INSEMNĂRI DINTR-O CASĂ DE NEBUNI

ACTUL I
SCENA I
(Camera Dariei. Simplă, decorată în roz şi oranj, cu multe flori, dă o puternica senzaţie
de intimitate. Tot mobilierul e foarte comod. Seara. Daria, Paula, mai târziu mama.)
DARIA (este foarte fericită, ii povesteşte Paulei): Am fost cu el la restaurant, am luat
cina într-un separeu cu lumânări... mi-a dat un buchet uriaş de trandafiri... Şi ghici ce!
PAULA: Nu-mi spune că...
DARIA: Ba da! M-a cerut în căsătorie!
PAULA (îmbrăţişând-o): Felicitări, dragă! Şi pe când nunta?
DARIA (serioasă): Nu ştiu, trebuie să fac şi facultatea... poate după primul an…
MAMA (intră): Am auzit că Dan te-a cerut în căsătorie.
DARIA : Ai auzit bine! Nu ţi-am spus eu că vorbea serios?
MAMA: Oricum, ştii că eu şi tatăl tău nu suntem de acord cu asta. Tu ai o
facultate de făcut, ce te faci cu un golan ca el pe cap?
DARIA (furioasă): Dan nu e un golan! Şi te rog să te controlezi când vorbeşti
despre logodnicul meu în faţa mea!
MAMA (ridicând şi ea tonul): Ia vezi, domnişoară! Nu-mi spui tu mie cum să
vorbesc! Ştii foarte bine câte ţi-a făcut, că ţi-a furat telefonul...
DARIA: Nu mi l-a furat el!
MAMA: ...că profită de tine şi îţi cere tot timpul bani... Cum poţi să ceri bani de
la o copila care nici măcar nu lucrează? Te-a înnebunit complet; lipseşti de acasă ca să
stai la el toată ziua... Unde s-a mai văzut aşa ceva? O fată să se ducă acasă la un băiat?
Oare ce cred vecinii lui despre tine? Mă faci de râs, măi! Nu mai pot ieşi cu fruntea sus
în lume!
DARIA (enervată): Vezi că exagerezi! În primul rând nu profită de mine, stau la
el pentru că nu pot să-i cer să mă scoată toată ziua în oraş... Ştii foarte bine că Dan e
viaţa mea, că dacă nu-l văd o zi îmi vine să înnebunesc! Pentru el trec peste orice regulă
a bunei-cuviinţe, şi nu mă interesează ce crede lumea despre asta! Şi gata! Şi în plus,
cum vrei să stau acasă dacă atunci când vin îmi faci scandal?
MAMA: Ai să vezi că n-o să dureze. Asta nu-i o relaţie care să ducă la căsătorie.
Tu nu vezi că nu te poţi baza pe el? Cine o să te întreţină la facultate? Pentru ca să-ţi fie
clar că, dacă te măriţi cu el, eu şi cu taică-tu nu-ţi mai dăm un ban!
DARIA: Da, mersi! Tare mă pot baza pe voi! Și mai zici că mă ajuţi! Bla, bla,
bla... Fă-mi te rog o favoare şi ieşi din cameră, că deja mi-ai stricat seara. Puteai să taci!
MAMA: Eu îţi spun că nu-i bine ce faci. (Mama iese. Daria strigă în urma ei:)
DARIA: Să nu-mi mai spui! Nu-mi amintesc să-ţi fi cerut părerea! (Începe Să
Plângă). Uite, vezi, aşa îmi face mereu! Cum să nu vreau să plec mai repede de aici?!
Bine că îl am pe Dan, că aş înnebuni în casa asta!
1

1|
 PAULA (o ia în braţe): Hai, lasă, la urma urmei e mama ta, trebuie să ai răbdare
până pleci la facultate! (Sună telefonul Dariei. Ea îşi şterge ochii şi răspunde):
DARIA: Da? Bună, iubire!... Cum de ce plâng?... parcă nu ştii... da, mama, cine
altcineva?... eh, mi-a stricat seara... iar a început cu predicile ei... ne întâlnim mâine?...
Bine... (zâmbind) Da, şi eu te iubesc... mult, mult, mult... Noapte bună, pui! Da, şi eu te
sărut! Pa-pa!
PAULA: Ei, vezi, a trecut... Hai nu mai plânge, ai să te faci urâtă şi Dan n-o să te
mai iubească!
DARIA (râde): Da, ai dreptate... Ce m-aş face fără tine...
SCENA II
(Acasă la Dan. El şi Daria pe canapea sau pe pat. El o ţine în braţe.)
DARIA: Aseară iar m-am certat cu mama...
DAN (amuzat): De ce? Tot nu-i place de mine?
DARIA (rade şi îl sărută): Cum să-i placă dacă mă faci să nu mai dau pe acasă
decât noaptea? Şi mai vin şi mirosind a fum, turcule! Eu te-am rugat să nu mai fumezi
lângă mine! Dar domnul Dan nuuuu, cum să o asculte pe nevestica lui care îl iubeşte!
(Se imbratisează din nou şi rad).
DAN: Ei, în cazul asta, mută-te la mine!
DARIA (ii sare din braţe): Eşti nebun?? Vrei să vină tata din Spania? Nu se
poate!
DAN: Ba se poate, ai să vezi că nu te las eu să te duci!
DARIA: De ce să nu mă laşi?
DAN (o prinde în braţe şi o pune pe pat): Pentru că nu vreau eu, pentru că eşti
logodnica mea şi vreau să te muți la mine. (O imbratisează. Daria râde).
DARIA: Eşti nebun... da` tot te iubesc! Copil prostuţ ce eşti.
DAN (vorbeşte că un copilaş care vrea să obţină ceva): Hai te rog!... Uite, sunt
cuminte... hai, tu... nu fii rea... (Daria rade).
DARIA: Stau până pe la 11... Şi aşa că o să ajung cu întârziere de 2 ore... Chiar
cât e ceasul? E deja 9 jumate? Parcă văd că acuş sună mama.
DAN: Nu-i nimic, lasă că vorbesc eu cu ea... (Sună telefonul. Daria răspunde.
Se aude şi vocea mamei).
MAMA (pare îngrijorată): Ce-ai păţit? De ce nu eşti acasă?
DARIA: Sunt la Dan şi mai stau un pic.
MAMA (şocată):Daria, mâine ai școală! Dacă nu vii în jumătate de oră acasă,
tedau afară din casa mea. Gândeşte-te bine şi alege. (Închide.)
DARIA: Ce fac, pui? Nu pot să mă mut la tine... cum mă întreţii? Eu am liceu de
terminat, o să dau la facultate...
DAN: Şi ce dacă? Uite, luna viitoare ştii că plec din ţară... o să-ţi trimit bani... ne
descurcăm noi.
2

