Indicii de înşelăciune / Joe Navarro

Cuprins
Introducere...............................................................................2
Patru oportunităţi pentru detectarea înşelăciunii ...................4
Adevărul despre detectarea minciunilor .................................8
Comportamente utile în detectarea înşelăciunii ...................10
Capul.......................................................................................11
Fruntea ...................................................................................14
Ochii .......................................................................................18
Nasul.......................................................................................25
Buzele şi gura..........................................................................27
Obrajii şi maxilarele ................................................................32
Bărbia .....................................................................................41
Gâtul .......................................................................................44
Umerii .....................................................................................47
Pieptul şi abdomenul ..............................................................49
Mâinile ....................................................................................52
Şoldurile şi trunchiul ...............................................................53
Picioarele ................................................................................68
Concluzii .................................................................................72
1
Bibliografie ........................................................................... 73

Introducere
În anul 1973, când am început să lucrez în forţele de
ordine şi aplicare a legii, am căutat un ghid de referinţe rapide
pentru comportamentele asociate înşelăciunii... dar n-am găsit
niciunul. De aceea, tot timpul cât am fost agent special FBI, am
ţinut un jurnal în care mi-am notat comportamentele ce-mi
treziseră interesul în timpul chestionărilor/interogatoriilor. Pe
unele le-am observat când m-am ocupat de crime şi violuri în
rezervaţia indiană Colorado River,pe altele când am chestionat
spioni, atât în Statele Unite, cât şi peste hotare. Am îmbogăţit
lista aceasta pe parcurs, testându-mi şi validându-mi
observaţiile, iar cu timpul a devenit acel ghid de referinţă de
care avusesem nevoie la început. Nu mă nemulţumise doar
faptul că nu putusem găsi un ghid cuprinzător, ci şi acela că
majoritatea cărţilor despre comportamentul de disimulare, ca
şi mulţi dintre instructorii mei, ofereau informaţii pur şi simplu
eronate. Mai mult chiar, erorile difuzate puteau fi chiar
periculoase. De exemplu, în ultimii zece ani, graţie testelor
ADN (nu prin testarea salivei, a sângelui sau a spermei), am
aflat cu toţii că destui oameni nevinovaţi (261 la momentul
scrierii acestor rânduri) au fost condamnaţi pe nedrept,
deoarece poliţiştii perce-puseră semnele de stres ale unor
nevinovaţi ca fiind indicii de minciună. Ştim actualmente că
multe dintre comportamentele asociate cu minciuna,
înşelătoria şi tăinuirea adevărului sunt valabile atât pentru
nevinovaţi, cât şi pentru vinovaţi, în funcţie de stresul căruia îi
sunt supuşi, de vârsta lor, de procesul de chestionare în sine
2
(numărul de anchetatori din cameră, intensitatea
interogatoriului etc.) şi de alţi factori. Am descoperit de
asemenea că în literatura dedicată comunicării nonverbale
continuă să se pună un accent exagerat asupra reacţiilor feţei.
Bănuiesc că asta se datorează faptului că sunt concluziile unor
cercetători din laboratoare, nu ale anchetatorilor care
acţionează printre oameni şi care văd situaţii pe care niciun
laborator nu le-ar putea reproduce. Mai exact, am constatat
că în lumea reală trebuie să fii atent la întregul corp al
persoanei interogate, nu doar la faţa ei, deoarece fiecare
centimetru al corpului îţi spune ce se întâmplă în creier.
Pielea, muşchii, mâinile, picioarele, gâtul, ochii, trunchiul,
degetele mari şi umerii - toate transmit informaţii despre ceea
ce prelucrează creierul, ce simte, ce doreşte, ce intenţionează
sau de ce anume se teme. Până şi anticii recunoscuseră asta.
Cartea biblică a lui Solomon (capitolul 6, 12-13) ne spune că
cei cu gânduri necurate au manifestări specifice: „...omul
necinstit şi viclean... face cu ochiul, dă din picioare, face
semne cu degetele". Situaţia nu s-a schimbat cu nimic în
prezent.
Când am scris What Every Body îs Saying1, am menţionat
câteva comportamente asociate cu minciuna, înşelătoria şi
tăinuirea adevărului (capitolul 8), pentru a-i satisface pe
curioşi. Cartea aceea a fost scrisă însă ca referinţă generală
pentru descifrarea limbajului corpului, nu ca ghid practic
pentru descifrarea limbajului corpului mincinoşilor într-un
cadru de natură judiciară. După apariţia ei, mulţi membri ai
forţelor de ordine şi de aplicare a legii, dar şi din domenii
profesionale asociate (avocatură, resurse umane, asigurări) au
solicitat un ghid rapid şi cuprinzător al comportamentelor sau
3
indiciilor asociate cu minciuna sau tăinuirea adevărului,
deoarece aşa ceva nu exista... pe atunci. Acum situaţia s-a
schimbat! Acesta este produsul care a stârnit atâta interes şi
cerere. Un ghid de referinţă simplu şi uşor de utilizat, cu o listă
de două sute şaisprezece (216) comportamente şi indicii
frecvent asociate cu înşelătoria şi tăinuirea adevărului. Cartea
aceasta nu este menită a fi un manual pentru anchetatori, ci
mai degrabă o sursă de referinţe rapide pentru cei care se
ocupă deja de anchete, investigaţii şi interviuri şi care ar
beneficia de pe urma unei liste clare de comportamente
asociate cu minciuna, tăinuirea de informaţii sau cunoaşterea
unor fapte ilegale. Ea este destinată tuturor celor care pun
întrebări pentru a ajunge la adevăr. Ca abordare practică, v-aş
recomanda să citiţi toate comportamentele de minimum două
ori, după care să ţineţi ghidul la îndemână pentru consultare
rapidă. Ediţia paperback este îndeajuns de mică (de buzunar)
pentru a o lua cu dvs., iar versiunile electronice pot fi
descărcate pe orice smartphone, computer, iPhone, iPad,
iTouch, Blackberry sau Kindle pentru consultare imediată.
Ghidul se dovedeşte a fi cu adevărat util, fiindcă şi aceia dintre
noi care studiem zilnic limbajul corpului uităm uneori ceea ce
am ştiut bine. Cu acest ghid puteţi descoperi rapid indiciile
oferite de orice zonă a corpului, începând de la cap şi
coborând spre picioare, pentru a găsi exact ceea ce căutaţi.
PATRU OPORTUNITĂŢI PENTRU DETECTAREA ÎNŞELĂCIUNII
Lista aceasta de comportamente sau indicii asociate
înşelăciunii ar fi prea puţin utilă fără câteva indicaţii de
utilizare a ei, oricât de succinte. în primul rând, în orice
interviu, anchetă, interogare etc, căutaţi semne de confort şi
4
disconfort din partea persoanelor interogate. Corpurile
noastre reflectă confortul şi disconfortul în timp real, ceea ce
permite înţelegerea şi descifrarea comportamentelor pe care
le-am enumerat în lista mea. La aceasta se adaugă indiciile
siguranţei de sine, care fac parte din „etalările de confort", ca
şi ale lipsei de siguranţă, care sunt asociate „etalărilor de
disconfort". Odată ce aţi înţeles asta, pentru a afla adevărul va
trebui doar să puneţi întrebările cuvenite în decursul unei
chestionări juridice şi să observaţi reacţiile în context. Din
fericire, într-un cadru de natură judiciară (unde deţineţi
controlul mediului, iar timpul nu reprezintă un factor), există
modalităţi pentru a pune întrebări care vă pot ajuta la
evaluarea minciunii şi ascunderii informaţiilor, despre care
sper că vă vor duce la aflarea adevărului. Observaţi că am spus
„să puneţi întrebări", deoarece detectarea minciunilor este
dificilă dacă celor interogaţi li se îngăduie să facă declaraţii
dezlânate sau când ei controlează scena anchetei. Dacă însă
un anchetator competent le va pune întrebări focalizate, într-o
succesiune bine gândită, va dispune practic de patru
oportunităţi excelente pentru a aprecia dacă ei ascund ceva,
dacă i-a tulburat o întrebare, dacă mint sau dacă tăinuiesc
cunoaşterea vinovăţiei. Iată care sunt acestea:
PRIMA OPORTUNITATE: PUNEREA ÎNTREBĂRII
Prima oportunitate pentru a detecta minciuni apare chiar
în clipa când puneţi o întrebare. Fiţi atenţi la
comportamentele (enumerate în continuare) care arată că cel
interogat şi-a reţinut mişcările când a auzit întrebarea (reacţia
de încremenire), că este afectat negativ de întrebare (buze
strânse, bărbie retrasă, evitare frontală etc.) sau că recurge la
5
mişcări de autocalmare sau autoliniştire pentru diminuarea
stresului. Cu alte cuvinte, observaţi dacă este tulburat fizic de
întrebare şi, dacă da, încercaţi să aflaţi care este motivul.
Un anchetator bun trebuie să pună întrebarea şi să observe
fără să fie agresiv, fără să trădeze îndoieli sau suspiciuni. El
trebuie să rămână permanent întrebător şi curios, dar nu
acuzator, deoarece în clipa în care devine acuzator, cel
interogat se va retrage în defensivă şi comportamentele sale
vizibile în acest caz vor fi asociate cu nemulţumirea faţă de
anchetator, nemaifiind indicii certe de culpabilitate. De aceea,
anchetatorul trebuie să aştepte şi să observe după fiecare
întrebare pe care o pune. De asemenea, ţineţi minte că nu
toate cuvintele au aceeaşi greutate pentru o persoană
vinovată. Un ucigaş care a folosit un topor va reacţiona diferit
la auzul acestui cuvânt, decât în cazul în care va fi întrebat
despre un pistol sau despre un cuţit. Cuvintele respective nu
vor avea acelaşi efect „limbic" sau emoţional, deoarece doar
cuvântul „topor", arma reală a crimei, reprezintă o ameninţare
pentru el.
A DOUA OPORTUNITATE: PRELUCRAREA ÎNTREBĂRII
A doua oportunitate pentru a descoperi minciuna sau
tăinuirea vinovăţiei cuiva este când cel interogat prelucrează
întrebarea tocmai auzită. Unii oameni prelucrează întrebările
foarte rapid, pe când altora le ia mai mult timp. Indiferent care
ar fi cazul, anchetatorul caută să vadă reacţiile celui anchetat
în timp ce acesta prelucrează întrebarea.
Câteva exemple: Cere să i se repete întrebarea, poate ca o
tactică de tărăgănare? Este tulburat de întrebare? Şovăie?
Arată de parcă ar rezolva mental o problemă de
6
trigonometrie? îşi petrece brusc gleznele în jurul picioarelor
scaunului? Priveşte drept înainte, ca încremenit? Mişcă ochii
de jur împrejur? I se iuţeşte viteza de clipire a ochilor?
Modificări ale comportamentului sau ale expresiei faciale
înseamnă modificări în gândire sau în emoţii. Dacă cel
interogat are probleme cu întrebarea sau dacă pare neliniştit
ori tulburat de ea, anchetatorul trebuie să-i determine motivul
reacţiilor.
A TREIA OPORTUNITATE: RĂSPUNSUL
A treia oportunitate pentru a evalua dacă aveţi de-a face
cu informaţii incomplete (neclaritate sau confuzie), cu
minciuni sau cu tăinuirea deliberată a vinovăţiei cunoscute
este momentul când cel interogat răspunde la întrebare. O
face cu convingere, fără ezitare, cu glas ferm, cu siguranţă?
Sau îşi reţine mişcările braţelor? Recurge la mişcări de
autocalmare şi auto-liniştire? Revendică mai puţin spaţiu? îşi
ascunde degetele mari sau alte degete? Palmele mâinilor sunt
orientate în sus, nu în jos? Bărbia este coborâtă, nu împinsă în
afară? Ridică din umeri? Dacă pare supus, lipsit de siguranţă,
cu un umăr mai sus decât celălalt, cu vocea mai ascuţită, cu
ezitări în răspuns sau cu glasul lipsit de forţă, pot exista
aspecte care trebuie explorate ulterior. îşi ilustrează vorbele
prin mişcări ale mâinilor sau, din contră, mâinile îi sunt rigide,
reţinute sau chiar ascunse? Toate aspectele acestea sunt utile
pentru anchetator.
A PATRA OPORTUNITATE: DUPĂ RĂSPUNS
A patra oportunitate de evaluare a celui interogat pentru
detectarea înşelăciunii este după ce a răspuns la întrebare. Un
anchetator bun va aştepta şi va privi, creând o pauză firească,
7
dar semnificativă, astfel încât să poată observa dacă
anchetatul expiră eliberator, prezintă mişcări de autocalmare,
se foieşte în scaun sau dacă îşi bombează pieptul.
Comportamentele acestea pot spune foarte multe lucruri. De
câte ori se află în situaţii de stres, oamenii recurg la mişcări de
autocalmare sau liniştire, aşa încât, fiind atenţi la genul acela
de comportamente, putem identifica motivul lor - de exemplu,
după întrebarea „Deţineţi o armă?".
Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama că, după ce a
răspuns la o întrebare, anchetatul (dacă se ştie vinovat sau
dacă este stresat) se va foi sau se va mişca în scaun, va recurge
la gesturi de autocalmare, va răsufla adânc, îşi va freca
palmele de coapse, îşi va aranja hainele etc, pentru a se
elibera de stresul provocat de o întrebare care nu i-a plăcut,
de prelucrarea întrebării respective şi, finalmente, de
răspunsul la întrebare. Aşadar, o oportunitate suplimentară de
a descoperi indicii de minciună apare după ce anchetatul
răspunde.
ADEVĂRUL DESPRE DETECTAREA MINCIUNILOR

