Varietatea foarte mare a jocurilor cât şi optica curentelor şi a scolilor
care au dezbătut natura ludică,a dus la o mare diversitate de clasificări a jocurilor,mai simple sau mai complexe,după un criteriu sau după mai multe,având la bază scheme de sondaj longitudinal sau transversal.Cu toate acestea,nici până astăzi nu s-a ajuns la o clasificare standard,datorită abordărilor deosebite şi mai ales criteriilor diferite folosite pentru diferenţierea lor. Decrat împarte jocurile în: -jocuri ereditare-de luptă,de vânătoare,de urmărire; -jocuri de imitaţie-jocuri cu arc,cu prăştii, -jocuri de imaginaţie-în care se mimează şi se metamorfozează funcţii,obiecte. Jean Piaget grupează jocurile în trei categorii. -jocuri-exerciţiu; -jocuri simbolice; -jocuri cu reguli. Sub o formă sau alta jocul se regăseşte la copiii tuturor popoarelor din cele mai vechi timpuri.H.Wallon consideră jocul ca o activitate prin care acţionând asupra obiectelor şi fiinţelor din jur,copiii cunosc treptat lumea,îşi satisfac nevoia de mişcare şi de înţelegere,au încredere în forţele proprii şi se definesc pe sine ca personalitate. Spre exemplificare eu am optat pentru o clasificare ce are drept criteriu aspectul formativ al jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului ,vizând şi dezvoltarea intelectuală a acestora pe de o parte,iar pe de altă parte,vizând dezvoltarea morală,estetică şi fizică a copiilor. Astfel am diferenţiat: -jocuri de creaţie sau jocuri simbolice; -jocuri de mişcare; -jocuri didactice; Jocurile de creaţie sau simbolice În această categorie sunt incluse acele jocuri prin care copilul şi formulează regulile jocului.Copiii folosindu-se de anumite obiecte sau jucării sau prin intermediul gesturilor şi cuvintelor,redau un aspect al realităţii.După vârsta de 4 ani jocurile simbolice se transformă în joc cu reguli. J. Piaget considera că jocul simbolic realizează un echilibru afectiv raportat la complexitatea stimulilor,a cerinţelor şi a regulilor lumii înconjurătoare.Chiar dacă reprezintă o trăire interioară a realităţilor descoperite de către fiecare copil în parte şi chiar intervenţia adultului nu schimbă conţinutul acestuia,jocul are o forţă polivalentă pentru formarea întregii personalităţi. În jocurile de creaţie,esenţa o constituie însuşi procesul de creaţie ca urmare a reflectării realităţii în care copilul trăieşte.Prin jocurile de creaţie copilul redă impresiile proprii despre realitatea înconjurătoare şi putem astfel descifra în jocurile lui calitatea şi intensitatea trăirilor.Jucând diferite roluri,copilul redă modele de conduită pe care şi le-a asimilat în propria comportare. Jocurile de creaţie se desfăşoară sub două forme: -jocuri cu rol,în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale,reale sau imaginare; -jocuri de construcţie,în care copiii având la îndemână materiale speciale din lemn,mase plastice,metal,etc.,pot să redea cu ajutorul lor configuraţia aproximativă a unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări fanteziste.
Jocurile cu rol pot fi:
-cu subiecte din viaţa cotidiană:”De-a grădiniţa”,”De-a vânzătorul”,”De-a gospodinele”,”De-a familia”; -cu subiecte din poveşti: „De-a Scufiţa Roşie”,”De-a capra cu trei iezi”, etc. -dramatizăririle:”Coliba iepuraşului”,”Greierele şi furnica”,”Fata babei şi fata moşneagului”,”Cenuşăreasa”,”Turtiţa”,”Căsuţa din oală”,”Carnavalul poveştilor”, etc Jocurile de construcţie sunt des întâlnite în grădiniţă şi prezintă o mare atractivitate pentru copii.Aceste jocuri se desfăşoară în jurul unor teme propuse de educatoare sau au teme alese de copii, ei putând să elaboreze o construcţie absolut nouă sau să construiască un obiect prezentat anterior. Jocurile de construcţie se restrâng la reflectarea obiectelor din mediul înconjurător.Jocurile de construcţie implică acţiunea de construire, deci prezintă elemente evidente de construcţie asemănătoare