Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“

Facultatea de Medicină

Curs 11. Fiziologia sistemului muscular

18 mai 2007

Tehnoredactare: Ştefan-Claudiu Mirescu

Alături de glande, sunt efectorii organismului. D.p.d.v. morfologic şi funcţional,

există 3 tipuri de muşchi:
1. m. striat scheletic;
2. m. neted;
3. m. cardiac.

Ţesutul muscular are proprietăţi specifice, care conlucrează pentru

îndeplinirea funcţiei sale:
 Excitabilitatea – stimul chimic (neurotransmiţător, modificare locală de
pH)  depolarizarea membranei fibrei musculare  PA1 care se propagă de-a
lungul membranei  contracţia musculară;
Stimularea:
1. directă – contact nemijlocit al stimulului cu membrana fibrei
musculare;
2. indirectă – aplicarea stimulului la nivelul neuronului motor.
 Contractilitatea – capacitatea muşchiului de a răspunde prin contracţie la
aplicarea unui stimul; cuplarea excitaţiei cu contracţia = totalitatea fenomenelor care
au loc de la aplicarea stimulului, până la apariţia răspunsului, adică contracţia.
 Extensibilitatea – capacitatea muşchiului de a se întinde;
 Elasticitatea – capacitatea muşchiului de a reveni la dimensiunile iniţiale
când e relaxat.

Muşchii striaţi
 Se inseră pe oase; se află sub control voluntar; rol locomotor;
 Reprezintă 40-45 % din greutatea corpului;
 Celula musculară = fibra musculară;
 Membrana fibrei musculare = sarcolemă; la suprafaţa sarcolemei se găseşte
un strat de mucopolizaharide şi colagen.
 La periferia fibrei musculare, fibrele de colagen se vor uni cu cele ale
tendonului prin care se inseră pe oase.

 Inervarea:
1
Potenţial de acţiune

1
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Facultatea de Medicină

o Din neuronii motori ai SN somatic, aflaţi în encefal sau în măduva

spinării;
o Prelungirile axonale ale acestora, grupate în nervi, ajung până la fibra
musculară;
o La intrarea în muşchi, axonul fiecărui neuron motor se ramifică, fiecare
ramură făcând sinapsă cu fibrele musculare  JONCŢIUNE NEURO-MSCULARĂ.
o Fiecare fibră musculară are o joncţiune situată la mijlocul său (PA se
transmite în ambele direcţii);
o Fanta sinaptică = 1-2nm;
o Mediator chimic = acetilcolina (Ach);
o La nivelul joncţiunii, sarcolema prezintă pliuri (fiecare pliu se poate
considera o mică sinapsă);
o Pe membrana postsinaptică (sarcolemă) se găsesc receptori specifici;
o Potenţialul de acţiune ajuns la nivelul terminaţiilor presinaptice neuronale
declanşează deschiderea canalelor de Ca 2+ voltaj-dependente  exocitoză Ca2+
dependentă  eliberarea de Ach în fantă  legarea mediatorului de receptorii
postsinaptici  dechiderea canalelor de Na + din membrana postsinaptică 
depolarizarea.
o Depolarizarea seamănă cu PPSE (Potenţial PostSinaptic Excitator) =
POTENŢIAL LOCAL TERMINAL DE PLACĂ;
o Când potenţialul fibrei atinge -40mV (de la +90mV), se declanşează PA.
o Nr. veziculelor cu mediator eliberate e direct proporţional cu intensitatea
stimulului; nr de canale de Ca 2+ voltaj-dependente deschise e direct proporţional cu
frecvenţa stimulării.
o Acetilcolina e inactivată de acetilcolinesterază (ACE), prezentă în fanta
sinaptică şi la nivelul membranei postsinaptice (nu permite reexcitarea);
componentele rezultate din degradarea enzimatică a ACh sunt recaptate 
resinteza Ach;
o Nu există mediatori inhibitori la nivelul plăcii motorii !!!
o Cantitatea de mediator eliberată e suficientă pentru stimularea
muşchiului (nu există sumaţie temporală sau spaţială); dacă se deschid 4% din
canale, PA e doar 90% din valoarea lui maximă; o singură veziculă provoacă
deschiderea a 1.500 de canale;
o ACh e rapid deteriorată de X.

