Universitatea Danubius

Facultatea de Științe Economice

Specializare : MFPP

PROIECT

POLITICI ECONOMICE ȘI FINANCIARE

Masterand: Georgiana Vizinteanu

Coordonator: Prof. Univ. Dr. Dragomir Georgeta

Galați

2018
 Universitatea Danubius

Facultatea de Științe Economice

Specializare : MFPP

Apropieri și diferențe privind bilanțul contabil și situațiile

financiare
Studiu de caz: România vs SUA

Masterand: Georgiana Vizinteanu

Coordonator: Prof. univ. Dr. Dragomir Georgeta

Galați

2018
 Cuprins

CAPITOLUL 1 : CARACTERISTICILE SISTEMELOR CONTABILE ÎN ȚĂRI DIFERITE ............ 4

CAPITOLUL 2 : CONTABILITATEA ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII .................................. 5
CAPITOLUL 3 : PARTICULARITĂȚI ALE CONTULUI „ PROFIT ȘI PIERDERE” AMERICAN . 9
CAPITOLUL IV: PARTICULARITĂȚI ALE SISTEMULUI CONTABIL ROMÂNESC ................ 11
CAPITOLUL V : SITUAȚII FINANCIARE COMPARATE .............................................................. 13
CONCLUZII ......................................................................................................................................... 16
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................... 17
 CAPITOLUL 1 : CARACTERISTICILE SISTEMELOR CONTABILE ÎN ȚĂRI
DIFERITE

În România, apelarea la clasificările contabile internaționale s-a datorat nevoii de a justifica

opțiunile cu privire la strategiile de dezvoltare contabilă. Acest lucru a determinat o reformă a
sistemului contabil, ce a fost parcursă în două etape.

În perioada anilor '90, România este obligată să aleagă, în mod deliberat, dintre multiple
modele de contabilitate și raportări finaciare, fiind acestea existente đin Europa Occidentală
sau alte zone.

Această multitudine de reglementări și practici contabila a generat o varietate de clasificări

contabile.Cel mai durabil rezultat al acestor cercetări a fost recunoașterea că, în lumea
ezvoltată, țările pot fi împărțite în două mari grupe, în funcție de obiectivele contabilității: o
grupă cuprinde țările anglo-saxone și Olanda, cealaltă grupă include majoritatea
țărilor continental-europene, alături de Japonia și Coreea.

În acel moment, opțiunea aleasă de țara noastră a fost Franța, o țară clasată în categoria B.
Totuși, opțiunea noastră nu a fost lipsită de costuri politice, economice, fiscale și sociale.
Argumentele aduse în favoarea acestei opțiuni au fost convergențele în plan cultural, politic și
economic.

Retratarea situațiilor financiare întocmite la 31 decembrie 2001 are rolul de a asigura

comparabilitatea elementelor raportate în acestea, cu cele care se vor raporta în situațiile
financiare întocmite pentru anul 2002, an în care se aplică efectiv reglementările contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene. Noile „Reglementăril
contabile armonizate cu Directiva” aduc în România modificări în ceea ce privește situațiile
financiare anuale pe care o întreprindere trebuie să le întocmească.

Situațiile financiare obținute prin retratare cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere,
situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor capitalului propriu, toate situațiile având
o singură coloana, respectiv pentru 31 decembrie a anului retratat, politici contabile și note
explicative.
 CAPITOLUL 2 : CONTABILITATEA ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII

Dezvoltarea standardelor contabile americane se face prin referință la principiile contabile

general acceptate. În contabilitatea americană, contul de "profit si pierdere" se prezintă în
format vertical. În structura sa de bază sunt cuprinse veniturile și cheltuielile.

Dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, exercițiul se soldează printr-un beneficiu. În
caz contrar, activitatea se termina în pierdere. Clasificarea cheltuielilor se face după destinația
acestora sau funcțiile întreprinderii.

Posibilitatea de alegere a datei de închidere a anului fiscal este tipic unor state ce practică
sistemul contabil anglo-saxon, posibilitate ce nu o întâlnim în practica românească, unde
exercițiul financiar este strict reglementat prin Legea contabilității.

