IUBIREA

Iubirea este definită ca mod fundamental de întâlnire, fuzionare şi transgresare a

psihologiei celor două sexe, unul cu şi prin intermediul celuilalt, rămâne un proces de
parteneriat cu multe necunoscute.
Iubirea nu poate fi înţeleasă autentic decât ca experienţă trăită, de comunicare
simultan sexuală, psihologică şi spirituală.
În cea mai simplă definiţie a ei, iubirea exprimă emoţii şi sentimente pe care
cineva le resimte faţă de altcineva.
Greci distingeau trei tipuri de iubire:
- eros- dragoste fizică
- agape- dragoste spirituală
-phileos- dragoste frăţească
H.S. Sullivan spunea : Când se instalează “stare de iubire”? Atunci când
“satisfacţia sau securitatea unei personae devine tot atât de semnificativă ca propria
satisfacţie şi securitate”(apud. Leaderer şi Jackson, 1981).

Tipuri de iubire – Tipuri de comportament erotic.

Există multe încercări de “tipologizare” a iubirii ăi a comportamentelor de
parteneriat erotic.
Ollie Pocs distinge trei forme de “dragoste”: oarbă, romantică şi matură.

Dragostea oarbă sau “nebună” se caracterizează printr-o idealizare a iubirii

pentru cineva, de obicei o persoană nepotrivită sau inaccesibilă(vedetă de cinema sau
TV, o celebritate). Este în mod obişnuit începutul atracţiei fizice şi este trăită cu
intensă participare şi bulversare emoţională, senzaţie aproape şocantă atunci când
îndrăgostitul vorbeşte sau intră în “contact” cu persoana iubită, percepută univoc
drept”foarte plăcută la vedere”. Adolescnţii experimentează deobicei acest gen de
iubire. Ei pot să nu ştie “nimic” despre acea persoană, să nu o fi întâlnit niciodată şi
adesea să fie îndrăgostiţi doar de imaginea mediatizată a acesteia. Alteori, rămâne
doar o “iubire imposibilă”, persoana iubită fiind inaccesibilă prin vârstă, statut,
prestigiu etc.

Dragostea romantică se exprimă prin trei elemente(Z. Rubin, 1973):

1. ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva

2. predispoziţia de al ajuta pe cel iubit
3. absorbţie în relaţie până la excluderea altora

La aceste componente ale dragostei romantice, Kephart(1981) adaugă tendinţa de

idealizare a persoanei de sex opus de care cineva este ataşat emoţional puternic şi
marcată atracţia fizică care se intensifică la fiacare atingere.
Îndrăgostiţii sunt supuşi riscului deziluziei ulterioare, datorită “flamei emoţionale”
care le blochează capacitatea de a dezvolta un punct de vedere realist asupra
partenerului.
Davis(1985) identifică două comportamente erotice specific romantice:
 - pasiunea totală, care include fascinaţie, exclusivitate şi dorinţă sexuală
- preocuparea totală manifestată prin grijă, susţinere şi apărare necondiţionată şi
chiar iraţională a fiinţei iubite(cel mai bun apărător, avocet al persoanei iubite).

În opinia noastră, iubirea romantică este şi o experienţă de cunoaştere şi

comunicare fundamentală între sexe care, activând mecanismele de identificare
mentală, creează o bază pentru auto-cunoaştere şi autodecentrare, pentru “creştere
interioară prin experienţă afectivă”. Dar ea se poate şi imbogăţi (prin alte componente
calitative) şi transforma progresiv într-un alt tip de iubire- iubirea matură.

