PATRIARHIA ROMANA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI Anuarul Facultatii de Teologie Ortodoxa , Patriarhul Justinian” anul universitar 2005-2006 Tiparit cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Decan — Pr. Prof. Dr. Nicolae D. NECULA EDITURA UNIVERSITATII DIN BUCURESTI (Am VJ) 2006diac. asist. drd. Silviu TUDOSE CULTUL DIVIN PUBLIC ORTODOX - MIJLOC DE PASTORATIE COLECTIVA" Introducere Dupa cum bine se stie, misiunea fiecdrui slujitor al altarului este intreita, asa cum intreita este $i puterea data de Mantuitorul Iisus Hristos: invatitoreasca, sfintitoare si conducdtoare (Mf 28, 19-20). in acest sens, preotul desfasoaré o activitate pastorala continua, pentru a-si conduce pastoritii spre felul final al vietii crestine, si anume mantuirea sufletului. Fiecare din aceste trei laturi ale activitatii pastorale sunt la fel de importante, neputindu-se face o ierarhizare a lor'. Credinciogii au nevoie, in egald masura, de impartasirea adevarurilor de credinta, de sfintirea vietii lor, prin harul dumnezeiesc al sfintelor slujbe, precum si de povatuirea spirituala pe calea mantuirii. Povatuirea credinciosilor nu poate fi explicata exclusiv teoretic in cadrul studiului Teologiei pastorale, care nu ne poate oferi ,,retete sau solutii de-a gata pentru rezolvarea fiecarui caz in parte, dintre cele ce pot surveni in activitatea pastorala a preotului. Ea ne oferd rezultatul unor experiente verificate de veacuri, pe baza carora pastorul alege sau gaseste metoda, mijlocul sau solutia cea mai potrivitd, ceruté de imprejurarile sau de situatiile speciale in care se poate afla de fiecare dat’ si care difera de la caz la caz”. Cu toate acestea, in cadrul studiului pastoralei, s-au cristalizat aoud mari categorii de mijloace ale pastoratiei: colective sau sociale si individuale. Primele se adreseaza intregii comunitati crestine dintr-o parohie, fara a se tine cont neaparat de varstd, sex, pregatire intelectualé sau nivel duhovnicesc. Cele individuale se adreseaza fiecdrui credincios in parte, cea mai des folosité si cea mai eficienté in acelasi timp fiind Sfanta Taina a * Referat susfinut in cadrul cursurilor de doctorat in teologie, sub indrumarea stiintificd a Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, care a si dat avizul de publicare. ' Yezi Mitrop. Emilianos TIMIADIS, Preot, parohie, innoire. Nofiuni si orientari pentru teologia si practica pastorald, trad. de Pau! Brusanowski, Ed. Sophia, Bucuresti, 2001, p. 52. ? Pr. prof. dr. Ene BRANISTE, ,,Mijloace gi metode de lucra in activitatea pastoralA si misionard a preofimii de azi”, in: BORom, 1-2/1981, p. 47.470 diac. asist. drd. Silvin TUDOSE Spovedaniei. in studiile de teologie pastorala se propune, insa, si evidentierea unei a treia categorii, in deplin acord cu cerintele pastoratiei contemporane, gi anume aceea a metodelor intermediare, adresate unor grupuri mai restranse de credinciosi dintr-o comunitate crestina, alc&tuite in functie de varsta (copii, tineri, batrani), sex (barbati sau femei), profesie sau in functie de situatiile speciale in care se afl (in spitale, penitenciare, sub influenta drogurilor etc.) s.a. Ne propunem in continuare s4 analizim una dintre metodele pastoratiei colective, 3i anume cultul divin public, in ansamblul sau, care nu este numai .mijlocul principal pentru sfintirea credinciosilor, ci si cel mai potrivit mijloc si prilej de pastoratie colectiva”’. Cnd vorbim despre cultul divin ortodox, ne gandim la ,,orice forma sau act reiigios menit s4-] pund pe om in legatura cu Dumnezeu, pe de o parte exprimand cinstirea sau respectul fata de Dumnezeu, iar, p= de alta, mijlocind sfintirea omului sau impartisirea harului dumnezeiesc™. Aceasté legatura a omului cu Dumnezeu se realizeazd, in primul rand, prin intermediul rugaciunii particulare, facuta de fiecare crestin in parte, ceea ce constituie cultul particular. Rugaciunea din cadrul cultului particular, bineinteles, dupa randuiala si sub ascultarea Bisericii, este cea care pregateste crestinul pentru participarea la ceea ce numim cultul public, adicd la slujbele divine. Unite, aceste doua manifestari ale cultului - particular si public - constituie viata Bisericii, care este o neincetata slujire a lui Dumnezeu. Cultul divin este, astfel, ,,centrul, inima $i expresia fundamentala si caracteristica a vietii religioase, este insdsi viata Bisericii Ortodoxe, care nu se poate concepe fara el”®. Nascut din cultul Bisericii primare, cultul divin ortodox constituie opera colectiv’ si anonima a intregii Biserici Ortodoxe, ,,un mod de expresie al traditiei bisericesti, forma perceptibila a vietii sacramentale a Bisericii’ Desfagurarea vietii cultice in Biserica Ortodoxa are un intreit scop, asa cum jntreit este si misiunea preotului: /atreutic sau cinstitor, adicd de preamirire a lui Dumnezeu, de supracinstire a Maicii Domnului si ce cinstire a sfintilor, harismatic, adica de impartasirea harului sfintitor si catehetic sau de instruire a credinciosilor in invataétura de credinfa si in asimilarea si trairea adevarurilor religios-morale’. Pornind in special de la acest al treilea scop, putem afirma ca principalul mijloc de pastoratie colectiva folosit in Biserica Ortodoxa este cultul divin. De aceea a si fost numit ,,matrice a > Pbidem, p. £3. “Idem, Liturgica generala, vol. 1, Ed. Episcopiei Dundrii de Jos, Galati, 2002, p. 42. $ Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Cultul divin, mijloc de apirare a dreptei credinje”, in: GBis, 9-12/1976, p. 901. © Pr. prof. dr. Ene BRANISTE, ,,Cultul ortodox in cadrul lumii de azi — opinii ale unui teolog roman ortodox”, in: MitrOl,3-4/1974, p. 246. ” Veai Pr, prof. dr. Ene BRANISTE, Liturgica generala.., vol. I, p. 53-56.Cultul divir pubic ortodox 471 vietii in Hristos”®, in sensul ca, prin intreaga sa desfasurare, fi uneste pe crestini cu. M&ntuitorul lisus Hristos. De asemenea, relatiile interpersonale dintre credinciosi se bazeaza gi ele, in primul rand, pe comuniunea fiecdruia cu El, in special prin Dumnezeiasca Euharistie. 1. Cultul divin, mijloc de invatare si intarire a dreptei credinte’ intre cultul si invatatura de credinté a Bisericii existé o legatura evidenta. Formele sale externe exprima nu numai religiozitatea sau pietatea crestinilor, ci si dogmele Bisericii. De altfel, nenumarate rugaciuni sau imne folosite pana ast&zi au fost introduse in slujbele ortodoxe pentru a formula, intr-o forma poeticd, accesibila tuturor, unele invafaturi de ercdinti. In acelasi timp, ele au avut si au menirea de a apara ortodoxia credintei impotriva deformarilor eretice, constituind un bogat si neprefuit tezaur doctrinar, o catehezi vie, la indemana gi pe intelesul tuturor. Demn de mentionat este faptul ca expunerea credintei in cultul Bisericii este perfecta, in sensul c4 slujbele nu contin nimic de care Biserica s& nu fie sigura. Slujbele nu speculeaza, ci afirma'?. in primul rand, crestinul ortodox poate cunoaste Sfanta Scriptura prin intermediu! pericopelor din Apostol si din Sfanta Evanghelie, al paremiilor de la vecernie, al catismelor sau grupurilor de psalmi din randuiala laudelor bisericesti, De asemenea, fiecare rugaciune este presaraté cu numeroase versete sau parafrazari ale unor versete biblice, caracterul scripturistic al cultului ortodox fiind recunoscut in intreaga crestinatate''. Dac& sunt scoase pasajele biblice din alcdtuirea rugaciunilor ortodoxe, ele dispar pur ji simplu, acestea constituind coloana vertebral a acestora. in forma concentrata, principalele invataturi de credinta ale Bisericii sunt impé&rtasite prin ascultarea si rostirea Simbolului de credinta niceo-constantinopolitan, in cadrul slujbei Tainei Sfantului Botez, al Sfintei Liturghii sau al unor laude bisericesti (miezonoptica sau pavecernita). : Gheorghios D. METALLINOS, Parohia — Hristos in mijlocul nostru, trad. de pr. prof. Ioan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 2004, p. 47. ° Vezi Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, ,.Functiunea cateheticd a Liturghiei”, in: SiTeol, 1- 2/1949, pp. 17-33; Pr. Ene BRANISTE, ,,Cultul ortodox ca mijloc de propovaduire...”; Idem, »Cultul ortodox in cadrul lumii de azi...”; Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Cultul divin, mijloc de aparare...”