Cum sa vorbesti fara cuvinte: limbajul trupului

Limbajul trupului nu e un curs teoretic pentru mimi, nici pentru surdo-muti. E mai degraba
un paralimbaj care iti permite sa fii expresiv, sa transmiti un mesaj fara sa spui vreun cuvant si
de asemenea sa intelegi mesajele transmise de altii.

Premiza principala este si ea bidirectionala. Gestica si mimica discursive sau asociate emotiilor
sunt in marea majoritate a cazurilor inconstiente. Asta inseamna ca poti fi citit cu tot atata
usurinta cu cata poti citi pe cineva. Pe partea cealalta a monedei, interpretarea gesturilor isi are
si ea interfata undeva in subconstient, deci daca esti un bun vorbitor al limbajului trupului, poti
transmite mesaje pe care interlocutorul le va percepe ca pe o senzatie, ca pe o impresie, fara sa
isi dea neaparat seama de jocul tau.

Unul din modelele cele mai folosite pentru exemplificare este aparitia publica a unui om politic
sau a unei personalitati. Ce trebuie sa urmarim?

Mircea Geoana - mana in sold denota agresiune, ofensivitate; mana dreapta, desi este deschisa,
are atitudinea transanta a unei lame

1
Frecatul mainilor - multumire, anticipatie

Publicul este debusolat

Contactul vizual trebuie sa fie direct (nu trebuie fixat un punct pe perete, masele trebuie sa aiba
senzatia ca le vorbesti individual), micile gesturi nervoase ale mainilor denota insecuritate,
nervozitate, directia bratelor si a palmelor este foarte importanta (daca sunt deschise spre
public, acesta va avea impresia unui om direct si deschis, daca sunt inchise sau indreptate spre
sine, persoana va da impresia ca ascunde ceva, ca este nesincera).

2
Steve Jobs, CEO Apple - gesturi expresive, palmele spre public

Zambetul sincer relaxeaza toata fata si schimba directia ochilor. Cel fortat, de complezenta, va
ridica doar colturile gurii.

Larry Ellison, CEO Oracle

Atingerea nasului si a fetei nu sunt semn prea bun. Arata iarasi lipsa de siguranta si nervozitate.
Daca atingerea se transforma in scarpinat (mai ales al nasului), este o dovada a ceea ce in
termeni de specialitate se numeste sindromul lui Pinochio - cand minti, sangele urca putin la cap
si tropaie prin tesuturile nasale, dand senzatia de mancarime.

Adrian Nastase - dintii inclestati, muschii faciali tensionati, narile dilatate, pumnul inchis si
incordat - o pozitie puternica, dar care emite agresivitate pe langa impresia de hotarare

3
Ambele maini inclestate pe microfon - nesiguranta, inchidere, respingere

Un zambet destul de reusit (se pot vedea cutele fetei spre urechi), dar cam crispat

Mainile inchise nu sunt o postura potrivita pentru un politician

Limbajul trupului este de foarte mare folos la interviuri sau la intalniri de afaceri. Foarte multe
companii aduc la asemenea intalniri, pe langa un psiholog, un specialist in miscarile trupului
care va sta cu ochii pe voi, sa va monitorizeze reactiile constiente sau nu. Acest lucru poate lucra
si in avantajul vostru, aplicand acelasi principiu pe intervievator, desi sunt sanse mari sa fie mult
mai versat ca voi in paralimbaje.

4
Traian Basescu - un gest favorit al presedintelui - atentionare, subliniere a unei idei, ofensiva

Un alt gest recurent - palma deschisa, dar indreptata in jos - sinceritate, deschidere, dar
dominare si atitudine de control

Pozitie clasica a omului politic popular - zambet larg, care face cute in dreptul ochilor, bratele
larg deschise. Camasa descheiata este si ea un semn de atitudine lejera si nonconformista

Semnale negative:
- mainile in solduri - agresiune
- picioarele si bratele incrucisate - inchidere, defensivitate
- mainile in buzunare - respingere, inchidere
- mainile incrucisate la ceafa - superioritate, detasare

5
- ciupitul radacinii nasului - evaluare negativa
- privirea in jos sau intr-o parte - neincredere
- trasul de lobul urechii - insecuritate
- corpul este inclinat spre spate - respingere
- strangere de mana - mana moale ca un peste mort, palma indreptata in sus denota supunere si
dependenta

Semnale pozitive:
- picioarele si bratele desfacute - deschidere
- mangaiatul barbiei - apreciere, decizie
- capul inclinat intr-o parte - interes
- frecatul mainilor - anticipatie
- gesturi largi, palme deschise - deschidere
- strangere de mana - ferma si nu prea lunga, palma indreptata in jos denota siguranta, tendinta
de a domina

O ultima strategie, in cazul in care limbajul trupului interlocutorului vostru va deranjeaza, este
sa ii fiti oglinda, imitandu-i discret gesturile si mimica. Veti observa destul de repede o
schimbare de atitudine.

Mainile au fost tot timpul incarcate de oameni cu semnificatii mistice, misterioase, oculte. Am
fost curios sa ma uit in dictionarul de simboluri despre ce a insemnat mana in trecut.

Cel mai interesant mi se pare faptul ca mana stanga e legata tot timpul de rolul de justitiar, de
corectitudine, pe cand mana dreapta e legata de nobletea sufletului si de compasiune.

Ce am gasit si mai interesant este ca in unele limbi vechi, cuvantul “putere” se pronunta identic
ca si cuvantul “mana”.

Ai observat cand strangi mana cuiva ca ori tu ori acel om aveti tendinta sa rupeti contactul
mainilor mai rapid. Daca vrei sa simta ca ai putere interioara, mentine contactul mainilor inca 2-
3 secunde mai mult decat simti ca ar trebui.

E ca si cum lungind durata strangerii de mana, arati acelui om ca poti sa pastrezi acest contact,
ca iti place, ca nu te temi de nimic.

6
Mainile iti spun viata unui om

Sunt foarte multe lucruri pe care mainile ti le spun prin miscarile lor. Dar mainile unui om iti pot
spune multe si cand nu se misca.

Invata sa observi daca mainile:

- sunt aspre, batatorite sau netede si au pielea fina (asta iti arata ce fel de munca face aceea
persoana)

- exista sau nu exista cicatrici, zgarieturi, rani mai vechi sau mai noi (iti arata in cel fel de mediu
traieste acel om)

- ingrijinea mainilor: sunt curate sau murdare (ne arata perceptia acelui om despre el insusi, ne
arata ce crede acel om despre el)

- mainile prea ingrijite la barbati (uneori arata tendinte metrosexuale sau homosexuale)

- unghiile roase inseamna agitatie, stres, nervozitate care nu poate fi controlata prea usor

- unghiile lungi la barbati inseamna tendinta de a iesi in evidenta sau efeminare

- palmele transpirate – indica stres si teama de ceva

O persoana cu incredere in sine se simte confortabil in orice moment, asa ca si gesturile mainilor
o sa exprime acest confort.

Unirea degetelor si departarea palmelor – acest gest este unul dintre cele mai puternice care
arata confortul psihic al unei persoane.

Cand palmele sunt aproape ca in pozitia de rugaciune, dar nu se ating, iar varfurile degetelor
sunt lipite, atunci ai gasit aceasta pozitie a increderii in sine.

7
Acest gest arata siguranta si puterea pe care o are un om cand stie sau poate ceva. Deobicei
acest gest il fac expertii si specialistii, medicii care se simt siguri pe un tratament pe care l-au
gasit, avocatii cand stiu exact cum o sa se deruleze cazul, managerii care tocmai stiu ca au luat
cea mai buna decizie, etc.

Ducerea mainii la gura reprezinta un semnal de alarma pe care il trage organismul in momentul
in care este cuprins de panica, de anxietate sau de uimire. Acest gest are aceeasi semnificatie pe
care o are si mancatul pielitei de pe buze sau roaderea unghiilor. Arata preocupare si ingrijorare,
exprima neliniste. Mai denota si faptul ca ceva este in neregula si ca persoana care face gestul
respectiv se simte temporar amenintata. Ducem mana la gura si atunci cand ne gandim la ceva
anume, cand suntem stresate sau cand ne preocupa ceva in mod deosebit. Gestul pe care il fac
unele persoane de a-si suge degetul este un gest inconstient prin care incearca sa mai elibereze
din tensiunea acumulata. Gestul ducerii mainii la gura mai poate avea si o conotatie erotica,
introducerea degetului in gura fiind interpretata drept o provocare de natura sexuala.

O persoana care repeta in mod frecvent gestul acoperirii cu mana si vorbeste in timp ce face
acest gest este susceptibila de a minti, iar prin gestul pe care il face incearca sa-si mascheze
minciuna. Aceeasi regula este valabila si viceversa. Daca aceesi persoana face acest gest in timp
ce o alta persoana vorbeste, este semn clar ca replicile interlocutorului nu sunt apreciate ca a fi
credibile. In acest caz, apelarea la acest gest constituie declaratia suprema a lipsei de incredere
in spusele interlocutorului.

Mainile incrucisate vorbesc si ele despre felul de a fi al unui om. O persoana care isi incruciseaza
mainile la spate atunci cand se adreseaza altcuiva denota o persoana foarte sigura pe ea,
increzatoare in fortele proprii, o persoana care in relatiile cu ceilalti se pune pe sine pe primul
loc. Mainile incrucisate la spate arata fatis ca persoana respectiva se simte superioara celorlalti,
constituind in acelasi timp un semn evident de aroganta.

In schimb, incrucisarea mainilor in fata denota o atitudine defensiva, un sentiment de

nervozitate sau irascibilitate ce poate urca usor spre panica. La fel de posibil este ca acest gest
sa nu aiba absolut nicio semnificatie. Cate dintre noi nu incrucisam mainile in fata doar pentru
ca nu stim ce sa facem cu ele, pentru a atenua senzatia de frig sau pentru ca pur si simplu ne
simtim bine in aceasta pozitie? Incrucisarea mainilor peste piept exprima o atitudine de
piosenie, de inchinare in fata cuiva. Este de obicei un gest de veneratie si profunda admiratie
des intalnit in lucrarile de arta crestine si un gest pe care noi il facem mai ales cand ne inchinam
divinitatii.

O persoana timida, rezervata, ce adopta o atitudine pasiva in timpul conversatiei, nu va face

prea des abuz de gesturile efectuate cu ajutorul mainilor. Persoanele active in schimb, pe langa
faptul ca un debit verbal mai bogat, au si gesturi ale mainilor foarte rapide. Acestea gesticuleaza
mult, aruncandu-si mainile in dreapta si in stanga.

O mana sprijinita pe obraz, cu aratatorul orientat in sus inseamna ca persoana respectiva

evalueaza pozitiv ceea ce celalalt incearca sa-i comunice. Daca este insa usor dezinteresata sau

8
cuvintele acestuia nu mai prezinta un interes la fel de mare ca la inceputul conversatiei, pozitia
mainilor se va modifica, aceasta sprijinindu-si capul in palma. Folosirea in mod ostentativ a
mainii ca suport pentru cap denota o stare de plictiseala acuta, nerabdarea ca interlocutorul sa-
si termine cat mai repede expunerea.

Atunci cand ne mangaiem barbia cu mana inseamna ca in sinea noastra emitem judecati,
evaluam, facem aprecieri. Acest gest presupune ca persoana respectiva se afla in curs de a lua o
decizie importanta si inainte de a se hotari asupra celei mai judicioase, cantareste bine toate
variantele posibile. In schimb, sentimentul de nesiguranta si incapacitatea de a lua o decizie sunt
intarite de gesturi precum scarpinarea gatului, a crestetului capului, a ochilor, a sprancenelor, a
nasului sau a urechilor. Cel care face un astfel de gest este o persoana nehotarata, indecisa,
careia ii ia mult timp si efort sa ia o decizie.

Ridicarea palmei catre cel salutat

Atunci cand, inainte sau in timpul salutului, ridicam mana cu palma deschisa catre cel salutat, se
doreste a fi un semn de sinceritate. Daca palma este ridicata, ca si cum am ridica o perdea
imaginara dintre noi si celalalt, oprind mana la nivelul fetei, este vorba de o fire modesta,
bucuroasa ca a intalnit prietenul salutat.

Daca palma este deschisa si degetele larg rasfirate, vorbim de o fire sincera, in care putem avea
incredere si care ne poate ajuta cand suntem in impas. Ridicarea mainii ca salut deasupra
nivelului fetei este tot un semn de apropiere, insa totodata demasca o usoara tendinta de a fi
deasupra celui salutat „te salut de sus" sau „eu sunt mai sus". Uneori, totusi, acest gest poate
exprima bucuria uriasa de a-l revedea pe cel salutat.

Impingerea barbiei in fata

Salutul in care inclinarea capului este catre spate, etaland discret sau evident barbia, este
specific celor cu un potential agresiv bine reprezentat. Bineinteles ca acest lucru nu inseamna ca
si-l vor manifesta sau ca pot deveni violenti, in cazul in care au o buna educatie. Orice gest al
capului ce impinge barbia in fata etaleaza zona gatului, partea cea mai vulnerabila datorita
jugularelor, ce pot fi usor atinse, sfasiate sau taiate. Nu este o pozitie de lupta, ci una care arata
neinfricarea, curajul fata de cel din fata individului.

Inclinarea capului in jos

In situatia in care, in timp ce salutam, ramanem seriosi, abatuti sau tristi, este vorba de o fire cu
instincte normal dezvoltate, capabila oarecum de a se adapta social, insa numai in anumite
medii. Este, in general, tipul de individ dependent de respectul oferit de ceilalti si mai ales de
respectul fata de meseria, profesia si munca sa. In cuplu este un bun partener, este protectiv si
fidel, chiar daca uneori e mai putin darnic si tandru. Deseori este doborat de probleme ce tin de
simtul responsabilitatii si chiar griji pe care si le face gratuit in privinta unor probleme minore.

