Sunteți pe pagina 1din 40

1 Machiavelli

Consideratii generale :

Interpretarea lui D. Q

Diego Quaglioni s-a ocupat de Evul Mediu tarziu.El obsv ca reflectia pol a lui Machiavelli
este legata de raportul strans dintre istorie si politica ,dintre experienta si normele vietii
civile.Aceste norme ale vietii civile sunt inspirate din perioada renasterii din opera istoricului
antic Titus Livius care devine stilul conducator al reflectiei istorico-politice renascentiste.

M considera ca experienta anticilor poate fi cel mult un ghid pentru umanisti (umanismul
florentin) si nu trebuie privita neaparat ca o autoritate.

Pentru M istoria este mereu si exclusiv istorie politica.( istorie a schimbarilor pol. si reflectia
asupra legilor care le guverneaza).

Perioada umanista primeste din experienta anticilor impulsul unei noi viziuni despre pol si
istorie , o viz menita sa inclouiassca viziuna augustiniana(cetatea eternal sieca temporara).Viz
augustiniana este treptat inlocuita cu o interpretare in termini naturalisti a schimbarilor
petrecute in comunitatile pol.S-a considerat mult timp ca in acest contex M ar fi dat o noua
unitate si demnitate reflectiei istorico-politice.El ar fi lasat de-o parte traditia umanista luand-
o pe un drum care nu mai fusese parcurs pana atunci.

Dincolo de justetea acestei perspective,ceea ce este sigur este faptul ca el scrie istorie nu din
persp. unui istoric (PRincipele) ci din cea a polticii ,sau mai mutlt chiar s-a spus din persp.
stiintei pol.

De aceea interpretarea istoriei romane devine astfel in cazul operei lui M filosofie pol.

“Discursurile decade lui Titus Livius “/ “Principele”- lucrari contemporane

Operele pol. am putea spune ale lui M presupun o ereditate pol . si o ampla cultura lit. si ist. (
M le scrie cand avea ceva exper si de om de cultura si de practician de natura
substantiala).Cultura antic ape care M si-o formeaza de-a lg anilor, devine un fel de stiinta
(spune D. Q) care se bazeaza pe faptul ca natura umana nu se schimba odata cu trecerea
timpului.Comparatia dintre actiunea anticilor si viata pol. din vremea lui M . presupune nu
doar ideea mereu reafirmata a exemplaritatii romanilor , ci mai mult pp o conceptie despre
istorie si despre macanismele ei bazata pe ideea ca practica politica trebuie sa tina cont si de
experientele anterioare .In cazul lui M , avem mereu in fata ( SPUNe D.Q) perspectiva trecerii
de la istorie la regula pol.Experienta lucrurilor antice este un mijloc (considera M) ft imp pt a
intelege politica si pt a actiona asupra ei.”Imitarea” ordinii antice reprez pt M baza unei noi
stiinte a statului, stiinta care tre sa se bazeze pe experienta in aceeasi masura ca si dreptul sau
medicina.

1
M este insa impotriva celor care incearca sa-si conformeze actiunile pol in exclusivitate
modelelor antice.Aceste modele antice nu sunt doar dificil de preluat ci chiar imposibil de
preluat(spune M) .

Naturalism politic( pt M): Avand o natura “ inteligibila” ,lumea pol permite potrivit lui M
deducerea unor legi si regului universale. Acesta este si motivul pt care M refuza sa-si
imagineze republici si isi aplica reflectia asupra politicii din timpul sau.

Asadar M prin naturalismul sau pol ajunge de fapt sa inteleaga istoria altfel decat predecesorii
sai.

Potrivit lui D.Q putem vorbi cu adev despre o revolutie metodologica si conceptuala care
separa teologia pol a Evului MEdiu TZ. Sau traditia “oglinzilor principilor” de opera lui M.

IStoria nu este deci o repetare inevitabila a acelorasi evenimente, ci mai degraba manifestarea
unor continuturi dif . care isi iau originea in pasiunile umane invariabile.Dat acestor pasiuni
umane invariabile avem posibilit de a domnia evenimentele ,cel putin parte.

Exemplul sau modelul istoric isi mentine intact forta normativa, pt ca sunt aplicate aceleasi
mecanisme ale comportamentului uman.Ceea ce trebuie adaugat insa, este faptul ca modelul
fara atentie la detaliile politicii reale nu va putea transf. stiinta despre stat intr-o forta pol.( ne
situam doar la niv teoretic in mom in care vrem sa imitam).

Interpretarea lui Paul Veyne(P.V)

Intrebari despre M:

 Este oare un autor care pretuieste raul sau binele in pol?

 A demascat realitatea pol?



…………………………..M a inteles care era realitatea efectiva a politicii statelor din timpul
lui.

……………….

P.V crede ca M a considerat aceasta realitate ca fiind chipul etern al politicii.El nu a fost decat
un tehnician limitat ,dar fiind un tehnician a lasat impresia ca este lucid.

M isi propune sa vorbeasca despre”modul in care principatele pot fi conduse si


pastrate”(Principele, cap II).Tot potrivit lui M,principele care vrea sa-si pastrreze statul
trebuie sa stie sa urmeze adevarul efectiv .EL tre sa fie intelept pt a sti sa evite” infamia
viciilor care l-ar face sa-si piarda statul.”

2
M mai pleaca de la ideea ca specia umana nu este pe deplin imblanzita,este semi-imblanzita
cum o numeste P. V ,de aceea se poate revolta.

Potrivit lui P. V ca principii sunt singurii agenti ai politicii.De altfel ,trebuie precizat ca in
vremea lui M a guverna era un teren care se folosea mai ales in domeniul agricol ( a stapani
un terirotiu de catre proprietarul sau).

Principii nu incheie un contract cu supusii lor si nu au drepuri sau datorii fata de ei.De
asemenea,principii nu se supun unor reguli morale(conchide P. V nu exista la M de fapt un
conflict intre pol si morala ,pt ca morala este ignorata in rap cu politica lae carei dimensiuni
sunt eterne) .Potrivit lui P. V relatia dintre principe si supusi nu este una morala , ci o relatie
tehnica.Principele nu are obligatia de a a asigura binele supusilor. CU alte cuv ,a guverna si
a-si pastra principatul este pt principe un lucru natural si instinctiv.

„A guverna” pt M inseamna „a –i pune pe supusi in conditia de a-i nu putea dauna


principelui , ci chiar de a nu se gandi sa-i dauneze”. principele trebuie sa-si pastreze
regatul si nu sa-i guverneze in sensul actual al cuv.

Va trebui ca principele sa-i multumeasca cand pe supusi cand sa-i multumeasca pe cei care –i
oprima pe supusi.

Potrivit lui P. V ,gandirea lui M caracterizeaza poltica Europei intre sec 15 si 18 inainte ca
monarhii sa devina monarhi constitutionali.

Politica inseamna la M altceva decat astazi=> principiile acestei politica,instit si functiile pe


care pol lui M le pune in joc nu sunt aceleasi cu institutiile si functiile din democratiile de azi.

Principatele in vremea lui erau disputate intre mai multi suverani, iar statul din vremea lui M
se baza pe violenta si intr-o anumita masura pe practicarea nedepretatii ,tocmai pt a-si mentine
granitele.Statul modern ,guverneaza si gestioneaza interesele unei anumite populatii.=> fiecare
soc observa P. V isi are modul sau specific de a fi fundamentata pe violenta si nedreptate.

Potrivit lui P. V adevarul efectiv al politicii pe care M crede ca-l surprinde nu are un caracter
etern cum credea el.

Este un adevar cu ajutorul caruia nu putem gandi statul modern si nici macar o realitate pe
care de multe ori ne-am obisnuit sa o consideram clasica, cum este cetatea eterna=> avem de-
a face cu o politica strict locala.

M nu incheie epoca fictiunilor ci isi creeaza propria fictiune.Este o fictiune rece ceea ce-i da
aerul luciditatii.M nu incearca sa justifice sau sa rationalizeze puterea princira,iar principele
sau gandit asemenea unui latinfundiar nu are misiunea de a asigura fericirea supusilor , cu
care nu a incheiat nici un contract.

Pol lui M nu cunoaste nici un alt actor pol in afara principelui. Pt el statul sau politica sunt
fenomene pure ,naturale.M nu este nici cinic ,nici lucid.El este un campion ( P.V) al
seriozitatii care isi transf gandirea intr-un nou academism.

3
Asa-zisa lui luciditate este legata de practica pol din vremea sa pe vcare P.V o numeste
si”practica pol a suveranilor vechiului regim”.El creeaza o fictiune cu aparente rationaliste
care ulterior i-a purtat numele „Spirit machiavelic”. Potrivit lui P V aceste rationalism nu este
cel al unui ganditor pol ci mai degraba cel al unui tehnician al politicii.

M nu se intreaba in privinta limitelor si scopurilor actiunii sale ci doar asupra coerentei


internme a mijloacelor.El considera ca fiind imaginar

Tot ceea ce nu corespunde acestei rationalitati=> imaginarul este realitatea celorlalti.

CONCLUZIE: Asa zisul adevar efectiv al lucrurilor este o fictiune care se considera pe ea
insasi mai adevarata chiar decat adevarul.

M crede ca descrie si slujeste un model si anume modelul principelui pe care in realitate il


configureaza in fc de ceea ce poate face pt el.

Din politica mai multor principi din vremea lui , M pretinde ca desprinde un „model”rational
pe care il considera adevarul efectiv al oricarei politici.Potrivit lui P. M modelul
machiavellian este o abstractiune prin care politica este redusa la efortul puterii de a se
autoconserva.( de a-si pastra domeniul prin care exista).Machiavelli presupune mai multe
lucruri . O prima presupozitie ne spune ca puterea ,potrivit lui M , exista in general dincolo de
determinatiile istorice.Acest domeniu al puterii sau al politicii ramane acelasi in opinia lui M
indiferent de felul in care se manifeste supusii sau cetatenii . Cu alte cuvinte pt Machiavelli
supunerea fata de putere este aceeasi in cetatea greaca intr-un principat sau in statele din sec
XX.

Avem la M o putere fara alte determinari care trebuie sa se conserve pentru a nu se autonega,
pt a nu ajunge sa se nege pe ea insasi.Daca principele este singurul actor politic ,avem de-a
face asadar cu un actor politic colectiv si atunci statul va fi acelasi fie ca vorbim de o
republica precum Atena sau Roma , fie ca vorbim de un imperiu cum a fost cel roman.Desi
vorbeste tot timpul despre principe ,Machiavelli este de fapt nu un monarhist ci un republican
convins ( „binele public este urmarit doar in republici,experienta ne dovedeste ca niciodata
popoarele nu si-au sporit bogatia si puterea decat sub o guvernare libera”)

LIBERTATEA la Machiavelli

Potrivit lui P V lib este un concept aplicabil unei colectivitati care se autoguverneaza si nu
este supusa unui stapan.M intelege lib in sensul antic al termenului in care doar colectivitatea
este libera si nu indivizii.In acest sens, chiar si o oligarhie se va numi republica daca nu este
supusa unui stapan. Din perspectiva lui M exprimata in discursuri,puterea principelui este
posibila in principal datorita apolitismului supusilor.Prin relatia de supunere cei condusi ajung
in final sa-si iubeasca stapanul.Principele tre sa stie sa se faca ascultat ,ceea ce inseamna in
alte cuv sa se faca temut.in Acest caz ,supusii il vor asculta nu dat violentei exercitate asupra
lor sau datorita persuasiunii ,ci din obisnuinta =Supunerea va deveni atunci o „afectiunea
naturala”. In alte cuv ,teama va fi asemanatoare cu iubirea.

4
De cele mai multe ori principii sunt respectati pt virtutile lor cel putin aparente ,dar oamenii
sunt sensibili in cea mai mare masura fata de forta lor .Daca principele isi va mentine statul
( af M in cap 18 „Principele”) mijloacele prin care a facut acest lucru vor fi considerate
onorabile si vor fi laudate de catre fiecare.Potrivit lui M maretia statului ,determina supunerea
supusilor indif de ceea ce gandesc .

P. V obsv ca realitatea politica din timpul lui Machiavelli scotea in evidenta o disimetrie intre
principe si supusi.Principele portretizat de M nu se poarta patern ,nici ca un egal cu supusii sai
ci ca un proprietar care are drept sg scop pastrarea teritoriului.Sg scop al puterii politice
princiare este acela de a supravietui si singura capacitate a aceste puteri pol este aceea de a
supravietui.(este optica unui tehnician care se crede teoretician) .

M stie mai ales ceea ce nu trebuie sa faca,ce trebuie evitat in calitate de tehnician.M remarca
P.V a devenit celebru prin asa zisul moralism al sau, insa potrivit lui P.V el nu este decat un
tehnician conformist care prezinta o politica fara fundament .La M existenta statului si puterea
principelui sunt simple fapte din care el face niste drepturi.El nu este nici lucid in opinia lui
P .V ,nici cinic, el este pur si simplu un personaj caruia statul ii apare ca un obiect atat de
sublim incat nu e nevoie sa argumentam in fav lui.M nu incearaca sa justifice societatea
politica nici s-o fundamenteze pe un contract sau pe binele comun.Refuzand aceste doua
lucruri el se situeaza pe acelasi plan cu creatorii de utopii si cu cei care au scris asa numitele
oglinzi destinate principilor.

Sg diferenta intre M si contemporanii sai umanisti consta in faptul ca pt el adevarul efectiv al


lucrurilor este considerat cel mai imp lucru in pol.

…………..autorii nu faceau altcv decat sa-i idealizeze pe principi infatisandu-le o oglinda a


tuturor virtutilor.M insa ca partizan neconditionat al puterii pol , vorbeste doar in termeni
tehnici si isi slujeste principele fara sa-l idealizeze.Inainte de M ,cititorul acestor oglinzi ale
principilor era pregatit doar sa auda lucruri nobile pt ca asa cerea legea genurilor. Daca insa
trecem de genurile lit vom vedea ca M nu afirma ceva foarte nou( de ex at cand argumneteaza
in discursuri in primul rand superioritatea republicilor o face pornind de la ideea
conventionala ca aceastea sunt mai drepte decat principatele. )Pacea si maretia statului devin
la el scopurile principale ale politicii.

Cu el isi face debutul perioada absolutismului sau perioada de formare a marilor monarhii.Din
persp. acestui curent absolutist ,opera lui va fi continuata de un autor precum Jean Bodin(J
B) .Din persp. Altor teme cum ar fi chestiunea puterii care nu acc nesupunerea,el va fi
continuat de Hobbes

Jean Bodin-In opera sa. JB pleaca de la doua idei fundamentale:

1)principii nu trebuie sa se poarte nedrept

2) dreptatea nu este relevanta pt pol

Suv absoluta trebuie acordata conduc pol( spune JB) pt ca o suveranitate ingradita de conditii
si obligatii nu este suveranitate.In privinta legii , supusul nu are drept de jurisdictie.Orice
5
putere si orice autoritate de a comanda depind de suveran.Mai mult este contrar notiunii de
autoritate civila sa le acorzi supusilor dreptul de a se opune sau de a rezista .JB ofera si
argument juridic in fav supunerii care consta in faptul ca suv absoluta e necesara in opinia lui
pentru mentinerea pacii.Orice supus ar deveni tiran,daca i s-ar ingadui revolta impotrivz
suveranului si s-ar ajunge la anarhie.Puterea suverana se subordoneaza doar puterii lui Dz
spune JB , pt ca principele nu incheie nici un contract care ar prevedea obligatii fata de
supusi.

Justitia sau dreptatea nu poate fi preferata pacii civile .Odata cu JB observam ca traditia
absolutista cu contradictiile ei ,ia locul traditiei moderate a umanismului princiar.

Trecerea de la M la Hobbes

H este cel care dezvolta reflectia asupra pacii civile din perioada anterioara a lui si anume din
sec 16.H poate parea machiavellin in anumite privinte . AUTORITATE_REALISM_ PACE
 al ambii

El inlocuieste virtutiile morale din viata civila cu virtutiile pol ,dar in alte privinte este un
autor antimachiavellian si anume in ceea ce priveste in primul rand reflectia din jurul
dreptului natural . Dreptul natural nu era doar refuzat de M ci era chiar ignorat.

M nu-si pusese porblema originii statelor nici a eventualleor sale functii.H isi pune aceasta
probl din perspectiva supusilor pe care ii numeste de data aceasta cetateni.

Pt M statul ,puterea si supunerea erau notiuni care se intelegeau de la sine .Succesul lui M s-a
bazat pe faptul ca in cele din urma el sustine ideea de supunere neconditionata chiar daca nu-i
mai idealizeaza pe principi.