. '° Constantin ANDRONIKOFF, Le sens de la liturgie. La relation entre Dieu et I’homme, Paris, Les Edition du Cerf, 1998, p. 26, dupa pr. Florin BOTEZAN, Sfanta Liturghie, cateheza desavarsitd. Studiu asupra caracterului catehetic al Liturghiilor ortodoxe, Ed. Reintregirea, Alba fulia, 2005, p. 67. '' Pr, prof. ér. Ene BRANISTE, Cultul Bisericii Ortodoxe Romane fat de cultul celorlalte confesiuni crestine si secte din tara noastra”, in: S/Teol, 1-2/1951, p. 3.472 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE fns& mijlocul cel mai eficient de propovaduire a adevarurilor de credint4, cuprinse in Sfanta Scripturd si in Sfanta Traditie, il constituic imnele si cAntarile bisericesti!, ,,Prin ele, Biserica a pus la indemana credinciosilor ei o intreaga teologie popularizaté. Bogata si splendida productie a poeziei imnografice crestine din slujba cultului ortodox, sub forma de tropare, condace, canoane sau diferite stihuri care alcdtuizsc astizi cuprinsul tuturor cartilor de cult, dar mai ales al Mineelor, Octoihului, Triodului si Penticostarului, constituie un mijloc la indemana tuturor credinciosilor sa reflecteze la invatatura si preceptele Mantuitorului in forma in care Biserica le-a limurit si le-a explicat pentru a sustine $i intari credinta ortodoxa”?. Rugiciunile pe care le intilnim in cartile de slujba ortodoxe sunt, asa cum aminteam mai sus, grefate pe texte din Sfanta Scriptura, concentrand in ele intreaga teologie a Bisericii ce-si are obarsia in predica gsi viata apostolilor'*. Este suficient s4 amintim anaforaua Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare, care este o neintrecutad expunere a atributelor divine, recapituland, in acelasi timp, intreaga istorie a méantuirii neamului omenesc, sau rugaciunea sfintirii apelor din ziua Bobotezei, in care este istorisita creatia lumii si purtarea ei de grija din partea lui Dumnezeu. Atunci cand credinciosti asculta astfel de creafii euhologice, nu numai ca sunt instruiti in credinta, dar capata si un putemic sprijin in pastrarea acestei credinte nealterat si neinfluentata de elemente straine. 2. Sfanta Liturghie — izvor de sfintire, instruire si calduzire a credinciosilor Patriarhul Moscovei $i a toaté Rusia, Alexei I ({1970), intrebat cum ar defini Biserica Ortodoxa, a raspuns: ,,O Bisericd ce sAvarseste Sfanta Liturghie”. Prin acest raspuns ,,voia s4 arate rolul cultului in viata crestinilor rasariteni si cA Biserica ras&riteand este, inainte de toate, o biserica ce vegheaza inaintea lui Dumnezeu, savarsind tainele Fiului Sau, riturile cele ” Vezi pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, Despre poezia imnografica din cértile de ritual si cdntarea bisericeaseé, ed. a I1-a, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 2005, 184 p.; Arhim, Benedict, GHIUS, Taina Rascumpararii in imnografia ortodoxd, EIBMBOR, Bucuresti, 1998, 252 p. si studiile mai noi: Pr. lect. dr. Nicusor TUCA, Hristologia reflectati in imnografia ortodoxé, tezi de doctorat in teologie, ms. dactilo, Biblioteca Facultatii de Teologie Ortodoxi ~Patriarhul Justinian” a Universitafii din Bucuresti, Bucuresti, 2002; Daniel ROLEA, Octoihul ~ carte de cult $i expresie a invafdturii de credinja, tezi de doctorat in teologie, ms. dactilo, Biblioteca Facultaii de Teologie Ortodoxa ,Patriarhul Justinian” a Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2005, 268 p. 5.a. ' Pr, prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Cultul divin, mijloc de aparare...”, p. 903. (Pr, Florin BOTEZAN, Sfainta Liturghie, cateheza desivarsiti..., p. 66.Cultul divin pubic ortodox 473 mai vechi, transmise de Sfintii Parinti’”"’, in centrul tuturor acestora aflandu- se Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Temelie si centru al cultului divin ortodox, Dumnezeiasca Liturghie este slujba care fi aduna pe toti credinciosii in jurul pastorului lor, pentru a participa la actualizarea Jertfei de pe Cruce a Mantuitorului, ceea ce reprezinta izvorul mantuirii, ,,din care isi trag puterea haric& toate sfintele slujbe, tainele si ierurgiile Bisericii crestine”!®. Nimic nu este mai de folos omului ca participarea la Sfanta Liturghie, unde, prin impartasirea cu Sfintele Taine, se sfinteste, ficindu-se partas roadelor Jertfei de pe Golgota. De aceea, datoria oricdrui slujitor este aceea de a-i face pe credinciosi s4 constientizeze importanta participarii active la Dumnezeiasca Liturghie, spre sfintirea si mantuirea sufletelor lor. Asa cum aminteam mai inainte, Sfanta Liturghie, prin rugaciunile si imnele sale, este o ,,catehezi desavarsita”, cu un bogat continut doctrinar. O lunga perioadi de timp, in care oamenii nu $tiau toti a citi si a scrie, Liturghia a reprezentat singurul mijloc prin care acestia cunosteau Sfanta Scriptura, din lecturile biblice care se citeau in cadrul Liturghiei catehumenilor sau din textul Cazaniilor sau al predicilor, presarate si ele cu nenumiarate versete biblice. Din pacate, si ast4zi, pentru unii credinciogi, este singurul mijloc de a cunoaste cuvantul revelat al Scripturii'”. Din imnele ce se intoneaza la fiecare Liturghie, unele apdrute in epoca marilor erezii antitrinitare'’, crestinul poate cunoaste invatatura dogmaticd a Bisericii. Aceasta este concentraté apoi in Simbolul credintei si talcuita in cadrul predicilor. ins&, ,mai presus de orice, gasim - in Sfanta Liturghie - jnsasi istcria sfanté a méantuirii noastre, simbolizaté in chip plastic in momentele principale din randuiala ei 19 fiind asadar taina actualizarii lucrarii_ méntuitoare a Mantuitorului si a unirii depline cu El, ,,Taina implinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos si a intrarii ei in imparatia lui Dumnezeu””, Sfanta Liturghie este un permanent indemn adresat credinciogilor la rugaciune comuni, la care sa participe cu toata fiinta lor, pentru a se putea 'S Robert F. TAFT, Olire Orient ¢ l'Occidente, oer una traditzione liturgica viva, Roma, 1999, p. 153, dupa pr. Gheorghe GARBEA, Preotul in viaja liturgica si pastorala a Bisericii Ortodoxe, tez8 de doctorat in teologic, ms. dactilo, Biblioteca Facultatii de Teologie Ortodox& »Patriarhul Justinian” a