Deşi la fiecare întrebare beneficiem de câte patru

oportunităţi pentru a estima posibilitatea înşelăciunii, trebuie
ştiut că nu există un comportament unic şi universal care să
indice minciuna, iar aceasta trebuie să fie o mantra pentru toţi
investigatorii şi căutătorii adevărului. Puteţi fi atenţi la
comportamente care să sugereze disconfort sau nelinişte, dar
nu veţi putea afirma niciodată şi, cu certitudine, nu veţi putea
depune niciodată mărturie că vreunul dintre
comportamentele respective ar indica, în sine, minciuna. De
8
ce? Pentru că nu există date ştiinţifice care să vă susţină
afirmaţia. Mai mult chiar, cercetările desfăşurate după anul
1986 au concluzionat, iar exonerările pe baza testelor ADN au
confirmat că indiciile de stres nu sunt în mod implicit şi indicii
ale minciunii (Ekman 1991, p. 162; Vrij 2000, pp. 5-31). Aşa
cum mi-a spus în mod repetat prietenul meu dr. Mark G.
Frank, „.. .din păcate nu există niciun «efect Pinocchio» atunci
când vine vorba despre minciună!"
(WhatEveryBody îs Saying, p. 230).
în plus, oricât de mare ar fi lista aceasta, niciunul dintre
comportamentele prezentate nu este util dacă cel interogat
este stresat sau intimidat de anchetator în timpul procesului
de chestionare. Dacă îi violaţi spaţiul, dacă vă comportaţi ca şi
cum nu l-aţi crede, dacă strigaţi sau loviţi în masă, dacă în
cameră sunt prea multe persoane sau dacă purtaţi o armă în
faţa lui, veţi cauza stres - şi atunci multe dintre
comportamentele pe care le veţi vedea la persoana interogată
se vor datora exclusiv acţiunilor dvs., nu neapărat vinovăţiei
sau întrebărilor pe care le-aţi pus. Aşa cum le-am spus
întotdeauna elevilor mei şi aşa cum ştiu toţi anchetatorii
foarte buni, în timpul chestionării cel. interogat trebuie să se
simtă confortabil şi să nu fie stresat, pentru ca modificările de
comportament detectate să fie valabile ca indicii. Stabilirea
unui raport interuman este utila în acest proces, ca şi limitarea
numărului de persoane din cameră (eu prefer să existe un
singur subiect şi un singur anchetator). Cu cât în cameră vor fi
mai multe persoane, cu atât va fi mai stresant pentru cel
interogat şi cu atât mai dificilă va fi „citirea" indiciilor.
COMPORTAMENTE UTILE ÎN DETECTAREA ÎNŞELĂCIUNII
9
 Aşa cum aminteam la început, m-am apucat să întocmesc
lista aceasta în anii 1970 şi am completat-o constant de-a
lungul timpului. Unii pot considera că este suficientă, alţii pot
crede că ar fi nevoie de mult mai mult. Eu sunt convins că
există mai multe indicii nonverbale şi sper că, în timp, şi alţi
autori vor contribui cu observaţiile lor. Până atunci, cele peste
două sute de comportamente enumerate ar trebui privite în
context pentru a-1 ajuta pe anchetator să ajungă la adevăr sau
să determine dacă persoana interogată are dificultăţi,
tăinuieşte informaţii, ştie ceva valoros pentru investigaţie, are
cunoştinţa unor fapte condamnabile sau minte. M-am
concentrat în principal asupra comunicării nonverbale,
întrucât este specialitatea mea. Alţii, ca prietenul meu John
„Jack" Schafer şi Sue Adams, s-au concentrat asupra laturii
verbale a detectării minciunii, aşa încât activitatea lor ar trebui
examinată independent. Nu mă străduiesc să repet lucrările
altora despre acest subiect - lista aceasta reprezintă doar
descoperirile şi observaţiile mele. Când veţi analiza diferite
comportamente, ţineţi minte că aveţi responsabilitatea de a fi
mereu neutri, pentru că propriul dvs. limbaj corporal, conduita
şi întrebările puse vor afecta limbajul corporal al celui pe care-
1 chestionaţi. Orice stres pe care-1 veţi crea îi va afecta
deopotrivă pe nevinovaţi ca şi pe vinovaţi, şi de aceea
anchetatorii excepţionali au învăţat să creeze confort
psihologic pentru toţi cei interogaţi, pentru a detecta semne
de disconfort sau stres ca rezultat al cunoaşterii vinovăţiei.
Căutaţi să observaţi grupuri de comportamente asociate, care
vă vor valida observaţiile. De câte ori este posibil, încercaţi să
determinaţi persoana să-şi repete ulterior comportamentul,
punându-i aceeaşi întrebare, dar în mod diferit. Acesta este un
10
mod excelent pentru a confirma o observaţie. De asemenea,
ţineţi minte că în majoritatea cazurilor doar dvs. puteţi face
observaţiile acestea, aşa încât învăţaţi să observaţi fără a fi
suspicioşi sau agresivi. Cu timpul, observarea vi se va
transforma într-o a doua natură; deocamdată însă urmăriţi
lista aceasta pentru a vă reîmprospăta memoria.
Lista porneşte în mod logic de la cap şi coboară spre picioare
(partea cea mai onestă a corpului nostru). Fiecare
comportament are propria lui istorie desprinsă din
chestionările pe care le-am derulat de-a lungul timpului. Mi-ar
fi plăcut să pot relata povestea fiecăruia, dar asta ar fi durat
prea mult; sper to tuşi că cititorii nu vor fi deranjaţi dacă,
ocazional, voi relata o experienţă personală în observarea
acestor comportamente. Iată aşadar Indiciile de înşelăciune.
CAPUL
1. Ridicarea pălăriei/şepcii pentru aerisire
Bărbaţii îşi vor ridica în mod brusc pălăria/şapca pentru a-
şi aerisi capul, când se confruntă cu o dilemă, când sunt stre-
saţi sau când au griji. Căutaţi şi alte comportamente de
confirmare, ca încordarea feţei, ridicarea umerilor etc. Este
bine de ştiut că, pe stradă, scoaterea unor obiecte de
îmbrăcăminte (pălăria/şapca, cămaşa, ochelarii de soare)
precedă frecvent o încăierare, aşa încât fiţi prudenţi.
2. Masarea sau tragerea de lobul urechii
Masarea sau tragerea de lobul urechii tinde să aibă un
efect liniştitor subtil asupra noastră când suntem stresaţi sau
pur şi simplu când reflectăm la ceva. Aş asocia masarea lobului

11
urechii cu îndoiala, ezitarea sau cântărirea opţiunilor.
Humphrey Bogart era renumit pentru gestul acesta în filme.
3. Scărpinarea în cap
Scărpinarea în cap ne linişteşte când avem îndoieli,
suntem stresaţi sau îngrijoraţi. Vedem gestul acesta la oamenii
care încearcă să-şi amintească ceva sau care sunt derutaţi.
Indiferent de situaţie, este un comportament de autocalmare,
aşa încât denotă existenţa unor probleme sau o luptă mentală.
4. Trecerea degetelor prin păr
Când sunt stresaţi, bărbaţii îşi vor trece degetele prin păr,
atât pentru aerisirea capului, cât şi pentra stimularea pielii. De
obicei, acesta este un semn de îngrijorare sau îndoială. Pentru
confirmare, căutaţi şi alte indicii, în alte zone ale corpului
(strângerea buzelor, apropierea coatelor pe masă etc).
5. Jocul cu părul
Jocul cu părul (răsucirea, învârtirea, mângâierea) este un
comportament de autocalmare, utilizat de obicei de femei,
care contribuie la creşterea bunei dispoziţii (în timp ce citesc)
sau poate fi folosit pentra calmarea stresului (în timpul
susţinerii unui examen, al unui zbor cu zdruncinături etc).
Când palma este îndreptată spre cap, este mai probabil să fie
un comportament de calmare, pentru diminuarea tensiunii,
spre deosebire de cazul palmei orientate spre exterior
(indiciul 6 de mai jos).
6. Jocul cu părul cu palma în afară
Când femeile se joacă cu părul cu palma orientată în
afară, este mai degrabă o etalare de confort, aşadar ar trebui
12
să fie percepută ca semn de siguranţă şi încredere în sine.
Diferenţa dintre acest indiciu şi indiciul 5 de mai sus este
faptul că ne expunem spre alţii încheietura mâinii doar când
ne simţim confortabil sau suntem relaxaţi. Gestul poate fi
văzut frecvent în cazul unor întâlniri romantice, când femeia
se joacă cu părul în timp ce vorbeşte cu o persoană de care
este interesată - cu palma în afară.
7. Aerisirea părului (femei)
Aerisirea părului este un comportament de răcorire şi
autocalmare (atât împotriva căldurii, cât şi a stresului).
Femeile procedează diferit faţă de bărbaţi, ridicându-şi rapid
părul de la ceafă când sunt îngrijorate, tulburate, stresate sau
nervoase. Dacă o fac în mod repetat, este cel mai probabil că
sunt stresate.
8. Tragerea părului (bărbaţi)
In mod subconştient, bărbaţii vor trage sau vor
mângâia şuviţe de păr când sunt tulburaţi, stresaţi sau
neliniştiţi. Tragerea părului slujeşte pentru autocalmare în
cazuri de stres. Din acest motiv, veţi vedea bărbaţi smulgându-
şi fire de păr din urechi, sprâncene, mustaţă etc. când se află
în condiţii de stres intens. Un caz extrem este smulgerea
patologică a părului (bărbaţi şi femei) ca formă de eliberare de
stres. Boala se numeşte tricotilomanie şi se observă şi la
animale, inclusiv la păsări (care îşi smulg penele).
9. Aprobarea din cap
în mod reflex, oamenii vor încuviinţa din cap când aud
informaţii corecte, de pildă când un detectiv descrie în mod
corect desfăşurarea evenimentelor. Uneori persoana pare
13
doar să se legene, dar în mod subconştient ea admite ceea ce
aude, chiar dacă este pregătită să nege verbal spusele
respective. Aveţi grijă mai ales dacă vedeţi capul încuviinţând
şi buzele strânse (indiciul 72), deoarece aceasta înseamnă de
obicei că eu aud ce-mi spuneţi (încuviinţez), dar nu sunt de
acord cu dvs.
10. încuviinţarea eronată din cap
Altă formă de încuviinţare din cap apare când un
anchetator întreabă „Tu ai făcut asta?" şi persoana răspunde
„Nu, n-am făcut eu asta", dar încuviinţează aprobator, în loc să
mişte capul dintr-o parte în alta în semn de negaţie. S-ar putea
crede că este un indiciu de minciună, însă au fost şi cazuri de
persoane nevinovate care au reacţionat în felul acesta, pur şi
simplu pentru că recunoscuseră întrebarea. Este în mod clar
un comportament care să alerteze, dar nu este sută la sută
concludent. Ţineţi minte că în unele ţări est-europene (de
exemplu, Bulgaria) o încuviinţare din cap poate însemna de
fapt „nu".
11. Netezirea părului
Uneori cei interogaţi îşi vor netezi părul cu palma, pentru a
se autocalma, când sunt stresaţi sau când se confruntă cu o
dilemă, la fel cum obişnuiau mamele lor să procedeze când ei
erau copii. Este un comportament de liniştire şi aducere a
confortului. L-aş asocia cu tentativa de eliberare de stres.
FRUNTEA
12. Indicii generale de stres

14
 Fruntea este un loc excelent pentru a căuta indicii de
stres, derută, îndoială sau neîncredere, ca şi anxietate şi
probleme potenţiale. Ne trădăm stresul pe frunte şi ne
eliberăm de el tot acolo (masare, frecare etc). Când vedeţi
indicii generale de stres pe frunte, sau de fapt oriunde pe
corp, căutaţi comportamente corespondente în alte părţi ale
corpului, care să confirme cele văzute. Spun asta deoarece
indiciile de stres seamănă uneori cu concentrarea sau cu
neînţelegerea.
13. încărcarea cognitivă
Mincinoşii au frecvent dificultăţi în a răspunde la întrebări
simple (întrebarea cauzează o încărcătură cognitivă). Aceasta
se observă de obicei în zona frunţii şi a ochilor, care par
concentraţi asupra rezolvării mentale a unei probleme de
trigonometrie. Plasez comportamentul acesta aici, deoarece
există numeroase comportamente generale asociate cu
încărcătura cognitivă, care lasă impresia că persoana se
căzneşte cu informaţia sau cu o întrebare simplă de felul
„Unde ai fost în noaptea trecută?". Aveţi totuşi grijă: alcoolicii,
dependenţii de droguri sau bătrânii pot avea de asemenea
probleme în a-şi reaminti lucruri simple.
14. Transpiraţia frunţii
Dacă stresul este suficient de intens, veţi vedea apariţia
bruscă a transpiraţiei, în situaţii generatoare de tensiuni,
temeri sau. griji. Ţineţi seama în acelaşi timp că unii oameni
transpiră abundent la prima sorbitură de cafea, aşa încât
stabiliţi-vă mai întâi pentru fiecare persoană un nivel de
referinţă înainte de a trece la concluzii:

15
 15. încreţirea frunţii
Increţirea frunţii indică în general destul de precis o
dificultate, existenţa de probleme sau nesiguranţă. Poate fi
văzută de asemenea când oamenii se concentrează sau
încearcă să priceapă. ceva. Este asociată de obicei cu îndoiala,
tensiunea, anxietatea sau îngrijorarea.
16. Apropierea sprâncenelor
Apropierea sprâncenelor este un semn universal că există
griji, probleme sau neplăceri. Uneori gestul este foarte rapid,
dificil de detectat, dar foarte precis, deoarece reflectă
sentimente reale. Unele persoane îl vor etala fulgerător când
aud o întrebare, după care gestul va dispărea, pe când altele îl
pot păstra câteva minute. în ambele cazuri, este un indiciu
foarte exact în privinţa grijilor, problemelor sau neplăcerilor.
17. Masarea frunţii
Tindem să ne masăm fruntea când ne doare capul sau
când prelucrăm informaţii, avem griji, îndoieli sau când
suntem neliniştiţi. în general gestul este vizibil când cineva
este preocupat, indiferent dacă este sau nu afectat direct. Este
un comportament de autocalmare, aşa încât vă poate arăta
dacă există ceva stresant sau o cauză de disconfort.
18. încordarea frunţii
La unele persoane, stresul este vizibil sub forma încordării
bruşte a frunţii şi a muşchilor ei. Desigur, trebuie să fi văzut
persoana şi când nu este stresată pentru a face o comparaţie,
totuşi încordarea frunţii este foarte evidentă. Este un indiciu
excelent al unor dificultăţi sau al unor probleme. Are un grad
16
mare de precizie mai ales dacă l-aţi corelat şi cu alte
comportamente, ca încordarea mâinilor, a gâtului sau a zonei
umerilor.
19. Acoperirea frunţii cu pălăria/şapca
Fiţi atenţi la persoanele care-şi aranjează brusc
acoperământul de cap (căciulă, şapcă, glugă), pe măsură ce
sporeşte intensitatea întrebărilor. Acoperirea capului,
îndeosebi când este asociată cu întrebări incisive, sugerează că
persoana încearcă să se elibereze de stres, poate din cauza
unei vinovăţii sau din alt motiv.
20. Apăsarea frunţii
Apăsarea palmei pe frunte este folosită pentru a diminua
tensiunea cauzată de stres, îndoieli sau lipsă de securitate.
Este un gest complet diferit de pocnirea palmei peste frunte -
acela pare ca şi cum persoana încearcă să-şi împingă capul
spre spate. Ca şi în cazul multor alte comportamente, se
foloseşte pentru autoliniştire.
21. „Botoxarea" frunţii
Avertisment: Atât bărbaţii, cât şi femeile profită
actualmente de Botox pentru a-şi şterge cutele de stres de pe
frunţi. A devenit o problemă pentru cuplurile care nu-şi pot citi
cu acurateţe expresiile feţelor şi a intrat şi în lumea
infracţională. Anchetatorii descoperă că „botoxarea" frunţii le
afectează într-adevăr capacitatea de a citi feţele celor pe care-
i chestionează. O modalitate de a detecta botoxarea este să
vedeţi dacă imediat sub linia părului există o dungă lată de o
jumătate de centimetru care reacţionează în mod normal la

