampf auf der Erde?
Ich habe trockene Lippen und Augen ohne Tränen

trupu meine Seele so hart und Wildnis
erwarte nichts, vertiefte ich die Leidenschaft
die weißen Kreise am blauen Himmel.
Tocuri de 15’
Noaptea se lasă peste luna de foc...

felinarul se-aprinde frivol
este roşu,
ca rujul obraznic şi desu-ul minuscul
din dantelă, cambrat peste trupul muncit
al femeii cu suflet strivit
de atâtea griji pentru ziua de mâine.
O poza alb-negru pe trotuarul pustiu

surprinde o umbră pe tocuri de 15’
cu rochie scurtă,
trăgând din tigară
încă un fum inainte de rolul
primar în esenţă, ce oferă plăceri
efemere, umane şi simple
celor ce pot muri zi de zi,
celor ce vor sa-şi uite destinul,
doar pentru un număr pe bani.
Rahmen 15 '
Übernachtung Feuer Blätter über den Mond ...

Laternenlichter sind frivol
ist rot,
desu Lippenstift frech und der kleine
Spitze, gewölbt über den Körper der Arbeit
Seele der Frau zerquetscht
so viele Sorgen für morgen.
Ein Schwarz-Weiß-Bild auf dem Bürgersteig leer

fängt einen Schatten auf den Fersen der 15 '
mit kurzen Kleid
Ziehen an der Zigarette
noch rauchen, bevor Rolle
Primär Wesentlichen mit Freuden
ephemere menschlich und einfach
diejenigen, die jeden Tag sterben kann
diejenigen, die ihr Schicksal vergessen wollen
Bargeld nur Zahlen.
RODICA
CONSTANTINESCU
Poeta îşi exprimă direct sentimentele de tristeţe metafizică, de nostalgie,

într-o gamă ascendentă, mergând de la melancolie la nefericire: „Naivi tot încercăm,
luptăm zadarnic/Să fim stăpânitori pe scena sa.” Poeta-copil evocă, din perspctiva
maturităţii încărcată de tisteţe profundă şi dezamăgire, nelinştea, tânjind după
prietenia sinceră, aşa cum reiese din mărturisirele pe care le face copiului: „Revino
dragul meu copil/La casa ta şi-a noastră vieţuire”. Versurile constituie un advărat
strigăt sfâşietor al eului poetic pentru neputinţa, imposibilitatea de a ai trăi şi simţi
bucuria copilăriei: „Te-ai dus străin şi oropsit,/Spre alte zări, necunoscute”. Poeta
trăieşte cu aceeaşi intensitate cele două valori ale timpului: trecut şi prezent.
***********************************
Der Dichter drückt Gefühle von Traurigkeit direkten metaphysischen
Sehnsucht in einem breiten Boden, von Melancholie und Traurigkeit: "Naive halten
versuchen, vergeblich kämpfen / wir Meister werden auf der Bühne." Poet-Kind
erinnert an die Fälligkeit perspctiva tisteţe geladen tiefe Enttäuschung nelinştea, die
Sehnsucht nach prieteia aufrichtig, wie in mărturisirele macht, die Kinder gezeigt:
"Komm mein liebes Kind / bei Ihnen zu Hause und unser Leben" Texte sind eine
herzzerreißende advăratstrigăt Ego poetc für Impotenz, Unfähigkeit zu leben und
SMTI Freude an der Kindheit: "Sie ging fremd und verloren, / für andere Horizonte,
unbekannt" Poeta Beutel mit der gleichen Intensität der beiden Werte der Zeit:
Vergangenheit und Gegenwart.
Copile drag
Copile drag pe unde eşti

Pe ce cărări fără de soare,
Prin ce hăţişuri rătăceşti
Nu o veste, nici scrisoare.
Tu ai plecat mult prea departe
Să-ţi schimbi destinul amărât,
Nu ai cu tine decât sfânta carte
Ce îţi alină dorul de pământ.
Te-ai dus străin şi oropsit,
Spre alte zări, necunoscute
Şi ai plecat distrus şi răvăşit
Simţindu-mi plânsul pe tăcute.
Mă rog în taină tremurând
La Maică să te ocrotească,
În miez de noapte suspinând
Rog îngerii să te păzească.
Revino dragul meu copil
La casa ta şi-a noastră vieţuire,
Aici n-ai să mai fii umil
Noi dăruindu-ţi doar iubire.
Nette Kinder
Nette Kinder, wo Sie sind

Was für Wege ohne Sonne
Wie Dickicht wandern
Keine Nachrichten, kein Brief.
Sie sind zu weit gegangen
Um Ihr Schicksal ändern bitter
Sie haben mit Ihnen als heiliges Buch
Was tröstet Sie den Boden zu verpassen.
Sie ging fremd und verloren,
Für andere Horizonte, unbekannt
Und links zerstört und verwüstet
Fühlen Sie sich meine stille Schreie.
Ich bete heimlich Zittern
Am Muttertag um Sie zu schützen,
In der Mitte der Nacht Schluchzen
Ich bitte die Engel, um Sie zu schützen.
Zurück meinen lieben Baby
Ihr Zuhause und unser Leben,
Hier finden Sie nicht aufhören, demütig
November so dass Sie nur die Liebe.
Viaţa ca tango
Un infinit tango este acestă viaţă

Cu pasul său mereu imprevizibil,
Păşim în ring cu aripi de speranţă,
Dar să dansăm cum vrem, e imposibil.
Şi zboară lin, de multe ori dramatic
Chiar cu accente lubrice în ea,
Naivi tot încercăm, luptăm zadarnic
Să fim stăpânitori pe scena sa.
Cu paşi unduitori ne ameţeşte
Ducându-ne-n extaz şi pasiune,
Apoi cu palme grele ne loveşte,
Trezindu-ne din vis, la raţiune.
Aceasta-i viaţa, o scenă de trăire,
Tăcută-nlăntuire a clipelor în ring,
Iar la final privim muţi de uimire
Şi întrebăm: De ce luminile se sting ?
Tangoul vieţii este aici şi-acum
Uitând secunda ce tocmai a zburat,
Iar timpul ce va fi, e vis, sau poate fum,
Dansează-l astăzi, fii tu cu-adevărat !
Das Leben als Tango
Eine unendliche Tango ist dieses Leben

Mit seinem Tempo immer unberechenbar
Treten Sie ein in den Ring mit Flügel der Hoffnung
Aber wie wir tanzen, ist es unmöglich.
Und sanft fliegen, oft dramatisch
Selbst schmier Akzente in ihr,
Naive halten versuchen, kämpfen vergeblich
Lassen Sie uns Herren sein auf der Bühne.
Mit beeindruckendem Schritte betäubt uns
Führende US-n Ekstase und Leidenschaft,
Dann mit schweren Händen Streiks,
Aufwachen aus einem Traum, den Grund.
Das ist das Leben, eine Bühne des Lebens,
Stille-nlăntuire der Momente in den Ring
Und schließlich benommen aussehen
Und fragen, warum gehen die Lichter aus?
Der Tango ist das Leben hier und jetzt
Zweitens Vergessen, was gerade flog,
Und die Zeit wird, ist ein Traum, oder Rauch,
Tanz es heute sein, die Sie jemals wirklich!
DOINA
BULZAN
Muzicalitatea interioară a versurilor reiese din armonia perfectă a planului