muncii, dar şi unele cunoştinţe şi abilităţi tehnice. Materialele folosite în aceste jocuri sunt forme geometrice de lemn, materiale din material mărunt: seminţe, frunze, scoici. Jocurile de construcţie ale preşcolarilor au o întindere tematică remarcabilă pe măsură ce copiii înaintează în vârstă.Imaginaţia lor creatoare este în plină ascensiune, ei realizând construcţii tot mai îndrăzneţe şi mai complexe. Ei pornesc de la a construi turnuri, case, tuneluri, poduri şi ajung la orăşele, pieţe, străzi, palate, avione, roboţi, rachete, submarine, parcuri. Preşcolarii îşi pot construi singuri jucăriile necesare în desfăşurarea unui joc.Pentru desfăşurarea jocului cu subiect din viaţa cotidiană” De-a şoferii”, copiii au construit singuri garajul şi parcarea, iar pentru jocul „De-a vânzătorul” şi-au construit magazinul cu rafturile pe care se află marfa,ş.a.m.d. De asemenea,cu material din natură copiii pot confecţiona păsări,animale,obiecte de mobilă sau veselă.Cu aceste jucării ei se joacă ,iar bucuria lor este cu atât mai mare cu cât ştiu că sunt făcute de ei.Cuburile se numără printre materialele ce dau copiilor mari satisfacţii.Cu ele un copil se poate juca singur şi totuşi să se găsească în apropierea celorlalţi de vârsta sa,ori le poate împărţi cu unul sau mai mulţi parteneri de joacă,într-un efort de cooperare.Cuburile dau copilului un puternic sentiment de împlinire şi de control.Ele îi pot oferi o modalitate de relaţionare cu mediul, în special cu structurile mari,în faţa cărora ,în viaţa reală,el se vede mic de tot.Prin intermediul cuburilor copilul află proprietăţi precum felul materialului,mărimea,greutatea,dimensiunile,grosimea,lungimea şi lăţimea.Copilul poate compara asemănările şi diferenţele,învăţând să clasifice sau să sorteze.În activitatea cu cuburile,copilul poate înţelege mai uşor conceptele de echilibru,spaţiu,suprafaţă,volum.Studiază cuburile şi le măsoară ca să vadă care este mai lung şi care este mai scurt,mai mare sau mai mic sau egal. Copiii trebuie încurajaţi să vorbească despre construcţiile lor pe măsură ce le ridică.În activităţile de construcţie,limbajul şi acţiunea fuzionează.Vocabularul creşte şi se flexibilizează pe măsură ce copiii învaţă să utilizeze prepoziţii,adverbe (sus,jos,peste,sub,în spate),adjective (lung,scurt,înalt,gros,moale,ascuţit drept,curb) şi substantive (nume date construcţiilor de cuburi,nume ale obiectelor folosite în jocul cu cuburi,nume de figuri geometrice) În toate jocurile de construcţie iniţiativa şi fantezia creatoare a fiecărui copil sunt indispensabile în atingerea scopurilor propuse.Jocul este un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii,a mobilităţii activităţii psihice.El sporeşte vigoarea acţională,dinamismul său şi nevoia de activitate şi explorare a noului,de imaginaţie şi elaborare. Jocurile de mişcare Aceste jocuri satisfac în cea mai mare măsură nevoia de mişcare a copiilor, bazându-se pe diferite mişcări şi reguli. Acest tip de joc ocupă o poziţie intermediară între cele de creaţie şi sportive, apropiindu-se de primele prin trăiri afective puternice pe care le generează şi cele sportive prin regulile bine fixate, prin formularea de comenzi şi prin spiritul de competiţie pe care le cuprind. Regulile jocurilor de mişcare sunt prezentate copiilor înainte de începerea activităţii.Cu toate că aceste sunt obligatorii pentru toţi copiii, ele nu trebuie să-i încătuşeze, să-i ducă la limitarea iniţiativei şi a plăcerii de a se juca.Trebuie ca regula să decurgă din însuşi conţinutul intern al jocului.Regulile prescriu copilului normele de comportare în timpul jocului.Aceste reguli pot fi grupate,în funcţie de regulile lor în: -reguli care precizează grupările şi acţiunile copiilor; -reguli care disciplinează comportarea copiilor; -reguli care îndeplinesc funcţii frenatorii,în sensul că îi opresc pe copii de la anumite mişcări