2|
 DARIA: Vorbeşti serios? Ce bine îmi pare! (Mama sună.)
MAMA: Ei, ce ai ales?
DARIA (calmă): Stau până la 11.
MAMA: (surprinsă): Te-ai gândit bine? Uite, aici sunt şi tanti Viorica şi tanti
Elena şi se roagă cu mine ca să vii acasă...
DARIA (izbucneşte): Ştii ce, pentru că a aflat deja jumătate de cartier, chiar nu
mai vin acasă! Aruncă-mă afară din casa ta, fă ce vrei, nu mă mai interesează! (închide.
Se imbratisează.) Eu nu o mai suport! (Telefonul sună din nou.)
DARIA (nervoasa): Of, în puii mei, iară sună! (răspunde: ) Ce mai vrei? Rămân
la el şi gata! Ti-am spus de atâtea ori să te controlezi când vorbeşti în fața mea despre
Dan, da? Aşa că n-ai nici o scuză pentru ce ai zis aseară! Poate ai să te saturi odată de
vorbit aiurea, că vezi ce nervi îmi provoci! (răspicat) Lasă-mă în pace! (Închide şi
aruncă telefonul în coltul opus al patului. Dulce, către Dan: ) Asta e!
Se aude soneria de la uşă şi paşii lui Cristi care se duce să răspundă.
Voci în culise: Cristi, Mioara, Simona și Marius. Cineva bate la uşă camerei,
Dan deschide.)
MIOARA: Ia mai ieşiţi şi voi din cameră, că avem musafiri. (Intră Simona,
toată numai zâmbet, alături de Marius, apoi Cristi.)
MARIUS (cu Simona în braţe, pe fotoliu): Şi tu ce mai faci, Dane? Cum de stai
în casă? Nu ieşi şi tu cu noi?
SIMONA (cu un zâmbet care se vrea îmbietor): Chiar aşa, hai şi tu cu noi...
DAN: Nu ies, mai, că stau cu iubita mea în casă. (Simona nu mai zâmbeşte.)
SIMONA (surprinsă): Cum, Daria stă la tine? Dar nu mai trebuie să fie acasă la 9?
DAN: Nu! S-a certat iar cu maică-sa. Ştii că ieri era s-o bata pe Irina?
DARIA (râde) : Pai cum dacă se dă la iubitul meu? Eu ies din cameră şi ea hop la
el în braţe! Am lăsat-o în pace o vreme, poate se potoleşte, dar nu... Şi i-am zis: "Vezi
că Dan e iubitul meu!" Şi ea de colo: "Şi ce dragă, are ceva dacă stau şi eu la el în
braţe?" Am întrebat-o şi eu: " Dar are ceva dacă îţi rup o mână?" Şi să vezi ce față
ofensată a făcut când a plecat! Dar măcar a stat departe de Dan... (Ceilalţi râd, mai puţin
Simona, care râde forţat.)
DAN: Îţi dai seama ce periculoasă e nevastă-mea!
DARIA (râde şi îl loveşte în glumă:) Nu-s nevasta-ta... încă! Şi să ştii că dacă te
prind cu alta, vă bat pe amândoi până mă plictisesc!
DAN (râzând): Da, sigur...
DARIA (serioasă): Nu râde, pui, ce crezi că dacă-s mică şi slabă nu pot să te bat?
Nu mă pune la încercare, că ştii cât sunt de geloasă!
DAN: Şi dacă se dă una la mine? Eu ce vină am?
DARIA: Atâta ii trebuie... Că n-o să mai aibă cu cine flirta după ce iese din
mâinile mele... (Dan o mângâie).
3

3|
 DAN: E clar, tu eşti pericol public! (Daria râde.)
MARIUS: Dane, şi nu mergi cu noi azi? Hai că vine şi Irina, şi Andreea, şi
Cristina... (Daria se încrunta şi se uita atent la Dan.)
DARIA (prefăcându-se că îl strânge de gat): Ai ceva să-mi spui, Dan? Cine-s astea?
DAN: Tu te uiţi la el, nu vezi că glumeşte ca să te necăjească?
DARIA (neîncrezătoare): Sigur?
DAN (zâmbind): Sigur...
DARIA: Ai grijă, poate mă înşeli că vezi tu...
MARIUS: Stai calmă, glumeam...
DARIA: Eu nu glumesc. Nu sunt dispusă să îl împart pe Dan cu nimeni!
MARIUS ŞI SIMONA (ridicându-se): Păi noi plecăm, că ne întâlnim cu ceilalţi în
Club Tropical...
(Toţi ii conduc până la uşă, apoi Dan şi Daria se întorc în camera
şi se aşează pe pat.
Dan ar încerca să o îmbrățișeze, dar Daria se fereşte.)
DAN: Ce ai, ţucu? (Daria tace.) Ce e cu tine? De ce nu vorbeşti cu mine? (Daria
tace.) Te-ai supărat din cauza a ce a zis Marius? (Daria tace şi îşi şterge ochii.) Hai, măi
prostuţo, că glumea... tu chiar l-ai crezut? Doar nu plângi, nu? Ia uita-te la mine! ( Ii
ridica bărbia, dar ea smuceşte capul.) Daria, uită-te la mine!! (Daria ridică faţa spre el, dar se
uită în alta parte.) Of, tu prostuţă mică... hai nu mai plânge. (Daria i se aruncă în braţe. Dan
o mângâie pe păr.) Hai, gata... tu chiar crezi că aş ieşi cu alta?
DARIA (suspinând): Nu ştiu...
DAN: Ia zi, pe cine am cerut eu în căsătorie? Crezi că aş mai fi făcut-o dacă nu te
iubeam mult, mult, mult?
DARIA (ridicând ochii): Nu mă înşeli?
DAN: Nu, îngeraş, cum să o înşel eu pe ţuca mea mică şi frumoasă?
DARIA: Mă iubești?
DAN: Te iubesc mult, ţucu...

ACTUL AL II-LEA

SCENA I
(Camera Dariei. Daria, Paula, mama, Viorica. Daria citeşte la birou, Paula pe pat. Cineva sună
la uşă. Mama deschide. Se aude vocea ei şi cea a Vioricăi, foarte înaltă şi ascuţită, la început
numai din culise.)
VIORICA: Ce mai faci, tu fato? Ce-ti mai face Daria?
MAMA (plângându-se): Ce să facă, a fugit de acasă şi a dormit la Dan şi acum nu mai
ştiu dacă e curată sau nu... Şi ţipă la mine şi mă ameninţă că pleacă, se mută la Dan...
4

4|
VIORICA: Doamne, tu fată, da` de ce n-ai pus mână pe băţ? Da` tu o laşi aşa să te calce
în picioare? Dacă aş fi în locul tău, aş bate-o în fiecare zi până când nu mai îndrăzneşte
să ridice ochii din pământ! Tu chiar o laşi să ti se urce în cap? Ce să caute ea singura,
noaptea, la un bărbat acasă? Ii trebuie bărbat la vârsta ei? (Fetele nu mai citesc, se uită
una la alta şi ascultă.)
MAMA (cu tot mai mult curaj pe măsură ce Viorica vorbeşte): Păi cum să-i trebuiască,
ce, eu când eram ca ea aveam probleme din astea?
VIORICA: Tu trebuie să-ţi faci curaj, că dacă Petrică nu-i acasă, fetele nu te ascultă, că
nu ştii să le struneşti! Ia să pui mână pe băţ, să vezi ce cuminţi ce fac şi cum le ies
mofturile din cap... E-he-he, las` că mă mut eu la tine şi te ajut! (Daria îşi pune mână în
cap.)
DARIA (încet către Paula): Asta-mi mai trebuia... Vreau să scap de dracu` şi dau de
tată-su...
PAULA: Dar cine-i femeia asta?
DARIA: E o prietena de-a mamei... care se crede acum mama perfectă, dar are un băiat
că o mămăligă şi o părăsit-o bărbatu-său la 3 ani după căsătorie... Şi acuma vine să-i dea
lecţii mamei!... de parcă nu-mi ajungea o pacoste pe cap!
PAULA (mirată): Şi cum face scandal la tine în casă?
DARIA: Eh... ştii cum e maică-mea, influenţabilă, şi cum dă peste cineva mai tare de
caracter ea imediat ii dă ascultare... Ea singură nu ştie să se impună în faţa noastră şi
când are "ajutoare" profită de ocazie ca să dea impresia că ea e şefa.
VIORICA (din culise): Tu, Daria, tu, dar tu îţi baţi joc de mama ta? Cum vine asta?
După ce te-a născut şi te-a crescut?
DARIA (strigă şi ea): Da... mare scofală a făcut! Asta face şi ultimul animal pentru puii
lui... Iaca na, cică îmi dă de mâncare şi de îmbrăcat şi dup-aia îmi scoate pe ochi ce a
făcut ea pentru mine! Da` eu nici nu mănânc aici, că plec dimineaţa şi vin acasă seara!
Şi chiar dacă aş veni mai devreme, tot nu-mi permit să mănânc aici, că mă pune mama
la plata! Cât despre îmbracă, umblu cu aceleaşi haine de 3 luni!
MAMA (tot din culise): Cum te pun la plata, mai? Eu nu ti-am zis nimic, ti-am zis eu să
nu mănânci?
DARIA: Ei nu mi-ai zis... Mereu îmi aminteşti că "Aici mănânci şi aici dormi, aşa că
trebuie să mă asculţi"...
VIORICA: Pai trebuie să o asculţi, că e mama ta!
DARIA: Ei şi ce dacă e mama mea? Ea mă ascultă pe mine? Că n-am mai fost la o
discotecă din octombrie anul trecut! Una-două, eu trebuie să-i fac pe plac, şi când vreau
şi eu ceva, ioc! Mi-a dat vreodată maşina după cât am plimbat-o de Crăciun prin toate
părţile? Nu!
MAMA: Uite, vezi, ti-am zis eu că aşa o să spună! Nu poate să facă ceva pentru familia
ei fără să ceară altceva în schimb!
5