real, al naturii, şi planul ideal al visului de iubire absolută: „Îmbracă-mă cu iubire
acum/Când totul în jur se destramă”. Planul ideal, al visului de iubire, este sugerat
de verbele la prezent, care dau sensul de fericire posibilă, în situaţia în care cuplul
s-ar constitui: „Acoperă-mă/Cu îngereasca aripa ta/Şi spune-i fericirii să nu mai
plece!” Invocaţia retorică cu încărcătură afectivă amplifică profunzimea
sentimentului de dragoste. Aceeaşi semnificaţie o au şi repetiţiile ce definesc
iubirea, „Iubesc lacrimile din nori”, o meditaţie premergătoare regretului redat prin
cuvânt. Repetiţia verbului „iubesc” vine în antiteză cu finalul poeziei: „iubesc,
râzând.., plângând .../TRAIESC!”
******************************
Inner Musikalität in perfekter Harmonie Texte belegt wirklichen Plan,
alnaturii, ideal Plan, der Traum von der absoluten Liebe: ". Setze mich mit Liebe jetzt
/ Wenn alles rund falling apart" Ideal-Plan wird der Traum von der Liebe durch die
Verben in der vorliegenden vorgeschlagen, was dem Gefühl von Glück möglich, wo
das Paar würde "Acoperă-mă/Cu Ihre Flügel der Engel sein / Und sagen Sie ihm
nicht, das Glück verlassen "rhetorische Beschwörung beladen emotionale Tiefe
erhöht das Gefühl der Liebe. Haben die gleiche Bedeutung und Proben definieren
die Liebe: "Ich liebe die Tränen der Wolken", eine Meditation voran Bedauern
cuvânt.Repetiţia Verb gemacht "Liebe" kommt im Gegensatz zum Ende des
Gedichts: "Ich liebe es zu lachen .. weinen ... / LIVE-"
IUBITULE !
Aprinde farul din sufletul tău,

Să-mi lumineze drumul
În noaptea vieţii,
C-am ostenit orbecâind mereu,
Nici soarele nu-l mai văd
Din cauza ceţii.
Aprinde focul nestins din inima ta,
Să-mi încălzească
Sufletul rece.
Acoperă-mă
Cu îngereasca aripa ta
Şi spune-i fericirii să nu mai plece!
Îmbracă-mă cu iubire acum
Când totul în jur se destramă,
Arată-mi a speranţei drum
Şi lasă-mi marea vieţii calmă!
LOVER!
Zünden Sie die Lampe der Seele

Lassen Sie mich leuchten die Straße
Das Nachtleben
C Ich arbeitete immer tastend,
Keine Sonne nicht mehr sehen
Wegen des Nebels.
Licht ewigem Feuer im Herzen,
Lassen Sie mich warm
Kalte Seele.
Cover me
Mit Ihrem Flügel der Engel
Und sagen Sie ihm nicht, das Glück zu verlassen!
Setzen Sie mich mit Liebe jetzt
Wenn alles rund auseinander,
Zeig mir den Weg der Hoffnung
Und lassen Sie mich ruhig Meer des Lebens!
Poezie
IUBESC
Iubesc buzele de foc,
florile albe de vise
gândurile promise ,
iubesc leagănul din priviri
bucăţile roșii de-amintiri.
Iubesc lacrimile din nori,

soarele ce joacă-n flori,
iubesc plânsul tău de pământ,
iubesc omul și al lui cuvânt,
iubesc, tot și de toate
chiar și clipa de răutate,
iubesc, râzând… plângând...
TRĂIESC!
Poesie
LIEBE
Ich liebe Lippen Brand
weißen Blüten der Träume
Gedanken versprochen
liebe Wiege Augen
Stücke von rot-Erinnerungen
Ich liebe die Tränen der Wolken,

spielen in der Sonne-Blume
Ich liebe deine Erde weinen,
Ich liebe den Mann und sein Wort,
liebe euch alle und alles
sogar böse Moment
Ich liebe es zu lachen .. weinen ...
MARIA
BRATU
Întălnim în versurile Mariei Bratu construcţia filozofică a ideii cunoaşterii,
dorinţa de a crea echilibrul între gândire şi acţiune, între cugetare şi faptă, pentru a
da formă desăvârşită creaţiei: „timp încremenit/pe gândul fad” .
Asemeni lui Nichita Stănescu, se străduieşte să concretizeze dincolo de simpla
descriere a sufletului, conceptual de amintire: “nu-mi spune nimic altceva/poate un
sfârşit/departe/cu amintirea-n palma trecută../” Nu există o altă alternativă în afară
de „nicicând înseamnă întotdeauna”, o regăsire a eului rătăcit printre mrejele iubirii,
o îndrăzneală firească de a ne convinge că poezia dă naştere unei alte poezii.
*****************************
Im Aufbau Texte gestoßen Maria Bratu philosophische Idee des Wissens, der
Wunsch, eine Balance zwischen Denken und Handeln, zwischen Denken und
Handeln, um die perfekte Form zu geben Schöpfung zu erstellen: "Während
gefroren / der Gedanke fad" . Wie Nikita Stanescu ist bestrebt, über die reine Seele
dscriere, konzeptionelle Speicher zustande: "Sag mir nicht, nichts / kann ein Ende /
weg / die Erinnerung an die letzten meiner Hand .. /" Es gibt keine Alternative
Abgesehen von "nie immer bedeutet," eine Abruf wanderte durch Mühen selbst
liebe natürlich Mut, uns zu überzeugen, dass die Poesie entstehen andere Gedichte.
între noi
cuvinte nespuse nici de tine

zidesc stări ce ascund mâini întinse
tu de o parte
eu de cealaltă
resuscitări de vene
braţe torsionate
de gânduri rebele
invizibil era zidul atunci
acum gros de stări cu miros de carne
şi o noapte de dragoste după care tânjim
timp încremenit
pe gândul fad
urme de paşi
paşi de cuvânt fugind de colo colo
cu urechea lipită
ne întindem o mână
caută un gol zideşte alt vino.
zwischen uns
Unausgesprochene Worte von euch

Staaten bauen versteckt ausgestreckten Händen
Sie einerseits
Ich auf der anderen
Wiederbelebung der Venen

Arme verdreht
rebellischen Gedanken
unsichtbare Wand war dann
Staaten nun dick mit dem Geruch von Fleisch
und eine Nacht der Liebe sehnen wir uns
gefrorene Zeit
der Gedanke Modeerscheinung
Fußabdrücke
Schritte laufen von hier nach dort Wort
Ohr geklebt
uns eine Hand
suche einen baut ein weiteres Ziel kommen.
ştiu că nicicând înseamnă întotdeauna
încă o zi şi încă…
nu-mi spune nimic altceva
poate un sfârşit
departe
cu amintirea-n palma trecută repetat prin faţa ochilor
orbi rămaşi lângă un ieri
cu tot câmpul albastru de nu mă uita,
mângâiere de pământ virgin ca brazda lasată în fata plugului
firesc adânc haotic de proaspăt
aşa ne eram
respirarea din ieri
şi mâine...
azi
ştiu că nicicând înseamnă întotdeauna.
Ich weiß, dass ich nie immer bedeuten
und noch ein Tag ...