În cazul societăților pe acțiuni, în contabilitatea americană, în partea de jos a contului se

menționeaza beneficiul pe acțiune. Într-o structura detaliată, contul de "Profit si pierdere"
se prezintă astfel:

 Vânzările nete sau cifra de afaceri netă;

 Costul bunurilor vândute;
 Marja comercială sau marjă;
 Cheltuieli de exploatare;
 Cheltuieli de vânzare;
 Cheltuieli generale și administrative;
 Amortizări;
 Beneficiu din exploatare;
 Alte profituri sau cheltuieli;
 Dividente și dobânzi primate,
 Cheltuieli financiare cu dobânzile;
 Beneficiul curent înaintea impozării;
 Provizione pentru impozit;
 Beneficiu (pierderea) net current;
 Elemente extraordinare;
 Minus incidenta impozitului;
 Profitul (pierderea) netă;
 Numărul de acțiuni;
 Profitul pe acțiune.
 Situații financiare

România S.U.A

 Bilanț;  Bilanț;
 Cont de profit și pierdere;  Cont de profit și pierdere;
 Situația fluxurilor de  Situația fluxurilor de
trezorerie; trezorerie;
 Situația modificărilor  Repartizarea profitului;
capitalului propriu;  Alte elemente: analiza
 Politici contabile și note managerilor, note la situatiile
explicative. financiare, raportul de audit.

Fig. nr. 1 : situațiile financiare din contabilitatea românească armonizată și cele prevăzute de
US GAAP

Conform celor relatate în figura de mai sus, se poate observa că primele trei situații financiare
sunt similare ca denumire. În schimb, „situația modificărilor capitalului propriu” se regăsește,
fiind regelemtată de GAAp-uri, sub forma „politicile contabile și notele explicative”.

În ceea ce privește bilanțul și contul de profit și pierdere, ca formă a acestora, atât la noi cât
și in S.U.A este preferat sub formă verticală. Deși forma nu diferă, structura este total diferită
în cazul bilanțului contabil și contului profit și pierdere. În România, noile reglementări
contabile de armonizare cu normele europene și internationale prevăd o structură a bilanțului
conform următoarelor criterii: aranjarea activelor în ordinea crescătoare și a lichidităților și a
pasivelor în ordinea crescătoare a exigibilității. În S.U.A este păstrata aceeași ordonare a
datoriilor în pasiv, capitalul este aranjat la sârșitul bilanțului, în schimb activele sunt aranjate
în ordinea descrescătoare a lichidității. Aceste rezultate pot fi vizualizate în următorul tabel:

Conform Reglementărilor contabile Conform standardelor GAAP în S.U.A

armonizate în România
A. Active imobilizate Active curente
Imobilizări necorporale Numerar și echivalente
Imobilizări corporale Investiții temporare
Imobilizări financiare Conturi de încasat
Stocuri
B.Active circulante Cheltuieli plătite anterior și alte active
Stocuri curente
Creanțe Beneficii viitoare pe impozitul de venit
Investiții finaciare pe termen scurt Alte active curente
Casa și conturi la bănci
Participații și creanțe imobilizate
C. Cheltuieli în avans Patrimoniu, utilaje și echipamente
Depozite și alte active pe termen lung

Tabel nr. 1 : Situația comparativă a activului bilanțier.

Conform Reglementărilor contabile Conform standardelor GAAP în S.U.A

armonizate în România
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de Pasive curente
un an Note plătibile și ratele curente ale datoriilor
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioada pe termen lung
mai mare de un an Conturi plătibile
H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli Pasive înregistrate în avans
I. Venituri în avans Datorii pe termen lung
J. Capital și rezerve Impozite amânate
Alte pasive

Capitalul acționarilor
Acțiuni comune
Acțiuni preferențiale
Capital depus
Profituri repartizare

Tabel nr. 2 : Situația comparativă a pasivului bilanțier

Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile

exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului. Diferențele de structură
ale contului de profit și pierdere rezultă din tabelul următor, unde se observă că la noi sunt
aranjate în cadrul fiecărei activități a întreprinderii, veniturile aferente activității respective,
urmate de cheltuielile aferente, stabilindu-se apoi rezultatul din activitatea respectivă. În cazul
contului de profit și pierdere în varianta americană, activitatea de exploatare este structurată
diferit,cheltuielile de exploatare fiind ordonate atât în funcție de natură, cât și în funcție de
destinația lor economică.
 În majoritatea cazurilor, companiile americane preferă să prezinte anumite categorii de
venituri și cheltuieli cumulat. O situație asemănătoare este prezentată în următorul tabel
detaliat.