Dragostea matură dacă dragostea nebună şi cea romantică înseamnă maim ult a
simţi pe cineva, dragostea matură înseamnă mai ales a te sprijini pe cineva, a te bizui
pe cineva, a sta cu cineva. În relaţia afectivă de parteneriat intervin componente
majore ca:
- respectul
- admiraţia
- încrederea
- sensul mutual al valorii personale
- grija faţă de celălalt
- ataşamentul şi obligaţia autoasumată
După BREHM(1985), dragostea matură înseamnă pierdera ataşamentului fragil faţă
de partener(dependenţa emoţională) şi căştigarea unei siguranţe şi investiţii
psihologice constante, care conferă insului şi un grad de autonomie, ce permite
autoformarea.
A iubi matur echivalează cu un mod active de a convieţui pozitiv (“a fi bine”) unul
cu celălalt, de a răspunde şi veni fiecare în întâmpinarea nevoilor celuilalt, de ai
“simţi” nevoile şi problemele, înainte ca el să comunice, de ai respecta
individualitatea si al percepe şi evalua sufficient de correct, pentru a nu-ţi alimenta
sentimentele din erori de cunoaştere.

Tipuri de îndrăgostiţi

Ollie Pocs identifică 6 tipuri de comportamente de relaţie erotică:

1.- eroticul (este un romantic ce caută un partener ideal şi crede că există numai unul
singur, adevărat pentru el).
2.- ludicul(este tipul de partener infidel, cu “libido flotant”. Preferând mai multe
relaţii paralele).
3. – storgicul(este în mod surprinzător, un partener afectiv, care se descoperă pe sine,
treptat prin intermediul dragostei.
4. – “maniacal” (este o persoană foarte dependentă emoţional şi extreme de geloasă)
5.- agapicul(este cel mai putin posesiv şi cel mai iertător dintre toate cele şase tipuri
de parteneri)
6. –pragmaticul(este o persoană care procedează în dragoste aşa cum şi-ar căuta şi
“folosi” cea mai valoroasă maşină.
 Dezvoltarea iubirii şi funcţiile ei

Dragostea se poate dezlănţui brusc la prima vedere, sau se poate instala progresiv,
lent, crescând şi înflorind ca o plantă, din ce în ce mai bogată, în universal nostrum
interior.
Unele personae se pot îndrăgosti repede, sub impulsul nevoii de a fi permanent
îndrăgostiţi de cineva.
Cum începe iubirea? Mai întâi, două personae se simt confortabil, plăcut,
împreună, apoi evoluează către o relaţie de interdependenţă. Ea începe prin
autocunoaştere şi dezvoltă o bună imagine despre sine.
Iubirea deşi presupune interdependenţă, se întemeiază pe libertate şi dezvoltă
libertatea individuală.

Funcţiile iubirii
Dragostea asigură trei funcţii importante:

a) serveşte interesele procreative ale societăţii

b) satisface o serie de nevoi personale cu character general-uman cum ar fi:
nevoia de intimidate, de apropiere, de gratificare sexuală şi de familie, precum
şi nevoi particularizate de la o persoană la alta, cum ar fi: nevoia de statut, de
recunoaştere socială şi de validare personală.
c) asigură revitalizarea, echilibrul şi dezvoltarea personalităţii.

Dragostea are însă şi o funcţie revitalizantă, deoarece iubind şi simţindu-te iubit

ţi se revelează sensul bucuriei şi al stării de bine. Toate formele de manifestare a
iubirii asigură resuscitarea energiilor, iniţiativelor şi comportamentelor positive.
Un alt effect benefic este activarea creativităţii şi creşterea eficienţei personale.
Cei ce iubesc trezesc prin contagiu psihologic energii şi stări positive şi în
colectivitate. Aceasta poate sugera că întreaga imagine despre viaţă se poate
pozitiva atunci când eşti îndrăgostit, iar dragostea deţine incontestabile puteri
vindecătoare şi transformative.
Atunci când experienţa iubirii este trăită incomplet sau inautentic, ea poate avea
şi efecte dezechilibrante: o nedorită dependenţă faţă de partener, o lipsă de
încredere în sine şi în parteneriat, sentimentul unei limitări ca individ sau
pierderea unui timp preţios pentru propria persoană.