sag mir nicht, nichts
kann ein Ende
weg
die Erinnerung an die Vergangenheit meine Hand
vor meinen Augen immer wieder
Neben einem blinden gestern abgereist
mit allen Feld blau vergessen mich nicht,
Komfort, Neuland linken Vorderfurchenpflug
frischen tiefen natürlichen chaotischen
so waren wir
Atem von gestern
und morgen ...
heute
Ich weiß, dass ich nie immer bedeuten,
ANA
DRĂGHICI
Poetă profundă, Ana Munteau Drăghici percepe o natură spirituală, cu irizări

puternice în sufletul său plin de încântare şi beatitudine. Poezia „Inscripţia
stelelor...” este un pastel spiritualizat, o descriere realizată cu stări şi sentimente,
izvorâte din setea de a da sens timpului: „Durerea-n flăcări s-a ivit/Înspre Pământ -
din Carul Mare...” Veşnicia şi superioritatea unei naturi binefăcătoare este
simbolizată prin metafora personificatoare de o mare forţă sugestivă: “Răsară stele
şi în zi/Şopteam tăcerii dimineţii.” Aceleaşi elemente ale naturii sunt prezente şi în
finalul poeziei, modelând un tablou aflat in antiteză cu stările sufleteşti care ating
suferinţa: „Şi amintire-a răsărit -/Înscripţia stelelor-iubirea...”
**************************
Poetess tiefen Berg Ana Dräghici nehmen eine geistige Natur mit starken
Schillern in seiner Seele voller Freude und Glückseligkeit. Das Gedicht "Inschrift
Sterne ..." ist eine Pastell vergeistigt, eine Beschreibung, die von Staaten und
Gefühle, die sich aus Durst, sinnvoll von Zeit zu machen: "Pain-n Flammen
entstanden / auf die Erde-der Große Wagen ..." Die Ewigkeit und binfăcătoare
Überlegenheit der Natur wird durch die Metapher personificatoare von großer
Ausdruckskraft symbolisiert "Rising Star und Tag / Morgen gedämpfte Stille." gleiche
Elemente der Natur am Ende des Gedichts vorhanden sind, in der Modellierung der
Antithese sufletşti Staaten, die das Leid berühren ein Gemälde gefunden "Und
denken Sie daran den Sonnenaufgang -/Înscripţia Sterne-Liebe ..."
Întru iubire
Privirea ta să-mi fie stea

Spre dăinuire
Fără sfârşit să ne vorbim
Cu tăinuire.
Să-ncrucişăm paşnic în doi
Spadele noastre,
Ce ucigând orgoliul din noi
În lumea albastră,
Va-ngemăna clipe de vis
Iubirea noastră ...
in der Liebe
Deine Augen mein Stern sein

Um fortbestehen
Endless sprechen
Das Verschweigen.
Um zwei friedliche ncrucişăm
Unsere Schwerter,
Welche Stolz von uns töten
In der Welt der blauen
Va-Traum Momente ngemăna
Unsere Liebe ...
INSCRIPŢIA STELELOR ...
Privirea mea ţesea din stele

O altă “masă a tăcerii” ...
Când te-am văzut privind prin ele
Rotund -perdelele durerii.
Tăcerea dinspre înălţime

Mă-nvăluia în noaptea noastră
Şi câtă linişte ,sublime
Ţes stelele-n albastra masă ...
De la o vreme,Carul Mare
Ieşii din vraja neclintirii
Făcându-şi stelele cărare
Spre alba zorilor ivire .
S-au despletit atunci cununi,

Pe care gândul le-mpletise,
Iar visul,frânt în două lumi
Lăsase şoaptele nezise.
Apus de vis -la Răsărit

În plină zi de frământare
Durerea-n flăcări s-a ivit
Înspre Pământ -din Carul Mare ...
Răsară stele şi în zi ,
Şopteam tăcerii dimineţii
Să pot visa pentru a fi
Cuvântul de răspuns -bineţii .
Columne-astre-au strălucit
Să-mi lumineze oglindirea
Şi amintire-a răsărit -
Înscripţia stelelor-iubirea...
Inscription Sterne ...
Meine Augen webte die Sterne

Ein weiterer "Table of Silence" ...
Wenn ich auf der anderen sah,
Round-Vorhänge Schmerzen.
Stille aus der Höhe

I-nvăluia unsere Nacht
Und wie viel Ruhe, erhaben
TES blauen Sternen-n-Tisch ...
Für eine Weile, der Große Wagen

Formulieren Sie die neclintirii
Machen die Sterne schleppen
Für weiße Morgengrauen Morgengrauen.
Wurden zerzaust, wenn Kronen

Ich dachte, sie mpletise,
Und Traum zerbrach in zwei Welten
Whispers links unbirthday.
Sonnenuntergang über dem East

Am helllichten Tag Kneten
Schmerz-N Flammen entstanden
Gegen Erde zum Großen Wagen ...
Die Rising Star und Tag

Gedämpfte Stille des Morgens
Sie können träumen zu sein
Wort-bineţii Antwort.
Column-Sterne schienen
Lassen Sie mich aufklären Reflexion
Und denken Sie daran, Osten -
Inscription Sterne-Liebe ...
LIGIA
GRINDEANU
Confesiunea se structurează în jurul cuvântului-cheie „lumină”, sugerând

cunoaşterea, emoţia şi nesiguranţa îndrăgostitului care niciodată nu poate avea
certitudinea deplină în manifestarea reciprocă a sentimentului iubirii: “De-ai incerca/ Să-ti
cânţi iubirea iar/Eu ţi-aş ieşi cu râurile-n cale/Lumina să o treci peste ocean.”Cu o forţă
sugestivă deosebită, ceea ce demonstrează maturitatea poetică, metafora din titlul
poeziei, „Dansul clepsidrelor goale”, anticipează tema, perceperea amară a trecerii
ireversibile a timpului, implorând să-i protejeze creaţia: „Poate ar trebui să-ţi scriu/ Despre
mine şi despre timpul/Când mă scăldam/În livezile toamnei.” Universul interior este
simbolizat de îmbinarea armonioasă a planului teluric, „ livezile toamnei”, cu cel al creaţiei:
„Îmi strângeam cuvinte/le din iarbă.
**********************************
Confession ist um dem Stichwort "Licht", was darauf hindeutet, Kognition, Emotion
und Unsicherheit Liebhaber, der nie volles Vertrauen in die gegenseitige Offenbarung des
Gefühl der Liebe aufgebaut: "Für Sie versuchen, / singen Sie lieben und / l würde Flüsse
mit-n-Pfad / Licht nach Übersee zu gehen. "Mit großer Ausdruckskraft, die die Laufzeit der
poetische Metapher im Titel Gedicht zeigt," Dance Sanduhren leer "rechnet Thema bitter
Wahrnehmung ieversibile Laufe der Zeit, betteln zum Schutz der Schöpfung "Vielleicht
sollte ich dir schreiben / über mich und die Zeit / Wenn ich baden / Herbst Obstgärten."
innere Universum wird von der harmonischen irdischen Ebene symbolisiert, "Herbst
Obstgärten" bei der Schöpfung "Ich würde Wörter / sie im Gras zu sammeln.
Ceea ce ni se întâmplă
Ceea ce ni se întâmplă
Nu ajunge
Ziua cu ore
Miezul clipei- scrum
În necroite zale, la răscruce
Iubirile au parcă gust de fum.
Eu te visam
În cartea nedeschisă
Adus de-albastre regăsiri şirag
Şi-am înţeles târziu
Că nu sunt tristă
Şoptitul dor
Ţi l-am adus în prag.
E dansul tău
Ţi-e lumea la picioare
De-ai incerca
Să-ti cânţi iubirea iar
Eu ţi-aş ieşi cu râurile-n cale
Lumina să o treci peste ocean.
Was geschieht mit uns
Was geschieht mit uns

zu wenig
Tag der Stunden
Kern-Esche Moment
Die Necro Links am Scheideweg
Liebt sie schmecken wie Rauch.
Ich träumte von dir