9
Daca inclinarea capului in jos este insotita de un zambet, vorbim mai ales de o fire adaptabila,
capabila de a face fata oricarei probleme prin inteligenta sau cunostinte acumulate din
experienta. Este o fire de obicei placuta, comoda, uneori comunicativa si foarte sincera, ce
respecta prietenia si sentimentele, mai ales daca a beneficiat de o educatie buna. Daca mimica
nu se schimba in zambet, ci intr-un fel de ranjet, este vorba mai mult de o fire care poarta
permanent o masca opaca, greu de patruns de cei care nu-i ating coarda sensibila a sufletului.

Minciunile

Daca el se scarpina in zona urechlor sau a nasului, inseamna ca se teme sa nu fie prins mintind. Ritmul
cardiac i se accelereaza, iar sangele vascularizeaza mai mult zona nasului, a urechilor si a fruntii, creand
senzatia de mancarime. Daca vrei sa afli ceva delicat de la el, intreaba-l ca si cum ai avea doar o
curiozitate si afiseaza o figura placuta si prietenoasa.

Vrea sa marturiseasca

Daca isi musca buzele si le trage spre interiorul gurii, atunci ar vrea sa spuna ceva. Problema este ca inca
nu e prea decis daca sa o faca sau nu. Daca vrei sa afli ce il framanta, spune-i ca pare suparat si pune-i
mai multe intrebari, dar nu uita sa iti pastrezi expresia naturala a fetei. Scărpinarea nasului, a ochiului,
tragerea de lobul urechii sau scărpinarea cu degetul arătător în spatele urechii, toate sunt
semne care trădează fie faptul că persoana care face asta spune o minciună, fie că nu crede
ceea ce i se spune

Ego-ul ranit

Daca se tine de una din incheieturi, atunci inseamna ca se simte nesigur. Il poti vedea intr-o
astfel de situatie cand isi potriveste ceasul de la mana mai mult timp. Sentimentele si mandria ii
sunt ranite si se simte fara putere. Atunci ar fi bine sa il lasi singur sa recapete controlul asupra
propriei persoane.

Ceea ce se intampla in primele 45 de secunde scurse dupa intalnire arata daca dragostea pluteste in aer
sau seducatorul mascul se va alege doar un dus rece. Ali Campbell, autor al cartii "More than Just Sex",
spune ca, atunci cand femeia priveste in jos iar apoi incepe sa-si roteasca privirea pe podea, mai mult ca
sigur ea este atrasa de barbatul de langa ea. Aceasta privire arata ca femeia isi verifica emotiile interioare
sau, mai bine spus, ii place barbatul, dar incearca sa-si dea seama cat de mult.

Daca femeia se uita in lateral vreo 45 de secunde, dupa care isi priveste direct in ochi interlocutorului,
acesta reprezinta un alt semn ca ea este interesata de mascul. Ea se gandeste intens daca acesta este un
partener potrivit pentru ea.

Campbell descrie si privirea care arata ca femeia nu este interesata de barbat. Daca, dupa ce barbatul
stabileste contact vizual, doamna priveste undeva peste capul acestuia, apoi se uita fix in ochii lui, e

10
semn ca aceasta nu vrea sa aiba de-a face cu el. Aceste reactii pot fi traduse astfel: barbatul trebuie sa
renunte imediat si sa-si indrepte atentia catre altcineva, pentru a evita un moment jenant. Cand femeia
isi atinge parul, ea este atrasa de interlocutor, iar daca isi rasuceste si varfurile firelor, sigur are
o simpatie puternica fata de omul din fata sa.

Departarea picioarelor

Daca stai cu picioarele departate cam cat distanta dintre umeri vei sugera dominare si
determinare. De asemenea, gestul de a-ti aseza palmele pe solduri indica putere.

Inclinarea

Aici este destul de logic - daca te apleci usor in fata inseamna ca persoana cu care conversezi iti
este agreabila, iar daca te retragi putin e semn ca nu iti face mare placere sau ca vrei sa pastrezi
o distanta.

Mutarea centrului de greutate de pe un picior pe celalalt

Cand faci acest lucru in mod constant intr-o anumita perioada de timp este semn esti iritat sau
preocupat de ceva anume, ca in mintea ta se invalmasesc mai multe ganduri pe care nu le poti
pune in ordine.

Frecarea fruntii si a lobilor urechilor

Aceste gesturi tradeaza neliniste si vulnerabilitate, trairi care apar spre exemplu atunci cand
astepti un rezultat sau cand astepti intr-un hol si speri sa nu iti fie strigat numele.

Acelasi lucru este valabil si pentru atunci cand iti freci coapsele sau partile laterale ale lor, in
timp ce stai pe un scaun. Usoara presare a terminatiilor nervoase din aceste parti ale corpului
ajuta pentru moment la scaderea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace.

Indreptarea varfurilor picioarelor catre usa

Printr-un astfel de gest poti spune in mod inconstient ca, desi inca intretii conversatia, te
gandesti sa pleci.

Indreptarea varfurilor picioarelor spre interior

Daca tii varfurile picioarelor pozitionate spre interior, poate chiar apropiate, cel mai probabil ai
un sentiment de nesiguranta sau te simti stingher.

Iti dai parul intr-o parte

11
Aceasta miscare sugereaza o combinatie intre emotie si flirt si te ajuta sa atragi atentia asupra
fetei si gatului, punandu-ti in valoare feminitatea.

Clipesti

In mod normal ar trebui sa clipesti de 6-8 ori pe minut. Daca te afli insa intr-o situatie stresanta,
s-ar putea sa clipesti mult mai des si intr-un fel mai apasat, mai dramatic. Urmarind acest aspect
iti poti da seama si daca cineva este speriat sau ingrijorat de ceva anume.

Te joci cu buzele

Fie ca iti musti buzele, le rozi sau iti treci limba pe ele atunci cand esti sub presiunea timpului ori
intr-o situatie neobisnuita, incerci sa iti sporesti confortul interior si linistea, dupa cum arata
psihologul Carol Kinsey Goman, care a scris volumul "The Nonverbal Advantage".

Te scarpini pe nas

Conform unui alt psihilog, Michael Cunningham, atunci cand o persoana minte, in corp este
produsa adesea mai multa adrenalina, ceea ce face ca vasele capilare sa se extinda, provocand
astfel usoare mancarimi la nivelul nasului.

Privesti fugitiv

Privirile aruncate pe fuga, fara mentinerea contactului direct mai mult timp, sunt caracteristice
relatiei barbat-femeie, tradand ganduri de genul: "Oare ma place?", "Eu il plac?".

Inchizi ochii

Daca iti freci ochii, ii acoperi sau ii inchizi mai mult timp decat atunci cand clipesti, inseamna ca
iti doresti sa tii departe ceva ce te deranjeaza. Este un mecanism de supravietuire pentru a opri
creierul sa proceseze ceva neplacut sau amenintator.

Inclini capul

Inclinand capul intr-o parte cat timp asculti pe cineva povestind vei transmite faptul ca esti
interesata de ce spune, dorind sa auzi chiar fiecare detaliu.

Ridici o spranceana

Atunci cand ridici o spranceana sau ambele lasi sa se vada ca interlocutorul ti-a starnit
curiozitatea, iar cand te incrunti sugerezi emotii negative, cum ar fi confuzie sau teama. In cazul
in care cel cu care vorbesti nu iti provoaca nicio reactie, nici pozitiva, nici negativa, fata ta va
ramane neschimbata, neanimata.

12
Sunt nervoasa

"Anxietatea devine deseori evidenta in felul in care oamenii isi folosesc mainile. Cand o
persoana se simte anxioasa, deseori se joaca cu diferite obiecte: pix, bratara, inel, sau trage de
haine. Persoanele anxioase isi ating corpul incercand sa isi ofere putina liniste", lamureste
doamna Florea.

De cele mai multe ori, toate aceste mici gesturi sunt involuntare, asa ca este foarte greu sa te
abtii de la ele atunci cand nici macar nu esti constienta ca le faci. Pentru a scapa de acest obicei
prost, convinge-ti prietenii si rudele sa te atentioneze de fiecare data cand te vad facandu-l,
pentru a-ti putea construi un mecanism defensiv.

3. Nu am timp de tine

"Poseta, telefonul, mapa sunt obiecte care pot fi folosite pentru mascarea gesturilor. Apeleaza
la asa ceva cei expusi in permanenta privirilor celorlalti. Cei care folosesc asemenea gesturi nu
doresc ca cei din jurul lor sa le descopere lipsa de siguranta sau faptul ca sunt nervosi, anxiosi",
e de parere doamna psiholog.

Atata timp cat dai impresia ca esti ocupata cu altceva, sansele de a fi intrebata sau trasa la
raspundere pe o tema anume se reduc. Persoanele care vor sa fie lasate in pace sunt in general
cele mai "ocupate", cel putin din perspectiva celorlalti.

4. Sunt tensionata

"Picioarele incrucisate transmit disconfort, dorinta de a trece timpul cat mai repede, o stare de
tensiune ridicata, lipsa de incredere in sine, o atitudine negativa sau defensiva", spune
psihologul.

De asemenea, aceasta postura, numita generic postura foarfecelui, este una clasica de
imobilitate. Arata ca persoana este blocata si nu are nici cea mai mica intentie de a pleca, fiind
astfel perceputa si ca un gest de submisiune, spune Peter Collett, expert in psihologie sociala,
profesor la Universitatea Oxford si autor al volumului "Cartea Gesturilor - Cum putem citi
gandurile oamenilor prin actiunile lor".

13
"Pozitia mainilor inclestate este un gest de frustrare care semnaleaza ca cel in cauza isi reprima
o atitudine negativa. Oamenii adopta pozitia din imagine cand se gasesc in mijlocul unor
persoane necunoscute", afirma Iulia Florea.

Sunt mai tare decat tine

"Bratele incrucisate si cu un deget ridicat inseamna in limbajul nonverbal mesaj dublu. Fie
sugereaza o atitudine defensiva, negativa, fie una de superioritate si incredere in fortele proprii
(prin ridicarea degetului). Degetul ridicat indica tarie de caracter si forta eului, este o
manifestare a prioritatii, a superioritatii si chiar a agresivitatii. Etalarea degetului este un semnal
pozitiv. De multe ori este folosit de sefi cu atitudine distanta, rezervata, superioara, in prezenta
subalternilor", ne explica doamna psiholog.

Cat despre pozitia picioarelor (incrucisare dubla), aceasta "denota frica, timiditate, retragere si
reprimarea unor sentimente sau atitudini". Persoanele care simt nevoia sa se ascunda in propria
cochilie tind sa-si incruciseze picioarele in spirala, simuland forma unei scoici.

14
6. Nu ma intreba nimic, mi-e teama

"Acest gest este utilizat, in general, de cel care mai degraba asculta, decat vorbeste. Este o
atitudine de supunere. Persoanele anxioase isi tin picioarele foarte apropiate unul de altul,
deseori bagand talpile sub scaun, fapt ce-i face sa se simta mai in siguranta", spune doamna
psiholog.

Asa ca, data viitoare cand mergi la un interviu, renunta la aceasta postura, chiar daca simti ca iti
calmeaza emotiile si tracul, lasa mainile la vedere si tine picioarele relaxate, paralel cu scaunul.
Daca ai insa probleme cu "mainile care nu stau locului" si ajungi sa te joci cu tot ce gasesti pe
biroul intervievatorului, mai bine le tii ascunse, decat sa i le fluturi prin fata ochilor. Tine-le lipite
de bratele scaunului, avand grija sa nu-ti iei o pozitie prea rigida.

7. Am emotii, dar sper sa nu te prinzi

"In general, palma deschisa a fost asociata cu adevarul si onestitatea. In schimb, cand cineva
vrea sa ascunda ceva, isi baga palmele in buzunare sau le tine intr-o pozitie de incrucisare a
mainilor, conform imaginii alaturate. Atunci cand mainile nu sunt afisate, persoana respectiva
nu este pregatita sa faca fata situatiei date. Ii este teama ca nu cumva mainile sa-i tradeze
starea de nesiguranta si emotiile", spune doamna psiholog Florea.

"Incrucisarea picioarelor este folosita foarte des de doamne, fiind perceputa adesea ca un gest
feminin. Ceea ce nu stiu ele este faptul ca acest gest le atribuie aparenta unei atitudini
defensive. Pozitia «picior peste picior» poate fi folosita pentru manifestarea nervozitatii sau
starii defensive."

15
Nu te pune cu mine

"In cazul unui interviu, cei care folosesc aceasta pozitie se simt mai siguri pe ei. Este o pozitie de
superioritate si autocontrol. Picioarele drepte, talpile departate - e pozitie tipica pentru
dominatie si spune despre o persoana ca este credibila", explica psihologul.

E o postura intalnita des in cazul barbatilor (poate de aceea are numele de "postura calaretului")
- daca urmaresti un grup de barbati care stau in picioare in cerc, vei vedea ca multi adopta
aceasta pozitie, marind spatiul ocupat de corp si expunandu-si organele genitale, semn al
virilitatii si dominatiei.

9. Trebuie sa te conving

"Oamenii se ating pentru tot felul de motive cand atmosfera este incarcata sexual, cand se simt
jenati sau speriati. Scuturarea parului serveste uneori ca indicator al acesibilitatii - o femeie isi
trece mana prin par pentru a arata ca este abordabila.", explica psihologul.

16
10. Sunt gata

O postura neutra, care sugereaza ca persoana in cauza este "pe pozitii", pregatita sa ia atitudine
si sa inceapa un demers.

Secretul din palma

Te intalnesti cu un tip pe care abia l-ai cunoscut. Cat timp esti in compania lui iti mangai fata si bratele in
timp ce ii vorbesti.

17
Fara sa iti dai seama esti pe cale sa ai o aventura. Aceste gesturi de mangaiere tradeaza o dorinta de a
seduce, fiind un semnal nonverbal de disponibilitate fata de avansurile acestui necunoscut.

In timp ce iti vorbeste, interlocutorul isi pune mana stanga pe pumnul drept, sprijinind-o.

Acesta este un semn bun pentru ca persoana se arata in mod clar disponibila sa iti acorde timp. In
schimb, daca isi ascunde palma in timp ce iti vorbeste inseamna ca nu este sincer sau ca nu iti acorda
credit. Daca isi trosneste degetele e semn ca ceva il enerveaza.

