Tipuri de roman.

Sadoveanu

ROMANUL TRADIŢIONAL

- tematica: istoria, miturile, tradiţiile, satul

- un singur plan narativ
- firul narativ respectă cronologia evenimentelor
- unitatea personajelor
- „zugrăveşte o lume omogenă şi raţională, în care valorile obştei se dovedesc în stare să
le integreze pe cele individuale, morala tuturor triumfă de obicei asupra moralei unuia
singur(sau, mai bine, morala individului este una şi aceeaşi cu morala
colectivităţii)”Nicolae Manolescu
- sugestii: „Mara”, de Ioan Slavici
„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

ROMANUL MODERN OBIECTIV

- narator obiectiv/impersonal, omniscient, omniprezent

- focalizare zero
- viziunea „dindărăt”
- naraţiune la persoana a III-a
- specificul relaţiei narator-personaj
- sugestii: „Ion”, „Pădurea spânzuraţilor”, de Liviu Rebreanu
„Enigma Otiliei”, de G. Călinescu

ROMANUL MODERN SUBIECTIV

- anularea omniscienţei
- focalizare internă
- viziunea „împreună cu”
- naraţiune la persoana I
- introducerea personajului reflector
- multiplicarea şi relativizarea perspectivei
- „romanul care reflectă o criză”; „…noul roman a pierdut speranţa în iluzie şi a început
să creadă în autenticitate(…)Analiza şi confesia au alungat creaţia. Din epos obiectiv,
romanul devine uneori jurnal.” Nicolae Manolescu
- personajul este scindat, parcurge drame insurmontabile şi urmăreşte mai puţin să se
integreze în lume, decât să-şi integreze sieşi lumea, afirmând-o ca pe a sa proprie
- sugestii: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu

1
ROMANUL
- este specia genului epic, în proză, cu acţiune complexă şi de mare
întindere, cu personaje numeroase şi intrigă, dezvoltată în mai multe
planuri şi episoade.
- Acţiunea se desfăşoară pe o perioadă mare de timp şi în mai multe spaţii;
- Personajele sau grupurile de personaje sunt bine individualizate;
- Naraţiunea, descrierea şi dialogul alternează;
- Scriitorul imprimă o viziune proprie asupra universului de viaţă evocat;
- Dezvoltă un conflict principal şi mai multe conflicte secundare;
- Conţine mai multe nuclee narative.

„Baltagul”, de Mihail Sadoveanu

Apărut în 1930, romanul este structurat în 16 capitole, de-a lungul
cărora se derulează o acţiune aparent simplă, dar cu multiple ramificaţii în
plan social, istoric şi mitic. Romanul se deschide cu o poveste cosmogonică,
despre cum a împărţit Dumnezeu daruri tuturor neamurilor. La această
rânduială, muntenii au sosit ultimii şi de aceea Dumnezeu le-a dat „o inimă
ca din soare ruptă”, „femei frumoase şi iubeţe”, şi a lăsat „să le placă
dragostea şi beţia”. Povestea este un pretext pentru a face legătura cu
personajele principale, deoarece era preferata lui Nechifor Lipan, cioban din
Măgura Tarcăului, care o spunea la petreceri şi de acest lucru îşi aminteşte
Vitoria, soţia lui, îngrijorată de întârzierea lui. Această absenţă îndelungată a
lui Nechifor, plecat să cumpere nişte oi de la Dorna, este de fapt intriga
romanului. Povestea ascunde şi alte semnificaţii: se sugerează că muntenii
trăiesc de la începutul lumii într-un echilibru desăvârşit cu natura şi cu
divinitatea, iar existenţa lor se înscrie permanent sub semnul rânduielii, adică
al tradiţiei. Dispariţia lui Lipan afectează acest echilibru şi Vitoria îşi dă
seama că lumea lor este tulburată şi că lucrurile trebuie repuse în ordine.
Semnele vin din partea lumii reale(cântatul cocoşului, sosirea neaşteptată a
iernii), dar şi din „alte zări”(visul Vitoriei). Pentru a remedia situaţia, Vitoria
apelează mai întâi la cele două autorităţi spirituale ale satului, preotul Daniil
şi vrăjitoarea Maranda, pentru că în viaţa societăţii arhaice biserica şi practica
magică coexistă. Femeia îşi cheamă fiul, pe Gheorghiţă, care la început se
arată neîncrezător în temerile mamei sale şi îi comunică planurile de a porni
în căutarea lui Nechifor. De-abia după aceea anunţă autorităţile de la oraş,
mai mult formal, pentru că nu crede că nişte străini care nu l-au cunoscut pe
Lipan, ar putea să descopere ce s-a întâmplat cu el. Înainte de a pleca în
căutarea celui dispărut, Vitoria se supune unui ritual de purificare, ţine post şi
merge la mănăstirea de pe malul Bistriţei pentru a se închina sfintei Ana. Pe
Gheorghiţă îl ia cu ea, atât pentru a avea un ajutor, cât şi pentru că îşi dă