Infuenţarea transmiterii la nivelul joncţiunii neuro-musculare:

1. substanţe care inhibă eliberarea ACh – toxina botulinică (în cantitate mare,
poate determina moartea; în cantităţi mici, este folosită în cosmetică, pentru
atenuarea ridurilor);

2. substanţe care inhibă receptorii postsinaptici – curara şi decametoniu;

acţionează făcând să „dispară“ locusurile pentru ACh;

2
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Facultatea de Medicină

3. agonişti ai ACh – succinilcolina (nu e scindată de ACE, a.î. efectul obţinut e tot
relaxarea musculară, prin blocarea sinapsei neuro-musculare); se foloseşte în
anestezie, la bolnavii intubaţi (ventilaţi artificial), pentru că permite scăderea
dozelor de anestezic;

4. blocanţi ai ACE – fizostigmină – acţiune scurtă, de câteva ore;

– neostigmină – se foloseşte în chirurgie, pentru stimularea
musculaturii netede ce nu si-a reluat activitatea;
– diizopropilfluorofosfat, a cărui acţiune durează săpt;
– prelungesc transmiterea sinaptică.

Miastenia gravis

Slăbiciune musculară, oboseală;

La microscopia electronică, se observă că fanta sinaptică a placii
neuromusculare este mult mai mare, iar faldurile sunt reduse ca nr.; de
asemenea, se observă puţini receptori pe membrana postsinaptică;
Boala e cauzată, se pare, şi de sinteza de anticorpi împotriva
receptorilor colinergici postsinaptici;
Se asociază cu tumorile de timus;
Tratament – blocaţi ai ACE, pt. a prelungi transmisia; tratament cu
imunosupresoare.

Contractilitatea
Noţiuni despre structura fibrei musculare
 Membrana = sarcolema cu tuburi T (invaginări, înfundări) ce străbat
fibrele; sunt plini cu lichid extracelular; rol în declanşarea cuplării
excitaţiei cu contracţia.
 Citoplasma = sarcoplasmă, cu:
 ORGANITE COMUNE:
o Mitocondrii, numeroase, cu axul mare paralel cu
miofibrilele; sintetizează ATP;
o Reticulul sarcoplasmic – foarte bine reprezentat:
tuburi subţiri, longitudinale, ce la capăt
au dilatări = saci, cisterne terminale;

3
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Facultatea de Medicină

cisternele sunt rezervoare de Ca2+ (2000

x ca în restul sarcoplasmei); două
cisterne, împreună cu un tub T =
TRIADA, cu rol în contracţie;
o Nuclei – la periferia celulei, aproape de sarcoplasmă
(30-40/cm2 fibră).

 ORGANITE SPECIFICE:
o Miofibrilele:
O fibră are sute sau mii;
Dau aspectul striat longitudinal al muşchiului;
La microscopul optic, apare o succesiune de
benzi clare şi benzi întunecate;
Linia Z, în mijlocul unui disc clar;
Banda H, în mijlocul unui disc întunecat;
Linia M, în mijlocul benzii H;
Z trece prin toate miofibrilele şi se inseră pe
faţa internă a sarcolemei, pentru a menţine la
acelaţi nivel toate benzile; tuburile T apar la
separarea dintre discurile întunecate şi
discurile clare
La microscopul electronic, se văd două tipuri
de filamente.

Filamente groase: formate din MIOZINĂ, exclusiv în discurile întunecate;

Filamente subţiri: formate în principal din ACTINĂ; pornesc de la nivelul
liniei Z; formează discurile clare şi pătrund printre miozine până la nivelul benzii H;
Există şi un al treilea tip de filament, şi anume:
Filamente elastice: TITINĂ (porneşte de la Z până la capătul miozinei,
străbate miozina şi ajunge la M); menţin filamentele de miozină în discul întunecat şi
asigură revenirea la normal a sarcomerului, după ce muşchiul a fost întins.