17
emoţii - este un indiciu destul de bun ca să nu mai căutaţi alte
indicii pe frunte, deoarece au fost neutralizate chimic.
22. Pulsarea venelor de la tâmple
In condiţii de stres, venele superficiale de la tâmple pot
pulsa sau zvâcni vizibil. Este un indiciu foarte precis al
surescitării vegetative cauzate de anxietate, nelinişte, teamă,
furie sau îngrijorare.
OCHII
23. Relaxarea ochilor
Ochii relaxaţi sunt asociaţi cu confortul şi siguranţa. Când
vedeţi alte indicii ale corpului, verificaţi întotdeauna
concordanţa sau dezacordul lor cu expresia ochilor. Dacă ochii
par relaxaţi, totul este în regulă. Dacă apare brusc o încordare
sau o mijire a ochilor, persoana ori focalizează, ori poate fi
stresată. Ochii au muşchii cei mai rapizi din tot corpul, aşa
încât reacţionează faţă de lumea înconjurătoare mult mai iute
decât oricare alţi muşchi ai feţei.
24. Arcuirea sprâncenelor
Arcuirea bruscă a sprâncenelor poate indica entuziasm
(de exemplu, când salutăm un prieten drag) sau recunoaşterea
unui lucru cunoscut ori şocant. Aşa ceva se petrece frecvent
când un subiect priveşte o fotografie a locului infracţiunii sau i
se spune că o victimă a supravieţuit şi este martor. Indiferent
care ar fi situaţia, manifestaţi reţinere faţă de interpretarea
acestui comportament, deoarece o expresie de surprindere la
vederea unei situaţii nu înseamnă minciună.
25. Dilatarea pupilelor
18
 Pupilele ni se dilată când ne simţim confortabil sau când
ne place ceva (sau cineva). Gestul este reflex, absolut
incontro-labil. Ţineţi minte: dilatarea bruscă a pupilelor
anunţă „îmi place ce văd".
26. Micşorarea pupilelor
Pupilele ni se micşorează când vedem ceva neplăcut sau
când avem emoţii negative. Evident, reacţia aceasta este mai
uşor de distins la ochii deschişi la culoare, când se vede
contractarea bruscă a pupilelor la aflarea informaţiei negative.
Creierul controlează acest gest reflex pentru a se asigura de
focalizarea ochilor (deschidere mai mică = claritate
superioară).
27. Ingustarea ochilor
Ochii se vor îngusta când suntem stresaţi, tulburaţi sau
când avem emoţii negative. Starea poate să nu fie reflectată în
pupile, dar creierul micşorează imediat deschiderea ochilor
când există îndoieli sau griji. Oamenii îşi îngustează totuşi
frecvent ochii când sunt concentraţi spre ceva. Este un indiciu
bun că există o problemă, dar nimic mai mult.
28. Mijirea ochilor
Mijirea ochilor este modul prin care ne afişăm neplăcerea
sau îngrijorarea. Când vedeţi pe cineva mijindu-şi ochii, gân-
diţi-vă la Clint Eastwood în westernurile „spaghetti" - situaţia
este rea sau pe punctul de a se înrăutăţi. In cazul unor indivizi,
reacţia este atât de precisă, încât ei mijesc ochii ori de câte ori
aud ceva neplăcut.
29. închiderea ochilor
19
 Ochii închişi care se deschid după mult timp sau care se
închid brusc şi rămân aşa mai mult decât uzual indică
disconfort. Este un „gest de blocare", care dezvăluie
neplăcere, nelinişte sau îngrijorare. întârzierile lungi înainte de
redeschiderea ochilor dezvăluie existenţa unor şovăieli
profunde sau nelinişte în confruntarea situaţiei.
30. Fluturarea genelor
Fluturarea bruscă a genelor sugerează o dificultate sau o
dilemă (gândiţi-vă la actorul Hugh Grant). Este frecventă când
oamenii se străduiesc să găsească cuvântul potrivit sau când
nu le vine să creadă ceva ce tocmai au auzit ori au văzut.
Adesea acest comportament este greşit interpretat la
persoanele care îşi flutură genele frecvent şi regulat (intră în
comportamentul lor firesc). Ca orice comportament repetitiv,
ar trebui ignorat, cu excepţia cazului când încetează. Nu uitaţi:
comportamentele repetitive slujesc pentru autocalmare. De
aceea unii îşi bâţâie picioarele, răpăie cu degetele sau chiar se
ridică şi curăţă podeaua când sunt stresaţi - natura repetitivă a
comportamentului le linişteşte creierul.
31. Acoperirea ochilor
Acoperirea bruscă a ochilor cu o mână sau cu degetele
este un comportament de blocare asociat cu aproape orice
are încărcătură emoţională negativă, inclusiv cu primirea unor
veşti rele sau cu informaţii ameninţătoare. Indică de
asemenea emoţii negative, griji sau lipsă de încredere. O
puteţi vedea şi la indivizii care sunt surprinşi pe când comiteau
o faptă condamnabilă.
32. închiderea ochilor şi masarea rădăcinii nasului
20
 Persoanele interogate care închid ochii şi în acelaşi timp îşi
freacă rădăcina nasului anunţă că sunt neliniştite sau
îngrijorate. Este un comportament de blocare combinat cu
unul de autocalmare şi este asociat de obicei cu emoţii
negative, neplăceri, nesiguranţă, nelinişte sau anxietate.
33. Plânsul
Plânsul este de fapt un mod bun de autocalmare, dar şi o
modalitate eficientă de a perturba o investigaţie. Reprezintă
un instrument favorit al persoanelor cu personalitate
histrionică sau de tip borderline. Un anchetator slab va cădea
în capcană şi va deveni parte din scena de isterie, îngăduind
plânsului să afecteze chestionarea sau, mai rău, îl va asocia cu
adevărul. Dacă deveniţi parte din scena de plâns, veţi fi
manipulaţi.
34. Privirea piezişă
Privirea piezişă este folosită când manifestăm îndoială,
indiferenţă sau dispreţ. Este o expresie universală, care
reflectă neîncredere sau îndepărtare.
35. Privirea pierdută
Privirea pierdută este însoţită de obicei de tăcere. Ea arată
că persoana este adâncită în gânduri şi respinge stimulii sau
informaţiile externe (nu ascultă,deoarece prelucrează
informaţii). Am văzut-o în repetate rânduri la subiecţi care
înţelegeau situaţia neplăcută în care se aflau. De obicei acesta
este punctul când individul decide că trebuie să coopereze sau
că doreşte un avocat. Un individ a stat odată cu privirea
pierdută aproape zece minute, după care a rostit simplu:
„Totu-i adevărat."
21
 36. Privirea furişă
Persoana interogată care-i priveşte cu coada ochiului pe
ceilalţi anchetatori din cameră, ca să vadă dacă este crezută,
de obicei ascunde ceva. Am văzut gestul acesta la vinovaţi care
căutau să afle dacă alţi anchetatori din cameră le crezuseră
povestea. Copiii procedează în felul acesta pentru a vedea
dacă vreunul dintre părinţi îi crede.
37. Privirea agresivă
CJ privire agresivă nu este o garanţie a adevărului.
Psihopaţii şi alţi indivizi care obişnuiesc să mintă vă vor privi
direct, cu o uitătură dură, încercând fie să vă intimideze, fie să
vă convingă că spun adevărul. Privirea agresivă şi intensă, cu
ochii ficşi nu garantează nimic, ci doar îi tulbură pe unii şi-i
păcăleşte pe alţii.
38. Căutarea acceptării
De-a lungul timpului am observat că mincinoşii îi privesc cu
atenţie pe anchetatori, pentru a vedea dacă sunt crezuţi. Spre
deosebire de cei care spun adevărul, mincinoşii trebuie să se
asigure că sunt crezuţi şi de aceea îşi cercetează anchetatorii,
căutând indicii de acceptare a spuselor. Asiguraţi-vă că nu
aveţi un comportament suspicios, fiindcă atunci atât
persoanele oneste, cât şi cele neoneste vor căuta indicii de
acceptare. Diferă de indiciul 36 de mai sus, deoarece nu
implică şi privirea furişă; în cazul acestui indiciu de acceptare,
sunteţi priviţi foarte deschis.
39. Ferirea privirii

22
 Ferirea privirii nu înseamnă că persoana respectivă minte.
Ba chiar, potrivit cercetărilor, majoritatea mincinoşilor recurg
la mai multe contacte vizuale decât persoanele obişnuite.
Există numeroase prejudecăţi despre ferirea privirii, dar ideea
finală este următoarea: ferirea privirii NU ÎNSEAMNĂ automat
minciună. Mulţi trebuie să-şi îndepărteze privirea de la
interlocutor pentru a reflecta, iar în unele culturi, de exemplu
în America Latină şi printre afro-americani, copiii sunt învăţaţi
să-şi coboare privirea când sunt certaţi sau în prezenţa
autorităţilor, pentru a dovedi că sunt încercaţi de remuşcări.
40. împotrivirea de a-şi descoperi faţa
Cei interogaţi care-şi ascund faţa înapoia mâinilor când li
se pun întrebări se protejează probabil din punct de vedere
psihologic. Prin acoperirea feţei, prin faptul că vorbesc
dinapoia mâinilor ce le slujesc drept bariere, ei demonstrează
practic că se tem de ceva şi că nu au încredere în ceea ce spun.
îşi vor ţine literalmente mâinile la nivelul gurii, fără să le mişte,
apoi vor trage cu ochiul pe lângă ele pentru a răspunde la o
întrebare ca „Deţii o armă?".
41. Creşterea vitezei de clipire a ochilor
Majoritatea oamenilor îşi vor spori viteza de clipire a
ochilor când sunt nervoşi, încordaţi sau stresaţi. Viteza aceasta
diferă de la un individ la altul, dar în medie este de 6-12
clipiri/minut, în funcţie de condiţiile de iluminare şi de
umiditate, încercaţi să determinaţi o valoare de referinţă
pentru fiecare persoană, astfel încât să puteţi detecta mai uşor
modificări bruşte ale vitezei de clipire. Cercetările au arătat în
mod repetat că nu există deosebiri importante între viteza de

23
clipire a mincinoşilor şi a celor care spun adevărul, ci
modificarea vitezei apare doar în condiţii de stres.
42. încordarea feţei cu ridicarea bruscă a sprâncenelor
O faţă încordată, însoţită de o ridicare fulgerătoare din
sprâncene arată că individul îşi dă seama că are probleme.
Comportamentul apare frecvent când un subiect înţelege că
există dovezi care-i pot face rău sau află că a apărut un martor
nou. Este similar cu indiciul 24 de mai sus, atât doar că faţa
este foarte încordată şi rigidă.
43. Tremurai de sub ochi
La unele persoane, muşchii micuţi şi ţesuturile aflate
direct sub ochi şi imediat deasupra pomeţilor sunt foarte
sensibile la stres. Când există motive de îngrijorare, îndoială
sau teamă, zonele acelea vor tremura sau vor zvâcni,
dezvăluind starea emoţională negativă. Schimbările bruşte, de
exemplu când un complice recunoaşte un fapt care-i poate
pune în pericol, vor declanşa această reacţie. Este un indiciu
foarte precis atunci când apare din senin.
44. Mişcările ochilor
Mişcările iuţi, febrile ale ochilor dintr-o parte în alta sunt
asociate de obicei cu prelucrarea de informaţii negative.
Interpretaţi acest comportament împreună cu alte informaţii,
de exemplu încordarea feţei sau retragerea bărbiei (vezi
indiciul 106), pentru a face o evaluare mai precisă. Trebuie
menţionat că există persoane care-şi mişcă iute ochii dintr-o
parte în alta când analizează o situaţie sau îşi cântăresc
opţiunile, chiar dacă sunt absolut nevinovate.

24
 45. încremenirea ochilor larg deschişi
Ochii care rămân larg deschişi indică de obicei stres,
uluială sau surprindere asupra faptului. Dacă ochii rămân larg
deschişi mai mult ca de obicei, ceva este în neregulă - indiciul
acesta nu este niciodată pozitiv. L-am văzut în repetate
rânduri când un subiect a fost confruntat cu informaţii sau
fotografii despre existenţa cărora nu ştia şi care îl implicau
într-o infracţiune.
46. Atingerea ochilor
Atingerea ochilor poate fi o formă de blocare. La
chestionarea simultană a doi indivizi, am văzut că atunci când
unul dintre ei minţea, celălalt îşi scărpina pleoapa sau îşi
acoperea ochiul. în această privinţă nu există multe cercetări
ştiinţifice, dar comportamentul s-a dovedit a.fi un indiciu
precis în toate circumstanţele în care l-am văzut.
NASUL
47. Atingerea furişă a nasului
Atingerea furişă şi liniştitoare a nasului printr-o frecare
foarte uşoară cu degetul arătător indică un stres camuflat.
Acest comportament furişat de eliberare de stres este asociat
de obicei cu tensiune şi cu nevoia de a lăsa impresia că „totul
e-n regulă". Căutaţi-1 la persoanele experte în domeniul lor de
activitate, care sunt obişnuite să pară că stăpânesc situaţia,
însă care sunt stresate.
48. Dilatarea nărilor
Obişnuim să ne dilatăm nările când ne pregătim să
întreprindem o acţiune fizică. Atenţie! Este de obicei un indiciu
25
bun al intenţiei unei acţiuni fizice; poate că cel interogat va
izbi cu palmele în masă, se va ridica, va fugi sau vă va ataca!
Este de asemenea un indiciu de creştere a iritării.
49. încreţirea nasului
Increţirea nasului (mişcarea ascendentă) indică neplăcere. Cei
anchetaţi vor face gestul acesta deoarece nu vă plac pe dvs.,
nu le place situaţia în care se află sau ceea ce aud. Este oricum
o reacţie negativă care poate fi foarte rapidă, dar reprezintă
un indiciu extrem de exact. Ţineţi minte că unele persoane
încreţesc nasul spre o parte a feţei, uneori ridicând în acelaşi
timp colţul corespunzător al gurii - înseamnă acelaşi lucru.
Pruncii încep să „strâmbe din nas" (nu le place mirosul
mâncării) pe la trei luni şi gestul rămâne pentru toată viaţa.
50. Atingerea/masarea nasului
Atingerea, mângâierea sau masarea nasului, indiferent cât
de uşor, este un comportament de autocalmare. Gestul apare
când persoana deliberează asupra celor auzite sau imediat
după ce a spus ceva neconvingător. Nu indică minciună, dar
sugerează existenţa unui motiv de stres în timp ce se gândeşte
sau după ce a vorbit. Deoarece comportamentul este uzual
pentru unii, asiguraţi-vă că nu-i pur şi simplu un gest banal de
trecere a timpului (mângâierea nasului), în acelaşi fel în care
unii obişnuiesc să-şi cureţe unghiile când sunt plictisiţi.
51. Atingerea filtrului
Zona de deasupra buzei superioare până la nas se numeşte
„filtru". Când sunt stresaţi, oamenii deseori o mângâie, o
scarpină sau trag de ea. Am văzut persoane care, în momente