Universitétii din Bucuresti, Bucuresti, 2004, p. 77. '® pr, prof. dr. Ene BRANISTE, Participarea la Liturghie, Ed. Romania crestina, Bucuresti, 1999, pp. 45:46. " Yezi pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Se citeste si se explicd Sfainta Scriptura in cultul divin public ortodox?”, in Traditie si innoire in slujirea liturgica, vol. Il, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, pp. 32-40. '8 De exemplu, imnul Unule Nascut..., antifonul al I-lea, care este dogma cntata a intruparii, a deofiintimii Fiului cu Tatal si o marturie cat se poate de clara a faptului ci Prea Sfanta Fecioara este nu numai nascatoare de om, ci si de Dumnezeu (theotokos). ' pr. prof. dr. Ene BRANISTE, Participarea la Liturghie..., p. 47. Pr, Florin BOTEZAN, Sfanta Liturghie..., p. 78.474 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE impartasi de roadele ei bineficatoare’', Un prim gest de participare il constituie aducerea darurilor de paine si vin ce urmeaza a fi folosite ca materie a Jertfei nesdngeroase, precum si a pomelnicelor cu numele viilor si ale mortilor pentru care acestia se roaga. Printr-o povatuire atenta, credinciosii pot fi ajutati s4 constientizeze ca darurile pe care le aduc nu sunt deloc intamplatoare, c& ele au valoare de jertfa, fiind produsul specific al priceperii si indemanarii omului®. Constientizarea de care vorbim poate fi mai eficienta daca, in cadrul unor cateheze sau chiar al unor predici, preotul va explica simbolismul proscomidiei, al proscomidiarului si al darurilor pe care acestia le aduc la altar. Astfel, credinciosii vor putea cunoaste cum sunt pomenite numele pe care ei le scriu pe pomelnice si semnificatiile- profunde ale prezenjci miridelor pentru vii si pentru morfi, de pe Sfantul Disc, alaturi de Sfantul Agnet, de mirida scoasa in cinstea Maicii Domnului, a Sfintilor ingeri® si a celorlalti sfinti. Nu vor mai cere, astfel, ca numele de pe pomelnice sa fie pomenite cu voce tare, in cadrul ecteniei intreite sau la Vohodul mare, cand se produce © pauzd nejustificaté si nepotrivita in induiala slujbei, si nu vor mai cere preotului scoaterea de miride speciale, pe care sa le primeasca la sfarsit, crezfnd c& acest lucru le este de folos™. Vor intelege ca principala dorinta a fiecdruia este de a se apropia cat mai mult de Sfantul Trup si de Sfantul Sange al Mantuitorului Hristos, cel mai de folos dar al Sfintei Liturghii pentru toti. Cea mai frecventa forma de rugaciune din cadrul Sfintei Liturghii este ectenia, rostita de diacon sau preot, care este, de fapt, un permanent dialog intre poporul credincios $i Dumnezeu. insasi etimologia denumirii”® arata faptul c& prin acest dialog Dumnezeu este rugat staruitor, atat de slujitor, cat 1 Yezi Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, ,,Functiunea eclesiologicd sau comunitari a Liturghiei", in: BORom, 1-3/1946, pp. 1-28. 2 Nicolae CABASILA, Télcuirea Dumnezeiestii Liturghii, trad. de Pr. prof. dr. Eue Braniste, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 203. 2 Mirida in cinstea sfintilor ingeri a fost reintrodusi de curdnd in randuiala Proscomidiei folosita in Biserica Ortodoxa Romand, asa cum era prezent& in Liturghierele romanesti, pind in 1956, si cum este prezenti in Liturghierele grecesti, fiind o particularitate a lor. Vezi Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, Contribuyii la revizuirea Liturghierului romdn, Tipografia Cinfilor Bisericesti, Bucuresti, 1931; Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, Este corect, din punct de vedere teologic, si necesar si pomenim pe Sfintii ingeri la Proscomidie?”, in Tradifie §i innoire..., vol. Il, pp. 13-31. ** Yezi Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Ce sunt «sfintele miroane» si care este rostul sau semnificatia lor in viafa de rugaciune?”, in Traditie si innoire in slujirea liturgicd, vol. II, Ed. Episcopiei Dundrii de Jos, Galati, 2001, p. 30-35; Idem, Ce abateri tipiconale gi practici neliturgice mai intélnim la sivarsirea Sfintei Liturghii?” si ,Este necesar, folositor si tipiconal a se citi pomelnicele fa ecteniile intreite de la Sfanta Liturghie?", in Traditie $i innoire..., vol. Il, pp. 133-144 si 155-161. * Exteig, ev — intins, prelungit, stiruitor.Cultul divin pubic ortodox 475 si de credinciosi*®, si reverse mila Sa asupra tuturor oamenilor, vii sau adormiti, si asupra firii inconjuratoare. Ectenia mare, de exemplu, este un minunat tablou al rugiciunii pe care o fac oamenii: mai intai pentru pacea absolut necesar& vietii duhovnicesti, care aduce mantuirea sufletelor, pentru pacea si buna randuiala (statornicia) Bisericilor locale, pentru biserica in care se sAvarseste Liturghia, pentru ierarhie si popor, pentru tara, buna ‘ntocmire a vazduhvlui, pentru imbelsugarea roadelor paméntului si pentru vremuri pasnice, pentru cei ce nu pot fi la slujba (cdlatori, bolnavi, cei care se ostenesc, cei aflati in robie), in final incredintandu-se ajutorului Maicii Domnului””. Aceasta ectenie, ca si toate celelalte care se rostesc in cadrul Sfintei Liturghii reprezinté adevarate modele de rugaciune pentru credinciosi care invata, astfel, cum sA se roage corect si bineplacut lui Dumnezeu, pentru ei si pentru ceilalti. Orice ectenie se incheie cu un ecfonis, care este o doxologie adresata Prea Sfintei Treimi, prin care credinciosii cunosc $i miarturisesc pe Dumnezeu Cel in Treime de fiecare data, inchinandu-se $i rostind ,,Amin”, care inseamna ,,Asa sa fie!”, exprimandu-si astfel nu numai acordul cu rostirea preotului, dar si angajarea lor solemna de a participa la dialogul liturgic. (...) Dialogul liturgic nu e o simpla conventie intre doua parti, ci expresia comuniunii intre dou trepte de slujire. (...) In una si aceeasi rostire, preotul se roaga pentru credinciosi, dar si ei pentru el, ir timp ce credinciosii se roagd pentru ei, dar si pentru preot, in asa fel incat la Dumnezeu ajunge o singura voce, care le cuprinde pe toate, asa cum Dumnezeu este Unul in Trei Persoane si cum Cele Trei Persoane sunt una in Unur”*, Modele de rugaciune nu sunt numai ecteniile care sunt presdrate de-a lungul Sfintei Liturghii, ci si celelalte imne si rugdciuni care alcatuiesc randuiala ei. Antifoanele, asa cum am amintit, ii instruiesc in invatatura dogmaticé. Cu cel de al treilea, reprezentat cel mai des de Fericiri, credinciosii sunt introdusi in atmosfera Sfintei Scripturi, in atmosfera de propovaduire a cuvdantului, pe care fl asculté apoi prin intermediul pericopelor de la Apostol si Evanghelie. O dat& cu intonarea céntarii heruvimice, credinciosii simt c& particip& la slujba impreund cu cetele ingeresti pe care ei ,,cu taina” le inchipuie. Dupa aceea, in cadrul anaforalei, se petrece minunea cea mai presus de puterea de intelegere a omului, a prefacerii painii si a vinului in insusi Trupul si Sangele Mantuitoralui, prin 26 Demn de remarcat este faptul cA slujitorul, atunci cand rosteste ectenia, nu indeamnd folosind cuvintele ,Domnului si vi rugati", ci ,Domnului si ne rugim”, ceza ce arata impreund-rugaciunea, pe care fiecare o face de la locul si cu slujirea pe care o are. "Vezi Liturghier, diortosit de Pr. prof. dr. Nicolae D. NICOLAE, EIBMBOR, Bucuresti, 2000, pp. 126-127. 