O privire care zice multe

Daca iti privesti interlocutorul cu coada ochiului si indrepti privirea spre stanga inseamna ca
ai fata de el un sentiment de antipatie si contrarietate.
Cand tii ochii in pamant si iti privesti picioarele, exprimi o dezamagire si chiar o usoara forma de
depresie. In orice caz, daca privirea unei persoane este indreptata in jos aceasta pozitie poate
semnala faptul ca climatul mental este tulburat de ganduri sau sentimente contradictorii.

Strangerea pleoapelor astfel incat ochii se micsoreaza este mesajul transmis de cineva care
incearca sa faca abstractie de ceea ce are in fata ochilor. Acest gest pare a fi specific
personalitatilor un pic tiranice.

Daca cineva isi freaca ochii in mod repetat, tinand degetele indoite inseamna ca este surprins si
nu ii vine sa creada ce aude. El marturiseste prin acest gest ca este mirat. Cand interlocutorul
evita sa te priveasca in ochi desi ti se adreseaza tie, trebuie sa stii ca este pe punctul de a-ti
spune o minciuna.

Pozitia corpului te tradeaza

Crezi ca modul in care te asezi pe scaun este nesemnificativ ? Totusi, prin pozitia mainilor tale sau
maniera de a-ti incrucisa picioarele spui multe despre ceea ce simti si gandesti in acel moment.

Daca esti asezata si tii picioarele in unghi drept si talpile pe sol inseamna ca esti in apele tale si te simti
confortabil. Aceasta pozitie poate fi confundata si cu cea in care o persoana isi tine picioarele strans lipite
unul de altul. Ea tradeaza faptul ca acea persoana are o atitudine rigida.

Cand tii picioarele in forma de triunghi, demonstrezi o atitudine defensiva ca si cum ai tine garda sus.
Incrucisarea picioarelor unul peste altul, cu o mana prinsa intre ele divulga o instabilitate sau o
imposibilitate de a face fata situatiei. Pozitia de sezut cu mainile asezate cuminte in poala tradeaza o
atitudine de supunere.

O semnificatie negativa o are pozitia asezata cu picioarele indoite sub corp. Aceasta pozitie, numita

18
"replica", reproduce pozitia fetala. Ea este sinonima cu nelinistea, neincrederea, ingrijorarea. Picioarele
pliate sub trunchi pot fi semnul temerii de a displace.

Mainile sub ceafa: un gest nu chiar inocent

Ati imbratisa gatul, ducand mainile spre spate, divulga o maniera de a da inapoi cand te simti
depasita de evenimente. Daca mana ta stanga este asezata sub ceafa, gestul releva o neliniste
interioara, imposibilitatea de a gestiona o situatie si dorinte contradictorii.

Cine tine degetele incrucisate la ceafa si coatele indepartate se pare ca a luat deja o decizie, dar
ca nu a facut-o cunoscuta imediat si inca mai mediteaza la impactul anuntarii ei.

Comunicarea verbala fiind constienta e cea care poate sau nu sa minta pe cand comunicarile
paraverbala si nonverbala nu mint pentru ca stiu adevarul si il exprima ca si cand ar fi singura
varianta posibila. De aceea iti dau 3 situatii in care poti urmarii daca adevarul e cel comunicat:

1. Daca raspunsul e afirmativ dar interlocutorul ridica din umeri inseamna ca raspunsul
e NU STIU.
2. Daca raspunsul e afirmativ dar capul se misca stanga-dreapta inseamna ca raspunsul e
NU.
3. “Am sa-ti spun asta doar o singura data!” – formulare care anunta o minciuna.

Comunicarea paraverbala poate fi descifrata prin acordarea unei atentii sporite urmatoarelor
particularitati ale vocii:

1. tonul vocii, astfel tonurile crescande exprima o doza de siguranta in timp ce inflexiunile
descrescande arata nesiguranta.
2. pauzele dintre cuvinte si fraze transmit indici atat despre intentiile si atitudinile
discursive ale vorbitorului cat si despre starile lui afective.
3. viteza vorbiri poate fi lenta (250 silabe/min), normala (300 silabe/min), sau rapida (500
silabe/min). Un ritm rapid arata ca vorbitorul este nesigur si dezorganizat. Stie ce vrea sa
spuna dar vorbeste repede pentru ca vrea sa scape de cuvinte pentru ca nu se simte
comfortabil cand vorbeste. Pe cand un ritm mediu exprima siguranta, vorbitorul stiind ca
ceea ce are de spus e la fel de important pentru oricine cum este pentru el. Nici un ritm
lent nu e de dorit acesta imprimand in ceilalti impresia unei slabe inteligente a
vorbitorului.
4. volum vocii arata autoritatea vorbitorului, puterea lui de convingere si capacitatea de a
se face ascultat.

19
 5. alte sunete (onomatopee, geamat, tipat, mormait, oftat, ras) au rolul de a completa
mesajul verbal acolo unde starile afective sunt prea puternice sau cuvintele lipsesc
momentan.

Rolul comunicarii paraverbale (indiferent de parghia aleasa) este de a intari, contrazice, deforma
sau inlocui mesajul verbal. Comunicarea paraverbala ascunde natura relatiilor dintre expeditor
şi receptor.

O subcomponenta a limbajului verbal este Metalimbajul adica cuvintele din spatele

cuvintelor. Acesta ne permite sa manipulam fara sa se vada si sa ne aratam propriile virtuti dar
sa ramanem manierati. Cele mai uzuale 10 metacuvinte:

1. “Pe cinstea mea, Sincer, Pe sleau“ arata ca vorbitorul nu va fi sincer.

2. “Ok?” si “Da?” plasate le sfarsitul unei fraze forteaza ascultatorul sa fie de acord cu cele
spuse.
3. “Doar” este utilizat pentru a minimaliza semnificatia a ceea ce urmeaza sa fie spus.
4. “Numai” este folosit pentru a atenua vina unei persoane sau pentru a devia
culpabilitatea pentru anumite urmari nedorite.
5. “Incerc” in traducere libera inseamna ca au indoieli asupra capacitatii lor de a face asa
ceva si il folosesc persoanele care nu duc lucrurile la bun sfarsit.
6. “Da dar” incerca evitarea intimidarii prin simularea unui acord.
7. “Dar” semnaleaza ca persoana nu a fost sincera pana in acel moment si contrazice
cuvintele care il preced.
8. “Credeti-ma” anunta o minciuna care va fi cu atat mai mare cu cat suna mai convingator.
9. “Sigur ca” doreste sa lase de inteles ca toata lumea e de acord cu el.
10. “As vrea sa pot spera” - este un mod intelept da a nu furniza nici o opinie.

Pentru a interpreta gesturile trebuie avut in vedere contextul in care analizam persoana
respectiva. Gesturile inseamna altceva in situatii diferite. Daca o persoana isi scarpina
pleoapa poate insemna ca ascunde ceva exact in aceeasi masura in care poate insemna doar ca
are o iritatie la ochi. De asemenea o serie de gesturi distincte, dar cu acelasi subinteles,
repetate pot fi un mesaj clar al comunicarii nonverbale. Acest paragraf e valabil pentru tot
ceea ce voi scrie mai departe.

Ca sa-ti fie mai usor de citit si de retinut toate semnificatiile o sa grupez gesturile in 4 mari
categorii:

1. MIMICA
2. MANA DUSA LA NIVELUL CAPULUI
3. MANA DUSA LA NIVELUI CORPULUI
4. POZITIA PICIOARELOR

Cel mai usor de citit este fata.

20
Din doua motive:

1. acolo e normal sa privesti cand vorbesti cu cineva.

2. in timpul unui dialog mana nu se duce la fata. Orice gest al mainilor duse la fata
semnifica ceva.

MIMICA

Daca o sa-ti privesti interlocutorul vei observa ca in momentul cand va incepe sa vorbeasca intai
comunica cu gesturile fetei si abia apoi apar cuvintele care nu fac decat sa intareasca ceea ce
deja stiai ca va spune.

Nu mai e nevoie sa-ti explic cum arata un zambet, o incruntare, dispretul, nervozitatea, bucuria
pentru ca le simti si fara sa fii atent la expresia faciala. Iti pot da in schimb o serie de secrete
despre mimica:

1. zambetul fals creaza riduri doar la coltul gurii, cel adevarat formeaza riduri si la coltul
ochiului.
2. reactia asimetrica a fetei in exprimarea emotiilor ascunde minciuna.
3. ochii, nasul si gatul sunt legate intre ele. Cand cineva exprima o stare intensa ochii curg,
nasul curge si inghit saliva. Daca unul dintre cele 3 elemente lipseste atunci persoana
simuleaza emotia.
4. pupilele marite arata emotie puternica, interes, excitare, stare de bine; nu e valabil daca
e mult prea intuneric caz in care pupilele se maresc pentru a putea permite ochilor sa
vada.
5. inchiderea prelungita a ochilor intr-o discutie semnifica ca celalalt te sterge din memoria
vizuala.
6. clipirea aritmica ascunde o minciuna.
7. gura intredeschisa (tipic femeilor) arata interes pentru persoana in discutie (imita zona
genitala a femeii).
8. improspatarea rujului de pe buze (tipica femeilor) – arata interes (imita vulva femeii
care se inroseste cand e excitata).
9. intreruperea contactului vizual doar cu ochii inseamna concentrare pentru a ne aduce
aminte pe cand intoarcerea totala a capului inseamna ca ascundem ceva.
10. privitul peste ochelari nu inseamna spionaj sau critica ci e un gest facut din comoditate.

Privirea e extrem de importanta intr-o discutie, poate cea mai importanta, si anumite persoane
foarte experimentate pot citi in ochii celor cu care dialogheaza tot ceea ce nu spun nemaifiind
nevoie sa citeasca pozitia mainilor, a corpului, limbajul paraverbal etc.

21
De acee o sa-ti arat 2 trucuri ce urmaresc privirea pentru a vedea ce si cum gandeste celalalt in
functie de pozitia ochilor.

Primul. Exista 4 tipuri de a privi pe cineva:

1. Privirea oficiala = in triunghiul dintre ochi si frunte.

2. Privirea de anturaj = intre ochi si buze.
3. Privirea intima = intre ochi si sani pana la nivelui coapselor.
4. Privirea de evaluare (in lateral) = critica sau de interes in functie de ce exprima mimica.

Al doilea. Poti vedea ce face celalalt in functie de pozitia ochilor astfel:

1. Ochii sunt in stanga sus = isi aminteste vizual ceva.

2. Ochii sunt in stanga median = isi aminteste ceva auditiv.
3. Ochii sunt in stanga jos = in interiorul lui are loc un dialog.
4. Ochii sunt in dreapta sus = isi imagineaza vizual ceva.
5. Ochii sunt in dreapta median = isi imagineaza auditiv ceva.
6. Ochii sunt in dreapta jos = traieste o serie de emotii, sentimente.

As mai avea de facut o scurta lista cu referire la pozitia capului in functie de care poti citi starea
generala a celuilalt:

 capul impins in fata = amenintare

 capul plecat spre spate = supunere
 capul care se inalta = curaj
 capul inclinat in dreapta = bunavointa
 capul inclinat in stanga = scepticism
 capul plecat in jos = nesiguranta
 capul drept = neutru

MANA DUSA LA NIVELUL CAPULUI

Urmatoarele interpretari sunt cele mai importante si sunt esentiale pentru a intelege in
totalitate mesajul transmis.

Fac o lista a celor mai comune gesturi cu mana dusa la nivelul capului si semnificatia lor:

1. acoperirea gurii in timp ce vorbeste arata ca ceea ce spune e o minciuna. Mana opreste
minciuna sa iasa afara.
2. daca iti acoperi gura in timp ce altcineva vorbeste arata ca ceea ce auzi crezi ca e o
minciuna. Explicatia e identica.

22
 3. masarea ochiului cu degetul mijlociu semnifica exact ce semnifica gestul mainii fara a fi
dus la ochi doar ca corpul da o interpretare mainii pentru a nu jigni persoana aflata in
dialog.
4. mana dusa la frunte si capul plecat in fata semnifica rusine, jena. Iti ascunzi fata de
lume.
5. mana care trage de lobul urechii sau degetul bagat in interiorul gulerului sau mana
care maseaza ceafa divulga nesiguranta celor spuse, minciuna sau ca ceva se ascunde
din discutie.
6. introducerea in gura a pixului sau a ochelarilor denota o stare de nesiguranta. Copilul
sugar cauta sanul mamei si il introduce in gura cand simte nesiguranta.
7. capul tinut in podul palmei arata plictiseala.
8. pumnul dus la obraz arata apreciere pentru ascultator.
9. mangaierea barbiei sau degetul mare sub barbie si aratatorul pe obraz scot in evidenta
faptul ca ascultatorul are pareri contradictorii.
10. impingerea inainte a urechii inseamna ca ascultatorul are ceva de spus. Nu mai vrea sa
asculte si vrea sa inceapa sa vorbeasca.

MANA DUSA LA NIVELUL CORPULUI

Mainile se pot afla in diferite pozitii insa am sa-ti explic doar cele mai importante si uzuale 10
pozitii :

1. mainile incrucisate denota negativism, scepticism, blocarea mesajului celuilalt, persoana

cealalta e perceputa ca un strain, pozitie defensiva (persoana isi apara inima).
2. mainile puse in sold latesc corpul astfel pare mai mare mai amenintator mai convingator
mai influent, daca e insotit de aruncarea in spate a sacoului arata amenintare, dojeneala
sau o pozitie de atac (gestul e intalnit si in lumea animalelor care isi latesc corpul ca sa
para mai fioroase).
3. mainile la spate sau in fata si una o tine pe cealalta de antebrat arat nesiguranta,
neincredere, teama (cand suntem mici parintii ne tin de mana si astfel ne simtim in
siguranta).
4. mainile la spate una o tine pe cealalta de incheietura, de obicei vine la pachet cu barbia
ridicata si pieptul orientat inainte simbolizeaza o persoana autoritara, curajoasa (isi
scoate inima in fata fara sa o protejeze pentru ca e sigur pe el si se simte stapan, sef,
dominant).
5. mainile care se agita foarte mult impreuna cu gesticulatia asimetrica arata ca persoana
e abordabila, mainile cu miscari lente si ferme arata siguranta (cei care stiu ca ceea ce au
de spus e important nu se grabesc, au tot timpul din lume).
6. mana pusa pe umarul celeilalte persoane urmata de textul “Te inteleg” este modul prin
care reusesti sa-l atragi de partea ta (stabilirea unei conexiuni).
7. mainile coif tinute cu degetele in sus arata dominare, lider iar cu degetele in jos arata
supunere, ascultare (varful degetelor arata unde te pozitionezi in discutie).