26
de stres intens, trăgeau puternic de filtru, ajungând până la
îndepărtarea buzei de dinţi.
52. Ducerea arătătorului la nas
Plasarea degetului arătător sub nas sau pe o latură a
nasului pentru o perioadă de timp este asociată uneori cu
reflecţie sau îngrijorare. Căutaţi şi alte indicii care să vă ajute.
Comportamentul acesta este diferit de atingerea furişă a
nasului sau de masarea sa, deoarece în acest caz degetul stă
pur şi simplu nemişcat o durată lungă de timp.
53. Acoperirea nasului cu ambele mâini
Acoperirea bruscă a nasului şi a gurii cu ambele mâini este
asociată unei stări de şoc, surprindere, insecuritate, teamă,
îndoială şi nelinişte. Menţinut uneori timp îndelungat,
comportamentul acesta poate să apară în mod brusc când o
persoană anchetată înţelege că situaţia se înrăutăţeşte.
Buzele şi gâtul
54. Purtarea nasului pe sus
Mulţi europeni ridică mult nasul când sunt siguri pe ei,
indignaţi sau aroganţi. Este un gest cu specific cultural, aşa că-
1 veţi vedea la unii într-o măsură mai mare decât la alţii. Apare
de obicei când subiectul se retrage în defensivă sau dacă
anchetatorul a înţeles ceva greşit. Este de asemenea o etalare
de superioritate, vizibilă uneori la indivizii cu statut înalt, la
începutul unei chestionări.
55. Ducerea degetelor la buze
Acoperirea buzelor cu degetele este un indiciu de
insecuritate sau îndoială. Urmăriţi acest comportament mai
27
ales când cel interogat aude întrebarea sau o prelucrează
înainte de a răspunde.
56. Ciupirea buzelor
I ragerea sau ciupirea buzelor este asociată de obicei cu o
stare de teamă, îndoială, îngrijorare sau lipsă de încredere. Nu
ţineţi seama de acest gest la cei care recurg frecvent la el
pentru a-şi trece timpul. In cazul celor care-1 fac rar, este un
indiciu bun al unei dificultăţi sau al existenţei unei probleme.
57. Muşcarea buzei
Mu şcarea buzei este un comportament de calmare, văzut
de obicei la indivizii stresati sau neliniştiţi. Ca adulţi, nu ne mai
putem suge degetul mare, aşa încât, în condiţii de stres, ne
muşcăm buzele (stimulăm nervii din gură). Ne muşcăm de
asemenea buzele când dorim să spunem ceva, dar nu putem
sau n-ar trebui s-o facem. Gestul se vede uneori când
subiectul este pregătit să rupă tăcerea. Dacă văd
comportamentul acesta, eu întreb: „Ai ceva de spus?"
Oamenii îşi vor muşca de asemenea buza când sunt furioşi,
parcă pentru a încerca să se stăpânească.
58. Umezirea buzelor
Umezirea buzelor cu limba ne ajută să ne calmăm, similar
cu muşcarea buzelor. Comportamentul acesta este asociat de
obicei cu grijă, anxietate sau emoţii negative; în acelaşi timp
însă poate că individul are pur şi simplu buzele uscate, aşa
încât nu vă grăbiţi cu concluziile. Pentru unii indivizi este un
indiciu foarte precis al stresului. Ca profesor, văd gestul acesta
frecvent la studenţii mai slăbuţi când susţin teste pentru care
nu s-au pregătit. L-am văzut de asemenea în decursul
28
anchetelor, la subiecţi care ştiau că le chestionam complicii în
altă cameră şi erau speriaţi fiindcă nu ştiau ce puteau spune
ei.
59. „Plinătatea" buzelor
Urmăriţi cu atenţie mărimea şi volumul buzelor celui
interogat. Buzele îşi schimbă mărimea şi dimensiunile în
funcţie de starea noastră emoţională. Ele se îngustează când
suntem stresaţi şi devin pline când ne simţim foarte
confortabil. Buzele pline şi flexibile arată confort şi mulţumire.
60. îngustarea buzelor
Ingustarea buzelor este asociată întotdeauna cu gânduri
negative, griji, temeri, anxietate sau nesiguranţă de sine.
61. Dispariţia buzelor
Ne retragem buzele în interiorul gurii când suntem
cuprinşi de îngrijorări profunde sau de anxietate. Acest
comportament este specific unor persoane foarte stresate sau
îngrijorate. Dispariţia buzelor se face prin absorbirea lor în
gură, până nu se mai zăresc deloc. Diferă mult de strângerea
buzelor (indiciul de mai jos), unde se poate încă vedea mare
parte din buze.
62. Strângerea buzelor
Strângerea buzelor este un alt indiciu foarte precis de stres
sau îngrijorare. Când îşi strâng buzele, persoanele interogate
transmit prin intermediul corpului că sunt neliniştite, stresate
sau tulburate în legătură cu ceva. Strângerea buzelor implică
îngustarea şi apăsarea lor reciprocă. Observaţie: infractorii

29
care se pregătesc să jefuiască un magazin îşi strâng adesea
buzele înainte de a acţiona, pentru a se elibera de stres.
63. împotrivirea la relaxarea buzelor
O persoană care îşi strânge buzele când este chestionată şi
nu le relaxează mult timp semnalează de fapt un grad ridicat
de stres sau îngrijorare. Strângerea buzelor poate fi comparată
cu încuierea fermă a tuturor căilor de acces. în condiţii de
stres, creierul ne cere să ne decuplăm de la toţi stimulii
exteriori, aşa încât strângem buzele sau ne acoperim ochii, aşa
cum se arată mai sus.
64. Tremurai buzelor
In absenţa consumului de alcool sau a unor boli
neurologice, tremurul marginii buzelor, indiferent cât de slab
ar fi, indică disconfort, nelinişte, teamă sau diverse probleme.
Când sunt chestionaţi pentru prima dată, tinerilor le tremură
frecvent buzele, la fel ca şi persoanelor oneste care n-au mai
avut de-a face cu reprezentanţii legii. Amintesc că cei de la
resurse umane au menţionat de asemenea că unor tineri le
tremură buzele de frică atunci când sunt întrebaţi despre
consumul de droguri.
65. Coborârea colţurilor gurii
Când buzele sunt strânse şi colţurile gurii arcuite în jos,
lucrurile merg foarte rău din punct de vedere emoţional. Este
un indiciu excelent al stresului sau al unui grad înalt de
disconfort. Fiind dificil de simulat, comportamentul acesta
este un indiciu foarte precis. Aveţi totuşi grijă, deoarece există
persoane care au în mod normal colţurile gurii coborâte şi,
desigur, acestea trebuie ignorate.
30
 66. Erorile de vorbire
Diverşi anchetatori şi cercetători (în mod special, Aldert
Vrij) au observat că mincinoşii prezintă frecvent mai multe
erori de vorbire şi ezită mai des decât persoanele oneste.
Erorile de vorbire şi şovăielile, ca „Aaaaah", „Hmmmm", pot
indica intenţia înşelăciunii. Fiţi însă atenţi în această privinţă,
deoarece există persoane oneste care vorbesc aşa în mod
curent când se străduiesc să găsească termenul cel mai
potrivit. Veţi vedea poticneli similare şi în cazul multor
imigranţi care au probleme cu limba.
67. întârzierea răspunsurilor
întârzierile la răspunsuri sunt asociate frecvent cu
minciuna, deoarece individul încearcă să găsească un răspuns
credibil. Din experienţa mea, acesta este un indiciu slab, cu
excepţia cazului în care cunoaşteţi foarte bine persoana
respectivă şi felul cum obişnuieşte să răspundă la întrebări.
Mulţi amerindieni obişnuiesc de pildă să întârzie răspunsul,
deoarece reflectă la complexitatea şi la nuanţele întrebării.
68. Tusea
Fare un comportament minor, totuşi am anchetat mulţi
indivizi care, atunci când răspundeau cu o minciună, o
precedau de fiecare dată cu o tuse sau cu un alt mod de
dregere a glasului. Observaţia aceasta nu este confirmată
ştiinţific şi nici nu este universală (nu se aplică tuturor), dar a
fost corectă în cazurile în care am sesizat-o.
69. întreruperile şi argumentările

31
 Suspecţii care încearcă să devieze mersul chestionării
fiindcă sunt vinovaţi se pot angaja în frecvente întreruperi şi
argumentări, pentru a distrage procesul de interogare în sine.
Am văzut indivizi care l-au provocat pe anchetator în
asemenea măsură, încât în cele din urmă chestionarea a fost
zadarnică -anchetatorul nu s-a ales cu nimic, iar cel interogat a
triumfat plin de încântare pentru că nu dezvăluise nimic.
70. Expiraţia scurtă şi sonoră
Expiraţiile sonore (audibile), scurte, dar adânci, în care
buzele rămân uşor întredeschise, indică un nivel înalt de stres
sau de frustrare. Comportamentul poate fi văzut şi auzit când
un subiect află lucruri care-1 nemulţumesc sau care-1 implică
mai mult într-un delict.
OBRAJII SI MAXILARELE
71. Expiraţia cu obrajii umflaţi
Expiraţia cu buzele ţuguiate şi obrajii umflaţi este în mod
clar un indiciu de stres. Este un comportament universal de
eliberare de stres la care recurgem cei mai mulţi după ce am
fost foarte aproape de un accident. Am văzut mulţi anchetaţi
procedând aşa după terminarea chestionării, când reuşiseră să
scape cu bine. Am văzut însă acelaşi comportament şi la
persoane oneste, care erau pur şi simplu fericite că se
terminaseră întrebările. Aveţi grijă în această privinţă. Eu sunt
atent dacă după aceea cei anchetaţi zâmbesc sau dacă privirea
le trădează „încântarea păcălelii".
72. Ţuguierea buzelor

32
 Ne ţuguiem buzele (drept sau uneori într-o parte) când nu
aprobăm ceva sau când avem o altă părere. Comportamentul
poate fi văzut frecvent când subiecţii nu sunt de acord cu
spusele noastre sau când noi, ca anchetatori, facem o
afirmaţie despre care ei ştiu că este greşită. îl vedem de
asemenea când spunem ceva ce nu-i place persoanei
interogate. In tot cazul, este un comportament care cere mai
multe întrebări şi/sau explicaţii.
73. Muşcarea limbii
Prin muşcarea limbii înţeleg ieşirea vârfului limbii printre
dinţi, fără atingerea buzelor. înseamnă fie „am scăpat cu faţa
curată", fie „hopa, m-au prins!". Gestul este văzut mai des
când anchetatorul crede ceea ce i-a spus subiectul. îl puteţi
vedea şi când oamenii sunt surprinşi în timp ce încearcă să
scape cu faţa curată ori când se surprind ei înşişi făcând o
greşeală. Muşcarea limbii este universală şi remarcabilă prin
consecvenţă, fie că este vorba despre negocierea unui
contract important, obţinerea unei bomboane în plus, o
promovare, o conservă gratuită sau o minciună cât toate
zilele.
74. Zâmbetul nervos
75. Zâmbetul fals
Ziâmbetul nervos sau încordat indică anxietate,
îngrijorare sau stres. Cel mai frecvent, apare ca parte din
managementul imaginii personale pentru a-i determina pe alţii
să creadă că totul este în regulă. „Managementul imaginii
personale" se referă la tot ceea ce facem pentru a influenţa
felul cum ne percep alţii. Persoanele vinovate se angajează
33
frecvent într-un management intens al imaginii. Zâmbetele
false, ca şi cele nervoase, sunt folosite în managementul
imaginii pentru a-i face pe alţii să creadă că totul este în
regulă. Pare bizar, fiindcă uneori este implicată doar o singură
parte a feţei sau zâmbetul se îndreaptă spre ureche, nu spre
ochi. Pare forţat şi este un semn evident al existenţei unor
probleme sau al nesiguranţei. Când suntem puternici şi siguri
pe noi, zâmbetele ne sunt calde, relaxate şi mulţumite. Un
zâmbet adevărat angajează ochii şi muşchii faciali în mod lin
de ambele părţi ale feţei.
76. Scoaterea unor sunete nearticulate
Plescăitul buzelor, ţâţâiturile sau vibrarea buzelor la
expirare (efectuată în principal de bărbaţi) reprezintă o formă
de autocalmare. Este observată în principal la persoanele
plictisite sau care trebuie să se elibereze de stres. Am văzut
comportamentul acesta de obi jei înainte de începerea
chestionării sau când persoana interogată părăseşte camera.
77. Fluieratul nervos
liste un comportament ocazional: cel interogat fluieră pe
neaşteptate, pentru a se elibera de stres. Fiind un
comportament de autocalmare bun, oamenii îl folosesc când
călătoresc singuri în zone pustii, pe întuneric. Repet: se
întâlneşte de obicei când individul rămâne singur.
78. Uscarea gurii
Stresul, teama şi neliniştea pot cauza uscarea gurii. Nu
însemnă că cineva minte, ci pur şi simplu că este stresat;
apropo, reacţia aceasta contribuie la acumularea inestetică de
salivă în colţurile gurii.
34
 79. Frecarea limbii peste dinţi
Frecarea limbii peste dinţi şi/sau gingii, cu gura deschisă
sau închisă, este folosită pentru eliberarea de stres. Unele
persoane recurg desigur la gestul acesta după ce mănâncă, dar
în general, dacă îl vedeţi, persoana se descarcă de stres prin
mişcări repetitive şi umezirea buzelor. Uneori, când gura este
închisă, puteţi vedea deplasarea limbii peste dinţi, pe sub
buze.
80. Mişcările limbii
Pentru a se elibera de stres, unii oameni îşi vor mişca limba
dintr-o parte în cealaltă, de la un colţ la altul al gurii (gest vi
zibil prin obraji), în anticipare nervoasă sau îngrijorată. De
obicei ei nu cred că sunt observaţi sau că înţelesul
comportamentului respectiv poate fi descifrat.
81. Expiraţia eliberatoare
Jjxpiraţia eliberatoare are loc când ne scapă o indicaţie
importantă sau suntem surprinşi asupra unui fapt. Este foarte
lungă (1-2 secunde) şi anunţă în esenţă: „Jocul s-a terminat,
gata, am fost prins." Este audibilă; de obicei, vedeţi cum
pieptul se ridică imediat înainte de expiraţie şi cum buzele tind
să se ţuguie, iar persoana are o privire mai resemnată.
82. Reţinerea respiraţiei
Experţii în poligrafe ştiu că oamenii îşi reţin respiraţia când
sunt stresaţi şi adesea trebuie să li se reamintească să respire.
Reţinerea respiraţiei face parte din reacţia încremenire, fuga,
luptă despre care am vorbit în Secretele comunicării nonver-
bale. Dacă vedeţi că un individ îşi reţine respiraţia, este cel mai
35
probabil că există o teamă sau o nelinişte ce poate fi cauzată
de sentimentul de vinovăţie sau de procesul chestionării în
sine, aşa încât fiţi atenţi.
83. Mestecarea gumei
JM.estecarea gumei este un element de autoliniştire
foarte eficient. Când ritmul mestecării se înteţeşte, este foarte
probabil că persoana respectivă încearcă să se calmeze,
pentru că este neliniştită sau anxioasă.
84. Lovirea dinţilor cu unghia
Lovirea dinţilor cu unghia degetului mare este un mod de
eliberare de stres. Cei care recurg în mod repetat la gestul
acesta încearcă să se calmeze, deoarece sunt stresaţi sau
anxioşi. Nu uitaţi totuşi că, la fel ca în cazul tuturor
comportamentelor repetitive, dacă persoana respectivă
procedează aşa permanent, trebuie să ignoraţi gestul, cu
excepţia cazului când încetează în mod neaşteptat.
85. încordarea sau zvâcnirea colţului gurii
IJacă un colţ al gurii se încordează şi zvâcneşte sau se ridică
uşor, comportamentul respectiv este cauzat de stres şi
îngrijorare. Acestea sunt microexpresii, aşa cum le-a definit
Paul Ekman, care dezvăluie foarte precis sentimente
suprimate, mai ales emoţii negative.
86. Umezirea buzei superioare
Unele persoane îşi reflectă emoţiile pozitive prin umezirea
buzei superioare (limba atinge iute doar buza de sus). întrucât
acest gest al limbii „sfidează gravitaţia" (se ridică spre buza
superioară), este vorba probabil despre emoţii de natură
36
pozitivă. Gestul diferă de umezirea obişnuită a buzelor, care
are loc pe buza inferioară şi este asociată cu eliberarea de
stres. Ca în cazul tuturor comportamentelor, există şi excepţii,
iar unii indivizi vor recurge la gestul acesta tocmai pentru a se
elibera de stres, aşa încât urmăriţi şi alte gesturi care să vă
confirme sau să vă infirme observaţia.
87. Inspirarea aerului prin colţurile gurii
In cazul acestui comportament, colţurile gurii se deschid
brusc şi foarte puţin, iar aerul este inspirat rapid, cauzând un
sunet evident. Este un indiciu important de teamă, îngrijorare
sau anxietate. Comportamentul poate fi văzut şi auzit, şi este
foarte precis. Aproape că vă puteţi închipui individul gândin-
du-se „Aoleu, asta n-o să fie bine!". Este semnificativ faptul că
în cea mai mare parte gura rămâne închisă; persoana îşi reţine
mişcarea liberă a buzelor, ceea ce se petrece în cazuri de stres.
88. Ascuţirea glasului
Cjând suntem agitaţi, nervoşi, glasurile tind să crească în
intensitate şi înălţime. Ascultaţi cu atenţie dacă vocile
persoanelor interogate devin mai ascuţite sau mai sparte când
vorbesc, acestea fiind indicii de insecuritate, stres sau
îngrijorare cauzate de încordarea coardelor vocale. Ţineţi
seama în acelaşi timp că scena de desfăşurare a anchetei sau
chestionării poate fi stresantă chiar şi pentru persoanele
nevinovate, aşa încât nu este un indiciu concludent pentru
minciună, ci doar pentru stres. Cercetările confirmă totuşi că
atunci când ascultăm mincinoşi şi persoane oneste, mincinoşii
ies în evidenţă prin încordarea din glas. Rămâne în seama dvs.
să aflaţi ce anume cauzează stresul respectiv.