şi acţiuni în joc; Jocurile de mişcare,prin conţinutul lor,sunt extrem de variate.Astfel ,putem distinge următoarele categorii de jocuri de mişcare: -jocuri de mişcare cu subiect,în care mişcările şi regulile se îmbină cu un conţinut imaginativ:întruchiparea personajelor şi a acţiunilor acestora.Ex:”Gâştele şi vulpea”,”Rândunică mută-ţi cuibul”,”Lupul şi vânătorii’,’Vrăbiile şi pisica”,etc. -jocuri cu text şi cânt,în care mişcările sunt însoţite de texte şi de cântece.Acestea se se desfăşoară în cerc,în horă,rolul activ avându-l unul sau mai mulţi copii.Textul cântecului şi ritmul acestuia îl ajută pe copil să execute mişcările ce trebuie făcute în mod corect.Ex.”Ciuprecuţa”,”Bat din palme”,”Fluierul”,’Bate vântul frunzele”,etc -jocuri hazlii care îi atrag pe copii prin umorul şi simplitatea acţiunii.ex:”Cine l-a strigat pe ursuleţ”,”Găseşte şi taci”. Jocurile fără subiect se întemeiază pe îndeplinirea unor cerinţe,pe respectarea anumitor reguli.Ele îi entrenează pe copii în exersarea mişcărilor şi pentru înfrângerea obstacolelor,le formează dibăcia de a arunca,de a sări,de a se întrece în viteză.La baza acestor jocuri stau diferite mişcări executate cu diferite obiecte:mingea sau cercul.Ex.”Nimerşte la ţintă”,”Cine aruncă mai departe” Jocurile didactice Jocul didactic stă la baza conceperii întregii activităţi instructiv – educative din grădiniţă.El este conceput ca un mijloc de instruire şi de educare a copiilor,ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor pe care şi le propune procesul de învăţământ şi ca formă de cunoaştere şi de dezvoltare a capacităţilor psihofizice pe toate planurile. Jocul didactic îmbină într-un mod armonios atât sarcini specifice jocului cu sarcini şi funcţii specifice învăţării. În cadrul literaturii de specialitate,jocul didactic este desemnat ca fiind cel mai eficient mijloc de instruire şi educare,fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe,priceperi sau deprinderi.Jocul didactic are drept scop instruirea copiilor într-un domeniu de cunoaştere,dar şi sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin folosirea unor elemente distractive,ce facilitează atingerea scopului formativ-educativ. Îmbinarea în jocul didactic a elementului distractiv cu cel instructiv duce la apariţia unor stări emotive complexe,care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi mijlocită a realităţii şi de fixare a cunoştinţelor. Jocul didactic rămâne joc didactic doar dacă conţine elemente de aşteptare,de surpriză,de comunicare reciprocă între copii.Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că în procesul desfăşurării lui copilul are posibilitatea de a-şi aplica cunoştinţele.Jocul didactic nu trebuie să fie un simplu exerciţiu,chiar dacă exerciţiul apare ca element constructiv,trebuie să rămână totuşi joc,activitatea pe care o desfăşoară copilul trebuie să trezească dorinţa vie de a se juca. Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii.Pentru un copil sănătos,nimic nu este mai improriu decât starea de apatie şi nemişcare.Jocul este tot atât de necesar dezvoltării copilului ca şi lumina soarelui.Jocul copilului trebuie îndrumat de către adult ,fără ca spontaneitatea copilului să fie stingherită. Jocul didactic îmbină în mod armonios elementul instructiv şi educativ cu elementul distractiv.Este tipul de joc prin care educatorul consolidează,precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor,le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe.Conţinutul jocului,sarcina didactică(problema intelectuală), regulile şi acţiunile de joc(ghicire,surpriză,mişcare,etc ) conferă jocului didactic un caracter specific,înlesnind rezolvarea problemelor puse în joc. Conţinutul jocului didactic reprezintă cunoştinţele,în majoritate asimilate anterior,în grade diferite,în funcţie de acestea jocul având menirea de a le consolida şi verifica.Există