SEMIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Tubul digestiv începe de la nivelul buzelor, terminându-se la nivelul liniei

anocutanate.
Tubul digestiv este constituit din:
- cavitatea bucală,
- faringe,
- esofag,
- stomac,
- intestin subţire,
- colon,
- rect.
Toate aceste formează tubul digestiv propriu zis + organele anexe prezentate de:
- glandele salivare,
- ficat şi căile biliare,
- splina şi
- pancreas.
Pentru examinarea tubului digestiv nici un alt sistem nu cere atâta timp şi răbdare!
Examenul obiectiv în special:
- inspecţia,
- percuţia,
- palparea ne oferă foarte puţine date, de aceea anamneza are importanţă deosebită
şi covârşitoare în precizarea diagnosticului.
Gastroenterologia este o specialitate medicală în care diagnosticul unei boli digestive se
bazează pe – simptoamele pacientului poate mai mult decât pe datele examenului fizic.
Important!!!
1. Medicul care ia interogatoriul va trebuie să-i acorde timp suficient, proporţional
cu dificultăţile diagnosticului.
2. S-ă aibă o metodă precisă de a pune întrebările în funcţie de fiziologia actelor
digestive precum şi să cunoască fiziologia şi fiziopatologia digestivă.

1
Desigur că examenele paraclinice şi de laborator, precum:
- Examenul sucului gastric şi duodenal,
- Examenul coprologic,
- Examenul radiologic şi endoscopic,
- Examenul ecografic abdominal,
- Examenul tomografic şi rezonanţă magnetică sunt deosebit de importante pentru
precizarea diagnosticului!
Anamneza
Necătînd la faptul că anamneza uneori aduce informaţii fragmentate şi impregnate
de subiectivizm, aceste sunt deosebit de văluroase, fie obţinute direct de la bolnav, fie
când nu se poate efectua acest lucru, indirect de la rudele pacientului.
Cea mai bună metodă este de a lăsa bolnavul să-şi povestească singur tulburările
ce le prezintă, ceea ce ne ajută să ne facem o idee asupra organului afectat.
După terminarea relatării intervine rolul activ al medicului care va pune întrebări
metodice ţinând cont că boala a evaluat, interogatoriul trebuind să treacă prin
următoarele etape:
- date personale şi preliminare,
- motivele internării sau prezentării la medic,
- istoricul suferinţei actuale,
- antecedentele patologice personale şi familiale,
- condiţii de viaţă şi de muncă.
Momentele cheie:
1. vârsta,
2. sexul,
3. profesia bolnavului,
4. debutul bolii,
5. anderecendetele personale fiziologice,
6. antecedentele patologice personale,
7. antecedentele familiale (heredocolaterale).
Datele personale:

2
 - Important este
1. Vârsta pacientului deoarece multe afecţiuni digestive prezintă o incidenţă legată de
vârstă. De exemplu:
a) Ulcerul gastric se întâlneşte în decada a VI-a mde viaţă, în timp ce ulcerul
duodenal poate fi depistat la vârsta 2-30 ani.
b) La o persoană care a depăşit vârsta de 40 de ani, la care o constipaţie cronică
s-a accentuat în timp, cu operaţia durerii abdominale şi sângerării la defecaţie
ne putem gândi la un cancer de colon stâng.
2. Sexul bolnavilor de asemenea are importanţă pentru patologia Ciroza biliară
primară se întâlneşte la femei între 35-60 de ani. Ulcerul duodenal este mai frecvent
la bărbaţi.
3. Profesia bolnavului este importantă deoarece anumite afecţiuni apar prin directă
legătură cu profesia. Trebuie de concretizat dacă pacientul este supus unor munci
stresante, cu efort fizic prelungit, cu mese neregulate.
4. Debutul bolii este foarte important de precizat. Primele tulburări digestive ca de
obicei sunt slabe în intensitate. O metodă bună este aceea de a analiza tulburările şi
manifestările bolnavilor care apar pe timpul unei zile. Aşa cum în legătură cu actele
digestiei apar şi tulburările digestive.
Este important:
- Starea generală la deşteptare.
- Apetitul şi tulburările acestuia,
- Dezgustul faţă de alimente, greaţă,
- Vărsăturile (voma),
- Pirozisul,
- Durerea abdominală,
- Eructaţiile,
- Balonările,
- Alimentaţia bolnavilor (e necesar de insistat asupra orelor de alimentaţie, felului
alimentelor şi a obiceiurilor alimentare, modul lor de preparare şi raportul lor cu
durerea şi celelante manifestări).