Conform Reglementărilor contabile Conform standardelor GAAP în S.U.A

armonizate în România
Cifra de afaceri netă
Variația stocurilor
Producția imobilizata
Alte venituri din exploatare
Cheltuieli cu materiile prime și materialele
consumabile și alte cheltuieli din afară
Cheltuieli cu personalul
Ajustarea valorii imobilizărilor și activelor
circulante
Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare
Venituri din interese de participare
Venituri din alte investiții financiare și
creanțe imobilizate
Venituri din dobânzi și alte venituri similare
Ajustarea valorii imobilizărilor financiare și a
investițiilot financiare ca active circulante
Cheltuieli cu dobânzile și alte cheltuieli
similare
Profitul sau pierderea din activitatea
extraordinară
Impozitul pe profit
Alte impozite ce nu apar în elementele de mai
sus
Rezultatul exercițiului financiar
Rezultatul pe acțiuni : de bază/ diluat
Cifra de afaceri
Costul vânzărilor
Profit brut
Consturi de distributie
Cheltuieli administrative
Alte venituri operationale(productive)
Venituri din acțiuni ale companiilor grupului
Venitul din alte investiții în active fixe
Alte venituri din dobânzi si sume similare
Sumele investite amortizate
Dobânda plătibilă și alte taxe
Profitul din activitatea obișnuită înaintea
impozitării
Impozitul pe profit din activitatea obișnuită
Profitul din activitatea obișnuită dupa
impozitare
Venituri excepționale
Profit excepțional
Impozitul pe profitul excepțional
Profitul pe anul financiar
Transferul de rezerve
Dividentele plătite

Profitul reținut în anul financiar

Dacă analizăm atent „Contul de profit și pierderi”, în modelul american distingem

următoarele funcții:

- funcția de producție, prin costul bunurilor vândute;

- funcția de vânzare, prin cheltuielile de vânzare;

- funcția administrativă, prin cheltuielile generale și administrative;

- funcția financiară, în special cu cheltuieli cu dobânzile.

În structura documentului, apar distinct elementele extraordinare. Mărimea impozitării de

plătit este divizată în două:

 Impozitul asupra beneficiului curent;

 Impozitul asupra elementelor extraordinare.

CAPITOLUL 3 : PARTICULARITĂȚI ALE CONTULUI „ PROFIT ȘI PIERDERE”

AMERICAN

Spre deosebire de concepția multor țări din Europa contientală, contul de "Profit și pierdere"
american nu relevă "valoarea adaugată" și nici "producția exercițiului". Noțiunea
fundamentală este cea de cost al bunurilor vândute, fără a se face distincția între mărfurile
vândute și producția vândută.

În mod corespondent postul "Vănzări nete" nu precizează dacă este vorba de venituri din
vânzarea mărfurilor sau din producția vândută. Spre deosebire de viziunea european-
continentală în S.U.A. numai producția vândută este considerată ca o măsură a produsului
creat de o întreprindere producătoare. Acesta este și motivul pentru care valoarea adăugată
lipsește din structura contului.

Din punct de vedere procedural, în timp ce contabilii românii fac apel la informațiile
contabilității financiare pentru a întocmi un cont de "Profit si pierdere", cei americani se
servesc de informațiile generate de contabilitatea analitică, adică de modul de identificare și
calcul al cheltuielilor directe și indirecte, care permit calculul (în cazul
întreprinderilor producatoare) "costului bunurilor vândute".

Deși cheltuielile de exploatare sunt clasificate în mod analitic, după funcțiile întreprinderii,
contabilitatea americană permite identificarea celor 3 categorii de cheltuieli și venituri:

 Cele de exploatare;
 Venituri si cheltuielile financiare;
 Venituri și cheltuielile extraordinare.

Astfel, vânzările nete sunt obținute prin deducerea elementelor de reduceri comerciale din
valoarea vânzărilor brute.

Pentru a calcula și inregistra amortizările, contabilitatea apelează la 2 termeni:

  Amortizare conform constatării contabile a unei diminuări de valoare, în cazul unei
imobilizări corporale;
 Amortizare conform constatării pierderilor de valoare, în cazul unor active
necorporale.


Elementele extraordinare sunt definite mai restrictiv, caracteristicile de clasificare ale acestora
fiind:

 Caracterul său neobișnuit;

 Manifestarea sa excepțională.