5|
DARIA: Nu e vorba numai de asta! Dar când vreau şi eu ceva pentru toate serviciile pe
care i le fac, zice că asta e datoria mea şi ea nu îmi e obligata cu nimic! Şi la urma
urmei, de ce se baga tanti Viorica în vorba? E membru al familiei, i-a cerut cineva
părerea?
MAMA: Da, eu i-am cerut-o, că nu mai ştiu ce să mă fac cu voi şi n-are cine să-mi dea
şi mie un sfat bun.
DARIA: Ei bine, eu n-am întrebat-o nimic, aşa că vă rog să nu vă mai băgaţi în vorbă,
că nu ştiţi nimic din ce e între mine şi Dan!
MAMA: Viorica, hai în bucătărie că nu ai ce discuta cu fata asta, că răstălmăceşte tot ce
zici! (închide uşa de la camera Dariei pe dinafară.)
DARIA (sărind de la locul ei şi smucind uşa): Nu-mi închide mie uşa în nas! Aşa faci
tot timpul: când n-ai dreptate, îmi zici să tac sau pleci!
MAMA: Vezi, ti-am zis eu.
VIORICA (către Daria): Nu am vrut să ţip, dar tu m-ai provocat.
DARIA: Ce?! Eu?! Când, că aţi început de cum aţi intrat pe uşă! (Mama intră împreună
cu Viorica în camera şi înaintează ameninţător spre Daria, care se retrage spre capătul
patului.)
MAMA: Ia nu mai ţipa şi controlează-te, că-ti prind botul şi ti-l rup!
PAULA (intervenind): Vă rog, nu spuneţi asta, nu cred că e nevoie să apelaţi la
violenţă!
VIORICA (prinzând-o de mână şi smucind-o deoparte): Ia las-o măi, că e mama ei şi
are dreptul să se poarte aşa!
PAULA (puţin speriată de reacţia neaşteptată a Vioricăi): Ştiu că şi Daria a greşit că a
ţipat la ea, dar nici dumneavoastră nu folosiţi metodele cele mai corecte!
DARIA (la capătul răbdării, izbucneşte în plâns): Ieşiţi odată de aici că nu vă mai
suport!!
MAMA: Hai dincolo, Viorica, s-o lăsam pe nebuna asta.
DARIA (ţipând): Nu-s nebună! (se trânteşte pe pat plângând cu hohote şi izbind cu
pumnii în perne. Paula o mângâie.)
PAULA: Gata, scumpo, calmează-te, a trecut... Doamne, aici la voi chiar parcă e casă
de nebuni...

SCENA II
(A doua zi. Daria, mai târziu mama şi Viorica. Daria intră în cameră, îşi lasă
ghiozdanul, îşi scoate o carte şi începe să citească pe pat. Se aude uşă de la intrare şi
vocile mamei şi a Vioricăi.)
MAMA: Bună ziua, Daria.
DARIA (uşor ironic): Bună să-ti fie inima.
MAMA: Ce-ai făcut azi la şcoală?
6

6|
DARIA (sec): Nimic.
MAMA: Ai fost iar pe la golanul ala acasă, nu?
DARIA (enervându-se brusc): Ţi-am zis să ai grijă cum vorbeşti despre Dan în faţa
mea!
VIORICA: (intrând în cameră şi postându-se intimidant alături de mama în fata Dariei)
Tu Daria tu, da` aşa vorbeşti cu mama ta?
DARIA: Vorbesc cum vreau şi vă rog să nu vă mai băgaţi!
VIORICA: Sincer, eu dac-aş fi mama ta te-aş bate până m-ar durea mâna!
MAMA: Da` chiar am să-ţi trag o palmă, să te înveţi minte cum să vorbeşti! ( Dă s-o
lovească pe Daria. Tot ce urmează se petrece foarte repede. Daria, sărind în picioare, se
fereşte de palma mamei şi o îmbrânceşte. Viorica se repede la ea şi ii prinde mâinile.
Daria se zbate, dar nu se poate elibera.)
VIORICA (ţipând la mama): Bate-o, tu Ela, că o ţin eu! Bate-o să nu mai îndrăznească!
Tu Daria, dar tu dai în mama ta?
DARIA (înspăimântată, ţipând şi încercând fără succes să se ferească de ploaia de
lovituri ce vin din partea mamei): Lasă-mă în pace! N-am dat în ea! Lasă-mă! (în
culmea furiei, ca şi mama de altfel) Lasă-mă că vă omor pe amândouă! (Plânge, ţipă în
continuu aceleaşi cuvinte şi se zbate, dar fără rezultat, în timp ce se petrece scena.)
MAMA (ţipând şi ea, cu o furie nebuneasca, în timp ce o pălmuieşte, o trage de păr şi o
ciupeşte): Dai în mine, da? Ţipi la mine? Ţipi la mine, măi? Lasă că n-ai să mai ţipi tu!
Te învăţ eu minte! Mă ajuta Viorica să te educ eu! Ai să vezi tu! Am să te bat până n-ai
să mai poţi să stai jos! Îţi trebuie bărbat, da? Îţi miroase a izmene? Îţi miroase a izmene,
măi? Îţi trebuie p*lă? Curvă ce eşti! Lasă că te satur eu de bărbat! (Iese din cameră.)
VIORICA: Tu dai în mamă-ta? Lasă că o ajut eu să te îmblânzească, sălbăticiune!
(Către mama care a intrat în camera cu melesteul de lemn în mână, cu părul zbârlit, cu
ochi de nebună furioasa): Bate-o, tu, până te doare mâna! Ce, a ajuns să dea în tine? N-
ai grija că o ţin eu! Învăţ-o să te respecte!
MAMA (lovind-o cu furie): Na, să te înveţi minte! Nu mă calci în picioare tu pe mine,
măi! Mă credeai o cârpă, nu? Mă credeai cârpă? Îţi băteai joc de mine cu golanul tău,
da? Te muţi la el, da? Lasă că n-ai să te mai muţi! Dacă îţi trebuie p*lă, îţi dau eu ţie! Ia
dezbrac-o, Viorica, să aduc eu o lumânare să o ard, să văd, ii mai trebuie bărbat? (Daria
ţipă mai tare şi încearcă din nou să scape, lovind cu picioarele, aproape sufocata de
greutatea uriaşă a Vioricăi pe care aceasta o foloseşte pentru a o imobiliza. După un
timp, femeile obosesc, mama îşi îndreaptă spatele şi îşi aşează părul cu mâinile. Viorica
o mai tine pe Daria, dar nu ca până atunci. Fata plânge înnăbuşit, cu capul în cearşaful
patului, cu hainele în dezordine, cu tricoul rupt.)
MAMA (mai calma, dar pe un ton ameninţător pentru Daria): Viorica, ia hai cu mine
până la Dan să stau de vorba cu el şi să-i spun cu cine şi-a ales să se însoare! Să-i zic eu
că e o puturoasă, că nu-şi spală singură nici chiloţii, că sub patul ei e praful cât palma şi
7