8 IPS Bartolomeu ANANIA, Arhiepiscopul Clujului, Cartea deschisa a impdratiei. O insofire liturgica pentru preoti $i mireni, EIBMBOR, Bucuresti, 2005, pp. 63-64,476 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE pogorarea Sfantului Duh asupra Cinstitelor Daruri, in urma rugaciunii slujitorului, dar si a poporului are rosteste Amin” impreundm cu cl. Odata Jertfa implinita, Mantuitorul lisus Hristos euharistic se ofera, prin mijlocirea preotului liturghisitor, tuturor celor care sunt pregatiti si-L primeasca. Aducerea darurilor pentru jertfa, intalnirea reali cu Mantuitorul, prin impartasirea cu Trupul si Sangele Sau sau gustarea, la sfarsit, din painea binecuvantata (anafura) ,,sunt realitati care de multe secole au patruns adanc in fiinta credinciosilor ortodocsi. Toate aceste realitati constituie un factor de pastoratie cregtina de o valoare exceptionala, un mijloc puternic prin care credincios:i sunt legati sufleteste intr-un chip indisolubil de dumnezeiestile slujbe, de lisus Hristos M4ntuitorul lor, de Biserica Lui gi de preotii Sai””. O slujire corect& a Sfintei Liturghii atrage dupa sine dorinta crestinilor de a se apropia cat mai des de Sfanta Impartasanic, ceea ce reprezinta, de fapt, scopul fiecdrei Liturghii: sfintirea fiecaruia, prin primirea Sfintelor Taine”. Vom vorbi intr-un subcapitol ulterior despre factorii care ajuta la indeplinirea acestui scop pastoral, fara de care o slujire bineplacuta lui Dumnezeu nu este posibila: cAntarea bisericeasca, atat a slujitorului, cat si a poporului, arhitectura bisericii, iconografia si sfintele odoare, precum si predica (parte integranti a Sfintei Liturghii). Acesti factori contribuie la realizarea impértasirii de Hristos si, in mod duhovnicesc, prezenta Sa in Sfanta Liturghie fiind realizat4 si transmisi credinciogilor si prin cele ® Pr, prof. Spiridon CANDEA, .,Cultul divin gi pastoratia crestina ~ factori de promovare a vielii religiosse in Ortodoxie”, in: BORom, 11-12/1967, p. 1200. » Este cunoscut faptul cd astizi, in sdnul Bisericii Ortodoxe, existi dorinta de a fi revigoratd practica impartisirii mai dese, cu pregatirea cuvenitA, propunandu-se, in acest sens, 0 intensificare a catehezei mistagogice, promovarea participirii active si constiente a credinciosilor la Dumnezeiasca Liturghie, rostirea cu voce tare a rugiciunilor euharistice {indeosebi in comunitiile ortodoxe din diaspora occidentala). A se vedea: Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, ,Primirea si oprirea de la Sfanta Impartaganie”, in: BORom, 11-12/1938, pp. 728-739; Idem, ,Sfanta impartisanie in spiritualitatea crestind. Deas ori rara impartigire?”, in: SiTeol, 5-6/1953, pp. 382-406; Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, cap. Taina impartasanie:”, in Traditie si innoire..., vol. 11, pp. 261-299 (mare parte din subcapitole au fost scrise de PC Sa ca reactie impotriva conceptiilor reformiste sustinute la cel de al 1V-lea Congres al Facultitilor de Teologie Ortodoxi de la Bucuresti - 12-17 august 1996 -, de teologul grec Petros Vassiliadis, dar gi in urma constatirii, de-a lungul indelungatei experiente de profesor de teologie si preot de parohie, a unei perceptii gresite despre Sfiinta Imprtisanie in randul credinciosilor ortodocsi); Sf. Nicodim Aghioritul si Neofit Kavsokalivitul, Carte folositoare de suflet despre deasa impartagire cu Preacuratele lui Hristos taine, ed. a Il-a, Ed. Reintregirea, Alba-Fulia, 2001, 111 p.; /mpartasirea continud cu Sfintele Taine. Dosarul unei controverse — mérturiile tradifiei, stadiu introductiv gi trad. de Diac. prof. dr. Ioan I. ICA jr, Ed. Deisis, Sibiu, 2006 (volumul adund texte despre impartisirea continua cu Sfintele Taine, scrise de Mitropolitul Neofit Cretanul, Neofit Kavsokalivitul, Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Teodor Studitul, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Palama, Calist si Ignatie Xanthopouloi, Sf. Simeon al Tesalonicului, Sf. Nicolae Cabasila si Toma din Kempen, oferind, pentru prima data in literatura noastra teologica, 0 antologie de acest fel, precedata de un consistent si echilibrat studiu introductiv al distinsului traducator).Cultul divin pubic ortodox 477 mentionate mai sus”. Efortul pastoral trebuie si se concentreze pe realizarea unci atmosfere de rugaciune c4t mai puternice in timpul Sfintei Liturghii, intretinut’, in primul rand, de ravna celui care slujeste, dar si de grija pentru aspectele exterioare care tin de arhitectura bisericii, cntarea bisericeasc& sau odoarele sfinte. Impreuna, toate acestea constituie cel mai puternic raijloc de pastoratie a credinciosilor, care se impartasesc de sfintenia lui Dumnezeu si se apropie mult mai mult de El si unii fata de altii. 3. Laudele bisericesti - prilejuri ale pastoratiei colective Alaturi de Sfanta Liturghie, in Biserica Ortodoxa, in cadrul unei zile liturgice, se aduce prinos de slavire, laudi si multumire lui Dumnezeu gi printr-o serie de slujbe numite cele sapte Laude. Sirul lor iacepe cu Vecernia, slujba de seara™, si continua cu Pavecernita, Miezonoptica, Utrenia gi Ceasurile I, HI, VI si IX. Toate acestea sunt savarsite cu regularitate in manastiri gi in catedralele episcopale. in bisericile de enorie, cele mai des intalnite sunt vecernia $i utrenia, pe care le intélnim in fiecare duminica si sarbatoare, ca slujbe pregatitoare pentru Sfanta Liturghie a zilei respective. Aceste doua slujbe, prin alcdtuirea lor, contin pe de o parte elemente biblice, atét din Vechiul Testament, in special psalmi, cat si din Noul Testament, iar, pe de alta parte, numeroase rugiciuni si imne, creatii ale imnografilor crestini. Acestea din urma nu sunt altceva decat o credinta cantata ce poate fi asimilata de credinciosii din bisericd foarte usor si cu mult folos pentru ei. Vecernia, bundoara, prin psalmii si cantarile care o alcatuiesc, este un frumos tablou al inceputurilor istoriei mantuirii neamului omenzsc, cind omenirea c4zuta in pacat astepta venirea MAntuitorului, anticipati simbolic *! Despre acest lucru s-au scris numeroase studi, intre care amintim: Pr. prof. dr. Dumitru STANILOA®, Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxd, ed. a Il-a, EIBMBOR, Bucuresti, 2004, 716 p.; Idem, ,Modurile prezenfei lui Hristos in cultul Bisericii”, in: MitrBan, 7-9/1982, pp. 429-456; Pr. prof. dr. loan I. ICA, ,Modurile prezentei personale a lui isus Hristos si a impirtisirii de El in Sfanta Liturghie si spiritualitatea ortodoxa”, in vol. Spiritualitate si Comuniune, Prinos de cinstire pr. prof. acad. Dumitru Staniloae, Sibiu, 1993, p. 335-357, WPoractica mostenitd din Vechiul Testament, dar cu o profunda semnificatie in epoca crestin’: wincepem cu Vecernia laudele sfinilor si ale praznicelor, ca si cum acestia ar vietui ca ziua cu lumina darului lui Dumnezeu gi ca sfargindu-si viafa in lumea aceasta intr-o zi. Cu sufletele, ei sunt in lumira cea neapusd, iar cu trupurile sunt ined finu{i de moarte, asteptind ziua de apoi cea neinseratd, cand potrivit figdduintei, vor invia impreuna cu noi, spre a primi ccolo starea cea desavarsita impreund cu trupul” (Sf. Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului, Despre sfintele rugaciuni, cap. 300, p. 197, dupa Pr. prof. dr. Ene BRANISTE, Liturgica special pentru facultizile de teologie, ed. a 1V-a, Ed. Lumea Credinjei, Bucuresti, 2005, p. 23).478 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE de stihirile de la ,,Doamne, strigat-am...”, dar mai ales de ritualul vohodului si de imnul ,,Lumina lina”. De asemenea, Slujba Litiei, care adesea insoteste Vecemia, aminteste de alungarea omului din rai si indeamnd la rugaciune stdruitoare inaintea lui Dumnezeu, Cel care binecuvanteaza si principalele roade ale pamantului (pdinea, vinul, untdelemnul si graul) ce se impart la sfarsitul ei. In zori, utrenia, slujba diminetii, fi indeamna pe credinciogi s4 indrepte primele ganduri de dupa somn catre Dumnezeu, sa-I mu!tumeasca pentru noaptea care a trecut si pentru lumina zilei. Ea aminteste, in acelasi timp, de nasterea si Invierea Mantuitorului, petrecute in a doua parte a noptii, dar si de patimile Mantuitorului, indurate de la miezul noptii pana in zori. Lecturile din psalmi sunt sugestiv alese, iar sedelnele, cantarile canoanelor, si ale laudelor, precum si condensatul text al doxologiei finale ofera credinciosilor un bogat tezaur de invatatura ortodoxa, precum si prilejul de a se pregiti, prin rugdciune, pentru Sfanta Liturghie™. 4. Sfintele Taine — prilej de pastoratie continua Nu numai Sfanta Liturghie este slujba care poate constitui un prilej de pastoratie colectiva eficient, ci si celelalte Sfinte Taine, care, in majoritatea lor, se savargesc in sfanta biserica, fiind instituite de Mantuitorul Iisus Hristos. Prin ele, sub forma nevazuta, este transmis credinciosilor harul Duhului Sfant, absolut necesar pentru sfintirea vietii lor. ,,Sunt sfinte slujbe alc&tuite din rugaciuni, cAntari si imne bisericesti, lecturi si acte liturgice sau ceremonii, unele cuprinzind si méarturisirea de credinté, fie sub forma Crezului, fie sub diferite forme sacramentale sau imne, prin care se exprima dreapta credinta”"*. Am denumit acest subcapitol ,,Sfintele Taine — prilej de pastoratie continua”, deoarece ele sunt savarsite permanent in viata credinciosilor, de la leagan pana la mormént, in momentele principale ale vietii fiecdruia, la ele participand mare parte din comunitatea crestina. De aceea, ele constituie un moment prielnic pentru instruirea in crecinfa si in adevarurile religios-morale pe care Biserica le propovaduieste. Taina Botezului reprezinta un moment de bucurie pentru familia in care s-a nascut pruncul, dar si pentru intreaga comunitate crestina din care acesta urmeazi si faci parte. De fapt, asa cum existd dintotaeauna in > Despre istaria si simbolismmu! acestor dowd laude bisericesti s-au scris numeroase Iucrari in literatura teologic’, intre care amintim: Sf. SIMEON al Tesalonicului, Despre Sfintele rugdciuni, in: PG 155 si traducerea romaneasca, cu titlul Tractat asupra tuuror dogmelor credinjei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1865; Pr. prof. dr. Petre VINTILESCU, Liturghierul explicat, EIBMBOR, Bucuresti,1998, 393 p.; pr. prof. dr. Ene BRANISTE, Liturgica speciala..., ed. cit.; Idem, ,Litia ~ Studiu comparativ al randuielii ei in diferite liturghiere ortodoxe si manuale de tipic”, in: S/Teol, 5-6/1956. * Pr. prof. de. Nicolae D, NECULA, Tradifie si innoire..., vol. Il, p. 237.Cultul divin pubic ortodox 479 practica Bisericii Ortodoxe, pruncul primeste in aceeasi zi incé doua Sfinte Taine: Sfanta Taina a Mirungerii si Sfanta Euharistie’, prin care, dupa expresia marelui teolog bizantin Nicolae Cabasila, se pune inceput viefuirii noastre in Hristos. Cel nou botezat se naste in Hristos, devine membru al Bisericii Sale, impartagindu-i-se acum harul Sfantului Duh, care il ajuta in cresterea duhovniceascd, dupa care se uneste cu Hristos, prin primirea Sfintei Impartasanii. Pruncul primeste, astfel, tot ceca ce ii este necesar pentru dezvoltarea viefii, pentru sdntatea trupeasca si sufleteascd, ia vederea dobandirii vietii vesnice. Dacd este matur, primirea acestor Taine este precedaté de o perioada de pregatire, de catehumenat, in care invata si se familiarizeaza cu principalele invataturi de credinta ale Bisericii. Savarsirea corecta a tainelor, dup& randuiala Bisericii, fara abateri tipiconale, are un efect benefic din punct de vedere pastoral in comunitatea crestina in mijlocul cdreia este primit cel nou-botezat. Multi dintre cei prezenti pot reconsidera botezul pe care l-au primit in copilarie, darurile cu care Dumnezeu i-a inzestrat atunci, aceasta constientizare a semnificatiei Botezului, Mirungerii si primirii Sfintei Cuminccaturi putand constitui un inceput bun in apropierea de Dumnezeu a celor care stau departe de viata liturgica a Bisericii. Un al doilea eveniment important din viata crestinilor, in care se savarseste una din cele sapte Sfinte Taine, este cel al casdtoriei, al intemeierii unei familii crestine. Cei doi tineri, stapaniti de sentimentul dragostei si al dorinfei de impreund-vietuire, vin inaintea sfantului altar si primese Taina Cununiei, ridicat& la nivelul de tain de insusi Mantuitorul lisus Hristos, prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii, unde a gi savarsit prima minune, prefacdnd apa in vin (Jn 2, 1-11). Legatura celor doi, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, primita in Biserica, ramane desavarsita gi indisolubila in vesnicie. De aceea se si roaga Biserica: ,,Primeste cununile lor intru imparatia Ta...”°°, Toate rugaciunile care alcatuiesc Taina Cununiei vorbesc despre insemnatatea acestei Taine, despre semnificatia legaturii dintre barbat si femeie, asem&natd cu legatura dintre Hristos si Biserica Sa. De asemenea, rugiciunile contin cereri pentru binecuvantarea si sfintirea casei lor, pentru bund-intelegere, nastere de prunci buni, sanatate, belsug, dobandirea fericirii in viata pamdnteasca, dar si in cea cereasca etc. insusi continutul rugiciunilor si cel al pericopelor din Apostol (Ef 5, 20-33) gi Evanghelie (J 2, 1-11) care se citesc in cadrul Tainei, constituie o cateheza + Vezi Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,Ritualul Botezului crestin si al Mirungerii in riturile liturgice rasdritene”, in: GBis, 9-10/1971, pp. 828-846; Idem, ,,Temeiuri seripturistice si patristice pentru sivarsirea impreund a Tainelor Botezului, Mirungerii si Impartasaniei copiilor”, in: GBis, 5-8/1999, p. 33-50; Idem, ,.Este corecta si intemeiaté practica administrarii Minungerii imediat dupa Botez?”, in Traditie si innoire..., vol. III, pp. 224-236. % Molitfelnic, diortosit de Pr. prof, dr. Nicolae D. NECULA, EIBMBOR, Bucuresti, 2002, p. 102.480 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE si un indrumar nepretuit pentru tinerii care se insotesc unul cu altul prin taina nunfii, dar si pentru nagii lor, care din acel moment devin parinti spirituali, pentru parintii trupesti, care isi vad copiii inaintea lui Dumnezeu, intemeind o familie, cat si pentru toti cei prezenti, unii dintre acestia aflandu-se pentru prima data in sfanta bisericd. Pentru acestia din urma, sdvarsirea corecté a Tainci Cununiei, cu credinta, seriozitate si fara abateri tipiconale, poate fi un prilej de a fi migcafi sufleteste. Exista cazuri de cupluri care traiesc impreuna fara binecuvantarea