In dem Buch ungeöffnet
Abfragen abgerufen blau-Perle
Und ich verstand später
Ich bin nicht traurig
Flüsterer verpassen
Ich habe Sie nach unten.
Es ist Ihr Tanz

Sind Sie der Welt zu Füßen
Haben Sie versucht,
Sie lieben und singen
Ich würde mit Flüssen und n-Weg gehen
Licht nach Übersee zu gehen.
Dansul clepsidrelor goale
Poate ar trebui să-ţi scriu

Despre mine şi despre timpul
Când mă scăldam
În livezile toamnei.
Poate ar trebui să ştii

Cât de multe aveam să-ţi spun-
Îmi strângeam cuvintele din iarbă
Până când poemele
Şi-au făcut linii adânci în palmele mele.
Poate ar trebui să te caut

Dincolo de albastrul promis
Coboară amintiri pe alei
Tumultul clipei
Şi dansul clepsidrelor goale.
Tanzen leere Sanduhren
Vielleicht sollte ich dir schreiben

Über mich und über die Zeit
Wenn ich baden
In Obstgärten Herbst.
Vielleicht sollten Sie wissen

Wie viele zu sagen hatte-
Ich würde also im Gras zu sammeln
Bis Gedichte
Sie haben tiefe Linien in meine Handflächen.
Vielleicht sollten Sie schauen

Jenseits des blauen versprochen
Erinnerungen durch den Gang
der Tumult des Augenblicks
Und tanzen nackt Sanduhren
CONSTANTIN
MIRONESCU
Poezia domnului Constantin Mironescu se defineşte prin densitatea acestor

versuri care justifică cerebralitatea unui climat poetic care să reziste criticii
vehemente. Domnul Constantin Mironescu cultivă o pozie a trăirilor adânc
interioare, care sugereză translaţia de la tăcere la strigăt, la iureş, fără putinţă de a fi
auzit ca un prizonier a gestului închis.
****************************
Herr Constantin Mironescu Poesie wird durch die Dichte dieser Verse definiert
cerebralitatea poetische Klima rechtfertigen zu widerstehen Kritik
vehemente.Domnul Constantin Mironescu pflegen eine Position des tiefen inneren
Gefühle, die Verlagerung von Stille, um in Stoß ohne die Möglichkeit, gehört zu
werden schreien schlägt wie ein Gefangener der Geste geschlossen.
PRIVINDU-ŢI CHIPUL BLÂND
Pe când în iarbă-ades te căutam

Şi-n frunzele copacilor din crâng,
Iar pe la cuiburi mierle-n stol se strâng,
De la Orfeu eu lira-mprumutam
Şi aduceam în vers ritmuri ce frâng

Din sufletu-mi, ce-n vise-l deschideam
Peste oceanul planetar balsam,
Lumina stelelor, când şi-o răsfrâng.
Mă pătrundeam de tainicul fior

În răsuflare,-n vorbă şi în gând,
Alăturându-mi dorul de alt dor.
De tandre-mbrăţişări fiind flămând,

Întors din vise ca învingător,
Mă săturam privindu-ţi chipul blând.
Ihr Gesicht weicher
Während ich sah das Gras, oft

Und die Blätter der Bäume in den Hain,
Und die Amseln nisten sammeln Herde-n,
Von Orpheus-Pfund lieh ich mir
Bringen Sie in Vers Rhythmen wringen

Von meiner Seele, was für Träume habe ich öffnen
Über Ozeane Anlage
Starlight, wenn ein Flansch.
Ich die geheimnisvollen Nervenkitzel durchdringen

Der Atem-n Wort und Gedanke,
Mit mir die Sehnsucht nach einem anderen verpassen.
Die Ausschreibungs-mbrăţişări Hunger

Zurück in den Träumen als Sieger,
Ich war müde Blick auf Ihr Gesicht sanft.
VIS DE CERB ÎN PĂDUREA VERDE
De dragostea dintâi îmi aminteşte

Pădurea străbătută de fiorul
Chemărilor din suflet, ce cu dorul,
Mereu reînnoit, se curăţeşte.
Pe raza de lumină îşi ia zborul

Un ultim gând, din cele prinse-n cleşte,
De magului, ce-n stele îl ghiceşte,
Fiindu-i greu să-mi vadă viitorul.
Pădurea renăscută, din nou verde,

Mă cheamă în poiana cea ştiută,
Cu tril de mierle, flori să mă dezmierde.
Cuprins de-o vrajă, de-un zefir cusută,
În tainele pădurii de mă pierde,
Mă cred un cerb ce-şi caută o ciută.
ein Traum von Rotwild im Wald grün
Die erste Liebe erinnert mich

Forrest querte den Nervenkitzel
Aufruf der Seele, was mit Sehnsucht,
Immer erneuert reinigt.
Der Lichtstrahl nimmt

Ein letzter Gedanke von den eingeschlossenen-n Zangen,
Der Magier, was ich denke, die Sterne,
Nachdem schon schwer für mich, die Zukunft zu sehen.
Wald wiedergeboren wieder grün

Mein Name Glade bekannt,
Der Triller von Honig, Blumen streicheln mich.
Inhalt eines Zaubers als Zephyr genäht,
Die Geheimnisse des Waldes ich verliere
Ich denke, ein Reh und Rotwild suchen.
GEORGETA
PAMFIL
MANTA
Meditaţia romantică debutează cu o autoreferire prin care eul liric îşi

deplânge vremelnicia: „Sunt prima, sic,/Esti primul, sic,/Acesta-i startul din nimic”,
iar pluralul „Colegii numără un blid” din strofa finală devine o constatare amară că
distanţa sufletească dintre ei este infinită. Părerile de rău şi de bine se amestecă şi
singurul refugiu rămâne „frumusetea omului” care reînvie trecutul: „Și-i prea
devreme, prea târziu.” Poeta pare un răzvrătit, vrea să pătrundă în cetatea
cunoaşterii, dar nu ştie dacă este „prea devreme, prea tarziu”. Drama artistei derivă
din faptul că, fiindu-i închise drumurile spre absolute, nu mai poate să-şi trăiască
bucuriile existenţiale mărunte.
****************************
Meditation beginnt mit einer auf sich selbst verweisromantisch , dass er
bedauert, flüchtig lyrische Ich, "Ich bin der erste, chic, / Du bist der erste, chic, / Das
ist der Beginn des Nichts" und Plural "Colleges gehören eine Schüssel" in der letzten
Strophe wird ein Befund bitter daran, dass der Abstand zwischen ihnen ist
unendlich. Leider und gut mischen und singuul Zuflucht bleibt "menschliche
Schönheit", die die Vergangenheit wieder auferstehen: ". Sie ist zu früh, zu spät" Ein
Rebell bin Dichter will in die Stadt des Wissens, aber nicht weiß, ob es "zu früh, zu
spät, "Drama-Künstler leitet sich aus der Tatsache, dass das ist, die absolute
gesperrte Straßen können ihre kleinen Freuden des Lebens zu leben.
Cunostinte
Sunt prima, sic,

Esti primul, sic,
Acesta-i startul din nimic,
Colegii numără un blid;
Aceștia rup și al lor zid;
Pe treapta cu istorii reci

Așteaptă un lujer să-l întreci,
El are frunze, muguri, flori,
Să descifrezi ai lui fiori,
Scăpat sărmanul din priveghi

Trimisu-l vântul bezevenghi
Să șadă lin armia lui
Ca frumusetea omului;
Pridvorul re anină nori