CURS 2: 17.10.2013

Hobbes
Tomas Hobbes( 1588-1679)
HOBBES
-1588-1679.
-“Elementele dreptului natural si politic” 1648; Leviathan, De cive.
-isi propune sa reconstruiasca rational ansamblul cunoasterii umane pt a reintroduce in ea 3 idei
fundamentale : ordine, certititudine, adevar.; vrea sa transforme reflectia politica in reflatie filosofica;
il determina sa scrie un eveniment istoric: razb civil englez- a zguduit structura politica a Angliei; fil
trebuie sa fondeze cunoasterea politica pt a-I lumina pe oameni de ce este necesar statul; lucruri de
evitat: Discordia, conflictul si razboiul; fil civila(politica) trebuie sa construiasca d.p.v. theoretic o
cunoastere cu functie practica; fil civila are o utilitate si nu este o cautare zadarnica asemenea utopiei-
exista un scop practice-pt ca are o mare incredere in ratiune; ratiunea este comuna tuturor; folosirea
ei este mijlocul cel mai sigur de a mentine stabilitatea statului.
Ratiune=. Stabilitatea statului= mentinerea pacii=> mentinerea vietii supusilor=> bunastare
“De ce statele sunt distruse?”, “De ce oamenii se revolta?”
HOBBES nu e interest de cauzele factual care duc la nasterea si cadeara statului, ci de lucururile perene
care merg dincolo de istorie.; de la povestire el trece la deductive; trece de la istoria civila la filosofia
civila; incearca sad ea fil pol un statut demonstrative; principiile din filosofie nu se gasesc in istorie ci in
6
natura umana; detasarea de circumstantele particulare si de explicatia evenimentelor istorice prin
moravurile soc studiate; e importanta natura umana; principiile fil pol= consecintele reflectiei naturii
umane.
“de ce oamenii care sunt in mod natural liberi, egali si independent au tendinta de a se asocial pt a
forma un stat?”
“ELEMENTUL DREPTULUI NATURAL SI POLITIC”- o scrie in 1640, o publica in 1650; despre natura
umana; despre corpul politic; prima parte studieaza puterea naturala si starea de natura a omului, a 2-
a studieaza natura corpului politic si a legilor sale numite legi civile. Consecinte a celor 2 parti: studiaza
constintele interne umane si a raporturilor dintre oameni care se pot face independent de stat.; ceea
ce el numeste stare de natura desemneaza conditia oamenilor inainte de existent puterii politice;
statul sau corpul politic nu este o realitate naturala produsa de o tendinta spontana a naturii umane ci
o realitate articifiala, creeata de vointa; cum descrie constitutia afectiva si cognitive a omului: este o
fiinta alcatuita din dorinta si cuvant; dorinta= efortul prin care tindem sa cautam ce ne duce la
pastrarea vietii sis a evitam sfarsitul, dorinta de sine.
Constitutia cognitive= omul este o fiinta inzestrata cu vorbire(cuvant), modfica constiinta mentala sic
ea afectiva a omului.
LEVIATHAN- “daca nu ar fi existat comunicare nu ar fi existat comunitate, republica, principi,
contracte, pace”-studierea relatiilor inter-umane in starea de natura o precede pe cea politica.
Starea de natura- relatii inter-umane sunt dominate de neliniste pt ca trebuie in permanenta sa
gaseasca noi mijloace de supravietuire; fiecare om este nelinistit din pricina relatiilor cu ceilalti;
prezenta celuilalt introduce factorul de incertitudine; relatiile sunt dominate de neincredere, rivalitate
si sent superioritatii; este o stare de razboi, dominate de teama de moarte si de cautare e gloriei;
bunastarea lipseste; prezenta ei depinde de instituirea statului(a corpului politic).
Corpul politic Leviatan cap 19, format dintr-o multitudine de oameni uniti intr-o singura persoana
printr-o putere comuna in vederea pacii, a apararii intereselor comune; reprezinta unirea unei multimi
care era anterior conflictuala; unirea este produsul vointei umane(este artificiala); poate fi vazuta ca pe
o fiinta comparabila creatiei din nimic operata de mintea umana; statul trebuie inzestrat cu putere si
cu drepturi care sa-I permita indeplinirea functiei; crearea unei suveranitati absolute si indivizibile;
suveranitatea absoluta=independent de orice alta putere si de orice alt drept uman; puterii sale
constrangatoare nimeni nu ii poate rezista. Suvernanitatea indivizibila nu poate fi impartita intre
personae fara a se autonega.
Cum se instituie puterea? Printr-o conventie numita pact social.
Lex=lege; law=lege si drept.
Dreptul natural=libertatea neimputabila de a ne ffolosi capacitatile si puterea naturala individuala, in
vederea pastrarii vietii, un drept rational; el devine contradictoriu in starea de natura pentru ca ii
confera fiecaruia dintre noi dreptul asupra lucriloe. Apare natura umana care formeaza idea unei legi
naturale.
Legea naturala=o obligatie sau o interdictie prin care natura noastra ne determina sa facem sa nu un
anumit lucru.
1961-LEVIATHAN- forma deplina a doctrine sale politice; conventia sociala, reformularea definitiei
pactului social; multimea unita intr-o singura pers se numeste republica(civitas); suveranul actioneaza
in numele supusilor si supusii actioneaza prin suveran; H instituie legile civile, naturale; autoritatea
confera legilor legitimitate; autoritatea nu adevarul face legile.
Legea= expresia vointei celui care dispune de dreptul de a comanda. Suveranul este singurul legislator
si unica sursa de legalitate politica. Legea isi are sursa in omul artificial, in institutii, republici si a
dreptului de a comanda.

El reflecteaza tarziu asupr politicii. Incepe aceasta reflectie pentru ca vrea sa introduca
politica in campul filozofiei. Isi propune sa reconstruiasca ansamblul cunoasterii umane,
pornind de la ordine, certitudine si adevar.
Evenimentul care il determina este razboiul civil englez care zguduie structurile politice
si sociale ale Angliei. Din perspectiva lui filosofia este cea care trebuie sa intemeieze
7
cunoasterea politica si sa puna in evidenta necesitatea statului. Necesitatea statului este aparata
de Hobbes din perspectiva rolului sau de a impiedica discordia, conflictul si razboiul.
Filizofia politica se mai numeste si filozofie civila si are ca rol construirea din punct de
vedere teoretic a unei cunoasterii cu functie practica. Eficacitatea practica a filozofiei politice
tine de buna folosirea a ratiunii, iar ratiunea este mijlocul mai sigur de a mentine stabilitatea
statului si de a asigura pacea civila. Pace care inseamna bunastarea indivizilor.
1.de ce societatea si statele ajung sa fie distruse?
2. de ce ajung oamenii sa se revolte si se ajunge la razboi?
Hobbes nu cerceteaza doar cauzele factuale( noutatea pe care o aduce) ale nasterii si
decarerii statelor, ci de la cauzele factuale trece la cauzele de principiu.
Trece de la istoria civilă la filozofia civilă.
Din punct de vedere al fundamentelor cunoașterii își propune să îi confere filozofiei
politice ( ….statut demonstrativ). El constată că principiile filozofiei politice nu se află în
istorie ci în natura umană. Prin aceasta constatare instituie un nou mod care inseamnă o
detașare de circumstanțele particulare pentru a deduce consecinte perene.
1. De ce oamenii care sunt în mod natural liberi, egali și independenti se asociază
pentru a constitui un stat? Cum se ajunge de la multitudinea vointelor individuale la
vointa politica unica?
El își reelaboreaza in mai multe randuri doctrina politica ,, Elementele dreptului natural
si politic,, lucrare elaborata in engleză, dar o publica 10 ani mai tarziu în 1650, sub forma a
doua tratate separate: 1. Despre natura umana, 2. Despre corpul politic.
Prima parte a acestui tratat ,, Despre natura uman,, este consacrata studierii starii
naturale a omului si a puterii lui naturale.
Despre corpul politic studiază natura si legile corpului politic, numit de Hobbes legi
civile.
Consecinte:
Studiera constituției interne a oamenilor și cea a raporturilor care se stabilesc în mod
natural între oameni, se pot face independent de orice considerație asupra statului.
Hobbes face parte din gândirea jusnaturalistă.
A doua consecință, ceea ce Hobbes numește stare de natură, desemnează condiția
oamenilor înainte de existența puterii politice.
A treia consecință , statul sau corpul politic nu reprezintă o realitate naturală produsă
spontan de natura umană ci o realitate artificială creată de voință.
Prima parte a lucrării descrie constituția afectivă și cea cognitivă a individului. Omule
este o ființa caracterizată de dorință și de cuvânt. Principala dorință a omului este aceea de a-si
menține viața.
Așadar obiectul principalei dorințe este însăși ființa omului. Constituția afectivă nu este
singura care il caracterizeaza pe om. Constituția cognitiva porneste de la faptul ca omul se
poate exprima. Prin cuvant omul, observa Hobbes face ca pentru el stiinta, justitia si legea sa
aiba un sens.
Raportarea la cuvant este esentiala pentru a putea vorbi despre republica, societate,
contract sau pace. Definirea omului ca ființă dominată de dorință și de cuvânt ne conduce de la
examinarea individului la luarea in consideratie a relațiilor interumane.
Hobbes observă că ceea ce definește relațiile interumane în stare de natură este o dublă
neliniște. Primul aspect se referă la faptul că fiecare om este neliniștit pentru că trebuie în
permanență să găsească acele lucruri succeptibile de a-l menține în viață. Al doilea aspect al
neliniștii se referă la faptul că fiecare om este nesigur în privința intențiilor celorlalți. Prezența
celorlalți introduce in starea de natură un factor de incertitudine.
Relațiile de natura în starea de natura sunt subminate de incredere, de rivalitate sau de
căutarea din partea fiecarui individ a superioritatii.
8
În starea de natură oamenii sunt dominați de frica de moarte, ceea ce face ca aceasta
stare de natura sa fie la Hobbes una de razboi. În această stare de război oamenii sunt dominați
de frica de moarte și de căutarea propriei glorii. Evident că relațiile sunt de dusmanie.
Prezența bunastarii nu va putea fi gandita daca nu se instituie in mod voluntar corpul
politic sau statul.
Statul este definiy de Hobbes în Leviathanul ca o mulțime de oameni unită într-o
singură …… de o putere comuna in vederea pacii, apararii si a avantajului tuturor.
Statul sau corpul politic reprezintă unirea unei mulțimi de oameni care se aflau anterior
în conflict. Această unire a lor fiind un produs al acordului voințelor oamenilor, este o unire
artificială. Statul apare ca o creație artificială comparabilă cu o creație din nimic, înfăptuită de
mintea umană. Acest artificiu politic care este statul, trebuie înzestrat cu puteri și drepturi care
să îi permită îndeplinirea funcției în vederea căruia el a fost instituit. Așadar statul sau corpul
politic trebuie să dispună de o suveranitate absolută și indivizibilă. Ea trebuie să fie absolută
pentru că numai fiind absolută ea va fii dependentă de orice altă putere și de orice alt drept
uman. Putereea de constarângere a acestei suveranități absolute va fi de așa natură încât nimeni
și nimic să nu i se poată opune.
Pe de altă parte ea trebuie să fie indivizibilă( să nu poată fi împărțită între diferite
persoane sau instituții) pentru că atunci ajunge să se nege pe sine însăși.
În privința modalității de instituire se face prin pactul natural.
În ,, De cive,, și Leviathanul el încearcă să explice cum se trece d e la stare a de natură
la starea de civilă.De la o logica a infruntarii la o logică juridica. În cea de-a doua lucrae ,, De
cive,, = Despre cetățean, exista cateva scheme structurale fata de lucrarea anterioara. O parte
conscarata naturii umanesia adoua modificare: adaugaraea unei parti finale despre religie.
A3-a lucrare si cea mai cunoscuta este,, Leviathanul,,-1651 si este scrisa in
engleza fiind tradusa de Hobbesin latinas si publicata in 1668 in latina. Hobbes
formuleaza cu maxima acuratete teoria pactului social( partea1, capitul 17), unde
explica cum se formeaza o republica. Potrivit lui Hobbes instituirea suveranitatii
statatului se face prin abordarea de catre fiecare individ in parte a propriului sau drept
de a se guverna.
Aceasta abandonare a dreptului autoguvernarii are loc in contextul abandonarii
de catre toti ceilalti a acestui drept pentru ca multime unita prin existenta unei unice
suveranitati sa poata fi numita republica( civitas in latina). Noua teorie a pactului social
are asadar la baza un raport de autorizare. Acest raport implica faptul ca suveranul
actioneaza in numele supusilor si ca supusi actioneaza prin suveran. Actionand prin
suveran nu sunt constransi la ascultarea absoluta pasiva si nu sunt nici lipsiti de orice fel
de drepturi. Instituirea pactului social se bazeaza pe credinta autorului in importanta
capitala a legii. In opinia lui, autoritatea este cea care determinandul in care vor arata
legile , acesta din urma fiind doar expresia vointei celui care dispune de dreptul de a
comanda. Suveranul descris de Hobbes este asadar unicul legislator si unica sursa a
legalitatii politice. Legea isi are originea in ratiunea suveranului, dar ea nu poate avea
un caracter obligatoriu, decat dupa ce a fost adusa la cunostiinta supusilor. Îm partea
finala a lucrarii hobes discuta raportul dintre ascultarea fata de suveran si fata de
Dumnezeu( care se exprima in conformitate cu legea…..)
Scopul lui Hobbes in aceasta parte finala nu este definirea unor noi adevaruri de
credinta ci incercarea de a supune puterea ecleziastica puterii politice. In scopul
perpetuarii pacii civile.
„Dreptul natural si istoria”. Interpretandu-l pe Hobbes , L.Strauss porneste de la
afirmatia conform caruia Hobbes s-a considerat intemeietorul stiintei politice.
Tradus de filozofia politica clasica, a cautat cel mai bun regim politic, dar nu a ,
contestat niciodata afirmatia lui Aristotel care vedea omul drept animal politic.Conform

9
lui Hobbes omul poate fii considerat apolitic sau chiar asocial. Pentru a putea ajunge ala
o sesiune adecvata despre stat, Hobbes considera ca este esential sa plecam de la
modelul matematicii si de la gandirea lui Machiavelli.
Filosofia pol clasica s-a bazat foarte mult pe credinta in nobleta omului care
asuma functii politice, fiind din acesta perspectiva, cel putin idealista, daca nu chiar
utopica. Hobbes pleaca de ala afirmatia potrivit careaia justitia nu este niciodata
matura, ci este instituita de om dupa ce acesta paraseste starea de natura. Filosofia
politica clasica a definit drepturile naturale in legatura cu perfectiunea omului vazut ca
animal rational si social. Plecand de la notiunea lui Machiavelii, Hobbesisi propune sa
mentina ideea existentei unor drepturi naturale , dar sa nu mai lege de ideea perfectiunii
omului.
In acest context, din prima lucrare a lui Hobbes el definea dreptul natural ca
fiind aceea libertate a omului de-asi folosi propriile capacitati si puteri naturale fara ca
acest lucru sa ii poata ii imputat invederea mentinerii vietii. Pe de alta parte acest drept
natural devine contradictoriu in statrea de natura pt ca dispunand de el fiecare individ,
vointele oamenilor vor ajunga inevitabil in conflict starea de natura, identificandu-se
cu o stare de razboi. In acest context intervine ratiunea umana care formeaza ideea unei
legi distincte de dreptul natural. Tot in 1 lucrare Hobbes va defini legea naturala ca o
interdictie prin care ratiunea noastra ne determina sa facem sau sa n facem cva. Numai
perceptele legii naturale ne va putea conduce pe cale pacii.
Exista prin natura doar drepturi perfecte si nu datorii perfecte. In acest context
statul nu mai are rolul de a promova viata virtuasa si de a proteja dreptul natural al
fiecaruia .
L.Strauss spune ca aceasta afirmatie despre drepturi si datorii ale lui Hobbes sta
la baza principiilor liberalismului.
Liberalismul spune L. Strauss este acea doctrina politica in care drepturile sunt
considerate cafiind fundamentale si sunt separate de datorii. Hobbes devine asadar
conform lui Strauss insusi fondatorul liberalismului.
Daca in traditia filosofia pol clasica datoriile erau mai importante decat
drepturile odata cu Hobbes si afirma faptul ca drepturile individuale sunt prioritare
fata de toate celelalte lucruri existente in societate .
In acest Hobbes separa ideea drept individuale de aceea a prestigiului .Dca in filosofia
clasica perfectiunea nu putea fi atinsa decat in societate, Hobbes si filosofii de dupa el
abandoneaza ideea perfectiunii sociale. In locul acestei idei, Hobbes va vb de starea de
natura care devine odata cu el un subiect de filozofie politica. In starea de natura nu
exista justitie si de aceea nu exista nici o datorie perfecta ci doar drepturi perfecte.
Justitia apare odata cu trecerea la starea politica prin instituirea statului creeat in urma
pactului social.
Justitia devine in starea politica echivalenta cu obiceiul de ati indeplini
contractele.Insa toate aceste contracte st posibile pentru ca exista mai intai uhn contract
de supunere fata de suveran. Societatea civila sta sau cade odata cu existenta drepturilor
naturale.
]n filosofia lui Hobbes tema centala devine ..pt prima data puterea politica si nu
virtutea. Spre deosebire de Machiavelli care isi aplica viziunea politica in special la
sistemele externe, doctrina politica Hobbesiana se doreste a fii universa aplicabila.
Odata cu Hobbes starea de natura devenita subiect de filozofie politica este
descrisa pornind de la notiunea de libertate absoluta a drepturilor individuale. Aceasta
libertate naturala va fi abandonata atunci cand omul va devenii pareta comunitatii
civile . In urma acestei abandonari libertatea naturala care va supravietuii se va
manifesta prin dorinta autoconservarii care exista si in starea politica . In starea politica

1
0
libertatea naturala va trebui sa cooexiste cu necesitatea supunerii fata de suveran. De
aceea in starea politica libertatea individuala va trebui intotdeauna privita in contextul
teoriei autorizarii.
Daca libertatile individului depind de autoritatea suveranului exista totusi o
seaman de libertati fundamentale care raman inalienabile si continua sa ii apartina
individului. Pe de alta parte autoritatea suveranului ramane absoluta pt ca el are dreptul
de a comanda si sinuciderea supusilor sai.
Razboiul civil englez a dovedit ca faptul ca regele nu dispune de o autoritate
absoluta. Remedierea acestei suveranitati deficitare, insa conform lui Hobbes incercarea
de a gasi o solutie prin care inconventile starii de natura si conflictele din aceasta stare
sa paote fii complet depasite . Filosofia lui Hobbes incerca sa descrie modalitatea in
care se poate trece de la starea de natura in care domina obligatiile naturale la
societatea caracterizata de obligatiile civile.
La starea civila puterea de reprezentareaa suveranului nu mai cunoaste limite.
Suvranul insusi nu este scutit de datorii, iar aceste datorii decurg decurg din raportul de
autorizare incheiat intre civil si supusi. Nefacand parte din starea politica si ramanand
in starea de natura suveranul Hobbess nu arata ca in modernitate problemele umane
pot fii gandite in principal in cheie politica.
Reflectia Hobbesiana avand ca fundal razboiul civil englez plecat de la
constatarea dificultatilor ridicate de tema ascultarii hobessiene pleaca in demersul sau
de la cel care obligatia de a ascult, de la subiectul reflectiei politice. A porni de la cel
care are obligatia de a asculta inseamna a porni de la cel care este inclinat de obicei sa
nu asculte . Hobbes constata faptul primordial al neascultarii umane. El incearca sa
contureze notiuneaunei conditii naturale apolitice . Descriind initial o conditie non-
politica el polenizeaza cu filosofia greaca pt care a descrie lumea inseamna ins a descrie
viata politica. Pt el filosofia politica moderna nu trebuie sa descrie, ci sa
deduca.Bazandu-se pe deductie gandirea politica dobandeste un sens nou care trimite la
rolul de instrument al politicului. Ordinea politica devine in acest context solutia sau
instrumentul. In loc sa descrie o diversitate de regimuri politice, Hobbes ajunge la
concluzia necesitatii existentei unui suveran unic.

