1.care sunt cele doua procese constitutive ale formarii popoarelor romanice?

Care sunt elementele spcifice popoarelor romanice?

Ce s-a petrecut in anul 376?

Ce actiuni a intreprins ultimul val de migratori germani?

Care sunt grupurile de popare slave?

Care sunt poparele fino-ugrice?

Ce au format turcii-oguzi?

Ce s-a intamplat cu statul arab dupa moartea lui Mahomed?

Aplicarea metodei la tema: FORMAREA POPOARELOR MEDIEVALE (cu utilizarea fişelor de experţi) Se vor
alcătui 4 fişe de text (fişe expert) prin împărţirea temei principale în 4 subteme, după cum urmează: Fişa
nr.1 (Grupa de experţi nr. 1) Formarea popoarelor romanice În câteva secole, Roma a cucerit un uriaş
teritoriu în jurul Mării Mediterane. În urma acestui fapt, s-a desfăşurat o primă sinteză etnică şi
lingvistică caracterizată prin procesul de romanizare. Romanizarea este un proces care s-a desfăşurat
datorită mai multor factori precum: oraşele, armata, coloniştii aduşi în teritoriile cucerite etc. Localnicii
din regiunile devenite provincii romane (Italia, Galia, Spania, Dacia etc.) şi-au însuşit civilizaţia, tradiţiile,
religia, cultura romanilor şi, în special, limba cuceritorilor, limba latină. Provincia romană Dacia, pe care
romanii au cucerit-o în urma a două războaie 101-102, 105-106, a fost profund romanizată. La aceasta a
contribuit colonizarea masivă organizată de stat şi prezenţa unei puternice armate în provincie. Întrucât
în provincie au sosit colonişti vorbitori de limbă latină din multe alte provincii, această limbă a devenit
instrumentul de comunicare între locuitori. Provinciile romanizate din apusul Imperiului, în special Italia,
Galia, Spania, au alcătuit romanitatea occidentală. In partea de răsărit a Imperiului au fost romanizate
teritoriile Daciei şi 2 partea de nord a Peninsulei Balcanice, care au alcătuit romanitatea orientală.
Migraţiile. Al doilea moment în formarea popoarelor romanice l-a constituit invazia triburilor germanice
în apusul Europei, respectiv, a slavilor în Răsărit. A avut loc o a doua sinteză etnică şi lingvistică în urma
căreia s-a desăvârşit procesul de formare a popoarelor romanice din Occident (italian, francez, spaniol,
portughez). Limba latină vorbită în teritoriile romanizate s-a modificat lent şi sub influenţa migratorilor
germanici şi a celor slavi. Aşadar, elementele specifice formării popoarelor romanice sunt: 1. Substratul
reprezentat de elementele etnic şi lingvistic întâlnite în provinciile cucerite şi care a suferit procesul de
romanizare. De exemplu, în cazul francezilor substratul este cel galic (sau cel tic). Galii au fost poporul de
la care romanii au cucerit Galia cum se numea Franţa în vechime). 2. Stratul roman. Limba de
comunicare în provinciile romane era limba latină populară (care prezenta anumite diferenţe faţă de
latina literară, pe care o cunoaştem din textele marilor scriitori latini). 3. Adstratul. Acesta a fost
reprezentat de germani în cazul popoarelor romanice care au luat naştere în aria romanităţii occidentale
(italieni, francezi, spanioli, portughezi). Adstratul a fost slav cazul poporului român care s-a format în aria
romanităţii orientale. Popoarele romanice s-au format până în secolul al VIII-lea d.Hr. Unele teritorii
cucerite de romani şi-au pierdut caracterul romanic Anglia, Africa de nord etc.) datorită faptului că
aceste provincii au fost romanizate doar superficial. Fişa nr.2 (Grupa de experţi nr.2) Formarea
popoarelor germanice La începutul erei creştine, triburile germanice ocupau regiuni întinse la nord de
Dunăre şi Marea Neagră. Romanii au încercat să cucerească teritoriile locuite de germani, însă această
tentativă a eşuat. În secolul al III-lea, Imperiul Roman a intrat într-o lungă perioadă de decadenţă.
Profitând de acest fapt, triburile germane au întreprins numeroase atacuri la frontierele romane de la
Dunăre şi Rin. Presiunea asupra Imperiului a sporit în urma mişcării triburilor asiatice ale hunilor care i-
au împins pe germani spre sud şi spre vest. În anul 376, vizigoţii au provocat o mare înfrângere
romanilor la Adrianopol, după care romanii nu s-au mai refăcut. În următoarele decenii vizigoţii au ajuns