2
 seama că drumul îl va maturiza, iar pe Minodora o lasă la sora ei, la
mănăstire. Adevărata călătorie începe în zilele lui martie, străbătând invers
drumul parcurs de Lipan. La început cei doi sunt însoţiţi de cârciumarul
David. Prima urmă este descoperită la Bicaz, unde hangiul îşi aminteşte de
Nechifor, apoi urmele îi duc la Călugăreni şi la Fărcaşa. Drumul morţii se
întâlneşte cu cel al vieţii: la Borca se întâlnesc cu o cumetrie, iar la Cruci cu
o nuntă. Vitoria petrece alături de oameni, pe care nu vrea să-i întristeze cu
necazul ei. Firul se reînnoadă la Vatra Dornei. Acolo Nechifor cumpărase în
noiembrie trecut trei sute de oi. De acum înainte apar trei ciobani. Chipul
unuia dintre ei îi rămâne femeii în amintire, deoarece are buza despicată,
detaliu ce semnalizează natura malefică a personajului. La hanul de la
Broşteni, ea află că ciobanii au trecut spre gura Negrei. Urma este regăsită la
Borca şi la Sabasa. După popasul de la Crucea Talienilor, Vitoria ajunge în
satul Suha. Acolo îşi dă seama de cumplitul adevăr: Nechifor fusese ucis de
cei doi. Aceştia sunt Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Însă adevărul trebuie
probat cu dovezi. Ajutată de Iorgu Vasiliu, cârciumarul din Sabasa şi de
nevasta acestuia, cucoana Maria, Vitoria descoperă în curtea unui gospodar
pe Lupu, câinele lui Nechifor, care o călăuzeşte spre râpa, unde descoperă
oasele risipite şi hainele soţului ei. Din acest moment Vitoria parcurge toate
etapele ritualice, impuse de datină: îl boceşte, îl lasă pe Gheorghiţă să-l
vegheze, în timp ce ea se duce să pregătească înmormântarea, slujba şi
praznicul de pomenire. La acesta ea îi invită pe săteni, pe presupuşii asasini
şi autorităţile. Pentru că nu are dovezi, femeia recurge la o stratagemă: se
preface a povesti ce crede ea că i s-a întâmplat lui Lipan. În timpul acesta,
Calistrat Bogza îşi pierde cumpătul şi vrea să plece, dar Vitoria îi spune lui
Gheorghiţă că pe baltag este scris cu sânge numele ucigaşului şi să dea
drumul câinelui. Este prea mult pentru Bogza care încercând să fugă vrea să-l
lovească pe Gheorghiţă cu baltagul. Băiatul îl loveşte el, doborându-l, în timp
ce câinele sare la beregata lui Bogza. Înainte de a muri, criminalul îşi
mărturiseşte fapta, iar Ilie Cuţui este arestat. După ce şi-a găsit bărbatul şi şi-
a împlinit îndatoririle, pedepsind ucigaşii, Vitoria înţelege că viaţa trebuie să
continue şi face planuri: va recupera turmele, o va aduce pe Minodora să
vadă mormântul tatălui şi, mai ales se va opune ca fata ei să iasă de sub
semnul tradiţiei.
Cuvantul cheie al intregului roman este randuiala, adica traditia, legea
nescrisa dupa care se ghideaza acest univers de viata si Vitoria Lipan. Muntenii
sunt "nişte făpturi de mirare. Iuţi şi nestatornici ca apele, ca vremea, răbdători în
suferinţi ca şi-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca şi-n arşiţile lor de cuptor,
plăcându-le dragostea şi beţia şi datinile lor de la începuturile lumii, ferindu-se
de alte neamuri şi de oamenii de la câmpie şi venind la bârlogul lor ca fiara de
codru." Viata lor, randuita de la zidirea lumii, se desfasoara in ritmurile
ancestrale ale transhumantei. Barbatii sunt plecati cu oile sau muncesc la padure,