Situațiile financiare întocmite în sistemul american cuprind:

- bilanțul;
- contul de profit și pierdere;
- tabloul fluxurilor de trezorerie;
- tabloul capitalurilor proprii;
- situația rezultatului global;
- anexele relative la situațiile financiare.

În sistemul american nu exista modele standard pentru bilanț și pentru contul de profit și
pierdere, nici măcar în ceea ce privește denumirea situațiilor financiare.
Principiile contabile pe care trebuie să le respecte o întreprindere americană, pentru a
contabiliza diferite operații sunt urmatoarele:
- continuitatea exploatării;
- permanența metodelor - orice schimbare de metodă trebuie justificată, prezentându-se
în anexă și impactul asupra documentelor de sinteză. O schimbare de metodă este tolerată
decât în următoarele cazuri:
- rectificarea unei erori sau o modificare importantă în contextul economic;
- principiul anualități sau contabilității de angajamente - în vederea determinării
beneficiilor, trebuie ținut cont de cheltuielile angajate țn cursul exercițiului, și de veniturile
obținute, fără a lua în considerare daăa operațiile respective sunt sau nu generatoare de fluxuri
de trezorerie;
- principiul conectării cheltuielilor cu veniturile - solicită determinarea, mai întâi, a
veniturilor unui exercițiu, iar apoi înregistrarea cheltuielilor care sunt conectabile veniturilor,
în vederea deducerii cheltuielilor din venituri, și a determinării rezultatului net. Din aplicarea
acestui principiu decurg toate operațiile de regularizare la sfârșitul exercițiului;
- prudența;
- importanța relativă;
- principiul valorii de achiziție sau costul istoric - acest principiu recunoaște utilizarea
unui numitor comun privind înregistrarea operațiilor și întocmirea situațiilor financiare. Este
motivul pentru care litera de specialitate îl recunoaste și sub numele de "principiul stabilității
monetare sau nominalismul monetar";
- preeminența realității asupra aparenței;
- principiul bunei informări - constă în obligația de a prezenta situațiile financiare astfel
încât să reflecte de o manieră completă și fidelă situației financiare a întreprinderii și
rezultatele activității sale;
- principiul obiectivității - situațiile financiare trebuie să conțină informații verificabile
și determinate obiectiv;
- principiul realizării - impune ca un profit să nu poată fi constatat decât în momentul în
care întreprinderea realizeaza o operație cu un terț, un schimb de bunuri sau servicii;
- principiul separării patrimoniului - orice întreprindere e considerată ca o "entitate" clar
distinctă de cei care o posedă și oricare altă firmă cu care întreține relații economice.

Structura generală a bilanțului în sistemul contabil American

Precum și bilanțul din România, elementele din acesta sunt prezentate la costurile istorice.
Întreprinderile americane, în general, vor prezenta un bilanț sub formă de cont. Ordinea
rubricilor și a posturilor bilanțiere este inversă în comparative cu bilanțul românesc; Activul
va începe cu activele curente și se finalizează cu imobilizările, iar Pasivul începe cu datoriile
sau pasivele curente și se finalizează cu capitalurile proprii.
Prezentarea separată a activelor și pasivelor curente are ca scop permiterea determinării
fondului de rulment, care este un idicator important, atât în cotabilitatea americană, cât și
românească, fiind un criteriu fiabil ce ajută la măsurarea solvabilității.

CAPITOLUL IV: PARTICULARITĂȚI ALE SISTEMULUI CONTABIL

ROMÂNESC

România a folosit până în 1994 sistemul contabil monoist. Obiectivul principal

alcontabilităţii era furnizarea informaţiilor necesare planificării şi controlului centralizat
aleconomiei româneşti. Toate regulile contabile şi modul de aplicare a lor în practică,
începândde la planul de conturi şi terminând cu formularele de bază erau elaborate de
MinisterulFinanţelor şi Direcţia Centrală de Statistică. Utilizatorul informaţiilor contabile era
statul,deoarece nu existau nici investitori, nici concurenţă.După 1994 România a adoptat
sistemul contabil dual francez. El a fost ulterior adaptat şi aliniat cerinţelor internaţionale şi
europene. Evidenţă contabilităţii se bazează pe un plan general de conturi şi pe norme
contabile. Normele contabile din România s-au concretizat în:

 Legea Contabilă nr. 82/1991;