Vorbind cu urșii ierbivori
Sunt praznice de SUS din CER,
Le stiu arhaic lerii ler...
De-acolo ei privesc spre noi,

Spre dealuri, pitorescul roi,
Și-i prea devreme, prea târziu,
Și-i termeri ţărmul bidiviu,
Și-i mult atent, nedescifrat;

Ne aiurea câmpul minunat,
Aleargă ler străbuni frumoși,
Culori, arbitrii, nervi umbroși;
Din tot, cu anotimpuri vremi

Mă aleg re cum ai mei eterni,
O năfurică și folos
Iar tu, continuu greu voios.
Wissen
Ich bin der erste, chic,

Du bist der erste, chic,
Dies ist der Beginn von irgendetwas,
Colleges gehören eine Schüssel;
Acestii Pause und ihrer Wand;
Auf der Bühne mit Geschichten kalt

Warten Sie einen Stiel ihn auf Rasse,
Er verlässt, Knospen, Blüten,
Lassen Sie uns zu entziffern kriecht
Entkommen Armen in der Folge

Trimisu wickeln Sie es bezevenghi
Setzen wir uns reibungslos Armia
Als menschliche Schönheit;
Recente veacuri
Recente veacuri colorate;

Sunt primăverile durate,
Istorii dalbe ori nescrise,
Vigoarea lor în CER admise,
Mișcări continue, germinante,

Anima, TERRA, antrenante,
Secude, temeri, evadează,
Pe timpuri veci escaladeazp,
Cum știm iubire, clare unde,

Întregi rotiri, cu noi mirunde,
Se reascund neclipe, valuri,
Necreșteri, viduri, rost, samsamuri;
Culege veascuri gospodarul

În foc iernos crescând amarul,
Nici-cine rupe treapta vie
Din cei pretenţiei - hazlie.
Gingașa noastră dovedire,

Retrepte așează a ei fire
Seminte-și cresc, adevărate,
Neucigând solventu-i frate.
den letzten Jahrhunderten
Letzten Jahrhunderten gefärbt;

Sind Federn Dauern,
Stories Mr. White oder ungeschrieben,
Ihre Kraft in CER zugelassen
Kontinuierliche Bewegung Keim

Anima, TERRA, spannende
Secude, Ängste, entweicht,
Re eskaliert Mal
Wie lieben wir klar, wo

Voll mit neuen Spin mirunde,
Es reascund neclipe, Wellen,
Necresteri, Staubsauger, Herz, samsamuri;
Wählen veascuri Haus

Im Winter erhöht Feuer Feuerstein,
Kein Einbruch, die Bühne zu leben
Aus dem Anspruch-lustig-.
Unsere sanfte, bewährte,

Legte Retrepte Themen
Samen, und wachsen real,
Wir solventu tötet ihren Bruder.
ELENA
LUNGU
Lenuş Lungu consideră că viaţa, moartea se leagă organic de natură, iubire,

cunoaştere. Erotica este prezentată în variate nuanţe: iubire senzuală („Mi-am
pansat sufletul/cu un nor”), iubire împlinită („mi-am pansat sufletul cu iubire”),
sentimente care determină existenţa umană, dar şi modalitatea de a pătrunde în
marele taine ale universului: “mi-am pansat sufletul/cu o aripă/să nu mai doară/în
fiece clipă” Singura metaforă „râuri de dor” redă tragismul existenţial când sensul
devine unic şi totul se îndreaptă spre haos. Spiritul se destramă, se dezintegrează în
momenul în care vine „uitarea”, anulând ceea ce înseamnă ideal şi speranţă: „în
uitare/mi-am pansat sufletul”
************************************
LENUS Lungu glaubt, dass das Leben, der Tod bindet organische Natur, Liebe,
Wissen. Erotica ist in verschiedenen Schattierungen dargestellt: die sinnliche Liebe
("Ich verband Seele / der Wolke"), die Erfüllung der Liebe ("Ich liebe sufletulcu
angezogen"), Gefühle, die die menschliche Existenz zu bestimmen, sondern auch,
wie man in großen bekommen Geheimnisse des Universums: "Ich verband Seele /
UEL Flügel / nicht in jedem Moment verletzt /" nur Metapher "Flüsse der Sehnsucht"
spielt die tragische existentiellen Sinn wird eindeutig, und alles wird zum Chaos
bewegt. Geist fällt auseinander, Spreng im Laufe es kommt "Vergessen", die
Aufhebung ideal und Hoffnung bedeutet: "Ein Vergessen / Ich verband Seele"
Dor
Mi-am pansat sufletul

cu un nor
să nu mai curgă
râuri de dor
mi-am pansat sufletul
cu o aripă
să nu mai doară
în fiece clipă
mi-am pansat sufletul
cu iubire
şi iată acum dau de ştire
că sufletul meu vrea
să zboare
într-o iubire
şi-apoi în uitare
mi-am pansat sufletul…
Sehnsucht
Ich verband Seele

eine Wolke
nicht zu laufen
Flüsse verpassen
Ich verband Seele
mit einem Flügel
nicht zu verletzen
in jedem Moment
Ich verband Seele
mit Liebe
Jetzt ist hier Neuigkeiten geben
dass meine Seele will
fliegen
in der Liebe
und dann Vergessenheit
Ich verband Seele ...
Dimineţi sub tălpi
Mă strecor pe marginea
dimineţii
mă apropii de tine
şi te privesc
ca norul trandafiriu
de deasupra cerului
mă aşez în palma ta
ca o umbră îmi trec mâna
Peste ochi, peste obraji
îţi aduc dimineaţa
să se picure peste tine
să te învelească
cu aromă de cafea
şi parfum de migdală
te voi ţine în suflarea mea
şi te voi înfăşura
ţinându-ţi blând
dimineţile sub tălpi

în cupele zemoase
din ceaşca ta.
Morgens in den Sohlen
Ich schlüpfe auf die

Morgen
bekommen in Ihrer Nähe
und ich freue
die Wolke stieg
über dem Himmel
ich in der Handfläche sitzen
Ich legte meine Hand wie ein Schatten
Über Augen, Wangen
bringen Sie den Morgen
auf Sie zu tropfen
Sie wickeln
Kaffee-Aroma
und der Duft von Mandeln
Ich werde meinen Atem halten
und ich werde wickeln
nehmen und sanft
Morgen in den Sohlen

Cups saftig
in Ihrer Tasse.
COSTICĂ
NECHITA
Poezia domnului Costică Nechita se detaşează nu numai prin frăgezimea ce o

poartă, are gândul încărcat de metafore şi cuvinte care conduc către poezia de
factură clasică dar şi de cea de formă fixă. Domnul Costică Nechita are o bună ştiinţă
în a disciplina versul, în a aşeza cuvintele fără ale pierde sensul, dimpotrivă iarăşi,
versurile se leagă într-o cursivitate limpede şi uşor decantată.
**************************
Herr Costică Nechita Poesie entsteht, nicht nur Zärtlichkeit Träger hat voller
Metaphern und Worte, die zu beeindruckenden klassischen Dichtung führen,
sondern auch die Form fixă.Domnul Costică Nechita wissentlich Vers Disziplin
gedacht Platzierung von Wörtern, ohne dabei den Sinn der Texte verlinken
potrivăiarăşi in einer klaren und leicht fließend dekantiert.
Toaca
Se-aude glas de toacă pân’ la cer

Şi relele din lumea asta pier.
Se-nalţă glasuri din morminte…
Sfâşietoare rugi de oseminte!
Un clopot liniştea destramă