H este inventatorul doctrinei moderne al contractului social.Porneste de la constatarea ca


dreptul natural in epoca moderna trebuie sa fie universale ,adica independente de drepturile
pol si rationale ,accesibile oricarui om.

Daca Jean Bodim,definea seuveranitatea ca pe o instanta unica a carei vointa este intotdeauna
necesara pentru ca o lege sa fie in vigoare ,H afirma ca suv depinde complet de vointele
umane ,dar ea are in acelasi timp o esenta care nu poate fi definita doar in raport cu vointele
omenesti.

Odata cu H,omul nu mai este privit ca un animal politic.Teoria moderna a starii de natura
respinge definitia aristotelica a omului ca animal pol., prin doua afirmatii:

1)”omul nu are o inclinatie naturala spre societate”

2) trebuie sa distingem intre aptitudinea spre soc si cea spre soc politica.

1
1
In lucrarea”De cive”,H afirma ca pt a intelege starea de natura nu trebuie sa dizolvam cetatea
ci doar sa o consideram ca si cum ar fi dizolvata.La H,ca si mai tz la Rousseau,plecam de la
individ pt a cladi apoi ,relatiile sociale.Diferenta dintre cei doi ganditori ,consta in faptul ca
omul socializat descris de H nu este unul denaturat.

Pt H,cunoasterea cetatii implica intotdeauna cunoasterea materiei din care ea este formata si
anume cunoasterea omului.

Antropologia este pt H , conditia starii de natura si nu starea de natura il face pe om.Starea de


natura este descrisa in fc de cum arata omul natural si nu invers.Prin natura ,spune H, oamenii
au tendint sa se adune dar nu sunt inca pregatiti sa formeze cu adevarat o societate,deoarece
soc implica relatii pasnice ,cel putin intre aliati.

Crearea societatitlor,a rap de alianta,necesita un minim de org politica.

Societatile civilizate sunt create din motive egoiste si nu din dezinteresul care i-ar face pe
oameni sa-si frecventeze semenii.

In acest sens,oamenii desprinsi de H nu sunt animale sociabile.-> ei nu au o inclinatie naturala


spre a dezvolta relatii pasnice cu ceilalti.

Pacea cu sine si ceilalti,nu este un lucru de la sine inteles.In alti termeni,inseamna ca in


fiecare om si intre oameni mai degraba razboil este natural.Societatea pol se intemeieaza pe o
conv tacita in care protectia este acordata in schimbul supunerii.

Initial,insociabilitatea naturala genereaza razboiul tuturor impotriva tuturor: bellum omnium


contra omnes.Insociabilitatea pare a face imposibila orice civilizatie si orice soc …

Soc pol va putea fi creata in baza faptului ca omul pt a-si implini dorintelew va deveni
constient ca trebuie sa se alieze cu ceilalti, va deveni dusmanul soc.

In starea de natura dr natural nu functioneaza niciodata ca o obligatie ,de aceea omul natural
nu-si poate asuma angajamente fata de semenii sai.( in starea de natura).Mai mult, in baza
drepturilor naturale omul ii ataca primul pe ceilalti pt a nu fi surprins de acestia.Soc pol va
putea aparea numai dupa ce omul natural va intele utilitatea pacii si anume va intelege ca doar
pacea ii da posibilitatea sa se mentina in viata .

In starea de natura dorintele fiecarui individ reprezinta masura binelui si a raului.Avem o stare
de natura care inseamna o stare de razboi intre toti si in interiorul fiecrui individ, intre dorintele
lui.Este necesara aparitia legii naturale care are ca pct de plecare dreptul natural
caruia i s-a adaugat ratiunea.

Prin consimtamant fiecare om va implini legea la care a subscris si pe care este ulterior
obligat s-o respecte .Principalul mijloc prin care se pot pacifica relatiile dintre oameni il
reprezinta crearea statului.

1
2
Ordinea politica nu poate inlocui celelalte tipui de ordine(ordinea juridica) asa cum nici soc
civila nu inlocuieste societatea ci doar ii permite sa existe.In starea de natura nu exista o
adevarata egalit intre oameni ,ci doar o absenta a oricaror relatii juridice.

In acest context,contractul are rolul de a institui o instanta suverana unica.H a fost criticat pt
ca s-a folosit de o terie a contractului pt a demonstra ca drepturile suverane sunt
nelimitate.Jean Bodin ,creatorul conceptului modern de suveranitate legislativa o defineste pe
suv legisl ca fiin absoluta dar are luciditatea de a nu se folosi de teoria contractului.

Tezele lui H au fost aparate de Jean Terrel.( J T )si a scris o lucrare”Le theorie de pacte
social”.Acest autor spune ca putem relativiza absolutismul lui H in urmatorul mod:
1)Afirmand ca el este liberal prin faptul ca etse unul din primii aparatori ai dreptului omului.

Asa-zisul absolutim al lui H ,spune J T ,s-ar datora crizei pol si religioase din vremea sa.care
l-ar fi determinat sa acc rolul statului.

2) afirmam ca teoria lui H in privinta contractului social nu era nefireasca intr-o epoca in care
referintele la contract deveneau frecvente.

Potrivit lui J T, H este un autor liberal pt ca in cele din urma desi acc rolul fundamental al
statului el construieste statul ca pe un instrument in slujba scopurilor individuale.Daca
incercam sa aparam ideea ca H nu a fost un sg ganditor absolutist,putem s-o facem plecand de
la ideea de care H a fost animat in constructia sa po.plecam de la demonstrarea faptului ca dr
suveranului sunt nelimitate,insa doar prin contract se poate crea o republica care sa-i protejeze
pe cetateni.H tine ft mult la ideea de contract.Ideea de contract nu trebuie privita de J T ca un
accident care apara societatea.

Suveranului nu i se acorda cv in plus ,ci el isi pastreaza pur si simplu drepturile naturale in
integralitatea lor.EL este singurul care ramane in starea de natura.H insa prevede si faptul ca
obligatiile supusilor trebuie intr-o anumita masura limitate de drepturile lor naturale.De ex
supusii au dreptul si chiar obligatia de a i se opune suveranului daca acesta vrea sa-i afecteze
viata.In soc politica ,legile naturale ne spun ceea ce trebuie sa facem pentru a trai in
siguranta.Creatorii soc politice vor fi si cei care aleg forma regimului.In lucrarea”De cive”,H
inclina sa aleaga regimul monarhic,insa pt el conteaza mai mult respectarea obligatilor din
contract.Dem are in schimg forta nr/majoritatii.Suv tre sa fie in acest caz suf de puternic
pentru a putea garanta conventiile care instituie regimul democratic.

Cum se dobandeste suveranitatea?

Cel mai puternic,spune H, isi dobandeste suv in baza superioritatii sale.Suveranul va avea
atunci o serie de drepturi care nu sunt limitate de vreo boligatie fata de supusi.Multi
comentatori ai lui H vad in aceast afirmatie o dificultate insurmontabila,insa trebuie sa
precizam ca pt H obligatiile care il determina pe supus sa-si respecte promisiunea au drept
conditie increderea in cel mai puternic.Daca aceasta incredere dispare si cel mai puternic il
intemniteaza pe cel mai slab ,atunci cel mai slab are dreptul de a se apara.

1
3
La H noua stiinta a politicii se bazeaza pe crearea unei republici intemeiata pe o serie de
conventii.

In politica,aristotel afirmase ca puterea pol.se distinge prin natura de celelalelte puteri


umane( cea a tatalui asupra copiilor sau sotiei ,sau a stapanului fata de sclavi)

Puterea din cetate nu este aceeasi cuputerea din familie.Puterea din cetate presupune o
distribuire diferentiata intre cetatenii care alc comunitatea.In familie in schimb,avem potrivit
lui Aristotel o rel unilaterala de comanda si supunere necesara din pricina inegalitatii
naturale.Odata cu notiunea moderna de suveranitate creata de Boudin, apare o noua definitie a
puterii politice.Republica nu este nici de aceasta data gandita dupa modelul familie insa ea
implica o relatie unilaterala intre suveranul care porunceste si cei care asculta .Teoreticienii
contractualisti dinainte de H continua sa admita afirmatia aristotelica ,in privinta puterii poliice
vazuta ca un caracter natural .H anuleaza complet ideea de pol naturala si pt el familia
nu reprezinta decat o incercare stangace de a produce un stat .

Inca din lucrarea „Elementele dreptului nat si pol”H propune sa distingem intre consimtamant
si unire .Exista consimtamant spune H, at cand vointele mai multor indivizi contribuie la o
actiune unica ,desi ele raman disctincte.Exista o unire atunci cand mai multe vointe sunt
cuprinse in vointa uneia singure sau mai multor indivizi care sunt in acord.Pt societatea
politica nu e suf consimtamantul,este nevoie de unirea acestor vointe mari.Pe aceste temeiuri
si invocandu-l la randul rau pe Bodin,H respinge ideea guvernarii mixte, pt ca aceasta ar fi o
impartire a puterii suverane intre mai multe instante distincte.De cele mai multe ori in
guvernarile mixte nu se intelege ,crede H sensul expresiei „corp politic”->.Aceatsa expresie
nu inseamna doar acord ci unire a mai multor oameni.Corpurile pol sunt asadar din
perspectiva reflectiei hobbesiene,persoane.Pt dreptul uman,republica este o persoana si de
aceea putem vorbi urmandu-l pe H si de personalitatea celorlalte corporatii.Tocmai pt ca
republica este o persoana ,vointele supusilor trebuie sa fie unite,adica trebuie sa avem o
includere a vointelor individuale intr-o vointa unica.H este primul care a vazut din aceasta
perspectiva in corpul politic, o persoana .El va elabora de-a lg intregii sale opere,teoria unirii
vointelor.potrivit lui,suveranul nu a primit prin instituire,drepturi noi.Putem spune doar ca ca
supusii au renuntat sa –i mai reziste odata cu incheierea contractului.Cetatea devine astfel o
realitate juridica noua,adica unirea oamenilor intr-o sg persoana datorita faptului ca vointele
lor sunt cuprinse intr-o vointa unica.Unirea aceasta in mai multe vointe,intr-o vointa unica,are
drept conditie ideea unititatii reprezentantului,reprezenta care trebuie sa fie uns g om sau o sg
persoana. Daca „reprezentantul este constituit dintr-un mare nr de oameni,vocea majoritatii
trebuie sa fie considerata ca vocea tuturor”( Leviathan).Pt ca o multime de oameni sa devina o
persoana,trebuei ca ei sa autorizeze aceleasi acte sau actiuni ale reprezentantului lor.Acets
lucru se poate realiza in 2 moduri:

1)fie autorizand toate actele reprezentantului

2)fie cazand de acord asupra unui mandat care sa determine limitele intre care autorizatia este
valida.in Leviathan,H rezerva expresia „corp pol”institutiilor constituite in mod direct de
autorit publica. In operele anterioare Leviathanului suveranul dispundea de un drept nelimitat

1
4
pt ca era singurul care isi pastra drepturile naturale care ii caracterizasera pe toti in starea de
natura sau de razboi

In Leviathanul suveranul ajunge sa aiba drepturi nelimitate nu doar in baza drepturilor sale
naturale ci si datorita artificiului juridic al autorizarii.

Instituirea suveranului inseamna asadar asocierea a doua acte distincte.Pe de-o parte
abandonam orice parte alienabila din drepturile noastre naturale.Aceasta inseamnaca ii
devenim obligati suveranului insa aceasta obligatie este limitata de drepturile noastre
inalienabile.Pe de alta parte,recunoastem sau validam toate actiunile persoanei artificiale pe
care am instituit-o.Intreaga reflectie asupra teoriei autorizarii pleaca de la premisa ca” a
autoriza „inseamna a lua asupra sa.Suveranul va actiona asadar in virtutea dreptului natural
,nelimitat care ii este lasat.Consimtamantul supusilor a transformat dreptul anterior al
suveranului de a actiona in autoritate.Asadar suveranul nu a primit de la supusi dreptul de a
actiona,ci doar dreptul de a actiona in numele lor.Puterm afirma acum ca ideii moderne de
suveranitate i se asociaza inca de la aparitia sa , dreptul de a pedepsi si dr de viata si de
moarte.In ceea ce priveste dreptul de a pedepsi el se obtine chiar prin transformarea dreptului
natural in autoritate.

Toti autorii pol anteriori lui H,sustineau urmatoarea teza: deoarece spuneai eu, cetatea este o
societate specifica definita prin perfectiune ,ea dispune de suveranitate in toate domeniile .H
este primul care stabileste o relatie directa intre termenii insisi ai contractului si esenta
invariabila a suveranitatii.Pueterea aparent atat de discretionara a suveranului provine la H din
faptul ca suntem incapabili de a ne pune de acord asupra vreunui adevar matematic,fizic,de
orice natura , de aceea vom conveni ca este adevar ceea ce suveranul a decis.Pe de alta parte
fiecare individ se crede suficient de intelept pentru a-si guverna propria existenta.Credinta
iluzorie a fiecaruia in propria superioritate dovedeste nu inegallitatea naturala ci chiar
egalitatea dintre oameni.Chiar refuzand ,spune H ,asemenea unui aristotel si asemenea
continuatorilor sai ideea egalit. putem deduce ,spune H, din credinta fiecaruia in egalitate ca
aceasta este conditia pacii .In absenta concentiei este imposibil sa declaram vreo actiune
nedreapta.

In absenta conventiei ,orice om continua sa aiba drepturi asupra oricarui lucru.Exista o esenta
a suveranitatii,adica un ansamblu de drepturi inseparabile( puterea doctrinala,capacitatea de a
determina prin lege proprietatea fiecaruia , capacitatea de a face dreptate,aceea de a decide in
privinta pacii si a razboiului si de a numi ministri) care exista indiferent de regim.Aceste
drepturi esentiale trebuie distinse de drepturile accidentale si contingente ,care variza in fc de
regimuri si de legile pozitive in vigoare.Drepturile esentiale in schimb sunt legate de scopul pt
care a fost instituit suveranul.Aceste drepturi esentiale legate de suveranitate constituite
potrivit lui hObbes legile naturale si fundamentale…Drepturile esentiale sunt independente de
constiinta umana.

Autoritatea suveranului fiind prin natura ei nelimitata,afdev limita cu privire la folosirea


tiranica a autoritatii nu este o limita juridica.

10
Putem limita autoritatea suv,intrucat put lui reala deoinde de atitudinea voluntara a
supusilor.Aceastai au dreptul de a rezista daca suv le incalca drepturile
esentiale(viata,siguranta,libertatea de miscare etc) .In teroria lui H puterea suveranului si cea a
poporului sunt inseparabile.

Sanctionarea unui suveran care isi ignora functia este inevitabila mai devr sau mai tz .

Concluzii: H este asadar primul autor care asociaza o teorie a starii de natura cu o teorie a
contractului si cu una a suveranitatii.

Notiunea de drept natural a fost regandita din temelii.Ostilitatea care exista la nivelull rel
umane in starea de natura hobbesiana nu provenea doar din divergenta de interese ,ci si din
jocul anarhic al pasiunilor .Drepturile naturale in sistemuli nu trebuie niciodata confundata cu
legile naturale .Potrivit lui H,este natural sa –ti preferi propria gandire intr-o probl esentiala
cum e cea a guvernarii propriei existente.Hobbes aduce in teoria sa despre suv consta in
afirmatia potrivit careia corpul pl este o persoana.Acest corp pol este regandit in urm opere
ale lui H prin introducerea teoriei autorizarii.In final ,teoria suv este inclusa intr-o noua stiinta
pe care H o considera un fel de matematica politica in care drepturile naturale si contractul
joaca un rol decisiv.

H nu mai considera asemenea predecesorilor sai contractualisti ca acele conventii care


intemeiaza soc civila ar fi efectul unei sociabilitati naturale.Statul este inventat printr-o arta
empirica ,in care se porneste de la raporturile naturale de forte,de la ideea domniatiei
invingatorului.in termenii lui Leo Strauss,omul lui H creeaza prin stat conditiile unei vieti
umane.Pt H stiinta pol nu trebuie confundata cu o fizica a corpurilor.Prin stiinta sa pol,H nu
incearca sa arate cum s-a petrecut geneza reala a statelor ,modelul contractului nu i-ar fi fost
aici de nici un folos .( J T ) Pt a-l apara pe H de acuza ca ar fi un ganditor absolutist,trebuie sa
afirmam ca increderea in puterea nelimitata a suv nu este ultimul sau cuvant in materie de
reflectie pol,aturittatea ramane una instrumentala. Fiecare om poate verifica daca si-a sporit
securitatea si confortul.Aceasta se intampla pt ca orice republica daca nu-si indepl functia este
condamnata la degenerare si moarte.

