Incluziunea

Definitie. Incluziunea reprezintă procesul de pregătire a unităților de învățământ pentru a cuprinde

în procesul de educație pe toți membrii comunității, indiferent de caracteristicile, dezavantajele sau
dificultăților acestora

. Incluziunea înseamnă a personaliza activităţile în funcţie de nevoile fiecărui individ în parte,

astfel încât oricine, indiferent de deficienţă, să poată fi tratat ca un membru al comunităţii din
care face parte, iar diversele forme de sprijin de care are nevoie să fie furnizate în cadrul
serviciilor sociale , educaţionale, medicale sau al altor servicii puse la dispoziţia tuturor
membrilor societăţii. Altfel spus, INCLUZIUNEA este un concept mai larg care se referă la
integrarea copilului cu cerinţe educaţionale speciale atât în sistemul educaţional, cât şi în cel
comunitar, în ansamblul său.
Educația incluzivă caută să răspundă nevoilor de învățare ale tuturor copiilor,
tinerilor și adulților, cu un accent deosebit pe cei vulnerabili din punctul de vedere al
marginalizării și excluziunii sociale.

Educația incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătățire a instituției

școlare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a
susține participarea la procesul de învățământ a tuturor elevilor din cadrul comunității

Incluziunea în educatie presupune:

§ Valorizarea egala a tuturor elevilor si a personalului.

- Cresterea participarii tuturor elevilor la educatie si, totodata, reducerea numarului celor
exclusi din cultura, curricula si valorile comunitatii promovate prin scoala de masa

§ Restructurarea culturii, a politicilor si a practicilor din scoli, astfel încât ele sa

raspunda diversitatii elevilor din localitate.

§ Reducerea barierelor în învatare si participare pentru toti elevii

Definitie Integrarea este asimilarea unui elev în educația de masă, unde acesta se
adaptează sau nu politicilor, practicilor și curriculei existente în scoala respectivă

Condiții pentru incluziune:

-evaluarea copilului inainte de integrarea sa educațională în grădiniță/scoală
-prezența și colaborarea specialiștilor care spijină și ajută educația incluzivă
-adaptarea mediului educațional la necesitățile copiilor cu CES
-adaptarea și flexibilitatea curricum-ului (pre)scolar
-implicarea părinților copiilor în proiectul de incluziune prin a ține cont de
problemele, așteptările și opiniile părinților
-informațiile oferite celorlalți copii din grupă asupra defincienței copilului cu CES
inclus pentru a educa și ajuta toți copii pentru înțelegerea și acceptarea diversității dintre ei
-explicații oferite părinților celorlalți copii din grupă/clasă despre incluiunea copiilor
cu CES
 -Abordarea integrată în formarea cadrelor didactice privind incluziuena educațională a
copiilor cu CES, tot personalul trebuie să constientizeze necesitatea asumării principiului de
incluziune
-existența și funcționarea serviciilor spe cializate (recuperare, terapie, consiliere psihi-
pedagogică, asistență medicală) acordate copiilor cu CES în cadrul unității scolare
-acceptarea schimbării în organizarea activităților instructiv-educative

Program (metode) incluziune scolară:

1. Evocarea- are rolul „evaluării initiale”, prin care se incearcă inventarierea

cunoștințelor copiilor despre copiii diferiți de ei (etnie, handicap fizic, pshihic)
2. Realizarea sensului-etapa prin care copiii intră în contact cu noile informații prin
activități și strategii de lucru care să corespundă scopurilor educative ale
incluziunii. Aceste activități/strategii pot fi:
- JOCUL : jocurile de rol (plasează copiii in ipostaze noi, pentru a-i ajuta să
înțeleagă și să accepte diferențele de oprinii dintre persoane)
- Activități de informare- oferirea copiilor unor informații despre simțuri, corpul
uman pentru a-i familiariza pe cei din grupă cu diversitatea oamenilor (de culoare,
aspect fizic, social)
3. Tehnica „harta conceptuală” – această metodă se aplică pentru a afla cum gândesc
copii despre drepturi și dacă necesitățile pe care le au ei le consideră ca fiind
aceleași pentru toți copii
4. Brainstorming-ul: această metodă formează comportamente creative prin
exersarea gândirii divergente, care solicită elaborarea unor noi soluții personale
pentru problemele identificate in diverse situații
5. Exerciții pentru formarea unor valori: discuții cu privire la anumite afirmații
făcute de copii, cu motivarea propriilor opinii. După astfel de discuții, de cele mai
multe ori, copii își schimbă părerea din negativă în pozitivă.
6. Poveștile/poveștirile: prin această metodă se dorește dezvoltarea spiritului de
toleranță și empatie față de persoanele cu dezabilități, perceperea deosebirilor
dintre oameni ca ceva pozitiv prin povești/poveștiri
7. Activități de cunoaștere a mediului înconjurător- îi ajută pe copii să cunoască și să
respecte ființa umană,indiferent de ipostaza personală și socială, să respecte
viețuitoarele și să le îngrijească.
8. Activități artistico-plastice: copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar,
să-l ofere politicos și să participe la bucuria unui coleg
9. Activitate muzicală și memorizarea: prin cântece și poezii copiii se sensibilizează
la ideea de prietenie, ajutor, toleranță, simpatie
10. Jocuri educative ajută la conștientizarea efectelor negative ale prejudecăților (ex.
Jocul „din personaje negative, personaje pozitive”)
11. Proiecte –inițierea de proiecte de ajutorare a celor aflați în nevoie
12. Activități libere – lasă posibilitatea consolidării unor comportamente, copii
transpun în jocul conduite ale adulților, se apreciază între ei imitând
comportamentul evaluativ al acestora