23
8. degetele mari bagate in buzunare sau doar ele lasate in afara buzunarelor denota
agresivitate sexuala, dominare, siguranta, putere (este scoasa in evidenta zona genitala).
9. culegerea scamelor inexistente de pe haine arata dezaprobarea celor auzite si
incapacitatea de a veni cu propriile argumente.
10. mangaierea obiectelor cilindrice ca de exemplu tigari, piciorul unui pahar sau a unui
deget semnifica curtenie (mai des intalnite la femei, simuleaza un gest sexual).
11. Când ascunzi ceva, simţi nevoia să-ţi atingi faţa mai mult decât de obicei, să duci mâna la
gură ca şi cum ai vrea să împiedici cuvintele să iasă, să-ţi atingi nasul, să-ţi
treci mâinile prin păr sau să-ţi pipăi hainele, cu o mină preocupată.
12. Gesturile pot fi mai atrăgătoare decât orice declaraţie. Pot dovedi mai mult. Se spune
că îndrăgostiţii au de-a face cu „efectul-oglindă”. Cu cât doi oameni sunt mai apropiaţi
sau îşi doresc să fie, cu atât vor copia gesturile celuilalt. Se-ntâmplă instinctiv. Fără să-ţi
dai seama, te trezeşti că-ţi treci mâinile prin păr, la fel ca partenerul tău.
13. Într-o conversaţie, dacă te apleci spre interlocutorul tău şi el face acelaşi lucru e un
semn bun. În schimb, dacă răspunde gestului tău lăsându-se pe spate în fotoliu nu face
decât să spună că nu-l interesezi nici tu, nici conversaţia. Îţi arăţi interesul faţă de-o
discuţie prin mişcări aprobatoare ale capului şi creezi o atmosferă plăcută, atunci când îţi
înclini capul într-o parte.
14. Atunci când cineva ascunde adevărul, îşi ascunde mâinile la spate sau le îndeasă în buzunare.
Dacă nu le ascunde, le ţine ocupate, jucându-se nervos cu cheile sau cu stiloul.

In 50% din cazuri, femeile stabilesc primul contact vizual, iar gesturile pe care le fac ii
indeamna pe barbati sa se apropie sau nu de ele! Uite care sunt semnele care tradeaza
ca vrei sa faci sex cu el!

1. Il privesti incantata si ii zambesti

2. Iti atingi fata cu mainile sau chiar iti sprijini obrajii in maini

3. Iti umezesti buzele in timp ce vorbesti cu el sau doar il privesti

4. Iti atingi usor gatul sau pieptul cand se afla in preajma ta

5. Te joci cu bluza sau camasa si ti-o ridici usor

6. Atunci cand se opreste sa ia o gura din bautura, la fel faci si tu

7. Iti treci mana prin par si te joci cu o suvita

8. Ii atingi cravata, camasa sau soldurile

9. Dansezi provocator stiind ca te priveste

10. Il saruti

24
 Gestul involuntar de a şterge ochii se prezinta ca o miscare fara importanta de a sterge
un fir de praf de sub ochi, dar realitatea neprezinta o persoana trista, când cineva minte, de
multe ori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi
reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele ,aşezând un deget în aşa fel încât să păzească
gura sau scarpinandu-se dupa ureche, atingandu-si nasul, muta privirea in alta parte, de obicei
spre stanga, are o atitudine defensiva, isi ascunde palmele. De obicei, gestul aratarii palmelor
tradeaza o persoana sincera, dar, totusi, doar printr-un singur gest nu putem cataloga o
persoana, iar inroşirea feţei, transpiraţia, dilatarea pupilei, de exemplu, se află în afara
controlului conştient insemnand ca persoana nu poate juca teatru..... In general, persoanele
care stau cu picioarele si bratele incrucisate sunt interiorizate si nu doresc sa se deschida la
comunicare ( asta cu conditia sa nu le fie frig ), mâinile împreunate în faţă este o postură
defensivă şi este deseori folosită de oamenii care se simt social sau sexual nesiguri, cei care-si
tin mainile pe cap, se lasa pe spate in scaun si se uita de sus au o atitudine superioara si spun,
nonverbal, ca ei sunt cu mult mai destepti ca tine. Persoanele care-si tin mainile la spate isi
arata indisponibilitatea de a vorbi preferand sa asculte ceea ce i se spune. Cand o persoana bate
din picior sau din degete pe masa inseamna ca este nerabdatoare, iar persoanele care-si rod
unghiile sunt persoane anxioase sau care-si fac griji aproape din orice, dar acestea pot fi stari de
moment sau de lunga durata. Zambetul cu gura intredeschisa se numeste zambet sincer, iar cel
cu buzele inchise poate denota ca persoana are ceva de ascuns precum si atunci cand persoana
zambeste uitandu-se in alta parte care denota evitare sau o oarecare neconcordanta in cele
auzite.

POZITIA PICIOARELOR

La fel de importanta ca si in cazul mainilor, pozitia picioarelor poate foarte usor arata daca
interlocutorul spune ceea ce spun cuvintele lui. Pe acelasi sistem al reducerii in functie de
uzualitate voi enumera doar 5 cele mai utilizate gesturi:

1. cand ne sustinem corpul pe un picior celalalt e orientat spre persoana pe care

inconstient o consideram cea mai importanta dintre cele de fata.
2. picioarele si mainile incrucisate stand jos inseamna ca persoana s-a restras din discutie,
picioarele si mainile incrucisate stand in picioare inseamna ca persoanele de fata nu se
cunosc.
3. daca discutam cu o persoana dar picioarele sunt orientate intr-o alta directie inseamna
ca vrem sa incheiem discutia si sa ne indreptam in directia aratata de picioare.
4. cand trecem un picior peste celalalt picior inseamna ca persoana ce se afla in directia
aratata de genunchiul de deasupra este persoana cea mai interesanta pentru cel ce face
gestul.
5. pentru ca a treia persoana sa fie acceptata in totalitate intr-o discutie trebuie ca primii
doi care discutau (aflati fata in fata) sa-si deschida picioarele astfel incat cele trei
persoane sa formeze un triunghi intre picioarele lor. In cazul unui grup de 4 persoane
trebuie sa se formeze un patrat si tot asa.

25
Comunicarea nonverbala e mult mai ampla de ceea ce gasesti in acest articol insa am incercat sa
te ajut cu cele mai folosite gesturi si insemnatatea lor.

Mesajul in functie de canalele pe care e perceput se imparte astfel:

 87% vizual
 9% auditiv
 4% celelalte simturi

Daca 55% din mesajul transmis intre doua persoane provine din comunicarea nonverbala si 87%
din mesaj circula pe canal vizual imagineaza-ti cat de mult din sens se pierde folosind ca mijloc
de comunicare auzul si vocea.

Vederea nu se formeaza in ochi ci in creier in lobul occipital. Ochiul e doar un instrument de

captare, sub forma codificata, a luminii solare. Creierul da interpretarea evenimentelor din viata
noastra.

-> GESTUL: Iti scarpini o spranceana in timp ce ti se vorbeste.

-> SEMNIFICATIA: Esti capricioasa, vesnic nemultumita si incerci sa intorci conversatia in
favoarea ta.

Sunt interesat de tine!

Oare cum imi arat interesul fata de cineva? Totul incepe cu priviri lungi de la distanta. Dupa
care persoana se uita la tine de cateva ori, iti sustine privirea cateva fractiuni de secunda, apoi
isi lasa ochii in jos. Spre final, privirea se indreapta undeva in departare. Este fascinant jocul
privirii atat la femei cat si la barbati!

Urmariti apoi miscarile corpului care incep sa fie alerte: incepem sa ne mangaiem parul, sa ne
aranjam hainele, sa ne aplecam capul intr-o parte (de parca am semnala “sunt aici pentru tine
ca sa ma mangai!”) si sa ne indreptam pozitia corpului catre persoana care ne intereseaza.

Dar ritualul nu se sfarseste aici: vor fi apoi zambete, ochii se vor micsora usor si vor capata
parca deodata scantei, buzele vor fi atinse inconstient cu limba, iar corpul nostru va reflecta
prin oglindire pe cel al persoanei care ne atrage!

Ce sa retinem din cele de mai sus? Cu cat este mai mare frecventa contactului vizual, cu cat vor
straluci ochii, cu cat va sustine mai mult privirea voastra, cu atat mai bine. Cu cat directia
corpului va fi indreptata spre tine si va mai alerta, cu atat mai mult va arata ca este interesat/a
de tine.

26
Nu sunt interesat de tine!

Cum ne dam seama ca cineva nu este interesat de noi? Daca am da atentie semnalelor corpului
ati afla chiar din primele momente ale interactiunii cu cealalta persoana daca are rost sa va
pierdeti timpul cu ea.

Asadar, daca nu va arunca priviri pasagere, daca isi retrag foarte repede privirea si se uita
undeva departe de voi si peste voi, sunt semne clare de dezinteres.

Indiciile privirii sunt poate insuficiente pentru a trage o astfel de concluzie, insa daca apar si
urmatoarele semnale (postura nu este deloc schimbata, nu isi atinge diverse parti ale corpului
sau hainele cu mana, directia corpului este indreaptata in alta parte, capul ramane vertical,
expresiile faciale sunt neutre si politicoase, gura inchisa si fara zambet) atunci fiti convinsi ca nu
exista deloc interes.

Multi dintre noi se simt stingheri sau le este chiar teama de locurile unde sunt asteptate
interactiunile sociale (bar, cafenea, discoteca, etc.) si de cele multe ori nu avem o postura
deschisa. De aceea, in timpul ritualului de curtare, cu cat o persoana are o postura mai
deschisa fata de noi cu atat sunt mai mari sansele ca aceasta sa “subscrie” la avansurile
facute.

Este modalitatea prin care creierul nostru limbic ne asigura, inconstient, stare de confort. Ne
simtim in siguranta.

Cand persoana cu care vorbesti isi schimba postura intr-una deschisa (facand gesturile care
arata interesul de mai sus), iti transmite un mesaj ca are incredere in tine si ca se simte
confortabil cu tine.

Pe lângă atingerile implicate în interacţiunea umană, individul dezvoltă şi comportamente de

autoatingere, care se obiectivează în particularităţi nervoase cum ar fi: rosul unghiilor, jupuirea
pieliţelor, răsucirea unui fir de păr.

Nu-ti atinge sau scarpina capul. Acestea sunt semne ale nervozitatii si lipsei de sinceritate. In
plus, e ca si cum recunosti singura ca ai fost pusa in incurcatura.

Indicatori ai anxietatii

-gura uscata
-tusea (incontrolabila, excesul de tuse)
- introducerea unui obiect in gura
- nodul in gat (manifestarea fizica a unui disconfort psihic la care esti expus)
-muscarea buzelor -fie buza superioară, fie cea inferioară este prinsă între cele două şiruri de
dinţi ( indica autocontrolul- un mod simbolic de a ne împiedica să spunem un lucru pe care l-am
putea regreta mai târziu- sau jena).

27
-rosul unghiilor -persoanele care îşi muşcă de obicei unghiile tind să obţină scoruri mici la
testele psihologice de autoapreciere şi scoruri mari la cele de anxietate. De asemenea, s-a
sugerat ca acest gest este un semn de ostilitate inhibată.

Gesturi cu tenta sexuala

-privirea fugara
-fixarea privirii (o femeie poate arăta bărbatului că este abordabilă susţinându-i privirea
puţin mai mult decât ar face-o în alte circumstanţe.)
-fluturarea genelor ; tuguirea buzelor
-trecerea mainii prin par -dacă stai de vorba cu un barbat şi te trezeşti jucându-te cu părul,
inseamna că el are un efect asupra ta;il vezi simpatic, interesant, spiritual sau atrăgător -e un
gest inconştient, pe care unii reprezentanţi ai sexului tare îl consideră sexy.Când o femeie îşi
trece des mâna prin păr, o face pentru că e nervoasă. E posibil să se simtă intimidată de
bărbatul de lângă ea.
-postura -posturile adoptate de femei si barbati când se întâlnesc pentru prima dată arată
deseori sentimentele ascunse pe care le au unul faţă de celălalt.
De exemplu, dacă femeia îşi încrucişează braţele peste piept şi picioarele unul peste altul este
foarte probabil să se arunce cu capul înainte în relaţie.Pe de altă parte, dacă bărbatul stă cu
picioarele desfăcute şi îşi înclină corpul către femeie îi arată că o găseşte atrăgătoare şi încearcă
să o impresioneze. Posturile deschise sunt în general asociate cu atitudinile pozitive, de
acceptare, în timp ce posturile închise sunt legate de atitudini negative sau circumspecţie.

-spaţiul dintre un bărbat şi o femeie spune multe despre ce speră fiecare de la celălalt şi
despre etapa în care au ajuns în relaţie; de regula, cu cât două persoane sunt mai apropiate fizic,
cu atât sunt mai apropiate sexual şi emoţional.
- ochii - privirea directa, în ochi, comunică dorinţa de apropiere in timp ce privirea laterala
(intorcand capul) ,tendinţa de evitare. Tensiunea dintre apropiere şi evitare constituie în mare
parte farmecul flirtului , mai ales dacă gestul este însoţit şi de un zâmbet.

-atingerea

AUTOATINGEREA

Oamenii se ating pentru tot felul de motive când atmosfera este încărcată sexual. Când ne
simţim jenaţi sau speriaţi deseori producem „adaptori" atingându-ne faţa sau frecându-ne
palmele pentru a ne linişti. Deasemenea, oamenii se ating şi pentru a atrage atenţia asupra unei
anumite părţi acorpului lor.