Cu al lui vaier de aramă...
Pe culmi se-nalţă cruci semeţe
Sfidând albastrul cu a lor tristeţe.
Răsună toaca pe la mănăstiri

Chemând la rugă ale noastre firi;
În ceruri oştile se-adună
Pe cel viclean ca să răpună.
Clopotniţele răscolesc văzduhul

Purtând către înalturi stihul,
Natura cu destinul se împacă
Atunci când se aude glas de toacă.
Cântec de lemn răstignit în uitare,

Între cer şi pământ tu aduci alinare!
Cu glas vestitor de alte-nceputuri
Lumea întreagă o scoţi din adâncuri.
Curge spre lume al lemnului cânt

Şi peste glasuri adormite-n pământ!
Se urcă spre slavă chemări arzătoare;
Din sunet de toacă se înalţă altare!
hacken
Wir hören die Stimme des zerhackt 'to ask

Und die Übel dieser Welt untergehen.
Sie steigt Stimmen aus den Gräbern ...
Zerreißend Gebete der Knochen!
Eine Friedensglocke auseinander

Das Stöhnen aus Messing ...
Auf den luftigen Höhen steigt es Kreuze
Defying blau mit ihrer Traurigkeit.
Hallte hacken die Klöster

Aufruf zum Gebet unserer Natur;
Im Himmel die Gastgeber häufen
Heimlich zu töten.
Kirchtürme erheben sich durch die Luft

Das Tragen der Höhen-Vers,
Natur versöhnt Schicksal
Wenn Sie die Stimme von chop hören.
Das Lied von Holz genagelt in Vergessenheit

Zwischen Himmel und Erde, um Ihnen Linderung bringen!
Harbinger andere Voice-Anfänge
Welt sie aus den Tiefen.
Timber fließt Welt singen

Und mehr Stimmen ruhen, in den Boden!
Aufstieg zum Ruhm fordert Brenner
Vom Klang steigt Schreine hacken!
Zbor peste timp
Să dăruieşti din lutul învăţat să zboare

E doar crâmpei din astă viaţă trecătoare;
Visul unei cărţi nu va să se-mplinească
De nu lasi zborul să-nveţe să citească.
Din plămădiri dospite dai viselor speranţă

Şi soarele dezmierzi în fiecare dimineaţă;
Un rost îşi va găsi întreaga-ţi plămădire
Dacă din începuturi vei semăna iubire!
Dar de începi călătoria cu înverşunare

Şi treci prin viaţă călcând la întâmplare,
Visul de zbor spre culmi din coviltire
Va fi doar o banală plăsmuire!
Si peste albe foi de-ti vei zidi plinirea

Fără să uiţi care îţi este moştenirea,
Vei reuşi să laşi pentru posteritate
Şi visul, dar şi zborul peste moarte.
Iar peste ani când poate întâmplarea

Va scoate din uitare toată frământarea,
Vor fi destui ce vor voi să-şi amintească
Să lase iarăşi lutul şi zborul să rodească.
Flug über die Zeit
Geschenke aus Ton, fliegen zu lernen

Es ist nur flüchtigen Blick auf dieses Leben;
Der Traum von einem Buch nicht-mplinească sein
Der Flug wird nicht verlassen, lernen zu schlucken lesen.
In der Gestaltung der Träume Sie hoffen, gesäuert

Und die Sonne streicheln jeden Morgen;
Ein Punkt, den Sie die ganze Maische finden
Wenn du am Anfang Liebe säen!
Aber die Reise beginnen heftig

Und durch das Leben gehen Schritt zufällig
Traumflug in Höhen von Tent
Es wird nur ein bloßes Hirngespinst zu sein!
Und über weißen Blättern Sie Fülle bauen

Nicht zu vergessen, dass ist dein Erbe
Sie werden in der Lage, für die Nachwelt zu hinterlassen
Und Traum, und fliegen über den Tod.
Und im Laufe der Jahre kann man Chance

Aus der Vergessenheit Entfernen Sie das Kneten,
Es gibt viele, die Sie daran erinnern wollen
Ton und Flug wieder verlassen fruchtbar.
KARELIA
MIHAELA
NEACŞU
Creaţia Mihaelei Neacşu conţine unul dintre simbolurile dominante în creaţia
religioasă şi, anume, Geneza. Este un imn închinat femeii şi constituie o puternică
frământare cauzată de faptul că poeta nu are certitudinea creaţiei ideale de către
divinitate: „Femeie, esti o reţetă complicată/Cum o fi reusit sa pună laolaltă,/Ast
Dumnezeu atâtea într-o humă/Și floare și amantă chiar și mumă?” Acest lucru devine
laitmotuvul poeziei “Femeie, tu…" şi constituie şansa de a cuceri eternitatea, femeia fiind
pusă în sujba frumosului şi a înnobilării bărbatului. Mihaela Neacşu are conştiinţa legăturii
cu divinitatea prin intermediul bărbatului, depozit a unor taine pe care vrea să le dezvăluie
oamenilor într-un act de dăruire totală: „Orice bărbat dorește să poată a-nţelege/Cum
dintr-o biată coastă a domnului Adam/Tu ești și rădăcina dar și rodul pe ram!”
**********************************
Creation Mihaela Neacşu enthält eines der beherrschenden Symbole religiöser
Schöpfung, nämlich Genesis. Es ist eine Hymne an die Frauen und starke Kneten
constituieo Csuzi, dass der Dichter nicht von der göttlichen Schöpfungsideal erfüllt: "Frau,
ein kompliziertes Rezept / Wie ist es gelungen, zusammen, / Ast Gott bist du so in einem
Ton-/ und Blumen und Geliebte sogar muma? "das wird laitmotuvul Gedicht" Frau, du ...
"und ist eine Chance, die Ewigkeit zu erobern, sie in SUJB schöne und erheb Mann
genommen wurde. Mihaela Neacşu hat conţştiinţa Verbindung mit dem Göttlichen durch
Hinterlegung des Menschen einige Geheimnisse, die er will, um Menschen in einem Akt
der völligen Hingabe offenbaren: "Jeder Mensch will in der Lage sein a-ntelege/Cum einem
armen Küsten Herr Adam / Sie sind die Wurzel, sondern die Frucht ram!"
Femeie, tu...
Femeie, esti o reţetă complicată!

Cum o fi reușit să pună laolaltă,
Ast Dumnezeu atâtea intr-o humă
Și floare și amantă chiar și mumă?
Cum de iubirea toată și chiar aprig blestem
S-au adunat in tine, cum se adună-un ghem?
Cum poţi să porţi în tine și doruri și durere
Cum așa tu, plăpândă ești plină de putere?
Și știi cu meștesug când vrei pe toţi să-i minţi
Și știi atât de bine cu drag tu să alinţi!
Floare de mpr sau aprigp furtunp,
Bărbatul îl cobori sau il ridici în lună
Și pâine tu frămânţi și prunci tu zămislești
Și știi să râzi în soare și stii și să jelești.
Toate în tine sunt așa de-amestecate,
Că tot au încercat multe minţi luminate
Și s-au tot chinuit misterul să-l dezlege
Cum dintr-un vagabond, tu poţi face un rege!
---------------------------------------------------
Deci, de la Eva-ncoace, se știe este lege,
Orice bărbat dorește să poată a-nţelege
Cum dintr-o biată coastă a domnului Adam
Tu ești și rădăcină dar și rodul pe ram!
Frau, Sie ...
Frau, Sie sind ein kompliziertes Rezept!