37
 89. încântarea păcălelii
Privirea satisfăcută („încântarea păcălelii") se vede la
persoanele care au scăpat cu succes dintr-o situaţie dificilă sau
care au amăgit pe cineva. Este foarte similară cu dispreţul.
încântarea păcălelii şi dispreţul pot fi văzute însă şi la
persoanele oneste care au fost mai inteligente decât un
anchetator ori care sunt arogante faţă de un anchetator.
90. Ticurile faciale bruşte
Ticurile pot apărea oriunde pe faţă (obraz, colţul gurii, ochi
etc.) şi sunt specifice fiecărui individ în parte. Dacă observaţi o
zvâcnire nervoasă bruscă, este cauzată de obicei de tensiune
sau anxietate; individul este foarte probabil stresat sau anxios
şi faţa lui dezvăluie exact ceea ce simte.
91. Bombarea obrazului cu limba .
împingerea cu fermitate în obraz cu limba, care-şi
menţine poziţia, slujeşte la eliberarea tensiunii.
Comportamentul se vede mai frecvent la indivizii îngrijoraţi
sau neliniştiţi.
92. „Luarea gurii pe dinainte"
Ar fi iresponsabil pentru mine să nu menţionez aici „luarea
gurii pe dinainte" („actul ratat" sau parapraxia lui Freud). Deşi
este un indiciu de natură verbală, nu nonverbală, există
momente când rostim accidental adevărul, deşi încercăm să-1
acoperim, tocmai pentru că suntem supuşi unui stres atât de
mare, încât nu putem gândi limpede.
93. Apăsarea obrazului.cu degetul

38
 Apăsarea cu putere a obrazului cu un deget poate produce
o senzaţie care să alunge stresul. Gestul este uneori
pronunţat, din punctul de vedere al bombării obrazului spre
interior. Se vede mai frecvent în chestionările în care subiectul
află adevărul neplăcut al unei situaţii, sau pe măsură ce sunt
dezvăluite dovezi.
94. Masarea obrazului sau a feţei
Masarea obrazului sau a feţei este o modalitate bună de
eliberare a stresului. Efectuată de obicei foarte lin, poate să
însemne şi că reflectaţi despre cum să acţionaţi în continuare.
Pentru o estimare corectă, comportamentul acesta trebuie
considerat alături de altele.
95. încordarea maxilarelor
încordarea maxilarelor are loc când suntem furioşi,
tulburaţi sau temători. Căutaţi indiciul încordării maxilarelor
când subiecţii sunt stresaţi sau când devin sfidători.
96. Deplasarea maxilarului inferior
Deplasarea sau mişcarea repetată (dintr-o parte în alta) a
maxilarului inferior este un gest eficient de autoliniştire şi un
comportament de reducere a încordării. Mişcând maxilarul
într-o parte şi alta, eliberăm tensiunea sau stresul când
suntem îngrijoraţi sau anxioşi. Unele persoane o fac
permanent pentru a-şi trece timpul, aşa încât notaţi
momentele când se întâmplă, ca şi frecvenţa, şi verificaţi
simultaneitatea cu alte comportamente confirmate.
97. Răpăirea cu degetele pe obraz

39
 Răpăirea cu degetele pe obraz indică un individ plictisit sau
care vrea să pună lucrurile în mişcare. Verificaţi şi prezenţa
altor comportamente, ca răpăirea cu degetele pe masă, care,
din cauza naturii lor repetitive, servesc de asemenea ca gesturi
de autocalmare.
98. Umflarea obrajilor
Umflarea obrajilor fără expiraţia aerului are loc adesea
când un individ are îndoieli, deliberează sau este anxios.
Comportamentul se vede frecvent la indivizi nu tocmai siguri
cum să procedeze în continuare sau care manifestă nelinişte
ori teamă.
99. Atingerea furişă a obrazului
Folosirea pe furiş a unui element de autocalmare, ca fre
carea extrem de uşoară a obrazului cu degetul arătător, este
un indiciu de stres ţinut sub control pentru menţinerea apa
renţelor. Când cineva încearcă să folosească pe furiş un ele
ment de autocalmare, ca atingerea nasului (vezi indiciul 47),
procedează ca atare fiindcă încearcă să-şi ascundă
nesiguranţa, anxietatea sau grijile. Persoanele puternice nu au
nevoie să recurgă la aşa ceva.
100. Scărpinarea obrazului
Scărpinarea obrazului este tot un comportament de auto-
calmare, un mod de abordare a îndoielilor şi insecurităţilor.
Gestul este mai energic decât atingerea furişă a obrazului şi de
aceea este în general mai precis, din cauza înţelesului său
ascuns. Scărpinarea obrazului cu patru degete indică însă de
obicei îndoială, ezitare sau nelinişte.

40
 101. Ciupirea colţurilor gurii şi obrazului
Strângerea puternică sau ciupirea colţurilor gurii cu
degetele este un alt mod de eliberare a unui nivel înalt de
stres. Rareori vom recurge la comportamentul acesta dacă
suntem mulţumiţi şi relaxaţi.

BARBIA
102. Pulsarea muşchilor maxilarului
Mu şchii maxilarelor care pulsează, zvâcnesc sau devin
încordaţi şi proeminenţi indică tensiune, îngrijorare, nelinişte,
mânie sau existenţa unor probleme.
103. Căscatul
Chiar dacă poate nu credeţi, căscatul este un excelent
comportament de autocalmare, deoarece eliberează stresul
acumulat. Puteţi vedea căscaturi repetate la indivizii care au
fost arestaţi prima dată sau în timpul chestionării. Deşi pare
straniu, este un util eliberator de stres. în acelaşi timp,
căscatul ajută la reumezirea gurii uscate, fiindcă pune
presiune pe glandele salivare.
104. împingerea bărbiei în afară
Dacă este ridicată şi împinsă spre exterior, bărbia comunică
siguranţă de sine (putere). Este un comportament foarte
precis, mai ales în rândul europenilor (germani, francezi,
belgieni, ruşi şi italieni, printre alţii), din motive culturale. în
acelaşi timp, este zărit la indivizii aroganţi şi cu caracter
narcisist. Analizaţi comportamentul acesta împreună cu
oricare alte observaţii.
41
 105. Coborârea bărbiei
Opusul comportamentului anterior este lăsarea bărbiei în
jos. Dacă cel interogat coboară brusc bărbia în urma unei
întrebări, este foarte probabil să n-aibă încredere ori să se
simtă ameninţat. La unele persoane, comportamentul este
uşor de observat; bărbia lor coboară realmente când primesc
veşti proaste. Auzim adesea expresia „i-a căzut falca" - exact
despre asta este vorba, ca şi despre gestul mai subtil al
coborârii bărbiei.
106. Retragerea bărbiei
Retragerea bărbiei se petrece când suntem îngrijoraţi sau
anxioşi. în momentele acelea, ne apropiem instinctiv bărbia
cât mai mult de gât (gestul reflex de protejare a organelor
vitale). Este un indiciu excelent de insecuritate, îndoială, ba
chiar de teamă. Dacă-1 vedeţi după punerea unei întrebări,
arată că există probleme serioase.
107. Atingerea bărbiei
Ne atingem bărbia când ne gândim profund sau evaluăm
ceva. Gestul se face de obicei cu vârfurile degetelor. Nu este
neapărat un semn de îndoială, dar trebuie să ţinem seama de
el când cineva procesează informaţii. Dacă este asociat altor
comportamente, ca ţuguierea buzelor, individul se gândeşte la
acţiuni negative sau alternative.
108. Plictiseala
Aşezarea bărbiei pe palmă, cuplată cu relaxarea muşchilor
faciali, sugerează plictiseala. în funcţie de circumstanţe,
comportamentul acesta poate fi interpretat în moduri diferite,
42
într-un cadru de natură judiciară, l-am văzut folosit de vinovaţi
pe când stăteau singuri într-o cameră, ca formă de
management al imaginii. Nu i-am văzut niciodată pe
nevinovaţi procedând aşa înaintea unei chestionări într-un
cadru de natură judiciară, dar pot exista şi excepţii.
Comportamentul acesta ar trebui să constituie un indiciu
pentru existenţa unor probleme, dar nu este concludent
pentru minciună sau pentru sentimentul de vinovăţie.
109. Mişcarea bărbiei
Mi şcarea bărbiei dintr-o parte în alta frecând-o de palmă
transmite în mod subconştient dezacordul. Am văzut subiecţi
procedând aşa când li s-au prezentat informaţii ce-i implicau,
dar am văzut acelaşi comportament şi la persoane sincere care
nu erau de acord cu anchetatorul. Menţionez ambele aspecte,
tocmai pentru a fi atenţi la circumstanţele petrecerii sale.
110. Atingerea bărbii/mustăţii
Atingerea mustăţii sau a bărbii în jurul bărbiei este un mod
excelent de a trece timpul (este liniştitor) şi de a calma stresul.
Ca în cazul tuturor comportamentelor repetitive, ignoraţi-1
dacă este efectuat permanent. Dacă vedeţi însă că apare brusc
(pentru prima dată) sau că se înteţeşte după o întrebare,
înseamnă că stresul sau anxietatea individului au sporit. Puteţi
vedea gestul acesta la mulţi bărbaţi din Orientul Mijlociu, care
îşi trec timpul vorbind.
111. Tremurai muşchilor bărbiei
Muşchii bărbiei care tremură pe neaşteptate indică teamă,
îngrijorare, anxietate sau tulburare. în felul acesta vor

43
reacţiona de asemenea persoanele care sunt pe punctul de a
izbucni în plâns.
112. Declaraţiile cu bărbia spre umăr
Fiţi atenţi la indivizii care-şi răsucesc bărbia coborând-o
spre umărul ridicat (de obicei, spre cel stâng) când răspund la
o întrebare. în toate cazurile când am văzut comportamentul
acesta, persoana minţea, specula sau făcea declaraţii fără
convingere. Comportamentul pare într-adevăr bizar, deoarece
include ferirea privirii, ridicarea umărului (care va fi discutată
mai târziu) şi ferirea feţei, care corespund distanţării. Totuşi,
de foarte multe ori atât la bărbaţi, cât şi la femei, şi îşi ating
gâtul
GATUL
113. Atingerea gâtului
Orice atingere a gâtului indică îngrijorare, stres sau
disconfort psihologic. Cu excepţia cazului când ne scărpinam în
urma unei mâncărimi (în sine o formă de disconfort),
atingerea gâtului reprezintă un indiciu excelent de
insecuritate, nelinişte sau probleme. Oricât de discret şi uşor
ar fi gestul, avem tendinţa să ne atingem gâtul când ne
deranjează ceva. De aceea urmăriţi atingerea uşoară a părţii
laterale a gâtului în orice direcţie - indică disconfort.
114. Pulsarea venelor de pe gât
Venele care pulsează vizibil pe gât indică stres, teamă sau
anxietate. Când subiecţii sunt temători sau furioşi, venele
respective pulsează destul de energic.
115. Acoperirea scobiturii jugulare
44
 Atingerea sau acoperirea scobiturii jugulare (adâncitura de
deasupra sternului şi de sub mărul lui Adam) indică îngrijorare,
probleme, nelinişte, insecuritate sau teamă. Femeile au
tendinţa de a atinge mai frecvent zona respectivă decât
bărbaţii. Bărbaţii tind să-şi prindă mai energic gâtul ori să
acopere zona respectivă cu mâna când îşi aranjează cravata
sau îşi strâng gulerul. în tot cazul, acoperirea punctului celui
mai vulnerabil al corpului arată că sunt deranjaţi de ceva.
116. Frământarea salbei
frământarea salbei de la gât are pentru femei acelaşi rol
ca acoperirea scobiturii jugulare cu mâna. Este un mod de
protejare a zonei şi de eliberare de stres prin mişcări
repetitive.
117. Pătarea pielii
Gâtul se înroşeşte (se pătează) în anumite zone la femei, în
urma frecării sau frământării salbei. Am văzut multe femei
care au venit cu pielea pătată la o anchetă, ca urmare a
stresului cauzat de iminenţa chestionării. în lumea
corporatistă, fiţi atenţi la indiciul acesta înaintea unei evaluări
profesionale.
118. Masarea gâtului
Masarea gâtului, indiferent dacă pe părţile laterale sau la
ceafa, slujeşte pentru eliberarea de stres. Aţi putea crede că
este un comportament evident, totuşi majoritatea oamenilor
ignoră semnificaţia atingerii sau masării gâtului, fără să-şi dea
seama că de obicei procedăm aşa numai când ne deranjează
ceva.

