Sunteți pe pagina 1din 3

Cum îmi învăț copilul să-și exprime emoțiile negative?

Emotiile fie ele pozitive sau negative sunt cea mai importanta parte din noi si copiii
nostri, iar modul in care modelezi tu ca parinte reactivitatea emotionala a copilului tau il va ajuta
sa-si exprime adecvat emotiile. Poti aplica cele citite incepand cu varsta de doi ani cand copilul
incepe sa verbalizeze, si copilul intelege limbajul tot mai complex, pana la varste mai mari 10, 11
ani in functie si de maturitatea emotionala a copilului.

Reglarea emotionala se refera la ‚” abilitatea copilului de a demonstra control adecvat asupra


sistemului sau nervos” (C. Stratton, „ Helping children learn to regulate their emotions”).

Probabil in diferite situatii de frustrare pentru copil, te intrebi : Ce poti face eu ca si parinte?

1. Ofera cat mai multa STABILITATE si CONSISTENTA pentru copil în mediul familial. Spre
exemplu stabilirea clara a regulilor casei, stabilirea unor rutine cat mai predictibile pentru copil.

La ce il ajuta predictibilitatea pe copilul meu?

Il ajuta sa fie mai calm si să simtă că este protejat, în siguranță. In cazul în care copilul va
percepe căminul ca fiind un loc stabil, sigur atunci va dezvolta resurse pentru a face față în viitor
unei lumi mai puțin predictibile, și să simtă că poate deține controlul asupra situațiilor chiar daca
unele sunt mai impredictibile.

2. ACCEPTA emoțiile copilului tău și reacțiile lui emoționale. Accepta faptul că este normal
pentru copil să plângă, să se frustreze, sau să se retragă pentru a fi singur. Chiar dacă emoțiile
acestea sunt pentru părinte greu de suportat și stresante amintește-ți că RABDAREA și
ACCEPTAREA sunt factori foarte importanți prin care îți ajuți copilul să-și accepte emotiile și să
și le integreze în structura lui ca fiind parte din el.

Cum îmi ajut copilul?

Prin ACCEPTARE si ÎNȚELEGERE poți să-ți înveți copilul să tolereze tensiunea emoțională.

3. VORBEȘTE cu copilul tău depre propriile tale emoții.

Copiii învață prin modelare…asta o știm cu toții, parintele este oglinda copilului său. Poți să-ți
înveți copilul să-și regleze emoțiile folosind tu, părintele un ”limbaj al emoțiilor” . Astfel
încurajăm copiii (oferindu-le un model de comunicare emoțională) să-și exprime propriile
emoții, reducandu-se astfel reactivitatea emotionala a copilului tău.

Spre exemplu o mămică ar putea spune:” Mă simt tristă pentru că ați pierdut meciul, deși te-ai
descurcat foarte bine pe teren. Simt că ești trist și dezamagit dar cel mai important este ca ati
jucat bine.Ai dat tot ceea ce e mai bun din tine, si ai fost un bun coechipier. Sunt mândră de tine!
Data viitoare poate vei câstiga!
Cum îmi ajut astfel copilul?

Astfel ne înzestrăm copilul cu un puternic mecanism de reglare emoțională în situații stresante.

4. ÎNCURAJEAZĂ copilul să vorbească despre propriile emoții! Evită directivele legate de


emoțiile lui. Lasă-l să le resimtă și să le denumească el singurel.

Dacă identificăm noi emoțiile în locul copilului, îi va fi dificil să păstreze contactul cu propriile
lui emoții și cu autenticitatea lor. Astfel vor aparea dificultăți în reglarea emoțională, deoarece nu
va fi capabil să-și identifice corect propriile stări emoționale. EVITA afirmatiile de genul ” Nu fi
trist”; ”Nu trebuie să fii trist”. Încearcă să-i modelezi răspunsurile emoționale și să-l încurajezi să
vorbeasca despre ele:

” Văd că ceva te supără . Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat?”

Este util să povestesti cu copilul despre o situatie in care tu te-ai simtit la fel: „ Imi amintesc că
am jucat o dată fotbal si am pierdut meciul. M-am simtit foarte trist si dezamagit.”

Cum îl ajută „încurajarea” pe copilul meu?