FILAMENTELE DE MIOZINĂ
 Formate din aprox. 200 de molecule de miozină;
 Molecula de miozină e formată din:
o 2 lanţuri grele – formează un lanţ cu structură helicoidală;
o 4 lanţuri uşoare – două excrescenţe globulare:
 Corpurile se alătură şi formează structura filamentoasă;
 Braţul şi capetele proemină în exterior;
 Braţul e mobil, poate să apropie sau să depărteze capetele de corpul
filamentului;
 Pe fiecare capăt – două lanţuri uşoare;
 Capetele = fragmentele S1 ale miozinei; braţul = S2  punţi
transfersale;

4
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Facultatea de Medicină

 S1 – activitate ATP-azică (hidroliză ATP); se leagă de locurile active ale

actinei;

FILAMENTELE DE ACTINĂ
 Formate din molecule de actină globulară (G), ce nu e contractilă, care
polimerizează;
 Două lanţuri de actină fibrilară (F), prin împletire, formează un alfa-
helix (13 molecule pentru o buclă);
Pe fiecare moleculă de actină G, se leagă un ATP – locul de legare a
miozinei.
 Două proteine reglatoare: troponina şi tropomiozina;
 Tropomiozina:
o fibrilară, cu conformaţie de alfa-helix;
o în repaus, acoperă locurile active ale actinei (7 molecule actină
G pt. o moleculă tropomiozină);
 Troponina, cu 3 subunităţi:
o I – împiedică interacţiunea actină-miozină;
o T – fixează tropomiozina cu actina;
o C – mediază interacţiunea Ca2+ (poate lega 4 x Ca2+).
 7 actine, 1 tropomiozină, 1 troponină.

MECANISMUL CONTRACŢIEI MUSCULARE

o Apropierea Z, scurtarea discului clar, discul întunecat rămâne nemodificat;
o Mecanism de glisare a actinei faţă de miozină prin cuplarea/decuplarea
ritmică a punţilor transversale ale miozinei de situsurile active ale actinei F;
o Ajuns în triadă  Ca2+ eliberat în sarcoplasma fibrei musculare;
o Repaus:
 Tropomiozina acoperă locusurile;
 Miozina, cu activitatea ei ATP-azică, hidrolizează o moleculă de
ATP ADP + Pi, iar energia rămâne înmagazinată în S1;
 Puntea e perpendiculară pe corpul filamentului de miozină;
 Eliberarea Ca2+ determină Tc + Ca2+  modificări conformaţionale
prin care tropomiozina eliberează situsurile actinei;
o Puntea se înclină 450 şi trage filamentul de actină  ADP şi Pi eliberaţi, iar pe
S1 se leagă un alt ATP  S1 se desprinde de filamentul de actină  hidroliza noului
ATP, iar energia furnizată va permite punţii să revină la 90 0;
o Cuplare-decuplare  filamentele de actină glisează spre centrul
sarcomerului, până ce liniile Z ajung la capătul discului întunecat.
!!! ACEASTA ESTE VALABIL PENTRU CONTRACŢIILE IZOTONICE !!!

5
 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu“
Facultatea de Medicină

Contracţii IZOMETRICE: muşchiul nu se scurtează, dar creşte tensiunea

acumulată la nivelul lui; cuplarea şi decuplarea se fac pe aceeaşi poziţie (fără
glisare).

RELAXAREA MUŞCHIULUI:
 Recaptarea Ca2+ în reticulul sarcoplasmic;
 Pompă de Ca2+ (care funcţionează cu consum de energie);
 Există o proteină la nivel de reticul sarcoplasmic =
calsequestrină, care fixează şi menţine Ca2+ în reticul.