totuşi şi unele jocuri care permit achiziţionarea de noi cunoştinţe,cunoştinţe referitoare la culori,relaţii dimensionale,la orientarea în spaţiu şi timp. Conţinutul jocului didactic are tematică diferită: -Omul şi viaţa socială-înfăţişare(corpul omenesc); -activitate în familie şi în societate; -comportamente; -obiecte de îmbrăcăminte; -obiecte de toaletă; -jucării; -alimente; -profesii; -mijloace de transport,etc; -Natura-anotimpuri; -fenomene ale naturii; -animale; -plante; -Limbajul(jocuri de exersare a vorbirii) -aspect fonetic; -lexic; -structură gramaticală, -Exersarea capacităţilor şi proceselor psihice-atenţie; -memorie; -gândire; Clasificarea jocurilor didactice se poate face după cum urmează: a. După conţinut: .jocuri didactice pentru cunoaşterea mediului înconjurător; .jocuri didactice pentru educarea limbajului, cuprinde aspecte fonetice, lexical-semantice şi gramaticale ale limbii materne; .jocuri didactice matematice; .jocuri didactice pentru însuşirea normelor de comportare civilizată; .jocuri didactice pentru însuşirea unor norme de circulaţie rutieră; b. După prezenţa sau absenţa materialului didactic: .jocuri didactice orale; .jocuri didactice cu material ajutător: 1. cu material didactic-jetoane,jucării,jocuri de masă,cuburi,etc, 2. cu material ajutător-diferite obiecte şi jucării cu rol auxiliar; 3. cu material suport-imagini,diafilme,diapozitivr,C.D-uri; c.După scopul urmărit: 1.jocuri senzoriale pentru-dezvotarea sensibilităţii vizuale; -dezvoltarea sensibilităţii auditive; -dezvoltarea sensibilităţii tactile- kinestezice; -devoltarea sensibilităţii gustativ- olfactive; 2.jocuri intelectuale-de stimulare a comunicării orale: .de exersare a pronunţiei corecte; .de atenţie şi orientare spaţială; .de analiză şi sinteză mentală; .de realizare a comparaţiei mentale; .de realizare a abstractizării şi generalizării; .pentru dezvoltarea perspicacităţii; .pentru dezvoltarea imaginaţiei; .pentru dezvoltarea proceselor de inhibiţie voluntară şi a autocontrolului Pornindu-se de la cunoaşterea dezvolării psihofizice a copilului preşcolar, în special a limbajului acestuia,de la cunoaşterea cerinţelor învăţământului primar şi a posibilităţilor de adaptare la fiecare dintre aceste cerinţe ,se poate conferi experienţă sporită jocului didactic de educarea limbajului şi exersare a vorbirii,dacă se folosesc metodele activ- participative.Obiectivele educării limbajului şi a comunicării orale se realizează la un nivel optim prin variante de jocuri didactice concepute sau adaptate scopului urmărit.Deseori,educatoarea îşi propune să îmbogăţească conţinutul unor jocuri didactice de educarea vorbirii descrise în literatura de specialitate şi să creeze unele variante noi ,menite să contribuie la optimizarea sarcinilor şi a obiectivelor programei,la valorificarea potenţelor intelectuale ale copiilor,în special la grupa mare şi pregătitoare. Jocul didactic trebuie pregătit din vreme şi cu multă atenţie, pentru a asigura condiţiile bunei lui desfăşurări.Dintre măsurile prealabile, care pot fi luate în acest sens, amintesc pe cele mai importante, şi anume: -crearea unei atmosfere de lucru antrenante din partea educatoarei; -conceperea jocului didactic astfel încât să corespundă particularităţilor de vîrstă ale copiilor, -îmbinarea corectă a activităţilor concret-operatorii cu cele abstracte; -prezentarea cunoştinţelor în succesiune gradată, -asigurarea unui conţinut bogat, structurat în forme variate, vizând esenţialul; -prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor; -stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate; - aprobarea în joc a unor cazuri,situaţii,probleme similare celor întâlnite în viaţa practică, -stabilirea precisă a regulilor; O mare parte din condiţiile de mai sus sunt comune tuturor categoriilor de activităţi obligatorii desfăşurate în grădiniţa de copii. Indiferent de etapa