45
 119. Tragerea pielii
lragerea de zona cărnoasă a gâtului de sub bărbie slujeşte
la calmare, în special a bărbaţilor. Uneori, în condiţii de stres
intens, veţi vedea tragerea extrem de pronunţată de această
zonă cărnoasă.
120. Aerisirea gâtului
Aerisirea gâtului prin îndepărtarea gulerului cămăşii este
un gest foarte precis de eliberare de stres. Subiecţii vor
proceda aşa când chestionarea sporeşte în intensitate sau
când subiectul îi deranjează. Este o etalare precisă de
disconfort. Unii dintre dvs. poate şi-1 amintesc pe regretatul
comedian Rodney Dangerfield făcând gestul acesta când nu
căpăta „respect", dar mai cu seamă când era stresat.
121. Lipirea pumnului de gât
Lipirea pumnului de gât slujeşte aceluiaşi scop ca şi
acoperirea scobiturii jugulare. Este un răspuns reflex faţă de
ameninţări, temeri sau griji. Bărbaţii recurg frecvent la acest
comportament, dar l-am văzut şi la câteva femei când erau
foarte stresate sau îngrijorate. Majoritatea oamenilor
confundă pumnul cu un indiciu de etalare a forţei, dar de fapt
este un indiciu de percepere a unei ameninţări.
122. înghiţirea nodului din gât
înghiţirea unui „nod" este foarte vizibilă şi uneori poate
fi audibilă. Este o reacţie foarte precisă şi spontană faţă de o
situaţie neplăcută, periculoasă sau foarte stresantă.
123. întinderea gâtului

46
 Intinderea gâtului sau rotirea capului este un element de
autocalmare şi de eliberare de stres. Fiţi atenţi la apariţia sa
după ce persoana interogată a răspuns la o întrebare - gestul
este folosit pentru eliberarea de stresul rostirii unei minciuni.
124. înroşirea gâtului şi a feţei
Inroşirea gâtului şi a feţei nu pot fi controlate în mod
conştient. Multe persoane se înroşesc când mint, se simt
ameninţate sau sunt nesigure.Fiţi atenţi la acest
comportament, care ne anunţă că ceva îl deranjează pe
individ, şi nu uitaţi că ne înroşim la faţă şi când suntem
stânjeniţi.
125. Tresărirea mărului lui Adam
Dacă mărul lui Adam tresare brusc în sus, există
probabilitatea ca persoana să fi auzit ceva care o face foarte
nervoasă, anxioasă sau speriată. Am văzut gestul în cazuri de
stres extrem sau când cineva se simţea ameninţat - este o
reacţie incontro-labilă, observabilă de obicei când individul
este confruntat pe neaşteptate cu ceva negativ.
126. încordarea gâtului
Oamenii îşi vor înclina capul spre un umăr când sunt atenţi
şi receptivi, dar îndeosebi când se simt confortabil. Gâtul ne
devine rigid şi încordat atunci când cineva ne face să ne
simţim in-confortabil prin intermediul cuvintelor sau acţiunilor
sale. Gâtul se va încorda de asemenea când ne simţim
ameninţaţi de o informaţie primită. Fiţi atenţi la acest
comportament care arată că s-a întâmplat ceva negativ, în
special dacă apare după punerea unei întrebări.

47
 UMERII
127. Ridicarea unui umăr
Ridicarea unui umăr spre ureche semnifică de obicei
insecuritate sau îndoială. Este un semn de ezitare, îngrijorare
şi mai ales de nesiguranţă. Dacă cineva ridică un umăr când
răspunde la o întrebare, există o probabilitate însemnată să nu
fie foarte convins de ceea ce spune - să nu fie sigur pe sine.
Ridicarea umărului trebuie să aibă un motiv, şi dvs. trebuie să-
1 aflaţi. Comportamentul acesta oferă un indiciu precis mai cu
seamă când se face o declaraţie oficială
(mai multe în această privinţă în continuare).
128. Ridicarea din umeri
Ridicarea ambilor umeri (apropierea lor de urechi) indică
insecuritate sau îndoială. Este „postura broaştei ţestoase"
despre care am vorbit în Secretele comunicării nonverbale. în
esenţă, individul încearcă să se ascundă, deşi se află în loc
deschis. Uneori cei interogaţi se vor aşeza pe propriile lor
mâini şi atunci umerii se vor ridica în mod natural, indicând
nesiguranţă de sine. Umerii ridicaţi reprezintă de obicei un
indiciu al ignoranţei oneste - de exemplu, când cineva este
întrebat „Ştii unde au plecat ei?", ambii umeri se ridică brusc,
indicând „Nu ştiu!".
129. Coborârea tot mai jos în scaun
Persoanele interogate care se lasă tot mai jos în scaun în
decursul unei chestionări îşi dezvăluie în mod progresiv
neliniştea şi nesiguranţa de sine. Este un indiciu foarte precis
pentru unii indivizi a căror postură le este controlată de starea
48
emoţională, dezvăluind că sunt realmente apăsaţi de
greutatea celor discutate. Aveţi totuşi grijă: atât tinerii, cât şi
bătrânii pot dovedi acest comportament în timpul unor
chestionări prelungite, deşi sunt nevinovaţi.
130. Frecarea umăruliii/claviculei
Adesea cei interogaţi aflaţi în stare de stres vor ridica un
braţ peste piept şi-şi vor apăsa cu mâna umărul opus, după
care vor coborî încet mâna în lungul claviculei spre piept.
Uneori mâna va rămâne apăsată pe zona pieptului, sau poate
repeta mişcarea.
PIEPTUL ŞI ABDOMENUL.
131. Ridicarea pieptului, respiraţia rapidă
Ridicarea pieptului şi respiraţia rapidă sunt de obicei indi
cii de stres, îngrijorare, teama şi nelinişte.
132. Respiraţia superficială şi rapidă
Respiraţia superficială şi rapidă indică de obicei stres sau
anxietate. Căutaţi-i apariţia imediat după punerea unei
întrebări sau când o persoană interogată răspunde la o
întrebare foarte tăioasă.
133. Apăsarea pieptului
în situaţii de stres, apăsarea cu degetul mare şi cel
mijlociu (uneori cu toate degetele) pe zona pieptului ajută la
eliberarea de stres. Gestul poate fi uşor sau foarte apăsat,
ceea ce-1 face imediat vizibil pentru observator.
134. Masarea cu toate degetele

49
 Masarea repetată cu toate degetele a zonei superioare a
pieptului este de obicei un indiciu bun de insecuritate,
îngrijorare, existenţa unor probleme sau anxietate. Gestul se
execută prin deplasarea tuturor degetelor ţinute răşchirate,
„în gheară", înainte şi înapoi peste piept. Comportamentul
este un indiciu foarte precis de anxietate sau teamă.
135. Punerea palmei pe piept
In multe culturi, oamenii îşi pun palma pe piept
pentru a comunica sinceritate. Am văzut procedând aşa atât
persoane oneste, cât şi mincinoase. Am observat totuşi că
oamenii oneşti tind să facă gestul acesta mai energic, cu
degetele răşchirate, apăsând cu toată palma, pe când
mincinoşii îl fac doar cu vârfurile degetelor (distanţate) şi fără
vigoare. Este un comportament la care merită să fiţi atenţi şi
pe care să-1 notaţi, dar nu este concludent ca indiciu de
minciună.
136. Aerisirea corpului
Prinderea pieptului cămăşii cu degetele şi îndepărtarea sa
de piele duce la aerisirea corpului. Dacă îndepărtarea cămăşii
durează câteva secunde sau dacă este repetată des, gestul
slujeşte la eliberarea de stres, la fel ca majoritatea celorlalte
comportamente de tip aerisire. Este un indiciu bun al unei
dificultăţi. Desigur, dacă vă aflaţi într-un climat fierbinte
(înăuntru, sau la exterior), puteţi vedea comportamente de
aerisire asociate disconfortului faţă de căldură, nu stresului.
137. Jocul cu fermoarul hainei

50
 Jocul cu fermoarul unei bluze de trening sau al unei
jachete este un mod de autocalmare. Comportamentul se
vede de obicei la cei care aşteaptă să fie chestionaţi.
138. Strângerea braţelor peste piept
Incrucişarea braţelor poate fi un gest confortabil pentru
unii, dar braţele devin foarte încordate şi sunt strânse puternic
odată cu creşterea stresului. Trebuie spus că încrucişarea
braţelor este percepută în mod eronat ca un comportament
de blocare. Obişnuim sa încrucişăm braţele pentru a ne simţi
confortabil, şi din acest motiv gestul este mai frecvent în
public decât în intimitate (nu obişnuim să stăm cu braţele
încrucişate acasă).
139. îndepărtarea bruscă a tranchinlui
în mod obişnuit ne distanţăm de lucrurile neplăcute; de
aceea, ţinem scutecele murdare la depărtare, chiar dacă nu ne
pot face niciun rău. în mod subconştient, cei interogaţi se vor
îndepărta de masă ori de anchetator când sunt ameninţaţi de
ceva ce s-a spus, de dovezi acuzatoare sau când li se arată o
fotografie cu scena infracţiunii.
140. întoarcerea într-o parte
Intoarcerea într-o parte („evitarea frontală") are loc la
aducerea în discuţie a unui subiect, când cel chestionat se
fereşte subconştient de anchetator, ca formă de distanţare şi
protecţie psihologică.
141. Acoperirea abdomenului de către femeile însărcinate
Când se simt îngrijorate sau în nesiguranţă, femeile îşi
acoperă frecvent scobitura jugulară cu palma. Am observat
51
însă la femeile însărcinate că îşi ridică mâna ca şi cum ar duce-
o spre gât, dar apoi o mişcă repede pentru a-şi acoperi
abdomenul, părând să-şi protejeze fătul. Am zărit gestul
acesta de suficiente ori pentru a afirma cu toată încrederea că
merită atenţia ca fiind un comportament de nelinişte sau
insecuritate. Este efectuat de obicei când se spune o minciună
sau după aceea, într-un cadru de natură judiciară.
142. Frecarea abdomenului
Similar cu acoperirea abdomenului, femeile însărcinate îşi
vor freca abdomenul în mod repetat şi des. Ca toate
comportamentele repetitive, şi acesta este un gest de
autocalmare. Menţionez că ambele comportamente (indiciile
141 şi 142) au fost observate prima dată într-un cadru de
natură judiciară. Este evident că femeile însărcinate recurg la
gesturile acestea fără să fi fost impulsionate de o întrebare, şi
în absenţa vinovăţiei, totuşi trebuie ţinut seama de ele, când
apar după punerea unei întrebări.
MAINILE
143. Masarea braţelor încrucişate
Incrucişarea braţelor la nivelul pieptului poate duce la o
poziţie confortabilă pentru multe persoane. Fiţi însă atenţi la
cei interogaţi care-şi masează braţul sau umărul opus, când
sunt stresaţi sau îngrijoraţi. Gestul este mai probabil să aibă
loc când stau aşezaţi şi ţin coatele pe tăblia mesei, dar l-am
văzut şi la bărbaţi aşezaţi pe scaun, care cumva se
autoîmbrăţişează, ma-sându-şi ambele braţe opuse.
144. Autoîmbrăţişarea

52
 Autoîmbrăţişarea este un mod eficient de abordare a
stresului şi insecurităţii. Se vede mai frecvent la tineri în timpul
chestionărilor. Gestul diferă de „masarea braţelor încrucişate"
(indiciul 143), deoarece nu există o masare, ci doar autoîm-
brăţişare.
145. Transpiraţia excesivă
Fersoanele supuse unui nivel înalt de stres vor transpira
abundent în mod brusc, întrucât corpul încearcă să se
ventileze prin intermediul evaporării transpiraţiei. Mulţi
traficanţi de droguri au fost opriţi la graniţă fiindcă erau
singurii cu subsuo-rile pătate de transpiraţie şi cu ceafa
strălucind de sudoare. Fiţi atenţi la această manifestare sau
indiciu din partea celor care tăinuiesc lucruri, au cunoştinţe
sau informaţii incriminatoare.
ŞOLDURILE ŞI TRUNCHIUL
146. Punerea mâinilor în şolduri, cu degetele mari spre
spate
Mâinile ţinute în şolduri, cu degetele mari orientate spre
spate şi cu coatele desfăcute reprezintă o manifestare de
dominare. Este vizibilă de obicei când subiecţii stau în picioare
şi au o divergenţă cu anchetatorii, sau când există o problemă
care-i nelinişteşte.
147. Punerea mâinilor în şolduri, cu degetele mari în faţă
Mâinile ţinute în şolduri, cu degetele mari orientate în faţă
reprezintă mai degrabă o manifestare de curiozitate. Detaliul
orientării degetelor mari pare minor, dar este important. Când
stau în picioare, martorii privesc adesea curioşi scena unui
53
delict sau fotografiile acesteia, ţinând mâinile în şolduri cu
degetele mari orientate în faţă; în acelaşi timp însă, subiecţii
pentru care scena delictului este o ameninţare evidentă tind
să-şi îndrepte degetele mari spre spate (indiciul 146).
148. îndepărtarea de masă prin împingere
Un braţ rigidizat brusc, care împinge în masă cu un gest de
îndepărtare este un indiciu foarte precis al faptului că individul
se simte ameninţat de ceva ce tocmai a fost spus, dezvăluit
sau arătat de anchetator. Uneori gestul se execută lent şi
gradat, ceea ce evident merită să fie observat, dar bruscheţea
lui este mai probabil un indiciu de neplăcere şi distanţare.
149. Jocul cu diverse obiecte
Jocul cu bijuteriile sau cu alte obiecte (întoarcerea arcului
unui ceas, ciocănitul cu un creion, examinarea telefonului
mobil) slujeşte ca element de autocalmare. Este văzut frecvent
la persoanele care aşteaptă să fie chestionate sau în timpul
pauzelor din procesul de chestionare.
150. Clopotniţa (unirea vârfurilor degetelor ambelor
mâini)
Unirea vârfurilor degetelor ambelor mâini este probabil
cel mai bun indiciu universal de siguranţă şi încredere în sine.
Gestul se efectuează prin lipirea vârfurilor degetelor
corespunzătoare de la ambele mâini, răşchirarea lor şi apoi
arcuirea spre interior, astfel încât să formeze o structură care
aduce cu o clopotniţă. Persoanele sigure pe cuvintele lor tind
să facă acest gest. Este posibil ca ele să şi greşească în cele ce
spun, dar se simt perfect încrezătoare. în treizeci de ani de