 HG nr. 704/1993, prin care se aprobă Regulamentul de aplicare a LegiiContabilităţii;
 Reglementări de aplicare a Legii Contabilităţii;
 Reglementări privind alinierea la Directiva a IV -a a ComunităţiiEuropene şi cu
standardele contabile internaţionale;
 Planul de conturi general;
 Norme metodologice de utilizare a conturilor;
 Nomenclatorul registrelor contabile şi normelor de aplicare a lor;
 Bilanţul contabil şi normelor de aplicare a lor.
Profesia contabilă este organizată în România în cadrul următoarelor instituţii:

 Colegiul Consultativ al Contabilităţii, apărut în 1992 şi are rolul de aorganiza şi

sprijini reforma contabilă în ţara noastră;-
 Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), apărut
în 1994, cu atribuţii diverse, membru alasociaţiilor internaţionale IFAC, IASC şi FEC.

Documentele anuale de sinteză ce trebuie întocmite de agenţii economici, sunt: bilanţul,

contul de profit şi pierdere şi anexa.

Bilanţul se întocmeşte de două ori pe an (la deschidere şi la închidere) şi estestructurat după

ordinea crescătoare a gradului de lichiditate a elementelor de activ şi dupăordinea crescătoare
a gradului de exigibilitate a elementelor de pasiv.

Contul de profit şi pierdere grupează cheltuielile şi veniturile după felul lor, adică
deexploatare, financiare şi excepţionale.

Anexa este destinată să furnizeze informaţia fidelă şi clară asupra situaţiei financiareşi
patrimoniale a firmei. Ea completează şi explică datele înscrise în bilanţ şi contul de profitşi
pierdere.

Principiile contabile după care funcţionează contabilitatea din România sunt:

 Principiul prudenţei – potrivit acestui principiu nu este admisăsupraevaluarea

elementelor de activ şi a veniturilor şi nici supraevaluarea elementelor de pasiv şi a
cheltuielilor;-
 Principiul permanenţei metodelor – potrivit căruia o metodă aleasăîn evaluarea şi
aplicarea contabilităţii va fi folosită până la sfârşit, asigurând astfelintegritatea şi
posibilitatea de a compara în timp rezultatele;-
 Principiul continuităţii activităţii – după acest principiu activitateafirmelor ar trebui să
fie continuă, fără necesitatea declarării stării de faliment;-
 Principiul independenţei exerciţiului – se delimitează în timpcheltuielile şi veniturile
aferente activităţii unităţi patrimoniale pe măsura angajării acestoraşi trecerii la
rezultatele exerciţiului la crea se referă;-
 Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere – conform acestui principiu bilanţul
de închidere al exerciţiului precedent trebuie să corespundă cu bilanţul dedeschidere a
exerciţiului următor;-
 Principiul necompensării – elementele de activ şi pasiv trebuie să fieevaluate şi
înregistrate separat, nefiind admisă compensarea între ele.După introducerea
reglementărilor privind armonizarea sistemului contabil românesccu Directiva a IV–a
a Comunităţii Europene s-au mai introdus următoarele principii:-
 Principiul prevalenţei economice asupra juridicului – presupune catranzacţiile şi alte
evenimente din viaţa întreprinderi să fie înregistrate şi prezentate conformcu natura lor
şi cu realitatea financiară, fără să se facă referinţă numai la apartenenţa juridică;-
 Principiul pragului de semnificaţie – presupune ca în conturileanuale să fie reflectate
toate operaţiunile a căror importanţă poate afecta evaluările şideciziile;-
  Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv – potrivit acestui
principiu elementele de activ şi de pasiv trebuie evaluate separat.Sistemul contabil
românesc urmează pas cu pas sistemul francez contabil, cu ofiscalitate ridicată şi un
control al statului accentuat, care nu lasă agentului economic posibilitatea de mişcare
şi nici nu oferă o siguranţă privind stabilitatea lui, mediul legislativ schimbându-se
foarte des.

CAPITOLUL V : SITUAȚII FINANCIARE COMPARATE

Sunt două sisteme contabile care sunt utilizate în prezent, la nivel mondial, cel francez și
cel anglo-saxon; cel emis de IASB și cel emis de FASB, care totuși înregistrează o tendință de
armonizare.