de vârstă la care este utilizat, jocul didactic are o serie de caracteristici prin care se deosebeşte de celelalte forme de organizare a activităţilor comune. Scopul didactic al jocului reprezintă o finalitate educativă şi se formulează prin raportarea la obiectivele specifice.El trebuie să fie clar şi precis, pentru a asigura desfăşurarea corectă a activităţii. Sarcina didactică este formulată în funcţie de conţinutul activităţii şi de nivelul de cunoştinţe al copiilor.Ea reprezintă modul de instruire în jurul căruia sunt antrenate procesele gândirii.Sarcina didactică se obiectivează pentru copii sub forma unor probleme pe care ei le vor rezolva în mod independent sau în echipe, prin cooperare.Problemele trebuie să fie accesibile copiilor şi în acelaşi timp să le solicite eforturi şi investigaţii noi, să le deştepte şi să le menţină viu interesul. Sarcinile didactice trebuie să fie astfel concepute încât să reactiveze nu atât memoria reproductivă, cât mai ales gândirea (operaţiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea ei). Conţinutul jocului reprezintă ansamblul cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor pe care le achiziţionează sau se consolidează copiii.Aceste cunoştinţe se referă la plante, fructe, legume, animale, anotimpuri, etc.Preşcolarii îşi însuşesc aceste cunoştinţe fie prin activităţile comune, fie prin experienţa nemijlocită de viaţă. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut dar ele dobândesc mereu alt caracter, datorită faptului că sarcinile pe care le au de rezolvat sunt diferite.Deci jocul apare în forme noi, neprevăzute şi de aceea, sunt interesante şi atractive. Conţinutul jocului trebuie prezentat într-o manieră accesibilă şi plăcută copiilor. Elementele de joc reprezintă mijloace de realizare a unei sarcini didactice, constituind elementele de realizare a sarcinii de învăţare.Elementele de joc sunt din cele mai variate: întrecere, recompensă, aplauze, etc. Alegerea lor se face în funcţie de conţinutul jocului, de vârsta copiilor. Regulile jocului sunt prestabilite şi obligatorii pentru toţi copiii.Rgulile sunt menite să arate copiilor cum să se joace,cum să rezolve problema respectivă şi îndeplinesc în joc o importantă funcţie reglatoare asupra acţiunilor şi relaţiilor reciproce dintre copii.Ele sunt condiţionate de conţinutul şi sarcinile didactice ale fiecărui joc,sunt numeroase şi de natură diferită.Prima categorie reglementează repartizarea rolurilor între copii.Alte reguli arată cum să rezolve problema intelectuală. O altă categorie de reguli se referă la succesiunea acţiunilor în joc (ordinea în care trebuie să răspundă copiii când se joacă),altele se referă la comportarea copiilor în joc care le indică ce este şi ce nu este permis în timpul jocului.În stabilirea regulilor jocului se va ţine seama de principiul gradării şi al accesibilităţii. Acţiunea de joc este componenta prin care se realizează sarcina de joc.Acţiunea de joc este latura care face ca rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută şi atractivă pentru copii şi cuprinde momente de aşteptarea, surpriză, ghicire, mişcare şi întrecere. Unitatea dintre sarcina didactică, conţinutul jocului, elementele de joc şi regulile jocului, conferă jocului didactic o particularitate specific, deosebindu-l de celelalte forme de activitate. Materialul didactic trebuie să fie adecvat conţinutului jocului şi vârstei copiilor.Poate conţine jucării, jetoane, cartonaşe, medalioane, fişe, etc. Jocul didactic este un mijloc valoros de instruire şi educare a copilului de vârstă preşcolară, deoarece rezolvă într-o formă cu totul adecvată vârstei sarcini de instruire complexe.Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace de realizare a activităţilor din grădiniţa de copii este cu atât mai mare cu cât realizăm o concordanţă între procesul de cunoaştere a mediului înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea şi atmosfera de joc,atât de atractive pentru preşcolari. Jocul didactic este o activitate care se deosebeşte prin structura sa specifică de celelalte activităţi cu conţinut asemănător.Unitatea deplină dintre sarcina didactică şi acţiunea de joc, forma distractivă pe care o îmbracă şi o păstrează în mod permanent, caracteristica jocului didactic. Jocul didactic ocupă un loc deosebit de important în dezvoltarea vorbirii copilului preşcolar, deoarece forma de joc antrenează copilul în stimularea şi exersarea vorbirii în direcţia propusă în cadrul fiecărui joc în parte, fără ca el să conştientizeze acest efort.Eficienţa jocului didactic faţă de alte activităţi frontale dirijate constă în faptul că desfăşurarea lor presupune participarea tuturor copiilor din grupă, depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. Jocul didactic are un rol important în dezvoltarea copiilor, iar în acest sens obiectivele urmărite vor fi: -dezvoltarea gândirii preşcolarilor prin intermediul jocului, a operaţiilor intelectuale: analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, generalizarea; -asimilarea, verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare; -exersarea şi activizarea vocabularului copiilor; -formarea percepţiilor despre obiecte şi fenomene,formarea percepţiei spaţiale şi temporale; -exersarea memoriei şi a atenţiei voluntare; -exersarea imaginaţiei creatoare prin diverse elemente de joc; -educarea spiritului de observaţie, -educarea unor trăsături morale ca:stăpânirea de sine,autocontrolul,spiritul de independenţă,perseverenţa; -dezvoltarea spiritului colectiv prin întreţinerea unor relaţii interpersonale corecte între copii,prin colaborare,cooperare şi ajutor reciproc, -formarea unei atitudini pozitive a copilului în raport cu mediul înconjurător; Câteva dintre manifestările psihice ale copiilor şi ale oamenilor,în general,sunt capabile să explice jocul,să arate de ce şi în ce măsură acesta se prefigurează ca activitate dominantă în anii copilăriei: a.Copiii se refugiază adeseori din lumea reală în una pe care şi-o creează singuri,ce le aparţine în exclusivitate,o lume imaginară,o lume fără griji,unde restricţiile nu sunt aşa de severe.Copilul poate face dovada că este capabil să-şi creeze o astfel de lume începând cu vârsta de 3 ani.De reţinut este faptul că nimeni nu-l învaţă să-şi creeze o astfel de lume. b.În crearea lumii imaginare, copilul se foloseşte de capacitatea de a transfigura realul în imaginar, după nevoi imediate şi posibilităţi proprii. Capacitatea de a transfigura realul în imaginar este suficient de perantă la copiii ce depăşesc vârsta de 3 ani. c.Copilul este înzestrat cu capacitatea de a opera frecvent cu simboluri accesibile, adică cu semne atribuite obiectelor, acţiunilor şi faptelor, care desemnează altceva decât sunt toate acestea în realitate.El operează cu cuvinte, obiecte şi imaginile lor, cărora le acordă o altă semnificaţie decât cea care le aparţine în exclusivitate. d.Capacitatea copilului de a acţiona în spirit creativ în diferite situaţii concrete de viaţă.Copilul preşcolar este creativ în adevăratul sens al cuvântului.El nu este doar un simplu executant. Înscrierea jocurilor didactice în planificările anuale şi calendaristice trebuie să se facă în funcţie de scopul acestora (precizarea,verificarea sau predarea cunostintelor,corectarea pronuntiei,insusirea structurii gramaticale).Jocurile didactice care urmăresc fixarea de cunoştinţe trebuie planificate ,cum este şi firesc ,după activităţile în care au fost predate cunoştinţele respective.Bunăoară ,jocurile didactice”Săculeţul cu jucării” sau „Ce a găsit păpuşa?” trebuie planificate după o activitate de observare sau după ce s-a desfăşurat o convobire după imagini cu tema”Jucariile”,răspunzând astfel scopului urmărit prin aceste jocuri,şi anume precizarea şi