în Spania, ostrogoţii în Italia, vandalii în Africa de nord, anglii şi saxonii în Britania (Anglia), francii în Galia
(Franţa) etc. În zonele în care romanizarea a fost mai puţin intensă (Anglia, Austria, sudul Germaniei),
germanii şi-au impus limba. Ultimul val de migratori germani lau reprezentat vikingii (normanzii). Aceştia
trăiau în Danemarca, Norvegia şi Suedia. Începând cu secolul al VIII-lea, navigând pe excelentele lor
nave, vikingii au atacat Europa occidentală Normanzii erau nu numai războinici, ci şi excelenţi negustori.
Astfel, grupuri de vikingi au străbătut drumul comercial care unea Scandinavia de Constantinopol (care
atunci era cel mai mare centru urban din Europa), contribuind la formarea statului rus Popoarele
germanice ocupă o întinsă suprafaţă în Europa: Germania, Anglia, Austria, Peninsula Scandinavă, Ţările
de Jos etc. Fişa nr.3 (Grupa de experţi nr.3) Formarea popoarelor slave Al treilea grup important de
popoare din Europa îl reprezintă popoarele slave. Patria slavilor era situată la nord de Munţii Carpaţi. Ei
se ocupau, în principal, cu agricultura şi războiul. Primele informaţii scrise despre slavi datează din
secolul al VI-lea. In acest secol slavii au început migraţia pe o largă arie geografică. Astfel, începând cu
anul 602, ei au trecut Dunărea şi s-au revărsat în număr mare în Peninsula Balcanică. Aici au slavizat o
mare parte a peninsulei. Până la sfârşitul primului mileniu, au luat naştere trei grupuri de popoare slave:
slavii de răsărit (ruşii), slavii de apus (cehii, polonezii etc.), slavii de sud (bulgarii, sârbii, croaţii etc.).
Începuturile organizării politice a popoarelor slave a condus la apariţia statelor (Bulgaria, Rusia kieveană
etc.). Treptat 3 popoarele slave au trecut la creştinism (spre exemplu, polonezii şi ruşii s-au creştinat în
secolul al IX-lea). Popoarele fino-ugrice Sunt originare din Asia, din regiunea Munţilor Altai. Popoarele
fino-ugrice stabilite în Europa sunt ungurii, finlandezii şi estonienii. Ungurii s-au deplasat treptat spre
apus, aşezându-se în Atelkuz ("Ţara dintre râuri", situată probabil între Nipru şi Nistru). Atacaţi de alte
triburi nomade, maghiarii au părăsit pe la 895 Atelkuzul şi s-au aşezat în Bazinul Carpatic (incluzând
Transilvania) în 896. Treptat, ungurii şi-au însuşit modul de viaţă sedentar, agricultura devenind o
ramură economică mai importantă decât păstoritul. Ungurii s-au creştinat în timpul regelui Ştefan cel
Sfânt (997 -1038). Românii şi maghiarii din Transilvania au avut o istorie comună timp de un mileniu.
Influenţe reciproce între cele două popoare se constată în viaţa economică, cultură, tradiţii etc. Ele au
fost benefice, atât pentru români, cât şi pentru maghiari. Fişa nr.4 (Grupa de experţi nr.4) Popoarele
turcice Turcii apar în izvoarele chineze în secolul al VI-lea. Ei trăiau în vastele regiuni ale Asiei Centrale.
Principala ocupaţie o constituia creşterea animalelor. Începând cu secolul al III-lea turcii au îmbrăţişat
religia musulmană. Între turci s-au afirmat, din punct de vedere politic, turcii-oguzi. Aceştia au format un
stat puternic condus de dinastia Selciukizilor, de la numele căreia au fost numiţi turci selciukizi.
Selciukizii au cucerit un vast teritoriu ajungând până în Asia Mică. Această regiune a constituit nucleul
unui nou stat turc, cel otoman, precum şi cel al naţiunii turceşti din zilele noastre. Arabii Leagănul
poporului arab este Peninsula Arabică ce se întinde între Marea Roşie şi Golful Persic. În cea mai mare
parte această peninsulă este acoperită de deşert. Din această cauză cei mai mulţi arabi erau nomazi.
Doar pe coasta de vest condiţiile naturale permiteau practicarea agriculturii. Unificarea triburilor arabe a
fost realizată de către Mahomed (570-632), întemeietorul religiei musulmane (islamice). După moartea
lui Mahomed statul arab a reuşit, într-un timp foarte scurt să cucerească un teritoriu uriaş care se
întindea între Asia Centrală şi Oceanul Atlantic. În zona cuprinzând Afr1ca de Nord, Siria, Irak arabii şi-au
impus nu numai religia islamică, ci şi limba. Aici este teritoriul pe care trăieşte şi astăzi marea naţiune
arabă.