3
5. Antecedentele personale fiziologice din punct de vedere al semiologiei digestive
sunt de mai mică importanţă. Pildă: Numărul mare de sarcini poate favoriza litiaza
biliară şi ptozele viscerale.
6. Antecedentele patologice personale au o importanţă majoră în patologia digestivă.
Ca pildă: antecedentele de hepatită virală B şi C, diverse manevre chirurgicale,
transfuzii de sânge şi produse de sânge ce ar fi putut contamina bolnavul cu aceste
virusuri au valoare în cazul bolnavilor cu hepatita cronică sau ciroză hepatică. Tot în
acest context trebuie să ne interesăm de medicamentele folosite care pot avea un de
toxicitate hepatică.
7. Antecedentele familiale au de asemenea rolul lor în primele etape de diagnostic în
patologia digestivă. Multe boli au cu mare probabilitate coeficient genetic (ulcerul
gastroduodenal, litiaza biliară). Se vor cerceta cu atenţie focarele de contaminare
tuberculoasă din mediul familial, având în vedere posibilităţile uşoare de contaminare
Simptomatologia bolilor digestive
Semnele şi simptoamele pacienţilor cu patologia digestivă se pot împărţi în:
- manifestări generale şi
- manifestări funcţionale.
Simptomatologia bolilor digestive
Manifestări generale:
- Febră,
- Scăderea,
- Ponderală,
- Alterarea stării generale,
- Paloare,
- Deshidratarea.
Manifestări funcţionale:
- tulburări ale apetitului,
- durerea abdominală,
- eructaţiile,
- disfagia,

4
 - vărsături (voma),
- regurgitaţiile,
- pituita matinală,
- hematemeza,
- melena,
- flatulenţa şi alterarea tranzitului intestinal cu ar fi:
o constipaţia sau
o diareea
Manifestări generale:
1. Febra – în patologia digestivă este frecvent întâlnită în afecţiunile de etiologie
infecţioasă, care deseori pot fi însoţite frisoane. Ca pildă: angiocolite acute,
colecistite acute, apendicita acută, enterocolite bacteriene.
Uneori poate să apară numai o stare subfebrilă, ca în hepatitele acute virale, unele
parazitoze intestinale, TBC intestinală colecistite subacute sau cronice.
Curbele febrile cu aspect septic apar în abcese hepatice precum şi în unele neoplasme
digestive (hepatoim primar şu neoplasmul de colon).
2. Scăderea ponderală - Se constată la bolnavii cu neoplasm cu stări febrile prelungite,
cu greşuri şi vărsături, anorexie şi diaree.
Vă rog să reţineţi ca Obezitatea se asociază frecvent cu:
- litiaza biliară,
- suferinţe pancreatice şi steatoza hepatică.
3. Alterarea stării generale mai des apare în sindroamele abdominale acute
(pancreatită acută, infarct mezenteric, ocluzii, perforaţiile digestive) cât şi în afecţiuni
grave de lungă durată semnificând un prognostic prost.
Poziţia bolnavului flexia ventrală a trunchiului cu apăsarea mâinii pe abdomen în
regiunea epigastrică apare în boala ulceroasă, în timpul colicilor bolnavii sunt agitaţi
găsindu-şi cu greutate o poziţie care să le calmeze durerea iar în peritonitele acute
bolnavii stau nemişcaţi, respiră superficial, abdomenul neparticipând la mişcările
respiratorii.

5
4. Paloarea – cel mai des paloarea apare în caz de hemoragii digestive şi este asociată
cu anemie severă. – Hipotensiunea şi/sau colaps vascular paloarea albă se descrie
clasic în afecţiunile digestive care evoluează cu sângerare.
Nuanţa gălbuie a palorii apare în neoplasmul gastric şi neoplazii colonice.
Icterul – apare în diverse nuanţe şi intensităţii în boli hepatice, biliare, pancreatite
etc. despre icter se va vorbi mai amănunţit în cadrul semiologiei hepatobiliare.
5. Deshidratarea – apare în caz de vărsături şi/sau diaree abundente.
Alte modificări cutanate
- coloraţia brun-cenuşie apare în hemocromatoză,
- steluţe vasculare, eritema palmară – ciroză hepatică,
- xantoame şi xantelazme apar în colestazele cronice şi CBP,
- căderea părului în jumătatea externă a sprincenilor – în cirozele hepatice (prin
creşterea nivelului estrogenic).
Manifestări funcţionale
1. Tulburări ale apetitului. Foamea este reflex înnăscut reprezentând nevoia organică
de a ne alimenta pentru a reface pierderile energetice şi nutriţionale. Apetitul
reprezintă dorinţa de a ingera un anume aliment fiind un reflex condiţionat,
dobândit prin experienţe anterioare, îndeosebi gustative. Regularea nervoasă a
ingestiei de alimente se realizează la nivelul hipotalamusului, unde există centrul
foamei şi centrul saţietăţii prin legături funcţionale cu centrul cortical ai sistemului
limbic şi amigdalian.
1. Scăderea ingestiei de alimente sau inapetenţă:
- reprezintă lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca,
2. Anorexia – absenţa foamei sau a apetitului (tabel)
ANOREXIA:
1. Totală – suprimarea poftei pentru orice aliment
2. Selectivă: suprimarea poftei pentru un anumit tip de aliment:
o pentru grăsimi la hepatici
o pentru carne, pâine şi grăsimi (la neoplazii digestive)
3. Progresivă – frecvent în cancerul gastric