CURS 3

Jean Jacques Rousseau


Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni - Mai este numit si Al
doilea discurs ,publicat in 1755. In text Rousseeau adreseaza doua critici stiintei moderne a
dreptului natural. Modernii dau definitii contradictorii legii naturale si ei confunda natura
omului cu ceea ce oamenii au devenit in cursul istoriei. Critica ii vizeaza pe Hobbes si
predecesorii contractului social. Ii reproseaza lui Hobbes ca a confundat omul civil cu omul
socializat. Hobbes a afirmat in mod gresit ,spune Rousseau,ca oamenii sunt dusmani unii
altora,nu a distins bine intre natura si societate,a confundat omul natural cu cel civil.
Hobbes i-a atribuit omului natural pasiunile omului social. Pe de alta parte,Rousseau
recunoaste ca Hobbes a intrevazut f bine eroarea definitiilor moderne ale dreptului

11
naturalanume ca natura umana este straina moralitatii. In Discurs despre inegalitate,Rousseau

12
indeparteaza cartile savantilor moderni si faptele istorice pentru ca dreptul nu poate fi dedus
din fapte. El ia ca punct de plecare omul natural,strain de morala si care ignora distinctia bine-
rau . Rousseau nu indeparteaza faptele istorice pentru a introduce un punct de vedere moral
asupra omului,ci este vorba mai degraba de o incercare de a fonda stiinta politica, Rousseau
propunandu-si pt aceasta sa ignore societatile politice care au existat pana la el. Deviza lui
este sa nu-l confundam pe omul natural cu cel civilizat. Toti filosofii care au vrut sa ajunga la
conceptul de stare de natura , au esuat pt ca realitatea sociala de la care au pornit le-a ascuns
ceea ce era cu adevarat natural. El isi propune sa plece de la o intuitie non-istorica asupra
naturii omului si sa scrie o istorie care nu pretinde despre ea insasi ca este adevarata. El
urmareste sa faca doar rationamente ipotetice si conditionale . Nu este vorba inca de a expune
principiile dreptului politic,ci de a reconstitui o geneza posibila sau probabila a relatiilor
sociale. - reconstituirea unei istorii ipotetice a guveernarilor. Potrivit lui Rousseau,oamenii nu
au instituit statele pt ca au dorit servitute,ci pt a le proteja viata,bunurile si libertatea.
Asocierea voluntara pe care o descrie Rousseau in Discursul asupra inegalitatii este una
legitima.Desi intentiile au fost legitime,totusi efectele involuntare ale asocierii oamenilor s-au
dovedit catastrofale. Este vb de servitutea celor saraci dar si a bogatilor,cauzata de raporturile
lor de dependenta reciproca . Este si o servitute politica,rezultata din faptul ca guvernele se
situeaza deasupra legilor dar si de o stare de razboi intre toate statele lumii. El isi propune sa
analizeze cum putem impiedica chiar si provizoriu transformarea libertatii in servitute .
Hobbes nu separa natura de societate,starea de natura era pt el o fictiune,in care nu existau
raporturi morale si juridice intre oameni si in care viata oamenilor era similara cu cea a
animalelor. Starea de razboi,care aparea din pricina dizolvarii societatii civile,facea imposibila
civilizatia. Din perspectiva lui Rouseeau insa,istoria ipotetica devine indispensabila pt a avea
acces la ladevarata natura a omului si pt a separa in ea ceea ce este original de ceea ce este
artificial. Trebuie sa indepartam efectele socializarii pt a accede la natura adevarata a omului.
Pt Hobbes,orice om civilizat poate sa isi dea seama de pasiunile naturale existente in toate
societatile. Pt Rousseau,doar un individ exceptional este capabil sa descopere lucrurile pe care
le ascund prejudecatile sociale. Omul natural are forta si putere pe masura ce dorinte are.
Cand apar dorinte noi,care necesita ajutorul celorlallti,apar si motivele diviziunii si
competitiei. Terrel - ne punem intrebarea ce se intampla atunci din perspectiva lui Rousseau
cu dreptul natural. La Rousseau,dreptul natural este definit plecand de la sensibilitate si
facand abbstractie de ratiune. Descoperim in noi insine doua principii afective
fundamentale,anume iubirea de sine - grija sau interesul fiecaruia pt el insusi,pt propria
bunastare si conservare - si mila - respingerea naturala a suferintei. Avem aici doua inovatii
decisive potrivit lui Terrel - dorinta bunastarii sau a conservarii nu mai este definita in
legatura cu ratiunea iar excesele iubirii de sine sunt temperate . Desi Rousseau se doreste a fi
un ganditor sistematic,exista diferente intre viziunea sa din Discurs asupra inegalitatii si cea
din contractul social. In prima lucrare Rousseau se refera la istoria ipotetica a umanitatii,a
guvernarilor,iar in cea de-a doua el studiaza principiile dreptului politic. In Discurs asupra
inegalitatii,Rousseau corecteaza analiza lui Hobbes cu privire la starea de natura . Starea de
natura se naste din cauza societatii si nu a pasiunilor naturale . Societatea provoaca razboi,pt
ca s-a indepartat de natura. Rousseau adauga aici si o idee preluata de la John Locke,ideea
potrivit careia razboiul se naste din dezvoltarea inegalitara a proprietatii . Asadar,societatea
civila nu apare din dorinta de servitute voluntara,ci din dorinta de a salva libertatea.Sunt doua
13
cauze care se sustin reciproc - legile in loc sa-i protejeze pe saraci,ii favorizeaza pe bogati,iar
razboiul suprimat in societatea politica se declanseaza si mai violent la frotiere. Nasterea unui
stat duce si la nasterea celorlalte,fiecacre dintre ele fiind constrans sa adopte in vederea
protectiei solutia politica . Asadar,nu avem de-a face cu dorinta serviturii ci cu preocuparea de
a face efectiva puterea suprema a comunitatii . In Discurs,corpul politic se naste printr-un
adevarat contract intre popor si conducatorii pe care acesta ii alege. Vointele membrilor
poporului,fiind unite intr-una singura,legile fundamentale devin obligatorii pt toti membrii
statului fara exceptii. Contractul astfel incheiat intre popor si conducatori nu este invocabil in
cazul in care vreuna dintre parti a incalcat vreo conditie stabilita. In Contractul
social,Rousseau se bazeaza pe demonstratie si nu pe o istorie ipotetica. Se afla in joc aici
insasi tema libertatii. Miza cotractului social este in aceasta privinta aceea ca fiecare cetatean
sa asculte doar de sine si sa fie mai liber ca inainte. Inca din discursul asupra
inegalitatii,libertatea era considerata ca inalienabila. Uniunea politica trebuia sa mentina cele
doua aspecte ale libertatii naturale definite in prima parte a discursului - independenta
indivizilor unii fata de altii si puterea vointei si a alegerii ,care sunt specifice omului. Ca si la
Hobbes,pentru Rousseau,suveranitatea este indivizibila,suveranul este deasupra legilor ,este
absoluta. I-a fost reprosat ca i-a acordat suveranului putere nelimitata ,dar sustinatorii sai
sustin ca a facut acest lucru pt ca a crezut ca raul venea de la detinatorii puterii si nu de la
putere in sine.Suveranitatea populara este prin natura ei fara vreo limita legala.Vointa actuala a
suveranului are puterea de decizie,el putand chiar sa dizolve societatea civila , Potrivit lui
Terrel trebuie sa distingem intre actul voluntar care instituie societatea civila si vointa prezenta
a suveranului. Rousseau se inspira de la Hobbes atat in privnta istoriei ipotetice a umanitatii
cat si in stiinta dreptului politic . Teza sociabilitatii naturale in opinia lui Rousseau
cade odata cu cea a primatului ratiunii. Dreptul natural se fundamenteaza atunci pe
sensibilitate si nu pe ratiune. Corpul politic se va manifesta de acum inainte legiferand,fiind
suveran. Rousseau introduce in opinia lui Terrel tot doua inovatii decisive - o noua definitie a
legii si de faptul ca suveranul actioneaza exclusiv legiferand. De aici,deducem ca in sistemul
lui Rousseau,puterea legislativa in ea insasi este adevaratul suveran. Guvernul devine atunci
instanta insarcinata cu aplicarea legilor la situatiile particulare . Corpul politic capata in acest
cadru o putere absoluta asupra membrilor sai . Teoreticienii contractualisti de dinainte de
Rousseau admiteau ca instituirea cetatii - viata comunitara- se facea pt ca legile naturale
legitime in drept erau in mare parte lipsite de putere.Rousseau adauga faptul ca nu naturii ii
revine rolul de a salva drepturile omului si cetateanului. Dreptul politic si buna functionare a
institutiilor sunt cele carora le revine rolul de a proteja drepturile omului si cetateanului. In
opinia lui,numai conventia sociala poate asigura acum ceea ce nu a reusit dreptul natural
modern si anume punerea politicii in slujba securitatii . Libertatea civila vine asadar acum sa
o inlocuiasca pe cea naturala - ea inseamna independenta unui om fata de alt om si libertatea
naturala il defineste pe om ca om. Pt a deveni liber ca cetatean,Rousseau spune ca trebuie
indepartata total libertatea naturala . Independenta este astfel abandonata in favoarea
guvernarii legii,care ne elibereaza de orice dependenta fata de o vointa particulara. Cetateanul
redobandeste independenta pe care ajunsese sa o piarda in starea de razboi. Suveeranul va
stabili legile sau actele de suveranitate inzestrate cu utilitate publica . Trebuie sa distingem
intre doua functii - exercitarea puterii legislative si cea a puterii executive care ii revine
principelui/magistratului. In Contractul social,afirma ca orice stat legitim este republican.
14
Diversitatea regimurilor priveste doar modalitatile de guvernare . Monarhia legitima este o
republica in care poporul suveran i-a incredintat unui singur om exercitiul puterii executive .
Democratia este atunci insa regimul in care poporul exercita ambele functii distinse de stiinta
dreptului,este regimul cu cel mai mare risc de a confunda suveranul cu guvernul . Observam
dupa J Terrel ca Rousseau strange laolalta doua discursuri considerate inainte de el ca fiind
incompatibile- discursul despre statul suveran si cel despre republica. Suveranul lui Rousseau
nu are ca sarcina elaborarea legilor,el nu se confunda cu legiislatorul . Legislatorul este un
personaj exceptional capabill sa descopere legile potrivite fiecarei natiuni si capabil sa
convinga poporul fara ca el insusi sa fie suveran sau magistrat. Dreptul de a propune legi noi
ii este rezervat Guvernului la Rousseau. Eventualele propuneri ale corpului legislativ sunt
supuse apoi aprobarii corpului executiv. Rousseau sintetizeaza asadar trei discursuri - cel
despre dreptul natural modern,cel despre suveranitate si cel despre republicile libere. In starea
civila,dreptul natural este instituit prin contract,odata cu instituirea suveranitatii comunitatii .
Dreptul natural devine astfel din ce in ce mai politic. Maritean - Omul si statul - cap 2. El
propune sa investigheze radacinile filosofice si nu doar juridice ale conceptului de
suveranitate. El sustine ca la origine,suveranitatea a fost un concept politic,si nu unul juridic.
Mai sustine ca filosofia politica trebuie sa se elibereze de acest concept invechit si intinsec
iluzoriu. In Antichitate,termenul de polis nu desemna atat statul,cat mai ales societatea sau
corpul politic. Asemenea in Evul Mediu,termenii de principatus si suprema potestas tradusi
adesea prin suveranitate,insemnau de fapt cea mai inalta autoritate conducatoare. Majestas
mai degraba ar desemna in opinia lui Maritean suveranitatea. In modernitate,cel care s-a
ocupat cel mai mult de chestiunea suveranitatii vrand s-o defineasca irevocabil a fost Jean
Bodin. Suveranul la Jean Bodin nu se supunea decat legii naturale si respingea supunerea fata
de orice lege omeneasca,oricare ar fi fost aceasta,daca ea era distincta de legea naturala. El a
creat prin astfel de afirmatii temeiul absolutismului politic si a definit suveranitatea ca putere
perpetua a unei republici . Suveranitatea nu este limitata nici in putere,nici in atributii.
Asadar,potrivit lui Bodin poporul s-a dezis total si a renuntat la intreaga lui putere pentru a o
transfera suveranului si pt a-l investi cu ea pe suveran.Din acel moment,suveranul nu mai face
parte din popor si corpul politic,orice esenta a puterii rezidand doar in suveran. Apare aici
potrivit observatiei lui Maritean,ceea ce este inselator in conceptul de suveranitate-
teoreticienii suveranitatii stiau ca poporul poseda in mod natural dreptul de a se autoguverna
dar l-au inlocuit cu acela al puterii poporului constituit in cetate. Acesti teoreticieni au discutat
problemele politice in termeni de bunuri in loc sa le discute in termeni de drepturi,spune
Maritean,posedate prin esenta,in mod fundamental,sau prin participare. Ar fi trebuit mentinut
faptul ca principele fiind vicarul majoritatii sau deputatul poporului ,dreptul sau in aceasta
calitate este dreptul insusi al poporului.Acest drept exista mereu in popor si nu i-a fost
transferat principelui. Principele ar trebui socotit doar ca o culme a structurii politice,numai
astfel principele ar fi fos responsabil in fata poporului - ''Ar fi fost un rege dar nu regeele
absolut,un principe,dar nu principele suveran.'' Conceptul de suveranitate s-a nascut in Europa
odata cu monarhia absolutista,pt ca in Evul Mediu el nu exista,se vorbea despre principe,,dar
nu despre suveran. Viziunea eronata a modernitatii politice in privinta suveranitatii a condus si
la o viziune gresita despre statul modern. Statul trebuie sa fie privit ,potrivit lui Maritean ca
o parte sau un organ instrumental al corpului politic. Prin urmare,statul nu poate avea nici
independenta suprema fata de intreg si nici putere asupra acestuia,nici vreun drept de a face
15
corpul politic dependent de el. Puterea si independenta statului nu sunt supreme decat in
raport cu celelalte parti ale corpului politic,care sunt supuse legilor si administrarii sale . In
sfera activitatii externe,statul actioneaza numai in calitate de reprezentant al corpului
politic,aflat sub controlul acestuia . In comunitatea internationala,staul se bucura de dreptul la
independenta suprema. E vorba insa de rolul statului in comunitatea internationala . In
realitate,statul nu detine in raport cu cetatenii sai dreptul natural si inalienabil la independenta
si puterea suprema . - '' statul nu este si nu a fost niciodata in mod autentic suveran''.
Conceptul de suveranitate nu se aplica nici corpului politic,nici statului. Mai mult,putem
afirma,potrivit lui Maritean,ca nicio institutie omeneasca nu poseda in baza propriei sale naturi
dreptul de a-i conduce pe oameni. Poporul/corpul politic au dreptul natural si
inalienabil la deplina autonomie. Nu putem concepe poporul ca guvernandu-se separat si de
deasupra siesi. In Contractul social al lui Rousseau,vointa generala dupa definitia data de
Rousseau,nu este doar o vointa majoritara,ci una indivizibila . Rousseau nu era un
democrat,dar a reusit sa introduca in democratiile moderne o notiune de suveranitate
distrugatoare pt democratie si care tindea spre statul totalitar. Legiuitorul descris in Contractul
social poate fi usor vazut ca o reprezentare a dictatorilor totalitari din secolul XX. Dreptul
poporului de a se autoguverna decurge din legea naturala. Chiar exercitarea acestui drept
trebuie facuta doar in acord cu legea naturala. O lege nu devine dreapta pt ca exprima vointa
poporului,o lege nedreapta,chiar daca decurge din vointa poporului,nu este o lege. Problema
pe care o ridica notiunea de suveranitate asa cum a fost definita in modernitatea
politica,incalca flagrant,spune Maritean dreptul de rezitenta al oricarei constiinte individuale.
Suveranitatea este valabila doar in metafizica si nu in politica unde ea inseamna de fapt
instaurarea absolutismului. Izvorul autoritatii se afla doar la Dumnezeu,iar cei care sunt
investiti de popor pt a conduce nu sunt vicarii lui Dumnezeu,ci vicarii poporului,de care nu
pot fi separati. Pana statele nu vor abandona conceptul de suveranitate,ele nu vor putea intra
intr-un corp politic largit,intr-o societate mondiala. Statul suveran are o putere care in loc sa
fie relativ cea mai inalta,este o putere absolut suprema. Statul suveran trebuie criticat si din
perspectiva faptului ca el nu asuma deloc conceptul de responsabilitate. In
modernitate,impunerea statului suveran s-a facut sub pretextul inselator al ideii ca el ar fi
personificarea poporului. S-a introdus astfel in stat un principiu opus in mod direct celui cf
caruia poporul este judecatorul final al modului in care este guvernat. Statele democratice au
cazut astfel prada unei grave contradictii - in loc sa vb de suveranitatea statului,trebuie sa vb
de un stat responsabil supus controlului poporului. Nici poporul nu este suveran in sensul
lipsei responsabilitatii - nici poporul nu inlocuieste suveranitatea inexistenta a statului. Atat
conceptul de suveranitate cat si de absolutism trebuie respinse pt a putea instaura o
democratie autentica.

