CARTOFUL

Buni sunt copti, fierti și prajiti

Si-s aproape nelipsiti,
Cand dorim o garnitura
Langă orisice friptura.
(Cartofii)

Cartoful (Solanum tuberosum) este o plantă erbacee din familia

solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu
tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită. Planta este cultivată
pentru acești tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv
pentru care sunt folosiți în alimentație, dar și ca furaj.
Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților
Anzi. În perioada precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru,
Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de cartof. După
orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie
alimentară.
Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic
de peste un miliard de oameni. În anul 2007, recolta totală de cartofi
a fost de 300 de milioane de tone.
Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu.
Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina.
Acești alcaloizi, care protejează planta, se găsesc în special în frunze,
germeni, vlăstari și fructe. Expunerea la lumină, deteriorarea fizică și
îmbătrânirea cresc conținutul de glicoalcaloizi din tuberculi,
concentrațiile lor puternice aflându-se imediat sub piele. Gătitul la
temperaturi de peste 170 °C distruge parțial aceste substanțe.
Glicoalcaloizii pot produce dureri de cap, diaree, crampe iar în cazuri
severe coma sau decesul, ceea ce se întâmplă însă foarte rar.
Expunerea la lumină produce înverzire prin sinteză de clorofilă,
aceasta indicând cazurile în care tuberculii devin mai toxici; totuși
acest indicator nu este sigur, deoarece înverzirea și acumularea de
glicoalcaloizi se pot petrece una fără cealaltă.