ATINGEREA OBIECTELOR

În procesul de curtare oamenii îşi transmit sentimentele prin felul în care manipulează obiecte.
De exemplu, într-un restaurant felul în care o femeie mângâie paharul cu vin sau îşi plimbă

28
degetele pe piciorul paharului poate arăta intenţiile sale faţă de bărbat. La fel de sugestiv este şi
felul în care un bărbat întinde mâna peste masă, ridică cheile de la maşina femeii şi începe să se
joace cu ele — oferă o dovadă certă că doreşte să posede o anumită parte a ei.

-rasul -s-a descoperit că durata momentelor cât a râs femeia în timpul întâlnirii este
direct proporţională cu dorinţa ei de a se întâlni din nou cu bărbatul.Pentru bărbaţi lucrurile
stau invers. Dorinţa lor de a revedea femeia este cu atât mai mare cu cât reusesc să o facă să
râdă mai mult.Entuziasmul lor pentru o nouă întâlnire nu este legat de faptul că ei rad sau nu .

-compatibilitatea -când două persoane se întâlnesc pentru prima oară, folosesc un

amestec de „invitaţii", „amânări" şi „evitări". Când lucrurile merg bine, majoritatea mesajelor
sunt „invitaţii" la apropiere.Când progresul relaţiei este incert, amânările cresc iar când relaţia
nu mai are nici un viitor „evitările" încep să devină mesajul dominant.Evitările folosite de femei
includ elemente de mimică —căscatul, încruntatul şi zâmbete ironice, refuzul din cap — şi
gesturi ca băgarea mâinilor în buzunar sau încrucişarea braţelor peste corp. Toate aceste
semnale sunt folosite pentru a-l determina pe bărbat să fie mai reţinut şi a-i arăta că nu doreşte
ca lucrurile să meargă mai departe.

Scărpinarea nasului, a ochiului, tragerea de lobul urechii sau scărpinarea cu degetul

arătător în spatele urechii, toate sunt semne care trădează fie faptul că persoana care face asta
spune o minciună, fie că nu crede ceea ce i se spune - See more at:

Clipirea prea rapidă sau absenţa clipirii pot indica, în aceeaşi măsură, ca persoana spune o
minciună sau un lucru de care nu este convinsă. Ştiind că în general se presupune ca evitarea
privirii este un semn de minciună — mulţi mincinoşi fac exact invers — măresc deliberat durata
contactului vizual pentru a crea impresia că spun adevărul.

O postură rigidă a corpului, absenţa mişcărilor fireşti şi diminuarea la minim a frecvenţei

gesturilor arată că persoana încearcă să se controleze foarte mult, lucru care se întâmplă atunci
când se pregăteşte o minciună. Nervozitatea şi mişcările stângace ale mâinilor sunt considerate
indicatori siguri ai minciunii. Cei care mint uneori se simt uneori vinovaţi sau îngrijoraţi că vor fi
descoperiţi ,aceasta preocupare determinandu-i să producă adaptori, in special când miza este
mare sau când mincinosul nu are multă experienţă.

Zambetul fals. Zâmbetele contrafăcute durează mult mai mult decât cele sincere,
spontane; sunt „asamblate" mult mai repede decât cele autentice şi sunt descompuse tot atât
de repede; tind să se reducă la jumătatea inferioară a feţei în timp ce în zâmbetele autentice
sunt solicitaţi muşchii care ridică colţurile gurii şi cei din jurul ochilor care trag uşor sprâncenele
în jos.
Zâmbetele autentice apar pe ambele părţi ale feţei, în timp ce zâmbetele contrafăcute sunt
deseori mai accentuate pe o jumătate de faţă (de obicei, în jumătatea dreaptă) deoarece căile
de conducere a expresiilor faciale voluntare şi involuntare sunt diferite.

29
2. Cum să îţi dai seama dacă ai făcut o cucerire?

Dacă tot am vorbit de putere şi capacitatea de a domina, poate că ar trebui să abordăm un pic şi
partea mai „moale”, mai romantică.

Aşa cum există semnale programate evolutiv pentru a emana putere sau a indica supunere, tot aşa
există şi semnale specifice iubirii. Ştiţi deja despre puterea pe care o emană o sprânceană ridicată
suav, expunerea gâtului sau răsucitul unei şuviţe de păr pe deget. Dar aţi auzit vreodată de teoria
„pigeon toes” a lui Givens? Poate că numele ei nu sună foarte sexy, dar autorul teoriei susţine că
atunci când un individ ţine laba piciorului cu degetul mare spre interior şi călcâiul spre exterior,
atunci acesta este un semn că el se simte atât atras cât şi intimidat de persoana din faţa sa. În
schimb, degetul mare orientat spre exterior indică dezinteresul individului.

Desigur, mai sunt şi alte semne similare indicate de limbajul corpului. De exemplu, bărbia
orientată în jos şi privire în sus indică faptul că persoana în cauză este atrasă de dumneavoastră şi
ar trebui să vă ducă cu gândul la Lauren Bacall şi Humphrey Bogart, pe când bărbia orientată în
sus şi privirea în jos este clar un semn de dispreţ.

Aşadar, dacă observaţi că persana cu care aţi flitrat toată sera ţine bărbia în jos şi degetul mare de
la picior orientat în interior şi mai şi ridică din umeri, atunci ştiţi că este o seară reuşită.

Givens susţine că teoriile lui nu numai că ne ajută să identificăm aceste semne atunci când le fac cei din
jur, dar ne şi ajută să ne controlăm şi să obţinem ce dorim.
Modul in care se vorbeste poate oferi indicatori ai minciunii.

• DIGRESIUNILE. Mincinoşii fac multe digresiuni de la subiect. Tind să dea explicaţii complicate
şi lungi, deviind deseori de la subiect,iar la întrebări dau răspunsuri scurte.

•TRASAREA IMAGINII DE ANSAMBLU. Explicaţiile mincinoşilor sunt fixate pe generalităţi şi

imaginea de ansamblu, acordând foarte puţină atenţie detaliilor. Rareori menţionează
coordonate spaţiale,temporale sau sentimente ale oamenilor.

•ECRANAREA. Mincinoşii dau deseori răspunsuri care să stârnescă confuzia — sună logic dar
nu sunt; au tendinţa de a folosi mult mai mult propoziţiile negative.

•ALEGEREA CUVINTELOR. Mincinoşii vorbesc foarte puţin despre ei — folosesc cuvinte precum
„eu", „mie" sau „al meu" mult mai rar decât persoanele care spun adevărul. De asemenea, sunt
înclinaţi să generalizeze folosind frecvent cuvinte precum „întotdeauna", „niciodată",„nimeni",
„toată lumea" detaşându-se astfel mental de minciuna lor.

Mincinoşii sunt mult mai înclinaţi sa nu recunoasca ca ei sunt sursa mesajului, folosind fraze ca
„Nu o să-ţi vină să crezi", „Ştiu că sună ciudat, dar" , „Te asigur că". Aceste expresii de repudiere
a mesajului au rolul de a elimina orice bănuieli pe care le-ar putea avea interlocutorul.

30
•PAUZELE. Mincinoşii fac mai multe pauze între cuvinte şipropoziţii. Unele din ele sunt umplute
cu discontinuităţi verbale precum „hm" / „mmm"..

Ridică sprâncenele

Este un semn că te place. Ridicând sprâncenele el vrea să spună că te place și ar fi bucuros să te

vadă mai des.

Linge buzele

Psihologii consideră că acest gest este unul anticipativ. Dacă vezi că își linge buzele, atunci când
vorbește cu tine, înseamnă că este atras sexual de tine. Acest gest este un compliment
înconștient la adresa seducției tale.

Se leagănă

Ar putea fi privit ca pe o mișcare menită să inducă o stare de confort, într-un moment de stres.
Înseamnă că partenerul tău trăiește o dilemă: să mai stea sau să plece. S-ar putea să
experimenteze emoții confuze în preajma ta.

Îți aranjează părul

Acest gest poate fi interpretat ca un test. Dacă îi vei zâmbi ca răspuns, atunci partenerul va știi
că îl placi. Faptul ca îți atinge părul este și un semn că vrea mai mult decât sex de la tine. Fii
atentă la expresia lui facială în timp ce face acest gest. Dacă se strâmbă ușor, s-ar putea să fie un
perfecționist care vrea ca totul să fie impecabil.

Se foiește

Unii specialiști cred că dacă se foiește în mod repetat pe scaun, înseamnă că încearcă să ascundă
ceva. Alții însă consideră că este vorba despre un semn că nu se simte bine și vrea să plece.

Își piaptană părul cu mâinile

Psihologii cred că acesta este un semn bun dacă e făcut în timpul conversației și mai este însoțit
de un zâmbet. Vrea să arate bine pentru tine. Dacă îl placi, fă-i un compliment ca să-l liniștești.

Își atinge fața

Dacă își atinge fața în timpul conversației, înseamnă că este atent la ceea ce îi spui sau se
gândește la următoarea mișcare pe care trebuie să o facă pentru a-ți atrage atenția.

Face gesturi largi cu mâinile

31
Cu cât sunt mai largi și mai frecvente, cu atât te place mai mult. Psihologii spun că bărbații care
gesticulează, au bune abilități de comunicare. Însă acest gest mai poate sugera că îi este greu să
se exprime verbal.

Întinde mâna

Sugerează faptul că vrea să se apropie de tine. Dacă și tu la rândul tău îți dorești acest lucru,
atinge-i scurt mâna pentru a transmite un mesaj pozitiv.

 Dacă palma este în sus, atunci te lasă pe tine să iei inițiativa. Acest gest este mai inocent.
 Dacă palma este în jos, înseamnă că se simte stăpân pe ceea ce va urma.

Postura
Felul în care oamenii îşi folosesc corpurile oferă deseori indicii despre gradul lor de angajare
într-o conversaţie. Când două persoane vorbesc una cu cealaltă, ele se privesc un timp şi apoi îşi
îndreaptă privirile în altă parte. Persoanele care petrec mult timp uitându-se în altă parte dau
impresia că nu sunt interesate de interlocutor. Ştiind acest lucru, chiar si atunci când
considerăm că o persoană este extrem de plicticoasă încercăm să nu ne uităm prea des în altă
parte, de teamă că acest lucru ne va dezvălui adevăratele sentimente. In schimb, îl urmărim pe
celălalt politicos, creând falsa impresie că îl găsim interesant

POSTURA PARALELĂ (POZIŢIA DE DREPŢI). In acest caz picioarele sunt drepte şi

paralele, tălpile sunt apropiate una langa alta şi greutatea corpului este repartizată egal pe
ambele picioare. Persoanele care adoptă această postură sunt de obicei neangajate — nu arată
nici că vor să plece, nici că vor să rămână pe loc.

32
POSTURA CONTRAFORTULUI. în această poziţie cea mai mare parte din
greutatea corporală se lasă pe piciorul „suport", celălalt picior joacă rol de contrafort — ca un
contrafort boltit la o catredrala. în această postură piciorul suport este drept, cel de contrafort
putând fi drept sau îndoit — de obicei este îndoit din genunchi iar talpa este aşezată cu vârful
îndreptat spre exterior. Această postura s-a bucurat de foarte multă popularitate ca forma de
afirmare masculină din Evul Mediu şi până la jumătatea secolului al XIX-lea — de fapt după
aspectul pantalonilor masculini până la dispariţia bretelelor strâmte. Ea permitea bărbaţilor să
„îşi arate piciorul" şi să adopte o postură care îi scotea din rândul clasei de jos. în zilele noastre
postura contrafortului pretinde că este un mod comod de a odihni un picior cât timp celălalt
oferă susţinere corpului. In realitate, aratâ că persoana doreşte să plece. Aceasta din cauză că
este foarte apropiată de actul mersului. Când cineva începe să se îndepărteze, îşi transferă
automat greutatea corporală pe un picior pentru ca celălalt să fie liber să facă un pas. Seamănă
foarte mult cu ceea ce se întâmplă în postura contrafortului, unde cea mai mare parte din
greutatea corporală se lasă pe un picior. Deşi celălalt picior nu face nici un pas, faptul că ar
putea să îl facă arată că această postură este de fapt o intenţie deghizată de a pleca. Cu atât mai
mult când persoana îşi mută repetat greutatea corpului de pe un picior pe altul. Când vedeţi o
persoană adoptând această postură, merită să observaţi în ce direcţie este îndreptat vârful
piciorului contrafort pentru că acesta indică deseori gândurile persoanei. Uneori talpa este
îndreptată spre o persoana la care autorul gestului se gândeşte în secret; totuşi în cea mai mare
parte a timpului, vei descoperi că piciorul indică direcţia în care persoana speră să se poată
retrage.

POSTURA „FOARFECELUI

33
 în această poziţie, picioarele sunt încrucişate ca lamele unei perechi de
foarfece. Această postură are două versiuni — cu ambele picioare drepte („postura foarfecelui")
sau cu un picior îndoit peste celălalt sau în spatele lui („postura lamei îndoite"). Postura
foarfecelui este una clasică de imobilitate. Este un exemplu perfect al unui semnal
nonintenţional deoarece arată că persoana este angajată în conversaţie şi nu are nici cea mai
mică intenţie de a pleca. Deoarece este complet lipsită de orice urmă de nerăbdare, postura
foarfecelui este percepută şi ca un gest de sumisiune.

POSTURA „CĂLĂREŢULUI".

Picioarele sunt din nou drepte dar de această data tălpile sunt foarte depărtate. Cum am văzut
mai devreme, postura călăreţului este tipică pentru dominanţă întrucât măreşte spaţiul ocupat
de corp, persoana se întinde şi îşi expune pe nesimţite organele genitale. Deoarece picioarele
sunt aşezate la o oarecare distanţă, postura călăreţului este în acelaşi timp o postura a
imovabilităţii — arată că persoana nu intenţionează să plece. Dacă urmăriţi un grup de bărbaţi
care stau în picioare în cere — să zicem într-un club sportiv după un meci — veţi vedea că mulţi
adoptă această postură. Stand cu picioarele desfăcute arată că sunt bărbaţi şi că nu au nici o
intenţie de a se retrage.