ROUSSEAU
Discursul asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni se mai numeste si
Al II-lea discurs pentru ca in 1750 publica un text intitulat Primul discurs. Acest text se refera la
originea inegalitatii.
Sunt 2 intrebari fundamentale:
1. De unde provine inegalitatea dintre oameni ?
2. În termenii dreptului natural, are aceasta inegalitate un fundament legitim ?
Principiul metodologic urmat de Rousseau va fi dat de legatura dintre stabilirea dreptului si
16
examinarea practica.
Inca de la inceput, Rousseau nu examineaza doar inegalitatea in starea de natura, ci
priveste originea ei in ordinea civila.
Inegalitatea ca tema de reflectie, ne situeaza deja intr-un cadru social si discutarea ei nu
inseamna abandonarea completa a notiunii de drept natural.
Perspectiva abordata de Rousseau este una istorica.
Descrierea starii de natura ii permite lui Rousseau nu doar abordarea problematicii
dreptului natural, ci si o perspectiva antropologică. Este bine să-l cunoastem pe omul natural
pentru ca astfel ne vom da seama ce constitutie i se potriveste cel mai bine in societate.
Roussea postuleaza ideea inegalitatilor naturale. Ulterior, afirma ca raporturile de putere sau
cele legate de bogatie vs. saracie nu pot fi considerate juste niciodata, astfel un om rational si
liber nu se va intreba niciodata daca cei care domina au in mod legitim acest drept.
a ) Cum sa intelegem trecerea la ordinea civila vazuta ca ordine inegalitara ?
b ) In ce masura ordinea civila este inseparabila de inegalitate ?
Prima parte a discursului este consacrata descrierii starii de natura. Aceasta descriere si
trecerea la starea civila sunt prezentate ca ipoteze rationale si nu drept cunostinte pozitive.
Inca din prefata Rousseau spune ca ne lipsesc cunostiintele pozitive care sa ne permita tratatrea
tratarea acestor chestiuni pe terenul antropologiei istorice. Demersul lui va fi unul ipotetic si
deductiv. Despre starea de natura ne spune ca poate nu a existat niciodata, este probabil sa nu
existe in viitor, dar trebuie sa avem notiuni juste despre ea pentru a realiza starea din prezent.
Scopul lui Rousseau este de a ne permite sa judecam mai bine starea noastra naturala.
Rousseau va realiza succesiv portretul fizic, metafizic si moral al omului din starea de
natura. El incearca sa elimine ideea unui fundament natural al inegalitatii.
In privinta moralitatii omului din starea de natura, Rousseau afirma ca omul natural nu este rau.
El nu vrea sa le dauneze semenilor sai pentru ca celalalt este pentru el un strain.
Insa, omul natural nu poate fi considerat bun pentru ca are in starea de natura doar instincte si
nu datorii. Pentru Rousseau aparitia moralitatii este legata de notiunea de datorie, asadar nu
putem vorbi de moralitatea omului.
Reflectia asupra starii de natura il conduce pe Rousseau catre examinarea rupturii pe
care o reprezinta pentru omul natural trecerea la starea civila.
Sunt 2 motive majore care vor permite parasirea starii de natura, legate de libertatea vointei si
de notiunea de perfectibilitate.
Daca vointa trebuie pentru a putea parasi institnctul sa fie insotita de reprezentare,
perfectibilitatea nu poate sa ocoleasca notiunile de limbaj si viata sociala. Intrebarea privitoare
la modalitatea trecerii la starea civila ramane esentiala si in partea a II-a a discursului. Aici,
Rousseau descrie o serie de succesiuni cauzale, strans legate de viata in societate. E vorba de
sedentarizarea omului, de dezvoltarea pasiunilor si de dezvoltarea pasiunilor si de acumularea
bogatiilor, d etehnica si de folosirea limbajului. Toate duc la constituirea societatii civile si la
domnia inegalitatii.
Inegalitatea in starea civila este privita sub dublul sau aspect….
- Ca raport intre lucruri…:> bogat/ sarac
- Ca raport intre oameni….> dominat/ dominator
Din aceasta descriere deducem ca pentru Rousseau ordinea sociala trebuie instituita.
Aceasta instituire se face printr-o conventie a carei legitimitate va fi duscutata de ROUSSEAU
in Contractul social.
Observam ca nu trebuie sa cautam la Rousseau ideea unei politici naturale pentru ca
este potrivit lui o himera. Ceea ce-l intereseaza pe Rousseau este descrierea notiunii de
societate si nu uneia ideale.
Trecerea de la starea de natura la cea civila este una ireversibila, potrivit primului
discurs al sau.

17
In al II-lea discurs aflam nu doar caracterul ireversibil al trecerii la stare civila, ci si ca aceasta
stare este caracterizata de inegalitate si servitute.
Rousseau se va intreba in preambului Contralului social daca ordinea civila permite
vreodata reguli de administrare legitime si sigure. Daca in discursul asupra inegalitatii,
Rousseau va reliefa diferenta dintre starea naturala si cea civila, in Contractul social (1762) el
se va intreba asupra conditiilor care fac ca ordinea sociala sa fie legitima.
Interesant pentru Rousseau nu e doar gasirea unei stari civile legitime, ci si constientizarea
faptului ca libertatea este constitutiva naturii omului.
Libertatea este la Rousseau definita ca forma constienta a vointei de a trai. Libertatea
este natural inscrisa in om, caci prima lege a omului este aceea de a veghea la propria sa
conservare. Temele politice nu pot fi pentru totdeauna separate de antropologice si etice.
Discutarea notiunii de lobertate va fi prezenta mereu atunci cand Rousseau incearca sa
gasească o ordine civila cat mai legitima. Rousseau nu s-a considerat mereu drept un fondator al
stiintei politice, ci un moralist.
Legea naturala care guverneaza starea de natura descrisa de Rousseau s-ar asemana cu o
lege morala, desi moralitatea nu face parte din atributele starii naturale.
Spre deosebire de Hobbes, Rousseau nu descrie starea de natura ca pe una violenta sau agresiva
pentru ca legile naturale care functioneaza in aceasta stare se refera doar la propria conservare
la care fiecare persoana este chemata sa vegheze.
Pentru a vorbi de moralitate e nevoie sa introducem prima data notiunea de ratiune.
Aceasta notiune este posterioara conceptului de sentiment. Cat despre legea pozitiva, ea trebuie
sa fie expresia vointei generale.
Insa, legea pozitiva are nevoie de un cadru in care sa poata fi aplicata , iar aceasta se refera la
institutionalizarea vointei generale.
De multe ori Rousseau considera in lucrarile sale ca esecul societatilor moderne este legat de
dimensiunile mari pe care acestea le au. Modelul sau teoretic este din punct de vedere politic o
comunitate de mici dimensiuni in care se poate evita recursul la reprezentarea politica. Daca in
starea de natura oamenii sunt liberi si egali, in starea civila exista mai multi factori care distrug
libertatea si egalitatea. Un astfel de factor este proprietatea – vazuta de Rousseau drept sursa
unei mizerii permanente si nu ca o solutie la problemele politice pentru ca ea e vazuta drept o
notiune care guverneaza conflicte si accentueaza discrepantele dintre bogati si saraci. Ea face ca
inegalitatile naturale sa fie privilegiate in starea civila cum nu erau in starea de natura.
Egalitatea dintre oameni in starea de natura ii va face pe acestia sa suporte greu numeroasele
inegalitati pe care le aduce instituirea ordinii civile. Singura solutie politica este dat de un regim
in care omul se autoguverneaza.
In acest cadru, autoconducerea devine sensul ordinii politice juste. Vointa generala trebuie sa se
identifice cu bunele comun pentru ca ascultarea fata de acesta vointa sa nu contrazica libertatea
fiecarei persoane.
Cei care asuma guvernarea trebuie sa se foloseasca de prudenta.
Portretul legislatorului definit de Rousseau este nu doar al unui om al politici, ci cel al unui
fondator al unei forme de cultura.
Sunt numeroase texte scrise de Rousseau din care deducem ca pentru el a vorbi de
inegalitati insemna a vorbi de diferente. Unele dintre aceste texte ne lasa impresia ca
diversitatea ar fi un lucru foarte negativ. Nu putem considera ca pentru Rousseau orice
diversitate ar fi rea in sine insasi. Chiar in discursul despre inegalitate Rousseau recunoaste ca
natura genereaza o serie de diferente imposibil de ignorat. Atat timp cat vorbim de diferente
naturale intre oameni, diversitatea poate fi privita inclusiv ca o valoare fndamentala. E a are
proprietatea de a aboli distantele temporale dintre antici si moderni.
In al II-lea Discurs , Rousseau obsera ca in privinta lucrurilor, starea de natura pare a nu
cunoaste diversitatea. Cursul naturii este perfect uniform, ordinea lucrurilor fiind constanta cat

18
omul nu intervine.
In starea de natura observam o egalitate a lucrurilor pe care Rousseau o numeste reala si
indestructibila. In limitele starii de natura, diferentele dintre oameni nu pot justifica dependenta
unora fata de ceilalti.
Drept urmare, diferenta dintre talentele oamenilor tind sa se accentueze. Misiunea
umana ajunge sa functioneze pe baza facultatii de a compara, vazuta de Rousseau un atribut
fundamental al intelectului uman.
Facultatea compararii va genera dorinta de a fi stimat de catre ceilalti.
Desi Rousseau admite ca la origine inegalitatii se afla diferentele reale dintre inzestrarile
oamenilor, el obserava ca pe masura dezvoltarii societatilor, dorinta de a fi onorat si de a avea
o buna reputatie ajung sa afecteze coexistenta pasnica a oamenilor. Aceasta nu era amenintata
cat tin diferentele dintre oameni ramaneau in cadrul starii de natura.
Ajuns in starea civila omul va cauta acele bunuri exterioare care-i vor putea alimenta dorinta de
a fi preferat. El nu va mai dori sa fie apreciat dor in functie de calitati, ci si in functie de
bunuriel acumulate. Apare astfel latura negativa a proprietatii sau forma ei denaturata- Jeanine
Eon.
Omul incepe sa dobandeasca bunuri, fie prin forta, fie prin viclenie. Rousseau observa ca
violentele si inselatriile ii fac pe oameni sa fie adversarii celorlalti.
Corpurile politice sunt indispensabile opririi starii de razboi. De multe ori, chuar modul de a
dobandi functiile politice este unul corupt. Puterea arbitrara va genera mereu servitutea politica.
Regimul despotic este un nregim al domniei inegalitatii, intr-un asemenea regim indivizii
redevin egali pentru ca desi exista diferente intre ei, cu totii sunt departe de a putea fi
considerati ca dominatori ai celorlalti.
Se ajunge la o caricatura a starii de natura care se defineste printr-o egalizare provenita
de la conditia cea mai paupera. In acest caz de revenire al aceasta stare de natura, omul trebuie
sa accepte diversitatea, dar sa fie si capabil sa limiteze diferentele pentru a le face conforme cu
natura umana.
Rousseau observa ca mediul inconjurator, clima etc ii determina gusturile, pasiunile.
Datorita acestor influente, R observa ca fiecare popor trebuie sa-si stabileasca propria legislatie.
R obserav rolul diversificator pe care-l are mediul, dar acest rol, desi actioneaza asupra
popoarelor, nu se aplica riguros persoanelor. Oamenii se deosebesc datorita constitutiei interne
a fiecaruia. Fiecare persoana are ca prima lege interioara datoria de a se autoconserva.
Daca omul este in mod natural dominat de iubirea de sine, el trebuie sa stie sa-si guverneze
aceasta iubire.
Ca si Hobbes, el observa ca fiecare om tine la propriile sale opinii pt ca acestea i-au
pregnant evidente. Rousseau nu neaga ideea unei identitati de natura intre oameni, dar el nu
priveste doar natura umana, ci se refera la natura sensibila si la notiunea de suferinta.
Spre deosebire de predecesorii sai moralist, R nu considera ca identitatea de natura este doar
sursa unr acorduri intre oameni. Din pricina acestei naturi, oamenii ajung sa formeze corpurile
politice.
Dominat de dorinta autoconservarii, pretinde cu arta politica pe care a inventat-o sa-i
permita o supravietuire care nu i-ar putea fi asigurata. Insa, odata cu crearea corpurilor politice
diferentele dintre oameni nu sunt abolite pt ca societatea politica este un inchisa si creeaza o
ierarhizare atat intre dominanti si dominati, cat si in interiorul fiecarei categorii.
O societate politica, oricat de buna nu va putea egaliza conditiile membrilor sai. Ramane
utopica ideea suprimarii dinstantei dintre guvernanti si guvernati.
La fel de utopica sau chiar himerica este speranta egalizarii averilor. In Contractul social
, R va considera ca aceasta egalizare nu ein natura lucrurilor, dar propune o reducere
substantiala o diferenta dintre bogati si saraci.
Pt R nu se poate renunta la ideea armonizari intereselor manifestate in societatea civila

19
si nici la ideea crearii cat mai multor forme de solidaritate.
Pretentiile libertatii individuale care-si apara integritatea tr sa fie compatibile cu exigentele
diversitatii.
In pofida diversitatii societatii moderne sau a deosebirii dintre popoare, la niv
individual, R subliniaza faptul ca principala autoritate ramane constiinta fiecaruia.
R obserava ca nu trebuie sa acuzam dorinta naturala a fiecaruia de a fi stimat, ci tr sa
condamnam doar viata in aparenta la acre o astfel de dorinta poate da nastere.
Problema societatilor civile moderne este aceea de a stii sa armonizeze respectarea
individualitatii cu exigentele vietii comunitare. In acest scop, R a introdus conceptul de vointa
generala.
Notiunea de vointa generala exp solidaritatea de care au nevoie societatile moderne.
Vointa generala este acel concept care le poate conferi institutiilor politice adevaratul lor scop-
atingerea si mentinerea binelui comun.
R gandeste vointa generala ca fiind buna mereu pt ca vizeaza fericirea tuturor , justa pt ca nu
favorizeaza pe nimeni.
Coletictivitatea nu tr vazuta ca o realitate impersonala, care domina indivizii din
exterior, ci ca un mijloc la nivelul careia se poate atinge binele comun.
Interesul comun nu repr simpla adunare a intereselor egoiste, R distinge intre vointa generala si
cea a tuturor. R observa aca in democratie, fiecare poate ocupa primul loc fara sa le fie superiori
celorlalti. Doar aici legea e creata pt toti.
R prefera aristocratia electiva, nu pt democratie, in care diferentele dintre bogati si
saraci par a se atenua fara a serezolva problema proprietatii individuale.
Vointa generala devine conditia autonomiei individuale si un mijloc de a proteja libertatea
civila a cetateanului.
Vointa generala se naste in contextul in care R observa ca puterea despotica este sporita
de faptul ca mereu exista oameni care i se vor supune.
Incheind conventia care-i permite parasirea starii de natura, individul dobandeste o noua
calitiate, care poate fi numita o noua natura, cea de membru al unui corp constitutiv, pornind de
la vointa individuala.
R nu critica doar societatile vremii lui, ci vizeaza insasi teoria legitimitatii pe care
acestea o proclama.
Potrivit acestei teorii, statul e strans legat de supunere, notiune legata de tema
legitimitatii.
Ceea ce vrea R sa afirme criticand aceasta ideea este ca statul, fie el si despotic, nu
poate fi inteles decat atunci cand reflectam asupra legitimitatii sale depline. Reflctia asupra
legitimitatii statului porneste de la necesitatea de a alia, in societatile moderne, dreptul cu forta.
Aceasta aliere da nastere contractului social.

Curs 4:

John Locke(J L)

John Locke

Studiaza natura umana. Remedial pentru orice neajuns social poate fi adus doar de intelectul uman. Se poate obtine
pacea sociala=>primul pas spre fericirea individuala.
Jean Michel Vienne: porneste de la``Scrisori despre toleranta``. Drepturile individului nu tintesc atingerea unei
libertati nelimitate. Locke cauta mijloacele care sa asigure mentinerea pacii, facand apel la un tip eficient de constrangere.
Relatia dintre societatea politica si cea religioasa=> a intelege puterea politica inseamna a reglementa modul ei de
20
functionare, in special in vederea obtinerii pacii sociale.