7|
plin de păianjeni! Că nu-i în stare să facă curat sau mâncare! (către Daria): Lasă că te
fac eu de râs, domnişoară! Să ştie toţi care sunt acolo ce poamă îmi eşti!
DARIA (se opreşte din plâns şi striga speriată): Nu te du, te rog, nu-mi fă asta! ( Mama
iese cu Viorica, se aude uşă de la intrare încuindu-se.)
DARIA (cu glasul stins de plâns): Nu-i adevărat, nu-s aşa!... (Tace şi plânge, dar se
linişteşte treptat şi îşi şterge ochii. Încercând să se încurajeze): Dan n-o s-o creadă, el
mă cunoaşte... Dar dacă m-aş duce şi eu? Pot ajunge înaintea lor... (Cu speranţă, aleargă
la uşă, dar aceasta e încuiată.) Lua-o-ar...! (Se plimbă agitată prin cameră.) M-a încuiat
în casă şi mi-a luat cheia! Ce mă fac?! De sunat nu pot să-l sun, că iar a închis telefonul
în sufragerie... (Disperata) Doamne, ce mă fac? Cine ştie ce-o să creadă Dan! (Se lasă în
genunchi în fata patului, cu capul în mâini.)

SCENA III
(După trei zile. Daria e slăbită, palida, agitata. Deşi uşă camerei e încuiată, din când în
când încearcă, fără folos, să o deschidă. Pe birou, o farfurie cu mâncare, neatinsa, şi o
cana cu apa. Intră mama. La auzul uşii, Daria se ridica plina de speranţă de pe pat, dar
văzându-şi mama, cade înapoi şi se întoarce cu faţa la perete.)
MAMA (aspru, smucindu-i umărul că s-o facă să se întoarcă): Ei, ai de gând să te
cuminţeşti?
DARIA (cu ură): Niciodată!
MAMA: Treaba ta, dar ai să stai închisa aici până ti-or trece dracii.
DARIA (la fel): Trebuie să mă duc la şcoală!
MAMA: N-ai să te duci până nu te potoleşti. Da` tu chiar crezi că mă calci în picioare?
(Se apropie ameninţător de Daria, dar ea se trage spre perete, departe de mama ei.)
DARIA (la fel): Fii drăguţă şi nu-mi mai invada spaţiul personal.
MAMA: Iar începi cu prostiile tale? Mai termină şi ia şi mănâncă.
DARIA: Nu vreau.
MAMA: Să nu te aud, că de trei zile n-ai pus nimic în gură. Ai să mori dacă mai
continui aşa.
DARIA: Asta şi vreau. Fă-mi plăcerea şi ieşi din camera sau lasă-mă să vorbesc cu Dan.
MAMA: N-ai nimic de vorbit cu nătărăul şi cu necioplitul ăla!
DARIA: Atunci n-am să mănânc până când n-am să-l văd sau n-am să-l aud!
MAMA (trăgându-i o palmă): Termină cu tâmpeniile! (Daria tace, dar o priveşte cu
ură.) Ai să stai în casă până zic eu! Şi dacă vrei să te duci la şcoală, am să chem un
jandarm să te păzească să nu te întâlneşti cu nespălatul tău! La nevoie am să-l plătesc, să
te duca la şcoală cu cătuşe la mâini şi la picioare, să te faci de râs!
DARIA: Tu ai să te faci de râs, nu eu, că nu eu îs nebună. (Mama o plesneşte iar peste
gură. Dariei îi dau lacrimile, dar tace din nou.)
8

8|
MAMA: Să nu mai îndrăzneşti să vorbeşti cu mine dacă nu te întreb eu, că te plesnesc
de nu te vezi! (Se aude soneria. Mama se mai uita o data ameninţător la Daria, iese şi
încuie uşa. Voci în culise, apoi mama intră din nou.)
MAMA (încercând să para calma): Ai musafiri. (Intră Paula. Mama iese.)
PAULA: Ce s-a întâmplat?
DARIA (încet): Ce să se întâmple, iaca, nebuna m-a încuiat în casă şi nu mai am voie să
ies deloc, nici să mă duc la şcoală, nici să dau vreun telefon. Când pleacă încuie uşa şi
mi-a luat cheia. Şi mă bate în fiecare zi, cică să mă educe... Uite! (îi arată vânătăile de
pe braţe şi de pe picioare.) Şi Dan nu ştie nimic, habar n-are prin ce trec eu. Nu pot să-l
anunţ, nimic... (Plânge.)
PAULA: Linişteşte-te, scumpo. Uite, scrie-i o scrisoare, am să i-o duc eu. (Daria se
opreşte din plâns şi sare să o îmbrăţişeze.) Lasă pupăturile, ia şi scrie-i până nu vine
maică-ta. (Daria începe să scrie.) Doamne fereşte, eu mă plângeam de ai mei, dar mama
ta chiar că e prea de tot...
DARIA: Mie îmi spui... mai am puţin şi înnebunesc... nu l-am mai văzut pe Dan de trei
zile, îţi dai seama?
PAULA: Sper să facă ceva să te scoată de aici... nu prea văd ce ar putea face, dar...
DARIA: Lasă că se descurcă el, numai să ştie... (Termină de scris şi ii dă scrisoarea
Paulei, care o strânge repede. Intră mama.)
MAMA: Uite, Paula, cum am ajuns... Of, copiii din ziua de azi nu mai au un pic de
respect.
DARIA (stăpânindu-se): Mama, te rog, măcar când e Paula aici scuteşte-mă de predici...
că destul că îmi toci nervii de trei zile încoace...
MAMA (enervându-se): Ia vezi cum vorbeşti...
PAULA (încercând să facă pace): Doamnă!...
MAMA: Hai că ies, să nu zici că-s o mamă rea... (Iese.)
DARIA (mormăie): De parcă n-ai fi... Lua-te-ar... să te ia odată că nu te mai suport!
PAULA: Hai calmează-te şi tu, nu poţi să vorbeşti aşa despre mama ta!
DARIA: Ei nu! Priveşte-mă!
PAULA: Hai mai, o să treacă şi astea, ai să vezi... Vrei să mai stau sau să plec, să-i duc
scrisoarea lui Dan?
DARIA: Mai bine du-te... Cu cât află mai repede, cu atât mai bine!
PAULA: OK, dragă, tu fii liniştită şi nu te mai certa cu mama ta. (Se sărută pe obraji,
apoi Paula pleacă.)