Indicatori ai minciunii
Multe dintre lucrurile pe care le spunem altora nu sunt adevărate — sunt minciuni, invenţii,
plăsmuiri ale minţii, neadevăruri şi minciuni sfruntate. S-a evaluat că minţim cam o treime din

34
oamenii pe care îi întâlnim în fiecare zi. Minciuna apare frecvent atunci când oamenii încearcă
să se impresioneze unii pe alţii şi acesta este motivul pentru care o întâlnim atât de des in fazele
de prezentare şi curtare.

Ascuderea gurii este un important indicator al minciunii. Când a depus mărturie în faţa Curţii
Supreme în timpul procesului, Bill Clinton şi-a atins repetat gura. Desigur, în imagine sunt
prezenţi şi alţi indicatori ai minciunii, ca transpiraţia excesivă, mişcările reduse ale mâinilor şi o
privire fixă.

Gesturi cu tentă sexuală

Indicatorii comportamentali joacă un rol foarte important când se face curte. De fapt, fără ei nu
ar exista iubirea sau curtarea iar sexul, in forma în care îl cunoaştem azi, ar înceta să mai existe.
Importanţa indicatorilor comportamentali constă tocmai în faptul că iubirea, curtarea şi sexul
necesită un schimb de semnale — semnale ale tendinţelor sexuale, disponibilităţii, accesibilităţii
şi compatibi-lităţii.

ABORDAREA
In dragoste bărbaţilor le place să creadă că ei sunt cei care fac primul pas şi care decid cat de
repede trebuie să avanseze relaţia. Toate cercetările despre comportamentul de curtare arată
că lucrurile nu stau aşa şi că, după cum spunea Darwin, „curtarea este aproape întotdeauna o
alegere a femeii". In cluburi de noapte, baruri sau petreceri invariabil femeia este cea care face
prima mişcare. Ea face acest lucru prin emiterea unui semnal de abordare — un semnal care nu
este foarte explicit dar care este suficient de clar pentru a arăta unui bărbat că o poate aborda.
Este felul ei de a-i da „aprobarea".
Când un bărbat răspunde şi traversează camera, face acest lucru la invitaţia femeii. Din punctul
lui de vedere lucrurile par de obicei cu totul altfel — pentru că a făcut efortul de a traversa
camera este înclinat să creadă că el este cel care a luat iniţiativa. Există o probabilitate mult mai
redusă ca bărbaţii să abordeze o femeie care nu a arătat că este abordabilă, deşi sunt cazuri
clare in care bărbaţii se apropie de o femeie care nici măcar nu i-a observat, cu atât mai puţin şi-
a dat acordul. Când un bărbat ia iniţiativa în acest fel, şansele sale de succes sunt de obicei mai
mici, pur şi simplu pentru că îi fură femeii şansa de a avea controlul. De obicei, poate depăşi

35
acest moment apărând sumisiv sau lăsând impresia că intentiile sale sunt cu desăvârşire
nesexuale.
Femeile pot emite o gamă largă de semnale de abordare — unele in grupuri altele individuale.
Printre ele se numără:

PRIVIREA FUGARĂ.
O femeie care este atrasă de un bărbat va privi uneori la el în partea opusă a camerei până când
îi va atrage privirea. Când se întâmplă acest lucru, se poate folosi fie de frecvenţa, fie de durata
contactului vizual pentru a-i transmite acordul ei. Poate folosi frecvenţa susţinându-i privirea o
secundă sau două şi apoi întorcând uşor capul şi ochii dar nu atât de mult încât să pară că evită
interacţiunea. Apoi, când bărbatul continuă să o privească, ea întoarce din nou capul şi ochii
spre el şi repetă ciclul. Monika Moore susţine că de obicei este nevoie de trei priviri fugare
pentru a transmite bărbatului mesajul.

FIXAREA PRIVIRII.
în loc să folosească mai multe priviri fugare o femeie poate arăta unui bărbat că este abordabilă
susţinându-i privirea puţin mai mult decât ar face-o în alte circum-stanţe. Când privirea noastră
traversează o camera aglomerată şi întâlneşte din întâmplare privirea unui strain, de obicei
după o secundă sau două privim deja în altă parte. Acest lucru ne permite să ne detaşăm înainte
de a sugera că am putea dori să continuăm interacţiunea. Fixându-şi privirea pe un bărbat şi
susţinând-o mai mult decât în mod normal, o femeie îi arată bărbatului că este pregătită să
treacă la etapa următoare

SCUTURAREA PĂRULUI.
Când a surprins privirea unui barbat, femeia îşi scutură uneori părul pentru a-i arăta că este
abordabilă. Poate face acest gest plimbându-şi mâna prin păr sau mişcând capul astfel încât
părul să se mişte la rândul lui şi să ia o altă poziţie. Aceste acţiuni sunt şi un fel de indicator al
tinereţii pentru că numai femeile tinere au părul moale şi flexi-bil şi îl pot scutura sau rearanja
într-o manieră credibilă. Pe masura ce femeile îmbătrânesc părul devine mai puţin flexibil şi
scuturarea lui devine un gest mai puţin eficient. Cu toate acestea deseori vedem femei date cu
fixativ sau cu părul foarte scurt scuturând capul când întâlnesc un bărbat care le place.

ŢUGUIEREA BUZELOR.
O femeie poate arăta că este abordabilă uitându-se la un bărbat şi ţuguindu-şi buzele. Ea poate
transmite acelaşi mesaj umezindu-şi buzele sau trecând limba peste ele. Aceste gesturi atrag
atenţia asupra unei trăsături distinctive a fiziologiei feminine — faptul că femeile au buze mai
groase decât bărbaţii. Când băieţii intră în pubertate, corpul lor este asaltat de testosteron.
Aceasta stimulează dezvoltarea maxilarului. Feţele fetiţelor rămân însă foarte asemănătoare cu

36
ale copiilor în aceeaşi perioadă. Totuşi creşterea nivelului de estrogen descurajează dezvoltarea
oaselor faciale şi duce în schimb la o îngroşare a buzelor. După pubertate, buzele pline devin o
trăsătură a dimorfismului sexual. Prin urmare, când o femeie îşi impinge buzele în faţă sau le
umezeşte cu limba atrage automat atenţia asupra unei caracteristici sexuale secundare dar şi
asupra faptului că atunci când oamenii sunt excitaţi sângele invadează buzele lor care îşi măresc
volumul. Un efect similar il are desigur rujul de buze roşu. Când aceste gesturi au ca ţintă un
bărbat, ele constituie de obicei o invitaţie. Totuşi este foarte important ca ele să fie subtile şi
foarte rapide pentru că, deşi femeia poate dori ca bărbatul să ştie că este abordabilă, nu vrea ca
el să creadă că este o pradă uşoară.

ZAMBETUL.

Când o femeie vrea să invite un strain să se apropie de ea,

semnalul cel mai probabil va fi zâmbetul — de obicei, un zâmbet care se limitează la zona gurii.
Este foarte puţin probabil ca in aceste condiţii femeia să îi adreseze un zâmbet total, plin, in
parte pentru că acest tip de zâmbet tinde să fie rezervat prietenilor şi cunostinţelor. Astfel se
respectă principiul conform căruia, pentru a fi eficient, un indicator al accesibilităţii trebuie să
aibă o intensitate redusă. Acest lucru este valabil pentru zâmbete, ca şi pentru mişcările capului,
ochilor şi buzelor. Este foarte puţin probabil ca un zâmbet larg, schimbat de două persoane
străine, să fie interpretat ca o invitaţie; mai curând va fi interpretat ca un semn de recunoaştere.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu privirile prea insistente, impingerea exagerată a buzelor in faţă
sau o mişcare bruscă de aranjare a părului — pentru că nu sunt gesturi reţinute este mult mai
probabil să fie considerate glume decât invitaţii sincere.

37
EXPUNEREA GÂTULUI.

Pe lângă înclinarea capului mai există şi alte semnale ale vulnerabilităţii în

care este inclus gâtul şi care joacă rolul de indicatori ai accesibilităţii. De exemplu, într-un alt
gest de acest tip bărbia este ridicată uşor; în altul capul este întors astfel încât partenerul are o
imagine completă a gâtului femeii. Ambele gesturi sunt semnale ale expunerii — acţiuni făcute
în scopul expunerii unei părţi vulnerabile sau atrăgătoare a corpului. Un efect similar se obţine
atunci când cineva îşi atinge gâtul. De exemplu, o femeie care se simte atrasă de un bărbat îşi
poate plimba uşor degetele pe gât atrăgând astfel atenţia lui asupra vulnerabilitâţii ei şi în
ultimă instanţă indicând că este un partener foarte potrivit. Această ultima acţiune are rol de
semnalizare — adică este o acţiune în care persoana foloseşte un deget sau mâna pentru a
atrage atenţia asupra unei anumite părţi a corpului. Un alt exemplu de semnal al expunerii este
„etalarea încheieturii", în care braţul este asezat astfel încât interiorul încheieturii este
prezentat altor persoane. Ca şi expunerea gâtului, acest gest lasă descoperită o parte
vulnerabilă a corpului. Când o femeie atrage atenţia asupra gâtului sau încheieturilor ei, de cele
mai multe ori nu este conştientă de ceea ce face. Tot aşa, dacă bărbatul răspunde pozitiv, este
puţin probabil să poată descrie gestul femeii sau să poată spune ce anume i s-a părut atrăgător
la ea.

Unele gesturi specifice:

1.palmele deschise, privirea directa si un zambet sincer si simetric indica faptul ca acest
barbat spune adevarul;

2.gestul ridicarii din umeri asociat cu o privire exasperata determinata de faptul ca nu este
crezut si degetele indoite spre� interior sugereaza ca ascunde unele lucruri;

3.palma stanga deschisa, vulnerabila si ispititoare, iar, in acelasi timp isi freaca fata cu
cealalta mana- acest lucru indica faptul ca nu spune tot adevarul;

4.atunci cand mintim� ne atingem nasul sau gura. Dar,totusi, privirea si expresia fetei pot
sugera ca este sincer. Avem nevoie de mai multe indicii vizuale inainte sa fim siguri ca
spune tot adevarul.

38
 Mulți bărbați îmi spun că le place una sau alta dintre amicele mele. Când îi întreb de ce nu fac
nimic în direcția aceea ei îmi răspund: E prea frumoasă, prea Angelina Jolie, cea mai cea din
încăpere, indiferent de încăpere. Prea atrage priviri, deci oferte, deci nesiguranță.

O logică perfectă. Logica nefericirii. Parcă-mi aduc aminte de liceu când îl citeam pe Cioran în
parcul de lângă Sala Sporturilor. Căutarea fericirii e așa un sport extrem.

Nu există petrecere prea distractivă, prea mult bine și femeie prea frumosă.

----------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------

MIMICA reprezintã ansamblul modificãrilor expresive la care participã pãrţile mobile ale
feţei: ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. Nu existã însã nici o îndoialã cã la
expresivitatea feţei concurã, chiar fãrã voia individului, şi o serie de elemente statice aparţinând
fizionomiei[1] respectiv simptomaticei stabile, cum sunt: culoarea pãrului şi a feţei, culoarea
ochilor, conformaţia feţei, profilul în ansamblu, profilul frunte-nas, profilul nas-gurã-bãrbie,
forma maxilarelor etc.

39
 Fig. 9.

Fig. 10.

Expresivitatea feţei depinde cel mai mult de elementele mobile, astfel încât noţiunile de
mobilitate şi expresivitate sunt cu referire în mimicã - aproape sinonime.

În privinţa raporturilor dintre particularitãţile anatomice ale feţei şi trãsãturile psihice ale
individului existã, dupã cum am mai notat, o serie întreagã de supoziţii şi teorii a cãror justeţe
este greu de verificat. De aceea, vom arãta numai câteva dintre raporturile care, cu mare
prudenţã, pot fi luate în considerare:

* Legãtura dintre dezvoltarea inteligenţei şi conformaţia frunţii. Existã tendinţa de a se

considera cã fruntea latã (sau înaltã) constituie semnul unei bune dezvoltãri intelectuale.
Aceastã legãturã nu este confirmatã prin studii riguroase somatometrice şi psihologice. Având
însã în vedere faptul cã pânã în prezent nu existã un sistem de mãsurare axactã a inteligenţei,
observaţia în cauzã nu poate fi nici acceptatã, dar nici respinsã din capul locului. Ea poate fi
consideratã mai mult ca o ipotezã care îşi aşteaptã confirmarea sau infirmarea. Trebuie subliniat
însã cã lãţimea frunţii nu va putea suplini niciodatã acea dimensiune a inteligenţei care se
câştigã prin instruire şi efort permanent de cunoaştere.

* Legãtura dintre capacitatea voliţionalã şi forma bãrbiei şi maxilarelor. De obicei, bãrbia

"pãtratã", ferm conturatã, şi uşor proeminentã, însoţind maxilare puternice, de asemenea, bine
conturate, sunt considerate drept semne ale unei voinţe

Fig. 12

40
puternice; şi invers, bãrbia micã, rotundã, retrasã, însoţind maxilare puţin proeminente ar
constitui semne ale unei reduse capacitãţi voliţionale. Observarea atentã a comportamentului
oamenilor confirmã uneori aceastã legãturã, dar, desigur, ea nu trebuie sã fie absolutizatã.

Legãtura dintre dezvoltarea pãrţilor superioarã şi inferioarã a feţei şi latura instinctual-

emoţionalã a vieţii psihice

Se pare cã raportul, între aspectul dezvoltãrii, dintre partea superioarã şi cea inferioarã a feţei
este edificator pânã la un punct pentru latura instinctual-emoţionalã şi cea raţionalã în cadrul
activitãţii psihice. Astfel, dezvoltarea mai amplã a pãrţii superioare - concretizatã prin frunte
înaltã, ochi mari, privire mobilã, vie, nãri înguste, buze subţiri - ar indica, în cadrul vieţii psihice,
preominarea activitãţii cognitive, a raţiunii în special dacã individul aparţine tipului
constituţional astenic.

În schimb, dezvoltarea mai amplã a pãrţii inferioare a feţei, rotundã dar mare, cãrnoasã - în
special când individul aparţine tipului consti-tuţional picnic, ar denota predominarea în cadrul
vieţii psihice a laturii instinctual-emoţionale. Se presupune astfel cã indivizii întrunind aceste
caracteristici acordã un loc însemnat în cadrul preocupãrilor lor, transferându-le uneori chiar în
scopuri (ascunse) ale acţiunilor lor, plãcerilor legate de nutriţie (mâncare, bãuturã), relaţiile
sexuale etc.