6
 4. Reală – prezintă substrat organic
5. Falsă – cu substrat funcţional deseori fiind produsă de tema de a ingera alimente
din cauză durerii (ulcer gastric şi/sau duodenal)
6. Nervoasă – are substrat psihic, refuzul de a mânca.
Cauzele lipsei poftei de mâncare pot fi diverse:
1. Boli ale aparatului digestiv: gastrite, ulcere, cancere digestive, boli ale ficatului
şi vezicii biliare, pancreatite etc.
2. Boli extradigestive: infecţii acute nespecifice, intoxicaţii, afecţiuni renale, boli
hematologice, cardiovasculare.
3. Boli ale sistemului nervos şi afecţiuni psihice - tumori cerebrale, psihoze, stări
emoţionale tec.
DUREREA ABDOMINALĂ
Durerea abdominală (DA) este simptomul de debut comun tuturor afecţiunilor
abdominale, deşi are pentru fiecare caractere clinice diferite.
Cauzele DA sunt variate:
I. Dureri de origine abdominală:
1. Boli ale organelor cavitare:
- esofag,
- stomac şi duoden,
- intestin subţire şi colon,
- pancreas,
- căi biliare
2. Afecţiuni peritoniale:
- de natură chimică,
- de natură infecţioasă
3. Boli vasculare:
- tromboza mezenterică,
- angorul abdominal,
- anevrismul de aortă abdominală

7
 4. Afecţiuni care determină tensiune sau distensie la nivelul capsulelor
organelor
- capsula hepatică, splenică,
- mezenter
II. Dureri de cauza extraabdominală
1. Durere reflectată de la nivelul:
- Toracelui:
o pleurezie,
o pneumonie bazală, infarct miocardic/angor,
o pericardita acută.
- Tractului uro-genital:
o sarcina extrauterină,
o anexite, parametrite,
o chist de ovar,
o litiaza renală,
o pielonefrita acută, cronică
- Peretele abdominal:
o nevralgia intercostală;
o herpes Zoster,
o miozita
- Coloana vertebrală şi măduva spinării
2. Dureri de afecţiuni metabolice:
- Endogene toxice:
o uremie,
o acidoză diabetică,
o Boala Adison
- Alergice – hipersensibilitatea la alimente
- Exogene toxice:
o medicamente,
o plumb

8
 - Exogene biologice
o toxine bacteriene
o veninuri de insecte sau şerpi
3. Durerea neurogenă – tabes
4. Durerea psinogenă
Caracterile durerii
Important este să apreciem caracteristica durerilor abdominale
1. Sediul,
2. Iradierea
3. Intensitatea,
4. modul în care este percepută de bolnav,
5. Durata,
6. Frecvenţa şi periodicitatea,
7. Factorii de agravare,
8. Factorii de ameliorare,
9. Manifestări asociate
Sediul durerii
1. Retrosternal sau epigastric superior → suferinţe esofagiene,
2. Medioepigastrică → afecţiuni ale stomacului şi duodenului,
3. Hipoconarul drept → afecţiuni hepatobiliare şi ale unghiului drept al colonului,
4. Hipoconarul stâng → afecţiuni pancreatice şi ale unghiului stâng al colonului,
5. Fosa iliacă dreapta → suferinţe apendiculare iliocecale, anexiale,
6. Fosa iliacă stângă → suferinţe ale colonului stâng, anexiale,
7. Periombilical → enteropatii acute, cronice,
8. Suprapubian → suferinţe rectrosigmoidiene, vezicale, uterine,
Iradierea durerii
1. Hipocondrul drept →- apendice retrocecal,
- ulcer duodenal,
- suferinţe ale colonului drept
2. Umărul drept → afecţiuni ale vizicii biliare