3
iar femeile duc o existenta aspra, mai mult singure, avand grija de gospodarie si
de copii, obisnuindu-se cu gandul ca ar putea ramane vaduve inainte de vreme.
Romanul a cunoscut de-a lungul timpului mai multe interpretari. Multa
vreme s-a crezut ca continuarea in proza a Mioritei, dar critici importanti au
demontat aceasta interpretare. G. Calinescu incadreaza Baltagul in realismul
etnografic, argumentand prin verosimilitatea evenimentelor si prin redarea fidela
a obiceiurilor si a traditiilor satului de munte din Moldova. Al.Paleologu
identifica in acest roman "o reiterare moderna a mitului egiptean al mortii lui
Osiris", invocand paralelismul dintre datele mitice si cele ale scrierii
sadoveniene: Osiris-Lipan, Isis-Vitoria, Seth-Calistrat Bogza, Horus-Gheorghita,
Anubis-Lupu. Petru Mihail Gorcea vorbeste de "univers mitic plurivalent", in
care se intersecteaza mai multe mituri si motive din literatura universala precum:
erosul, moartea, labirintul, razbunarea. N.Manolescu sustine ca Sadoveanu
demitizeaza situatia originara, sacrifica marele ritm al transhumantei pentru
faptul divers, restrange descrierea, dezvoltand actiunea; in locul unor personaje
simbolice, traind in spatiul vechi al legendei si al miracolului, zugraveste
caractere puternice variate sau pitoresti. In viziunea criticului Baltagul este un
roman realist in sensul cel mai propriu.

4
I. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-un
text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea personajului
ales (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale, construcţia subiectului,
perspectivă narativă, modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trăsături a personajului ales, ilustrată prin două episoade/ secvenţe narative/
situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee sau
tema textului narativ studiat în construcţia personajului pentru care ai optat.

II. Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre condiţia femeii, reflectată într-un text narativ studiat. În
elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- sublinierea trăsăturilor textului narativ care fac posibilă încadrarea într-o tipologie, într-un
curent cultural/ literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei şi a
viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale
şi spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, perspectivă narativă,
modalităţi de caracterizare, limbaj etc.);
- evidenţierea condiţiei femeii, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două scene/
secvenţe/ situaţii semnificative pentru evoluţia conflictului/ a conflictelor;
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre condiţia femeii, reflectată în textul
narativ ales, din perspectiva finalului/ a deznodământului.

III. Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, aparţinând
perioadei interbelice. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru caracteristici ale romanului selectat, semnificative pentru realizarea
personajului ales, prin referire la construcţia subiectului şi la particularităţi ale compoziţiei;
- ilustrarea a patru procedee de caracterizare a personajului, prin episoade/ secvenţe narative/
situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- prezentarea relaţiilor dintre personajul ales şi un alt personaj al romanului, din perspectiva
statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- exprimarea unei opinii argumentate despre evoluţia personajului ales, din perspectiva
finalizării conflictului/ a conflictelor

IV. Scrie un eseu, de 2 - 3 pagini despre un personaj feminin dintr-un roman studiat, aparţinând
unui autor canonic, prevăzut de programa şcolară în vigoare. În elaborarea eseului, vei avea în
vedere următoarele repere:
- prezentarea a patru caracteristici ale romanului selectat, semnificative pentru realizarea
personajului ales, prin referire la construcţia subiectului şi la particularităţi ale compoziţiei;
- ilustrarea a patru procedee de caracterizare a personajului, prin episoade/ secvenţe narative/
situaţii semnificative sau prin citate comentate;
- prezentarea relaţiilor dintre personajul ales şi un alt personaj al romanului, din perspectiva
statutului lor social, psihologic, moral etc.;
- exprimarea unei opinii argumentate despre evoluţia/ condiţia personajului ales, din
perspectiva finalizării conflictului/ a conflictelor

