Tema 1. Conceptul şi conţinutul comerţului exterior. Aspecte teoretice şi metodologice.

1. Conceptul şi conţinutul comerţului exterior

2. Aspecte teoretice şi metodologice
3. Particularităţile şi principiile mecanismului comerţului exterior

I. Conceptul şi conţinutul comerţului exterior

Comerţul exterior reprezintă o componentă distinctă a unei economii naţionale care cuprinde
operaţiuni comerciale sau de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică în raporturi cu străinătatea privind
vînzarea-cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licenţe, consegnaţia sau depozitul, reprezentarea sau
comisionul, operaţiunile financiare, asigurările, turismul şi în general orice acte sau fapte de comerţ.
Comerţul exterior cuprinde 2 componente de bază:
- Operaţiunile comerciale internaţionale – o formă de interdependenţă între întreprinderi şi
economiile naţionale în sfera comercializării care includ :
a. Comerţul internaţional cu mărfuri – care este format la rîndul său din export şi import de
mărfuri.
b. Comerţ internaţional cu servicii comerciale (comerţ invizibil) - cuprinde servicii conexe a
operaţiunilor de export/import (transporturile, asigurările, licenţele, turismul internaţional).
c. Operaţiunle comerciale combinate – cum ar fi reexportul, compensaţiile, operaţiunile de
perfecţionare...
- Alianţele şi cooperările internaţionale – reprezintă o formă a legăturilor economice dintre state în
vederea realizării unei strategii comune, durabile în domenii diferite de activitate. Motivaţia
realizării acestei legături constă în existenţa unor interese comune cum ar fi complimentaritatea
tehnologiilor sau exploatarea eficientă a competenţelor şi resurselor proprii. Principalele forme de
alianţe şi cooperări internaţionale sunt:
a. Cooperări pe bază contractuale – cum ar fi contractele de licenţă, francizele, subcontractarea
b. Alianţe strategice sub formă de asociaţii sau consorţii pentru îndeplinirea unor obiective în
comun
c. Cooperare instituţionalizată (societăţi mixte)

Efectele comerţului exterior

1. Efecte economice de tip valoric – reprezintă diferenţa dintre incasările şi plăţile internaţionale din
operaţiunile de export/import generate dintre productivitatea naţională şi internaţională a factorilor
de producţie.
2. Efecte economice de tip material – reprezintă forma valorică de întrebuinţare care satisfac
cantitativ şi calitativ anumite nevoii reale ale economii naţionale
3. Efecte economice de tip indirect – cum ar fi introducerea progresului tehnic, valorificarea mai
bună a factorilor de producţie interni
4. Efecte economice de tip social şi politic

II. Aspecte teoretice şi metodologice

Statisticile comerţului exterior în RM se realizează în baza recomandărilor comisiei de statistică
ONU şi regulamentului consiliului europi. La elaborarea statisticilor de comerţ exterior se
utilizează noţiunile de regim vamal.
Sistemul de comerţ exterior în Md este un sistem general.
Tendinţa generală a exporturilor şi importurilor se determină pe baza indicilor valorici şi fizici.
În realizarea operaţiunilor de comerţ exterior exportatorii şi importatorii trebuie să ţină cont de o
multitudine de factori interni şi externi:
- Avantajele competitive
- Politica statului
- Variaţiile cursului valutar
- Politica statelor vecine
- Calitatea de membru din diferite organizaţii, alianţe....
- Gradul de specializare a economiei naţionale
- Gradul de dezvoltare tehnologică
- Nivelul de instruire şi pregătire a forţei de muncă
- Puterea de cumpărare a populaţiei şi înclinaţia spre investiţii.

III. Particularităţile şi principiile mecanismului comerţului exterior