Prin urmare, aceste referențiale emise sunt utlizate tot mai des, în comparație cu cele
naționale, în elaborarea și analizarea situațiilor financiare. Spre exemplu, o parte din
companiile franceze aplică norme americane US GAAP, iar altele prezintă situații financiare
în conformitate cu reglementările naționale, dar și situații financiare care sunt în conformitate
cu US GAAP.

Totodată, în tările cu o contabilitate slab reglementată se observă o tendință de adoptare a

normelor internaționale sau america, fie o combinație între aceste două referențiale. Totuși,
sunt și țări precum Marea Britanie, care vor face foarte rar referire la alte principii, pe lângă
acela nationale.

Acronimul uttilizat în prezent pentru normele financiar contabile internaționale care au fost
emise IASB este IFRS1 (International Financial Reporting Standards), și sunt aplicate în multe
state ale lumii care au totuși o contabilitate și stabilitalitate financiară de admirat: Hong Kong,
Australia, Rusia, Singapore, Pakistan, Africa de Sud, UE. Se preconizează că peste 100 de
state impun sau permit utilizarea IFRS, ori au o politică de convergență spre acestea.

Societățile comericiale cotate din UE sunt în prezent obligate să întocmească situații

financiare care sunt consolidate în conformitate cu IFRS. Aceste standarde, pentru a putea fi
utilizate în afara sistemului american, au fost avizate de către Comitetul de Reglementare
Contabilă (ARC) și de un grup de experți numit Grupul Consultativ European pentru
Raportarea Financiară (EFRAG).

Două secţiuni din standardul IAS 39 ”Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare” nu au

fost aprobate de ARC şi, în această privinţă, standardele IFRS aplicate în UE sunt diferite de
cele emise de IASB. În prezent, IASB colaborează cu UE pentru a găsi o cale acceptabilă
pentru eliminarea acestei anomalii.

1
Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3/2010
Comisia Valorilor Mobiliare şi Burselor din Statele Unite (SEC) impune în prezent tuturor
companiilor străine cotate la burse din SUA să pregătească situaţii financiare fie în
conformitate cu US GAAP, fie în conformitate cu standardele lor contabile locale, însoţite de
o notă care să reconcilieze standardele locale cu US GAAP. Această obligaţie generează
costuri semnificative pentru companiile cotate în acelaşi timp în SUA şi în alte ţări.

SEC a propus modificarea acestei reguli în sensul eliminării obligaţiei de a efectua o

reconciliere cu US GAAP pentru companiile străine care îşi pregătesc situaţiile financiare în
conformitate cu IFRS, în principiu începând din 2009.

Companiile bazate în SUA sunt în continuareobligate să raporteze în conformitate cu US

GAAP.

În continuare, voi prezenta situatiile financiare din România, care sunt reglementate și în
prezent prin 3055 din 29/10/2009, dar și în paralel cu anumite emisii din sistemul anglo-
saxon.

Companiile, insituțiile, și societățile de orice natură și mărime, întocmesc „conturi: și

situații financiare care au un anumit scop final: cel de prezentare către organele fiscale. Acestă
întocmire este realizata după o metodologie unică- și anume contabilitatea.

Pentru a satisface nevoile de informare privind gestiunea, performanța, poziția și economia

oricărei dintre aceste entietăți, este necesară o sinteză periodică a activității și o unei analize
prin intermediul situațiilor financiare. Ca urmare, aceste șituații sunt intocmite la sfârșitul unei
perioade, care se numește perioadă de referință.

Această perioadă de referință, conform legislației naționale, poartă denumirea de exercițiu

financiar, ori respectiv exercițiu bugetar (această variantă este utilizată de insitutiile publice).

Însă, în SUA termenul utilizat pentru această perioadă este reprezentat de „anul fiscal”.

În România, exercițiul financiar/bugetar mereu coincide cu anul calendaristic, are început la 1

ianuarie și închidere pe 31 decembrie.

În schimb, în SUA, momentul de deschidere și închidere a anului fiscal poate fi stabilită de

fiecare entietate în parte, atât timp cât este analizat un an calendaristic.

Totuși, consider că este un mai mare avantaj utilizarea anului fiscal, deoarece analiza se
poate face atunci când stocurile și activitățile comerciale au un nivel scăzut, fapt ce induce
automat o reducere a timpului și efortului depus în elaborarea situațiilor financiare.

În ceea ce privește „Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)”, am constatat că atât

în cazul variantei românești (care este in conformitate cu directivele auropene), cât și în cea
americană sunt utilizate aceleași structuri, fiind folosit unul din modelele ce au fost prezentate
de IAS 7 (variantă directă sau indirectă).

„Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)” în varianta românească relevă pantru

momente:
  Sold la începutul exercițiului;
 Creșteri;
 Reduceri;
 Sold la finalul exercițiului.

Toate aceste elemente sunt considerate capitaluri proprii.

În varianta americană, „Situația fluxurilor de numerar (de trezorerie)” cuprinde două părți:

 Situația repartizării profitului;

 Situația acțiunilor.

Până în acest punct, putem spune că în ambele variante, conținutul situațiilor financiare este
același, dar diferă totodată structura acestora, în unele cazuri.
 CONCLUZII

Poziţia, performanţa şi gestionarea financiară a oricărei întreprindere impune în mod necesar

ca periodic activitatea acestora să fie sintetizată şi supuse unei analize de fond prin
intermediul situaţiilor financiare.Situaţiile financiare se întocmesc pornind de la conturile
curente supuse verificării prin intermediul bilanţului, întocmit cel puţin anual sau la termenele
de întocmire a situaţiilor financiare periodice.

Situaţile financiare se compun dintr-o situaţie privind poziţia financiară a firmei(bilanţul),

situaţii privind performanţele acestuia (contul de profit şi pierdere şi situaţia
tuturor câştigurilor ş pierderilor înregistrate) şi tabloul fluxurilor de trezorerie.

În contextul globalizării şi internaţionalizării, situaţiile financiare pot fi întocmite avândla

bază norme interne (legislaţia naţională) sau legislaţia internaţională (IFRS şi UK GAAP)

Am prezentat pe parcursul acestei lucrări considerente legate de elaborarea şi întelegerea

situaţiilor financiare, şi a sistemului contabil general, din România şi din S.U.A.

Putem afirma că sistemul românesc nu permite alegerea perioadei de referinţă pentru

elaborarea situaţiilor financiare, în schimb companiile anglo-saxone au o libertate
deplină privind acest subiect. Din punct de vedere al conţinutului situaţiilor financiare, atât
sistemul din România cât şi cel din S.U.A cuprinde 5 elemente.

După cum reiese din analiza de mai sus, în ceea ce priveşte forma, ambele variante folosesc
forma verticală, iar în ceea ce priveşte structura există şi asemănări dar şi deosebiri.Chiar dacă
în România conţinutul situaţilor financiare s-a îmbunătăţit, nu putem afirma că procesul de
armonizare s-a încheiat deoarece utilitatea informaţiilor depinde mai ales de calitate, nu doar
de cantitate.

Dar cu toate deosebirile și asemănările între cele două variante expuse, cred că procesul de
armonizare poate fi regăsit, în prezent, într-o forma mai accentuată.
 BIBLIOGRAFIE

1.(2009). Preluat pe decembrie 24, 2016, de pe wikipedia:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Contabilitate

2. (2010). Preluat pe decembrie 24, 2016, de pe scribd:

https://www.scribd.com/doc/30185677/SISTEME-CONTABILE-COMPARATE

3. (2010). Preluat pe decembrie 24, 2016, de pe scribd:

https://www.scribd.com/document/25844297/Sisteme-Contabile-Comparate

4. (2011). Preluat pe Ianuarie 14, 2017, de pe scribd:

https://www.scribd.com/document/25844297/Sisteme-Contabile-Comparate

5. A., D. (2002). Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de

contabilitate. București.

6. M., R. (2006). Sisteme contabile comparate.

7. N., F. (1995). Sisteme contabile comparate. București.

9. Suport de curs : Sisteme contabile comparate. Sibiu: Universitatea Lucian Blaga.

9. Suport de curs : Sisteme contabile comparate. Galați.

10. Suport de curs: Finanțe internaționale. București.

11. https://www.scribd.com/document/43371832/Monografia-Sistemului-Bancar-al-Statelor-
Unite-ale-Americii

12. Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Economie, Nr. 3/2010

13. www.iasb.org

14. www.fasb.org

15. www.accaglobal.com

16. Malciu L., Feleagă N. - Reformă după reformă: Contabilitatea din România în faţa unei
noi provocări (vol. I), Editura Economică, Bucureşti, 2005.

17. Feleagă N. - Sisteme contabile comparate (ediţia a II-a), vol. I – 1999, Vol. II, III – 2000,
Editura Economică, Bucureşti;