Cele doua tratate despre carmuire


I.Exista 2 conceptii diferite despre societate: 1. traditionalista (criticata in primul tratat). Aceasta conceptie afirma ca
istoria a urmat principiile traditionaliste ale istoriei (puterea regala este urmarea fireasca a puterii paterne a lui Adam
asupra urmasilor sai=>tripla eroare: istorica, filosofica, teologica).
Eroarea istorica: regele este considerat continuatorul lui Adam, pe cand noi toti suntem urmasii lui.
Eraoarea teologica: pornind de la Biblie se poate sustine teza istorica a apropierii dintre rege si Adam. Dumnezeu
actioneaza direct in istorie.
Eroarea filosofica:traditionalistii confunda societatea bazata pe familie cu cea politica (familia=model pentru
realitatea politica).
II. Locke defineste natura societatii politice plecand de la originea ei. In starea de natura, Locke considera omul
moral. In loc de contract, el foloseste termenii de mandat, consimtamant. Indeea unui contract care sa reprezinte originea
societatii este criticata de contemporani pt ca in viziunea lor, politica este un lucru natural; fiintele umane nu se pot reuni
inainte sa existe un stat. Contractul instituie prin conventie societatea civila/politica, considerand ca si inainte exista
moralitate si proprietate.
In cadrul reflectiei asupra proprietatii, Locke leaga chestiuni politice de chestiuni economice. Originea proprietatii nu
trebuie cautata intr-o decizie a statului, pentru ca individul nu ar mai avea acea independenta; statul doar apara
proprietatea.
Exista o forma naturala de proprietate- asupra propriei persoane si asupra mijloacelor prin care actioneaza.
Proprietatea privata => prin munca omul isi insuseste o parte din proprietatea comuna. Statul are un rol important –
previne abuzurile pe care le-ar putea comite anumiti proprietari. Statul restabileste o ordine naturala, apara dreptul
fiecaruia de a detine o proprietate privata din proprietatea lasata de Dumnezeu.
Individul din starea de natua nu este mizerabil si cu viata scurta, ci este cel care solicita existenta unui judecator
impartial; de aici nevoia aparitiei contractului care instituie statul care apara proprietatea privata.
Toti oamenii au dreptul la privilegiile oferite de legea naturala si de libertatea permisa de aceasta. Legea naturala
acorda individului dreptul de a-si pastra proprietatea(viata, libertatea, bunurile).
Conditia supravietuirii unei societati politice=conservarea proprietatii!!!!!!!!!!
Puterea de a pedepsi incalcarile legate de proprietate functioneaza diferit in starea politica, spre deosebire de starea
naturala unde se putea ajunge chiar la pedeapsa cu moartea. Nu mai avem o putere naturala de a pedepsi, ci o putere
detinuta de colectivitate. Nasterea societatii politice este conditionata de abandonarea de catre fiecare membru al viitoarei
societatii a puterii sale naturale de a pedepsi. Astfel, regulile care guverneaza judecata pot fi nepartinitoare si se pot bucura
de durabilitate.
Autoritatea aplicarii regulilor este detinuta in starea politica de intreaga colectivitate. Societatea politica este
reunirea membrilor ei intr-un corp unic in care legea si magistratura sunt comune pentru toti indivizii. In starea de natura
puterea judecatoareasca si cea executiva erau detinute de fiecare individn in parte si nu exista o instanta de apel comun.
Exista o permisivitate totala in starea naturala, dar este inselatoare pentru ca nimeni nu-si doreste autodistrugerea.
Domneste legea naturala, echivalenta cu ratiunea. Oamenii sunt egali si independenti pentru ca Dumnezeu a creat toate
fiintele umane si nimeni nu are dreptul de a atenta la viata, sanatatea, libertatea si posesiunile celorlalti.
Lipsa impartialitatii in starea naturala ii face pe oameni sa nu fie pe deplini rationali, atunci cand este vorba de cazul
propriu. Comportamentul irational (care nu respecta legea naturala) are consecinte nefaste asupra proprietatii. Un lucru
caruia omul i-a adaugat munca sa este un lucru pe care l-a scos din starea de natura. In acelasi timp, prin munca, omul face
ca acel lucru sa nu mai fie comun, sa-i apartina doar lui. Munca unui individ reprezinta un drept asupra acelui obiect.

Robert Filmer –„Patriarchal”

21
Fata de acest autor,J L reactioneaza .Filmer combatuse principiile dr natural modern si teoria
contractului care deriva din ele.Cele doua tratate de carmuire ale lui J L au fost descrise pt a
se opune acestei viziuni .Filmer este important pt ca este unul dintre primii critici ai teoriei
contractualiste in forma sa moderna.Filmer contestase relatia stabilita de Hobbes intre
contract si suveranitate.Locke isi dezvolta teoria despre legea naturala si contract fara sa se
refere la suveranitate .Daca Filmer vorbise de suveranitate fara contract , la J L vorbim despre
contract fara suveranitate.

Potrivit lui Filmer ,Dz i-a dat lui Adam dreptul de a domina pamantul ,pe ceilalti oameni si
celelalte creaturi.La aceasta idee,Filmer adauga ideea suveranitatii imprumutate de la Jean
Boudain.In opinia lui Filmer nu putem vorbi de o libertate naturala ,egala a oamenilor.Aceasta
afirmatie in libertatea naturala,egala a oamenilor ar avea consecinte politice dezastruoase.Ea
conduce la ideea dreptului popoarelor de a-si pedepsi si destitui regii legitim.Dreptul la
rezistenta impotriva regilor in opinia lui Filmer nu poate fi justificat.”Daca totul apartine
tuturor ,un invidiv nu-si poate insusi un bun fara sa fi obtinut in prealabil consimtamantul
tuturor celorlalti oameni”(FILMER).Un argument similar fusese invocat de Hobbes care
afirmase: „Sustinatorii sociabilitatii naturale nu vor dispune de argumente pentru a legitima
impartirea lumii in mai multe state”.

Ppotrivit lui Filmer orice renuntare la un drept implica un consimtamant din partea tuturor
oamenilor.Filmer subliniase astfel caracterul fictiv al contractului social.Daca o minoritate a
natiunii a ales un principe , nu putem pretinde de aici decat printr-o fictiune ca acea minoritate
ar fi fost mantata sa faca acel lucru.Natura unei adunari legitime este distrusa ,spune Filmer,
daca unei majoritati i se acorda dreptul de a prevala.Acest drept il are doar intreaga adunare
.La acest nivel,Filmer il critica pe Hobbes ,sustinand ca pt Hobbes legea majoritara decurge
din legea naturii.Hobbes nu spune acest lucru ,el afirma doar ca formula potrivit careia
consimtamantul majoritatii poate fi considerat ca al tuturor nu decurge din natura ci din
instituirea civila.Spre deosebire de Hobbes ,Locke transfera reflectia pe terenul istoriei.Locke
incearca sa dov faptul ca teoria contractului bazata pe drept si ratiune este si conforma cu
practica umanitatii.Potrivit lui Locke,Filmer nu poate dovedi ca dreptul la suveranitate a fost
transmis de-a lungul timpului de la Adam la succesorii sai .Locke insa are dificultati in a-si
sustine propra teza ,pt ca guvernarile au aparut inainte de istoria scrisa.Totusi ,Locke in cel
de-al doilea tratat spune ca istoria ne arata ca guvernarile pasnice ale lumii s-au bazat pe
consimtamantul poporului.

Pt Locke ca si Hobbes,ratiunea este cea care stabileste care este originea guvernarilor.Tot
ratiunea este cea care sustine ca oamenii sunt liberi in mod natural.

In cel de-al doilea tratat despre carmuire , Locke defineste relatia dintre Dz si creatia lui
.Oamenii sunt creati de Dz,rezulta ca starea de natura are o lege a naturii care o
guverneaza.De la reflectia din jurul starii de natura ,Locke va trece la reflectia asupra
contractului.Motivul pt care oamenii intra in societate este aceea de a alcatui un singur popor
suspus unei singure guvernari supreme.Alcatuirea unicei guvernari se bazeaza pe
consimtamantul oamenilor.Oamenii apartin de acum inainte unui corp politic unic in care
majoritatea poseda dreptul de a actiona si de a trage concluzii pt toti ceilalti.Intr-o prima etapa

22
,oamenii” formeaza „ o singura comunitate in baza legii naturale.A recunoaste acest lucru
inseamna pt Locke doar a cunoaste legea morala .Ulterior ,oamenii alcatuiesc prin contract o
societate civila.Soc civila nu se naste ca urmare a oricarui de pact („compact”=engl.pact’;
contract=contract;trust),care ar pune capat starii de natura.Este nevoie de un pact al carui rol
este acela de a-i pune de acord pe oameni intre ei pentru a alcatui o singura comunitate si un
singur corp politic.Pentru Locke conventia dintre egali nu este validata doar de existenta
republicii cum se intampla la Hobbes.Contractul(pact) este definit de John Locke in
urmatorii termeni: „Un om liber se face pe sine servitorul altuia vanzandu-i acestuia din urma
serviciile pe care se angajeaza sa le faca in schimbul salariului pe care urmeaza sa-l
primeasca.Aceasta relatie difera de cea dintre stapan si sclavi.Un om nu poate deveni printr-
un pact sau prin consimtamant sclavul nimanui si nic nu se poate supune puterii absolute si
arbitrare a altui om.”Acest text vizeaza toate teoriile servitutiilor voluntare.Servitutea
voluntara da nastere unor relatii despotice adica unei stari de razboi care exclude rel juridica a
contractului.Atunci cand descriue formarea soc civile , Locke foloseste notiunea de
„compact”tradusa prin pact.Astfel vorbeste de pact atunci cand vrea sa desemneze actul care
pune capat sclaviei.Atunci cand trateaza insa, despre cazul servitorului salariat ,Locke fol
notiunea de”contract”( contract) .In primul tratat despre carmuire relatia juridica dintre soti
este desemnata de mai multe ori prin termenul de contract,pentru a desemna aceeasi relatie in
cel de-al doilea tratat Locke va folosi cuvantul”pact”.Locke aduce o contributie imp in
gandirea politicii moderne at cand refuza sa puna conventia ca fundament al nasterii
proprietatii private.In aceasta privinta Locke isi propune sa arate „cum este posibil ca oamenii
sa fi ajuns proprietari a cate ceva din ceea ce a dat DZ in comun omenirii iar aceasta in lipsa
unui contract/pact explicit al tuturor oamenilor? „( cel de-al doilea tratat,cap. V).

Impotriva lui Filmer ,Locke afirma ca trecerea de la comunismul primitiv la proprietate este
totusi posibila .Chiar si in activitatile elementare ,precum vanatoarea sau culesul roadelor
,omul nu se multumeste sa ia doar o parte din patrimoniul comun ci ii adauga si propria lui
munca.Mai multe conditii trebuie indeplinite pentru ca munca sa poata inlocui pactul.Mai
intai oamenii trebuie sa nu fie impiedicati in dreptul lor de a se folosi de patrimoniul comun.In
al doilea rand binele sperat trebuie sa rezulte din munca persoanei si nu din cea a
naturii.Evident,ne precizeaza Locke,rolul muncii este mult mai putin manifest in cazul
vanatorii si al culesului.Acest rol devine din ce in ce mai evident atucni cand trecem la
formele dezvoltate de proprietate.In opinia lui Locke inventarea monedei implica un acord
tacit pt a da valoare unei mici bucati de metal sau implica un consimtamant tacit si voluntar la
posesiuni foarte inegale.Agricultura si schimburile monetare sunt pt Locke mijloace pentru ca
oamenii sa asculte de ceea ce Dz si ratiunea lor le poruncesc.Este vorba aici de porunca de a
stapani pamantul slujind astfel intreaga omenire pentru ca insisi cei saraci bneficiaza de
sporirea generala a bunurilor disponibile.

Potrivit lui Locke ,inegalitatea nu ar fi consecinta involuntara a acordului in privinta


monedei.Locke se refera in mod explicit la consimtamantul tuturor fata de inegalitate.Acest
consimtamant este independent de societatea civila sau de cea politica si anterior contractului
care ii da nastere.Consimtamantul vine sa solutioneze urmatoarea problema: daca oamenii
sunt egali prin natura lor si daca aceasta egalitate nu este doar absenta oricarei subordonari

23
politice naturale ne este greu sa intelegem modul inegal si disproportionat al stapanirii
pamantului.Nici inegalitatea politica ,nici cea dintre bogati si saraci nu pot fi legitimate decat
prin consimtamantul liber al fiecaruia .Locke distinge intre instituirea societatii civile si cea a
guvernarii,mai intai din perspectiva lui Locke trebuie desemnata instanta care sa exercite
puterea legislativa.De asemenea disolutia societatii civile prin infazia fortei cuceritoare
trebuie separata de cea a guvernarii.Numele de contract (engl.”contract”) este rezervat de
Locke pt momentul asocierii oamenilor si nu este vorba de un contract intre comunitate si
puterea legislativa pe care ea o instituie .Pentru Locke asocierea prin contract nu este
suficienta pentru a iesi din starea de natura .Formarea republicii este conditionata de o instanta
ultima reprezentata de puterea legislativa sau de magistratii numiti de ea.

Pactul civil trebuie sa includa imediat consimtamantul unanim fata de regula majoritara.”Prin
urmare trebuie sa se inteleaga ca oricine intra din starea de natura intr-o colectivitate renunta
in fav majoritati colectivitatii la intreaga putere necesara scopurilor pt care se intra in soc.
Astfel ceea ce da nastere in mod efectiv si constituie soc pol nu este altceva decat
consimtamantul oamenilor liberi care accepta majoritara si accepta sa se incorporeze intr-o
asemenea soc”.

Locke nu utilizeaza aproape niciodata cuv”contract”.Locke vorbeste de „pact”sau de


„acord”(agreement”.Cand vorbeste despre constituirea guvernarii,Locke foloseste termeni mai
generali . Termenul de consimtamant este foarte potrivit pt a descrie situatia indivizilor intr-o
societate care este deja supusa unei guvernari.Avem astfel mai intai un pact de asociere urmat
de formarea puterii legislative in care termenii de „acord „si de” consimtamant „joaca rolul
cel mai imp.Locke distinge intre un consimtamant explicit si unul tacit. Vorbim de pact sau
consimtamant tacit atunci cand cineva accepta sa fie protejat de legile tarii in care traieste
consimtind astfel la regimul si guvernarea ei

In ceea ce priveste guvernarea ,ea incepe cu actul care a instituit puterea legislativa.Acest act
de instituire a puterii legisl este”prima si fundam lege pozitiva a tuturor comunitatilor”.Locke
nu va mai folosi termenul de lege ci va vorbi de constituirea legislativului ca „act prim si
fundamental al societatii” sau ca „act originar si suprem al societatii anterior tuturor legilor
pozitive”.Nu este suficient ,considera Locke,ca legisl sa-si primeasca autoritatea de la
comunitate,este nevoie de consimtamantul fiecarui proprietar.Legea fundamentala prin care
este constituti legislativul presupune consimtamantul direct al majoritatii
comunitatii.Specificul actului originar care intemeiaza comunitatea presupune astfel
consimtamantul direct si explicit al fiecarui membru.Strict vorbind,acesta este singurul pact pt
ca in cazul tuturor actelor care vor urma consimtamantul fiecarui va fi unul indirect ,el
presupunand cel putin regula majoritatii.Relatia ulterioara dintre comunitate si puterea
legislativa nu este una contractuala ci una bazata pe termenul englezesc de „trust”.Diferenta
dintre „trust” si „contract” rezulta din faptul ca obligatiile in cazul”trust”sunt unilaterale pe
cand in cazul”contract”ele implica ambele parti.Puterea legislativa ca rezultat al legii lui Dz si
al legii naturale ,dar si al poporului are limite si obligatii.Exista 4 tipuri de limite prevazute de
Locke:

1) Puterea legislativa trebuie sa guverneze potrivit unor legi fixe si stabile ;

24
2) Ea trebuie sa aiba ca scop doar binele public ;

3) Ea nu trebuie sa colecteze impozite fara consimtamantul poporului;

4) Sa nu transfere altcuiva puterea de a legifera.

Primele doua ii apartin lui Hobbes,ultimele lui Locke.Locke spune ca atunci cand poporul
considera ca legislativul actioneaza contrar fata de”trust” el isi regaseste puterea originara
de a decide soarta comunitatii si de a institui astfel un nou legislativ.Aceasta inseamna ca
portivit lui Locke poporul are dreptul de a decide daca acordul a fost in mod vizibil
incalcat.Exista asadar la Locke doua puteri supreme : cea a poporului si cea a
legislativului care pot fi compatibile.Suprematia nu inseamna pt Locke suveranitate ,de
aceea putem vorbi de mai multe puteri supreme( a pop si a legisl) .Spre deosebide de
predecesorii sai,Locke nu desemneaza puterea politica cu termenul de „suverana”.Exista
doar o suveranitate a lui Dz care face ca oamenii fiind creati de el sa fie egali prin natura
si independenta.Nu exista asadar nici subordonare,nici supunere.In ordine umana vorbim
de suprematie si nu de suveranitate.

Puterea este suprema in doua sensuri: 1) mai intai cand comunitatea este lipsita de
guvernare sau cand guvernarea a fost dizolvata pt ca nu-si mai indeplinea rolulatunci
comunitatea instituie o puterea legislativa si decide astfel in privinta formei statului; 2)
cand exista guvernare,comunitatea isi pastreaza puterea de a judeca daca aceasta isi
indeplineste sarcina pt care a fost instituita.Daca exista o guvernare legitima ,suprematia ii
apartine instantei insarcinate cu legiferarea.Puterea comunitatii nu are caapcitatea de a
repartiza dif puteri ca intr-o constitutie moderna .Comunitatea se multumeste atunci sa
constituie o instanta care are rolul de a legifera.Ulterior,legislatvilui ii revine rolul de a
institui o instanta care va folosi forta publica pt a guverna in interior si pt a determina
poltica exteriora a republicii.

Locke nu este adeptul separarii puterilor in stat intrucat el nu prevede o putere juridica
autonoma si supune executivul suprematiei legislativului.In orice regim Locke are in
vedere trei suprematii:

a) A comunitatii

b) A legislativului

c) A instantei executive.

Curs 5:Benjamin Constant 1770-1831

Face trecerea intre secolul 18 si 19 si opera lui se inscrie in cadrul disputei dintre antici si
moderni,aceasta disputa incepand in sec 17 in Franta ca o disputa literara.Exista doua partide
si anume Partida Conservatoare care tine cu anticii si considera ca istoria este o degenerare si
cea a Modernilor pt care miodernitatea inseamna rafinament,politete si o serie de val pe care
25
anticii nu o cunosteau.

„Despre libertatea anticilor comparata cu cea a modernilor”B. C.- o conferinta de 20 de pag


,pe care initial B C o rosteste in 1818 la Ateneul din Paris si este un text care prezinta
compararea libert anticilor cu cea a modernilor.Suar lui de inspiratie este Monstesquie si trata
despre dif dintre Anglia Moderna si Sparta.Pt Montesquie constitutionalimsul specific
modernitatii era singurul care putea opri anarhia si despotismul.