lui Dumnezeu, fara Taina Cununici, dar care, dupa ce au asistat la o Cununiei, sAvarsita in Bisericd, au hotarat sa intre in randuiala si s4 primeasca binefacerile acestei Sfinte Taine. Taina Sfantului Maslu este binevenité in viata oricdrui crestin, indeosebi cand acesta are o suferinta, ea aducdndu-i mangaiere si mult ajutor sufletesc si trupesc. Aceasta Sfanta Taina poate fi savarsita fie in casa celui bolnay, fie ,,de obste”, in sfanta bisericd, unde participa multi credinciosi. C&nd e savarsita acas& participa de obicei rudele apropiate si vecinii celui aflat in suferinta. in ambele cazuri, Taina Maslului este un prilej de intarire a credintei celor prezenti, de mangaiere gi indltare sufleteasca si de izbavire a bolilor sufletesti si trupesti. ,Textul cAntarilor religioase si caracterul melodiilor sunt intru totul adecvate realitatilor sufletesti si trupesti ale credinciosilor. Confinutul celor sapte lecturi din Epistolele Sfintilor Apostoli, continutul celor sapte Evanghelii si continutul fiec&rei rugaciuni pe care preotii o citesc dupa fiecare Evanghelie, sunt de asa natura incat ele vadesc la tot pasul, pe de o parte, puterea si milostivirea lui Dumrezeu, iar, pe de alta parte, puterea credintei si efectul rugaciunilor si al slujbelor dumnezeiesti facute cu inima curata. In aceste lecturi biblice, Biserica a ales din intreg cuprinsul Bibliei ceea ce este mai propriu si mai concludent pentru a dovedi nemarginita bunatate a lui Dumnezeu si marea lui milost.vire, mai ales pentru cei bolnavi, pentru cei ce sunt in suferinfa si in necazuri grele in viata”?”, Taina Sfintei Spovedanii nu este considerata intre mijloacele de pastoratie colectiva, ea fiind prin excelenté un mijloc de pastoratie individuala, poate cel mai eficient din cate exista™®, Cea de a saptea Sfanta Taina, a Preotiei, poate constitui si ea un prilej de pastoratie colectiva, deoarece, fie c& este vorba de diacon, preot sau arhiereu, ea se savarseste in sfanta bisericd, in cadrul Sfintei Liturghii, la care participa foarte multi credinciosi. Participarea lor numeroasi se datoreaza si prezentei arhiereului locului la o astfel de slujba, care, indeosebi pentru parohiile din mediul rural, constituie un eveniment unic. Credinciogii prezenti asculté rugiciunile care alcatuiesc Taina Hirotoniei ce picura in sufletele lor importanta slujirii preotesti, de ale crei roade se vor impartasi * Pr. prof. Spiridon CANDEA, Cultul divin si pastoratia crestind..., pp. 1204-1205, > Yezi Pr. Petre VINTILESCU, Spovedania si duhovnicia, Ed. Episcopiei Ortodoxe Romane de Alba-lulia, Alba-lulia, 1995, 308 p.Cultul divin pubic ortodox 481 pe viitor. 5. Ierurgiile — mijloc de pastoratie colectiva Mult mai numeroase decat Sfintele Taine si in majoritatea lor repetabile, ierurgiile” sunt slujbe sau randuieli sfinte instituite de Biseric& pentru binecuvantarea gi sfintirea omului in diferite momente si imprejurari din viata sa, precum si a firii inconjuratoare gi a lucrurilor folosite ae oameni in timpul vietii lor". Ele ,,de la leag’in la mormént si dincolo de mormant il intovarasesc pe om, la toate raspantiile mai insemnate ale destinului sau (...). fl insotesc in munca lui de toate zilele, sfintindu-i straduinta, suferintele si moartea, bucuria i necazul, prin rugiciune, rit si sacrament”™". Toate ierurgiile sunt cuprinse in cartea de capatai a preotului ortodox, Molitfelnicul, foarte des folosité in Biserica Ortodoxa. In aceasta carte de cult ,,se cuprinde, ca in niciuna alta, afara de Sfanta Scriptura, duhul curat al invafaturii Mantuitorului nostru lisus Hristos, asa cum a strabatut el veacurile istorici. Prin ca, Biserica a influentat cel mai mult si ma‘ puternic asupra inimii si sufletului omului credincios. (...) in Molitfelnic se afla atdtea slujbe frumoase prin care preotul, incepand de la nasterea copilului pana la sfarsitul vietii si chiar dupa aceea, vine in sprijinul enoriagilor sai pentru toate trebuintele religioase ale sufletului si ale constiintei lor teligioase”*, Fiecare slujbi de acest gen constituie un fericit prilej pentru slujitor de a pastori sufletele credinciosilor sai, de a le da sfaturile necesare pentru a viefui crestineste sau pentru a primi incercarile vietii cu constiinta ca orice se intampla in viata lor are ingaduinta lui Dumnezeu. 5.1. Ierurgii privitoare la viata omului Venirea pe lume a unui prunc este insotité in traditia litrgicd a Bisericii Ortodoxe de o serie de rugaciuni si molitfe care se adreseazi nu numai pruncului, ci si mamei care |-a ndscut: Randuiala in ziua intdi la femeia care a nascut, Rugdciunea la insemnarea pruncului, Rugdciunea la “femeia Iduzd, la insemnarea pruncului $i Rugdciunile care se citesc dupa patruzeci de zile femeii care a ndscut. Ele sunt respectate cu strictete de crestinii ortodocsi, chiar dac& nu sunt citite de preot intotdeauna la soroacele » “Iepoupyia ~ lucrare (slujba) sfantd; “tepoupyéw,-@ — a implini o functie sacra, a celebra o ceremonie religioasa (vezi Dictionnaire ,, Bailly”, grec-francais, Hachette, 26° Edition, Paris, 1965). Yeci Pr. prof. dr. Ene BRANISTE, Liturgica speciald..., p. 355. ‘' Nicolae ARSENIEV, Biserica rdsdriteand, trad. de PS Tit Simedrea, Ed. Cartea Roméncasca, Bucuresti, 1929, p. 41. ® Protos. Grigorie BABUS, ,lerurgiile ca mijloc si prilej de pastoratie”, in: StTeol, 9- 10/1954, p. $33.482 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE prevazute in Molitfelnic sau Agheasmatar. Important este faptul ca ele ,,au rostul de a asigura femeii care a nascut linistea sufleteasca si constiinta cd totul s-a desfasurat dupa randuiala stabilité de Biserica si cu binecuvantarea ei, mama putand sé-si reinceapa din acel moment modul firesc de vietuire in familie si in obstea crestina. Din acel moment, ea reintra cu binecuvantarea Bisericii in viata de toate zilele si mai ales in viata liturgicé a Bisericii, putaéndu-se impartasi cu Sfintele Taine sau participa la toate slujbele sAvarsite in sfantul locas. Ea se simte curatité din punct de vedere fizic si sufletesc si apta pentru o viati duhovniceasca’””’, Aceste rugaciuni ajuta, desigur, in pastoratia individuala a mamei, ins pot constitui si-prilej de instruire si edificare in credinta a celor din familie, care pot observa grija pe care Biserica o poartd noilor nascuti, pe care fi pregateste pentru primirea Tainei Botezului. De exemplu, in momentul Rugaciunii la insemnarea pruncului, cand este pus numele, preotul poate sfatui parintii s4 aleaga un nume crestin pruncului™. De fapt, ,,rolul pastoral al preotului legat de acest aspect trebuie exercitat cu mult tact si delicatefe. Incd de la Cununie, tinerii c&sdtoriti irebuie sfatuiti si puna copiilor nume obisnuite din popor, nume roménesti si crestinesti”*’. De obicei, numele copiilor sunt cele ale nagilor sau sunt alese cele ale sfintilor care urmeaza sa fie ocrotitorii lor de-a lungul vietii. Mai tarziu, pruncul, dupa ce primeste Sfintele Taine de initiere crestina, ajunge, la maturitate, inaintea sfantului altar, pentru a primi Taina Cununici. inainte de aceasta Taina, tinerii primesc slujba logodnei sau a punerii inelelor, care este promisiunea solemna pentri cdsatorie sau arvuna ei. Se binecuvanteaza gi se