Departe de a fi absolutizate, aceste legãturi trebuie sã fie considerate mai mutl ca nişte
asocieri posibile sau, mai precis, ca nişte ipoteze care încã nu au fost pe deplin verificate.

Expresivitatea feţei este asiguratã însã în special de elementele mobile: ochii, sprâncenele,
fruntea, gura, maxilarele etc.

În cadrul mimicii, un rol esenţial revine privirii, aceasta reprezentând întrucâtva "cheia expresiei
feţei". Astfel, dacã pe fotografia unui actor - interpretând un personaj într-un film sau o piesã de
teatru - se aşeazã o micã bucatã de hârtie astfel încât sã mascheze ochii, expresia feţei lui
devine aproape imposibil de descifrat.

Expresiile feţei sunt extrem de variate: mirare, nedumerire, interogare, înţelegere, melancolie,
tristeţe, veselie, mânie, severitate etc. Acestea sunt detectate ca modalitãţi de comunicare
internaţionalã în special în funcţie de modul în care se îmbinã deschiderea ochilor, direcţia
privirii, poziţiile succesive ale sprâncenelor, mişcãrile buzelor etc. Ca atare, vom exemplifica
aceste "esenţe" care ajutã la "descifrat" oamenii astfel:

a) Gradul de deschidere a ochilor este în mare mãsurã edificator pentru "situaţia" în care se aflã
individul: pe de o parte pentru atitudinea (acceptarea sau respingerea) pe care el o ia faţã de
informaţiile cu care este confruntat, iar pe de altã parte pentru mãrimea fluxului informaţiilor
respective. Astfel, ochii larg deschişi pot denota: neştiinţã, absenţa sentimentului de culpã sau
de teamã, atitudine receptivã, de interes pentru noutatea pe care o conţin informaţiile, act de
cãutare, "înţelegerea" noutãţii pe care o aduc informaţiile etc. Iar deschiderea mai redusã a

41
ochilor poate denota: atitudine de neacceptare, de rezistenţã faţã de informaţiile primite;
suspiciune, tendinţa de a descifra eventualele gânduri ascunse ale interlocutorului, tendinţa de
a ascunde, stare de plictisealã etc.

Fig. 13

În general, se poate vorbi de un raport direct proporţional între gradul de deschidere a ochilor şi
cantitatea informaţiilor recepţionate sau emise de cãtre individ: cu cât cantitatea informaţiei
primite sau emise (de pildã, în cursul explicãrii pentru o altã persoanã) este mai mare, cu atât
ochii sunt mai larg deschişi.

Cele spuse mai sus pot uşura înţelegerea unor expresii utilizate în limbajul cotidian: "privire
inteligentã", "privire lucidã" sau, dimpotrivã, "privire opacã" etc. Astfel de expresii denotã cã
aşa-zisului "bun simţ" nu i-a scãpat legãtura dintre activitatea cognitivã şi privire. Se spune în
popor cã "ochiul este oglinda sufletului". Aceastã expresie poate fi consideratã drept o fericitã
metaforã, prin care se sintetizeazã multe adevãruri psihologice. Printre altele, se exprimã aici
reflectarea prin privire a rezultatului şi, implicit, pânã la un punct, a calitãţii travaliului
intelectual. Individul care înţelege, care "pricepe despre ce este vorba", denotã aceasta, fãrã
voia lui, şi prin privire. Este greu de descris aşa-numita "privire inteligentã". Desigur, se poate
spune cã ea constã în ochii larg deschişi, mobili, "pãtrunzãtori". Dar, ce anume permite sã se
aprecieze cã o privire este pãtrunzãtoare şi alta nu, este dificil de precizat. Se poate presupune
însã cã, alãturi de altele, şi aceastã însuşire a privirii depinde în parte de gradul de deschidere a
pupilei - judecând dupã unele experienţe, efectuate cu ajutorul unor fotografii, care au arãtat cã
senzaţiile de plãcere sau neplãcere, provocate de imagini, se traduc şi prin dilatarea, respectiv
contractarea, pupilei. Ca urmare, "privirea opacã", specificã celei care "nu înţelege despre ce
este vorba", s-ar explica prin fixitate, deschidere micã şi lipsa de mobilitate a pupilei.

b) Direcţia privirii joacã, de asemenea, un rol important în determinarea expresiei feţei.

Nedumerirea, efortul de rememorare sunt însoţite de obicei de aşa-numita "privire în gol".
Privirea în jos sau în lãturi poate semnifica atitudine de umilinţã, sentiment al vinovãţiei, ruşine
etc. Privirea în sus, peste capul interlocutorului, denotã de regulã lipsã de respect pentru acesta.
Şi, în sfârşit, ochii îndreptaţi ferm cãtre interlocutor susţinând fãrã dificultate privirea acestuia
denotã sinceritate, atitudine deschisã, hotãrâre sau, în alte situaţii asprime, atitudine criticã,
dojanã, iar uneori provocare.

Fig. 14

42
În strânsã legãturã cu direcţia, este necesar sã se ia în considerare:

c) Mobilitatea privirii. Existã oameni cãrora privirea le "fuge" în permanenţã, în toate direcţiile,
neputând-o fixa şi susţine pe cea a interlocutorului. De regulã, oamenii din aceastã categorie se
caracterizeazã prin lipsã de fermitate, tendinţa de a-şi ascunde gândurile, intenţiile, iar uneori
prin sentiment al vinovãţiei sau laşitate. La extremitatea cealaltã, privirea fixã, imobilã, denotã o
anumitã lipsã de aderenţã, de contact cu realitatea sau, în unele cazuri, atitudine de înfruntare a
interlocutorului.

În general, "interpretarea" privirii joacã un rol însemnat în cunoaşterea structurii şi atitudinii

oamenilor din jur. Astfel, prima modalitate a oamenilor de a lua contact unii cu alţii constã în
"întâlnirea" sau aşa-numitul "joc al privirilor". De regulã, atunci când doi oameni se privesc,
coborârea sau întoarcerea privirii în altã parte la unul dintre ei semnificã retragerea acestuia pe
poziţii defensive. De aceea, în studierea comportamentului oamenilor este necesar sã se acorde
o atenţie deosebitã privirii, în special modului de "a susţine" privirea interlocutorului.

Deoarece enumerãrile detaliilor de care depinde expresivitatea feţei sunt mult prea
numeroase, nu insistãm asupra lor. Vom da în schimb câteva recomandãri generale referitoare
al interpretarea mimicii în ansamblu.

Mimica sãracã, respectiv faţa caracterizatã printr-o redusã varietate şi mobilitate a muşchilor
faciali şi implicit a expresiilor denotã în genere apartenenţa individului la tipul temperamental
flegmatic. Ea constituie semnul unei reduse reactivitãţi, chiar al unei anumite inerţii emoţionale
şi afective. În unele cazuri, mimica deosebit de sãracã semnificã o structurã psihicã elementarã,
amorfã.

Fig. 15

Mimica predominant depre/sivã, caracterizatã prin expresie meditativã datã de muşchii feţei
"cãzuţi" ("Omega melancolic") denotã fie apartenenţa la tipul temperamental melancolic, fie
faptul cã individul se aflã sub influenţa unui eveniment neplãcut.

43
 Fig. 16

Mimica mobilã şi, de aceea, bogatã constituie de regulã semnul unor trãiri emoţionale şi
afective de tipul stenic (veselie, bunã dispoziţie etc.), specifice tipului temperamental sanguin.

Fig. 17

Mimica excesiv de mobilã denotã, de regulã, o anumitã inconstanţã sau instabilitate a

echilibrului trãirilor psihice. Însoţitã şi de alte manifestãri ca logoree (verbalizare deosebit de
rapidã, cu un debit bogat, tendinţa de a vorbi mult, cu pierderea frecventã a "firului") sau o
gesticã amplã şi rapidã, ea se întâlneşte frecvent la indivizii colerici, dar şi la cei pasionaţi. În
forme mai accentuate, aceasta poate constitui semnul unei tulburãri cu caracter patologic a
activitãţii neuropsihice.

Fig. 18

Modificãrile vegetative reprezintã, de asemenea, alãturi de mimicã şi pantomimã, o sursã

importantã de date cu privire la structura şi starea psihicã a individului. În aceastã sferã intrã
toate particularitãţile acelor funcţii vegetative despre care se ştie cu precizie cã se aflã însã o
strânsã corelaţie cu activitatea psihicã. Se poate spune cã într-un fel sau altul toate funcţiile
vegetative sunt tributare activitãţii neuropsihice, tot aşa cum cea din urmã reflectã influenţa
fiecãrei funcţii vegetative. Dar, investigarea celor mai multe funcţii vegetative reclamã mijloace
complexe de laborator şi numai o parte dintre ele sunt accesibile observaţiei psihologului. Unele

44
sunt relativ accesibile observaţiei şi ele se numãr printre cele mai importante. Acestea sunt:
respiraţia, pulsul, reacţiile vaso-motorii şi secretorii (deduse din rapiditatea şi amploarea

Fig. 19. Sistemul nervos vegetativ şi organele "ţintã"

modificãrilor culorii feţei, din procesele de transpiraţie etc.), ca şi funcţionalitatea gastricã,

funcţionalitatea aparatului urinar, funcţionalitatea musculaturii, a sfincterelor toate trãdând
modificãri obiectivate la "distanţã! Percepute de un observator atent şi experimentat.

Modificãrile de ordin vegetativ sunt edificatoare în special pentru trãirile emoţional-afective şi,
în strânsã legãturã cu aceasta, pentru capacitatea de autocontrol a individului. Astfel, în cazul
unei trãiri emoţionale deosebit de puternice, pot fi întâlnite modificãri vegetative ca: tulburãri
respiratorii (respiraţie "agitatã", neregulatã, eventual cu spasme etc.), creşterea amplã a
pulsului (dedusã din creşterea frecvenţei respiratorii sau, uneori, din perceperea directã a
zgomotului contracţiilor cardiace); modificãri ample ale culorii feţei (treceri rapide de la
eritem/înroşirea feţei/ la paliditate sau invers), uscarea gurii, modificarea vocii (datoritã
tulburãrii contracţiilor muşchilor ce fac parte din aparatul fonator); pusee, sudorale (momente
de transpiraţie abundentã alternând cu altele de "uscãciune" excesivã); tremur generalizat;
spasme gastrice sau intestinale (eventual însoţite de vãrsãturi); frisoane, "clãnţãnitul" dinţilor;
bâlbâialã sau mutism; pierderea controlului sfincterelor (cu evacuãri involuntare sau mai des
decât în mod obişnuit de materii fecale sau urinã); crizã de plâns cu lãcrimare; senzaţia de "nod
în gât"; pierderea controlului mersului, scãderea sensibilã a preciziei în gesturi etc.

Desigur, trãirile emoţionale întrunind toate modificãrile vegetative notate mai sus sunt deosebit
de rare. De aceea, pentru a conchide cã un om se aflã într-o anumitã stare emoţionalã nu este
necesar sã se aştepte întrunirea tuturor acestor modificãri sau semne.

45
Caracterul astenic (de exemplu, spaima; sau stenic - de exemplu iritaţia), precum şi intensitatea
trãirii emoţionale pot fi deduse din numãrul şi amploarea modificãrilor vegetative. De
asemenea, este important de subliniat faptul cã o stare emoţionalã, chiar puţin intensã „se
trãdeazã" totdeauna printr-unul sau mai multe dintre semnele menţionate.

Dar aceste semne pot scãpa observatorului neatent sau neexperimentat. De aceea, pentru a
sesiza starea emoţional-afectivã a oamenilor care, dintr-un motiv sau altul constituie obiectul
interesului nostru, este necesarã o exersare deosebitã a atenţiei, perfecţionatã în mod continuu
prin cãpãtarea deprinderii de a observa, de a ierarhiza informaţii date, de a le „aşeza" într-un stil
de conduitã psihologicã.

Vorbirea poate fi de asemenea analizatã şi valorificatã din punct de vedere psihologic.

Analizarea ei trebuie sã vizeze concomitent: a) analiza formalã şi b) analiza semanticã (aspectele
legate de semnificaţiile termenilor utilizaţi).

a) Analiza formalã distinge în special însuşirile de ordin fizic ale verbalizãrii, cum sunt:
intensitatea medie a sunetelor (sonoritatea); fluenţa, debitul sau viteza, intonaţia, pronunţia (şi
în legãturã cu aceasta, eventualele defecţiuni de limbaj). Aceste însuşiri nu sunt lipsite de
semnificaţie psihologicã. Astfel:

Intensitatea medie a sunetelor constituie un indice al fondului energetic al individului, dar şi al

unor însuşiri ca: hotãrârea, autoritatea, calmul, încrederea în sine. Ca urmare, vocea puternicã,
sonorã denotã energie, siguranţã de sine, hotãrâre etc., în vreme ce vocea de intensitate sonorã
scãzutã indicã lipsã de energie, eventual obosealã, nesiguranţã, emotivitate, nehotãrâre etc.

Fluenţa - respectiv caracterul continuu sau discontinuu al vorbirii - constituie un indice direct al
mobilitãţii proceselor cognitive, al vitezei de conceptualizare, de ideaţie. Vorbirea fluentã
(continuã, curgãtoare) denotã uşurinţa în gãsirea cuvintelor, a termenilor convenabili pentru
exprimarea ideii dorite, ceea ce presupune, printre altele, rapiditate şi precizie în desfãşurarea
activitãţii cognitive (implicând diverse aspecte din procesele de gândire, memorie, mergând
pânã la atenţie şi imaginaţie), precum şi un tonus neuropsihic ridicat. Dimpotrivã, vorbirea
lipsitã de fluenţã (discontinuã, întreruptã frecvent de pauze) denotã dificultãţi de
conceptualizare, respectiv dificultãţi în gãsirea cuvintelor adecvate demersului. Desigur, nu este
vorba aici de situaţiile de necunoaştere a problemei în discuţie, în care orice individ poate
prezenta o anumitã lipsã de fluenţã în expunere, ci de acelea în care este evident cã lipsa de
fluenţã reprezintã o caracteristicã a individului. Dificultãţile de conceptualizare ce reies de aici
pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scãzut (lipsã de dinamism, obosealã instalatã
precoce), desfãşurare lentã a activitãţii psihice în general şi a celei cognitive în special,
reactivitate emoţionalã (lipsã de încredere în sine, teamã), dificultate în elaborarea deciziilor.