activizarea cuvintelor care desemnează diferite jucării. Aceeaşi grijă trebuie avută şi în planificarea jocurilor didactice care urmăresc verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor.Astfel, jocul didactic „Magazinul cu jucării”de la grupa mică prin care se urmăreşte verificarea cunoştinţelor trebuie să fie plasat după toate activităţile în care se precizează cunoştinţele despre culoare, mărime, însuşiri spaţiale, etc. Alte jocuri didactice au drept scop predarea unor cunoştinţe noi şi lărgirea vocabularului copiilor cu o serie de cuvinte.Asemenea jocuri trebuie planificate în raport cu celelalte activităţi comune de predare astfel încât să se asigure transmiterea gradată a cunoştinţelor. Jocurile didactice care au ca scop corectarea defectelor de pronunţie ale copiilor sau însuşirea structurii gramaticale a limbii trebuie să fie planificate şi ele cu multă atenţie ,avându-se în vedere creşterea treptată a cerinţelor adresate copiilor.De exemplu,jocurile didactice care presupun completarea unor propoziţii eliptice de subiect vor fi organizate înaintea celor care presupun completarea unor propoziţii eliptice de predicat sau jocurile didactice care presupun pronunţia unor sunete mai dificile pentru copii trebuie să preceadă jocurile care cer pronunţia unor grupuri de sunete mai greu de articulat. În planificarea jocurilor didactice, educatoarea trebuie să se orienteze întotdeauna după sarcina didactică pe care jocurile le cuprind şi să ţină întotdeauna seama de legătura lor cu celelalte activităţi care se desfăşoară în grădiniţa de copii. Având o structură complexă,jocul didactic, trebuie studiat cu multă atenţie înainte de a fi executat cu copiii.Educatoarea trebuie să cunoască bine sarcina urmărită în joc,acţiunea lui şi regulile după care se desfăşoară ,astfel încât să-l poată preda corect în activitatea pe care o desfăşoară cu copiii.Nerspectarea uneia dintre componentele jocului ,cunoaşterea insuficientă a acţiunii sau a regulilor de joc,afectează buna îndeplinire a sarcinii didactice sau chiar duce la schimbarea profilului activităţii.Este indicat ca educatoarea ,pe măsură ce are mai multă experienţă,să aplice în mod creator diversele recomandări cu privire la jocul didactic,să contribuie activ la îmbogăţirea şi îmbunătăţirea structurii acestuia,la adaptarea lui la particularităţile de vârstă ale copiilor cu care lucrează,şi cu atât mai mult să creeze noi jocuri cu care să rezolve sarcina didactică prevăzută în programa activităţilor desfăşurate în grădiniţa de copii.Jocul didactic”Ce face mama?”are ca sarcină didactică recunoaşterea,denumirea şi descoperirea acţiunilor prezentate în ilustraţii,care înfăţişează diferite ocupaţii ale mamei.Regulile jocului precizează că plicul în care este câte o ilustraţie,este dat din mână în mână de la un copil la altul până ce se aude semnalul:Stop”.Copilul la care s-a oprit plicul,în momentul semnalului,îl deschide,arată celorlalţi ilustraţia găsită în plic,apoi o descrie.Jocul ,ca atare,nu reclamă o participare suficient de activă din partea copiilor;elementul de joc,trecerea plicului din mână în mână nu are darul să-i mobilizeze în vederea realizării sarcinii didactice.Analizând jocul am intervenit cu o serie de modificări care nu au modificat cu nimic sarcina didactică,însă au schimbat acţiunea lui.Astfel,imaginile au fost prezentate pe o bandă care se derula în faţa copiilor pe un ecran.În felul acesta ei nu au mai fost solicitaţi să aştepte până ce plicul s-ar fi oprit la ei.S-au creat condiţii favorabile pentru perceperea clară a imaginilor de către toţi copiii pentru rezolvarea optimă a sarcinii didactice incluse în joc. O mare parte din materialul didactic necesar desfăşurării jocurilor didactice este tipărit.El trebuie procurat din timp şi selecţionat potrivit jocurilor care se organizează.