Constant va vorbi mai putin de constitutionalismul si mai mult de libertate.Fiecare tip de


libertate esst in opinia lui B C produsul instititutiilor specifice si al vietii din societatea
respectiva.Constant va urmari acest text natura progresivaa libertatii moderne. In societatile
antice, libertatea reprezenta un privilegiu pe care nasterea il putea sau nu conferi. Liberalismul
modern cere distribuirea libertatii fara sa se mai tina cont de originea familiara. De data
aceasta nu mai avem in fata un autor justnaturalist. El refuza sa apere statul liberal pornind de
la niste trasaturi anistorice alea naturii umane, cum facuse Hobbes. Ca si M, Constant
inlocuieste mitul contractului social cu teoria schimbarii sociale. Statul liberal este cel mai
potrivit pt a rezolva problemele societatii europene. In timpul revolutiei franceze pe care el o
critica, libertatea antica luata ca model de revolutionari a fost doar un pretext pt oprimare.
Lectia pe care o au de invatat modernii este unirea participarii politice cu independenta
individuala. Constant apara in acest text sistemul reprezentativ pe care il defineste ca fiind
descoperirea modernilor. Caracterul specific al sistemului reprezentativ este cel mai bine pus
in evidenta daca il comparam cu autoguvernarea directa din cetatile antice. Reprezentarea
politica se opune in mod direct oligarhiei si incurajeaza participarea democratica. Acest
sistem a fost creat tocmai pt a limita oligarhia fiind inventat in perioada revolutiei franceze de
catre starea a 3 a.

Disputa dintre critici si moderni incepe ca o disputa literara, in Franta. Pt Constant


aceasta disputa priveste natura libertatii, daca in secolele antice libertatea era un privilegiu, in
epoca moderna este necesara distribuirea libertatii, fara sa se tina cont de originea sociala a
fiecaruia.
Constant se opune teoriei contractualiste pt ca refuza sa creada in trasaturile aristorice ale naturii
umane. El inlocuite contractual cu teoria schimbarii sociale. Lectia pe care o au de invatat
modernii este unirea participarii politice cu independent individuala.
Ceea ce def statul modern de cel antin este conceptual de reprezentare. Regimurile
reprezentative din lumea moderna se opun direct oligarhiei si isi arata specificitatea cand sunt
comparate cu regimurile autoguvernate dintre Antichitate. Sistemul reprezentativ este
descoperirea modernilor si a fost inventat de Starea a III-a care a vrut sa limiteze oligarhia.
Constant nu isi propune doar sa def o ordine politica, ci sa faca propuneri pe care sa le
puna in practica, si considera ca poate face acest lucru prin dezbaterile publice. Lucrari ale sale:
“Fragmente dintr-o lucrare abandonata (1800-1803); “Reflectii despre constitutii” (1814);
“Principii de politica” (1815). In aceste lucrari, el incearca sa aplice in Franta modelul Angliei,
descrisa de Montesquo ca fiind o republica deghizata in monarhie. Pt liberalismul modern cele
mai inainte scopuri individuale nu pot fi indentificate cu scopurile politice. Scopurile pe care el
le atribuie politicii, sunt legate de: mentinerea pacii si de stabilirea unui govern. Termenul
“politeea”=constitutie, cetateni, cetatenie, in lumea moderna, limbajul numai permite un termen
cu atatea intelegeri. In Antichitate, o contitutie=viata cetatii. Un system constituit care sa
26
satisfaca exigentele statului liberal modern, trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: alegeri
directe, inviolabilitatea reprezentantilor, doua camera, un veto din partea executivului, dreptul
de dizolvare al Parlamentului, un executive responsabil, putere judecatoreasca independent,
libera obs a presei, o bariera institutional intre armata si politie.
Constant incearca sa ii gaseasca politcii o organizare institutional. Intreaga sa idée constitutive
se bazeaza pe idea de suprematie legislativa. Constant considera ca alegerea este preferabila
ereditatii, de astfel, alegerile libere sunt singurele care ingaduie alcatuirea unei constitutii care
sa prevada separarea puterilor.
In „Frag dintr-o luvrarea abandonata”, Constant fixeaza scopul legislativului, si anume
exprimarea vointei nationale care atrage dupa sine respectarea suveranitatii dreptului. Aceasta
caracter retroactiv al legilor, sistemul constitutiei prevazut de Constant presupune ca legislatorii
sunt guvernanti in principiu, dar in practica guvernati, , iar executivi sunt invers. Constant este
adeptul bicameralismului si a unui guvern independent pentru a impiedica instaurarea tiraniei.
Tot in aceasta lucrare, Constant sustine ca legislativul nu trebuie doar sa eleboreze legi,
ci si sa atraga executivul, iar executivul poate initia legi sau sa iti exprime veto-ul fata de legiile
promulgate de legislativ, de aici rezulta faptul ca C doreste instaurarea (...) ministeriala,
bazandu-se pe principiul ca un ministru care numai are sprijinul majoritatii reprezentantilor
nationali, trebuie sa demisioneze. Pozitia lui Constant fata de (...) ministeriala nu s-a schimbat pt
k in opinia lui, ministri dintr-o monarhie asemeni celor republicani sa se bucure de incredere
politica.
Reflectia lui C despre inviolabilitatea este continuata de reflectii asupra dreptului de a dizolva
adunarea reprezentativa. Urand sa instaureze un regim al suprematiei legislativului, C nu
impune constrangeri asupra executivului pt ca liberalizarea societatii nu va conduce la anarhie ci
la mentinerea pacii. Separarea dintre legislativ si executiv nu inseamna ca parlamentarii nu pot
devenii ministri intr-o zi, sau invers. Daca Constant sustine independenta puterii judecatoresti,
ele isi baseaza aceasta teorie pe distintia dintre persoana si functia pe care o ocupa. Aceasta
distinctie provine din faptul ca cel mai mare viciu al constitutiei este acele de a numai
oferiifostilor membrii vreo alternativa in afara de inchisoare.
Constant critica proliferarea excesiva a legiilor, reamintind ca mania legislativului este specifica
statelor reprezentative. Nr mare al legilor exprima 2 tentinte:
1. – tendinta de a actiona
2. Se cred intotdeauna indispensabili
Reglementarile excesive nu sunt cerute de cei guvernanti, ci au doar rolul de ai face pe
guvernanti sa nu para inutili. Elaborarea legilor va starni discutii in jurul persoanei care le-a
initiat. El justifica abolirea cenzurii plecand de la ideea cunoasterii limitate, nimeni nu dispune
de o sursa prin care sa afirme superioritatea propriei cunoasterii.
Pentru Constant reprezentarea este un mecanism al invatarii sociale; guv reprezentativa
nu exista decat in regimurile care ingaduie ca libertatea si diferitele pozitii politice sa fie
garantate in cadrul corpului legislativ.
Pentru Constant vointa generala este echilibrul stabilit intre vointele individuale. El vrea
sa elimine eroarea in materie de judecata politica si sa instaureze adevarul printr-o piata libera a
ideilor. Guvernarea reprezentativa este capabila sa remedieze erorile politice comise, din acest
motiv toate constitutile liberale trebuie sa prevada mecanisme de autocorectie. Principiul
reprezentativitatii presupune ca fiecare reprezentant sa voteze pentru interesele generale,
nationale. Daca principiul majoritatii trebuie sa domine, unanimitatea este periculoasa, pentru ca
ea impierdica formarea unei opozitii pe deplin independenta. Constituia se dovedeste a fi un
mecanism de invatare politica si de autocorectie guvernamentala.
Constant def OPINIA PUBLICA drept ecoul libertatii antice prezent in cetatenie
moderna. Dezbaterea publica devine o modalitate de ai implica pe cetateni in guvernarea
propriului lor stat. Ea nu poate fi garantata decat unde exista libertatea presei. Numai in acest

27
caz, o tara se poate identifica cu constitutia, guvernarea, interesele ei publice. Antiliberali au
vrut sa ii corecteze pe cetateni prin legi care sa incurajeze virtutiile, insa Constant considera ca
nici o guvernare nu poate avea pretentia de a asuma ideiile morale ale tuturor cetatenilor din
respectivul stat.. Consititutionalismul are nevoie de un consens moral minimal la care trebuie
adaugat concepte de neutralitate, datorita caruia va fi posibila respectarea impartialitatii
procedurale fundamentale pt orice ordine constitutionala moderna.
Constant propune o schimbare sociala pasnica bazata pe luarea in considerare a faptelor,
el isi propune eliminarea arbitraliului prin crearea unei guv limitate. El dorea sa impuna adv
principii ale libertatii. Teoria lui Constant se bazeaza pe ideea de securitate, inteleasa ca
securitate personala, dar avand grija sa nu fie uitata notiunea de bine comun. Constant se declara
adeptul sufragiului cenzitar, acesta era considerat drept o tehnica utila divulgarea veniturilor.
Egalitatea drepturilor individuale care formeaza corpul natiunii, va fi conform lui C conditia
care va face posibila existenta guvernarilor. Actiunea guvernarii va fi determinata de
participarea cetatenilor la elaborarea legilor.
Libertatea este definita de constant ca fiind guvernarea potrivit vointei naturale. In
„Principii de politica” el anticipeaza faptul ca cetatenii nu se vor simtii vizati de instantele
politice, daca nu li se va cere in viitor participarea prin intermediul votului. Ideile cele mai
acceptabile din punct de vedere moral au fost folosite de multe ori pentru a legimita atrocipatile.
Necesitatea imprejurarilor pot fi oricum invocate pentru a justifica abuzuri. Regimul restauratiei
este un regim care a pus in practica oprimarea si viclenia politica. Caracterul pervers al
aparentei respectari a justitiei si falsa aplicare a legilor sunt doar masti pentru a legitima
arbitrara a guv.
In timpul Rev Franceze, libertatea a fost revendicata din toate partile, insa ea a fost
folosita doar ca pretext pt a-i inchide s-au executa pe anumiti cetateni.
Critica lui Constant la opera lui Rousseau:
Aceasta critica porneste de la ideea ca teoriile politice care au avut succes au vehiculat
termenii cu impact asupra cetatenilor. Rousseau s-a folosit de conceptul de suveranitate
populara – aceasta a legitimat procesele si persecutiile in timpul revolutiilor. Tetoriile politice
ale lui Rousseau au oferit subterfugii pt ca ura si teama de a se impune in politica. Sustinerea
populara a fost rezultatul temerii.
Toate acestea ne arata la Constant importanta pretextelor in analiza politica.
Alternativele politice au fost impartite in democratice si antidemocratice. Iacobinii erau
considerati foarte democratici pentru ca sustineau participarea (...) la politica; partizanii
monarhiei erau foarte nedemocratici, iar liberalii erau adeptii democratiei. Sustinerea
democratiei presupunea sufragiul universal pt raportarea la religie in general.
Exista o perioada in care monarhistii sustineau generalizarea votului, nu din motive
democratice, ci pentru ca sperau la ideiile lor se vor impune prin participarea taranilor la vot,
care ar fi votul pro-monarhie. In ceea ce priveste norma fundamentala a democratiei liberale,
aceasta este pt noi astazi, respectul opozitiei – in aceea perioada nu exista acest respect.
Sufragiul universal da nastere unei politici democrate, daca acesta este precedat de
alegeri care vor putea fi org democratic. Astfel, simpla aderare la sufragiul universal nu ma
nastere la democratie.
Constant spune ca vointa majoritatii este legitima doar daca nu incalca drepturile
minoritatilor. Constant considera ca dreptul la vot trebuie sa fie expresia relativa a dreptului de
proprietate. De asemene, Constant (...) ........
Constant lanseaza doua tipuri de afirmatii in ceea ce il priveste pe Rousseau:
1. Filosofia lui Rousseau este un amestec de principii favorabile monarhiei si de opinii
republicane.
Filosofia lui Rousseau este o forma de aparare a tiraniei democratice. Regimul Terorii reprezinta
consecinta directa a principiilor lui Rousseau.

28
2. Constant spune ca Rousseau apare ca un geniu sublim indragostit de libertatea, fiind
primul autor „care a facut popular sentimentul drepturilor noastre” (Constant)
→ Concluzie: „Discurs asupra originii si inegalitatii” (Rousseau)
- Amandoi autorii: oamenii moderni sunt divizati in ei insisi si traiesc mai degeaba in
opinile celorlalti decat pt ei insisi
- Viziunile lor sunt foarte diferite privind: reprezentarea, pluripartidismul, patriotismul,
comertul etc
- Pentru Constant, filosofia lui Rousseau are meritul de a identifica cateva probleme ale
lumii moderne prob puterii arbitrare, coruptiei, consacrarii partiale din viata pol.
- Constant adopta fata de Rouseau o perspectiva care vede in filosofia lui R o utopie
moderna bazata pe principii spartane. C privilegiaza un regim constitutional ostil principilor
existente, dar si unei dictaturi iacobine. Pentru el, libertatea vazuta de liberali nu are nici o
legatura cu regimul privilegilor aristocratice.
Suveranitatea populara nelimitata este un concept inaplicabil in lumea reala. In conf lui C,
suveranitatea nu poate fi nici alienata, neprezentata, de unde rezulta faptul ca aceasta nu poate fi
exercitata.
Constant considera ca exista 2 traditii de filosofie politica: una liberala, dez in Anglia
sec XVII si una radicala dez in Rev Fr.
Teoria liberala este individualista baza pe opera lui John Locke
Teoria radicala este colectivista, preluarea uneo elemente antice in lumea moderna.
Potrivit lui C toti cetatenii trebuie sa participe la determinarea scopurilor politice, insa nu
toti pot pune in aplicare legile elaborate. Daca vorbim de o egalitate in fata legii, nu putem vb de
o egalitate in privinta inzestrarii pentru politica. Inegalitatea este vazuta de C ca „un rezultat trist
al unei morale”. Dif dintre semeni devin semnificative pentru ca importanta lor este accentuata
de dif institutii, „egalitatea este sentimentul nostru cel mai natural” – Constant. El asimileaza
egalitatea cu justitia si obs ca progresul va impune justitia. Ca si R, C crede ca existenta
socialapoarta in ea germenii inegalitatii.
Principiul egalitatii in fata legii, se bazeaza pe egalitatea tuturor raselor si pe ideea ca
orice om e capabil de pregres. Credinata in egalitate lui C, nu vine in contradictie cu negarea
sufragiului universal, ci mai degraba considera imposibila punerea in aplicare a sufragiului univ.
Din perspectiva liberala, lib are ca obiectiv principal definirea unei ordini in care educatia sa
joace un rol cat mai important. Dificulatatea cu care se confrunta este legata de faptul ca o
ordine sociala vasta se poate crea cu dificultate intr-un sistem in care toate lucrurile sunt
indiferente, neutre, spune George Kelly. Ordinea pe care liberalistii s-o instituie are nevoie de
un criteriu pentru a separa dreptul de nedrept si a descuraja actiunile nedrepte.
George Kelly obs ca libertatea moderna afirma 2 lucruri in privinta raportului libertate-stat.
1. Libertatea ii apartine fiecaruia
2. Statul este o putere care poate fi corupta si care are propriile scopuri
Opinia publica este cel mai bun mijloc de a impune dreptatea cu conditia ca opiniea
publica sa nu fie straina de reflectia filozofica. Opinia dobandeste un rol pozitiv pentru ca se
presupune ca ea va face astfel incat membrii societatii sa fie guvernati de dorinte rationale, care
sa ii uneasca si sa exprime demnitatea omului. Problema care apare este legata de statutul
adevarului: putem sa ne gandim ca fiecare membru va putea fi tentat sa se creada in posesia
unui adevar superior fata de adv celorlalti. Formula care defineste contractul va fi inlocuita
printr-o maxima care exprima toleranta.
La inceptul sec XIX lib franceza se afla intr-un statiu precare, are un caracter fragil, pt k
dupa rev franceza, incercarile de a-l impune au esuat de cele mai multe ori. Politica liberala este
o credinta in capacitatea omului de a fi educat si de a-si manifersta aceasta educatie la nivelul
social, prin formularea anumitor drepturi. Majoritatea liberalilor apara libertatea impotriva
ingerintelor unui stat prea partenalist si incearca sa descopere modalitatea prin care autoritatea