sfinteste acum hotardrea celor doi de a se casatori, de a primi Sfanta Taina a Cununiei. Este important faptul c& prin logodna nu se binecuvanteaza vietuirea impreuna a celor doi, ci numai legamantul pe care il fac. De aceea, ,,practica cea mai indicat& este aceea a svarsirii logodnei o data cu cununia. Prin aceasta, se inlatura toate urmarile nefaste care se pot ivi in urma savarsirii ei separat de cununie’**, Logodna tinerilor, fie ca se savargeste cu ceva vreme inaintea cununiei, fie cd precede slujba cununiei, constituie un bun prilej de pastoratie, atét pentru ei, cat si pentru cei din familia lor. Sfaturile preotului sunt primite de acestia cu mult mai multé receptivitate decat in alte momente ale vietii, datoriti momentul:i unic si foarte important in care le primesc. in randul ierurgiilor privitoare la viata oamenilor, in afaré de cele ® Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, ,,Care este rostul si folosul Rugaciunii cand leapada femeia?”, in: Traditie i innoire..., vol. Il, p. 426. * Yezi Idem, ,Ce si cate nume punem copiilor nostri la botez?”, in: Tradifie si inraire..., vol. TIL, pp. 177-186. * Pr. ded. Vasile GORDON, ,Rolul catehetic-misionar al ierurgiilor”, in: S¢Teol. 5/1986, p. 18. * Pr. prof. dr, Nicolae D. NECULA, ,Este corect si indicat s4 sivarsim slujba logodnei separat de cea a cununiei?”, in: Traditie si innoire..., vol, I, p. 329.Cultul divin pubic ortodox 483 mentionate pana acum, mai intilnim in practica Bisericii noastre cele care sunt legate de sfarsitul fiecdruia dintre noi: Rugdciunea la iesirea cu greu a sufletului, Slujba citirii stdlpilor, Slujba inmormantarii si parastasele. La fiecare dintre aceste slujbe participa multi dintre crestinii comunitatii parohiale, unii dintre ei fiind prezenti in bisericd numai in astfel de momente. inmorméntarea este poate cea mai frecvent& ierurgie prin care preotul vine in contact cu pastoritii sai, care vin sA se roage impreund cu el pentru sufletul celui adormit in Domnul. inca de la slujba stalpilor, preotul, prin slujirea cuviincioasa, poate crea o atmosfera prielnicd rugaciuaii pentru cel adormit. Apoi, din slujba inmorméantarii, fiecare dintre cei care participa poate afla conceptia crestina despre moarte si inviere, se poate gandi la propriul sfarsit si la felul cum se pregiiteste pentru viata vesnicd, prin faptele pe care le face. De asemenea, slujbele de pomenire de la soroacele stabilite in traditia Bisericii pot fi momente de reala comuniune cu cei pe care ii pomenim, de constientizare cd viata fiecdruia dintre noi mu se incheie la mormént, ci continu’ in fmparatia lui Dumnezeu, unde trebuie s& ne straduim sa ajungem. Mai intalnim in Molitfelnicul Bisericii noastre si anumite ierurgii care tin de nevoile sufletesti ale credinciosilor, intre care cele mai frecvente sunt cele in caz de jurdmédnt sau blestem si cele cuprinse in acatiste si paraclise. In prima categorie sunt incluse rugaciunile de dezlegare pentru crestinii care, din dorinta necontrolata de a fi crezuti, se juré sau se blestema. In acest caz, preotul fi poate povatui cd este mai de folos sd rosteasc4 ,,vorbe demne de calitatea de crestini, drese cu sarea bunei chibzuinte””. La ierurgiiie din cea de a doua categorie, a acatistelor si paracliselor, participa numerosi crestini, indeosebi din mediul urban. Ele se sdvarsesc fie in cadrul slujbelor de priveghere, fie separat, atunci cand credinciosii solicita acest lucru. Preotul desfasoara, cu aceasti ocazie, o activitate pastorala de limurire a credinciosilor, aratand indeosebi rostul acestor rugdciuni, care nicidecum nu inlocuiesc Spovedania si Sfanta impartasanie, si in cadrul c&rora nu-i putem cere lui Dumnezeu orice. 5.2, lerurgii privitoare la lucruri Din categoria ierurgiilor privitoare la lucruri, cea mai intalnita este Slujba sfintirii apei sau a Agheasmei mici. Savarsita foarte des, atat in biserica, de obicei la ziua intai a fiecdrei luni, precum si in casele crestinilor, ea aduce binecuvantarea lui Dumnezeu asupra vietii lor, caselor, viefuitoarelor $i intregii firi inconjurdtoare. AceastA sfintire a apei se face ori de cate ori crestinul incepe un lucru nou: construirea unei case, sparea unei fantani, inceperea secerisului, inceperea anului scolar etc. De fiecare data, crestinii se pot incredinta de binefacerile pe care Dumnezeu ni le daruieste 4” Pr, drd. Vasile GORDON, ,.Rolul catehetic-misionar...”, p. 121.484 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE prin mijlocirea apei sfintite. Cand preotul merge gi stropeste casele acestora cu ea, in zadrul vizitelor pastorale programate, el poate exercita diferitele metode de pastoratie in casele credinciosilor, adresdndu-se tuturor si fiecdruia in parte, folosind cuvinte putine, dar pline de folos duhovnicesc pentru ei. Slujba sfingirii bisericii, poate si pentru ca este un eveniment foarte rar in viata parohiei, este un moment in care se aduna credinciogi nu numai din parohia respectiva, ci si din alte parohii invecinate. Este prezent acum $i arhiereul locului, care are prilejul de a vorbi credinciosilor despre ce inseamna lacasul de cult in viata unei comunitafi crestine. fi va indomna sa o impodobeasca, s4 ingrijeasca si sA nu uite cA podoaba cea mai plicuta lui Dumnezeu este prezenta lor activa la sfintele slujbe, indeosebi la Sfanta Liturghie. Poate, de asemenea, s le vorbeasca despre simbolismul lacasului de cult sau al obiectelor sfinte din el. Este 0 zi deosebita, un adevarat ,,paste” al parohiei respective’, iar slujba de sfintire in sine, alaturi de cuvintele arhiereului, pot zidi sufletele credinciosilor intr-un mod cu totul deosebit. Se intémpl4 uneori ca buna intocmire a vazduhului, pentru care ne rugam in timpul ecteniei mari, si fie tulburata de vremuri de seceti sau de necontenite a ploilor. In ambele cazuri, Biserica a randuit slujbe speciale, prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a se milostivi si a ne scipa de seceté sau de necontenirea ploilor. Biserica se roaga ca Dumnezeu sa-si intoarca fata cAtre creatia Sa, s4-i poarte de grija. Rugaciunile respective sunt pline de umilin{a si de sinceritate, prin ele omul recunoscand ca necscultarea sa fata de poruncile lui Dumnezeu au dus la aceste nenorociri: ,,...stim ca nevrednici suntem de indurarile Tale si cd nu suntem vrednici sd ridicdm ochii nostri i sA cdut&m la cer, s4 stim inaintea Ta si s-Ti spunem cererile noastre, caci ce bine am facut ca s4 dobandim cererile? Prin bunatatea Ta cea neméasurata ne-ai adus din nefiinfd in fiinfa, cu chipul Tau ne-ai cinstit si toata faptura ai supus-o noua; dar noi, cu atatea faceri de bine fiind daruiti, ca niste vrajmasi ne-am aratat, si poruncile Tale, ale Facatorului de bine, le- am cAalcat si viaté prihanita si gand spurcat si necurat ne-am agonisit. $i nu numai dragostea Ta am lepadat, ci ca fiarele ne purtam gi unul pe altul ne mancam, prin uneltiri lacome si prin nedreapta noastra vointa. Deci, cum s& fim vrednici gi sé ne bucurim de binefacerile Tale? Tu esti drept, noi nedrepti; Tu iubesti, noi dusm4nim; Tu esti indurtor, noi neinduratori; Tu facdtor de bine, noi rpitori. Ce legatura avem cu Tine, ca si ne impartasim de bunatatile Tale; Marturisim dreptatea