În cadrul jocurilor didactice am folosit şi diferite jucării sau obiecte special cofecţionate.Educatoarea trebuie să păstreze şi jucării didactice special pentru această categorie de jucării.Astfel de jucării sunt: -păpuşi cu trusa lor de îmbrăcăminte pentru toate anotimpurile şi din materiale de diferite culori; -casa păpuşii –cu mobilierul necesar, proporţionat ca mărime şi corespunzător din punct de vedere al coloritului; –săculeţul”fermecat”, cu diverse truse de obiecte: veselă, obiecte de uz individual, jucării în miniatură, etc; -animale domestice şi sălbatice din material plastic; -diferite mijloace de locomoţie; Sunt jocuri didactice care presupun folosirea unor materiale ca deşeuri, obiecte mărunte, materiale care contribuie prin culoare, mărime, grosime, lăţime, la precizarea unor cunoştinţe ale copiilor. Indiferent de provenienţa materialului didactic folosit în cadrul jocului didactic, acesta trebuie să întrunească şi unele cerinţe ca: accesibilitate, aspect estetic, nu trebuie să fie încărcate, greoaie din punct de vedere al compoziţiei, deoarece ar împiedeca copiii să rezolve corect sarcina didactică. Materialele didactice trebuie să fie de dimensiuni mai mari pentru a fi bine perceput de copii, iar cel distributiv trebuie să aibă dimensiuni mai mici. În afară de grija pe care trebuie să o aibă în selecţionarea sau confecţionarea materialului didactic necesar desfăşurării jocului didactic, este bine a se găsi şi soluţii interesante de prezentare a acestuia, astfel încât să trezească nu numai interesul pentru material, ci şi pentru jocul în sine. Pregătirea copiilor pentru un joc didactic se poate face în cadrul activităţilor alese de dimineaţă sau prin exerciţii cu material intuitiv.Reuşita unui joc didactic depinde organizarea jocului care presupune un complex de măsuri:înţelegerea esenţei jocului,planificarea lui judicioasă,pregătirea copiilor pentru activitate,etc. Jocul didactic se poate desfăşura atât sub conducerea directă a educatoarei cu întreaga grupă, cât şi atunci când este repetat de copii, la iniţiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei. Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte largă ,deoarece acesta poate fi practicat în diferite momente ale zilei, putând fi extins chiar şi în viaţa de familie a copilului. Jocul didactic este creat de adulţi, specificul lui constând în faptul că rezolvă prin conţinutul lui o mare parte din problemele educaţiei intelectuale, consolidând, sistematizând şi verificând cunoştinţele. De exemplu, prin jocul didactic “Găseşte aceeaşi culoare “ de la grupa mare se precizează şi se verifică denumirea diferitelor culori învăţate anterior, prin jocul didactic „Cu ce construim „de la aceeaşi grupă se reactualizează denumirile uneltelor şi materialelor folosite la construcţia unei case, se reactualizează noţiunile de formă, se activizează unele cuvinte care denumesc jucării. Valoarea jocului didactic nu se restrânge însă numai la atât.El are o largă contribuţie mai cu seamă în stimularea şi dezvoltarea tuturor proceselor psihice. Marea parte a jocurilor didactice cuprind valoroase exerciţii senzoriale, influenţând în mod nemijlocit activitatea tuturor analizatorilor. Jocurile didactice ca “Spune cum face”,”Cine face?’ contribuie la dezvoltarea sensibilităţii auditive şi în mod special a auzului fonematic, slab dezvoltat la preşcolarul mic.Jocul “Ce a gasit ursuletul?” contribuie la dezvoltarea sensibilităţii vizuale şi tactile. Spiritul cerator, imaginaţia sunt stimulate intens prin jocurile care pun în faţa copiilor sarcina de a compune o ghicitoare, de a plăsmui o poveste. Prin jocul didactic nu trebuie să înţelegem simpla alăturare a unor acţiuni ludice cu acţiuni instructive, sau desfăşurarea lor prin alternare, ci o formă de joc închegată, unitară în care aceste elemente sunt structurate organic, motivele jocului conducând la rezolvarea sarcinilor didactice, pe baza unor reguli.