29
publica ar putea garanta prezervarea libertatilor individuale.
Poporul nu este suveran in mod activ decat prin reprezentantii sai oficiali. Viziunea lui
Constant despre libertatea individuala este una antiutilitarista, se datoreaza faptului ca notiunea
de utilitate este inferioara notiunii de drept si ea nu poate reda in mod just tentintele mintii
umane. Cel mai mai mare pericol pentru libertatea individuala il constituie „libertatea artitrara”,
singurul lucru care va mentine lib individuala va fi incurajarea dezvoltarii facultatilor
intelectuale ale membrilor societatii. Participarii politice trebuie sa i se atribuie partia sociala,
lucru imposibil, daca cetatenii nu au fost educati moral si intelectual.
Pentru Tocquiville, daca in perioada aristocatica valorile individuale se puteau impune
mai usor, democratia genereaza rutina si un spirit individualist nefavorabil impunerii valorilor.
Liberalii incercau sa reflecteze si asupra teoriei politice, Constant de exemplu, incearca sa
indice cateva principii pe care se intemeiaza un tratat politic, inspiranduse din opera lui
Monstequeo „Spiritul Legilor”. Un tratat politic trebuie sa fie narativ si comparativ, aspectul
normativ – se refera la faptul ca un tratat politic trebuie sa se bazeze pe principii aplicabile in
toate tipurile de guvernare, aspectul comparativ – comparatia intre dif state, elementele lor.
In privinta moravurilor, Constant nu se intereseaza asupra lor dintr-o perspectiva
sociologica, ci din perspectiva relatiei lor cu libertatea individuala. Cel care va trata mai mult
despre moravuri va fi Toquiville. Pentru T, moravurile nu sunt doar „un rezidiu al
comportamentului obijnuit nereflectat” pentru ca ele se pot dovedii favorabile conceptului de
libertata individuala – in America moravurile libere, au creat institutii libere. T obs ca
moravurile trebuie sa aiba proritate in fata gurvernarii pentru ca sunt legate de idei, si nu de
fapte, - de teorie nu de aplicarea ei.
Pentru Montesque este 2 regimuri legitime: POLISUL – vazul ca o republica fondata pe
viziunea publica si MONARHIA MODERNA TEMPERATA – care se bazeaza pe dif forme de
onoare. Opozitia dintre lumea antica si moderna a lui Montesque va fi dezvoltata de Constant,
care va considera ca in lumea antina omul era „prizonierul cetateanului”, iar cetateanul era
prizionerul cetatii.
Teoriile politice ale lui C si T se disting prin relatia dintre cetatean si puterile guvernului
si opiniile societatii. Ceea ce le uneste este atasamentul fata de libertate, vazuta ca protectie
impotriva ingerintelor celorlalti.
Daca Constant elaboreaza o perspectiva asupra drepturilor, T se inscrie intre liberalii
doctrinari afirmatiei ca orice popor are acele drepturi care sunt limitate de ceea ce este legitim.
Constant pune accent pe sfera individualista, pentru ca in lumea moderna oamenii nu se
consacra pe exclusivitatea politicii, cat priveste perspectiva asupra ref franceze, C considera ca
ea s-a incheiat definitiv, in timp ce T crede ca manifestarile pot oricand reaparea.
Ambii autori recunosc ca orice discutie despre statutul drepturilor duce la o discutie
despre modul in care ele pot fi guvernate prin Constitutie. Orice om care detine puterea potica
va gasi arg pentru a trasversa drepturile cetatenilor. Daca ca Const guv se defineste ca o
autoritate sociala, deorece orice societate nu dispune decat de acele drepturi care pot fi legitim
exercitate de guvernananti. Principiul utilitatii este inferior principiului dreptului, o societate in
care cetatenii sunt educati politic va stii sa evite pericolul reprezentarii de o guv arbitrara.
Viziunea lui Constant despre libertate nu este doar o incercare de ai face pe cetateni sa
participe la viata politica, aceasta participare este imp pt ca asigura deplina exercitare a
drepturilor care apartin fiecarui individ.
Pentru T epoca aristocratica a fost cea care a promovat indivizi remarcabili, in timp ce
epoca democratica produce o rutina a comportamentelor si un spirit individualist. Pentru T
principiul guv democratice nu a avut consecinte sociale fericite in Franta, el i-a deceptionat pe
majoritatea cetatenilor pt ca sub numele guv democratice s-au exprimat adesea cei care
pretindeau ca pot defini binele poporului.
Despre democratia din America – lucrare cu care T s-a consacrat

30
Pt T Rev Fr trebuie explicata pornind de la trasformarile din sec XVIII. Este o epoca in
care a inflorit pasiunea pt reforma si gustul pentru actiunea publica. Aspiratia catre ideal este un
lucru care a animat toate actiunile oamenilor politice din sec XVIII. Greselile lor au avut ca
sursa marea lor incredere in ei insisi si egoismul care nu a fost decat o censecinta a felului in
care ei si-au argumentat toate initiativele. Din care orgoliului oamenii si-au judecat proprile
actiuni chiar mai sever decat succesorii lor. Orice rev ii nemultumeste pe care cei au dorit-o, cat
si pe care care asista la ea manifestele ei.
Ce anume da nastere unei mari revolutii? Care e modalitatea ei de actiune?
Rev din 1789 a atacat principiul vital uitat al vechii monarhi. T descrie modalitatea in
care rev a luat in stapanire societatea – tipurile de comportament pe care le-a generat. Rev a dat
nastere la doua tipuri de comportament: 1 – cei care si-au propus sa isi puna in aplicare propriile
idei, sau cei care au incercat sa execute fara rost ordinele superiorilor. 2 – cei care, desi au dorit
revolutia, nu au reusit nici sa isi impuna ideiile, dar nici sa execute ordinele conducatorilor.
1-au fost cei care au ignorat punctele de vedere diferite de cel al propriului partid. Eroarea lor a
fost legata de credinta lor – deplina putere a conducatorilor ar garanta fericirea cetatenilor – au
crezut ca propriul model de servitori ordonati si ascultatori poate fi reprodus la nivelul intregii
tari.
Pt T unicul merit a lui Napoleon s-a redus la capacitatea de a descoperi facilitatile pe
care i le oferea situatia pol a secolului. In secolul din timpul lui Napoleon, vechile legi numai
erau aplicate, ceea ce le putea legitima repede pe cele noi. Pozitia oamenilor din sec XVIII fata
de aparitia libertatii sociale, acestia au contribuit la cresterea puterii absolute.
Rev Fr a facut mai dificila domnia unui singur grup de indivizi, dar nu a reusit sa
instaureze libertatea, ea a distrus sistemul claselor, a abolit privilegiile, a facut ca natiunea sa fie
compusa din cetateni mult mai asemanatori in privinta averilor si a cunostintelor. Ceea ce
impiedica instituirea unui regim de libertate a fost lipsa opiniilor stabile la nivelul grupurilor
sociale si politice si absenta intereselor opuse.
Ca o consecinta a rev, constrangerea le-a devenit oamenilor mult mai insuportabila, ceea
ce a facut imposibila crearea unei legaturi durabile intre cetateni. Ideea centralizarii si
severanitatii poporului sunt conteporane.
Unitatea sistemului politic creat de Napoleon, a facut la reg sa fie un adversat de temut
al libertatii. Pt T libertatea devine din ce in ce mai necesara in epoca moderna intrucat
despodismul si absolutismul devin din ce in ce mai insuportabile, acolo unde independenta si
scepticismul au subminat legaturile sociale.

In locul unui lucrari care sa genereze conflict, lucrarea lui T a impresionat prin
meditatiile sale si prin raportarea la notiunea de adevar – lucrarea se bucura de autoritate
absoluta. (Conte Mole). Surprinde prin modul in care trateaza pozitia Americii in lume.
Una din problemele dezbatute priveste posibilitatea/imposibilitatea de a imita modelul
american, care nu va putea functiona in absenta civilizatiei. In lucrare adevarul a parut mult mai
important decat succesul; stilul lui T face in orice situatie subiectul discutat sa fie privilegiat fata
de modalitatea de a scrie (Mole).
Suflul moral al lucrarii provine din simpatia lui T pt adevar.
Napoleon se temea de actiunile unei majoritati dazlantuite, de aceea apus constrangere
asupra libertatii.

31
Constant inlocuieste contrastul stabilit de Montesquieu intre monarhiile moderne si republicile
antice cu cel dintre regimurile reprezentative si cele non-reprezentative. Potrivit lui
C, in politica, de cele mai multe ori, interesele sunt ascunse iar opiniile exprimate. Ideile cele
mai acceptabile dpdv moral pot fi utilizate in viata politica pentru a legitima atrocitati.
Necesitatea si caracterul exceptional al circumstantelor pot fi intotdeauna invocate pt a
justifica abuzul. Asa s a intamplat in vremea directoratului cand s au luat masuri in aparenta
cu scopul de a consolida republica. Dar Constant nu critica doar perioada directoratului, ci si
perioada restauratiei, regim in care au fost puse in practica oprimarea si viclenia politica.
Aparenta aplicare a legilor nu este decat o masca pentru a legitima actiunile arbitrare ale
guvernului. In vremea revolutiei, de exemplu, multe legi retroactive au fost sustinute prin
tratate filosofice menite sa ascunda tocmai caracterul lor retroactiv. El observa ca el a asistat
la o dominatia arbitrariului ipocrit sub toate formele constitutionale.

In vremea revolutiei franceze, libertatea a fost revendicata dinspre toate partile, toate gruparile
politice. Aceasta revendicare nu a constituit decat un pretext pentru ca opozantii politici sa fie
inchisi sau chiar executati. In analiza pe care o face, Constant isi propune sa demaste
strategiile legitimarii oligarhice ale puterii politice (felul in care fiecare grup isi legitimeaza
propriile oligarhii); acest sistem de legitimare oligarhica este strans legat de ascunderea
intereselor private sub pretextul binelui public.

Pentru Constant, capacitatea teoriilor politice de a fi absolut convingatoare nu reface sa fie


intotdeauna si usor aplicabile. In privinta tuturor doctrinelor politice, trebuie s ane punem
intrebarea „cui slujesc ele?” Constant incearca intotdeauna sa verifice daca o teorie politica
reprezinta sau nu o masca sau un pretext pt a legitima ceva profitabil sau favorabil pt
sustinatorul respectivei teorii.

La fel se intreaba si atunci cand critica teoria lui Rousseau despre suveranitatea populara.
Potrivit lui C, aceasta teorie a fost folosita in perioada revolutiei franceze pentru a legitima
persecutiile, dand astfel nastere spiritului anticivic. Dar filosofia lui Rousseau in opinia lui
Constant este responsabila de perioada teorii doar in masura in care a oferit subterfugii pt ura
si teama politica. Aceasta teorie a lui Rousseau a fost folosita pt a justifica ororile revolutiei,
ceea ce nu inseamna ca a putut nega cauzele imediate ale crimelor de care s-au facut vinovati
cei care detineau puterea. Pt Constant, sustinerea populara de care s-a bucurat regimul
revolutionar in 1793-1794 este in primul rand rezultatul fricii dar si al propagandei politice
intreprinsa de iacobini. Trebuie sa observam importanta pe care o acorda Constant in analizele
sale pretextelor politice. Preocuparea lui pt a surprinde mecanismele ipocriziei publice si ale
fraudei politice explica pozitiile pe care le a avut fata de democratizarea Frantei si fata de
filosofia lui Rousseau.

St. Holmes (1984- „B C si formarea liberalismului modern”)

De obicei alternativele politice care s-au manifestat in perioada postrevolutionara au fost


considerate fie democratice, fie antidemocratice (acesta a fost clivajul). Astfel iacobinii au
fost considerati foarte democratici, partizanii prerogativelor locale foarte antidemocratici iar
liberalii nu foarte favorabili democratiei. Trebuie sa ne dam seama de ce presupune
democratie pt perioada studiata de noi. St Holmes – problema acestui sufragiu universal ii
32
separa in acea perioada pe adevaratii democrati de cei ….. Semnificatia sufragiului universal
nu poate fi desprinsa decat printr o investigatie asupra continutului votului si asupra naturii
institutiilor legate de vot. Trebuie asadar sa cercetam dreptul opozitiei politice de a se organiza
dpdv politic si libertatea presei pt a descoperi sensul democratiei din aceasta perioada.
Uneori pozitiile luate in privinta chestiunii sufragiului universal pot fi
surprinzatoare pt ca ele nu reflecta un adevarat atasament fata de democratie. De exemplu,
adeptii prerogativelor regale (Partidul Ultra) au sustinut la un moment dat ideea unui sufragiu
generalizat intrucat credeau ca masele populare vor vota impotriva republicii sustinand astfel
cauza contra-revolutionara, respectiv monarhia. Daca norma fundamentala a democratiei este
respectul fata de opozitie, trebuie totusi sa observam ca sufragiul universal nu conduce in mod
obligatoriu la o guvernare democratica. Sufragiul universal da nastere unei politici democratice
doar acolo unde este precedat de alegeri organizate in mod democratic. Pt
Constant, care nu a fost considerat in epoca un democrat, ci un liberal, vointa majoritatii este
legitima doar daca ea nu incalca drepturile minoritatii. In primii ani ai restauratiei, Constant
considera ca drepturile electorale trebuiau sa fie expresia dreptului de proprietate.Constant a
criticat democratia in numele libertatii individuale, considerand insa ca toti cetatenii ar trebui
sa fie interesati de spatiul public. Guvernarea revolutionara care s-a identificat cu poporul nu i-
a ingaduit niciodata poporului controlul asupra lucrurilor politice. Opozitia lui Constant fata
de democratie este strans legata de felul in care acest concept a fost folosit de Rousseau.

In privinta lui Rousseau, Constant lanseaza doua tipuri de opinii: pt Constant, filosofia lui
Rousseau este un amestec absurd de principii favorabile monarhiei si de opinii republicane.
Acest lucru o face sa fie corolarul tuturor formelor de despotism. Aceasta filozofie ar fi o
aparare a tiraniei democratice, aparare care seamana in final cu o forma de legitimare
protototalitara. din aceasta perspectiva, perioada terorii reprezinta consecinta directa a
principiilor roussoiste. Al doilea set de opinii- Rousseau apare ca un „geniu sublim
indragostit de libertate si fiind primul care a facut popular sentimentul drepturilor noastre. C
are in vedere premisele discursului asupra inegalitatii . El impartaseste ideea lui Rousseau
potrivit careia oamenii moderni sunt divizati in ei insisi dupa o viata artificiala si exista mai
degraba in opiniile celorlalti decat pt ei insisi. Constant marturiseste ca se simte obligat sa-l
critice pe Rousseau pt teoria suveranitatii populare si abuzurile nascute din aceasta teorie dar
atunci cand il critica pe Rousseau se simte intotdeauna in dezacord cu el insusi.

Filosofiile celor doi autori difera in multe aspecte: problema reprezentarii, rolul religiei,
valoarea inegalitatilor inegale, structura celei mai bune forme de guvernare, vizunea asupra
comertului, pluralismul, patriotismul. Contrastul dintre atitudinile lor poate fi bine evidentiat
daca ne uitam la statutul pe care il are Sparta. Sparta nu permitea niciodata poporului sa ia
decizii fara sa fie ghidat. Constant insa nu iubea modelul vietii spartane. Pt Constant, omul
trebuie sa fie doar partial un cetatean. Libertatea necesitata accesul simultan atat la domeniul
public, cat si la cel privat. Pt Rousseau insa, dihotomia public-privat nu este decat semnul
slabiciunii si al coruptiei care exista intr-o societate.

Exista insa si puncte comune intre cei doi autori, fiind observate de Constant: criticarea
vechiului regim, vazut de amandoi ca un amestec de coruptie, de slabiciune si de putere

33
arbitrara. Chiar daca ei identifica o problema comuna, solutiile pe care le adopta sunt foarte
diferite.

Imaginea lui Rousseau variaza in scrierile lui Constant. In primele sale scrieri, Constant
respingea utopia spartana roussoista pentru ca reactiona la anii terorii 1793-1794. Constant a
adoptat o forma de constitutionalism ostila prerogativelor ereditare dar ostila si oricarei forme
de dictatura. Pt Constant, libertatea liberala nu are nicio legatura cu privilegiile aristocratice.
Viziunea sa asupra constitutionalismului este pusa in slujba unei societati eliberata de
principiul ereditar, ceea ce sub acest aspect il face apropiat de Rousseau. Pt Constant, modelul
fundamental al gandirii politice roussoiste este autocorectia. Rousseau construieste mai intai
un ideal sau o imagine. De ex: apara suveranitatea populara nelimitata sau regimul vietii
spartane - insa potrivit lui Constant, intregul edificiu se prabuseste pt ca este inaplicabila vietii
reale. Pt Rousseau, suveranitatea nu poate fi nici alienata, nici delegata sau reprezentata.
Aceasta inseamna ca suveranitatea descrisa de Rousseau nu poate fi practic exercitata. A
afirma faptul ca suveranitatea nu poate fi alienata inseamna a nega principiul care tocmai a
fost proclamat. Paradoxal insa, aceste slabiciuni ale filosofiei lui Rousseau arata, in opinia lui
Constant, iubirea lui fata de omul care se revolta impotriva lui insusi si atasamentul fata de
libertate.

Am putea considera ca Rousseau si Constant tin de doua traditii politice foarte diferite
exprimate in modernitate. Traditia pe care ar reprezenta-o Constant- cea individualista, in
timp ce traditia reprezentata de Rousseau- cea colectivista, care va da nastere celei socialiste.
Aceste aspecte individualiste ale gandirii lui Rousseau au reprezentat o atractie pt Constant.
De cate ori critica vechiul regim, Rousseau abandoneaza limbajul colectivist si organicist pe
care il inlocuieste cu cel al individualistului. Putem intelege ca potrivit lui Constant, Rousseau
nu este total responsabil pt declansarea rev franceze. Exista, in opinia lui Constant, lucruri
mult mai concrete care au dat nastere revolutiei franceze: deficitul de populatie, difuzarea
treptata a proprietatii si a spiritului iluminist.

Criticand initial teoria suveranitatii populare dezvoltata de Rousseau, Constant formuleaza si


propria sa opinie asupra statutului suveranitatii. Pe de o parte, societatea in ansamblul ei nu
are dreptul sa exercite o suveranitate populara nelimitata asupra vietii cetatenilor. Pe de alta
parte, societatea in ansamblul ei este o” fiinta abstracta” si nu un agent politic. Dpdv obiectiv,
societatea nu poate asadar sa exercite nicio suveranitate. Pt Constant, conceptul de
suveranitate populara nelimitata ar putea duce f usor la o tiranie a majoritatii si la o forma de
conformism care ar distruge libertatea individuala. Pt a opri aceste lucruri, trebuie sa toti
cetatenii sa participe la determinarea scopurilor politice, cu toate ca el recunoaste ca nu toti
sunt capabili sa puna in aplicare legile. Prea mult spirit public sau lipsa acestuia sunt la fel de
periculoase. Pentru a nu avea astfel de lucruri, sunt necesare discutiile publice. In absenta
dezbaterilor publice, nu vom putea sti care sunt adevaratele interese ale corpului politic si cum
putem ajunge la binele comun. Premisa oricarei teorii constitutionale corecte este aceea de a
avea o guvernare limitata. Nu este suficient sa definim o buna ordine politica, ci trebuie sa
stim sa formulam si acele propuneri care vor ajuta la punerea in practica a teoriilor politice.

34
35