O formã specialã a lipsei de fluenţã o reprezintã aşa-numita „vorbire în salve". Aceasta se

caracterizeazã prin grupuri de cuvinte rostite precipitat, dar cu pauze relativ mari între ele,
prezentând de regulã şi multe aspecte de incoerenţã - cel puţin din punct de vedere gramatical.
Aceasta denotã adesea o reactivitate emoţionalã crescutã.

46
Debitul sau viteza exprimãrii constituie cel mai adesea o caracteristicã temperamentalã. Astfel,
în vreme ce colericul vorbeşte mult şi repede, flegmaticul se exprimã folosind un debit deosebit
de redus. Pe de altã parte, debitul depinde de gradul de cunoaştere a obiectului discuţiei, de
relaţia afectivã în care se aflã individul care vorbeşte cu interlocutorul sãu. Astfel, cu cât
cunoaşterea obiectului este mai amplã, cu atât debitul va fi mai mare. De asemenea, debitul
este mai mare atunci când relaţia dintre indivizii între care se poartã discuţia are caracteristicile
unor afinitãţi între persoane. Relaţia de respingere, unilateralã şi cu atât mai mult bilateralã, se
caracterizeazã în primul rând prin reducerea sau chiar suspendarea comunicãrii verbale dintre
indivizii în cauzã.

În aprecierea caracteristicilor între fluenţã şi debit. Astfel, debitul scãzut, respectiv viteza de
exprimare redusã nu înseamnã numaidecât şi lipsã de fluenţã. Vorbirea poate fi fluentã şi atunci
când viteza de exprimare este micã, tot aşa dupã cum lipsa de fluenţã poate fi întâlnitã şi în
condiţiile exprimãrii cu un debit ridicat.

Intonaţia are, de asemenea, multe componente psihice. Cea mai importantã ar putea fi
consideratã capacitatea sau tendinţa exteriorizãrii pe plan social a trãirilor emoţional-afective.
Astfel, intonaţia bogatã în inflexiuni este caracteristicã indivizilor cu un fond afectiv bogat şi
care în acelaşi timp tind, conştient sau mai puţin conştient, sã-şi impresioneze (afectiv)
interlocutorii. În schimb, intonaţia platã, monotonã, sãracã în inflexiuni poate denota fie un
fond afectiv sãrac, fie anumite dificultãţi sau inhibiţii în comportamentul social precum:
incapacitatea exteriorizãrii propriilor sentimente, dificultãţi în stabilirea de contacte cu oamenii
din cauza timiditãţii etc. În lectura cu voce tare, intonaţia sãracã, neadaptatã semnelor de
punctuaţie, denotã lipsã de exerciţiu în materie de scris-citit. Dar chiar şi în vorbirea liberã
intonaţia reflectã pânã la un punct gradul de culturã şi de educaţie al individului.

Pronunţia depinde pe de o parte de caracteristicile neuropsihice, iar pe de altã parte de nivelul

de culturã generalã şi profesionalã a individului. Ca tipuri se disting: pronunţia deosebit de
corectã (reflectând o grijã pentru corectitudine mergând pânã la pedanterie), pronunţie de
claritate şi corectitudine medie, pronunţie neclarã, neglijenţã. Menţionãm spre exemplificare:
eliminarea din unele cuvinte a unor sunete, contopirea într-un sunet confuz a sfârşitului unor
cuvinte, coborârea tonului şi pronunţarea neclarã a sfârşiturilor de frazã.

Cel mai frecvent, forme defectuoase de pronunţie pot fi întâlnite la temperamentele extreme, la
colerici şi la melancolici. Astfel, colericii din pricina grabei deformeazã unele cuvinte, iar pe
altele chiar le eliminã, „mãnâncã" din vorbire, înlocuindu-le cu gesturi sau prin expresii de
mimicã.

Pe de altã parte, la melancolici se constatã adesea scãderea sensibilã a sonoritãţii şi contopirea

în sunete confuze a unor sfârşituri de cuvinte sau de frazã.

În strânsã legãturã cu pronunţia trebuie sã fie luate în considerare eventualele particularitãţi sau
chiar defecţiuni de limbaj. Acestea pot servi pe de o parte la identificarea vocii, în absenţa
imaginii interlocutorului (în comunicaţiile telefonice etc.); iar pe de altã parte, ele pot da şi unele

47
indicaţii asupra trãsãturilor sale psihice. De exemplu, în cazul manifestãrilor de bâlbâialã se
poate presupune, fãrã mari riscuri de a greşi, cã individul respectiv se caracterizeazã şi printr-o
reactivitate emoţionalã sporitã.

b) Analiza semanticã vizeazã o altã laturã a vocabularului şi anume semnificaţiile termenilor

utilizaţi. În legãturã cu aceasta, pot fi supuse analizei: structura vocabularului, cantitatea de
informaţie şi nivelul de abstractizare a termenilor, adecvarea lor la conţinutul sau obiectul
comunicãrii, coerenţa în judecãţi şi raţionamente, plasticitatea şi expresivitatea termenilor.

Prin structurã se înţelege în linii mari numãrul şi varietatea termenilor. Un vocabular bogat şi
variat denotã, abstracţie fãcând de nivelul cunoştinţelor generale sau profesionale, interes
pentru cunoaştere, precum şi o anumitã capacitate intelectualã, respectiv posibilitatea de a
înţelege şi rezolva mai uşor situaţiile întâlnite în viaţã sau activitate. Cantitatea de informaţie
reprezintã o dimensiune a vocabularului reflectând frecvenţa de utilizare a termenilor. Cu cât
vocabularul este constituit din termeni comuni, de largã utilizare, cu atât cantitatea sã de
informaţie este mai ridicatã. În strânsã legãturã cu cantitatea de informaţie se aflã nivelul de
abstractizare al termenilor. În general, nivelul de abstractizare este cu atât mai ridicat cu cât
cantitatea de informaţie este mai mare. Desigur, toate cuvintele „abstractizeazã" realitatea, dar
nu în mãsurã egalã. Astfel, în vreme ce unele cuvinte redau proprietãţi concrete, larg cunoscute,
ale lucrurilor, altele se referã la însuşiri sau relaţii mai puţin evidente care, stabilite pe bazã de
studii speciale, se plaseazã în mod firesc la un nivel mai ridicat de abstractizare. Nivelul de
abstractizare furnizeazã şi el o serie de indicaţii asupra calitãţii „instrumentelor" intelectuale cu
care opereazã individul, precum şi asupra „produselor" - judecãţi raţionamente, teorii etc.,
obţinute cu ajutorul lor.

Adecvarea la conţinut reprezintã mãsura în care termenii utilizaţi sunt potriviţi pentru a
exprima cele dorite. Se întâmplã ca unii oameni, din dorinţa de a impresiona pe cei din jur, sã
foloseascã termeni de circulaţie mai redusã, dar fãrã a le cunoaşte precis semnificaţia. Aceasta
denotã nu numai o informare insuficientã asupra problemei, dar şi înfumurare, atitudine de
supraestimare a propriilor posibilitãţi. De o atare atitudine poate fi vorba însã şi în cazul în care
astfel de termeni sunt utilizaţi, chiar corect, în locul altora cu aceeaşi semnificaţie, mai
cunoscuţi, şi care tocmai de aceea sunt consideraţi mai banali.

Un alt aspect al exprimãrii îl constituie coerenţa în judecãţi şi raţionamente, respectiv în

gândire. Orice manifestare verbalã a omului, oricât de scurtã, reprezintã, independent de
conţinutul comunicãrii, şi o mostrã a modului sãu de a judeca, a felului în care interpreteazã
datele realitãţii. Pânã la un punct, modul de a judeca este dependent de pregãtirea şcolarã şi
profesionalã, de educaţia primitã, de suma influenţelor sociale ce s-au exercitat asupra
individului etc. În acelaşi timp însã prin aceasta se dezvãluie şi o parte din însuşirile intelectuale
proprii structurii sale. Drept criterii pentru aprecierea coerenţei în gândire pot fi folosite:
precizia în judecãţi şi raţionamente (cu deosebire înlãnţuirea dintre premise şi concluzii),
originalitatea în aprecierea oamenilor şi diverselor evenimente, cunoaşterea şi aplicarea
regulilor gramaticale în vorbire şi scris etc.

48
Plasticitatea şi expresivitatea termenilor sunt noţiuni întrucâtva înrudite. De cele mai multe ori,
pentru a exprima un lucru este necesar sã se aleagã între mai multe expresii verbale,
asemãnãtoare ca semnificaţie, dar cu nuanţe diferite. Alegerea nu este niciodatã întâmplãtoare
pentru cã, chiar fãrã voia individului, ea este determinatã în mare mãsurã de atitudine faţã de
realitatea luatã în considerare: acceptarea sau respingerea, minimalizarea sau supraaprecierea
etc. Pe de altã parte, se ştie cã oamenii se deosebesc mult sub raportul capacitãţii de exprimare:
în vreme ce unii pot spune multe, cu ajutorul unor cuvinte puţine, dar bine alese, alţii, chiar cu
preţul a numeroase cuvinte spun în realitate foarte puţin. Astfel, prin plasticitate şi
expresivitate, din punct de vedere psihologic, se înţeleg acele însuşiri ale limbajului care reflectã
capacitatea individului de a reda nu numai realitatea ca stare, ci şi atitudinea sã faţã de ea, într-
un mod susceptibil de a provoca şi la cei din jur aceeaşi rezonanţã afectivã. Din plasticitatea şi
expresivitatea termenilor se pot deduce: nivelul intelectual, bogãţia fondului lexical, raportul în
care se plaseazã individul cu lumea în general, caracteristicile sale de ordin afectiv etc.

Tot în cadrul simptomaticii labile intrã apoi ticurile, reacţii stereotipe ce se repetã des, de multe
ori fãrã ştirea şi în orice caz fãrã voia individului, ce pot apãrea fie numai într-una din categoriile
menţionate (pantomimã, mimicã, gesturi, vorbire), fie ca o manifestare complexã, împrumutând
elemente din mai multe categorii. Uneori, ticurile dezvãluie anumite particularitãţi psihice ca
nervozitate, emotivitate etc. Totdeauna însã ele ajutã la particularizarea cunoaşterii oamenilor,
facilitând evocarea lor. Se întâmplã chiar ca un detaliu în aparenţã neînsemnat, cum este un tic,
o datã reamintit, sã fie suficient pentru evocarea unei serii întregi de însuşiri sau fapte la un om.

În continuare, notãm o altã sursã de date cu privire la însuşirile psihice ale oamenilor, care însã
nu se mai încadreazã în ceea ce am denumit mai sus simptomatica stabilã sau simptomatica
labilã. Este vorba de aspectul vestimentar.

Îmbrãcãmintea constituie un indiciu asupra stãrii materiale a individului, dar dincolo de aceasta
ea are şi multiple semnificaţii psihologice. Astfel, ea reflectã preferinţele estetice, gustul celui
ce-o poartã, dar în mare mãsurã şi ideea pe care acesta şi-o „face" despre sine, respectiv cea pe
care ar dori ca lumea sã şi-o facã despre el. Desigur, îmbrãcãmintea standard, de serie mare,
confecţionatã din ţesãturi comune şi într-o gamã redusã mare, confecţionatã din ţesãturi
comune şi într-o gamã redusã de modele, nu îngãduie prea multe concluzii cu privire la simţul
estetic al individului ce o poartã, alegerea fiind determinatã, în mod evident, în primul rând, de
criterii materiale.

Principalele aspecte ale îmbrãcãmintei care au o semnificaţie psihologicã sunt: croiala,

îmbinarea culorilor, ordinea, curãţenia, concordanţa sau discordanţa faţã de „moda zilei" etc.

Croiala neobişnuitã, culorile stridente şi cu atât mai mult îmbinãrile frapante de culori, precum
şi tendinţa exageratã de a fi în pas cu moda, denotã o oarecare superficialitate, o concepţie
despre lume şi viaţã care pune prea mult preţ pe aspectul exterior al oamenilor şi lucrurilor.
Aceasta nu înseamnã însã cã la polul opus întâlnim însuşiri psihice pozitive. Dimpotrivã, atunci
când îmbrãcãmintea este neglijatã, murdarã, vãdind absenţa oricãrei preocupãri de esteticã şi
ordine, concluziile de ordin psihologic sunt cel puţin la fel de severe ca şi în primul caz. Anume,

49
se poate vorbi de: mentalitate înapoiatã, concepţie rudimentarã despre lume şi viaţã, lipsã de
respect sau chiar atitudine de sfidare a normelor şi uzanţelor sociale.

Cum ne simţim corpul când experimentăm

fiecare emoţie?

Închide ochii şi adu-ţi aminte de ultima dată când te-ai simţit îndrăgostit. Cum ai simţit iubirea? Avei
fluturi în stomac sau simţeai cum ţi-o ia inima la trap?

Când oamenii de ştiinţă i-au rugat pe indivizi să descrie în ce zone ale corpului simţeau diferite
emoţii, ei au descoperit că aceste experienţe sunt foarte similare, chiar dacă oamenii provin din
culturi diferite.

Mai exact, oamenii au declarat că fericirea şi dragostea declanşează activitate în aproape întregul
corp, în timp ce depresia se resimte la nivelul braţelor, picioarelor şi capului. Pe de altă parte, se
pare frica şi pericolul declanşează senzaţii puternice la nivelul pieptului, mânia fiind şi ea o emoţie
care activează braţele.

Acum, oamenii de ştiinţă speră ca, într-o bună zi, aceste emoţii şi modul în care se resimt ele la nivel
corporal să îi ajute pe psihologi să diagnosticheze anumite tulburări.

50
 (FOTO: Lauri Nummenmaa, Enrico Glerean, Riitta Hari, Jari Hietanen)

51