5
1. trasaturiale romanului si constructia subiectului
2. Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul dintre cele
mai memorabile din literatura romana, o munteanca autentica din satul
Magura Tarcaului, nevasta de oier si mama a doi copii, Gheorghita si
Minodora. Inca de la inceput, cand isi face griji pentru sotul disparut,
Vitoria este caracterizata direct, prin portret fizic, ca o femeie de vreo 40
de ani, inca tanara si frumoasa, cu ochi caprui si par castaniu. Portretul
moral, plin de forta si de poezie, se construieste treptat, prin intermediul
caracterizarii indirecte, prin intamplari, comportament, atitudini, limbaj si
in relatie cu celelalte personaje. Principala trasatura a personajului este
respectul fata de traditie, fata de legea nescrisa care o ajuta sa se
descurce, in orice imprejurare. Cand Nechifor Lipan nu mai vine, femeia
apeleaza la autoritatile spirituale ale spatiului traditional, preotul si
vrajitoarea. Nestiutoare de carte, ea stie totusi sa “citeasca” semnele
naturii, visele si firea oamenilor. Anunta si autoritatile legale, de la oras,
dar este reticenta si neincrezatoare in ele, pentru ca Lipan nu poate fi
gasit de niste oameni care nu il cunosc si nu ii stiu obiceiurile.
Credincioasa, tine post si se roaga pentru a avea puterea sa descopere
adevarul. Randuieste lucrurile in gospodarie si o duce pe Minodora la
manastire. Chiar si atitudinea ei fata de cei doi copii este dictata de
traditie. Este mai indulgenta cu Gheorghita care va urma aceeasi cale ca
a tatalui si il ia cu ea, pentru ca isi da seama ca aceasta calatorie va fi
initiatica pentru tanar si-l va maturiza si este mai exigenta cu Minodora,
mai ales ca aceasta da semne ca ar vrea sa se abata de la traditie.
Vitoria o pregateste pe fata pentru o viata ca a ei, adica destul de grea
ca a tuturor femeilor de la munte care stau mai mult singure, ocupandu-
se cu gospodaria si copiii si obisnuite sa ramana inca de timpuriu
vaduve.
Pe parcursul drumului se evidentiaza cele mai importante trasaturi
ale femeii: inteligenta nativa, bunul simt innascut, intuitia, perseverenta,
tenacitatea. Ea starneste admiratia celor din jur, devenita mijloc de
caracterizare prin intermediul celorlalte personaje. Gheorghita se
minuneaza ca mama il cunoaste atat de bine, de parca i-ar citi gandurile,
domnul David ii spune ca ar cere-o de nevasta, daca nu ar fi insurat.
Atasamentul si fidelitatea fata de traditie se evidentiaza cel mai bine
cand, calauzita de Lupu, cainele lui Lipan, femeia descopera intr-o rapa,
osemintele sotului disparut. Ea parcurge exact toate etapele ritualice,
pregatindu-l pentru calatoria pe lumea cealalta: boceste, il lasa pe
Gheorghita in rapa sa-l vegheze, pregateste inmormantarea si praznicul.
La praznic, femeia trebuie sa faca dreptate, pentru ca mortul sa-si
gaseasca odihna, dar stie ca nu ii poate acuza pe Calistrat Bogza si Ilie

6
Cutui, fara dovezi. Ea recurge la o stratagema: se preface a povesti ce i
s-a intamplat lui Lipan, calculand milimetric efectele vorbelor ei asupra
celor doi, invitand autoritatile pentru a fi de fata la demascarea ucigasilor.
Vitoria este prezentata in antiteza cu Bogza; in timp ce ea isi pastreaza
cumpatul si sangele rece, stapanirea de sine, Bogza se pierde cu firea,
devine agitat, se tradeaza. Planul femeii reuseste: ucigasul vrea sa fuga
si este oprit de Gheorghita si de Lupu, acesta razbunandu-si stapanul.
Cuvintele Vitoriei vin ca o sentinta:”Ce te uiti asa, Gheorghita la baltag?
Scrie pe el cu sange?Mi se pare mie ca asta e omul care a ucis pe tata-
tau”.
Dupa ce restabileste echilibrul afectat de moartea lui Lipan si ii
restituie acestuia dreptatea, femeia face planuri de reluare a existentei,
de reinnodare a firelor acesteia in locul unde fusesera intrerupte.
In concluzie, Vitoria Lipan, dincolo de toate incadrarile care i s-au
facut, acelea de “eroina de balada”, personaj de tragedie
antica(Antigona), sau “Hamlet feminin”(G.Calinescu), este reprezentativa
pentru conditia femeii din satul traditional de munte, conservatoare si
traditionalista, pentru care datina e lege, deoarece tocmai
functionalitatea acestor cutume asigura stabilitatea universului de viata,
ale carui valori si le insuseste si in acord cu care traieste.