SCENA IV
(După o zi. Daria, Paula, apoi mama. La început Daria e singură şi stă turceşte pe pat, cu
ochii privind în gol. Nu întoarce capul auzind uşa deschizându-se.)
PAULA: Cum te mai simţi?
9

9|
DARIA (tresare, se întoarce şi se aruncă de gatul Paulei): Ai venit, în sfârşit! I-ai dat-o?
Ce i-ai zis? Ce ţi-a zis? Ţi-a dat ceva?
PAULA: I-am dat-o, a zis mulţumesc şi atât.
DARIA (dezamăgită): Atât?... Şi nici un semn de la el... (Se aude sunând telefonul.
Răspunde mama, apoi intră în camera cu receptorul în mână.)
MAMA (nemulţumită): Daria, la telefon. (Daria sare şi ia receptorul. Mama pleacă.)
DARIA: Da? (fericită) Ce faci, ţucu? De când aştept să mă suni! De ce n-ai sunat? Ai
citit scrisoarea mea?
DAN: Da, am citit-o. Ce-i cu prostiile astea?
DARIA: Care prostii? Sunt sechestrată în casă de maică-mea şi iau bătaie în fiecare zi!
Unde vezi tu prostie?
DAN: Ei, sigur i-ai zis tu ceva!...
DARIA (supărată): Ba nu i-am zis nimic! Ti-am scris cum a fost! (Pauza. Daria respira
adânc.) Mi-e dor de tine, pui.
DAN: Şi mie, dar ce vrei să fac?
DARIA: Vino până la mine, să te văd măcar 5 minute!
DAN: Eşti nebună? Cum să vin la tine? Vrei să mă ia maică-ta la împins vagoane?
DARIA: Hai că nu-ti face nimic... Te rog! Mi-e aşa de dor de tine, sunt disperată, vreau
să te văd!
DAN: Hai calmează-te, ţucu, ce-i cu tine? Nu pot să vin!
DARIA: De ce?...
DAN: Mă duc acuş cu Cristi până la Suceava, că am nişte treabă.
DARIA: Unde ai tu treabă la Suceava duminica seara?! Zi mai bine că nu-ţi pasă de
mine! Habar n-ai cât de mult sufăr din cauza ta şi a mamei!
DAN: Cum adică din cauza mea? Te-am pus eu să te cerţi cu ea?
DARIA (se enervează): Dar de ce crezi că mă cert cu maică-mea? Că te iubesc şi că nu
vreau să renunţ la tine, de asta! Şi tu ştii prin ce trec şi nu faci nimic!
DAN: Ba am vrut să fac ceva, dar când am primit scrisoarea ta, mi-am dat seama că
sigur i-ai spus tu ceva mamei tale de ţi-a făcut asta.
DARIA: Cum poţi să spui aşa ceva? Adică eu sunt vinovata acum de tot, nu?
DAN: Hai, gata cu gălăgia, că mă enervez.
DARIA: Vii la mine sau nu?
DAN: Ti-am zis că nu pot!
DARIA: Da, e clar, am înţeles, nu-ţi pasă de mine şi nu meriţi să sufăr atât pentru tine!
(trânteşte receptorul şi începe să plângă în braţele Paulei, care nu-i zice nimic, ci doar o
mângâie pe păr. Intră mama.)
MAMA: Ei, ai văzut cât ţine la tine?
DARIA (ţipând brusc): Ieşi afară şi nu mă mai enerva şi tu, că nu ştiu de ce sunt în
10

stare!
10 |
MAMA: Mda, cu o nebună că tine nu am ce discuta. (Iese. Daria aruncă o pernă în uşă.)
DARIA: Te urăsc!

SCENA V
(Acasă la Dan, după încă doua zile. Daria stă în braţe la Dan.)
DARIA: Ştii cât de mult am suferit că n-am putut să te văd, şi cât am plâns pentru
că nu ştiam ce ti-a zis mama...
DAN (sărutând-o pe frunte): Ei, lasă că acum a trecut... Mai rabd-o şi tu până
termini liceul, şi după aceea ne căsătorim şi plecam amândoi în Spania.
DARIA (fericită): Vorbeşti serios?
DAN: Sigur că da. Pe cine iubesc eu mai mult şi mai mult?
DARIA (posomorându-se): Eu ştiu...
DAN (enervându-se): Hai că eşti idioată. De ce vorbeşti aşa?
DARIA: (fără să se uite la el): De ce mă înşeli?
DAN: Ce?!
DARIA (ridicând capul şi uitându-se în ochii lui): Ai auzit bine. De ce mă înşeli?
DAN: Eu? Cu cine?
DARIA: Cum cu cine? Ştii foarte bine cu cine. Cu Simona!
DAN: Te lasă spiritele, ţucu. (Daria se uita urat la el.) Cum să te înşel eu cu balena aia
ucigaşă, tu n-o vezi cât e de grasă? Cu neterminata aia? Dacă aş vrea să te înşel, mi-aş
găsi una mai bună!
DARIA: Hai lasă teoria chibritului, că mi-a zis mie cineva că v-a văzut sărutându-vă.
DAN: Nu m-am sărutat cu ea! Am ieşit de două ori cu mai mulţi prieteni şi era şi ea în
grup, asta-i tot!
DARIA: Da... sigur. Şi marmota învelea ciocolata în staniol...
DAN: Hai că mă enervezi. Dacă vrei să mă crezi, bine-bine, dacă nu... (Se ridică de pe
pat şi se mută pe fotoliu. Daria, speriată că l-a supărat, se duce după el.)
DARIA: Dan, hai nu te supăra, iartă-mă, dar ştii că sunt geloasă şi că nu vreau să te
împart cu nimeni... (Dan tace.) Ţucu, hai zâmbeşte, ştii că te iubesc, de asta m-am purtat
aşa... nu vreau să te pierd... (Dan tace. Dariei îi dau lacrimile.) Hai, pui, nu te purta aşa...
iartă-mă, promit că nu mai fac... (se aşează în braţele lui şi îl sărută. Dan nu
reacţionează, dar apoi începe şi el să o sărute şi o strânge în braţe.)
DAN: Să nu mai spui aşa ceva, îngeraş, ştii că numai pe tine te iubesc...
DARIA: Şi eu te iubesc şi nu vreau să te pierd! (Se sărută din nou. Dan o ia în braţe şi o
aşează pe pat, continuând să o mângâie.)

SCENA VI
(Acelaşi decor. Întâi Mioara, apoi Daria şi Simona. Mioara citeşte o revistă sau se uită la
11

televizor. Bătăi în uşă. Intră Daria.)