9
 3. Umărul stâng → afecţiuni pancreatice
Principalele cauze de durere abdominală
Durere cronică
- Inflamatorie
- ulcer gastric sau duodenal,
- esofagita,
- colite,
- pancreatita cronică
- Vasculară:
- ischemie cronică
- Metabolică:
- diabet zaharat,
- porfirie
- Funcţională:
- dispepsie,
- sindromul colon iritabil
- Parietale
- neurogene (radioculite),
- musculoscheletale (traumatisme)

Durerea acuta
- Inflamatorie:
- apendicită,
- colecistită,
- pancreatită,
- diverticulită
- Perforaţie
- Obstrucţie
- Vasculară
- Ischemie acută,

10
- Ruptură de anevrism
Modul în care durerea este perceputa de bolnav
Senzaţie de greutate → senzaţie de evacuare incompletă a stomacului
Senzaţie de arsură:
- este vie,
- cu caracter paroxistic,
- însoţită de pirozis,
- salivaţie abundentă
fiind cauzată de:
- creşterea tensiunii intragastrice,
- spasmul piloric,
- hipersecreţii acide
Modul în care durerea este percepută de bolnav
Are o mare importanţă pentru stabilirea provenienţei lor
- Durerea din refluxul: - este descrisă ca arsură esofagian
- Ulcerul duodenal: - la fel ca arsură însă mai frecvent este descrisă ca „intensă”
fiind ameliorată de alimente sau antiacide.
- Durerea intestinală: (fie de obstrucţie sau din inflamaţie) are un caracter de colică:
perioadele de linişte alternează cu perioade de durere; intensitatea durerii creşte
paralel cu frecvenţa episoadelor dureroase. Colica intestinală nu are un sediu exact,
dar coincide cu peristaltismul, liniştindu-se după evacuarea conţinutului intestinal
şi a gazelor.
- Colon iritabil – durerea se poate modifica după eliminarea gazelor sau materii
fecale, însă lipseşte ritmicitatea clară a colicii din obstrucţia intestinală.
- Durerea apendiculară – poate avea o componentă colicativă, însă de regulă este o
durere surdă sau intensă, dar constantă.
- „Colica biliară” sau „Colica renală” – nu este colică adevărată, deoarece lipsesc
perioadele de linişte între episoadele dureroase. Această durere este ondulată
(exacerbările rău tolerate apar pe un fondal dureros continuu).

11
 - Inflamaţia peritoneului parietal – Durerea este acută, severă şi bine localizată
iniţial, contribuind la identificarea organului lezat – impune pacienţii să stea liniştiţi
pentru a evita agravarea durerii – la percuţie apare sensibilitate.

EXAMENUL OBIECTIV
Examenul fizic al aparatului digestiv inspecţia generală
Alterările stării generale apar în sindroame abdominale acute:
- infarct mezenteric,
- pancreatita acută,
- ocluzii intestinale,
- perforaţii şi afecţiuni grave de lungă durată.
Modificările de conştienţă – de obicei pacienţii cu afecţiuni digestive au dereglări de
conştienţă: sunt orientaţi temporospaţial, reacţionând promt şi corect la stimuli fizici sau
verbali.
În unele cazuri uneori conştienţa se dereglează până la comă profundă.
Precoma şi coma hepatică reprezintă una din afecţiunile generale cerebrale,
secundară perturbării sistemice metabolice din insuficienţa hepatică.
Coma hepatică se instalează treptat (zile, săptămâni) progresiv, fiind precedată de
somnolenţă, astenie, adinamie, metiorism, sughiţ.
În unele cazuri se asociază agitaţia psihomotorie, agresivitatea, tremorul mâinilor,
convulsiile.

12
 Ulcerul gastroduodenal

Boala ulceroasă cu localizarea gastrică sau duodenală este o afecţiune

plurifactorială, cronică, evaluând clasic cu acutizări. Caracterizate prin
prezenţa unui crater ulceros – cu posibilă complicaţie de hemoragie,
perforaţie, sau stenoză.
Prevalenţa UD în ţările dezvoltate din Europa şi în SUA constituie 5-
10% şi incidenţa anuală – 0,2%.
Ulcerul Duodenal de 3-4 ori se întâlneşte mai des decât cel gastric.
În general, prevalenţa BU în ţările dezvoltate este în descreştere, pe
când în ţările în curs de dezvoltare este în creştere.
Raportul femei-bărbaţi pentru UD este ≈ 2:1 în ţările dezvoltate şi de
3:4 în cele slab dezvoltate.
UD – afectează preponderent persoanele de vârstă 25-75 ani,
UG – prevalează la persoanele de 55-65 ani.
Mortalitatea în ultimele decenii s-a redus modest şi este ≈ 1-2 decesuri la
100.000 cazuri

13