54
activitate în aplicarea legii, n-am văzut niciodată un subiect
care să efectueze gestul acesta în timp ce minţea.
151. Limitarea mişcării mâinilor
Cercetătorii spun (în mod special, Aldert Vrij) că
mincinoşii tind să-şi mişte mai puţin mâinile şi braţele. Este
adevărat, dar acelaşi comportament este valabil şi pentru
oamenii oneşti când sunt speriaţi. De aceea, aveţi grijă când
vedeţi limitarea mişcării mâinilor. Toate comportamentele
sunt controlate de creier, aşa încât cel care conduce
ancheta/interogatoriul trebuie să decidă motivul
comportamentului observat.
152. Clopotniţa modificată
Clopotniţa modificată este la fel de precisă în dezvăluirea
siguranţei de sine. Ea se realizează prin împletirea tuturor
degetelor, cu excepţia celor arătătoare, care sunt perfect
întinse şi se ating la vârfuri. Gestul pare mai discret decât
„clopotniţa" obişnuită, dar semnifică aceeaşi siguranţă şi
încredere în sine.
153. Frângerea mâinilor
Frângerea mâinilor comunică îngrijorare, îndoială,
anxietate şi insecuritate. Intensitatea gestului va indica gradul
de stres. Dacă pe pielea degetelor sau mâinilor zăriţi pete albe
sau roşii, gradul de stres este evident ridicat.
154. Ilustrările false
Mâinile ne ilustrează frecvent cuvintele în timp ce vorbim; de
exemplu, când spunem despre un obiect că este pătrat şi
mare, ne folosim mâinile pentru a-1 exemplifica vizual.
55
Mincinoşii greşesc însă adesea, ilustrând obiectul greşit,
evenimentul greşit, ba chiar şi direcţia, greşită. Un subiect mi-
a spus odată că a plecat „pe drum spre stânga", dar în timp ce
vorbea a indicat spre dreapta, adică exact spre locul unde
victima violului declarase că o atacase.
155. Absenţa ilustrărilor
Subiecţii care relatează cum au fost nevoiţi să se apere ar
trebui să utilizeze ilustrări prin gesturi, pentru a indica exact
cele întâmplate. Când relatarea lor nu este însoţită de aceste
ilustrări, ar trebui să puneţi sub semnul întrebării validitatea
tuturor spuselor. Am văzut persoane care au completat
declaraţii false pe marginea cărora s-a consemnat detaliul
acesta; întrucât delictul era fictiv, relatarea lor nu era însoţită
de ilustrările care ar fi trebuit să fie observate în condiţii
normale.
156. Orientarea palmelor în sus
Efectuarea de declaraţii oficiale cu palmele orientate în
sus dă de bănuit, fiind chiar dubioasă. Când suntem siguri pe
noi, obişnuim să ţinem palmele orientate în jos. Dacă un
subiect spune „Nu am făcut eu asta" cu palmele în sus (aşa-
numita poziţie rugătoare a mâinii), i-aş pune sub semnul
întrebării onestitatea afirmaţiei. Nu înseamnă totuşi că el
minte în mod clar; incertitudinea mea provine din faptul că
gestul nu are aceeaşi putere afirmativă ca orientarea palmelor
în jos. Prin declaraţie oficială înţeleg răspunsul la o întrebare
directă, într-o conjunctură legală (secţia de poliţie, serviciu,
mărturie, interviu oficial), de forma „Ai furat documentele din
seif?" sau „Ai consumat recent droguri?".

56
 157. Orientarea palmelor în jos
Când sunt însoţite de orientarea energică a palmelor în
jos, declaraţiile de felul „Nu am făcut eu asta" tind să aibă o
validitate mai mare. Mincinoşii nu execută cu convingere
gestul acesta şi nu sunt energici în orientarea palmelor în jos,
ci tind să fie mai degrabă pasivi.
158. Orientarea palmelor în jos cu degetele răşchirate
Viând o declaraţie oficială de genul „Nu am făcut asta"
este însoţită de orientarea energică a palmelor în jos cu
degetele răşchirate, este mai probabil să fie un răspuns
adevărat. Nu am văzut niciodată gestul acesta la un mincinos,
întrucât implică emoţii pozitive ce oglindesc cuvintele. Este
posibil ca un mincinos să-1 facă? Cred că da, totuşi am mari
îndoieli; ar trebui să fie un actor de clasă.
159. Gesturile de autoliniştire în timpul răspunsului
Fiţi atenţi la subiecţii care recurg la gesturi de autoliniştire
(orice atingere sau mângâiere a corpului cu mâna) în timp ce
răspund, în loc de gesturi de întărire a afirmaţiilor. De-a lungul
anilor am observat că mincinoşii tind să se autocalmeze când
mint, pe când persoanele oneste îşi folosesc mâinile nu pentru
autoliniştire, ci mai degrabă pentru a sublinia o idee.
160. Strângerea încheieturii mâinii
Prinderea încheieturii mâinii opuse, mai ales când gestul
este brusc şi încheietura este strânsă puternic, semnifică
nelinişte şi insecuritate. L-am văzut de foarte multe ori,
îndeosebi când indivizii sunt confruntaţi cu informaţii noi şi se
simt brusc ameninţaţi de dovezile acelea neştiute până atunci.
57
Căutaţi prezenţa acestui indiciu imediat după o întrebare
dificilă.
161. Ridicarea degetelor mari
Declaraţiile făcute cu degetele mari ridicate în timp ce
restul degetelor sunt împletite între ele indică siguranţă de
sine. De obicei vedeţi mâinile ţinute în poală sau pe tăblia
mesei, iar când persoana îşi întăreşte în mod real cuvintele, îşi
ridică degetele mari. Este un comportament flexibil, care se
schimbă odată cu emoţiile simţite (vezi „coborârea degetelor
mari", mai departe).
162. Coborârea degetelor mari
Invers, degetele mari care coboară în timp ce restul
degetelor sunt împletite între ele tind să indice mai puţină
siguranţă şi faptul că persoana are emoţii negative în legătură
cu cele spuse sau discutate.
163. Răşchirarea degetelor
.Majoritatea oamenilor nu-şi dau seama că atunci când îşi
aşază mâinile pe tăblia unei mese sau chiar în poală distanţa
dintre degete va fi determinată de circumstanţe şi de starea
lor emoţională. Dacă se simt puternici şi încrezători, degetele
se vor depărta mai mult. Cazul extrem este răşchirarea
degetelor la depărtarea maximă, când sunt surescitaţi.
Afirmaţiile făcute cu degetele larg răşchirate tind să fie mai
autentice decât cele cu degetele apropiate.
164. Apropierea degetelor
Când ne simţim îngrijoraţi, derutaţi, umiliţi, speriaţi sau
încolţiţi, spaţiul dintre degetele noastre devine mai mic în mod
58
subconştient. Degetele ni se apropie gradat, pe măsură ce
simţim mai multă insecuritate sau avem mai multe îndoieli. în
cazul extrem, când suntem foarte îngrijoraţi, ne strângem
degetele, astfel încât să nu iasă în afară.
165. Depărtarea degetului mare
Dacă suntem siguri pe noi şi încrezători, şi ţinem mâna cu
palma în jos, degetul mare va fi depărtat de arătător. Distanţa
respectivă va reflecta adesea gradul de siguranţă pe care o
simţim. Este unul dintre comportamentele pe care trebuie să
le urmăriţi şi să le notaţi pentru comparaţie pe durata
chestionării. Constituie un barometru foarte precis al gradului
de siguranţă al celor interogaţi, despre ceea ce vorbesc.
166. Apropierea degetului mare
Când ne simţim nesiguri sau ameninţaţi, ne vom retrage în
mod subconştient degetele mari şi le vom lipi de celelalte
degete sau chiar le vom ascunde sub ele. Apropierea aceasta
bruscă înseamnă că suntem îngrijoraţi, neliniştiţi sau că ne
simţim ameninţaţi. Este o tactică de supravieţuire specifică
oamenilor, similară cu lipirea urechilor de ţeastă la câini, când
simt frica..
167. Depărtarea coatelor
Când se simt puternici şi încrezători, oamenii vor ocupa
treptat tot mai mult spaţiu (îndepărtându-şi coatele de corp)
pe o masă sau la un birou. Este un gest subconştient şi ei nu-şi
dau seama că-şi etalează siguranţa de sine.
168. Apropierea coatelor ,

59
 Când persoanele interogate îşi apropie brusc coatele de
corp, probabil că tocmai au auzit ceva negativ şi se simt
neliniştite sau îngrijorate. Am văzut comportamentul acesta în
mod frecvent în cazurile ce implicau intelectuali, de pildă la
investigarea unei fraude Medicare într-o clinică. Medicul
stătea la început cu coatele foarte depărtate pe biroul său, dar
în clipa când am menţionat existenţa unei dovezi sau
declaraţia unui martor ocular, coatele i s-au apropiat brusc.
Teama ne reduce în mod reflex revendicările teritoriale.
169. Prinderea cu mâinile de scaun
Indivizii interogaţi care se ţin cu mâinile de scaun când fac
declaraţii oficiale transmit subconştient că au îndoieli şi
nelinişti, îi puteţi vedea frecvent cum strâng braţele sau
spătarul scaunului, sau se prind de alt scaun ori chiar de
marginea biroului. De câte ori am văzut comportamentul
acesta, declaraţiile au fost discutabile sau subiecţii au minţit.
170. întinderea braţelor
Când o persoană interogată îşi întinde braţele peste câteva
scaune înseamnă că este în general încrezătoare în ceea ce
spune. Nu înseamnă că spune adevărul, ba chiar s-ar putea să
vă debiteze un potop de minciuni, totuşi orice întindere de
felul acesta tinde să indice siguranţă pe sine.
171. Scaunul ejectabil
Aş pune sub semnul întrebării orice afirmaţie a unei
persoane interogate care se ţine de scaun de parcă ar fi
ejectabil (este rigidă, ca încremenită, şi strânge puternic
braţele scaunului). Este o reacţie de tip încremenire, care

60
indică îngrijorare profundă şi tulburare sau senzaţia acută a
unei ameninţări.
172. Accentuarea prin gesturile mâinilor
De mult timp cercetătorii au observat că mincinoşii tind
să-şi accentueze în mai mică măsură spusele prin gesturi ale
mâinilor. Observaţi felul cum subiecţii îşi folosesc mâinile când
fac declaraţii importante. Dacă mâinile devin brusc pasive,
probabil că persoana nu are de fapt încredere în propria sa
afirmaţie. Dacă mâinile gesticulează spectaculos şi apăsat,
gesturile respective conferă o credibilitate mai mare
declaraţiilor.
173. Arătarea degetului mijlociu
Paul Ekman a remarcat primul „arătarea degetului
mijlociu" anchetatorului, iar eu i-am confirmat observaţia.
Gestul acesta se realizează de cel anchetat fie prin întinderea
degetului mijlociu peste genunchi, fie, aşa cum am văzut eu,
prin ridicarea ochelarilor pe nas cu degetul mijlociu în clipa
când anchetatorul pune o întrebare neplăcută pentru subiect.
Este un gest care iese în evidenţă; în acelaşi timp, este
edificator doar asupra sentimentelor pe care persoana
interogată le are faţă de noi. Se efectuează de obicei în mod
subconştient, totuşi pot exista şi excepţii. Mă folosesc de acest
indiciu pentru a afla mai degrabă dacă putem stabili un raport
între noi, nu dacă persoana respectivă minte.
174. Roaderea unghiilor
Roaderea unghiilor este o modalitate de eliberare de stres
şi nelinişti. Este o manifestare de îngrijorare, lipsă de
încredere sau insecuritate. Este posibil ca unele persoane care
61
nu-şi rod niciodată unghiile să se trezească pe neaşteptate că
o fac, atunci când trec prin momente de stres, mai ales dacă
au conştiinţa vinovată.
175. Răpăirea cu degetele pe masă
Răpăirea cu degetele pe masă este un gest de trecere a
timpului şi de liniştire, la fel ca alte comportamente repetitive.
Uneori cei interogaţi îl vor face ca mod de a-i transmite
anchetatorului „haide să trecem la treaba". Un comportament
asemănător este răpăirea cu degetele pe obraz.
176. Masarea pumnului strâns
Masarea pumnului strâns cu palma celeilalte mâini este
un comportament de autocalmare şi autostăpânire. înseamnă
de obicei că persoana duce o luptă interioară sau că este
neliniştită şi există multe tensiuni ascunse.
177. încrucişarea degetelor la ceafă
Incrucişarea degetelor la ceafă, cu coatele mult
depărtate indică siguranţă. Cu cât poziţia este menţinută un
timp mai îndelungat, cu atât individul este mai puternic şi mai
încrezător în sine. Oricât ar încerca, mincinoşii nu pot menţine
poziţia aceasta foarte mult timp. Este o manifestare de
siguranţă teritorială, văzută de obicei când oamenii spun
adevărul şi se simt foarte încrezători.
178. Liniştirea mâinii
Frecarea degetelor peste palmă este una dintre
modalităţile prin care ne putem linişti. Când gestul devine
repetitiv sau când presiunea sporeşte, este un indiciu de
anxietate şi îngrijorare.
62
 179. împletirea degetelor
Când nivelul de stres, anxietate şi teamă este ridicat,
subiecţii se vor autocalma prin frecarea palmelor între ele, cu
degetele împletite şi rigidizate. Prin deplasarea mâinilor şi
degetelor înainte şi înapoi, se creează frecare, iar nervii sunt
stimulaţi să elibereze tensiunea. Este unul dintre cele mai
bune indicii asupra stresului intens resimţit de cineva. Am
folosit cuvântul „intens", pentru că rezervăm de obicei
comportamentul acesta pentru situaţiile foarte grave, iar în
restul timpului ne frângem mâinile sau frecăm pur şi simplu
palmele între ele.
180. împletirea degetelor cu palma în sus
Aceasta este o variantă extremă a împletirii degetelor. G
mână este aşezată cu palma în sus deasupra celeilalte mâini,
care se află cu palma în jos, apoi degetele se împletesc. Gestul
poate fi văzut de obicei în cazuri de tulburare şi disconfort
extrem, deşi arată realmente bizar.
181. îndepărtarea de unele obiecte
JJe-a lungul anilor am observat că persoanele nevinovate
manifestă o curiozitate firească faţă de scena unei infracţiuni
şi vor dori să privească şi să analizeze fotografiile care prezintă
locul faptei, pe când vinovaţii vor evita uneori până şi să le
atingă. Există desigur şi excepţii, dar n-am văzut niciodată o
persoană nevinovată care să refuze să atingă ori măcar să
privească dovezile.
182. Trosnirea degetelor

63
 Trosnirea articulaţiilor degetelor, în toate formele sale,
reprezintă o modalitate de autocalmare. Gestul este văzut
adesea după ce o persoană face o declaraţie şi simte nevoia să
se liniştească fiindcă a minţit. Nu uitaţi totuşi că unii oameni îşi
trosnesc întruna degetele şi într-un asemenea caz, trebuie să
ignoraţi comportamentul ca nefiind concludent.
183. întinderea braţelor cu degetele împletite
Gestul de întindere completă a braţelor cu degetele
împletite între ele şi cu palmele orientate spre exterior
serveşte ca element puternic de autocalmare. Persoanele care
procedează aşa după ce au făcut o declaraţie oficială (aceasta
este cheia!) probabil ca au minţit, fiindcă este un element de
eliberare de stres.
184. Gesturi de curăţireDin aceste gesturi fac parte
culegerea particulelor de mă-treaţă sau a firelor de păr de pe
haine ori curăţirea unghiilor. Când un anchetat procedează
astfel în timp ce i se pun întrebări, este un comportament
dispreţuitor, lipsit de respect şi exprimând desconsiderare, pe
care l-am văzut doar la indivizii vinovaţi.
185. Ascunderea degetelor mari
Cjând bărbaţii se simt ameninţaţi sau nesiguri, îşi vor vârî
degetele mari în pantaloni (înapoia curelei sau în buzunare),
lăsând celelalte degete afară. Gestul indică de obicei
nesiguranţă de sine. Afirmaţiile făcute cu degetele mari
ascunse ar trebui investigate cu atenţie.
186. încrucişarea bruscă a braţelor

64
 Când o persoană interogată îşi ridică pe neaşteptate
braţele de pe masă şi le încrucişează peste piept în urma unei
afirmaţii făcute de anchetator, există şanse mari să fie
neliniştită sau îngrijorată, întrebarea firească va fi „De ce?".
187. Palma pe picior cu cotul în afară
Declaraţiile făcute în această poziţie, cu palma pe picior şi
cotul scos în afară, indică de obicei din partea persoanei
interogate o siguranţă de sine mai mare. Deoarece este o
manifestare de revendicare teritorială, sugerează încredere în
sine.
188. Frecarea unghiilor de degetul mare
Gând oamenii sunt nervoşi, agitaţi sau stresaţi, se
întâmplă deseori să îndoaie degetele unei mâini şi să-şi frece
unghiile de buricul degetului mare prin mişcări rapide. Este un
mod de autoliniştire foarte evident, deoarece apare şi dispare
în funcţie de nivelul de stres.
189. Evitarea frontală
Abdomenul este partea frontală a corpului uman. Cineva
care se întoarce într-o parte faţă de anchetator nu face altceva
decât să se distanţeze de acesta. Am văzut indivizi anchetaţi
care procedează aşa când nu le plac întrebările puse sau când
le displace chiar anchetatorul. Ei se întorc într-o parte faţă de
anchetatorul principal şi se orientează către anchetatorul
secundar, pe care-1 preferă. Folosiţi acest indiciu pentru a
evalua raportul stabilit deja şi/sau neplăcerea faţă de
întrebări. Deseori cel interogat menţine contactul vizual, dar
îşi fereşte abdomenul (partea frontală).