Ta, cunoastem osanda noastra, vestim binefacerile Tale, inmiit suntem vinovati de moarte. lata, ne aflam sub mana Ta cea preaputernica si care tine toate. Lesne este mainii Tale celei atotputernice ca, intr-o clipa, s4 ne piarda pe noi; iar cat priveste gandul si Atmosfera pascal este creati si de luménarile aprinse pe care le poarta slujitorii si credinciosi, precum gi inconjurarea bisericii, la fel ca la denia Prohodului, din Vinerea Mare a fiecdrui an.Cultul divin pubic ortodox 485, purtarea noastra, drept este s& fim dati pierzarii, preadrepte Judecatorule. Dar acest lucru nu este cu totul vrednic de indrumarea Ta cea nebiruiti si de bunatatea Ta cea de negrait, preaiubitorule de oameni Stipane™®. Din pacate, in ultimii ani, aceste doua situatii neplacute pentru oameni au fost prezente tot mai des in viata credinciosilor Bisericii noastre Biserica a fost si este alaturi de fiii ei asupra cdrora se abat astfel de suferinte, rugandu-se neincetat ca Dumnezeu sa indep&arteze de la noi mania Sa. De asemenea, ierarhia bisericii noastre, arhiereii $i preotii din zonele afectate, incurajeazA permanent oamenii, vorbindu-le despre marea bunatatea a lui Dumnezeu, care nu ne lasa ,,sa pierim pana in sfarsit”®. 5.3. Te-Deumul — slujba bucuriei si a nédejdii in Dumnezeu in cadrul vietii unei parohii, exist’ momente speciale in cursul anului bisericesc, in care preotul svarseste tot o ierurgie, numita Te-Deum:*'. Este 0 slujba de multumire pentru binefacerile pe care Dumnezeu le-a revarsat asupra poporului sdu, dar si de cerere a ajutorului Siu necontenit. Aceasta tugaciune se face ori de cate ori crestinii doresc s& mulfumeasca lui Dumnezeu, de obicei dup terminarea Sfintei Liturghii sau la 1 ianuarie, de Anul nou, cénd multumim lui Dumnezeu pentru binefacerile din anul care a trecut si il rug’m sa ne ajute si in cel nou. Aceeasi slujba de multumire se savargeste atunci cind o familie de crestini implinesc 25 sau 50 de ani de c&s&torie si poarta numele de Cununie de argint sau Cununie de aur. In toate aceste cazuri, participa mai multi cregtini, iar desfagurarea slujbei este impresionanta pentru acestia. Rugaiciunea de multumire, atunci cand este rostita clar si cu evlavie, fi ajuta pe cei care participa la ea sd se roage si s& multumeascd lui Dumnezeu cu adevarat: ,,Ca niste robi netrebnici, cu fric& $i cu cutremur multumim milostivirii Tale, Mantuitorule gi Stapanule al nostru, Doamne, pentru binefacerile Tale, pe care cu imbelsugare le-ai varsat asupra robilor Tai, cAdem inaintea Ta, si, ca unui Dumnezeu, Iti aducem doxologie si cu umilinta strigam: izbaveste din toate nevoile pe robii Tai si ca un milostiv plineste totdeauna dorintele nvastre, ale tuturor. Cu deadinsul ne rugam Tie, auzi-ne gi ne miluieste...”**. © Molitfelnic, ed. cit., pp. 448-449. * Au aparut chiar si studii de teologie inspirate din ceea ce se intimpla periodic si destul de freevent la noi in fara, intre care amintim valoroasa contributie a parintelui prof. dr. Petre SEMEN, .,Calamitatile naturale ~ manifestiri teofanice, avertismente divine sau semne ale timpului?”, in: S/Teol, 3/2005, pp. 7-33. 5! De la vechiul imn ,,Te Deum laudamus...” (Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam...”), care se Anta in cadrul slujbei. Se mai numeste si Doxologie, pentru ca este 0 rugiciune prin excelent cu caracter doxologic, fapt exprimat si de intonarea, in locul cntarii pe care am amintit-o mai {nainte, a slavostoviei (,,Slava intru cei de sus lui Dumnezeu”). % Molitfelnic, ed. cit., p. 123.486 diac. asist. drd. Silviu TUDOSE 6. Genurile cuvantarii bisericesti - mijloace de pastoratie La toate categoriile de slujbe pe care le-am amintit pana acum, nu am amintit decat tangential despre predica sau cuvantul ocazional pe care preotul i] rosteste, pentru ci am considerat potrivit si consacram acestui aspect al pastoratiei crestine un subcapitol aparte. Mentionam din capul locului ca orice slujba savargita in bisericd sau in afara ei este bine insotita de un cuvant din partea slujitorului ci. Acest lucru este esential pentru efectul pastoral al slujirii respective. in primul rand, nicio Sfant Liturghie nu este bine sé fie privaté de un cuvant de invatatura din partea preotului, care, asa cum bine stim, poate fi de mai multe feluri: omilie, predica tematica (biblic’a, dogmaticd, morala, liturgica, apologetica, istorica) sau panegiric**. De fapt, ceea ce este esential de stiut de ctre toti slujitorii sfintelor altare este faptul c& predica este parte integranta a Sfintei Liturghii si nu exista motiv ce poate fi invocat pentru inlaturarea ei din cadrul desfagurarii dumnezeiestii slujbe™. Ea a ficut parte din Sfanta Liturghie inca din epoca apostolica, fiind strans legata dc lecturile biblice, pe care de fiecare data se intemeia’®. De aceea, ,,esenta predicii consta in legatura ei vie cu Evanghelia care s-a citit in adunarea Bisericii. Predica adevarataé nu este doar o simpla explicare a celor citite de catre persoanele cunoscatoare si competente, nu este expunerea cunostintelor teologice ale predicatorului in fata celor care-I ascultd, nici meditatia prilejuita de textul evanghelic. Predica, in general, nu este o predic despre ® Vezi pr. prof. dr. Vasile GORDON, Introducere in Omiletica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2004. Pentru raportul cult-predica, a se vedea: pr. dr. Victor N. Popescu, Predica in cultul crestin, Bucuresti, 1944, 78 p. - extras din BORom, 4-6/1944, pp. 224-262; pr. prof. dr. Ene BRANISTE, ,,Cultul divin ca mijloc de propovaduire...”; Idem, ,Originea, instituirea si dezvoltarea cultului crestin”, in: StTeol, 3-4/1963, pp. 131-140; Pr. prof. dr. Nicolae NECULA, ,.Cultul divin ca mijloc...”; Pr. drd. Gheorghe V. BURCA, ,,Predica liturgica”, in: MitrMold, \-2/1973, pp. 81-113; Pr. prof. dr. Gheorghe DRAGULIN, .,Propovaduirea cuvantului si cultul in Biserica Ortodoxa Romana”, in: StTeol, 3-4/1975, pp. 242-248; Pr. drd. Nicolae DURA, ,,Cultul Bisericii ortodoxe si propovaduirea invataturii crestine”, in: MitrArd, 9-10/1985, pp. 592-605; Idem, ,Propovaduirea cuvantului si Sfintele Taine”, tezi de doctorat in teologie, in: SiTeo!, 12/1998, pp. 3-286 si extras, EIBMBOR, Bucuresti, 1998; Pr. drd. Vasile GORDON, ,,Predica - parte integranté a cultului divin”, in: GBis, 3-4/1992, pp. 42-46; Idem, ,,Predica — act liturgic”, in: Telegrafil romdn, 33-34 si 35-36/1988, p. 5; Idem, Predica Ocazionala (Pareneza). Considerayii teoretice si exemplificdri, tezi de doctorat in teologie, EIBMBOR, Bucuresti, 2001, cap. IV. 1. ,Scurt& analiza asupra raportului cult-predica, in general, si cult-parene7, in special. Implicatii interconfesionale”, pp. 145-155. * Momentul rostitii predicii era imediat dupa citirea pericopei evanghelice, csa cum se intampla si astizi, in multe dintre bisericile noastre. Mult mai rspanditi este practica ce mu are aceeasi vechime cu aceasta, ca predica si fie rostiti dupa chinonic, atunci cdnd, indeosebi in parohiile din mediul urban, sunt prezenti mai multi credinciosi decat imediat dupa citirea Evangheliei zilei. Rostirea predicii imediat dupa citirea Evangheliei credem c& se justified cu adevarat numai in cazul in care ea se refera la Evanghelie. _