Wie werden in der Lage zusammen zu stellen,
Heute Gott viele huma
Und Blume und Herrin auch muma?
Wie für alle und auch heftigen Fluch lieben
In die Sie gesammelt, wie man einen Ball zu sammeln?
Wie kann man tragen und Sehnsucht und Schmerz
Wie kommen Sie gebrechlich voller Kraft sind?
Und wissen Sie, wenn man sie alle in Handarbeit zu liegen
Und wissen Sie, so sehr liebte, Sie zu verwöhnen!
Blume der Apfel-oder heftigen Sturm
Mann, es nach unten oder heben Sie es in Monaten
Und Sie Brot und Babys Sie sich vorstellen, kneten
Und wissen, wie man in der Sonne lachen und wissen, und trauern.
All-you so gemischt sind
Wie alle aufgeklärte Geister haben viele versucht,
Und sie alle gekämpft, um das Rätsel zu lösen
Was für ein Hintern, können Sie einen König zu machen!
-------------------------------------------------- -
So Abend hier, wir wissen, es ist das Gesetz,
Jeder Mensch in der Lage, jeden zu verstehen sein will
Wie ein armer Küsten Herr Adam
Sie sind die Wurzel, sondern die Frucht ram!
De-o fi...
De-o fi cumva să poţi uita

Cărarea către casa mea,
Du-te pe veci, să nu mai știi
Iubirea cum o poti găsi!
De-o fi să-mi lași dorul în piept,
Să-mi plânga zilele-n deșert,
În viaţa ta să nu-ntâlnești
O alta care s-o dorești!
De-o fi să vrei să m-amăgești,
Cu vorbe dulci să mă vrăjești,
Să nu ai parte de popas,
Nici chiar în ultimul tău ceas!
Dar de o fi să mă-ndrăgești,
Eu mi te iau așa cum ești
Și-o să te las în patul meu
Și-o să mi te fac Dumnezeu!
Da es sich um ...
Die eine war irgendwie kann man vergessen

Weg zu meinem Haus
Gehen Sie auf immer, nicht zu wissen
Liebe, wie Sie finden können!
Die eine ließ mich vermissen Brust sein
Lassen Sie mich zum weinen Tage Wüste
In deinem Leben war nicht zu erfüllen
Ein anderer, der sich wünschen!
Für eine sein, mich zu täuschen zu wollen,
Mit süßen Worten verzaubern mich,
Sie nicht, Ruhe zu bekommen,
Auch in Ihrem letzten Stunde!
Aber eines me-ndragesti sein,
Ich nehme dich wie du bist ich
Und ich ließ sie in meinem Bett
Und machen sie mein Gott!
LIUBA
BOTEZATU
Liuba Botezatu surprinde prin calitatea incontenstabilă a versurilor şi prin felul

în care sunt concepute poemele, reuşind să evite livrescul prin astfel de formulări de
umanism cald şi tocmai de aceea credibilă, ştie să transforme tot ce atinge în poezie
cultă şi acesibilă în acelaşi timp, mai ales că autoarea este o fiinţă discretă, oarecum
retrasă ,departe de vâltoarea şi murdăriile unei vieţi de bâlci.
************************
Liuba BOTEZATU incontenstabilă erfasst die Qualität der Texte und die Art,
wie sie konzipiert sind Gedichte von solchen Formulierungen vermieden
bookishness warmen Humanismus und das ist, warum ich, wissen, wie man alles,
während er in die klassische Poesie und Aces berührt drehen, vor allem dass der
Autor ist ein Wesen diskret, etwas abgelegen, weit weg von den Wirren und
Schmutz ein Messegelände Leben.
C`ai putere-n libertate
Aleargă, roibul meu! Galopînd spre zări cu zel,

Fă-mă să mă simt un rege în decorul gri-mizer,
Fă să uit de tot realul, când - lipit de trupu-ţi fier,
Zbor nici-unde-n infinit şi să ies din efemer!
Plimbă-mă prin văi şi dealuri, văgăune şi câmpii,

Plimbă-mă pe drumuri goale, printre pomi - coloane vii,
Du-mă-n sus! Du-mă ’nainte! Dă-mi balsam de oxigen,
Lasă-mă să zbor cu tine, tu, căluţul meu sprintèn!
S-aud vântul cum vuieşte, prin timpane, dezlegat,

Să-l simt rece-n nări şi tare, să-l resimt descătuşat,
Liberă, să zbor cu tine şi cu vântul cel tovarăş,
Şi să-mi fiu din nou a mea, regăsită-n spaţiu, iarăşi!
C `von Macht-in Freiheit
Führen Sie, mein verrückter! Galoppieren Sie mit Eifer siehe

Machen Sie mir das Gefühl, ein König struppigen grauen Dekor,
Vergessen Sie nicht, alle Realität, du - du trupu Eisen stecken
Flug no-wo in der unendlichen und Vergänglichen heraus!
Gehen Sie mit mir durch Täler und Hügel, Mulden und Ebenen,
Gehe ich auf leeren Straßen, durch die Bäume - Wohn-Säulen,
Nimm mich in die Luft! Nimm mich 'vor! Gib mir Balsam Sauerstoff
Lassen Sie mich mit dir fliegen, euch, meine flinken Pony!
Wir hören, wie der Wind brüllend durch das Trommelfell, ungebunden,
Zu kalt in der Nase und hart entfesselt zu fühlen,
Frei, um mit Ihnen und der Begleiter Wind fliegen,
Und mir meinen Sohn zurück, fand in-Raum wieder!
Delerium vulgaris
În noaptea asta să nu o iubeşti...

cuvinte dulci să nu-i şopteşti,
să n-aprinzi nicio lumânare,
să n-o săruţi c-o floare,
frumos mirositoare.
Vrea carnea să i-o muşti

şi suflul aprig să i-l guşti,
să-l tai cu laserul în două,
în şapte sau în nouă...
Să tune şi să plouă!
De-ai şti câţi demoni te aşteaptă

în ademenitoarea-i şoaptă...
vor să-i arunci în focul sacru,
să-i scapi de simulacru,
de dulce-acru...
Hai vino şi arde vrăjitoarea,

desfă-i rapid strânsoarea,
absoarbe-i dintr-un foc vâltoarea,
zbuciumată şi rece ca marea!
Şi lasă-i uitarea... şi sarea...
Delerium vulgaris
Heute Abend ist nicht Liebe ...

süße Worte nicht flüstern,
jede Kerze leuchtet nicht
nicht küssen, dass eine Blume,
duftend.
Er will, dass Fleisch zu geben, es zu beißen

und heftige Explosion, um es schmackhaft sein
Laser schneiden Sie es in zwei,
sieben oder neun ...
Zum Abstimmen und regen!
Wenn Sie wüßten, wie viele Dämonen warten

in ademenitoarea flüstere ich ...
will ihn in der heiligen Feuer gelegt,
bis der Schein loszuwerden,
süß-sauer ...
Lassen Sie uns kommen und die Hexe zu verbrennen,