65
 190. Acoperirea trunchiului
Acoperirea bruscă a trunchiului cu obiecte, de pildă cu o
poşetă sau cu un rucsac, sugerează disconfortul faţă de
subiectul discuţiei.
191. Poziţia aşezat rigidă
O persoană care stă aşezată într-o poziţie foarte rigidă şi
nu se clinteşte perioade lungi de timp este în mod evident
stre-sată. Comportamentul acesta face parte din reacţia de tip
încremenire.
192. Rotirea şoldurilor
Subiecţii care se rotesc în scaun după ce au făcut o
afirmaţie se eliberează de tensiune. Aş fi suspicios faţă de tot
ce au spus înainte de rotire, deoarece acesta este un element
de auto-calmare ce urmează unei declaraţii.
193. Frecarea şoldurilor
Aş pune sub semnul întrebării tot ce spune un individ care
se freacă viguros pe părţile laterale ale şoldurilor în timp ce
face o declaraţie sau imediat după aceea. Dacă gestul este
făcut în timp ce ascultă o întrebare, aş fi foarte interesat să
aflu ce ştie şi de ce se teme.
194. Legănarea din şolduri şi trunchi
Uneori subiecţii se leagănă înainte şi înapoi din şolduri în
timp ce stau aşezaţi. Este un indiciu clar al unei stări de stres
intens, un gest foarte similar cu legănările evreilor pioşi care
se roagă la Zidul Plângerii din Ierusalim. Am văzut frecvent
acest comportament la unii indivizi foarte afectaţi emoţional,
care-1 folosesc pentru autoliniştire. Dacă au conştiinţa
66
vinovăţiei, acesta este de obicei punctul când sunt gata să
mărturisească.
195. îndepărtarea trunchiului
îndepărtarea trunchiului de anchetator ca reacţie la o
întrebare este un indiciu important care denotă disconfort.
Adesea nu observăm gestul în viaţa cotidiană, dar este
suficient să rostim ceva agresiv sau grosolan, şi vom vedea
cum oamenii îşi îndepărtează imediat trunchiul de noi.
196. îndepărtarea scaunului
Subiecţii care-şi îndepărtează tot mai mult scaunul de
persoana care îi chestionează resimt niveluri ridicate de
disconfort ca urmare a întrebărilor ce li se pun. Aş privi cu
suspiciune tot ce are de spus un individ care se îndepărtează
complet până într-un colţ al camerei (distanţându-se în mod
evident) - şi am văzut asta de multe ori.
197. Gârbovirea
Anchetatorii au observat de mult timp că mincinoşii au
tendinţa să se gârbovească destul de pronunţat. N-am văzut
niciodată o persoană onestă care să se manifeste aşa în timpul
unei chestionări oficiale, dar mulţi indivizi vinovaţi o fac. Dar
eu plec întotdeauna de la presupunerea că toţi mă vor minţi;
unica întrebare este când anume.
198. îndoirea din mijloc
Fiţi atenţi la subiecţii care, când sunt confruntaţi cu dovezi
acuzatoare, se îndoaie (se apleacă înainte din mijloc) stând
aşezaţi, ca şi cum ar avea probleme intestinale. O fac de obicei

67
cu braţele adunate peste abdomen; este un indiciu foarte
precis că spusele dvs. au atins un punct sensibil.
199. Adoptarea poziţiei fetide
Unii subiecţi împovăraţi de conştiinţa vinovăţiei îşi vor
ridica genunchii şi se vor ghemui în poziţia fetală pentru a face
faţă stresului produs la auzirea unor dovezi acuzatoare. N-am
văzut niciodată o persoană nevinovată care să procedeze aşa.
De fapt, ce motiv ar avea, dacă nu faceţi altceva decât să-i
puneţi întrebări? Am chestionat într-o cameră de hotel un
spion, care a stat în poziţia fetală, strângând o pernă între
picioare şi abdomen, aproape trei ore cât timp i-am pus
întrebări.
200. înfrigurarea
De-a lungul anilor am observat că indivizii foarte nervoşi
sau stresaţi tind să se plângă că le este frig, deşi temperatura
din cameră este confortabilă. Senzaţia este legată de faptul că
atunci când ne simţim ameninţaţi, stresaţi sau anxioşi, sângele
oxigenează muşchii mai mari, îndepărtându-se de piele. Aş
pune semnul egal între anunţarea senzaţiei de frig şi starea de
teamă, anxietate sau tulburare intensă.
PICIOARELE
201. Frecarea picioarelor
Frecarea părţii superioare a picioarelor este un
comportament de autocalmare la care recurg mulţi oameni
când se găsesc în situaţii de stres. Uneori gestul poate să nu fie
observat, deoarece se petrece sub nivelul tăbliei mesei sau
biroului.
68
 202. Prinderea genunchiului cu palmele (lăsarea pe spate)
Prinderea fermă a genunchiului cu palmele poate indica
străduinţa unei persoane de a se stăpâni.
203. Apropierea picioarelor
Siguranţa este afişată uneori prin felul cum şedem.
Picioarele care se apropie brusc sugerează insecuritate. Gestul
acesta nu este universal valabil, fiindcă are un specific cultural,
totuşi unii oameni vor proceda aşa, în funcţie de emoţiile pe
care le simt. Picioarele dezvăluie nivelul de siguranţă sau de
încredere în sine.
204. Depărtarea picioarelor
Depărtarea bruscă a picioarelor în timpul unei chestionări
sugerează o siguranţă mare, deoarece este o manifestare
universală de revendicare a teritoriului. Cu cât siguranţa este
mai mare, cu atât este revendicat un teritoriu mai mare.
205. Trasarea de linii cu vârful piciorului
In aer liber, veţi vedea frecvent pe câte cineva
mişcându-şi vârful piciorului pe sol dintr-o parte în alta, ca şi
cum ar trasa o linie, în timp ce este chestionat. Am văzut
prima dată comportamentul acesta pe când investigam o serie
de crime în rezervaţia indiană Parker, iar cel mai recent când
am vizionat înregistrările unor chestionări pe stradă în
Afganistan. Mişcarea dintr-o parte în alta serveşte la
autoliniştirea subiectului. Aş fi foarte bănuitor faţă de individul
respectiv şi i-aş pune toate spusele sub semnul întrebării. Am
văzut acelaşi gest şi la unii copii încălţaţi cu pantofi.
206. încrucişarea picioarelor, ca barieră
69
 încrucişarea unui picior peste celălalt astfel încât să
joace rolul de barieră (genunchiul plasat sus pe piciorul opus),
când persoana chestionată stă aşezată, sugerează existenţa
unor probleme. Atât acasă, cât şi într-un cadru de natură
judiciară, plasarea unui picior peste celălalt ca barieră reflectă
precis sentimentele. Gestul apare frecvent la abordarea unui
subiect care trezeşte disconfort.
207. Aplatizarea tălpilor
Ficioarele care rămân brusc imobile şi cu talpa aplatizată,
în contact complet cu podeaua, deşi anterior fuseseră mobile,
reacţionează aşa din cauza unor griji sau a insecurităţii. Avem
tendinţa să încremenim când ne simţim ameninţaţi, iar
încetarea bruscă a tuturor mişcărilor indică reacţia respectivă.
Reacţia de încremenire are rădăcini adânci în procesul de
evoluţie al speciei; ne ajută să nu fim observaţi.
208. Retragerea picioarelor
Când se simt ameninţaţi, unii îşi vor retrage brusc
picioarele sub scaun. Gestul este observat de obicei când se
pune o întrebare dificilă şi poate fi destul de evident.
Picioarele sunt retrase deoarece aceasta este o reacţie
naturală la ameninţări (plecarea picioarelor), prin distanţare.
209. Petrecerea gleznelor în jurul picioarelor scaunului
Insecuritatea, teama, îngrijorarea îi vor determina pe unii
să-şi petreacă brusc gleznele în jurul picioarelor scaunului. Alţii
obişnuiesc să stea aşa în mod uzual. Dacă un subiect îşi
petrece însă gleznele în jurul picioarelor scaunului în urma
unei întrebări, gestul poate indica neplăcere totală faţă de
ceea ce aude.
70
Poziţionarea aceasta a gleznelor face parte din reacţia de tip
încremenire.
210. Strângerea cu palmele a genunchiului ridicat
Strângerea cu palmele a genunchiului ridicat se vede
frecvent la adolescenţi şi la unele femei în timpul chestionării.
Este un element de autoliniştire util, care-i ajută să facă faţă
mai bine stresului.
211. Descrucişarea picioarelor
Dacă stăm în picioare şi le încrucişăm, înseamnă că simţim
un nivel ridicat de confort. Vom descrucişa însă picioarele
când ne simţim ameninţaţi sau când apare o stare de
disconfort. Dacă desfăşuraţi chestionări stând în picioare,
notaţi-vă întrebările care l-au determinat pe interlocutor să
descrucişeze picioarele, deoarece gestul este de obicei un
indiciu bun că întrebarea a cauzat disconfort.
212. întoarcerea picioarelor spre ieşire
Picioarele care se întorc spre cea mai apropiată ieşire în
momentul punerii unei întrebări dificile semnifică disconfort
faţă de întrebare. Fiind o etalare de nesiguranţă, mă întreb ce
lucruri doreşte subiectul să evite şi de ce nu vrea să aflu
informaţiile respective. în timpul unei chestionări desfăşurate
în picioare, pe stradă, dacă interlocutorul îşi întoarce vârfurile
picioarelor de la mine, ştiu că vrea să plece şi că pentru
aceasta este dispus să-mi satisfacă dorinţele, dar nu neapărat
cooperând cu mine.
213. Lovituri în aer cu piciorul

71
 Ficiorul încrucişat peste genunchi care, după punerea unei
întrebări, trece de la „bâţâire" sau trepidare (mişcări
repetitive), la pendulări bruşte în sus şi în jos, similare unor
lovituri, este un indiciu de disconfort major faţă de întrebare.
Nu este un comportament de autocalmare, decât dacă
persoana îl execută permanent, ci un act subconştient de
îndepărtare, neplăcere sau dispreţ.
214. încremenirea picioarelor
Picioarele care rămân brusc complet nemişcate, aproape
încremenite, indică un disconfort extrem. Este un indiciu
precis mai cu seamă după punerea unei întrebări dificile sau
dacă subiectul îşi mişcase foarte mult picioarele până în clipa
întrebării directe.
215. Răsucirea vârfurilor picioarelor spre interior
Când au o stare de insecuritate, unele persoane îşi
răsucesc vârfurile picioarelor spre interior. Fiţi atenţi la acest
comportament când un individ face o declaraţie oficială de
felul „N-am făcut eu asta", pentru a vedea dacă în clipa
respectivă vârfurile picioarelor i se răsucesc brusc unul spre
celălalt. în caz afirmativ, subiectul nu crede ceea ce tocmai a
spus.
216. Ridicarea vârfurilor picioarelor
De multe ori vedem persoane care vorbesc la telefon şi
care ridică vârful unui picior. Acesta este un comportament de
sfidare a gravitaţiei, asociat de obicei emoţiilor pozitive. Nu
am văzut niciodată un mincinos care să fie în stare să facă aşa
ceva. Menţionez gestul aici, fiindcă dacă-1 veţi vedea când o

72
persoană relatează ceva, îi sporeşte credibilitatea relatării. Ca
întotdeauna, pot exista desigur şi excepţii; eu încă nu le-am
văzut, deoarece este o etalare foarte autentică de sentimente
pozitive şi siguranţă. Nu uitaţi că detectarea adevărului este la
fel de importantă ca şi detectarea minciunii.
CONCLUZII
Aşa cum am spus la început, detectarea înşelăciunii este
foarte dificilă pentru noi toţi, chiar şi pentru agenţii FBI cu
multă experienţă. Cercetările ne spun că majoritatea
oamenilor nu au şanse mai mari de 50% de a detecta o
minciună, deoarece, repet: nu există un „comportament unic
şi universal care să indice înşelăciunea". Aceasta este totuşi o
abilitate pe care ne-o putem îmbunătăţi, ştiind care sunt cele
mai importante indicii de înşelăciune şi notând, în context,
momentul când se petrec. Ca în cazul tuturor abilităţilor,
cunoştinţele acestea sunt perisabile, aşa încât acum, după ce
aţi aflat despre ele, trebuie să începeţi să exersaţi,
observându-le în viaţa reală.
Căutaţi comportamentele acestea în viaţa cotidiană şi
răsplătiţi-vă când vedeţi un element de autocalmare, un semn
de stres ori un individ care se distanţează sau care manifestă
siguranţă. în scurt timp vă veţi dezvolta abilitatea de a
remarca lucruri pe care puţini alţii le văd şi, chiar dacă
adevărul poate fi întotdeauna evaziv, cel puţin nu va mai fi o
enigmă pentru dvs., deoarece acum sunteţi antrenaţi să
detectaţi Indiciile de înşelăciune.
Bibliografie

73
 Burgoon J. K., D. B. Buller şi W. G. Woodall, Nonverbal
communication: the unspoken dialogue, Ed. Greyden Press,
Columbus, Ohio, 1994.
Darwin, C, The Expression ofemotion in man and animals,
Ed. Appleton-Century Crofts, New York, 1872.
de Becker, G., The gift offear, Ed. Dell Publishing, New
York, 1997.
DePaulo B. N., J. I. Stone şi G. D. Lassiter, „Deceiving and
detecting deceit", în The Seif and Social Life, editat de B. R.
Schlenker, Ed. McGraw-Hill,New York, 1985.

74