11 |
MIOARA: Bună, Daria, ce mai faci?
DARIA: Bine. Dan nu e acasă?
MIOARA: Nu e, a plecat cu Cristi până la ţară. Tre` să vina în vreo jumătate de ora.
Vrei o cafea?
DARIA: Da, mersi.(Se aşează în fotoliu.)
MIOARA (aducându-i cafeaua): Şi ce mai faci? Cum te mai împaci cu Dan?
DARIA: Bine... dar ne cam certăm în ultima vreme, nu ştiu ce se întâmplă cu el.
MIOARA: Sincer, eu în locul tău nu-i suportam atâtea toane, mi-aş căuta pe altcineva.
DARIA: Uşor de zis... Ce, crezi că eu n-aş vrea pe altcineva? Dar nu pot să-l părăsesc, îl
iubesc prea mult, şi fără el nu pot trai...
MIOARA: Ei, dacă-i aşa, na, ce să-i faci... dar ţi-am zis, eu în locul tău i-aş da papucii,
mai ales să mă insele...
DARIA (tresărind): Mă înşeală?
MIOARA (prefăcându-se încurcată): Ei, aşa umbla vorba... da` eu nu cred, nu l-am
văzut...
DARIA (furioasă): Dacă îl prind cu alta, pe cuvântul meu că ii omor pe amândoi!
MIOARA (surprinsă de răspunsul violent al Dariei): Ei, nici chiar aşa! Doar nu e sfârşit
de lume dacă te înşeală!
DARIA: Ba o să fie pentru ei doi! Numai să încerce, că eu dusă de multe ori la biserică
nu-s şi nu-mi trebuie mult ca să fac urât! (Soneria. Mioara deschide. Intră Simona, care
dă să iasă înapoi când o vede pe Daria. Aceasta se întoarce şi o surprinde.)
SIMONA (încercând să para calmă): Bună, Daria.
DARIA (că o ameninţare): Bună să-ţi fie inima. Simona... (uitându-se la ea) ...cum ti-e
căutătura.
SIMONA: Ce mai faci? Am auzit că vrei să vorbeşti cu mine.
DARIA (sumbră): Da, (subliniază) vreau să vorbesc cu tine...
MIOARA (înţelegând că e în plus): Eu mă duc până la mama. Dacă vine Cristi înaintea
mea, spune-i că are mâncare în frigider. (Iese.)
SIMONA: Nu văd ce am avea de discutat.
DARIA (ironică): Serios? Ia mai gândeşte-te. (Tăcere. Simona se preface că nu ştie
nimic.) Ce e intre tine şi Dan? (Simona îşi recapătă siguranţă de sine.)
SIMONA: Chiar nu văd ce am avea de discutat pe tema asta. Oricum, e alegerea lui.
DARIA: Lasă că vă arat eu vouă alegere acuş...
SIMONA (nevinovat): Dar ce vrei să fac eu dacă el mă caută şi-mi aduce flori şi
cadouri?!
DARIA: A făcut el asta? (Simona încuviinţează.) Ei, în cazul asta, o să ţi le bag pe gât,
pentru că Dan e omul meu şi n-am de gând să-l cedez primei venite!
SIMONA: Eu n-am ce-ti face, dragă, el a vrut aşa.
12

DARIA: Şi eu îţi spun că n-o să mai fie aşa!

12 |
SIMONA: Asta e o ameninţare?
DARIA: Ia-o cum vrei, dar ai grija ce faci, pentru că eu vorbesc foarte serios: dacă te
prind cu el, îţi rup capul!
SIMONA: Da` doar nu-l chem eu la mine!
DARIA: Nu ştiu cum să-ti spun, dar nu mă interesează. Nu trebuia să-l accepţi, dacă
ştiai că are pe cineva.
SIMONA: Dar poate că îmi place şi mie.
DARIA: Puţin mă interesează, eu sunt cu el de doi ani, îl iubesc şi am făcut o grămadă
de sacrificii pentru el! Aşa că fă bine şi nu te mai baga!
SIMONA: N-am de gând să renunţ aşa uşor. Dan mă place şi eu îl plac pe el. Şi dacă
eram în locul tău, de mult puneam capăt relaţiei! Eu nu suport să fiu înşelată.
DARIA (batjocoritoare): Şi crezi că dacă pe mine mă înşeală după doi ani, pe tine n-o să
te înşele după o săptămână?!
SIMONA (sigură): Nu. Dan nu e aşa. Pe mine n-o să mă înşele şi n-o să mă mintă.
DARIA (râde ironic): Şi tu chiar crezi asta? Ha ha ha! (Redevenind serioasa.) Ia zi... te-
ai culcat cu el?
SIMONA (sigură): Asta e problema mea şi a lui.
DARIA: E clar... nu era mai clar nici dacă spuneai că da...Asculta, copilo eu nu
glumesc, nu-mi place că cineva să-şi bată joc de mine...
SIMONA (cu siguranţă): Vom vedea pe cine vă alege...
DARIA: Şi roagă-te să nu te aleagă pe tine, dacă vrei să mai aibă cineva ceva de văzut
la tine vreodată...

SCENA VII
(Mai târziu. Dan şi Daria, amândoi enervaţi.)
DAN: Ce te-a mâncat să vorbeşti cu Simona?
DARIA: Aham, deja ti-a spus... Proasta mai e. Şi de ce adică să nu vorbesc cu ea, dacă
se dă la tine?
DAN: Pentru că eu ţi-am spus că nu-i nimic intre mine şi ea!
DARIA: Ciudat, ea mi-a zis cu totul altceva!
DAN: Ce ţi-a zis?
DARIA: De exemplu, că te-ai culcat cu ea...
DAN: Şi ce te priveşte pe tine?
DARIA (izbucneşte): Cum să nu mă privească? Ai uitat că eşti logodnicul meu? Cum îţi
permiţi să mă înşeli?
DAN : Dar tu cum m-ai înşelat?
DARIA: Eu? Eşti nebun? Când? Eu nu m-am sărutat cu alţii şi nici nu m-am culcat cu
altcineva!
13

DAN (calm): Hai nu-mi mai vinde gogoşi, că ştiu. Te-a văzut atâta lume.
13 |
DARIA (nu înţelege şi asta o exasperează): Tu nu înţelegi că eu nu te-am înşelat? Eşti
bolnav la cap? Ştii bine cât te iubesc!
DAN: Da, sigur... de aia te lingeai cu alţii... (Daria se repede şi ii trage o palmă.)
DARIA: Cum îndrăzneşti?...
DAN (stăpânindu-se): Dacă mai dai o dată în mine, te iau de mână şi te dau afară.
DARIA: Hai să te văd! Fă-o şi pe asta, ca să fii mitocan până la capăt!
DAN: Ai grija cum vorbeşti, ţucu.
DARIA: E treaba mea cum vorbesc! Eşti logodnicul meu şi nu-ţi permit să mă înşeli!
DAN: Ei bine, nu mai sunt. (Daria e consternată. Un lung moment de tăcere, în care fata
încearcă să înţeleagă ce tocmai a auzit.)
DARIA: Cum adică nu mai eşti? Vrei să rupi logodna?
DAN (simplu): Da. M-am săturat de crizele tale de gelozie, de mofturile tale şi de
celelalte impresii pe care le ai în cap, m-am săturat să mă tot cert cu ai tăi...
DARIA: Dar ziceai că mă iubeşti! La ce m-ai mai cerut în căsătorie?
DAN: Pe atunci erai altfel... sau cel puţin eu credeam că eşti altfel. Dar văd că m-am
înşelat.
DARIA: Cum? Şi nu mă mai iubeşti? Toata dragostea din doi ani s-a dus aşa, pufff, că
un balon de săpun?
DAN: Da. Şi acum du-te, te rog, de aici, îmi dai dureri de cap.
DARIA (furioasa): Eşti un nesimţit! Te urăsc! Nu vreau să te mai văd în viaţa mea!
DAN: Foarte bine, uşa e acolo. (Daria tace. Dan îşi aprinde o ţigară. Ea începe să
plângă.) Hai, nu începe iar.
DARIA: Nu pot să cred... parcă n-ai fi Dan pe care îl cunosc eu. (Revoltată) De ce te
porţi aşa? Ai uitat tot ce am făcut pentru tine? De câte ori te-am ajutat? Ai uitat toate
momentele acelea fericite, când făceam dragoste şi spuneai că mă iubeşti?
DAN: Mai mult tu voiai, eu o făceam din obligaţie.
DARIA (tace din nou un moment. Apoi cu ură): Am să o omor pe Simona.
DAN: Dacă îi faci ceva, ai să te rogi de mine să te las să ieşi din casă. Ai grijă!
DARIA: Ce? Mă ameninţi pe mine, care ti-am fost alături atâta timp, pentru prima
aparută în cale?
DAN: Da.
DARIA: Am să mor fără tine, iubitule...
DAN: N-ai grija, nu moare nimeni din dragoste.
DARIA: Nu fi atât de sigur, pui... nu fi atât de sigur... (tace) Mai sărută-mă o data.
DAN: Nu se poate.
DARIA: Nici atât?... bine... plec... (Dan se ridica să o conducă la uşă.) Sper să vii măcar
să arunci o floare pe mormântul meu...
DAN: Termina cu prostiile.
14

14 |
DARIA (se uita tristă la el): Dacă tu crezi că eu vorbesc prostii... poate că e mai bine că
s-a întâmplat aşa. Fii fericit... dacă ai să poţi... şi dacă n-ai să-ţi aminteşti că am murit
din cauza ta...
(Pleacă.)