schnell durchgeführt ihren Griff,
nimmt sie in einem Feuerwirbel,
kalten und stürmischen Meer!
Und lassen Sie sie zu vergessen ... und Salz ...
TRANDAFIR
SÎMPETRU
Creaţia poetului Trandafir Sîmpetru poate fi caracterizată prin prezenta unui eu liric
intens rezonant, în dilematica frământare a omului modern, creând un tip de lirism în care
spaţiul şi timpul par a se liciriza. Poezia lui Trandafir Sîmpetru este în primul rând concept,
care abia apoi se concretizează către imagine, de aici impresia de stăpânire asupra lumii, la
care contribuie metaforele, „În zori de-amurg”, „sălciile-n somn”
Dar relaţia dintre autor şi eul lyric se obiectivizează în poezia „Descântec”,
succesiunea confesiunii îi dă libertate în exprimare: „Fugi de Diana ,/Fugi farmec ,/Fugi
sărăcie ,/Fugi scorpie ,/Fugi întristare ,/Fugi nebunie ,/Din inima ei ,/Din cugetul ei”
Versurile sunt scurte, sacadate pentru a exprima concentrate sentimente, gânduri într-un
limbaj artistic specific creaţiei populare. Creaţia capătă sensul unui descântec: „Fugi , gând
necurat ,/Hoţ fără soţ ,/Neagră stafie,” şi sintagma „Să rămâie Diana/Curată ,/Luminată”
este o personaificare deoarece exprimă dorinţa eului liric de a rămâne femeia la puritatea
dintâi.
******************************
Creation Dichter Trandafir Sîmpetru kann durch die Anwesenheit eines Resonanz intensive
lyrische Ich in Kneten Dilemma des modernen Menschen charakterisiert werden , die
Schaffung einer Art von Lyrik , in der Raum und Zeit scheinen sich zu erweitern . Rose
Poesie ist in erster Trandafir Sîmpetru Konzept, das nur nach dem Bild , damit das Gefühl
der Herrschaft über die Welt und trägt Metaphern, „Der Morgen – Dämmerung „
materialisiert „, Weiden im Schlaf „ Aber die Beziehung zwischen dem Autor und Selbst
Lyrik objektiviert „ Chant „ Geständnis –Sequenz gibt die Freiheit der Meinungsäußerung :
„von Diana Führen , / Lauf Charme / Lauf Armut / Lauf Hündin, / Lauf Trauer / Lauf
verrückt , / für ihr Herz / Geist ihres „Die Texte sind kurz, staccato konzentriert, um
Gefühle und Gedanken in einer bestimmten künstlerischen Sprache Volks auszudrücken.
Erstellung von einem Zauber macht Sinn: „Run unreine Gedanken / Dieb ohne Ehemann /
Black Ghost „, und der Satz „ Denken Sie daran, Diana / clean / Licht“ ist eine lyrische
personaificare als Bereitschaft, Femi auf den ersten Träger bleiben .
Descântec
Fugi de Diana ,
Fugi farmec ,
Fugi sărăcie ,
Fugi scorpie ,
Fugi întristare ,
Fugi nebunie ,
Din inima ei ,
Din cugetul ei ,
Să rrămâie Diana
Curată ,
Luminată
Ca strugurele din vie!
Fugi , gând necurat ,

Hoţ fără soţ ,
Neagră stafie ,
Fugi , teamă ,
Fugi , rău înrăit ,
Fugi , nărăvie ,
Din inima ei ,
Din cugetul ei ,
Să rămâie Diana
Curată ,
Luminată
Ca strugurele din vie!
Enttäuschung
Führen von Diana,

Führen Charme
Führen Armut
Führen Hündin,
Führen Trauer
Führen Wahnsinn
Aus ihrem Herzen
In ihrem Kopf,
Lassen rrămâie Diana
sauber,
hell
Wie Trauben im Weinberg! .
Ausführen, unreine Gedanken,

Dieb seltsam,
Schwarz Gespenst,
Führen, Angst,
Führen, schlechte schmiere,
Führen, Gewohnheit,
Aus ihrem Herzen
In ihrem Kopf,
Denken Sie daran, Diana
sauber,
hell
Wie Trauben im Weinberg!.
CUPRINS
MARIN MOSCU / 3
DIANA OLTEANU / 8
CONSTANTIN BIDULESCU / 13
LUCREŢIA IONESCU BUICIUC / 18
DORIN MOLDOVAN / 23
EMILIA POPESCU RUSU / 30
PETRE IOAN CREŢU / 35
VIOLETA LAICHICI SEIFERT / 40
RADU BOTIŞ / 45
MARIANA CIUREZU / 50
ȘTEFAN DIMA / 55
RODICA CERNEA / 64
CARMEN GEORGETA POPESCU / 69
OVIDIU SINOV / 74
ALEXANDRA VICTORIA FILIP / 79
CORNEL BALABAN / 84
LUMINIŢA SĂCELEANU / 93
DOINA COTFAS / 98
IOAN ADRIAN TRIFAN / 107
DANIELA TIGER / 114
LILIOARA MACOVEI / 119
LILIANA NARCISA FARCAŞ / 124
ANCA POPESCU / 137
RODICA CONSTANTINESCU / 142
DOINA BULZAN / 147
MARIA BRATU / 152
ANA MUNTEANU DRĂGHICI / 157
LIGIA GRINDEANU / 162
CONSTANTIN MIRONESCU / 167
GEORGETA PAMFIL MANTA / 172
ELENA LUNGU / 177
COSTICĂ NECHITA / 182
KARELIA MIHAELA NEACŞU / 187
LIUBA BOTEZATU / 192
TRANDAFIR SIMPETRU / 197
http://grairomanesc.ro/

Poeti Romani Contemporani GR

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Poeti Romani Contemporani GR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reeditare electronică cu acceptul direct al

Bibliotecii Grai românesc,

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI

Ediţie bilingvă română-germană

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Sîmpetru, Trandafir (coord.)

O poezie meditativă, zborul ancestral al eului liric, „zbor în jurul tău”,

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|3

Privirea ta prin lacrimi întârzie zborul,

Pregătesc un cântec ce miroase-a vis,

Blestemul de inscripţii devine epitaf,

A împietrit amarul în ochii care plâng,

4|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Dein Blick durch Tränen späten Flug,

Bereiten Sie einen Song, der einen Traum riecht

Fluch der Inschriften wird Epitaph,

Eine gehärtete bitter weinenden Augen,

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|5

Îmi desfăşor aripile

6|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Ich mache meine Flügel

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|7

8|ColecţIa GRAI ROMÂNESC

Privire a fost sau strigăt ?

Despre ploaie am să-ţi cânt azi

POEŢI ROMÂNI CONTEMPORANI|9

War auf oder weinen?

Über den regen Ich werde heute singen

Dar… n-am ştiut.

Şi-aş fi doinit tăcut,

Dar… n-am ştiut

Wenn ich gewusst hätte

Aber ... ich wusste nicht,

Wenn ich gedacht hatte

Ich würde Doina

Aber ... ich wusste nicht,

Un tânăr bărbat întreabă

După-un timp, fata ce oarbă

În final plecând acasă

Acum iar te-ntreb pe tine:

De-acuma eu sunt orb

Ein junger Mann fragt

Nach einer Weile, das Mädchen, das blind machen

Endlich nach Hause

Jetzt, während ich frage Sie:

Bis jetzt habe ich blind bin

- Bună ziua, moş Ion

- Hallo, Sankt Ion

Versurile doamnei Lucreţia Ionescu Buiciuc sunt o mostră originală,

Au îmbătrânit clipele, au albit aşteptările

Adun în pumni cioburi de inimă

Habe alte Momente, weiß Erwartungen

Gesammelt Handvoll gebrochenes Herz

Număr urmele lăsate de paşii răutăcioşi

Anzahl Spuren von bösartigen Schritte

Privind prin vii şi prin livezi

Blick durch die Weinberge und Obstgärten

Aşa simt, aşa vorbesc

Nur Lust zu reden

Der Titel ist suggestiv, "Vergebung", auf lyrische Geständnis direkt

Acum un vânt tomnatic

Aştept... să cadă iarna cu florile-i de argint

Jetzt herbstlichen Wind