Copilul tău învată ca oamenii pot sa aiba aceleasi emotii sau emotii diferite legat de una si
aceeasi situatie. (conceptul de „teoria-mintii”)

Copilul învată că nu este nimic gresit, legat de o emotie, este in regula să simtim emotii negative.
Toate emotiile sunt naturale si normale. Unele emotii sunt frumoase altele insa ne fac sa ne
simtim rau, insa toate sunt importante. Important e sa reusim sa ne controlam comportamentul si
nu emotiile, emotiile sunt naturale si ne ajutam sa ne exprimam starile de furie, tristete, fericire
etc.

5. MODELEAZĂ emotiile copilului.

Copilul tau invata din modul in care tu reactionezi de exemplu, la frustrare. Poți să-ți verbalizezi
emoțiile si modul in care rezolvi situatiile. De exemplu daca gatesti impreuna cu copilul tau si nu
prea ti-a iesit prajitura, in loc sa te enervezi poti spune: „Mai bine respir adanc,ma calmez , ma
relaxez, si repet reteta din nou.

Ce invata copilul tau?

Daca vrei ca micutul tau sa-si exprime adecvat frustrarea, tu incearca sa fii un model de liniste si
relaxare pentru el. Tu esti oglinda lui, el va reactiona ca si tine.

6. PERSPECTIVA POZITIVA. Invata copilul sa gandeasca pozitiv evenimentul . Copiii pot avea
ganduri negative legate de ei (vorbirea cu sine). Spre exemplu copilul poate sa se gandeasc intr-o
situatie negativa ca „Nu sunt bun de nimic”; ”Nu pot sa fac nimic”. Aici intervine rolul
parintelui care este dator sa inlocuiasca aceste ganduri cu unele pozitive pentru copil si il va ajuta
sa-si controleze furia in alte situatii. Atunci cand copilul tau este trist, nervos, suparat, îi poti
spune: „ Esti curajos, puternic, te-ai descurcat foarte bine, noi suntem mandri de tine”!

EXEMPLE DE VORBIRE INTERNA POZITIVA

„ Respira adanc de trei ori”

„Nu voi lasa sa ma afecteze asta”

„Toți copiii au parinti care se mai supara pe ei atunci cand nu se comporta adecvat”

„Pot sa fac fata acestei situatii”

„Pot sa ma calmez”

„Sunt curajos, puternic, ma voi simti mai bine in urmatoarele momente chiar daca acum sunt
nervos”

7. TEHNICA SUPERBROSCUTEI

Am adaptat pentru piticii vostri tehnica broscutei. Este o tehnica de relaxare pentru copii, pe care
copilul prin practica poate sa o internalizeze si sa o foloseasca in situatii tensionate. Pentru a fi
mai interesant pentru copil noi desenam inainte sa incepem exercitiul broscuta cu o carapace
maaaare, in care la sfarsitul exercitiului punem (desenam) tot ceea ce este frumos si placut de
copil.

„Inchide ochii. Inspira adanc pana numar eu la 3 si impinge aerul inspre maini si picioare, incet,
linistit, apoi da aerul afara, incet, linistit (repeta de 3 ori respiratia). Acum, imagineaza-ti ca esti o
broscuta testoasa. Imagineaza-ti in fata ochilor broscuta verde, iubitoare si jucausa. Imagineaza-ti
carapacea ei groasa si puternica, in care ea intra ori de cate ori se simte trista, nervoasa, agitata.
Acum tu esti o broscuta, imagineaza-ti ca esti nervos si ca intri in carapacea ta unde e liniste, e
frumos, e colorat. Acolo in carapace este tot ceea ce iti doresti tu, tot ceea ce te face sa te simti
fericit. Acolo sunt papusi, ursuleti pufosi de plus, baloane de sapun multicolore, muzica si
floricele(in functie de placerile copilului putem pune ce vrem noi in carapace). Plimbe-te prin
carapacea ta, joaca-te cu jucariile tale frumoase, asculta muzica din carapace,. Esti in carapacea
ta, respira rar, linistit, si spune cu mine:” Pot sa fiu o broscuta calma, linistita(repetam de 3 ori)”.
Îl încurajăm pe copil să stea în carapacea lui până se simte calm, relaxat, linistit, apoi poate să
iasă și să repete exercițiul din nou, cand e nervos sau agitat. Il incurajam sa spuna dupa
terminarea exercitiul: ” ACUM AM PUTERE DE SUPERBROSCUTA”.