TABLOUL AL V-LEA

SCENA VIII
( Camera Dariei, cinci zile mai târziu. Ea plânge pe pat, cu o pernă în braţe. Paula se
uită la ea neputincioasă.)
PAULA: Nu mai plânge, n-are rost, s-a terminat acum... ( Daria tace.) Haide, scumpo,
încetează, mă doare să te văd în starea asta... Uită-l, nu te-a meritat, ai văzut cât de mult
ţinea la tine de fapt... te-a părăsit pentru prima venită...
DARIA: E vina mea, eu l-am înşelat...
PAULA: Nu vorbi prostii, nu l-ai înşelat!... ( Daria tace.) Daria... mă auzi?... ia şi
mănâncă ceva, n-ai pus nimic în gură de cinci zile... nu trebuie să-ti faci rău ţie pentru
ce-a fost... doar nu vrei să mori... (Daria face semn că da.) Fii serioasă, unul că el nu
merită aşa ceva... viaţa ta e prea preţioasă... ( Daria tace.) Daria, hai mănâncă ceva.
(Daria întoarce capul.) Doamne, ce să-ti mai spun?... Gândeşte-te la cei pe care îi laşi în
urmă...
DARIA: N-o să mă plângă prea mulţi...
PAULA: Ba da, multă lume te iubeşte!
DARIA: Şi ce folos, dacă el nu?... Eu pe el îl vreau, altcineva nu mă interesează... fără
el nu pot trăi... viaţa mea fără el nu are sens...
PAULA: Ba poţi, nu te încăpăţâna, mai sunt şi alţi băieţi, mai buni că el!
DARIA: Nu-i adevărat! El e singurul bărbat pe care îl vreau şi nimeni nu e mai bun ca
el!
PAULA: Bine, cum spui tu, dar te rog, mănâncă ceva!
DARIA: Nu mănânc până nu-l văd din nou, până nu-mi spune că suntem din nou
împreună!
PAULA: Nu te încăpăţâna, ia şi mănâncă, măcar că să ai puteri s-o baţi pe Simona!
DARIA: Ce folos mai are acum... el oricum nu mă mai iubeşte...
PAULA: Haide, mai, unde e Daria cea puternica şi optimista pe care o ştiu eu?
DARIA: Nu mai e, a murit acum cinci zile...
(Intră mama, întrebând-o din ochi pe Paula.)
PAULA (ridicându-se): Nimic, nu vrea să mă asculte, îl vrea pe Dan...
MAMA: Tu chiar eşti tâmpită? Hai termina cu prostiile, pune-te şi mănâncă. Pentru un
neghiob şi un golan să te chinui tu atât?
15

DARIA (sare ca arsă): Nu-ţi permit să vorbeşti aşa despre el!

15 |
MAMA: În fine... eu ţi-am spus că nu merită să suferi pentru el şi n-ai vrut să mă
asculţi... Unul ca el nu e pentru tine...
DARIA: Ieşi afară! ( Mama iese.)
PAULA: Hai că mă duc şi eu... mai trec şi mâine pe la tine... tu ia şi mănâncă ceva, da?
( Daria nu răspunde. Paula iese.)

ACTUL AL III-LEA
TABLOUL AL VI-LEA

SCENA II
( Camera Dariei. Ea e în aceeaşi poziţie că în scena I. Intră Paula.)
PAULA: Daria... a venit cineva să te vadă. (Daria nu ridica ochii, intră Dan, iar Paula
iese. Dan se aşează pe pat şi o cuprinde în braţe.)
DAN: Daria...
DARIA (cu un uşor ţipăt de bucurie): Dan! (se aruncă de gatul lui şi îl sărută de mai
multe ori.) Ce bine îmi pare că te văd!
DAN: De ce am auzit că nu vrei să mănânci?
DARIA (întristându-se şi plecând capul): Pentru că... pentru că ne-am despărţit şi... ştii
tu.
DAN: Nu ştiu.
DARIA: Şi nu pot trăi fără tine... aşa că mi-am zis că decât să trăiesc ştiind că dăruieşti
alteia ce mi se cuvenea mie, mai bine mor...
DAN: De ce eşti prostuţă... nu mă mai iubeşti deci deloc?
DARIA: Ba tocmai fiindcă te iubesc prea mult...
DAN: Ţucu, ascultă-mă pe mine... îmi promiţi că încerci să mănânci?
DARIA: Nu... dacă nu mă iubeşti, dacă nu eşti cu mine, prefer să mor...
DAN (blând): Of... ce mă fac eu cu tine... ţucă mică şi rea ce eşti...
DARIA (zâmbeşte trist): Ştii foarte bine ce... desparte-te de Simona.
DAN: Asta nu se poate.
DARIA: De ce?! Nu mă mai iubeşti?
DAN: Ehhh... ba da... dar....
DARIA: Atunci de ce?
DAN: Nu pot să-ti spun acum...
DARIA: Atunci nu-mi rămâne decât să continui ce am început... oricum deja m-am
obişnuit cu ideea.
DAN: Daria, nu fă asta... uite... ştii că trebuia să plec în Spania şi n-am mai plecat…şi
n-am bani nici de ţigări…or Simona lucrează., înţelegi tu? Nu pot să-i cer bani dacă nu-
s cu ea…
16

16 |
DARIA: Înseamnă că e mai proastă ca mine…dar în rest, recunoşti că eu sunt mai bună
ca ea, nu?
DAN: Sigur ca da, ţucu. Uite…mai vrei să te căsătoreşti cu mine?
DARIA (surprinsă): Bineînţeles că da, iubi! Dar dacă eşti cu Simona...
DAN: Ei, cu Simona e alta treaba... dar vrei? Putem să ne luăm starea civilă şi să
plecăm din ţară împreună...
DARIA (visând): Îmi place ideea... Când plecăm?
DAN: La sfârşitul lui august.
DARIA: Dar mai sunt trei luni până atunci! Şi ce faci, te căsătoreşti cu mine şi Simona
rămâne la tine în gazda mai departe? Eu nu accept asta!
DAN: De ce nu? La urma urmei eu n-am nici o treaba cu Simona, nu fac nimic cu ea...
DARIA (neîncrezătoare): Nu?
DAN: Nu, mai... tu nu te uiţi la ea...
DARIA: Dar mie de ce îmi ziceai că aşa şi pe dincolo, ce-ai făcut tu cu Simona...? Voiai
să mă faci să sufăr sau ce? Pentru că te-am înşelat, nu-i aşa?
DAN: Mdah... eu ti-am zis că dacă mă înşeli s-a terminat tot...
DARIA: Şi măcar dacă aş fi făcut-o... era să mor din cauza unei minciuni...
DAN: Dar acum a trecut tot, nu-i aşa? Ce zici dacă, pentru început, aş înşela-o pe
Simona cu tine?
DARIA (sare râzând pe el şi îl răstoarnă pe pat, sărutându-l ): Aş zice că e o idee
nemaipomenită... Şi după ce termini cu ea, îmi dai voie să-i trag o mamă de bătaie?
DAN: Cum vrei tu, ţucu... Şi acum, ce-ar fi să-i fiu puţin infidel?
DARIA: Abia aştept... (îi smulge tricoul şi îl sărută cu patimă.)

SCENA III
(O zi mai târziu. Daria, mama. Daria mănâncă.)
MAMA: Da` cum de mănânci? Parcă ziceai altceva...
DARIA: Ziceam că nu mai mănânc până nu mă împac cu Dan. Şi acum mi-e o foame...
MAMA: Adică te-ai împăcat cu Dan? Nu te înveţi minte? Ai văzut că imediat ce a avut
ocazia, a alergat la alta!
DARIA (enervându-se): În loc să te bucuri pentru mine că mă simt mai bine... sau chiar
voiai să scapi de mine?
MAMA: Nu spune asta, eşti copilul meu şi te iubesc! Normal că îmi pasă ce ţi se
întâmplă şi vreau să te ajut!
DARIA: Da, sigur... cum să nu. Când am suferit, cum de nu mă iubeai? De ce nu m-ai
ajutat atunci?
MAMA: Pentru că mergeai pe un drum greşit şi era datoria mea să te opresc.
DARIA: Ba nu aveai nici o datorie! Nu trebuia să te bagi în viaţa mea şi în relaţia mea!
17

N-ai nici un drept!

17 |
MAMA: Ba am, pentru că sunt mama ta şi trebuie să-ţi arăt când greşeşti.
DARIA: Ştii ce, gândeşte-te că eu vreau să dau singură cu capul de pragul de sus şi de
cel de jos! Şi n-aveai nici un drept să mă încui în casă! Ştii că pot să te reclam la poliţie
pentru asta?
MAMA: N-o să se bage nimeni, pentru că e treaba mea cum te cresc!
DARIA: S-o crezi tu asta! Nici măcar infractorii nu sunt bătuti!
MAMA: Ei na, du-te la poliţie, să vedem dacă te ia cineva în seamă. Şi dup-aia cine te
creste, măi? Cine îţi plăteşte facultatea?
DARIA: Nu te interesează, aşa cum nu te-a interesat nici până acum ce probleme am
avut! Abia aştept să plec din casa asta!
MAMA: Pleacă, măi, cine te opreşte? Uşa e acolo!
DARIA: Da, ai vrea tu... da` îţi mai stau câteva luni pe cap, să termin liceul şi dup-aia
mă mai gândesc... oricum părinţi mai ... ca voi n-am mai văzut până acum! Auzi, să
încui telefonul în sufragerie sau să nu ne laşi să ne uităm la televizor că e post! Cine a
mai pomenit aşa ceva?
MAMA: Câtă vreme stai în casa mea, mă asculţi pe mine, că eu îţi dau de mâncare şi
loc de dormit!
DARIA: Ştii ce, oricum aici nu prea mănânc... sau vrei să încep din nou? Şi de dormit
pot să dorm şi la Dan, sau în cel mai rău caz în gară! Că m-am săturat de scandalul pe
care mi-l faci mereu! Când o să am şi eu un pic de linişte?
MAMA: Când te faci fată cuminte! Până atunci ai să ai scandal în fiecare zi! Asta să-ti
fie clar: nu mă mai calci tu în picioare, măi! Că nu-s cârpa ta!
DARIA: Hai gata, că mă enervez.
MAMA: Să nu aud că te mai întâlneşti cu Dan că-ţi arăt eu ţie! Vezi că acuş îl sun pe
tata şi vine el acasă!
DARIA: Iaca, sună-l! Că asta îmi mai lipsea! Să vină când l-oi chema eu! ( Cineva suna
la uşă. Daria iese din cameră şi se întoarce cu Paula. Mama iese.)
PAULA: Am auzit că te-ai împăcat cu Dan…
DARIA: Da…nu-i aşa că-i super? Şi acum ghici cu cine o înşeală pe Simoneta?
PAULA (râzând) : Cu tine, nu?
DARIA: Da…si când îmi amintesc cu ce aere îmi zicea ea că “ Pe mine Dan n-o să mă
înşele” …
PAULA: Şi ţie îţi convine să fii aşa…a doua?
DARIA: Sigur că da, pentru că în felul ăsta mă răzbun şi pe Simona, îl am şi pe Dan…

TABLOUL AL VII-LEA

SCENA IV
18

( Acasă la Dan. El stă de vorbă cu Simona într-o poziţie foarte apropiată. Sună la uşă.)
18 |
DAN: Stai să văd cine e. ( Se uită pe vizor.) E Daria! Fugi în dormitor! (Deschide.) Ce
mai faci, îngeraş? ( Se sărută.)
DARIA: Eh, iar m-am certat cu mama... ca de obicei.
DAN: Lasă, ţucu, nu-i nimic... acuş ne luăm starea civilă şi plecăm din ţară... n-o mai
lua în seamă.
DARIA: Abia aştept... Pupă-mă. ( Dan o sărută. ) Dac-ai şti cât de iubesc, pui... aş vrea
să nu ne mai despărţim niciodată...
DAN: Şi eu îmi doresc asta, ţucu. Dar până atunci trebuie să te împaci cu mama ta, că
mai ai nevoie de ea şi de banii ei.
DARIA: Dacă ai şti cât mi-e de greu... Îs sătulă de toate mofturile ei... Măcar dacă aş şti
că pe mine mă vrei, nu pe …aia…
DAN ( o strânge în braţe.) Bineînţeles că pe tine te vreau, îngeraş!
DARIA: Nu pot să mai stau, trebuie să mă duc acasă, e târziu... ( Dan o conduce la uşă.)
Te iubesc mult, ţucu.
DAN: Şi eu te iubesc mult, mult, mult. ( Se sărută, iar Daria pleacă.)
SIMONA (ieşind din camera): Gata, ai terminat?
DAN: Da, s-a dus acasă. ( Se aşează pe fotoliu, iar Simona vine şi i se pune în braţe.)
SIMONA: Bine că a plecat... că mi-era dor de tine. ( Se sărută.) Pe cine alegi până la
urmă?
DAN: Ghici…pe tine…
SIMONA: Mă bucur…

TABLOUL AL VIII-LEA

SCENA V
( De o parte a scenei se vede camera Dariei, în cealaltă parte cea a lui Dan. Toţi cei
prezenţi - mama Dariei, Viorica, Paula de o parte si Simona, Mioara, Cristi si Marius de
cealaltă parte - se uită la televizor, la ştiri. Mama, Viorica şi Simona sunt furioase,
ceilalţi surprinşi. )
CRAINICUL: O întâmplare mai puţin obişnuită a avut loc zilele acestea. Deoarece
părinţii ei nu erau de acord cu iubitul ei, o fată în vârstă de 19 ani s-a căsătorit în secret
cu acesta şi au plecat împreună din ţară. Nu se ştie de unde a avut ea bani pentru a-şi
face actele necesare…
(Vocea crainicului se aude tot mai încet, în timp ce cortina cade.)
19

19 |